Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 191,

–  având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP21) de la Paris din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special ODD 6 (Apă curată și salubritate),

–  având în vedere Cadrul mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal, adoptat în decembrie 2022,

–  având în vedere Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți din 22 mai 2001,

–  având în vedere principiile precauției și acțiunii preventive, principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și principiul „poluatorul plătește”, astfel cum sunt consacrate la articolul 191 alineatul (2) din TFUE,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”)(2),

–  având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(3) (Directiva-cadru privind apa),

–  având în vedere Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării(4) (Directiva privind apele subterane),

–  având în vedere Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE(5) („Directiva privind standardele de calitate a mediului”),

–  având în vedere Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații(6),

–  având în vedere Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman(7) („Directiva privind apa potabilă”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei(8) (Regulamentul privind reutilizarea apei),

–  având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin)(9),

–  având în vedere Directiva (UE) 2024/3019 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2024 privind epurarea apelor uzate urbane(10) (Directiva revizuită privind epurarea apelor uzate urbane),

–  având în vedere Directiva (UE) 2024/1785 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 de modificare a Directivei 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) și a Directivei 1999/31/CE a Consiliului privind depozitele de deșeuri(11),

–  având în vedere Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole(12),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2024/1991 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2024 privind restaurarea naturii și de modificare a Regulamentului (UE) 2022/869(13),

–  având în vedere Directiva (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența entităților critice și de abrogare a Directivei 2008/114/CE a Consiliului(14) (Directiva privind reziliența entităților critice),

–  având în vedere Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 și a Directivei (UE) 2018/1972 și de abrogare a Directivei (UE) 2016/1148 (Directiva NIS 2)(15),

–  având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor(16),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013(17),

–  având în vedere Regulamentul Comisiei (UE) 2024/3190 din 19 decembrie 2024 privind utilizarea bisfenolului A (BPA) și a altor bisfenoli și derivați ai bisfenolului cu clasificare armonizată pentru proprietăți periculoase specifice în anumite materiale și articole destinate să vină în contact cu alimentele, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 10/2011 și de abrogare a Regulamentului (UE) 2018/213(18),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2025 intitulată „Viziunea pentru agricultură și sectorul alimentar” (COM(2025)0075),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 ianuarie 2025 intitulată „O busolă pentru competitivitatea UE” (COM(2025)0030),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului»” (COM(2021)0400),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 februarie 2021 intitulată „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2021)0082),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 iulie 2007 intitulată „Rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană” (COM(2007)0414),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2012 intitulată „Plan de salvgardare a resurselor de apă ale Europei” (COM(2012)0673),

–  având în vedere Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030,

–  având în vedere Declarația COP29 privind apa pentru acțiunile în domeniul climei, aprobată de Uniunea Europeană,

–  având în vedere Pactul european privind oceanele anunțat de președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, în orientările sale politice pentru viitoarea Comisie Europeană (2024-2029) la 18 iulie 2024,

–  având în vedere planul european de adaptare la schimbările climatice și strategia europeană pentru reziliența în domeniul apei, anunțate de președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, în orientările sale politice pentru următoarea Comisie Europeană (2024-2029) la 18 iulie 2024,

–  având în vedere cel de-al optulea program de acțiune pentru mediu al UE,

–  având în vedere rezoluția sa din 5 octombrie 2022 intitulată „Accesul la apă ca unul dintre drepturile omului – dimensiunea externă”(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 septembrie 2024 referitoare la inundațiile devastatoare din Europa Centrală și de Est, pierderile de vieți omenești și cât este de pregătită UE să acționeze în cazul acestor catastrofe agravate de schimbările climatice(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 octombrie 2022 referitoare la un impuls pentru oceane: consolidarea guvernanței oceanelor și a biodiversității(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2024 referitoare la Conferința ONU privind schimbările climatice 2024, Baku, Azerbaidjan (COP29)(23),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 4 februarie 2025 referitor la punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa (2000/60/CE) și a Directivei privind inundațiile (2007/60/CE), intitulat „Al treilea set de planuri de gestionare a bazinelor hidrografice - Al doilea set de planuri de gestionare a riscului de inundații” (COM(2025)0002),

–  având în vedere Raportul special nr. 15/2024 din 16 octombrie 2024 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Adaptarea la schimbările climatice în UE – Acțiunile nu se ridică la înălțimea ambițiilor”,

–  având în vedere raportul lui Sauli Niinistö, fost președinte al Finlandei, din 30 octombrie 2024, intitulat „Un nivel mai mare de siguranță împreună - Consolidarea disponibilității și pregătirii în domeniul apărării civile și militare a Europei”,

–  având în vedere raportul lui Enrico Letta din aprilie 2024 intitulat „Much more than a market” (Mult mai mult decât o piață),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la punerea în aplicare a legislației UE privind apa(24),

–  având în vedere Raportul special nr. 33/2018 al Curții de Conturi Europene din 18 decembrie 2018 intitulat „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”,

–  având în vedere inițiativa cetățenească europeană privind dreptul la apă,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water)(25),

–  având în vedere rezoluția 64/292 din 28 iulie 2010 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, care recunoaște dreptul omului la apă și la salubritate,

–  având în vedere dialogul strategic privind viitorul agriculturii UE,

–  având în vedere Raportul special nr. 20/2024 al Curții de Conturi Europene din 30 septembrie 2024, intitulat „Planurile strategice PAC – Mai verzi, dar sub ambițiile UE pentru climă și mediu”,

–  având în vedere raportul nr. 7/2024 din 15 octombrie 2024 al Agenției Europene de Mediu, intitulat „Starea apei în Europa în 2024: necesitatea îmbunătățirii rezilienței hidrice” (Raportul AEM nr. 7/2024),

–  având în vedere concluziile Consiliului Mediu din 17 iunie 2024 privind cel de-al optulea program de acțiune pentru mediu,

–  având în vedere Raportul special nr. 20/2021 al Curții de Conturi Europene din 28 septembrie 2021 intitulat „Utilizarea sustenabilă a apei în agricultură: fondurile din partea PAC sunt susceptibile să promoveze mai degrabă o utilizare mai intensă decât una mai eficientă a apei”,

–  având în vedere declarația Comitetului Economic și Social European din 26 octombrie 2023 privind un Pact albastru european,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 5 iulie 2023 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind monitorizarea și reziliența solului (Legea privind monitorizarea solului) (COM(2023)0416),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură din 24 aprilie 2024 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, a Directivei 2006/118/CE privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării și a Directivei 2008/105/CE privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei(26),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, climă și siguranță alimentară (A10-0073/2025),

A.  întrucât apa este esențială pentru viață și umanitate; întrucât UE trebuie să gestioneze eficient resursele actuale și viitoare de apă și să răspundă cu eficacitate problemelor actuale în materie de apă, deoarece acestea afectează sănătatea umană, mediul și ecosistemele sale, activitățile socioeconomice strategice, cum ar fi producția de energie, agricultura și securitatea alimentară, și competitivitatea UE;

B.  întrucât apa este o resursă rară și limitată și, deși 70 % din suprafața Pământului este acoperită cu apă, doar 0,5 % din apa de pe Pământ reprezintă apă dulce disponibilă și utilizabilă(27); întrucât munții sunt adevărate turnuri de apă și rezervoare importante de apă dulce în Europa, numai Alpii furnizând 40 % din apa dulce din Europa(28);

C.  întrucât apele subterane furnizează două treimi din apa potabilă a UE și sprijină multe ecosisteme(29); întrucât serviciile furnizate de ecosistemele de apă dulce valorează peste 11 mii de miliarde EUR în Europa și aduc importante beneficii pentru sănătate și recreative, cum ar fi cele aduse de pescuitul cu undița(30);

D.  întrucât stresul hidric este deja prezent în Europa, afectând aproximativ 20 % din teritoriul Europei și, în medie, 30 % din populație în fiecare an, cifre care probabil că vor crește în viitor din cauza schimbărilor climatice(31), în pofida faptului că captarea totală a apei la nivelul UE-27 pare să fi scăzut cu 15 % între 2000 și 2019; întrucât creșterea numărului și a recurenței evenimentelor climatice extreme, cum ar fi secetele și inundațiile, precum și previziunile privind creșterea frecvenței acestora în viitorul apropiat prezintă un risc pentru viața oamenilor și suveranitatea alimentară a UE și ar putea face ca regiuni din Europa să nu mai poată fi locuite;

E.  întrucât 78 % dintre europeni consideră că UE ar trebui să propună măsuri suplimentare pentru a răspunde problemelor legate de apă în Europa, iar 21 % dintre europeni consideră că poluarea este principalul pericol legat de apă în țara lor(32);

F.  întrucât dreptul omului la apă și la salubritate a fost recunoscut ca un drept al omului într-o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a ONU la 28 iulie 2010;

G.  întrucât inițiativa cetățenească europeană „Dreptul la apă” (Right2Water) a fost prima inițiativă care a reunit numărul necesar de semnatari, solicitând UE să asigure dreptul la apă pentru toți;

