PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la situația drepturilor omului în Indonezia
14.6.2017 - (2017/2724(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
ECR (B8‑0424/2017)
Verts/ALE (B8‑0425/2017)
S&D (B8‑0426/2017)
ALDE (B8‑0428/2017)
GUE/NGL (B8‑0430/2017)
PPE (B8‑0431/2017)
Cristian Dan Preda, Esther de Lange, Jeroen Lenaers, Sandra Kalniete, Elmar Brok, Mairead McGuinness, Brian Hayes, Lefteris Christoforou, Marijana Petir, Ivan Štefanec, József Nagy, Milan Zver, Dubravka Šuica, Pavel Svoboda, Tunne Kelam, Patricija Šulin, Krzysztof Hetman, Sven Schulze, Tomáš Zdechovský, Ivana Maletić, Claude Rolin, Romana Tomc, László Tőkés, Bogdan Brunon Wenta, Eduard Kukan, Csaba Sógor, Adam Szejnfeld, Giovanni La Via, Jaromír Štětina, Jiří Pospíšil, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Laima Liucija Andrikienė, Roberta Metsola, Deirdre Clune, Stanislav Polčák, Andrey Kovatchev, Julia Pitera în numele Grupului PPE
Elena Valenciano, Victor Boştinaru, Soraya Post, David Martin în numele Grupului S&D
Charles Tannock, Angel Dzhambazki, Ruža Tomašić, Monica Macovei în numele Grupului ECR
Hilde Vautmans, Izaskun Bilbao Barandica, Ilhan Kyuchyuk, Johannes Cornelis van Baalen, Petras Auštrevičius, Beatriz Becerra Basterrechea, Dita Charanzová, Gérard Deprez, María Teresa Giménez Barbat, Martina Dlabajová, Marian Harkin, Ivan Jakovčić, Louis Michel, Javier Nart, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Jozo Radoš, Frédérique Ries, Marietje Schaake, Robert Rochefort, Jasenko Selimovic, Pavel Telička, Ivo Vajgl, Paavo Väyrynen, Ramon Tremosa i Balcells, Cecilia Wikström în numele Grupului ALDE
Marie-Christine Vergiat, Barbara Spinelli, Miguel Urbán Crespo, Tania González Peñas, Estefanía Torres Martínez, Xabier Benito Ziluaga, Lola Sánchez Caldentey, Stelios Kouloglou, Helmut Scholz, Dimitrios Papadimoulis în numele Grupului GUE/NGL
Barbara Lochbihler, Heidi Hautala, Bodil Valero, Ernest Urtasun, Bronis Ropė, Davor Škrlec, Igor Šoltes, Maria Heubuch, Jordi Solé în numele Grupului Verts/ALE
Ignazio Corrao, Fabio Massimo Castaldo, Isabella Adinolfi în numele Grupului EFDD
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația drepturilor omului în Indonezia
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Indonezia, în special cea din 19 ianuarie 2017[1],
– având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) UE-Indonezia, care a intrat în vigoare la 1 mai 2014 și comunicatul de presă comun din 29 noiembrie 2016 în urma primei reuniuni a comitetului mixt UE-Indonezia în cadrul APC,
– având în vedere declarația locală a UE din 9 mai 2017 privind libertatea de religie sau de convingere și libertatea de exprimare,
– având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului — Culegere privind Indonezia din 17 februarie 2017 și evaluarea periodică universală (al treilea ciclu), precum și rezumatul comunicărilor părților interesate cu privire la Indonezia din 20 februarie 2017,
– având în vedere declarația din 27 iulie 2016 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la execuțiile planificate în Indonezia,
– având în vedere al 6-lea Dialog Uniunea Europeană - Indonezia pe tema drepturilor omului din 28 iunie 2016,
– având în vedere Declarația de la Bangkok din 14 octombrie 2016 privind promovarea unui parteneriat global între UE și ASEAN pentru Obiectivele strategice comune,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), pe care Indonezia l-a ratificat în 2006,
– având în vedere Convenția din 1987 împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante,
– având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Indonezia este a patra țară ca populație din lume, a treia cea mai mare democrație, cea mai mare țară cu o populație majoritar musulmană și o societate diversă, cuprinzând 255 de milioane de cetățeni de diferite etnii, limbi și culturi;
B. întrucât Indonezia este un partener important al UE; întrucât relațiile dintre UE și Indonezia, membră a G20, sunt strânse; întrucât UE și Indonezia împărtășesc aceleași valori în ceea ce privește drepturile omului, guvernarea și democrația;
