Procedură : 2019/2823(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : RC-B9-0089/2019

Texte depuse :

RC-B9-0089/2019

Dezbateri :

PV 19/09/2019 - 4.3
CRE 19/09/2019 - 4.3

Voturi :

PV 19/09/2019 - 7.3

Texte adoptate :

P9_TA(2019)0019

<Date>{18/09/2019}18.9.2019</Date>
<RepeatBlock-NoDocSe> <NoDocSe>B9-0089/2019</NoDocSe> }
 <NoDocSe>B9-0090/2019</NoDocSe> }
 <NoDocSe>B9-0093/2019</NoDocSe> }
 <NoDocSe>B9-0094/2019</NoDocSe> }
 <NoDocSe>B9-0096/2019</NoDocSe></RepeatBlock-NoDocSe> } RC1
PDF 168kWORD 56k

<TitreType>PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreRecueil>depusă în conformitate cu articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Replacing>în locul următoarelor propuneri de rezoluție:</Replacing>

<TablingGroups>B9-0089/2019 (ECR)

B9-0090/2019 (Verts/ALE)

B9-0093/2019 (S&D)

B9-0094/2019 (Renew)

B9-0096/2019 (PPE)</TablingGroups>


<Titre>referitoare la Iran, în special situația apărătorilor drepturilor femeilor și a deținuților cu dublă cetățenie UE-iraniană</Titre>

<DocRef>(2019/2823(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Michael Gahler, Željana Zovko, Antonio López-Istúriz White, Loránt Vincze, Vladimír Bilčík, David McAllister, Arba Kokalari, Lefteris Christoforou, Loucas Fourlas, Romana Tomc, Karoline Edtstadler, Tomáš Zdechovský, Ivan Štefanec, Michaela Šojdrová, Vangelis Meimarakis, Milan Zver, Manolis Kefalogiannis, David Lega, Isabel Wiseler-Lima, Tomasz Frankowski, Esther de Lange, Francisco José Millán Mon, Stanislav Polčák, Stelios Kympouropoulos, Rosa Estaràs Ferragut, Inese Vaidere, Andrey Kovatchev, Ioan-Rareș Bogdan</Depute>

<Commission>{PPE}în numele Grupului PPE</Commission>

<Depute>Kati Piri, Jytte Guteland</Depute>

<Commission>{S&D}în numele Grupului S&D</Commission>

<Depute>María Soraya Rodríguez Ramos, Luisa Porritt, Atidzhe Alieva-Veli, Abir Al-Sahlani, Andrus Ansip, Petras Auštrevičius, Phil Bennion, Izaskun Bilbao Barandica, Sylvie Brunet, Dita Charanzová, Olivier Chastel, Katalin Cseh, Chris Davies, Anna Júlia Donáth, Laurence Farreng, Fredrick Federley, Valter Flego, Klemen Grošelj, Christophe Grudler, Irena Joveva, Ondřej Kovařík, Ilhan Kyuchyuk, Nathalie Loiseau, Radka Maxová, Karen Melchior, Javier Nart, Lucy Nethsingha, Bill Newton Dunn, Urmas Paet, Dragoș Pîslaru, Frédérique Ries, Michal Šimečka, Susana Solís Pérez, Nicolae Ștefănuță, Ramona Strugariu, Hilde Vautmans, Marie-Pierre Vedrenne, Chrysoula Zacharopoulou</Depute>

<Commission>{Renew}în numele Grupului Renew Europe</Commission>

<Depute>Hannah Neumann, Heidi Hautala, Ernest Urtasun, Saskia Bricmont, Katrin Langensiepen, Bronis Ropė, Ville Niinistö, Catherine Rowett, Erik Marquardt, Anna Cavazzini, Viola Von Cramon-Taubadel, Kim Van Sparrentak, Tineke Strik, Ellie Chowns</Depute>

<Commission>{Verts/ALE}în numele Grupului Verts/ALE</Commission>

<Depute>Anna Fotyga, Karol Karski, Raffaele Fitto, Jan Zahradil, Veronika Vrecionová, Alexandr Vondra, Ruža Tomašić, Charlie Weimers, Evžen Tošenovský, Valdemar Tomaševski, Assita Kanko</Depute>