H.  întrucât dispozițiile articolului 14 din TFUE și ale Protocolului nr. 26 la acesta privind serviciile de interes general sunt elemente-cheie de care trebuie să se țină în mod semnificativ seama în toate aspectele elaborării și punerii în aplicare a Strategiei europene pentru reziliența în domeniul apei, protejându-se astfel statutul serviciilor de alimentare cu apă ale Europei ca servicii publice esențiale și asigurându-se accesibilitatea, echitatea, prețurile abordabile și menținerea unor standarde de înaltă calitate;

I.  întrucât statele membre ar trebui să dea curs recomandărilor din raportul Comisiei din noiembrie 2023(33) pentru a îmbunătăți bilanțurile hidrologice ca bază de cunoștințe pentru luarea de decizii privind alocarea apei;

J.  întrucât valoarea semnificativă a întreprinderilor poate fi pusă în pericol din cauza agravării insecurității apei, cu scăderea capacității de producție sau cu oprirea completă a acesteia în consecință; întrucât activele din regiunile cu stres hidric ar putea fi blocate temporar sau permanent dacă ipotezele formulate cu privire la disponibilitatea apei și accesul la apă se dovedesc a fi inexacte, dacă răspunsurile în materie de reglementare nu sunt anticipate sau dacă nu sunt puse în aplicare planuri de atenuare a riscurilor și de gestionare a acestora(34);

K.  întrucât termenul-limită stabilit de Directiva-cadru privind apa (DCA) pentru ca râurile, lacurile, apele de tranziție, apele de coastă și apele subterane din Europa să atingă o stare „bună” a fost anul 2015 cu posibilitatea de prelungire până în 2027 în anumite condiții; întrucât obiectivul de a atinge o stare chimică bună pentru toate corpurile de apă din UE până în 2027 rămâne departe de a fi îndeplinit, în principal din cauza unor substanțe precum mercurul, agenții de ignifugare bromurați și hidrocarburile aromatice policiclice(35);

L.  întrucât raportul din 2025 referitor la punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa (DCA) arată că întârzierile în atingerea obiectivelor DCA nu se datorează unei deficiențe a legislației, ci lipsei de finanțare, punerii lente în aplicare și integrării insuficiente a obiectivelor de mediu în politicile sectoriale; întrucât analizele au arătat că statele membre nu satisfac nevoile anuale de investiții, estimate la 77 de miliarde EUR pe an, cu un deficit de finanțare estimat în prezent la aproximativ 25 de miliarde EUR pe an; întrucât raportul arată și că este clar necesar ca statele membre să își crească ambițiile și să accelereze acțiunile de reducere a deficitului de conformitate cât mai mult posibil înainte de 2027, să își crească investițiile și să asigure o finanțare adecvată, inclusiv prin fonduri europene, pentru a atinge obiectivele programelor lor de măsuri, precum și să pună în aplicare măsuri suplimentare pentru a reduce problemele de mediu persistente din prezent și să îmbunătățească cooperarea transfrontalieră;

M.  întrucât legislația din domeniul apei a fost evaluată ca fiind adecvată scopului; întrucât aceasta stabilește un cadru pentru protecția apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane; întrucât, în același timp, permite atingerea unor obiective de mediu mai puțin stricte dacă nevoile socioeconomice deservite de o astfel de activitate umană nu pot fi satisfăcute prin alte mijloace și permite neîndeplinirea obiectivelor pentru corpurile de apă dacă motivul neîndeplinirii este interesul public major; întrucât legislația este proporțională și însărcinează autoritățile statelor membre, în conformitate cu principiul subsidiarității, să decidă cu privire la interesul public major; întrucât în unele cazuri acesta poate fi protecția mediului, iar în altele o activitate socioeconomică;

N.  întrucât industria beneficiază de aproximativ 40 % din totalul captărilor de apă din Europa; întrucât categoriile care beneficiază de cea mai mare cantitate de apă captată anual din UE-27, conform clasificării statistice a activităților economice din Comunitatea Europeană (NACE), sunt răcirea în producția de energie electrică (34 %), urmată de agricultură (29 %), alimentarea publică cu apă (21 %) și industria prelucrătoare (15 %)(36); întrucât datele privind captarea și utilizarea apei în UE sunt învechite și insuficiente(37);

O.  întrucât producția de energie electrică este sectorul cu cel mai mare volum de captare a apei, dar cea mai mare parte a apei este returnată în mediu după răcire sau propulsia turbinelor; întrucât, în general, agricultura este sectorul cu cel mai mare consum net de apă la nivelul UE, deoarece cea mai mare parte a apei este consumată de cultură sau se evaporă; întrucât alte utilizări, cum ar fi industria și serviciile de furnizare a apei, captează și consumă comparativ mai puțină apă, dar pot exercita presiuni semnificative la nivel local, în special asupra apelor subterane(38);

P.  întrucât toate activitățile industriale necesită apă pentru a-și produce produsele finale sau pentru a sprijini activitățile de producție; întrucât întreprinderile depind de apă pentru operațiunile lor zilnice și pe măsură ce deficitul de apă crește, el poate perturba operațiunile, poate crește costurile și poate crea riscuri în materie de reglementare și reputație;

Q.  întrucât sectorul energetic se bazează în mare măsură pe resursele de apă; întrucât această dependență prezintă un risc grav, deoarece deficitul de apă poate afecta procesele de producție a energiei și securitatea aprovizionării, în special atunci când apa este utilizată ca materie primă sau pentru răcire; întrucât tranziția către energia din surse regenerabile, în special către energia eoliană și solară, oferă soluții de decarbonizare sustenabile și cu o utilizare eficientă a apei și posibilitatea de a opri sau de a inversa tendința de creștere a consumului de apă;

R.  întrucât apa este o resursă esențială pentru agricultură în ceea ce privește producția de alimente, furaje și materii prime regenerabile de înaltă calitate; întrucât agricultura depinde de disponibilitatea apei, iar irigarea contribuie la protejarea agricultorilor în caz de precipitații neregulate și la creșterea viabilității, a randamentului și a calității culturilor, dar exercită o presiune semnificativă asupra resurselor de apă; întrucât, având în vedere schimbările climatice, schimbarea tiparelor meteorologice și frecvența crescută a inundațiilor și a secetei, importanța apei ca resursă pentru producția de produse agricole de înaltă calitate și a necesității de a utiliza eficient apa va fi, prin urmare, fundamentală pentru securitatea aprovizionării cu alimente și pentru soluțiile de combatere a deficitului de apă; întrucât reducerea presiunii cauzate de agricultură asupra apelor de suprafață și a apelor subterane trebuie să fie însoțită de investiții care urmăresc utilizarea apei recuperate și a tehnologiilor inovatoare de desalinizare, realizându-se astfel un bilanț hidrologic mai bun și promovându-se energii curate alternative, cum ar fi hidrogenul verde;

S.  întrucât creșterea demografică la nivel mondial face necesară creșterea producției de alimente iar UE trebuie să garanteze suveranitatea alimentară, astfel cum se prevede la articolul 39 din TFUE;

T.  întrucât datele fiabile privind contabilizarea apei, adică studiul sistematic al stării actuale și al tendințelor în ceea ce privește aprovizionarea cu apă, cererea, accesibilitatea și utilizarea apei în anumite domenii specificate(39) sunt esențiale pentru o evaluare a situației actuale din UE și pentru competitivitatea europeană;

U.  întrucât potențialul apelor uzate ca sursă alternativă de alimentare cu apă este subestimat, având în vedere că 60 %-70 % din valoarea potențială a apelor uzate din întreaga UE este în prezent neexploatată(40) și că mai puțin de 3 % din apele uzate epurate sunt reutilizate în UE(41); întrucât există un potențial semnificativ pentru abordări bazate pe circularitate în ceea ce privește apa în gospodării, deoarece doar o mică parte din apa din gospodării este folosită pentru băut și alimentație și necesită așadar cele mai înalte standarde de calitate;

V.  întrucât o cantitate foarte mare de apă se pierde din cauza rețelelor de apă uzate moral sau învechite și a lipsei întreținerii necesare; întrucât investițiile în întreținerea, îmbunătățirea și dezvoltarea unor infrastructuri inovatoare reziliente de irigații sunt esențiale pentru creșterea eficienței și reducerea consumului de apă în agricultură; întrucât această eficiență îmbunătățită permite utilizarea în alte scopuri a apei economisite sau menținerea fluxurilor naturale ale cursurilor de apă;

W.  întrucât apa curată și suficientă este un element esențial pentru implementarea și realizarea unei reale economii circulare sustenabile în UE;

X.  întrucât scurgerile de apă reprezintă o problemă mondială subestimată, care agravează semnificativ deficitul de apă, în UE pierzându-se în timpul distribuției în medie 23 % din apa tratată din cauza conductelor care curg, a instalațiilor de tratare învechite și a rezervoarelor insuficiente(42); întrucât Directiva revizuită privind apa potabilă a inclus măsuri de reducere a scurgerilor de apă, precum și evaluarea și gestionarea riscurilor în ceea ce privește bazinele hidrografice pentru captarea apei potabile;

