Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității deputatului Petr Bystron, primită prin scrisoarea din 27 august 2024 din partea Ministerului Federal German al Justiției, prin care se transmite cererea din 23 iulie 2024, depusă de procurorul general al Parchetului din München, în legătură cu o procedură penală instrumentată de Parchetul General din München, care a fost anunțată în plen la 16 septembrie 2024,

–  în urma audierii deputatului Petr Bystron din 13 februarie 2025, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură, și având în vedere documentele prezentate de acesta,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013, 19 decembrie 2019 și 5 iulie 2023(1),

–  având în vedere articolul 46 din Constituția Republicii Federale Germania,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A10-0077/2025),

A.  întrucât procurorul general din München a solicitat ridicarea imunității lui Petr Bystron, deputat în Parlamentul European, în legătură cu acuzațiile aduse împotriva sa în temeiul articolului 108e alineatul (1), al articolului 261 alineatul (1) punctul 2, al articolului 261 alineatul (7), al articolului 263 alineatul (1) și al articolului 263 alineatul (3) punctul 1 din Codul penal german, al articolului 370 alineatul (1) din Codul fiscal general al Germaniei și al articolului 53 din Codul penal menționat anterior, aceste acuzații vizând presupuse infracțiuni de corupție pasivă, spălare de bani și înșelăciune, cel puțin șase dintre infracțiunile comise încadrându-se la această categorie, precum și evaziune fiscală, cel puțin cinci dintre infracțiuni încadrându-se la această categorie;

B.  întrucât cererea de ridicare a imunității indică faptul că, începând cu un moment nedeterminat din anul 2020, Petr Bystron ar fi primit și ar fi beneficiat direct, printre altele, de plăți în numerar sau de transferuri de criptomonede efectuate de operatorul site-ului internet pro-rus „Voice of Europe” în schimbul angajamentului său de a se exprima și de a vota, în calitate de deputat în parlamentul național, în interesul guvernului rus; întrucât Petr Bystron ar fi depus, la 17 și 20 martie 2023, sume considerabile de bani prin intermediul unui bancomat într-un cont aparținând societății al cărei unic acționar și administrator este; întrucât, la 20 martie 2023, acesta ar fi retras din nou, în bancnote de 200 EUR, o sumă egală cu cea depusă de la un automat bancar al aceleiași bănci; întrucât, potrivit informațiilor existente, ca răspuns la o solicitare din partea băncii, Petr Bystron nu ar fi oferit nicio explicație cu privire la motivul acestor tranzacții suspecte; întrucât, din presupusele sume care constituie mită și care i-au fost înmânate în numerar, Petr Bystron ar fi efectuat, de asemenea, mai multe depuneri în iulie 2021, în aprilie și septembrie 2022, precum și în iunie și iulie 2023; întrucât se pare că Petr Bystron ar fi încercat să ascundă originea numerarului; întrucât Parchetul General din München deține evidențe ale tranzacțiilor din toate conturile lui Petr Bystron și ale societății menționate anterior, al cărei unic acționar și administrator este, începând cu anul 2020; întrucât acest lucru ar fi permis detectarea altor plăți în numerar care au fost efectuate și ar fi condus la concluzia că este posibil să fi fost oferite anterior mai multe sume de bani ce constituiau dare de mită;

C.  întrucât, cu ocazia mai multor deliberări ale parlamentului național, al cărui membru era Petr Bystron la momentul comiterii presupuselor fapte, cu privire la chestiuni legate de Rusia, acesta ar fi votat, începând din 2022, în modul cel mai favorabil intereselor guvernului rus și ar fi susținut cel puțin două discursuri în cadrul Bundestagului german în care adopta o poziție pro-rusă;

D.  întrucât Petr Bystron, care avea dreptul, în temeiul legii germane aplicabile membrilor Parlamentului, la o indemnizație forfetară destinată, printre altele, recrutării de colaboratori, ar fi încheiat, în octombrie 2021, un contract de muncă cu avocatul său și ar fi încheiat cinci acte adiționale la contractul respectiv, fiecare dintre acestea modificând timpul de lucru săptămânal și salariul lunar; întrucât indemnizația forfetară poate fi utilizată numai în cazul în care scopul preconizat sau activitățile finanțate prin aceasta au o legătură suficientă cu exercitarea mandatului; întrucât activitatea desfășurată în temeiul acestui contract nu ar fi avut legătură cu exercitarea mandatului parlamentar, iar activitățile preconizate nu ar fi fost prestate, însă remunerația, prin inducerea în eroare a agentului competent, ar fi fost plătită; întrucât această plată ar fi constituit un prejudiciu pentru Republica Federală Germania în valoare de 97 400,00 EUR;

E.  întrucât, în exercițiile financiare 2017-2021, Petr Bystron ar fi depus, prin intermediul consilierului fiscal al societății la care este unic acționar și administrator, declarații de TVA incorecte la autoritățile fiscale din München, care includeau cheltuieli private lipsite de orice legătură cu activitatea comercială a societății respective; întrucât, ca urmare a acestor informații incorecte din declarațiile de TVA, s-ar fi efectuat o rambursare necuvenită a TVA-ului în valoare totală de 9 949,17 EUR;

F.  întrucât Petr Bystron a fost ales în Parlamentul European la alegerile europene din 2024 în Germania și, la momentul comiterii presupuselor infracțiuni, acesta nu ocupa funcția de deputat în Parlamentul European;

G.  întrucât infracțiunile incriminate și solicitarea aferentă de ridicare a imunității nu au nicio legătură cu vreo opinie exprimată sau cu un vot exprimat de Petr Bystron în exercitarea funcțiilor sale în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

I.  întrucât articolul 46 alineatele (2), (3) și (4) din Constituția Republicii Federale Germania prevede că:

J.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare inițiate în legătură cu activități desfășurate în cadrul exercitării funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

K.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție a pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi;

L.  întrucât, în acest caz, Parlamentul European nu a putut stabili existența unui fumus persecutionis, adică elemente de fapt din care să rezulte că procedura judiciară în cauză a fost inițiată cu intenția de a submina activitatea politică a deputatului în calitatea sa de deputat în Parlamentul European;

M.  întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi asimilat unei instanțe judecătorești și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat „persoană acuzată”(2),

1.  hotărăște să ridice imunitatea deputatului Petr Bystron;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente a Republicii Federale Germania și deputatului Petr Bystron.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexate C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102; Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI:EU:C:2011:543; Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23; Hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115; Hotărârea Tribunalului din 5 iulie 2023, Puigdemont i Casamajó și alții/Parlamentul, T-272/21, ECLI:EU:T:2023:373. (2) Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266.