<Commission>{ECR}în numele Grupului ECR</Commission>

<Depute>Martin Buschmann, Fabio Massimo Castaldo, Cornelia Ernst</Depute>

</RepeatBlock-By>

AMENDAMENTE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Iran, în special situația apărătorilor drepturilor femeilor și a deținuților cu dublă cetățenie UE-iraniană

(2019/2823(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cele privind drepturile omului, mai ales Rezoluția din 14 martie 2019 referitoare la Iran, în special la cazul apărătorilor drepturilor omului[1], Rezoluția din 13 decembrie 2018 referitoare la Iran, în special cazul lui Nasrin Sotoudeh[2], Rezoluția din 31 mai 2018 referitoare la situația deținuților din Iran cu dublă cetățenie UE-iraniană[3], Rezoluția din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran în urma încheierii acordului nuclear[4], Rezoluția din 3 aprilie 2014 referitoare la strategia UE privind Iranul[5], Rezoluția din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa cu moartea[6] și Rezoluția din 17 noiembrie 2011 referitoare la Iran – cazuri recente de încălcare a drepturilor omului[7],

 având în vedere concluziile Consiliului din 4 februarie 2019 privind Iranul și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/560 al Consiliului din 8 aprilie 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 359/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Iran, care prelungește cu un an măsurile restrictive referitoare la încălcări grave ale drepturilor omului în Iran, până la 13 aprilie 2020[8],

 având în vedere raportul prezentat la 8 februarie 2019 de secretarul general al Organizației Națiunilor Unite privind situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

 având în vedere rapoartele Raportorului special privind situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran din septembrie 2018, 30 ianuarie 2019 și 18 iulie 2019, precum și declarația sa din 16 august 2019 referitoare la reținerea și perioadele de detenție lungi la care au fost condamnate Mojgan Keshavarz, Monireh Arabshahi și Yasaman Aryani, trei iraniene reținute în mod arbitrar pentru că au protestat public împotriva purtării obligatorii a vălului,

 având în vedere declarația experților ONU în domeniul drepturilor omului intitulată „Iranul trebuie să-i protejeze pe apărătorii drepturilor femeilor” din 29 noiembrie 2018,

 având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea, tortura, libertatea de exprimare, atât online cât și offline, și apărătorii drepturilor omului,

 având în vedere declarația din 12 martie 2019 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind condamnarea avocatei iraniene specializate în drepturile omului Nasrin Sotoudeh,

 având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

 având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 (PIDCP), la care Iranul este parte,

 având în vedere Rezoluția din 17 decembrie 2018 a Adunării Generale a ONU cu privire la situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

 având în vedere noul Cadru strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația, care urmăresc să pună protecția și monitorizarea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE,

 având în vedere Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare al ONU din 1988,

 având în vedere regulile minime ale ONU privind tratamentul deținuților („regulile Nelson Mandela”) din 2015,

 având în vedere Carta președintelui iranian privind drepturile cetățenilor,

 având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, în ultimele luni, instanțele revoluționare iraniene au mărit în mod semnificativ reprimarea actelor pașnice de rezistență ale apărătorilor drepturilor femeilor care protestează împotriva purtării obligatorii a hijabului, inclusiv durata pedepselor cu închisoarea; întrucât, potrivit ONU, cel puțin 32 de persoane au fost arestate și cel puțin 10 persoane au fost închise din 2018 pentru că au protestat împotriva purtării obligatorii a hijabului;

B. întrucât activistele iraniene Mojgan Keshavarz, Monireh Arabshahi și Yasaman Aryani au fost reținute în mod arbitrar în aprilie 2019, după ce au publicat online un material video în care apăreau fără văl, protestând pașnic împotriva legilor iraniene privind purtarea obligatorie a vălului și împărțind flori în metroul din Teheran pe 8 martie 2019, Ziua Internațională a Femeii; întrucât Sahar Khodayari, o iraniană reținută pentru că a încercat să vadă un meci de fotbal pe un stadion, s-a sinucis dându-și foc, în semn de protest, după ce a aflat că urma să primească o pedeapsă de șase luni de închisoare pentru acțiunile sale;

C. întrucât, în august 2019, Mojgan Keshavarz, Yasaman Aryani, Monireh Arabshahi și Saba Kord-Afshari au fost condamnate la pedepse cu închisoarea de la 16 la 24 ani; întrucât acestora li s-a interzis accesul la avocați în stadiul anchetei inițiale, și se pare că reprezentanților lor legali li s-a interzis să le reprezinte la proces; întrucât sentințele lor sunt legate în mod direct de exercitarea pașnică a drepturilor la libertatea de exprimare și de întrunire pentru apărarea egalității de gen în Iran;

