PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la sprijinirea procesului de pace din Columbia
19.1.2016 - (2015/3033(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
PPE (B8‑0041/2016)
ECR (B8‑0042/2016)
ALDE (B8‑0053/2016)
Verts/ALE (B8‑0054/2016)
GUE/NGL (B8‑0055/2016)
S&D (B8‑0061/2016)
EFDD (B8‑0062)
Luis de Grandes Pascual, Antonio Tajani, Francisco José Millán Mon, Davor Ivo Stier, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Cristian Dan Preda, Gabriel Mato în numele Grupului PPE
Ramón Jáuregui Atondo, José Blanco López, Nicola Danti, Monika Flašíková Beňová, Karoline Graswander-Hainz, Enrique Guerrero Salom, Richard Howitt, Jude Kirton-Darling, Javi López, Marlene Mizzi, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Carlos Zorrinho, Nikos Androulakis, Zigmantas Balčytis, Hugues Bayet, Brando Benifei, Simona Bonafè, Andrea Cozzolino, Andi Cristea, Miriam Dalli, Jonás Fernández, Doru-Claudian Frunzulică, Eider Gardiazabal Rubial, Neena Gill, Michela Giuffrida, Ana Gomes, Sergio Gutiérrez Prieto, Alessia Maria Mosca, Victor Negrescu, Momchil Nekov, Miroslav Poche, Renato Soru, Tibor Szanyi în numele Grupului S&D
Charles Tannock în numele Grupului ECR
Izaskun Bilbao Barandica, Nedzhmi Ali, Beatriz Becerra Basterrechea, Dita Charanzová, Marielle de Sarnez, Martina Dlabajová, José Inácio Faria, Fredrick Federley, Nathalie Griesbeck, Marian Harkin, Ivan Jakovčić, Ilhan Kyuchyuk, Louis Michel, Javier Nart, Urmas Paet, Jozo Radoš, Frédérique Ries, Marietje Schaake, Jasenko Selimovic, Pavel Telička, Johannes Cornelis van Baalen în numele Grupului ALDE
Javier Couso Permuy, Tania González Peñas, Paloma López Bermejo, Marie-Christine Vergiat, Sofia Sakorafa, Patrick Le Hyaric, Marina Albiol Guzmán, Lidia Senra Rodríguez în numele Grupului GUE/NGL
Ernest Urtasun, Barbara Lochbihler, Molly Scott Cato, Jordi Sebastià, Josep-Maria Terricabras, Bodil Valero în numele Grupului Verts/ALE
Fabio Massimo Castaldo, Ignazio Corrao, Rolandas Paksas în numele Grupului EFDD
Rezoluția Parlamentului European în sprijinul procesului de pace din Columbia
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale în favoare păcii și a drepturilor omului în Columbia,
– având în vedere legăturile speciale care unesc UE și Columbia, în special Acordul comercial multilateral dintre Columbia și Peru și Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, semnat la Bruxelles, la 26 iulie 2012, precum și Acordul de exonerare de obligația de a deține viză dintre Uniunea Europeană și Columbia, semnat la 2 decembrie 2015,
– având în vedere punctul 44 din mesajul Delegației PE la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană (EuroLat) adresat la cel de-al doilea summit UE-CELAC de la Bruxelles referitor la încetarea conflictului intern dintre guvernul Columbiei și FARC și Declarația de la Bruxelles adoptată în urma celui de-al doilea summit UE-CELAC din 11 iunie 2015,
– având în vedere declarația Înaltului Reprezentant al UE, Federica Mogherini, din 24 septembrie 2015, referitoare la acordul privind justiția de tranziție din Columbia, precum și declarația sa din 1 octombrie 2015 prin care Eamon Gilmore a fost numit trimis special al Uniunii pentru procesul de pace din Columbia,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât UE și Columbia întrețin un cadru de strânsă colaborare politică, economică și comercială, stabilit prin memorandumul de înțelegere din noiembrie 2009 și prin Acordul comercial dintre Columbia și Peru și UE și statele sale membre, ale căror obiective finale sunt nu doar consolidarea relațiilor economice și comerciale dintre părți, ci și consolidarea păcii, a democrației, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea durabilă și prosperitatea cetățenilor;
B. întrucât această relație apropiată se extinde în domeniile de colaborare internațională la aspecte multilaterale de interes reciproc, precum lupta pentru pace și împotriva terorismului și a traficului de droguri;
C. întrucât conflictul armat intern din Columbia s-a prelungit timp de mai mult de cincizeci de ani, a cauzat mari suferințe populației, atât prin acțiuni teroriste cât și din partea grupurilor paramilitare și a provocat, între altele, asasinate, dispariții forțate, sechestrări, violență sexuală, abuzuri împotriva minorilor, strămutări interne și externe ale populației și utilizarea de mine anti-persoană;
