Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 136 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în ultimul deceniu, schimbări geopolitice majore, amplificate de revenirea unui război la scară largă în vecinătatea noastră, au amenințat securitatea UE, a statelor sale membre, a țărilor candidate și a cetățenilor lor; întrucât UE se află în prezent sub atac, cu incidente hibride în interiorul frontierelor sale, un război la scară largă în vecinătatea sa și o realiniere a puterilor mondiale, toate acestea prezentând riscuri reale pentru securitatea UE și a cetățenilor săi și necesitând acțiuni imediate, ambițioase și decisive; întrucât războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a fost un moment de cotitură în istoria Europei; întrucât este larg recunoscut faptul că războiul de agresiune al lui Putin împotriva Ucrainei reprezintă un atac la adresa ordinii europene a păcii instaurate după Al Doilea Război Mondial și la adresa ordinii mondiale în ansamblu;

B.  întrucât ordinea mondială se fragmentează și se caracterizează din ce în ce mai mult prin instabilități complexe și înrădăcinate;

C.  întrucât nu poate exista securitate europeană fără securitate în vecinătatea sa imediată, începând cu capacitatea Ucrainei de a rezista războiului de agresiune al Rusiei;

D.  întrucât declarațiile recente ale membrilor administrației SUA, însoțite de presiunea puternică exercitată asupra Ucrainei de către conducerea SUA, reflectă o schimbare în politica externă a SUA, deoarece administrația Trump propune normalizarea legăturilor cu Rusia și devine din ce în ce mai clar că Europa trebuie să își consolideze securitatea și apărarea pentru a putea ajuta Ucraina să se apere;

E.  întrucât expansiunea cea mai rapidă și mai extinsă a capacităților militare ale Rusiei are loc în apropierea frontierelor țării cu Occidentul, în timp ce UE mai are nevoie de timp pentru a-și consolida capacitatea de apărare;

F.  întrucât, stimulată de ambiția de a deveni o superputere mondială, China erodează ordinea internațională bazată pe norme, ducând o politică externă tot mai asertivă și o politică economică și una concurențială ostilă și exportând produse cu dublă utilizare pe care Rusia le desfășoară pe câmpul de luptă împotriva Ucrainei, amenințând astfel securitatea și interesele Europei; întrucât, de asemenea, China investește foarte mult în forțele sale armate, folosindu-se de puterea sa economică pentru a înăbuși criticile la nivel mondial, și se străduiește să se impună ca putere dominantă în regiunea indo-pacifică; întrucât, prin intensificarea acțiunilor sale de confruntare, agresiune și intimidare împotriva unora dintre vecinii săi, în special în Strâmtoarea Taiwan și în Marea Chinei de Sud, China reprezintă un risc pentru securitatea regională și mondială, precum și pentru interesele economice ale UE;

G.  întrucât consecințele războaielor, terorismului, instabilității, insecurității, sărăciei și ale schimbărilor climatice din regiunea Sahel, Africa de Nord-Est și Libia prezintă riscuri grave pentru securitatea UE; întrucât instabilitatea și insecuritatea din vecinătatea sudică și regiunea Sahel sunt strâns legate între ele și rămân o provocare permanentă pentru gestionarea frontierelor externe ale UE;

H.  întrucât securitatea europeană este legată de stabilitatea de pe continentul african, iar prezența tot mai mare a actorilor din afara Europei demonstrează că în această regiune nu există suficientă securitate și suficient angajament diplomatic pentru a contracara eficient aceste provocări și a proteja interesele strategice ale UE;

I.  întrucât, având în vedere înrăutățirea situației externe și în pofida eforturilor depuse în ultimii ani pentru a îmbunătăți pregătirea UE pentru situații de criză prin noi acte legislative, mecanisme și instrumente în diferite domenii de politică, UE și statele sale membre sunt în continuare vulnerabile în mai multe scenarii de criză;

J.  întrucât există o nevoie urgentă de a reforma și consolida în continuare politica de apărare a UE, având în vedere experiența recentă de război a Ucrainei și utilizarea noilor tehnologii de război;

K.  întrucât statele membre au politici militare și de securitate diferite, inclusiv politici de neutralitate, iar aceste politici ar să fie trebui respectate;

L.  întrucât este în interesul UE să considere Ucraina parte integrantă a unui veritabil sistem european de securitate;

M.  întrucât Marea Neagră s-a transformat dintr-un teatru militar secundar într-un teatru militar principal pentru UE și NATO și, alături de Marea Baltică, a devenit o regiune strategică esențială pentru securitatea europeană în combaterea amenințării Rusiei;

N.  întrucât regiunea arctică devine tot mai importantă pentru dezvoltarea economică și a transporturilor, întâmpinând totodată provocări legate de schimbările climatice și militarizare, precum și provocări generate de creșterea concurenței geopolitice și a migrației;

O.  întrucât, ca urmare a investițiilor în echipamente militare și muniții, numeroase rapoarte, în special Analiza deficitelor de investiții în domeniul apărării(1) din mai 2022, au semnalat un deficit îngrijorător în materie de capabilități ale apărării europene;

P.  întrucât Busola strategică(2) a fost redactată și negociată în principal înainte de 24 februarie 2022; întrucât Busola strategică este o strategie foarte amplă care oferă puține orientări cu privire la nevoia urgentă de a realiza pregătirea pentru apărare și de a asigura capacitățile de descurajare și apărare pentru a se pregăti pentru cele mai urgente situații militare;

Q.  întrucât raportul Draghi din 2024 privind viitorul competitivității europene(3) a evidențiat că apărarea europeană are nevoie de o finanțare de 500 miliarde EUR în următorii zece ani și că există o combinație de deficiențe structurale care afectează competitivitatea bazei industriale și tehnologice de apărare a UE (EDTIB); întrucât fragmentarea, investițiile publice insuficiente în apărare și accesul limitat la finanțare sunt obstacole în calea unei EDTIB funcționale;

R.  întrucât raportul Niinistö(4) subliniază că UE și statele sale membre încă nu sunt pe deplin pregătite pentru cele mai grave scenarii de criză intersectorială sau multidimensională;

S.  întrucât consolidarea capacităților de apărare și adaptarea acestora la nevoile militare necesită o cultură strategică comună, o percepție și evaluare comună a amenințărilor și, de asemenea, conceperea unor soluții care să fie îmbinate în doctrină și concepte;

T.  întrucât capacitatea UE de a lua măsuri decisive ca răspuns la amenințările externe a fost afectată în mod repetat de cerința unanimității, anumite state membre și țări candidate blocând sau întârziind ajutorul militar critic acordat Ucrainei, subminând, prin urmare, securitatea europeană;

U.  întrucât, având în vedere provocările și analizele de mai sus, Președinta Comisiei Europene i-a însărcinat pe comisarul pentru apărare și spațiu și pe Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să prezinte o Carte albă privind viitorul apărării europene în primele 100 de zile ale mandatului;