D. întrucât la 27 august 2019, instanța de prim grad de jurisdicție a condamnat trei activiste pentru drepturile lucrătoarelor, Sepideh Gholian, Sanaz Allahyari și Asal Mohammadi, sub acuzații care includ „adunarea și coluziunea privind acțiuni împotriva securității statului”; întrucât, la 24, respectiv 31 august, s-a aflat că Marzieh Amiri și Atefeh Rangriz, două activiste pentru drepturile lucrătoarelor care se aflau în închisoare, fiind arestate cu ocazia unui protest pașnic de Ziua Muncii, au fost condamnate la 10 ani și jumătate de închisoare și 148 de lovituri de bici, respectiv 11 ani și jumătate de închisoare și 74 de lovituri de bici, sub acuzații care includ „adunarea și coluziunea privind acțiuni împotriva securității statului”, „propaganda împotriva statului” și „tulburarea ordinii publice”;

E. întrucât Iranul nu a ratificat Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1979; întrucât Iranul are o serie de legi discriminatorii, în special în ceea ce privește dispozițiile juridice referitoare la statutul personal;

F. întrucât persoane cu dublă cetățenie UE-iraniană continuă să fie arestate, iar arestarea este urmată de o perioadă îndelungată de izolare și de interogatorii prelungite, fără respectarea garanțiilor procedurale, fără un proces echitabil, și de pedepse lungi cu închisoarea pe baza unor acuzații vagi sau nespecificate privind „securitatea națională” și „spionajul”, precum și de campanii de defăimare inițiate de stat împotriva persoanelor aflate în detenție; întrucât Iranul nu recunoaște dubla cetățenie, limitând astfel accesul ambasadelor străine la persoanele cu dublă cetățenie aflate în arest în această țară;

G. întrucât cel puțin șase persoane cu dublă cetățenie UE-iraniană, Nazanin Zaghari-Ratcliffe, Ahmadreza Djalali, Kamal Ahmady, Kamran Ghaderi, Massud Mossaheb și Morad Tahbaz, se află în prezent în închisoare în Iran;

H. întrucât Nazanin Zaghari-Ratcliffe, de cetățenie britanică și iraniană, angajată a Fundației Thomson Reuters, este închisă ilegal în Iran din 3 aprilie 2016, a fost reținută în mod ilegal timp de mai multe luni și acuzată de spionaj, iar ulterior i s-a refuzat dreptul la un proces liber și echitabil; întrucât acesteia i s-a refuzat în repetate rânduri accesul la îngrijiri medicale, ceea ce a condus la deteriorarea sănătății sale fizice și mintale; întrucât recent i-a fost refuzat accesul la apeluri telefonice internaționale, iar vizitele familiei au fost limitate la una pe lună;

I. întrucât antropologul social Kameel Ahmady, de cetățenie iraniană și britanică, este încarcerat la Teheran, sub acuzații nedivulgate, din 11 august 2019; întrucât omul de afaceri Morad Tahbaz, de cetățenie iraniană, britanică și americană, a fost reținut în ianuarie 2018, împreună cu cel puțin nouă activiști pentru protecția mediului, sub așa-zise acuzații de spionaj;

J. întrucât Ahmadreza Djalali, un om de știință și medic suedez născut în Iran, se află în închisoarea Evin din aprilie 2016 și a fost condamnat la moarte în octombrie 2017, sub acuzații de spionaj, pe baza unei presupuse mărturii forțate;

K. întrucât Kamran Ghaderi, cu dublă cetățenie iraniană și austriacă, directorul general al unei companii de IT din Austria, a fost arestat de agenți ai Ministerului pentru Informații la sosirea sa pe aeroportul internațional din Teheran la 2 ianuarie 2016 și a fost condamnat la 10 ani de închisoare, sub acuzația de „spionaj pentru statele inamice”;

L. întrucât la 11 martie 2019 laureata Premiului Saharov din 2012 și apărătoarea drepturilor omului, avocata Nasrin Sotoudeh a fost condamnată în lipsă la 38 ani de închisoare și 148 de lovituri de bici, printre altele pentru activitatea sa de apărare a femeilor acuzate de a fi protestat împotriva obligativității hijabului; întrucât peste un milion de persoane au participat în luna iunie la o campanie mondială prin care i se solicita guvernului iranian să o elibereze pe dna Sotoudeh;