Y.  întrucât rapoartele indicau că în 2021, 91 % din corpurile de apă subterană din Europa au atins „o stare cantitativă bună”, iar 77 % aveau „o stare chimică bună”(43);

Z.  întrucât rapoartele indicau că în 2021, doar 37 % din corpurile de apă de suprafață din Europa aveau o stare ecologică „bună” sau „foarte bună”, în timp ce 29 % au atins o stare chimică „bună”(44);

AA.  întrucât Agenția Europeană de Mediu evidențiază că proporția apelor de suprafață care nu reușesc să atingă o stare ecologică bună este inegală în Europa și că aceste ape sunt mai răspândite în zone din Europa Centrală și de Vest și accentuează că diferențele dintre statele membre în ceea ce privește starea apelor pot fi cauzate de presiuni diferite, dar aceste diferențe pot rezulta și din abordări diferite în ceea ce privește monitorizarea și evaluarea(45);

AB.  întrucât calitatea apelor de suprafață de pe întregul continent reflectă presiunile continue și combinate, în special poluarea difuză și degradarea fluxului natural și a caracteristicilor fizice ale acestora; întrucât continuă poluarea cu nutrienți și cu substanțe prioritare persistente, precum și cu substanțe nou apărute ca poluanți; întrucât apele subterane sunt afectate de poluarea difuză, și suferă, de asemenea, de captare intensivă(46);

AC.  întrucât apele subterane furnizează 65 % din apa potabilă și 25 % din apa pentru irigații agricole din UE(47); întrucât aceasta este o resursă finită care trebuie protejată împotriva poluării și a supraexploatării(48);

AD.  întrucât datele de monitorizare furnizate de Agenția Europeană de Mediu indică a poluare pe scară largă cu substanțe perfluoroalchilate și polifluoralchilate (PFAS), cunoscute ca „substanțe chimice eterne”, în apele europene, ceea ce prezintă riscuri semnificative pentru ecosistemele acvatice și sănătatea umană; întrucât acidul PFAS trifluoroacetic (TFA) cu lanț scurt a fost detectat în apa potabilă din întreaga Europă; întrucât PFAS persistă în mediu, se bioacumulează în organismele vii și cauzează efecte (eco)toxicologice negative; întrucât, dintr-un grup de 6 000-10 000 de substanțe individuale, doar câteva au fost studiate în mod aprofundat, cunoscându-se astfel impactul lor asupra sănătății umane și a mediului; întrucât 99 % din PFAS rămân nedetectate în mediu din cauza monitorizării limitate;

AE.  întrucât lipsa unor standarde de calitate la nivelul UE pentru substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) din apele subterane și monitorizarea insuficientă a compușilor PFAS mai puțin studiați accentuează provocarea de a obține o stare chimică bună pentru apele UE în conformitate cu Directiva-cadru privind apa și reprezintă o povară tehnică și financiară considerabilă pentru sistemele de sănătate și pentru furnizorii de servicii de alimentare cu apă, punând în pericol, în același timp, aplicațiile de reutilizare a apei și a nămolurilor de epurare;

AF.  întrucât activitățile industriale eliberează substanțe chimice periculoase, inclusiv metale grele și alți poluanți, în corpurile de apă, afectând în mod semnificativ calitatea apei și ecosistemele acvatice(49);

AG.  întrucât substanțele farmaceutice sunt identificate tot mai des în apele de suprafață și în apele subterane; întrucât poluarea cauzată de reziduurile farmaceutice necesită tehnologii avansate de tratare a apei, inclusiv filtrarea prin membrane, tratarea cu carbon activ, procese avansate de oxidare și alte tehnici inovatoare de purificare;

AH.  întrucât Directiva 2010/75/UE(50) prevede că potențiala agravare a impactului deversărilor industriale asupra stării corpurilor de apă din cauza variațiilor dinamicii fluxului de apă ar trebui să fie luată în considerare în mod explicit atunci când se acordă și se revizuiesc autorizații; întrucât cele mai bune tehnici disponibile vor încorpora concepte noi precum niveluri de performanță de mediu legate de apă și autorizații, care transpun utilizarea acestor tehnici în valori limită de performanță de mediu; întrucât aceasta este o schimbare binevenită, care poate îmbunătăți reziliența industriei, deoarece este posibil ca instalațiile din UE să se confrunte deja cu o capacitate de producție sezonieră mai mică din cauza deficitului de apă;

AI.  întrucât apele uzate urbane reprezintă una dintre principalele surse de poluare a apei, dacă nu sunt colectate și tratate în mod corespunzător; întrucât obiectivele Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale nu ar trebui reduse, iar domeniul său de aplicare ar trebui extins la alte sectoare și substanțe care contribuie la poluarea apei;

AJ.  întrucât poluarea cu nutrienți în corpurile de apă din UE duce la eutrofizare, la pierderea biodiversității și la degradarea ecosistemelor acvatice(51); întrucât scurgerile de pesticide contaminează apele de suprafață și subterane, amenințând calitatea apei și sănătatea umană;

AK.  întrucât, potrivit cercetărilor, expunerea în Europa la substanța chimică sintetică bisfenol A (BPA), care este utilizată în produse diverse, de la recipiente din plastic și metal pentru alimente la sticle de apă reutilizabile, depășește cu mult nivelurile acceptabile de siguranță pentru sănătate(52);

AL.  întrucât gestionarea solului și a nutrienților stă la baza îmbunătățirii calității și disponibilității apei; întrucât SERA ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea gestionării nutrienților, cu scopul de a închide circuitele nutrienților pentru a reduce emisiile din nutrienți în căile navigabile; întrucât utilizarea în condiții de siguranță a nămolurilor de epurare în agricultură va reduce, de asemenea, dependența foarte ridicată a Uniunii Europene de importul de îngrășăminte minerale pe bază de fosfor, de exemplu din Rusia; întrucât ar trebui, așadar, să se considere că utilizarea în condiții de siguranță a nămolurilor contribuie, de asemenea, la reziliența și autonomia strategică europeană;

AM.  întrucât schimbările climatice reprezintă o amenințare majoră pentru resursele de apă și ecosistemele acvatice; întrucât multe efecte ale schimbărilor climatice sunt resimțite la nivel hidrologic, de exemplu, secete mai intense și mai frecvente, mai multe inundații extreme și precipitații sezoniere mai imprevizibile; întrucât inundațiile și deficitul de apă compromit securitatea alimentară și a apei, precum și sănătatea populației generale, afectând, în cele din urmă, coeziunea socială, prosperitatea economică și stabilitatea, punând în pericol disponibilitatea pe termen lung a acestei resurse prețioase;

AN.  întrucât evaluarea europeană a riscurilor climatice a recunoscut că politicile și acțiunile de adaptare ale Europei nu țin pasul cu riscurile în creștere rapidă care amenință ecosistemele, infrastructura, aprovizionarea cu alimente și apă, sănătatea oamenilor, precum și economia și finanțele(53);

AO.  întrucât evaluările Grupului interguvernamental privind schimbările climatice arată că creșterea nivelului mării din cauza schimbărilor climatice duce la o creștere a salinității solurilor și a apelor dulci, compromițând sănătatea ecosistemelor și calitatea apelor, afectând, de asemenea, 80 de milioane de europeni care trăiesc în zone costiere cu altitudine scăzută și în zone inundabile; întrucât ecosistemele de apă dulce și cele marine sunt interconectate, deoarece poluarea râurilor, perturbarea fluxurilor de sedimente și penuria de apă au un impact foarte puternic asupra sănătății ecosistemelor marine, în special a celor costiere, precum și asupra viabilității activităților sociale și economice care depind de acestea, cum ar fi transportul, pescuitul, agricultura, acvacultura și turismul;

AP.  întrucât seceta prelungită, căldura extremă și inundațiile la scară largă, cauzate de schimbarea modelelor meteorologice, se vor intensifica și vor deveni mai frecvente pe întreg continentul, afectând ecosistemele și sănătatea umană, provocând perturbări majore ale activităților economice și reducând în general cantitatea și calitatea apei disponibile; întrucât conservarea resurselor de apă și a funcțiilor naturale ale râurilor, deși furnizează suficientă apă de bună calitate, devine o provocare majoră care va necesita eforturi mai mari de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, o gestionare eficace și măsuri inovatoare pentru a mări disponibilitatea apei; întrucât gestionarea la prețuri abordabile și în mod sustenabil a deficitului de apă și a riscurilor de inundații va deveni din ce în ce mai importantă în întreaga UE;