V.  întrucât de mai mult de un deceniu Parlamentul și experții solicită o carte albă privind apărarea;

O perioadă istorică pentru apărarea europeană: „să devenim un veritabil furnizor de securitate”

1.  consideră că UE trebuie să acționeze de urgență pentru a-și asigura propria securitate autonomă, pentru a-și consolida parteneriatele cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune și pentru a-și reduce în mod semnificativ dependența de țări terțe; subliniază, prin urmare, că UE se confruntă în prezent cu un punct de cotitură în istoria și construcția sa; insistă asupra faptului că menținerea statu-quo-ul nu mai este o opțiune, deoarece ar însemna sfârșitul unei Europe sigure și securizate; consideră că UE și statele sale membre trebuie să aleagă între a-și reuni forțele și prin eforturi unite să depășească amenințările și atacurile la adresa securității UE sau între a fi singuri, la cheremul unor adversari agresivi și al unor parteneri imprevizibile;

2.  reamintește că UE este un proiect de pace și ar trebui să acționeze în favoarea păcii și stabilității, condamnând în același timp agresiunea; subliniază că, pentru a realiza pacea și stabilitatea, trebuie să sprijinim Ucraina și să devenim noi înșine mai rezilienți;

3.  subliniază că Europa continuă să fie ferm alături de Ucraina, întrucât aceasta luptă curajos pentru valorile noastre europene, și își reiterează convingerea că viitorul Europei va fi decis pe câmpurile de luptă ucrainene; este ferm convins că Europa se confruntă în prezent cu cea mai profundă amenințare militară la adresa integrității sale teritoriale de la sfârșitul Războiului Rece;

4.  este ferm convins că consolidarea securității și apărării Europei necesită nu numai o simplă ridicare a nivelului de ambiție și de acțiune, ci o revizuire completă a modului în care acționăm și investim în securitatea și apărarea noastră, astfel încât, de acum înainte, să ne planificăm, să inovăm, să dezvoltăm, să achiziționăm, să menținem și să desfășurăm capabilități împreună, într-un mod coordonat și integrat, utilizând pe deplin competențele complementare ale tuturor actorilor din Europa, inclusiv NATO, pentru a realiza o apărare europeană comună;

5.  consideră că Rusia, sprijinită de aliații săi, inclusiv Belarus, China, Coreea de Nord și Iran, reprezintă cea mai semnificativă amenințare directă și indirectă la adresa UE și a securității sale, precum și a țărilor candidate la aderarea la UE și a partenerilor săi; condamnă din nou și cu cea mai mare fermitate posibilă războiul de agresiune neprovocat, ilegal și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei; constată, cu toate acestea, că trebuie luate pe deplin în considerare instabilitatea din vecinătatea noastră sudică, creșterea puterii militare chineze și agresivitatea crescută a puterilor mijlocii, care par gata să pună în pericol cooperarea transatlantică privind securitatea comună și să încheie un acord cu agresorul rus în detrimentul securității ucrainene și europene, care sunt unul și același lucru; constată că acțiunile și declarațiile recente ale administrației SUA au mărit și mai mult îngrijorările cu privire la viitoarea poziție a SUA față de Rusia, NATO și securitatea Europei; regretă, în acest sens, votul guvernului SUA, aliniat cu votul guvernului rus, în cadrul Adunării Generale a ONU și al Consiliului de Securitate al ONU cu privire la rezoluțiile referitoare la cea de a treia aniversare a războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei; condamnă cu fermitate amenințările SUA împotriva Groenlandei;

6.  insistă asupra faptului că Europa trebuie să își asume responsabilități mai mari în cadrul NATO, în special în ceea ce privește asigurarea securității pe continentul european;

7.  consideră că diplomația ar trebui să rămână o piatră de temelie a politicii externe a UE;

8.  își reiterează apelul adresat Turciei, stat membru al NATO și țară candidată la aderarea la UE, de a respecta dreptul internațional, de a recunoaște Republica Cipru și de a pune capăt imediat ocupației și de a-și retrage trupele de pe insulă;

9.  subliniază că UE trebuie să adopte acum o abordare holistică și orizontală, integrând o dimensiune de apărare și securitate în majoritatea politicilor UE, sprijinită de instrumente financiare și de reglementare adecvate și bazată pe nevoile și lacunele identificate în materie de capacități;

10.  consideră, prin urmare, că a sosit momentul unei ambiții politice reînnoite de a acționa și de a transforma UE într-un adevărat furnizor de securitate, de a crește gradul de pregătire pentru apărare al UE și de a construi o veritabilă uniune europeană a apărării; reamintește că adoptarea Busolei strategice a fost un bun punct de plecare, dar constată că trebuie în continuare să fie aplicată în timp util; apreciază introducerea recentă a instrumentelor de apărare ale UE și insistă asupra necesității urgente de a-i mări amploarea, deoarece eforturile de apărare ale UE nu pot rămâne limitate ca dimensiune, fragmentate ca domeniu de aplicare și îndelungate în ceea ce privește livrarea; solicită un salt calitativ și o nouă abordare a apărării, inclusiv decizii ferme, un plan de acțiune și planuri de investiții pe termen scurt și lung în domeniul apărării; subliniază că acest lucru necesită viziune, o abordare concretă și angajamente comune atât în domeniul strict militar, cât și în sectoarele industrial, tehnologic și al informațiilor;

11.  regretă reticența Consiliului și a statelor membre ale UE în ceea ce privește abordarea provocărilor structurale profunde ale peisajului industrial european de apărare și lipsa de ambiție în ceea ce privește cooperarea la nivelul UE dintre forțele armate ale statelor membre; invită statele membre să își unească forțele și să sprijine un pas înainte semnificativ către un cadru de apărare foarte ambițios și cuprinzător;

12.  îndeamnă UE să adopte un cadru coerent, solid și cuprinzător pentru a consolida securitatea sa și a partenerilor săi, pentru a identifica mai bine în viitor potențialele puncte de ruptură și pentru a preveni noi crize și să coordoneze răspunsuri comune împreună cu statele membre, similare celor utilizate în perioade de război;

13.  consideră că Cartea albă privind viitorul apărării europene ar trebui să prezinte Consiliului European măsuri și opțiuni concrete, astfel încât să poată fi întreprinse eforturi cu adevărat revoluționare și necesare, făcând distincție între planurile și obiectivele pe termen scurt și lung, abordând aspectele legate de capacitățile sectorului apărării, competitivitatea industrială și nevoile de investiții și definind abordarea generală a integrării apărării la nivelul UE; îndeamnă atât Consiliul, cât și Comisia să identifice priorități clare și concrete pe termen scurt, mediu și lung, cu un calendar corespunzător al acțiunilor;

14.  consideră că misiunile și operațiunile din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) trebuie reevaluate și revizuite din această perspectivă; insistă asupra faptului că PSAC trebuie să fie consolidată și să devină mai flexibilă, inclusiv prin a deveni principalul instrument al UE de combatere a războiului hibrid, pentru a-și îndeplini rolul de politică de asigurare pentru securitatea Europei, precum și de furnizor de putere și securitate;