C. întrucât în 2016 s-a înregistrat un număr fără precedent de atacuri verbale violente și discriminatorii, hărțuiri și declarații virulente împotriva persoanelor LGBTI în Indonezia; întrucât aceste atacuri ar fi fost instigate, direct sau indirect, de oficiali guvernamentali, instituții ale statului și extremiști; întrucât, în plus, natura acestor atacuri s-a agravat în 2017;
D. întrucât în provincia autonomă cu statut special Aceh, reglementată de legea Sharia, actele sexuale consimțite între parteneri de același sex și relațiile sexuale în afara căsătoriei sunt incriminate și sunt pedepsite cu o sancțiune de până la 100 de lovituri de bici și 100 luni de închisoare; întrucât, în mai 2017, doi tineri condamnați pentru relații sexuale între persoane de același sex au primit o pedeapsă de 85 de lovituri de trestie de zahăr; întrucât dreptul de a nu fi torturat este un drept fundamental și inalienabil;
E. întrucât în restul Indoneziei homosexualitatea nu este ilegală; întrucât, cu toate acestea, comunitatea LGBTI a fost sub asediu în ultimii ani;
F. întrucât 141 de bărbați au fost arestați pentru „încălcarea legilor pornografiei” după o descindere a poliției la un club al homosexualilor din Jakarta la 21 mai 2017;
G. întrucât, din ianuarie 2016, Curtea Constituțională a Indoneziei analizează o petiție care vizează incriminarea relațiile sexuale homosexuale și în afara căsătoriei;
H. întrucât crește intoleranța față de minoritățile religioase în Indonezia, care a devenit posibilă ca urmare a legilor și reglementărilor discriminatorii, inclusiv a legii privind blasfemia, care recunoaște în mod oficial numai șase religii; întrucât, începând din iunie 2017, mai multe persoane au fost condamnate și încarcerate în temeiul legilor privind blasfemia;
I. întrucât, în ianuarie 2017, Comisia națională pentru drepturile omului (Komisi Nasional Hak Asaki Manusia) a constatat că în unele provincii, cum ar fi Java de Vest, intoleranța religioasă este mult mai intensă decât în altele, precum și că oficiali ai guvernelor regionale sunt adeseori responsabili fie de tolerarea, fie de săvârșirea în mod direct a abuzurilor;
J. întrucât există îngrijorări serioase legate de intimidarea și de violențele împotriva jurnaliștilor; întrucât jurnaliștii ar trebui să aibă acces la întreg teritoriul țării;
K. întrucât, potrivit Human Rights Watch, între 2010 și 2015, 49 % dintre fetele cu vârsta de 14 de ani sau sub 14 ani au fost victime ale mutilării genitale;
L. întrucât autoritățile au executat patru traficanții condamnați pentru trafic de droguri în iulie 2016 și au precizat că alți 10 de deținuți condamnați la moarte vor fi executați în 2017,
1. salută existența unei legături strânse între UE și Indonezia și reafirmă importanța legăturilor politice, economice și culturale puternice și de durată între cele două părți; subliniază importanța dialogului UE-Indonezia privind drepturile omului, permițând un schimb deschis cu privire la drepturile omului și la democrație, care reprezintă, de asemenea, baza APC;
2. solicită consolidarea contactelor parlamentare între UE și Indonezia prin care pot fi discutate în mod constructiv diverse aspecte de interes reciproc, inclusiv drepturile omului; invită Parlamentul Indoneziei să consolideze aceste relații interparlamentare;
3. salută angajamentul activ al Indoneziei la nivel regional și multilateral; subliniază că Indonezia a fost evaluată recent în contextul evaluării periodice universale în cursul reuniunii Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în mai 2017; subliniază că, la fel ca în ciclurile anterioare, Indonezia s-a supus în mod voluntar acestei evaluări;
4. invită autoritățile din provincia autonomă cu statut special Aceh să împiedice continuarea persecutării homosexualilor și să dezincrimineze homosexualitatea prin modificarea Codului său Penal Islamic; condamnă ferm flagelarea celor doi bărbați homosexuali de 20 și de 23 de ani în Aceh, la 22 mai 2017, aceasta fiind prima dată când autoritățile din Aceh flagelează persoane pentru practici homosexuale; condamnă ferm faptul că homosexualitatea este ilegală în temeiul Codului Penal Islamic al provinciei Aceh, care se bazează pe legea Sharia; subliniază că pedepsirea celor doi bărbați este crudă, inumană și degradantă, putând fi considerată tortură în temeiul dreptului internațional; solicită, de asemenea, autorităților să înceteze imediat biciuirea în public;