AQ.  întrucât, în 2022, Europa s-a confruntat cu cea mai caldă vară și al doilea cel mai cald an din istorie, situație care a făcut ca seceta să afecteze peste 15 % din teritoriul UE; întrucât în medie pierderile economice anuale cauzate de secetă în UE în perioada 1981-2010 au fost estimate la aproximativ 9 miliarde EUR pe an; întrucât, dacă nu se iau măsuri de adaptare, se estimează că pierderile anuale cauzate de secetă în Europa și Regatul Unit ar putea crește la 45 de miliarde EUR pe an până în 2100, cu o încălzire de 3°C(54); întrucât, în perioada 1998-2020, inundațiile au reprezentat 43 % din totalul catastrofelor din Europa; întrucât impactul schimbărilor climatice și evoluțiile socioeconomice conduc la inundații mai frecvente, afectând un număr tot mai mare de persoane și cauzând daune din ce în ce mai mari; întrucât 12 % din populația Europei trăiește în zone inundabile(55);

AR.  întrucât costul lipsei de acțiune în abordarea provocărilor legate de apă este extrem de ridicat, având în vedere că 90 % din dezastre sunt legate de apă(56); întrucât, în absența unor măsuri de politică, numai pierderile economice cauzate de inundațiile costiere ar putea depăși o mie de miliarde EUR pe an până la sfârșitul secolului în UE(57), iar costul economic al secetei în Europa ar putea depăși 65 de miliarde EUR pe an până în 2100(58);

AS.  întrucât există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește disponibilitatea apei, strategiile de gestionare, modelele de utilizare, iar vulnerabilitatea la impactul schimbărilor climatice poate varia considerabil; întrucât este necesară o abordare adaptată pentru a spori reziliența în domeniul apei și pentru a asigura gestionarea sustenabilă a apei;

AT.  întrucât seceta este una dintre primele consecințe catastrofale ale schimbărilor climatice; întrucât aproximativ 23 % din teritoriul UE este expus la un risc moderat de deșertificare, iar 8 % este expus la un risc ridicat; întrucât Ungaria, Bulgaria, Spania și Italia se numără printre țările cele mai afectate, iar în Spania 74 % din suprafață este expusă riscului de deșertificare; întrucât strategia europeană pentru reziliența în domeniul apei ar trebui să își extindă perspectiva dincolo de secetele prelungite, pentru a aborda, mai degrabă, faptul că linia semiaridă se deplasează spre nord, ceea ce duce la extinderea zonelor din UE care se vor confrunta cu indisponibilitatea cronică pe termen lung a unor resurse suficiente de apă dulce;

AU.  întrucât politicile legate de deșertificare, consumul de apă și schimbările climatice sunt strâns interconectate; întrucât, în cadrul Convenției Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării, UE și-a reafirmat în 2015, reconfirmând ulterior în 2024(59) angajamentul de a atinge neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030, care, potrivit raportului special al Curții de Conturi Europene privind deșertificarea, este puțin probabil să fie atins;

AV.  întrucât infrastructura de alimentare cu apă poate contribui la a menține un flux și o aprovizionare constante și previzibile cu apă; întrucât, în 2022, media anuală a debitului râurilor din Europa a fost a doua cea mai scăzută de la începutul înregistrărilor în 1991(60);

AW.  întrucât zonele din aval depind în special de gestionarea și captarea apei din amonte; întrucât statele membre ar trebui să se abțină de la punerea în aplicare a unor măsuri care măresc semnificativ riscurile producerii de inundații în amonte sau în aval în alte țări din același bazin hidrografic, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa;

AX.  întrucât soluțiile bazate pe natură sunt intervenții pertinente care, atunci când sunt adaptate la ecosisteme și nevoi specifice, pot spori reziliența în ciclul apei și pot oferi beneficii multiple în ceea ce privește protecția biodiversității, sechestrarea carbonului, îmbunătățirea calității apei, reținerea nutrienților, aprovizionarea cu apă potabilă, prevenirea incendiilor forestiere și atenuarea riscului de inundații; întrucât soluțiile bazate pe natură pot spori eficacitatea și viața operațională a infrastructurii de apă, asigurând astfel, în multe cazuri, complementaritatea ambelor soluții;

AY.  întrucât măsurile de retenție naturală a apei sunt soluții bazate pe natură care vizează stocarea apei în peisajele naturale, agricole, forestiere și urbane;

AZ.  întrucât apa nu este un produs comercial ca oricare altul, ci o moștenire ce trebuie protejată, apărată și tratată ca atare; întrucât, în conformitate cu Directiva (UE) 2024/1203 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal(61), captarea apelor de suprafață sau subterane în sensul Directivei-cadru privind apa constituie o infracțiune atunci când un astfel de comportament este ilegal și intenționat și provoacă sau poate cauza daune semnificative stării ecologice sau potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață sau stării cantitative a corpurilor de apă subterană;

BA.  întrucât biodiversitatea solului și carbonul organic din sol afectează capacitatea de retenție a apei; întrucât eroziunea solului, tasarea solului și anumite practici de gestionare a solului care cauzează degradarea solului conduc la o scădere constantă a capacității solului de retenție a apei, ceea ce exacerbează, în consecință, seceta și inundațiile, cu efecte negative directe asupra agriculturii; întrucât solul sănătos este, prin urmare, unul dintre factorii determinanți ai rezilienței apei, care ar trebui abordată și gestionată la nivelul bazinului hidrografic; întrucât o mai bună gestionare a terenurilor este esențială pentru a preveni catastrofele;

BB.  întrucât actualul cadru financiar multianual (CFM) include un obiectiv ambițios, dar neobligatoriu, de a dedica cel puțin 7,5 % din cheltuielile anuale ale UE obiectivelor de biodiversitate în 2024 și 10 % atât în 2026, cât și în 2027; întrucât noul cadru financiar ar trebui să includă o perspectivă privind apa, în vederea alocării de resurse suficiente pentru viitoarea SERA, pentru a asigura reziliența ecosistemelor și a infrastructurii de apă, precum și securitatea aprovizionării cu apă și pentru a facilita investițiile în soluții inovatoare;

BC.  întrucât fondurile de coeziune au jucat un rol esențial în îmbunătățirea serviciilor de alimentare cu apă și de salubritate în toate statele membre; întrucât este necesar un sprijin continuu pentru a asigura reziliența lor pe termen lung și respectarea unor standarde de calitate din ce în ce mai stricte;

BD.  întrucât politicile de stabilire a prețurilor pot îmbunătăți eficiența utilizării apei; întrucât astfel de politici țin de competența națională și iau în considerare diferențele regionale în ceea ce privește disponibilitatea apei și sursa de alimentare cu apă; întrucât prețurile pot juca un rol semnificativ în încurajarea gospodăriilor și a altor sectoare economice să optimizeze consumul și în asigurarea participării efective a utilizatorilor de apă la recuperarea costurilor serviciilor de alimentare cu apă; întrucât politicile de stabilire a prețurilor ar trebui să ia în considerare și accesibilitatea prețurilor pentru gospodării și întreprinderile mici;

BE.  întrucât digitalizarea și inovarea pot sprijini în mod eficace statele membre, organismele regionale și Comisia în colectarea de date și monitorizarea gestionării apei; întrucât UE se află în avangarda noilor evoluții tehnologice din sectorul apei, reprezentând 40 % din totalul familiilor internaționale de brevete din acest sector în perioada 1992-2021(62), o poziție care trebuie promovată și stimulată, iar potențialul pieței interne trebuie să fie pe deplin exploatat; întrucât trebuie să se examineze obstacolele în calea introducerii și extinderii noilor tehnologii în domeniul apei și să se garanteze condiții de concurență echitabile la nivel european; întrucât este necesar un sprijin continuu pentru cercetarea în domeniul inovării în tehnologia apei cu scopul de a asigura și a crea locuri de muncă și a stimula competitivitatea europeană;

BF.  întrucât inovarea este un instrument esențial pentru a ajuta sectorul apei să facă față provocărilor reprezentate de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, să se adapteze la schimbările climatice și să își îmbunătățească eficiența hidrică;

BG.  întrucât implementarea tehnologiilor de monitorizare și modelare este încă în urmă în multe state membre, iar digitalizarea sectorului este prea lentă; întrucât dispozițiile privind planurile de gestionare a bazinelor hidrografice din DCA nu includ în mod explicit măsuri concrete de digitalizare a sectorului apei; întrucât deficiențele comune ale politicilor actuale care valorifică potențialele soluții digitale sunt legate de lipsa orientărilor tehnologice, a standardelor de monitorizare, a integrării politicilor, a standardizării și a implicării publicului;

BH.  întrucât sectorul apei este vulnerabil la diverse amenințări, inclusiv la atacuri fizice, atacuri cibernetice și contaminarea cu agenți nocivi; întrucât astfel de incidente ar putea duce la boli pe scară largă, la accidente și la perturbări ale serviciilor, afectând în mod semnificativ sănătatea publică, mediul și stabilitatea economică; întrucât digitalizarea gestionării apei ar putea introduce riscuri suplimentare de securitate în contextul intensificării atacurilor ostile asupra infrastructurii critice; întrucât punerea în aplicare a Directivei revizuite privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice (NIS 2) și a Directivei privind reziliența entităților critice (REC) poate contribui la atenuarea riscurilor de securitate pentru infrastructura și sistemele vitale de apă (potabilă), generate de tensiunile geopolitice;