15.  se așteaptă ca Cartea albă privind viitorul apărării europene să identifice cele mai presante amenințări, riscuri structurale și concurenți și să definească măsura în care UE poate elabora planuri de urgență pentru a asigura sprijin reciproc în cazul unor crize de securitate de mare amploare și pentru a ajuta Europa să anticipeze, să se pregătească și să descurajeze potențialii agresori și să se apere pe termen scurt și lung, pentru a deveni o putere credibilă și un pilon european în cadrul NATO; subliniază că protecția frontierelor terestre, aeriene și maritime ale UE contribuie la securitatea întregii UE, în special a frontierei estice a UE, și, prin urmare, subliniază că Scutul estic și Linia de apărare baltică ar trebui să fie proiectele emblematice ale UE pentru promovarea descurajării potențialelor amenințări din est și depășirea acestora;

16.  solicită măsuri imediate pentru a consolida securitatea și apărarea frontierei de nord-est a UE cu Rusia și Belarus prin instituirea unei linii de apărare cuprinzătoare și reziliente pe cale terestră, aeriană și maritimă pentru a contracara amenințările militare și hibride, inclusiv utilizarea energiei ca armă, sabotarea infrastructurii și instrumentalizarea migrației; subliniază necesitatea de a coordona și de a integra eforturile naționale prin intermediul instrumentelor financiare și de reglementare ale UE pentru a accelera punerea în aplicare;

17.  subliniază necesitatea de a consolida capacitățile și resursele, depășind în același timp fragmentarea pieței apărării; este pe deplin de acord cu raportul Draghi potrivit căruia UE și statele sale membre trebuie să decidă urgent cu privire la stimulentele direcționate către industria de apărare a UE și să găsească soluții creative pentru investiții publice și private la scară largă în securitate și apărare;

Pe termen scurt: apărarea Ucrainei împotriva unei amenințări existențiale la adresa securității Europei

18.  îndeamnă UE și statele sale membre să stea ferm de partea Ucrainei; își reiterează convingerea că viitorul Europei va fi decis pe câmpurile de luptă ucrainene și că traiectoria războiului Rusiei împotriva Ucrainei va fi schimbată în mod decisiv; subliniază că o astfel de schimbare depinde în prezent aproape în întregime de Europa; îndeamnă, prin urmare, statele membre să furnizeze mai multe arme și muniții Ucrainei înainte de încheierea negocierilor; avertizează că, dacă UE nu va reuși să ofere sprijin și dacă Ucraina ar fi obligată să se predea, Rusia s-ar îndrepta împotriva altor țări, inclusiv, eventual, împotriva unor state membre ale UE; invită statele membre, partenerii internaționali și aliații NATO să ridice toate restricțiile privind utilizarea sistemelor de arme occidentale livrate Ucrainei împotriva țintelor militare de pe teritoriul Rusiei; invită UE și statele sale membre să depună activ eforturi pentru a menține și a obține cel mai larg sprijin internațional posibil pentru Ucraina și pentru a identifica o soluție pașnică la război, care trebuie să se bazeze pe respectarea deplină a independenței, suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, pe principiile dreptului internațional, pe răspunderea pentru crimele de război și crima de agresiune, precum și pe plăți din partea Rusiei pentru daunele masive cauzate în Ucraina; îndeamnă UE și statele sale membre să participe la stabilirea unor garanții de securitate viitoare solide pentru Ucraina;

19.  este ferm convins că UE trebuie să își extindă și să își îmbunătățească în continuare operațiunile de instruire personalizate pentru a răspunde nevoilor forțelor armate ale Ucrainei și, în schimb, să creeze condițiile necesare pentru ca forțele armate europene să tragă învățăminte și să învețe practici strategice de la acestea; invită statele membre să extindă în continuare operațiunile de instruire pentru forțele armate ucrainene, inclusiv pe teritoriul Ucrainei;

20.  subliniază importanța asigurării unei distribuții echilibrate din punct de vedere geografic a finanțării apărării în următorul cadru financiar multianual (CFM);

21.  îndeamnă UE să elaboreze o „strategie pentru Ucraina”, care să prezinte obiective clare pentru sprijinirea capacităților de apărare ale Ucrainei și integrarea DTIB ucraineană în EDTIB, și să găsească resursele necesare pentru a pune în aplicare o astfel de strategie, sprijinind în același timp activitățile industriei europene de apărare din Ucraina; propune alocarea unui buget specific de mai multe miliarde de euro pentru Instrumentul de sprijin pentru Ucraina al Programului privind industria europeană de apărare (EDIP), rezervat exact în acest scop; subliniază că o astfel de strategie pentru Ucraina trebuie să facă parte integrantă dintr-o strategie de „apărare europeană”;

22.  solicită sprijin financiar urgent pentru a asigura furnizarea în timp util a produselor din domeniul apărării prin achiziții publice comune, coordonare industrială, stocare, acces la finanțare pentru producători și extinderea și modernizarea capacităților de producție;

23.  apreciază „modelul danez” pentru sprijinul acordat Ucrainei, care constă în achiziționarea de capacități de apărare produse direct în Ucraina; îndeamnă UE și statele sale membre să sprijine ferm acest model și să-i utilizeze pe deplin potențialul, deoarece capacitatea industriei de apărare a Ucrainei este prea puțin utilizată (estimativ, aproximativ 50 %); acest model aduce numeroase avantaje ambelor părți, cum ar fi echipamente mai ieftine, o logistică mai rapidă și mai sigură, precum și o mai mare ușurință a formării și întreținerii;

24.  solicită o creștere semnificativă a finanțării sprijinului militar acordat Ucrainei; solicită, în acest sens, adoptarea rapidă a următorului pachet de ajutor militar, care ar trebui să fie cel mai mare până în prezent și să reflecte nivelul de ambiție necesar în acest moment; solicită statelor membre ale UE să aloce cel puțin 0,25 % din PIB-ul lor pentru ajutorul militar acordat Ucrainei; condamnă vetoul impus de un stat membru asupra funcționării Instrumentului european pentru pace; invită statele membre ale UE, împreună cu partenerii lor din G7, să confiște imediat toate activele rusești înghețate care să servească drept bază pentru o subvenție și un împrumut substanțiale către Ucraina, ca o modalitate solidă din punct de vedere juridic și semnificativă din punct de vedere financiar de a menține și de a spori sprijinul nostru pentru nevoile militare ale Ucrainei;

25.  invită Consiliul și statele membre să revizuiască și să consolideze aplicarea sancțiunilor existente și să adopte și să pună în aplicare cu strictețe măsuri restrictive împotriva tuturor entităților și țărilor terțe care facilitează eludarea sancțiunilor și furnizează tehnologii și echipamente militare și cu dublă utilizare complexului militar al Rusiei; îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită flotei fantomă ruse și riscurilor de securitate și de mediu pe care le prezintă aceasta;