D. întrucât discuțiile dintre guvernul Columbiei și Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC) au început la 19 noiembrie 2012 în Havana (Cuba), după semnarea, la 26 august 2012, a documentului „Acordul general pentru încetarea conflictului și construirea unei păci stabile și durabile”, care îndeplinea dorința poporului Columbiei de a trăi în pace și recunoștea că statul are datoria de a promova drepturile omului pe întregul său teritoriu și că dezvoltarea economică și socială echitabilă este garanția pentru pace și este o condiție necesară pentru creșterea favorabilă incluziunii și durabilă a țării;
E. întrucât, în diferite etape ale negocierilor, negociatorii de la Havana au ajuns la acorduri cu privire la schimbarea spațiului rural columbian și o reformă rurală cuprinzătoare, la participare politică și deschidere democratică pentru a construi pacea și la soluționarea problemei drogurilor ilicite;
F. întrucât, la 23 septembrie 2015, guvernul Columbiei și FARC au anunțat încheierea unui acord cu privire la crearea unei instanțe speciale pentru pace, în conformitate cu dreptul internațional, care să asigure respectarea drepturilor victimelor și să contribuie la construirea unei păci stabile și durabile și întrucât, în acest scop, părțile au convenit asupra instituirii unui sistem integral de adevăr, justiție, despăgubire și nerepetare, care include înființarea unei comisii pentru stabilirea adevărului, conviețuire și nerepetare, precum și încheierea de acorduri privind despăgubirile acordate victimelor;
G. întrucât, la 15 decembrie 2015, guvernul Columbiei și FARC au anunțat încheierea unui acord privind victimele conflictului și crearea instituțiilor prevăzute în acordul din 23 septembrie 2015;
H. întrucât Guvernul Columbiei, camera sa legislativă și poporul columbian dețin competența suverană de a stabili parametrii acestei instanțe speciale pentru pace, a cărei funcție principală va fi să pună capăt impunității, să obțină adevărul și să judece și să pedepsească autorii crimelor comise în timpul conflictului, în special crimele cele mai grave și reprezentative, garantând nerepetarea și contribuind, în plus, la despăgubirea victimelor;
I. întrucât încetarea acestui conflict intern care, timp de peste 50 de ani, a cauzat milioane de victime, precum și realizarea unei păci stabile și durabile în Columbia reprezintă o prioritate de prim rang pentru această țară, dar și pentru Uniunea Europeană și pentru comunitatea internațională, după cum o demonstrează numeroasele declarații de sprijinire a procesului de pace din partea diferitelor țări și organisme regionale și internaționale, inclusiv a Uniunii Europene,
1. salută și susține acordurile încheiate până în prezent între guvernul Columbiei și FARC pentru obținerea păcii în Columbia și subliniază acordurile privind o reformă rurală integrală, participarea politică și deschiderea democratică pentru construirea păcii, soluționarea problemei drogurilor ilicite și crearea unei instanțe speciale pentru pace, care include crearea unei comisii pentru stabilirea adevărului, conviețuire și nerepetare, precum și Unitatea specială pentru căutarea persoanelor declarate dispărute în contextul și în urma conflictului și Unitatea de investigare și desființare a organizațiilor criminale;
2. recunoaște efortul politic, realismul și perseverența demonstrate atât de guvernul Columbiei, cât și de FARC în procesul de apropiere pozițiilor lor antagonice, creând progresiv un spațiu de compromis, care a permis să se avanseze în căutarea unei păci stabile și durabile și să se promoveze astfel un acord unic în istorie, care se concentrează asupra victimelor și care stabilește ca priorități adevărul, justiția fără impunitate, despăgubirea reală a prejudiciilor suferite și nerepetarea; recunoaște, de asemenea, rolul important al asociațiilor victimelor, al ONG-urilor și al societății civile în realizarea acestor acorduri;
3. îndeamnă Armata de Eliberare Națională (ELN) să se oblige fără întârziere, de manieră fermă și decisă, în favoarea păcii în Columbia și solicită să se inițieze cu guvernul columbian un proces de negociere paralel, care să se poată desfășura în condiții similare;
4. își exprimă dorința ca negocierile să se finalizeze cât de curând posibil, pentru a marca încetarea definitivă a conflictului și un adevărat eveniment în istoria modernă a Columbiei și în acest scop solicită părților, tuturor forțelor politice columbiene și întregii societăți columbiene să contribuie de manieră pozitivă la încetarea violenței;