BI.  întrucât progresele înregistrate în ceea ce privește tehnologia senzorilor, tehonologia informatică, inteligența artificială (IA) și gestionarea volumelor mari de date pot contribui la monitorizarea cantității și a calității apei și pot sta la baza deciziilor operaționale ale factorilor de decizie politică și ale întreprinderilor responsabile de gestionarea apei; întrucât sunt disponibile inovații în sistemele bazate pe natură pentru gestionarea apei și pot contribui la o gestionare rezilientă a apei;

BJ.  întrucât consumul de apă este o componentă vitală în ciclul de viață al inteligenței artificiale, atât în funcționarea centrelor de date, cât și în fabricarea hardware-ului; întrucât expansiunea rapidă a IA ar putea duce la o creștere exponențială a cererii aferente de resurse de apă; întrucât această dependență de o resursă tot mai rară creează provocări semnificative legate de sustenabilitate; întrucât tehnologiile strategice, cum ar fi semiconductorii, hidrogenul, bateriile vehiculelor electrice și centrele de date, joacă un rol esențial în realizarea unei UE competitive și autonome;

BK.  întrucât sunt deja disponibile sisteme de răcire și care utilizează turnul de răcire, bazate pe tehnologii inovatoare de răcire, cum ar fi răcirea prin evaporare și răcirea cu circuit închis, acestea putând contribui la reducerea consumului de apă în aplicațiile industriale și de încălzire, ventilație și climatizare;

BL.  întrucât cercetarea ar trebui promovată pentru a obține substanțe active alternative pentru combaterea dăunătorilor, pentru a asigura o mai bună sănătate a plantelor și pentru a reduce utilizarea factorilor de producție și a produselor fitosanitare;

BM.  întrucât reziliența în domeniul apei este un aspect esențial de menționat în educație, în predare, în acțiunile de sensibilizare și furnizarea de informații despre funcționarea ciclului apei;

BN.  întrucât accesul limitat la apă și la infrastructura aferentă are un impact negativ îndeosebi asupra femeilor, deoarece subminează exercitarea altor drepturi ale omului, cum ar fi autodeterminarea, independența economică și educația;

BO.  întrucât 60 % din districtele hidrografice europene sunt transnaționale, ceea ce face esențială o cooperare transfrontalieră eficientă, întrucât peste 10 % din resursele de apă a 20 de țări europene depind de alte țări, cinci țări bazându-se în proporție de peste 75 % pe resurse care vin de peste hotare prin râuri(63); întrucât această cooperare ar trebui consolidată pentru a ține seama de provocările climatice actuale și viitoare, cum ar fi secetele și inundațiile;

BP.  întrucât Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, a numit un trimis special pentru apă, cu scopul de a consolida cooperarea internațională și sinergiile dintre procesele internaționale legate de apă;

BQ.  întrucât accesul la apă curată și la infrastructură de salubrizare rezilientă la schimbările climatice sunt componente-cheie ale abordării de tip „O singură sănătate”, recunoscând interconexiunea dintre sănătatea oamenilor și poluarea apei;

BR.  întrucât cooperarea transfrontalieră și transsectorială în domeniul apei generează numeroase beneficii, inclusiv îmbunătățirea securității alimentare, susținerea unor mijloace de subzistență și ecosisteme sănătoase, contribuția la asigurarea rezilienței la schimbările climatice, contribuția la reducerea riscurilor de dezastre, furnizarea de energie din surse regenerabile, sprijinirea orașelor și a industriei și promovarea integrării și a păcii la nivel regional;

BS.  întrucât evoluțiile geopolitice demonstrează că UE ar trebui să fie pregătită să facă față provocărilor care depășesc domeniul mediului; întrucât amenințările care nu sunt legate de mediu, cum ar fi accidentele recente cu cabluri deteriorate din Marea Baltică, transmit UE un mesaj puternic privind faptul că un element esențial pentru abordarea atât a obiectivelor de mediu, cât și a celor legate de securitate este consolidarea cooperării transfrontaliere;

BT.  întrucât aproximativ 41 000 de kilometri de căi navigabile interioare trec prin 25 de state membre; întrucât căile navigabile interioare, care se bazează pe disponibilitatea resurselor de apă, joacă un rol esențial în optimizarea aprovizionării cu apă și în atenuarea efectelor secetei și inundațiilor, precum și în sprijinirea activităților economice și a dezvoltării regiunilor;

BU.  întrucât agravarea deficitului de apă, inegalitățile de acces la apă și șocurile externe cu care se confruntă sectorul apei au accentuat interdependențele, amplificând concurența pentru apă și dând naștere la repercusiuni economice complexe,

Observații generale

1.  salută și sprijină anunțul președintei von der Leyen din Orientările politice pentru viitoarea Comisie 2024-2029 privind prezentarea unei strategii europene pentru reziliența în domeniul apei (SERA), care să abordeze eficiența utilizării apei, deficitul de apă, poluarea apei și riscurile legate de apă, precum și recunoașterea faptului că apa este o resursă indispensabilă care este din ce în ce mai afectată de schimbările climatice și de cererea tot mai mare;

2.  consideră că, la punerea în aplicare a legislației, competitivitatea economică ar trebui luată în considerare în conformitate cu Busola pentru competitivitate; solicită punerea în aplicare a legislației UE în domeniul mediului pentru a construi o Europă rezilientă și competitivă, a atenua schimbările climatice și a se adapta la acestea, a opri pierderea biodiversității, a preveni poluarea, a asigura securitatea alimentară, a limita utilizarea resurselor și risipa și a depune eforturi în vederea utilizării eficiente a resurselor, inclusiv a apei, ținând seama, în același timp, de principiul precauției, de principiul controlului la sursă și de principiul „poluatorul plătește”; evidențiază că disponibilitatea apei are impact asupra cantității, calității, varietății și disponibilității sezoniere a alimentelor care pot fi produse;

3.  invită UE să integreze angajamentele asumate în cadrul declarației COP29 intitulate „Dialogul de la Baku privind apa pentru acțiunile în domeniul climei” și al Conferinței ONU privind apa din 2023 în dimensiunea internațională a strategiei;

4.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească urgent reziliența în domeniul apei și gestionarea apei pentru a asigura aprovizionarea sustenabilă cu apă dulce pentru oameni, economie și mediu; subliniază că SERA ar trebui să fie elaborată în coordonare cu Pactul european privind oceanele, asigurând o abordare coerentă și integrată a gestionării resurselor de apă dulce și oceanică, abordând provocările interconectate, sporind competitivitatea și promovând gestionarea sustenabilă a apei în toate mediile interioare și marine, asigurând, în același timp, o abordare holistică „de la sursă la mare”;

5.  insistă asupra necesității unei SERA cuprinzătoare și holistice, care să integreze aspecte legate de calitatea, cantitatea, securitatea, infrastructura, tehnologia și gestionarea apei și care să includă refacerea ciclului apei ca element-cheie, deoarece stă la baza activităților economice, asigură disponibilitatea resurselor și contribuie la reglarea climei;

6.  subliniază importanța aprovizionării cu apă, în special a apei potabile, precum și a securității aprovizionării cu apă; subliniază că toate proiectele de refacere a mediului ar trebui să țină seama de aspectele legate de securitatea apei, acordând prioritate soluțiilor care nu numai că oferă beneficii pentru mediu, ci și garantează aprovizionarea cu apă și gestionarea eficientă a acesteia; subliniază, de asemenea, că măsurile de refacere ecologică ar trebui puse în aplicare în sinergie cu dezvoltarea potențialului UE în materie de energie din surse regenerabile și nu ar trebui să aibă un impact asupra rezilienței energetice globale;

7.  recomandă să se includă în strategie lacurile și alte habitate dependente de apa dulce, alături de râuri, apele de tranziție și apele subterane, acestea fiind componente esențiale ale eforturilor UE de a obține reziliența apei;

8.  reliefează că trebuie urgent îmbunătățite sistemele de avertizare în caz de crize provocate de incidente cu apa grea și că trebuie urgent îmbunătățite măsurile preventive;

9.  invită Comisia să prezinte un plan european de adaptare la schimbările climatice, care să includă propuneri legislative și acțiuni concrete, în special în ceea ce privește reziliența infrastructurii, gestionarea apei și soluțiile bazate pe natură, acordând totodată prioritate protecției comunităților vulnerabile, pentru ca UE să devină mai rezilientă și să conducă prin puterea exemplului;

10.  reiterează faptul că accesul la apă potabilă curată și sigură și la salubritate este un drept al omului; subliniază că acest drept trebuie asigurat fără echivoc, fiecare persoană având acces la servicii de alimentare cu apă accesibile și de bună calitate, inclusiv locuitorii insulelor și ai regiunilor ultraperiferice;

11.  subliniază că niciunei persoane aflate în locuri publice sau în unități private nu ar trebui să i se refuze accesul la apa furnizată de o rețea de distribuție destinată consumului uman, acolo unde este disponibilă;