26.  insistă asupra importanței primordiale a cooperării cu industria ucraineană de apărare și a integrării acesteia în EDTIB, care oferă avantaje clare ambelor părți, și solicită integrarea sa mai rapidă; subliniază că este urgent să se finanțeze în mod corespunzător Instrumentul de sprijin pentru Ucraina al EDIP, care în prezent nu este înscris în buget; propune, de asemenea, furnizarea de asigurări de război pentru proiectele critice EDTIB din Ucraina; propune includerea periodică a funcționarilor Ministerului Apărării din Ucraina cu statut de observatori la reuniunile formațiunilor relevante ale Consiliului;

27.  îndeamnă Comisia și statele membre să utilizeze pe deplin lecțiile învățate din capacitățile avansate de război modern ale Ucrainei, inclusiv dronele și războiul electronic;

28.  invită Comisia să propună un pachet de măsuri UE privind dronele, axat pe sistemele de drone și sistemele anti-dronă și pe capabilitățile auxiliare, care să conțină planuri și fonduri pentru stimularea cercetării și dezvoltării, să se bazeze pe lecțiile învățate din experiența ucraineană și să fie deschise participării întreprinderilor cu mare capacitate de inovare din Ucraina, precum și un program industrial dedicat dezvoltării, producției și achiziționării în comun de drone și de sisteme anti-dronă și un regulament privind utilizarea dronelor în contexte civile și militare;

„Pregătiți pentru cele mai extreme situații militare” – o nouă abordare pe termen lung

Pregătire

29.  subliniază că pregătirea pentru atacurile hibride și din zonele gri trebuie să devină parte a culturii strategice a UE, cu exerciții permanente, evaluări comune ale amenințărilor și răspunsuri planificate în prealabil și coordonate între statele membre, în special în regiunile limitrofe puterilor ostile;

30.  solicită UE să elaboreze o evaluare cuprinzătoare a riscurilor la nivelul UE pentru a contribui la identificarea amenințărilor și pericolelor transsectoriale majore și a riscurilor concrete cu care se confruntă UE în ansamblu, pe baza procedurilor actuale de evaluare a riscurilor specifice fiecărui sector;

31.  insistă asupra importanței de a utiliza viitoarea strategie a uniunii pregătirii pentru situații de criză, pentru a plasa UE pe calea cea bună către o pregătire completă;

32.  solicită ca principiul „pregătirii din faza de concepere” să fie integrat în mod orizontal și consecvent în toate instituțiile, organele și agențiile UE; insistă asupra necesității de a elabora „un control de securitate și pregătire” obligatoriu pentru viitoarele evaluări ale impactului și „teste de rezistență” pentru legislația actuală; subliniază necesitatea de a reduce obstacolele din legislația actuală la nivel național și la nivelul UE care subminează eficiența apărării și securității europene;

33.  recomandă, în special, recomandările raportului Niinistö care vizează capacitarea cetățenilor pentru a face să funcționeze reziliența societății, inspirate de conceptul finlandez de apărare totală;

34.  invită Comisia și statele membre să analizeze fezabilitatea unui act de pregătire al UE, care să stabilească standarde comune și orientări pe termen lung, pentru a alinia eforturile UE și cele naționale ori de câte ori este posibil;

35.  invită UE și statele sale membre să instituie și să desfășoare periodic un exercițiu cuprinzător de pregătire la nivelul UE pentru a testa atât procesul decizional la nivel înalt, cât și coordonarea operațională, pentru a construi legături puternice între actori și între sectoare;

36.  invită UE și statele sale membre să faciliteze utilizarea instrumentelor PSAC pentru a completa instrumentele de securitate națională din imediata vecinătate a teritoriului și a apelor teritoriale ale UE și să consolideze cooperarea cu dublă utilizare și cooperarea civilo-militară la nivelul UE, pe baza unei abordări la nivelul întregii administrații; își reiterează apelul pentru protejarea infrastructurii subacvatice critice prin stabilirea unor strategii de răspuns rapid specifice la nivelul UE pentru protecția infrastructurii subacvatice, care să funcționeze în conformitate cu NATO; încurajează investițiile în sisteme avansate de detectare și supraveghere pentru monitorizarea infrastructurii subacvatice;

Pregătirea: Busola strategică și Strategia privind industria europeană de apărare ca instrumente adecvate

37.  solicită UE să își adapteze de urgență instrumentele la noile realități prin conceperea unei capacități administrative pentru a accelera procedurile în cazul războaielor sau al altor crize la scară largă și să adopte instrumentele adecvate;

38.  consideră că analizele periodice ale amenințărilor, precum cea care a fost efectuată pentru prima dată în Busola strategică, sunt o necesitate absolută; recomandă, prin urmare, actualizarea Busolei strategice a UE și adaptarea în consecință a măsurilor din cadrul acesteia pentru a reflecta amploarea mediului nostru de amenințări și efectuarea unor evaluări mai frecvente ale amenințărilor, deoarece acestea reprezintă o condiție prealabilă pentru planificarea realistă și cu succes a capabilităților și a operațiunilor noastre; consideră că Busola strategică, PSAC, Cartea albă și Strategia privind industria europeană de apărare ar trebui să constituie baza unei viziuni cuprinzătoare pentru apărarea europeană;

39.  insistă asupra faptului că capacitatea de desfășurare rapidă trebuie să atingă capacitatea operațională deplină în 2025 și ar trebui actualizată pentru a putea face față celor mai extreme situații militare; își reiterează apelul de a consolida Capacitatea militară de planificare și conducere (MPCC) a UE, transformând-o în structură predilectă de comandă și control pentru operațiunile militare ale UE și dotând-o cu spații și personal adecvat și cu sisteme eficace de comunicare și informare pentru toate misiunile și operațiunile PSAC, inclusiv pentru cele ale Capacității de desfășurare rapidă;

40.  își reiterează apelul adresat Turciei, stat membru al NATO, de a-și retrage trupele din Cipru, stat membru al UE, și să depună eforturi constructive pentru a găsi o soluție viabilă și pașnică, pe baza rezoluțiilor relevante ale ONU;

41.  subliniază că, în contextul geopolitic actual, este extrem de important să se continue operaționalizarea articolului 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) referitor la asistența reciprocă, asigurându-se solidaritatea între statele membre, în special cu cele a căror poziție geografică le expune direct unor amenințări și provocări iminente, indiferent dacă sunt sau nu membre ale NATO;

42.  reiterează importanța cooperării UE-NATO, întrucât NATO rămâne, pentru statele membre ale acesteia, un pilon important al apărării lor colective; subliniază că cooperarea UE-NATO ar trebui să continue, în special în domenii precum schimbul de informații, planificarea, mobilitatea militară și schimbul de bune practici, precum și să consolideze descurajarea, apărarea colectivă și interoperabilitatea; solicită, cu toate acestea, dezvoltarea unui pilon european al NATO pe deplin capabil să acționeze în mod autonom ori de câte ori este necesar; își reiterează apelul de a consolida cooperarea – prin acțiuni, nu numai cuvinte – în ceea ce privește mobilitatea militară, schimbul de informații, coordonarea planificării, îmbunătățirea cooperării cu privire la operațiunile lor militare respective și îmbunătățirea răspunsului la războiul hibrid menit să destabilizeze întregul continent european;