M. întrucât în octombrie 2016 Atena Daemi și Golrokh Ebrahimi Iraee au fost condamnate la șase ani de închisoare; întrucât în septembrie 2019, după ce au fost acuzate de „insulte la adresa conducătorului suprem”, la pedepsele acestora au fost adăugați doi ani; întrucât această pedeapsă a fost pronunțată ca represalii pentru protestele pe care apărătoarele drepturilor femeilor le-au desfășurat în închisoare;

N. întrucât în Iran au fost semnalate numeroase cazuri de tratamente inumane și degradante, mai ales în închisoarea Evin, și inexistența unui acces adecvat la asistență medicală în timpul detenției, încălcându-se standardele minime ale ONU privind tratamentul deținuților;

O. întrucât apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii, avocații, activiștii în domeniul mediului, cei sindicali și cei din mediul online din Iran se confruntă în continuare cu hărțuiri, arestări arbitrare, detenție și urmărire penală pentru activitatea pe care o desfășoară;

P. întrucât autoritățile continuă să incrimineze activismul în domeniul drepturilor omului și folosesc articolul 48 din Legea de procedură penală iraniană pentru a limita liberul acces al deținuților la consiliere juridică și pentru a interzice asistența consulară a acestora; întrucât nu există mecanisme independente de asigurare a răspunderii în cadrul sistemului judiciar;

Q. întrucât UE a adoptat măsuri restrictive ca răspuns la încălcările drepturilor omului, inclusiv înghețarea activelor și interdicția de acordare a vizelor în cazul unor persoane și entități răspunzătoare de încălcări grave ale drepturilor omului, precum și interzicerea exporturilor în Iran de echipamente care ar putea fi folosite în scopul represiunii interne și pentru monitorizarea telecomunicațiilor; întrucât aceste măsuri sunt actualizate periodic și rămân în vigoare;

R. întrucât Iranul continuă să aplice în mod frecvent pedeapsa cu moartea; întrucât Narges Mohammadi, laureată a Premiului Per Anger, execută în prezent o condamnare de șaisprezece ani pentru campania de abolire a pedepsei cu moartea pe care a desfășurat-o și pentru colaborarea sa cu Shirin Ebadi, laureată a Premiului Nobel;

1. solicită autorităților iraniene să anuleze toate aceste sentințe și să le elibereze imediat și necondiționat pe Mojgan Kehavarz, Yasaman Aryani, Monireh Arabshahi, Saba Kord-Afshari și Atena Daemi, apărătoare al drepturilor femeilor care au protestat împotriva obligativității hijabului; solicită, de asemenea, eliberarea lui Nasrin Sotoudeh, Narges Mohammadi, Sepideh Gholian, Sanaz Allahyari, Asal Mohammadi, Marzieh Amiri și a lui Atefeh Rangriz și a tuturor apărătorilor drepturilor omului, încarcerați și condamnați pentru simpla exercitare a libertății de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică;

2. condamnă în termenii cei mai categorici reprimarea femeilor pentru obiecții aduse față de obligativitatea hijabului și pentru exercitarea libertății de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică; face apel la guvernul iranian să respecte libertatea femeilor iraniene de a-și alege propriul cod vestimentar;

3. subliniază că autoritățile iraniene trebuie să se asigure în orice situație că apărătorii drepturilor omului, avocații și jurnaliștii pot să își desfășoare activitatea fără amenințări, intimidări și piedici și solicită sistemului judiciar iranian să înceteze hărțuirea continuă a acestora; îndeamnă autoritățile judiciare iraniene să pună capăt cenzurii online, să respecte drepturile universale ale omului, în special dreptul la liberă exprimare online și offline;

4. salută și sprijină apărătorii drepturilor femeilor din Iran care continuă să apere drepturile omului, în ciuda dificultăților și a repercusiunilor cu care se confruntă;

5. regretă profund lipsa progreselor în ceea ce privește cazurile persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană deținute în Iran; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană, inclusiv a lui Nazanin Zaghari-Ratcliffe, Ahmadreza Djalali, Kamal Ahmady, Kamran Ghaderi, Massud Mossaheb și a lui Morad Tahbaz, persoane aflate în prezent în detenție în închisorile iraniene dacă acestea nu sunt rejudecate în conformitate cu standardele internaționale; condamnă continuarea practicii de încarcerare a persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană de către autoritățile judiciare iraniene în urma unor procese inechitabile;