12.  constată că activitățile industriale și producția agricolă necesită apă pentru a produce produsele finale sau pentru a sprijini activitățile de producție, cantitatea de apă utilizată variind în funcție de tipul de activitate; subliniază că este necesară o societate inteligentă în domeniul apei, în care tehnologia și datele consolidează o economie circulară și promovează practici sustenabile și eficiente din punctul de vedere al consumului de apă, pentru a asigura competitivitatea și autonomia strategică a Europei; invită toți protagoniștii interesați să grăbească tranziția către o industrie și o agricultură circulare și eficiente din punctul de vedere al consumului de apă promovând și investind în soluții inovatoare, cum ar fi instrumentele și tehnologiile digitale, recuperarea resurselor, reutilizarea apei, producția de energie din surse regenerabile, infrastructura, soluțiile bazate pe natură și instrumentele incluzive de guvernanță;

13.  îndeamnă Comisia să integreze și să ia în considerare sistematic dimensiunea apei în politicile interne și externe ale UE printr-o abordare transsectorială, pentru a se asigura că reziliența, sustenabilitatea și securitatea apei fac parte integrantă din structura politicilor europene; invită Comisia, în special, să efectueze o evaluare a aspectelor legate de apă ale tuturor măsurilor de reglementare, inclusiv în domeniul energiei, ca parte a evaluării impactului socioeconomic și de mediu; subliniază că evaluarea modului în care fiecare politică a UE și toate proiectele și infrastructurile finanțate din fonduri ale UE pot avea un impact asupra cantității, a calității și a accesibilității resurselor de apă ar garanta că reziliența în domeniul apei este o piatră de temelie a elaborării și punerii în aplicare a politicilor, schimbând astfel paradigma de la a considera apa o resursă infinită la a recunoaște valoarea sa intrinsecă pentru umanitate, pentru peisajul ecologic și socioeconomic al UE și pentru competitivitatea sa;

Eficiența consumului de apă

14.  subliniază că utilizarea eficientă a apei este esențială pentru conservarea resurselor de apă ale UE și că utilizarea eficientă a apei ar trebui să fie un obiectiv-cheie al UE; solicită, în acest sens, reducerea semnificativă a cererii de apă, inclusiv abordând nivelurile excesive de scurgeri, investind în cercetare și soluții inovatoare, modernizând procesele industriale și de producție, îmbunătățind infrastructura de apă, gestionând în mod durabil resursele de apă și vârfurile de cerere, stabilind priorități de utilizare și asigurând că o mai mare eficiență a apei duce la o reducere a consumului global de apă dulce, precum și la o creștere a disponibilității apei în zonele cu stres hidric la nivel local și regional; consideră că ar trebui să se acorde prioritate zonelor afectate de secetă prelungită și deșertificare;

15.  solicită un cadru legislativ care să stabilească obiective sectoriale privind utilizarea eficientă a apei și captarea apei la nivel de bazin, pe baza unor evaluări actualizate ale disponibilității apei și ale riscurilor climatice, inclusiv o abordare a evaluării apei, care să țină seama de serviciile ecosistemice și de sustenabilitatea pe termen lung, și care să acopere toate utilizările apei, inclusiv industria, energia, agricultura, instituțiile publice și gospodăriile; evidențiază că aceste obiective ar trebui să fie ambițioase, dar adaptabile, ținând seama de circumstanțele particulare și de progresele realizate deja de fiecare stat membru pentru a asigura continuarea eforturilor de mărire a eficienței în toate regiunile; subliniază importanța unor practici eficiente și uniforme de colectare a datelor în toate statele membre și în toate sectoarele, inclusiv prin utilizarea tehnologiilor inovatoare și a punctelor de colectare a datelor în timp real, pentru o mai mare transparență a consumului de apă; subliniază necesitatea de a efectua o evaluare adecvată a impactului socioeconomic și de mediu al utilizării apei; subliniază că importanța strategică a producției de alimente nu trebuie periclitată; subliniază că știința, cercetarea și tehnologia sunt importante pentru utilizarea eficientă a apei și consumul de apă, precum și pentru economia circulară în această privință; solicită crearea și promovarea unor noi sisteme de irigare inteligente și de înaltă performanță, a unor sisteme de retenție a apei pluviale și de reutilizare a apei, precum și a unor sisteme de irigare eficiente din punctul de vedere al consumului de apă;

16.  afirmă din nou că trebuie elaborată o metodologie europeană comună de stabilire a unor obiective de utilizare eficientă a apei și de captare a apei, astfel încât să se utilizeze sustenabil resursele de apă regenerabile disponibile într-un cadru integrat de gestionare a resurselor de apă, care să acorde atenția cuvenită legăturilor ce merg dincolo de sectorul apei prin legătura dintre apă, energie, alimente și ecosisteme, permițând astfel factorilor de decizie și actorilor economici să planifice investițiile necesare pentru a asigura securitatea aprovizionării cu apă de o manieră din ce în ce mai sustenabilă, acordând totodată atenția cuvenită caracteristicilor corpurilor de apă în cauză;

17.  cere să existe o colaborare apropiată la planificarea integrată a resurselor energetice și de apă și a tehnologiilor conexe în toate sectoarele la nivel național, regional și local, inclusiv între toate părțile interesate, pentru a stabili mecanisme de asigurare a coerenței politicilor în sectoarele apei și energiei;

18.  invită Comisia să prezinte o politică cuprinzătoare privind gestionarea sustenabilă a apei pentru industrie, bazată pe reducere, recuperare, reutilizare și reciclare, care să pună accentul pe utilizarea tehnologiilor circulare și eficiente din punctul de vedere al consumului de apă, pe reciclarea apei, pe strategiile de reducere a poluanților și pe promovarea sistemelor cu circuit închis;

19.  reamintește că amenințarea tot mai mare a deficitului de apă pune în pericol sectoare și proiecte esențiale pentru stimularea competitivității Europei, inclusiv semiconductorii, centrele de date, hidrogenul din surse regenerabile și producția de baterii pentru vehicule electrice; constată că aceste sectoare vor fi supuse tot mai frecvent la presiuni pentru a-și reduce impactul asupra mediului și pentru a îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor de apă, inclusiv utilizarea directă și indirectă a apei; invită statele membre să sprijine industriile critice mari consumatoare de apă în elaborarea unor planuri de utilizare eficientă a apei, care să vizeze economisirea, reutilizarea și reciclarea apei, prevenirea poluării apei și punerea în aplicare a unor tehnologii eficiente din punctul de vedere al consumului de apă; invită Comisia să includă strategii cuprinzătoare de gestionare a apei în politicile industriale corespunzătoare ale UE și în parcursurile de tranziție sectoriale specifice, cu un accent deosebit pe sectoarele strategice mari consumatoare de apă;

20.  subliniază că știința, cercetarea și tehnologia sunt esențiale pentru utilizarea eficientă a apei; solicită acordarea unui sprijin financiar și tehnic adecvat statelor membre pentru a pune în aplicare măsuri eficiente de gestionare a apei, inclusiv prin intermediul unor tehnologii inovatoare și moderne;

21.  salută recomandările din raportul final al dialogului strategic privind viitorul agriculturii UE, care subliniază că practicile agricole durabile și noile modele de afaceri trebuie extinse pentru a promova o utilizare mai eficientă a resurselor naturale, în special a apei;

22.  solicită tranziția către un model agricol mai sustenabil și mai competitiv, sprijinit de punerea în aplicare a unor practici sustenabile și a unor soluții inovatoare care promovează biodiversitatea, reduc factorii de producție chimici și permit gestionarea eficientă a resurselor de apă, inclusiv a soluțiilor bazate pe natură, a gestionării regenerative, a tehnologiilor inteligente de irigare de precizie, a sistemelor digitale de monitorizare, a metodelor avansate de tratare și a rețelelor inteligente de distribuție a apei care optimizează consumul și previn epuizarea resurselor de apă, și care contribuie la asigurarea productivității continue, permițând în același timp agriculturii să reducă poluarea, să utilizeze pesticidele și îngrășămintele în mod eficient, să îmbunătățească ciclul hidrologic, să îmbunătățească reîncărcarea apelor subterane și să se adapteze la o utilizare mai redusă a apei; consideră că soluțiile tehnologice pot include, de asemenea, măsuri care pot spori absorbția apei, infiltrarea și retenția în sistemele agricole, care sunt importante în contextul în care frecvența secetelor și a ploilor abundente este în creștere;

23.  subliniază că soluțiile și practicile inovatoare în materie de irigare pot spori eficiența utilizării apei în agricultură, obținând un avantaj economic și reducând, în același timp, efectele asupra mediului; constată că, în general, agricultorii nu dispun de mijloace și stimulente suficiente pentru a cunoaște cantitatea de apă consumată de culturi, aplicațiile efective de irigare, modificarea recoltelor în funcție de diferite practici de gestionare a apei și, prin urmare, nivelul actual al eficienței consumului de apă în cadrul exploatației; invită Comisia și statele membre să stimuleze adoptarea unor soluții inovatoare de irigare și să sprijine menținerea lor, cum ar fi irigarea prin picurare, pentru a permite gestionarea activă a nivelurilor apei și utilizarea eficientă a resurselor de apă, precum și să promoveze schimbul continuu de cunoștințe, astfel încât toate părțile interesate vizate să își poată asuma în comun o mai mare responsabilitate de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu apă;