43.  invită statele membre să participe activ la un mecanism de ordonare a priorităților pentru producția de apărare pentru a contribui la prioritizarea comenzilor, a contractelor și a recrutării de angajați în situații de urgență; subliniază că statele membre ar trebui să acționeze dincolo de aplicațiile lor actuale din domeniul apărării, pentru a include și alte infrastructuri esențiale de consolidare a rezilienței, cum ar fi energia, transporturile și telecomunicațiile;

44.  recunoaște că punctul de plecare trebuie să fie o evaluare realistă a lacunelor și a deficitelor critice în materie de capabilități de apărare, pentru a intensifica producția industriei de apărare; subliniază nevoia de a asigura coerența rezultatelor între Planul UE de dezvoltare a capabilităților (PDC) și procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD) și obiectivele NATO în materie de capabilități, pentru a identifica și a aborda lacunele și deficiențele critice în materie de capabilități de apărare din UE și pentru a concentra eforturile asupra facilitatorilor strategici europeni pentru a oferi o valoare adăugată reală a UE pentru a aborda cele mai extreme situații militare; invită Comisia să dea curs recomandărilor din raportul special 04/2025 al Curții de Conturi Europene privind mobilitatea militară și să acorde o mai mare importanță evaluării militare în cursul procesului de selecție a proiectelor cu dublă utilizare;

45.  îndeamnă UE și statele sale membre, în ceea ce privește forțele armate, să treacă de la o abordare de tip „flux”, care a prevalat pe timp de pace, la o abordare de tip „stoc”, cu stocuri de echipamente de apărare pregătite pentru o creștere susținută a cererii; ia act, în acest sens, de avantajele oferite de mecanisme precum acordurile prealabile de achiziții, realizarea de instalații „mereu disponibile” și crearea unor rezerve de pregătire pentru apărare; consideră că Comisia ar trebui să ia toate măsurile posibile pentru a încuraja statele membre să desfășoare schimburi mai intense și să întărească încrederea între ele în ceea ce privește planificarea pe termen lung, transparentă, măsuri mai proactive menite să asigure materiile prime și politici de eliminare a lacunelor din procesele de producție și de pe piața muncii;

46.  solicită UE să adopte o abordare globală și coerentă a ajutorului extern sub toate dimensiunile sale, cu o aliniere mult mai strânsă între politica externă și de securitate comună (PESC) și obiectivele și instrumentele PSAC; consideră că mediile strategice în care sunt prezente multe misiuni ale PSAC a UE se deteriorează radical, ceea ce demonstrează necesitatea ca Cartea albă să asigure o abordare flexibilă, la 360 de grade, a securității europene, care să vizeze construirea unei capacități de descurajare credibile și puternice pentru statele membre și să garanteze că personalul civil și militar al statelor membre dispune de mijloace de descurajare și de răspuns rapid într-un context din ce în ce mai amenințător;

47.  consideră că PSAC trebuie să participe puternic la lupta împotriva războiului hibrid împotriva țărilor partenere, în special a țărilor candidate; este profund îngrijorat de creșterea bruscă a atacurilor hibride, inclusiv a actelor de sabotaj, a atacurilor cibernetice, a manipulării informațiilor și a ingerințelor în alegeri, cu scopul de a slăbi UE și țările candidate; invită statele membre ale UE să aibă în vedere organizarea unor forme adecvate de descurajare și contramăsuri, inclusiv prin utilizarea articolului 42 alineatul (7) din TUE; invită, de asemenea, statele membre să pună în comun resursele și expertiza în domeniul securității cibernetice; pledează ferm pentru dezvoltarea unei abordări europene unificate a forțelor cibernetice; insistă, de asemenea, asupra creării rapide de capabilități cibernetice europene comune; reamintește amenințările tot mai mari reprezentate de războiul cibernetic și subliniază necesitatea ca UE să înființeze un centru al UE de coordonare a apărării cibernetice pentru a monitoriza, detecta și răspunde la amenințările cibernetice în timp real;

48.  insistă asupra faptului că trebuie îmbunătățită capacitatea PSAC de a identifica, preveni și contracara manipularea informațiilor menită să împiedice acțiunile externe ale UE; își reiterează apelul de a se stabili o strategie de comunicare strategică orizontală și eficace, adaptată la toate canalele UE;

49.  solicită crearea, în cadrul PSAC, a unei „flote aeriene a UE de răspuns în situații de criză”, care să cuprindă aeronave militare de transport deținute la nivelul UE și puse la dispoziția statelor membre pentru acțiuni de desfășurare efectuate de UE, transportul de echipamente sau de trupe (mobilitate militară) sau în cazul unor evacuări de urgență – astfel cum a demonstrat deficitul de capacități în timpul retragerii din Afganistan –, precum și pentru misiuni civile de securitate, după modelul Comandamentului european de transport aerian;

Coerență și suveranitate

Coerența

50.  se așteaptă ca Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să efectueze analize cuprinzătoare și fără compromisuri ale misiunilor și operațiunilor PSAC, luând în considerare, în special, realismul mandatelor lor respective în raport cu resursele alocate, metoda de recrutare a personalului misiunilor și operațiunilor, în special în ceea ce privește legătura dintre competențele necesare și diferitele profiluri, precum și raționalizarea resurselor și gestionarea misiunilor și a operațiunilor, transparența procedurilor de ofertare, a activităților și a rezultatelor obținute, lecțiile învățate din cele mai bune practici și dificultățile întâmpinate; solicită Consiliului, pe baza acestor analize, să ia decizii pentru a adapta sau a abandona misiunile ineficiente și pentru a consolida misiunile cele mai utile; consideră că guvernanța evaluării și a controlului misiunilor și operațiunilor PSAC trebuie îmbunătățită;

51.  consideră că UE ar trebui să elaboreze planuri de cooperare economică cu partenerii apropiați în timp de război, astfel încât să asigure sprijin reciproc în cazul unor crize majore de securitate care îi implică în mod direct și să aprofundeze dialogurile economice pe timp de război cu partenerii europeni și mondiali pentru a asigura transmiterea unor alerte timpurii privind amenințările grave, hibride și cibernetice și pentru a susține planificarea sprijinului reciproc, protecția infrastructurii critice și siguranța maritimă;

52.  solicită UE să accelereze în continuare punerea în aplicare a mobilității militare; consideră că UE trebuie să treacă de la „mobilitate” la „logistică militară”; subliniază necesitatea unor investiții semnificative în infrastructura de mobilitate militară pentru a mări capacitățile de transport aerian de marfă, taberele, infrastructura pentru combustibili prin depozite, porturi, platforme de transport aerian, maritim și feroviar, căi navigabile, drumuri, poduri și centre logistice; subliniază că acest lucru trebuie realizat în cooperare cu NATO prin elaborarea unui plan strategic pentru dezvoltarea mobilității; solicită punerea rapidă în aplicare a acordului tehnic semnat sub egida Autorizației de circulație transfrontalieră a Agenției Europene de Apărare, armonizarea formalităților vamale și pregătirea suspendării centralizate și motivate a standardelor pentru traficul rutier și feroviar în cazul unei situații de criză;