5. declară din nou că violența nu este o metodă legitimă de luptă politică și cere celor care au avut această convingere să adopte democrația cu toate consecințele și cerințele sale, prima dintre acestea fiind renunțarea definitivă la arme și apărarea propriilor idei și aspirații cu ajutorul normelor democratice și al statului de drept;
6. recunoaște rolul important jucat până în prezent de Cuba și Norvegia, ca țări garante, și Chile și Venezuela, ca țări însoțitoare în procesul de pace și apreciază, de asemenea, contribuția adusă de Papa Francisc în acest efort;
7. salută călduros decizia din 1 octombrie 2015 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, de a-l numi pe Eamon Gilmore, fost viceprim-ministru și fost ministru al afacerilor externe și al comerțului al Republicii Irlanda, în calitate de trimis special al Uniunii Europene pentru procesul de pace din Columbia și salută, de asemenea, rolul pe care îl va juca Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în Columbia în monitorizarea situației drepturilor omului în urma acordurilor de pace;
8. își reafirmă disponibilitatea de a oferi orice asistență posibilă pentru a sprijini punerea în aplicare a acordului final de pace și, în acest sens, își reînnoiește apelul adresat statelor membre ale Uniunii Europene de a crea un fond fiduciar care să servească în etapa post-conflict, la care să poată participa comunitățile și organizațiile societății civile și care să țină seama de prioritățile exprimate de victime în materie de adevăr, justiție, despăgubiri și garanții de nerepetare;
9. subliniază necesitatea ca construirea păcii să aducă cu sine un efort decis de luptă împotriva inegalității și a sărăciei, care să includă soluții echitabile pentru persoanele și comunitățile strămutate de pe teritoriul lor, acces la o muncă demnă și recunoașterea drepturilor sociale și în domeniul muncii în întreaga țară și consideră că trebuie să se acorde un sprijin special unor anumite colectivități, care au suferit în mod disproporționat în conflict, precum cea afro-columbiană și cea indigenă;
10. consideră că instituirea unei subcomisii pentru gen care garantează includerea perspectivei de gen în negocieri și participarea victimelor violenței sexuale și a organizațiilor de apărare a drepturilor femeilor în negocierile de pace nu cunoaște precedent și ar trebui să fie o sursă de inspirație pentru alte procese de pace din întreaga lume;
11. ia act cu satisfacție de excluderea de la amnistie sau grațiere a crimelor împotriva umanității, a genocidului, a crimelor de război grave și a încălcărilor drepturilor omului, în conformitate cu dispozițiile dreptului umanitar și penal internațional și cu instrumentele și normele internaționale aplicabile în domeniul drepturilor omului;
12. consideră indispensabil ca pedepsele impuse autorilor crimelor să contribuie la obiectivul despăgubirii victimelor și la reconcilierea socială și politică;
13. recunoaște eforturile depuse de instituțiile columbiene pentru a progresa în garantarea integrală și permanentă a drepturilor omului și le solicită să intensifice aceste eforturi pentru a eradica complet subcultura violenței într-o țară în care cincizeci de ani de conflict au generat uneori reacții extrajudiciare și comportamente contrare statului de drept și drepturilor omului din partea unor instituții; în acest sens, reamintește statului columbian obligația sa de a garanta protecția apărătorilor drepturilor omului și a sindicaliștilor și le cere acestor organizații civice să colaboreze pentru reinstaurarea unei conviețuiri pașnice în Columbia;
14. salută anunțul făcut de o parte a forțelor armate columbiene conform căruia politica militară a Columbiei va fi revizuită, pentru a se pregăti să răspundă în mod eficient și rapid noilor provocări din etapa post-conflict, servind drept garant pentru acordurile de pace; consideră, de asemenea, că anunțul recent al FARC privind suspendarea instrucției militare pentru a se dedica în viitor formării politice și culturale în cadrul procesului care vizează încetarea conflictului armat constituie un alt pas care dă speranțe că se merge în direcția potrivită;
15. recomandă Delegației pentru relațiile cu țările din Comunitatea Andină și Delegației la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană să realizeze monitorizarea și eventuala însoțire a acordurilor de pace;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Președinției în exercițiu a UE, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, precum și Guvernului și Congresului Republicii Columbia.