24.  reamintește că utilizarea nutrienților, cum ar fi nitrații și fosfatul, este esențială pentru producția de alimente, deoarece această activitate nu ar fi posibilă fără utilizarea lor; recomandă să se ia mai bine în considerare ciclul nutrienților în producția agricolă și exploatarea valorii apelor uzate urbane; cere o intensificare a cercetării în domeniile utilizării eficace a nutrienților și dezvoltării unor tehnologii de recuperare a nutrienților, pentru a reduce dependența Uniunii de materiile prime importate; recunoaște potențialul ridicat de recuperare a nutrienților din apă și invită statele membre să sprijine sectorul agricol pentru a-și optimiza consumul de nutrienți, inclusiv prin utilizarea resurselor (nitrați și fosfor) recuperate din stațiile de epurare a apelor uzate; invită Comisia să propună un plan de acțiune integrat de gestionare a nutrienților pentru a aborda în mod eficace pierderea de factori de producție agricoli valoroși, reciclarea nutrienților, poluarea cu nutrienți și ineficiențele din ciclul nutrienților; solicită recuperarea adecvată și sigură a fosforului din surse organice și stimularea investițiilor în recuperarea și gestionarea circulară a nutrienților, în conformitate cu publicația Centrului Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei(64);

25.  subliniază că actuala Directivă privind nitrații trebuie revizuită, deoarece dispozițiile învechite promovează utilizarea îngrășămintelor artificiale în locul îngrășămintelor organice naturale; solicită o reexaminare urgentă a Directivei privind nitrații, înainte de sfârșitul acestui an, precum și ca revizuirea acesteia să promoveze gestionarea circulară a nutrienților;

26.  subliniază, în conformitate cu raportul final al Dialogului strategic privind viitorul agriculturii UE, necesitatea de a sprijini tranziția către soiurile de culturi și semințe adaptate condițiilor regionale și trecerea la diferite culturi, cu nevoi reduse de apă și o mai mare rezistență la secetă, precum și necesitatea de a sprijini adoptarea unor practici adecvate de gestionare a solurilor; consideră că este necesar să se acorde un sprijin mai puternic cercetării științifice și dezvoltării tehnologice legate de reproducerea de noi specii, pentru a permite diversificarea producției și aprovizionării cu alimente și îmbunătățirea calității acestora, sporind totodată nivelul de protecție a sănătății umane și a mediului; ia act de potențialul soiurilor de plante care sunt mai rezistente la stresul hidric și la dăunători și care ar putea juca un rol în reducerea utilizării apei și ar putea reduce amprenta ecologică a culturilor;

27.  cere sprijin financiar și tehnic pentru fermierii locali și comunitățile rurale, în special în zonele cu stres hidric, pentru a le ajuta să adopte practici sustenabile de gestionare a terenurilor care să îmbunătățească calitatea solului și a apei, să favorizeze biodiversitatea și să atenueze schimbările climatice; subliniază că trebuie să se acorde o atenție specială regiunilor care sunt deosebit de vulnerabile la degradarea solului și la deficitul de apă;

28.  recunoaște eforturile semnificative depuse de fermieri pentru a îmbunătăți calitatea apei și subliniază necesitatea unui calendar adecvat pentru a permite evaluarea corectă a efectelor acestor măsuri;

29.  evidențiază succesul Grupului tematic privind agrosilvicultura din cadrul Parteneriatului european pentru inovare în domeniul agriculturii PEI-AGRI și cere să se continue schimbul de cunoștințe, experiență și programe de învățare inter pares prin rețeaua Politicii Agricole Comune (PAC) a UE;

30.  observă legăturile dintre absorbția carbonului și resursele de apă disponibile și cere să se coreleze strategia pentru reziliența sistemelor hidrice și sistemele de agricultură a carbonului;

31.  reiterează că Regulamentul privind reutilizarea apei urmărește să reducă presiunea asupra corpurilor de apă prin stabilirea unor dispoziții privind reutilizarea apei după o tratare corespunzătoare, prelungindu-i ciclul de viață și protejând astfel resursele de apă; subliniază, cu toate acestea, că obstacolele normative, financiare și tehnologice, inclusiv competitivitatea economică a sistemelor de recuperare a apelor uzate, planificarea gestionării riscurilor și repartizarea responsabilităților, fac să nu se adopte prea repede ideea de a reutiliza în agricultură apa recuperată; de aceea, invită Comisia și statele membre să adopte politici de sprijin, atât la nivelul UE, cât și la nivel local, care să stimuleze practicile de reutilizare a apei, dat fiind că este important să se adapteze cerințele de tratare a apelor uzate și de calitate a apei, în funcție de utilizarea preconizată a apei; observă că apele uzate epurate au aplicații valoroase și în diferite procese industriale și contexte urbane, contribuind la reducerea presiunii asupra resurselor de apă dulce și la conservarea apei potabile; invită Comisia să evalueze ideea de a lărgi domeniul de aplicare al Regulamentului privind reutilizarea apei cu scopul de a stabili, la nivelul UE, standarde minime pentru reutilizarea în condiții de siguranță a apei în scopuri industriale și urbane;

32.  invită Comisia și statele membre să conceapă sisteme de stimulente normative și financiare pentru reutilizarea apelor uzate epurate în sectoare cu consum intens de apă și să ofere o finanțare anume pentru construirea de infrastructuri care să conecteze stațiile de epurare a apelor uzate și rețelele de distribuție a apei filtrate; insistă pe ideea de a adopta o abordare simplificatoare în legislația UE pentru a elimina barierele administrative și a promova reciclarea eficientă și în condiții de siguranță a apei în toate statele membre; invită statele membre să elaboreze planuri naționale de reutilizare și economisire a apei pentru a stimula cooperarea transsectorială în domeniul gospodăririi apei;

33.  reamintește că apa reutilizată ar putea să reducă nevoia de a capta apă din râuri, lacuri și rezerve subterane pentru irigarea în agricultură; subliniază că apa reutilizată poate să contribuie la menținerea debitelor de bază și a nivelurilor minime ale apei în perioadele de secetă;

34.  evidențiază că sectorul imobiliar poate face economii de apă, de exemplu cu ajutorul unor sisteme inteligente de subcontorizare, unor sisteme eficiente de apă gri, reutilizare apelor uzate din gospodării sau colectarea apei de ploaie; subliniază că performanța energetică a clădirilor poate fi îmbunătățită prin utilizarea eficientă a apei, reducând emisiile de gaze cu efect de seră; invită statele membre și autoritățile locale să stimuleze introducerea de elemente de economisire a apei în clădirile noi; în această privință, subliniază că în planificarea urbană ar trebui prevăzute practici de eficientizare a consumului de apă; subliniază că recoltarea apei pluviale, precum și utilizarea și reutilizarea eficientă a apei pot ajuta orașele să se adapteze mai bine la schimbările climatice;

35.  cere să se facă tranziția, în industrie și în sectoarele energetic și digital, către sisteme optime de răcire și metode alternative de răcire care să fie mai puțin dependente de apă, pentru a asigura economii semnificative de apă în aceste sectoare;

36.  atrage atenția asupra faptului că, deși gospodăriile reprezintă 10 % din consumul total de apă din Europa, sunt necesare măsuri și pentru a mări eficiența consumului de apă menajeră; constată că sunt disponibile soluții tehnologice de economisire a apei, care pot reduce consumul de apă în gospodării fără a compromite confortul și fără a necesita investiții mari; roagă statele membre să ajute consumatorii să facă trecerea la asemenea tehnologii și să conștientizeze chestiunea consumului de apă și a posibilităților de a mări eficiența ancorând eficienței consumului de apă menajeră în politicile privind apa, construcțiile și consumatorii din toată UE;

37.  constată că în unele state membre sunt multe scurgeri din conducte, făcând să crească ponderea totală a consumului de apă menajeră; salută dispozițiile noii Directive privind apa potabilă referitoare la ratele scurgerilor și munca depusă de Comisie pentru a evalua aceste rate și a stabili valori-limită care vor declanșa acțiuni în statele membre vizate; invită statele membre să se ocupe urgent de problema scurgerilor din rețelele de alimentare cu apă și să respecte întru totul cerințele de monitorizare și raportare prevăzute în Directiva privind apa potabilă, astfel încât Comisia să stabilească o valoare-limită pentru scurgeri până în ianuarie 2028; subliniază necesitatea de a moderniza rețelele de irigații urbane sustenabile, pentru a reduce scurgerile și amprenta lor de apă; invită statele membre să informeze periodic populația despre cât de bune și de eficiente sunt sistemele lor de aprovizionare cu apă;