53.  consideră că, pentru a crea un ecosistem favorabil pentru industria europeană a apărării, UE trebuie să stabilească o viziune pe termen lung unitară și clară pentru industria europeană a apărării, asigurându-i vizibilitatea și garantând tratarea nevoilor prioritare;

54.  subliniază că EDIP trebuie să faciliteze în mod activ participarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și a celor noi intrate pe piață prin simplificarea accesului la finanțare; subliniază că EDIP ar trebui conceput ca un pas înainte către o mai mare suveranitate europeană în producția de apărare; sugerează să se acorde prioritate proiectelor de succes din cadrul cooperării structurate permanente (PESCO) și al Fondului european de apărare (FEA) în funcție de lacunele cunoscute în materie de capabilități și să se asigure o finanțare suficientă pentru proiectele care au dovedit că produc rezultate; își reiterează apelul adresat statelor membre de a prezenta Parlamentului un raport privind implementarea proiectelor PESCO cel puțin de două ori pe an; solicită o dezvoltare mai echilibrată din punct de vedere geografic a EDTIB, asigurând ca dezvoltarea capabilităților critice, cum ar fi producția de muniții, sistemele de apărare aeriană și tehnologiile dronelor, să aibă loc și în statele din prima linie, care au o înțelegere directă a nevoilor operaționale;

55.  este profund convins că instrumentele de la nivelul UE ar trebui să acorde prioritate IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate din sectorul produselor cu dublă utilizare și al apărării și să mărească foarte mult sprijinul acordat acestora; subliniază nevoia de a sprijini IMM-urile și întreprinderile nou-înființate să introducă pe piață prototipuri testate cu succes, inclusiv să-și extindă producția; subliniază că trebuie să se elimine deficitul actual de finanțare în ceea ce privește aceste măsuri importante care ar consolida EDTIB, inclusiv în strânsă cooperare cu baza industrială tehnologică și de apărare ucraineană;

56.  îndeamnă UE să mărească coerența dintre instrumentele existente și viitoare ale UE, în special între PESCO, privind consolidarea cererii, și FEA, în ceea ce privește foile de parcurs programatice; între Actul privind consolidarea industriei europene de apărare prin achiziții publice în comun (EDIRPA), privind achizițiile publice comune, și Actul privind sprijinirea producției de muniții (ASAP), privind intensificarea industriei; între EDIP, privind identificarea dependențelor și FED, privind soluționarea dependențelor identificate; sau în cadrul EDIP, în ceea ce privește coerența în cadrul instrumentului a punerii în aplicare a acțiunilor legate de consolidarea cererii și a ofertei;

57.  solicită o creștere semnificativă a achizițiilor publice comune de către statele membre ale UE de echipamente și capabilități europene de apărare necesare; invită statele membre să agrege cererea prin achiziționarea de echipamente de apărare în comun, cu posibilitatea de împuternici Comisia să achiziționeze în numele lor, asigurând, în mod ideal, un orizont de planificare pe termen lung pentru EDTIB, îmbunătățind astfel capacitățile de producție ale EDTIB și interoperabilitatea forțelor armate europene și utilizând în mod eficient banii contribuabililor prin economii de scară;

58.  salută propunerea privind proiectele europene de interes comun în domeniul apărării în ceea ce privește dezvoltarea capabilităților comune care depășesc mijloacele financiare ale unui singur stat membru; consideră că aceste proiecte ar trebui utilizate pentru a sprijini capacitățile industriale și tehnologice care stau la baza priorităților majore ce sunt comune mai multor state membre, în domenii precum protecția și apărarea frontierelor externe, în special în domeniul terestru, precum și factorii determinanți strategici – în special în domeniul spațial și al apărării aeriene europene –, astfel încât să acționeze asupra întregului spectru de amenințări, mobilitatea militară, în special transportul aerian strategic și tactic, capacitățile de atac în profunzime, tehnologiile pentru drone și pentru combaterea acestora, rachetele și munițiile și inteligența artificială, pentru a dezvolta infrastructuri suverane și factori determinanți critici; subliniază că, având în vedere numărul mare de priorități și nevoia de a mobiliza noi resurse, trebuie să prevaleze o atitudine pragmatică; consideră, în acest sens, că UE ar trebui să se axeze, atunci când este posibil, pe tehnologiile europene disponibile rapid, care reduc treptat gradul de dependență și îmbunătățesc securitatea UE; subliniază necesitatea de a sprijini dezvoltarea lanțurilor valorice paneuropene în cooperarea UE în domeniul apărării prin integrarea întreprinderilor din întreaga Uniune și de a stimula competitivitatea sectorului prin diverse mijloace, cum ar fi fuziunile și campionii; consideră, de asemenea, că, în loc să se axeze pe rentabilitate, politicile noastre de apărare ar trebui să încurajeze dezvoltarea unor centre de excelență ale UE;

59.  solicită dezvoltarea în continuare a politicii industriale a UE în domeniul apărării, pentru a îmbunătăți instrumentele existente și pentru a dezvolta noi instrumente acolo unde este necesar, precum și pentru a optimiza utilizarea instrumentelor care nu sunt specifice apărării, în folosul EDTIB;

60.  reamintește necesitatea de a se asigura coerența politicilor publice ale UE, care nu trebuie să genereze obligații ce contravin obiectivelor generale de apărare, în special într-o perioadă de criză în materie de securitate, în care ar trebui introdus conceptul de „excepție strategică”; solicită să fie creat un mediu de apărare autentic, în favoarea apărării, care să sprijine eforturile de intensificare industrială, valorificând mai bine instrumentele multisectoriale existente ale Comisiei, examinându-le, analizându-le și, dacă este necesar, revizuindu-le, pentru a se garanta că acestea nu subminează obiectivele politicii de apărare a UE;

61.  recomandă instituirea unui regim de securitate a aprovizionării, inclusiv a unor stocuri strategice comune de materii prime și de piese critice, pentru a asigura disponibilitatea materiilor prime și a componentelor necesare pentru producția de produse din domeniul apărării și pentru a permite accelerarea și scurtarea ciclurilor de producție; solicită ca Comisia și statele membre să fie însărcinate în comun cu cartografierea și monitorizarea EDTIB, cu scopul de a-i proteja punctele forte, de a-i reduce vulnerabilitățile, de a evita crizele și de a-i oferi o politică industrială eficace și eficientă;