5. își exprimă, de asemenea, preocuparea privind creșterea intoleranței față de comunitatea LGBTI din Indonezia în alte regiuni decât provincia autonomă cu statut special Aceh; condamnă ferm faptul că 141 de bărbați au fost arestați după o descindere a poliției într-un club al homosexualilor din Jakarta, la 21 mai 2017, deși homosexualitatea nu este o infracțiune în temeiul Codului penal al Indoneziei; îndeamnă autoritățile și oficialii guvernamentali să se abțină de la declarații publice care sunt discriminatorii față de persoanele LGBTI sau față de alte minorități din această țară; subliniază faptul că poliția are datoria de a pune în aplicare legislația, de a proteja minoritățile vulnerabile și de a nu le persecuta;
6. respinge afirmația Asociației de Psihiatrie Indoneziene potrivit căreia homosexualitatea și transsexualismul sunt tulburări mintale; solicită autorităților să pună capăt detenției forțate a persoanelor LGBTI și, de asemenea, să pună capăt tuturor formelor de „tratament” care vizează „vindecarea” acestora de homosexualitate, bisexualitate sau identitate transsexuală și să aplice în mod riguros interdicția;
7. salută declarația președintelui Widodo din 19 octombrie 2016 prin care condamnă discriminarea persoanelor LGBTI; solicită președintelui Widodo să își utilizeze poziția cheie pentru a condamna public intoleranța și infracțiunile împotriva persoanelor, minorităților, femeilor și organizațiilor sau grupărilor LGBTI din țară;
8. solicită revizuirea legii privind blasfemia, deoarece aceasta pune în pericol minoritățile religioase; sprijină recomandările ONU de abrogare a articolelor 156 și 156(a) din Codul penal, a legii privind prevenirea abuzurilor și defăimării religiei și a legii privind tranzacțiile și datele electronice, precum și retragerea acuzațiilor și încetarea persecuțiilor împotriva celor acuzați de blasfemie;
9. își exprimă îngrijorarea privind creșterea intoleranței față de minoritățile etnice, religioase și sexuale; îndeamnă autoritățile din Indonezia să își continue și să își intensifice eforturile pentru a consolida toleranța religioasă și diversitatea socială; condamnă ferm toate actele de violență, hărțuire și intimidare împotriva minorităților; solicită ca toți cei care comit astfel de infracțiuni să fie trași la răspundere;
10. își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcările grave ale libertății presei; îndeamnă guvernul Indoneziei să insiste ca organismele de stat să adopte o politică de toleranță zero față de abuzurile fizice împotriva jurnaliștilor și să ofere acces liber presei străine în țară;
11. invită autoritățile din Indonezia să abroge toate dispozițiile legale care limitează în mod nejustificat libertățile fundamentale și drepturile omului; invită autoritățile din Indonezia să își revizuiască toate legile și să asigure conformitatea acestora cu obligațiile internaționale ale țării, în special cele privind libertatea de exprimare, de gândire, de conștiință și de religie, egalitatea în fața legii, dreptul la nediscriminare, precum și dreptul de exprimare și de întrunire;
12. este preocupat de informațiile referitoare la persistența violențelor împotriva femeilor, precum și practicilor care aduc prejudicii femeilor, precum mutilarea genitală a femeilor; invită autoritățile din Indonezia să-și pună în aplicare legislația privind violența împotriva femeilor, să sancționeze toate formele de violență sexuală și să legifereze în vederea eliminării inegalității de gen și a emancipării femeilor;
13. salută suspendarea execuțiilor persoanelor condamnate la moarte pentru trafic de droguri până la revizuirea cazurilor lor; îndeamnă guvernul Indoneziei să oprească în continuare toate aceste execuții și să judece din nou aceste cazuri în conformitate cu standardele internaționale; solicită aplicarea imediată a unui moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea în vederea abolirii pedepsei cu moartea;
14. invită guvernul Indoneziei să își îndeplinească toate obligațiile și să respecte și să protejeze drepturile și libertățile consacrate în PIDCP;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Indoneziei, Secretarului General al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Comisiei Interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.
- [1] Texte adoptate, P8_TA(2017)0002.