6. îndeamnă autoritățile iraniene să coopereze neîntârziat cu ambasadele statelor membre ale UE din Teheran pentru a permite întocmirea unei liste cuprinzătoare a persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană aflate în prezent în detenție în închisorile iraniene, precum și să monitorizeze îndeaproape fiecare caz în parte, având în vedere că securitatea cetățenilor și protecția drepturilor lor fundamentale sunt de cea mai mare importanță pentru UE;

7. îndeamnă autoritățile iraniene să revizuiască dispozițiile legale care discriminează femeile, în special cele legate de statutul lor personal; salută introducerea în parlamentul iranian a proiectului de lege privind protecția femeilor împotriva violenței și subliniază nevoia unei legislații cuprinzătoare pentru a defini și a incrimina în mod concret toate formele de violență de gen îndreptată împotriva femeilor;

8. invită autoritățile iraniene să se asigure că femeilor li se permite accesul pe toate stadioanele, fără discriminare sau risc de a fi persecutate;

9. invită autoritățile iraniene să modifice articolul 48 din Legea de procedură penală iraniană pentru a garanta dreptul tuturor inculpaților de a fi reprezentați de un avocat ales de ei și de a beneficia de un proces corect, în conformitate cu angajamentele asumate de Iran în virtutea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice;

10. invită Parlamentul iranian să-și modifice legile în materie de infracțiuni la adresa siguranței naționale, care sunt utilizate regulat pentru a urmări penal apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii, activiștii sindicali și din domeniul mediului și membrii minorităților religioase și etnice, și care încalcă Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Iran;

11. condamnă practica uzuală de a refuza intenționat deținuților îngrijirea medicală; deplânge tortura sistematică practicată în închisorile iraniene și solicită încetarea imediată a tuturor formelor de tortură și de maltratare a tuturor deținuților; condamnă practica de a interzice deținuților convorbirile telefonice și vizitele membrilor familiei;

12. îndeamnă autoritățile iraniene să vegheze asupra punerii în aplicare depline și fără rezerve a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), printre ai cărui semnatari se numără și Iranul; îndeamnă Iranul să adere la Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei;

13. ia act de modificările aduse legislației privind traficul de droguri, care ar trebui să reducă numărul condamnărilor la moarte;

14. condamnă ferm aplicarea pedepsei cu moartea, inclusiv utilizarea acesteia împotriva delincvenților minori; invită autoritățile iraniene să introducă imediat un moratoriu ca pas fundamental în direcția abolirii acesteia;

15. invită Iranul să coopereze cu Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului din Iran, inclusiv prin acordarea permisiunii de a intra în țară;

16. încurajează o coordonare strânsă între ambasadele UE acreditate în Teheran; îndeamnă toate statele membre care au o prezență diplomatică în Teheran să utilizeze mecanismele prevăzute în Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului pentru a sprijini și proteja aceste persoane, în special apărătorii drepturilor femeilor și persoanele cu dublă cetățenie UE și iraniană, inclusiv prin declarații publice, demersuri diplomatice, monitorizarea proceselor și vizite în închisoare;

17. solicită UE, inclusiv Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, să continue să aducă în discuție problema drepturilor omului în discuțiile cu autoritățile iraniene în cadrul forurilor bilaterale și multilaterale și să utilizeze toate întâlnirile planificate cu autoritățile iraniene în acest scop, în special în contextul dialogului politic la nivel înalt dintre UE și Iran;

18. invită SEAE să prezinte o informare cu privire la acțiunile întreprinse în legătură cu rezoluțiile anterioare ale Parlamentului referitoare la Iran;

19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și guvernului și parlamentului Iranului.

 

[1] Texte adoptate, P8_TA(2019)0204.

[2] Texte adoptate, P8_TA(2018)0525.

[3] Texte adoptate, P8_TA(2018)0231.

[4] JO C 215, 19.6.2018, p. 86.

[5] JO C 408, 30.11.2017, p. 39.

[6] JO C 349, 17.10.2017, p. 41.

[7] JO C 153E, 31.5.2013, p. 157.

[8] JO L 98, 9.4.2019, p. 1.

Ultima actualizare: 18 septembrie 2019Notă juridică - Politica de confidențialitate