62.  propune ca entităților/activităților relevante din domeniul apărării să li se permită accesul la InvestEU și la alte fonduri ale UE, valorificându-se industria de apărare a UE ca creatoare de locuri de muncă; insistă să se acorde prioritate entităților/activităților din domeniul apărării, în funcție de situație, cu sprijinul Actului privind cipurile(5) și al Actului privind materiile prime critice(6); consideră că eforturile de simplificare anunțate de Comisie trebuie să includă integral sectorul apărării; invită Comisia să valorifice întregul potențial de dublă utilizare al tehnologiilor spațiale, considerând spațiul atât un nou domeniu operațional, cât și un catalizator esențial al operațiunilor multisectoriale; evidențiază că UE are în prezent un decalaj substanțial în ceea ce privește capacitățile spațiale în comparație cu principalii săi concurenți și subliniază că, pentru a remedia această lacună în ceea ce privește tehnologiile spațiale, proiectele emblematice deja existente (și anume Copernicus și Galileo) ar trebui consolidate pentru aplicațiile din domeniul apărării; sugerează, de asemenea, că UE ar trebui să urmărească de urgență dezvoltarea constelației sale IRIS2, împreună cu dezvoltarea unor noi proiecte comune ale UE, de exemplu pentru sensibilizarea cu privire la domeniul spațial și pentru aplicațiile de avertizare timpurie a rachetelor spațiale;

63.  insistă asupra necesității de a se asigura coerența geografică, evaluându-se voința UE și a Regatului Unit, în primul rând de a crea garanții de securitate pentru Ucraina și de a deveni parteneri mai apropiați în ceea ce privește securitatea, dar și de a semna o declarație comună cu angajamente concrete și un dialog structurat, cu scopul de a intensifica cooperarea dintre UE și Regatul Unit cu privire la toate provocările externe și de securitate cu care se confruntă continentul, ale cărei condiții bugetare și normative urmează să fie negociate, și ținând seama de importanța autonomiei decizionale a UE; subliniază, în acest sens, importanța unei cooperări mai strânse în ceea ce privește schimbul de informații, mobilitatea militară, inițiativele în materie de securitate și apărare, gestionarea crizelor, apărarea cibernetică, amenințările hibride, acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele străine și abordarea în comun a amenințărilor comune;

64.  solicită o mai mare coerență în sprijinirea întreprinderilor prin reducerea sarcinilor administrative inutile și a birocrației și prin asigurarea unui acces mult mai ușor pentru întreprinderile cu capitalizare mică și medie din sectorul apărării; subliniază necesitatea de a revizui, simplifica și armoniza cadrul actual pentru licențele de export și licențele de transfer în interiorul UE, precum și pentru certificarea încrucișată a echipamentelor, ca una dintre prioritățile de promovare a unei mai bune cooperări în cadrul pieței și între statele membre;

65.  insistă asupra unui sistem european comun de certificare a sistemelor de arme și asupra surclasării sistemului actual de certificare națională pentru a accelera introducerea sistemelor de arme în forțele armate ale statelor membre;

66.  solicită o mai mare coerență a guvernanței, întrucât PSAC trebuie să devină instrumentul-cheie al unei Europe puternice; consideră că acest lucru necesită o legătură reală în materie de guvernanță între statele membre, Vicepreședinta Comisiei / Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și comisarii europeni; îndeamnă statele membre să depășească complexitatea proceselor decizionale în guvernanța apărării europene; solicită crearea unui Consiliu al miniștrilor apărării și trecerea de la votul în unanimitate la votul cu majoritate calificată pentru deciziile din cadrul Consiliului European, al Consiliului de Miniștri și al agențiilor UE, cum ar fi AEA, cu excepția celor privind operațiunile militare cu mandat executiv; solicită, până atunci, utilizarea articolului 44 din TUE pentru crearea în cadrul Comisiei a unui grup operativ orizontal pentru apărare; solicită creșterea responsabilității democratice printr-un control mai puternic din partea Parlamentului;

67.  propune consolidarea rolului de supraveghere și control al Parlamentului, în conformitate cu extinderea rolului UE în domeniul apărării; solicită numirea unui reprezentant al Parlamentului în noul Consiliu pentru pregătirea industriei apărării propus în EDIP care, în prezent, nu prevede niciun reprezentant;

Suveranitatea

68.  subliniază că este o prioritate crearea unei piețe europene unice a apărării, deoarece fragmentarea și lipsa competitivității industriei europene a apărării au afectat până acum capacitatea UE de a-și asuma o mai mare responsabilitate în calitate de furnizor de securitate; reamintește că noțiunea de „piață a apărării” presupune recunoașterea deplină a caracterului său specific și aplicarea corespunzătoare și consecventă a politicilor publice ale UE; reamintește că preferința europeană ar trebui să fie obiectivul realizării acestei „piețe” unice prin corelarea strictă a teritorialității cu valoarea adăugată generată pe acest teritoriu;

69.  consideră că preferința europeană trebuie să fie principiul director și ambiția pe termen lung a politicilor UE legate de piața europeană a apărării, pentru a dezvolta și proteja excelența tehnologică europeană; subliniază, cu toate acestea, că o astfel de preferință nu trebuie urmărită în detrimentul nivelului de pregătire pentru apărare a Uniunii, având în vedere amploarea lanțurilor valorice și de aprovizionare internaționale din sectorul apărării;

70.  respinge un scenariu în care fondurile UE contribuie la perpetuarea sau adâncirea dependenței de actori din afara Europei, fie pentru producția de capabilități, fie pentru implementarea acestora;

71.  îndeamnă statele membre să nu mai invoce articolul 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ca mijloc de a evita aplicarea Directivei privind achizițiile publice(7) (2009/81/CE), subminând astfel piața comună a apărării; invită Comisia să revizuiască Directiva privind transferul de produse din domeniul apărării(8) și Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării, precum și Directiva privind transferurile intercomunitare (2009/43/CE), în vederea consolidării pieței comune a apărării și a introducerii flexibilității în situații de criză precum cea cu care ne confruntăm în prezent;

72.  invită Comisia să conceapă un succesor al Fondului european de apărare mai bine finanțat, mai strategic și mai eficient, care să sprijine cercetarea și inovarea comune în domeniul apărării de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și să stabilească condițiile pentru abordarea provocărilor tehnologice: amenințările persistente avansate, inteligența artificială și învățarea automată, informatica cuantică, internetul obiectelor militare, securitatea, atacurile asupra lanțului de aprovizionare, atacurile în ziua zero și securitatea în cloud; solicită înființarea unei agenții a UE, inspirată de Agenția SUA pentru proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării, ca parte a Agenției Europene de Apărare, care ar trebui să fie singura responsabilă de sprijinirea cercetării în domeniul tehnologiilor emergente și disruptive, dotată cu un capital de risc adecvat;

Finanțe și investiții

73.  este preocupat de faptul că, fără o creștere substanțială a investițiilor în domeniul apărării, obiectivele UE în materie de securitate și apărare nu vor fi atinse, nici în ceea ce privește sprijinul militar pentru Ucraina, nici în ceea ce privește îmbunătățirea securității noastre comune; subliniază că costul lipsei de pregătire pentru situațiile militare extreme ar fi mult mai mare decât costul pregătirii decisive a UE; invită UE și statele sale membre să lucreze și să convină asupra unor modalități și mijloace concrete pentru a realiza o creștere substanțială pe termen scurt și lung a investițiilor publice și private în apărare și securitate;

74.  consideră că, în următorul cadru financiar multianual (CFM) al UE, liniile de cheltuieli pentru apărare vor trebui să reflecte noua prioritate „pregătire pentru cele mai extreme contingențe militare”;

75.  insistă asupra faptului că nevoile urgente nu pot aștepta următorul CFM; insistă asupra faptului că trebuie explorate fără întârziere soluții inovatoare pentru găsirea de fonduri suplimentare, cum ar fi investițiile în sectorul apărării, facilitarea și accelerarea reorientării fondurilor de la un proiect la altul și explorarea posibilității de a ajusta criteriile de finanțare ale UE pentru a acorda o nouă importanță criteriilor de securitate în alocarea cheltuielilor;

76.  salută planul „ReArm Europe” (Reînarmarea Europei) în cinci puncte propus de Președinta Comisiei la 4 martie 2025;

77.  sprijină ferm ideea că statele membre ale UE trebuie să majoreze considerabil finanțarea pentru apărare și securitate; constată că unele state membre și-au majorat deja cheltuielile pentru apărare până la 5 % din PIB;

78.  salută propunerile făcute în recentul raport Niinistö în ceea ce privește finanțarea apărării europene; sprijină crearea unui mecanism european de apărare și a unui mecanism de securizare a Europei; salută și sprijină, de asemenea, propunerea de instituire a unui program de garantare a investițiilor bazat pe modelul InvestEU, cu arhitectură deschisă pentru a stimula investițiile din sectorul privat și pentru a emite un „standard european privind obligațiunile pentru situații neprevăzute”;

79.  consideră că planurile naționale de redresare și reziliență ar trebui modificate astfel încât să autorizeze noi finanțări pentru apărare; solicită ca aceste investiții să vizeze și vulnerabilitățile atât ale capabilităților militare, cât și ale structurii sociale, permițându-ne să combatem toate amenințările la adresa valorilor noastre, a modelului nostru social, a securității și a apărării noastre;

80.  îndeamnă statele membre să sprijine înființarea unei bănci de apărare, securitate și reziliență care să servească drept instituție de împrumut multilaterală menită să ofere împrumuturi cu dobândă scăzută și pe termen lung pentru a sprijini prioritățile-cheie de securitate națională, cum ar fi reînarmarea, modernizarea apărării, eforturile de reconstrucție în Ucraina și reachiziționarea infrastructurii critice deținute în prezent de țări ostile din afara UE;

81.  solicită explorarea unui sistem de obligațiuni europene pentru apărare pentru a finanța investițiile militare la scară largă în avans; solicită, în mod similar, să se exploreze utilizarea „obligațiunilor corona” neutilizate pentru instrumentele de apărare, pentru a completa planul „ReArm Europe” al Comisiei, întrucât UE se confruntă în prezent cu o nevoie urgentă de a consolida securitatea și apărarea pentru a-și proteja cetățenii, a restabili descurajarea și a-și sprijini aliații, în primul rând Ucraina;

82.  își reiterează apelul adresat Băncii Europene de Investiții (BEI) și altor instituții financiare internaționale și bănci private din Europa de a investi mai activ în industria europeană de apărare, în conformitate cu planul „ReArm Europe” al Comisiei; solicită, în special, o revizuire urgentă a politicii de creditare a BEI și flexibilitate imediată pentru a elimina restricțiile actuale privind finanțarea apărării, precum și investigarea posibilității de a emite datorii alocate pentru finanțarea proiectelor de securitate și apărare;

83.  invită Președintele Consiliului European, António Costa, să convoace imediat Consiliul European, pe baza concluziilor Cărții albe, astfel încât liderii UE să poată conveni asupra unor decizii imediate și cuprinzătoare de punere în aplicare a uniunii europene a apărării, astfel cum se prevede la articolul 42 alineatul (2) din TUE, și să detalieze măsurile identificate în Cartea albă;

84.  salută rezultatele Consiliului European extraordinar din 6 martie 2025 și solicită statelor membre să acționeze în mod decisiv în cadrul viitoarei reuniuni a Consiliului din martie;

85.  subliniază necesitatea de a consolida parteneriatele noastre cu țări care împărtășesc aceeași viziune, în special cu cele din Europa, cum ar fi Regatul Unit și Norvegia; solicită un pact de securitate amplu între UE și Regatul Unit, care să acopere și subiecte-cheie, cum ar fi energia, migrația și mineralele critice; evidențiază valoarea adăugată a promovării relațiilor noastre cu parteneri globali, cum ar fi SUA, Japonia și Australia;

86.  solicită o cooperare consolidată cu țările din Balcanii de Vest în domeniul industriilor de apărare; subliniază că țările din Balcanii de Vest au o expertiză semnificativă în industriile de apărare și că UE ar trebui să ia în considerare achiziționarea de echipamente militare din țările din Balcanii de Vest; subliniază că această abordare ar face din țările din Balcanii de Vest aliați mai puternici ai UE;

87.  consideră că trebuie depuse toate eforturile pentru a menține și, dacă este posibil, pentru a promova cooperarea transatlantică în fiecare domeniu al sectorului militar și al apărării, reamintind, în același timp, necesitatea de a promova apărarea europeană și de a dezvolta o mai mare suveranitate;

88.  constată că acest lucru nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre;

o
o   o

89.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Vicepreședintei Comisiei / Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Președintei Comisiei și comisarilor competenți, agențiilor UE din domeniul securității și apărării, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 18 mai 2022 privind Analiza deficitelor de investiții în domeniul apărării și calea de urmat (JOIN(2022)0024). (2) „Busola strategică pentru securitate și apărare – Pentru o Uniune Europeană care își protejează cetățenii, valorile și interesele și contribuie la pacea și securitatea internaționale”, aprobată de Consiliu la reuniunea sa din 21 martie 2022 și confirmată de Consiliul European la 24 martie 2022. (3) Raportul lui Mario Draghi din 9 septembrie 2024 privind viitorul competitivității europene și în special capitolul patru al acestuia privind creșterea securității și reducerea dependențelor. (4) Raportul lui Sauli Niinistö din 30 octombrie 2024 intitulat „Safer Together: Strengthening of Europe’s Civilian and Military Preparedness and Readiness” (Mai sigur împreună: consolidarea pregătirii și disponibilității în domeniul apărării civile și militare a Europei). (5) Regulamentul (UE) 2023/1781 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2023 de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european al semiconductorilor și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/694 (Regulamentul privind cipurile) (JO L 229, 18.9.2023, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/1781/oj). (6) Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1724 și (UE) 2019/1020 (JO L, 2024/1252, 3.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1252/oj). (7) Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/81/oj). (8) Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (JO L 146, 10.6.2009, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/43/oj).