38.  subliniază că organizațiile din sectorul public oferă un potențial semnificativ neexploatat de economisire a apei, în virtutea mărimii lor și/sau naturii lor de organizații publice; consideră că sectorul public ar trebui să fie un model pentru alte sectoare;

39.  invită Comisia și statele membre să promoveze programe de informare, formare și consiliere, ușor accesibile și gratuite, cu scopul de a face populația să conștientizeze chestiunea gospodăririi sustenabile a resurselor de apă;

40.  recomandă să se integreze criterii de eficiență a consumului de apă, cum ar fi reducerea pierderilor de apă și reutilizarea apei, în viitorul cadru revizuit privind achizițiile publice;

Poluarea apei

41.  subliniază că actualul cadru de politică al UE în domeniul apei este astfel conceput încât să se ocupe de buna gospodărire a resurselor de apă și protecția și refacerea ecosistemelor de apă dulce și marine, dar că problemele cu punerea sa în aplicare și impunerea aplicării sale, fondurile insuficiente și lipsa unor analize cost-beneficiu judicioase ale măsurilor de punere în aplicare îi subminează efectele;

42.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare legislația actuală și să îi asigure respectarea, în special a DCA și a directivelor sale „pui” (Directiva privind apele subterane și Directiva privind standardele de calitate a mediului), cu un accent deosebit pe îmbunătățirea mecanismelor de monitorizare și raportare, pentru a se garanta că toate statele membre pun în aplicare consecvent măsurile necesare de protecție a resurselor de apă; reamintește că este nevoie de fonduri suficiente pentru punerea în aplicare a acestor acte;

43.  evidențiază că poluarea chimică a apelor de suprafață și a apelor subterane reprezintă o amenințare pentru mediul acvatic, cu efecte precum toxicitatea acută și cronică în organismele acvatice, acumularea de poluanți în ecosistem, pierderea habitatelor și biodiversității, dar și pentru sănătatea umană;

44.  propune să se stabilească standarde de calitate cuprinzătoare la nivelul UE pentru PFAS din apele subterane și de suprafață; accentuează că aceste actualizări ale directivelor relevante sunt esențiale pentru a garanta calitatea apei, a promova obiectivul ambițios al UE de reducere la zero a poluării și a atinge o stare chimică bune a corpurilor de apă, astfel cum se prevede în DCA;

45.  insistă că utilizările esențiale ale PFAS în sectoare critice, cum ar fi dispozitivele medicale, produsele farmaceutice și produsele necesare pentru dubla tranziție către o economie neutră din punct de vedere climatic și digitală, nu sunt amenințate în contextul viitoarelor propuneri legislative și nelegislative; invită Comisia să propună eliminarea treptată a substanțelor chimice eterne (PFAS) – începând cu bunurile de consum – legate de efecte nocive asupra sănătății umane și a mediului, pe baza dovezilor științifice, permițând utilizarea lor în cazul în care nu există alternative sigure; reliefează necesitatea de a crește investițiile și de a accelera cercetarea și dezvoltarea de alternative echivalente și sigure;

46.  invită Comisia să propună limite actualizate privind PFAS în apa potabilă, ținând seama de ultimele descoperiri științifice;

47.  subliniază că este stringent necesar să se abordeze, în primul rând la sursă, și să se monitorizeze efectiv poluarea cu produse farmaceutice, bisfenoligene rezistente la antimicrobiene, substanțe poluante persistente și poluanți emergenți, pentru alinierea la obiectivul ambițios al UE „zero poluare” și la obiectivul de a se obține o stare chimică bună pentru toate corpurile de apă,

48.  invită Comisia să elimine lacunele prin majorarea finanțării și asigurarea riguroasă a respectării legislației existente, precum și prin integrarea principiilor economiei circulare pentru a atenua poluarea la sursă și a proteja ecosistemele acvatice pentru generațiile viitoare; subliniază că bacteriile rezistente la antibiotice și anumiți poluanți emergenți nu sunt încă suficient luați în calcul, fiind nevoie de mai multă inovare și mai multe investiții; subliniază că toate sectoarele trebuie să aplice procese de producție sustenabile și practici circulare, prevenind proactiv pătrunderea poluanților în sistemele hidrice;

49.  reamintește că microplasticele pot pătrunde în sursele de apă potabilă în mai multe moduri: prin scurgerile de suprafață (de exemplu, după ploaie) până la efluenți ai apelor uzate (atât epurați, cât și neepurați), revărsări combinate din sistemele de canalizare, efluenți industriali, deșeuri de plastic degradate și depuneri atmosferice; invită Comisia să prezinte, în conformitate cu cerințele Directivei privind apa potabilă, o evaluare completă a riscurilor asociate cu prezența microplasticelor în apa potabilă, lucrând în același timp la metode fiabile și solide de prelevare de probe și de analiză pentru a răspunde corespunzător la potențiala amenințare reprezentată de acest poluant emergent pentru sursele de apă destinată consumului uman;

50.  accentuează că este necesar să se îmbunătățească monitorizarea și reglementarea poluării cu materiale plastice în mediul marin și de apă dulce, acordând o atenție deosebită microplasticelor și produselor din plastic de unică folosință; încurajează Comisia să evalueze mecanismele existente de asigurare a respectării normelor și să aibă în vederea introducerea de noi măsuri pentru a proteja calitatea apei;

51.  invită părțile interesate să dezvolte materiale sigure care intră în contact cu apa, să înlocuiască BPA și alți bisfenoli și să asigure conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare(65) și cu dispozițiile recent adoptate privind utilizarea BPA și a altor bisfenoli și derivați ai bisfenolului [Regulamentul (UE) 2024/3190 al Comisiei];

52.  reamintește că Directiva revizuită privind epurarea apelor uzate urbane, în vigoare din 1 ianuarie 2025, impune companiilor farmaceutice noi obligații de purificare a apei, cerând producătorilor de produse farmaceutice și cosmetice să acopere cel puțin 80 % din costurile de eliminare a micropoluanților din apele uzate, cu scopul de a reduce substanțele nocive din mediu; observă că există cifre și evaluări diferite cu privire la impactul pe care aceste obligații l-ar avea asupra sectorului farmaceutic și, prin urmare, asupra disponibilității și accesibilității medicamentelor și invită așadar Comisia să efectueze o evaluare nouă și cuprinzătoare a impactului asupra acestui sector;

53.  cere UE să sprijine mai mult autoritățile locale să modernizeze stațiile de epurare a apelor uzate urbane și să promoveze reutilizarea apei, pentru a se alinia la obiectivul UE de reducere la zero a poluării, veghind ca gestionarea apelor uzate municipale să contribuie efectiv la o stare chimică și ecologică bună a apelor;

54.  solicită o monitorizare sporită a reziduurilor de pesticide din corpurile de apă și implementarea reglementărilor privind aplicarea pesticidelor pentru a atenua impactul acestora asupra calității apei; subliniază că este nevoie de mai multe fonduri pentru a sprijini fermierii să adopte practici agricole cu consum redus de factori de producție și practici agricole ecologice care să reducă dependența de pesticide și îngrășăminte chimice, și pentru a le oferi fermierilor și altor operatori formare adecvată și servicii independente de consiliere legate de utilizarea, efectele și toxicitatea pesticidelor, precum și de cele mai bune practici;

55.  insistă că trebuie integrate principiile economiei circulare pentru a reduce utilizarea substanțelor chimice periculoase în procesele industriale; accentuează că este necesară finanțare suplimentare pentru a sprijini industriile să facă tranziția către tehnologii curate care să reducă la minimum poluarea apei(66);

56.  recunoaște rolul nămolurilor tratate de sursă locală și circulară de îngrășăminte, contribuind la sănătatea solului, la reciclarea nutrienților și la reducerea dependenței de îngrășămintele sintetice; accentuează că nu trebuie lăsate să intre metalele grele, microplasticele și alte substanțe nocive în rețelele de canalizare, pentru a putea folosi în condiții de siguranță și sustenabilitate nămoluri de epurare de înaltă calitate în agricultură;

57.  invită Comisia să includă o prezentare generală a măsurilor într-o anexă la SERA, cu un calendar pentru atingerea obiectivelor în cauză;

Adaptarea la schimbările climatice: inundații, secete, zone de stres, preîntâmpinarea dezastrelor

58.  solicită verificarea prin prisma combaterii schimbărilor climatice a tuturor noilor acte legislative și nelegislative ale UE pentru a asigura integrarea adaptării la schimbările climatice în planurile sectoriale și în măsurile de politică care afectează utilizarea apei și a terenurilor; subliniază, în acest sens, că este nevoie de planuri mai îndrăznețe în materie de climă ca parte a luptei împotriva schimbărilor climatice, îndemnând totodată statele membre să se asigure că toate măsurile de adaptare la schimbările climatice care afectează utilizarea apei contribuie la o mai bună reziliență a surselor de apă pe termen lung; invită Comisia să țină seama pe deplin de condițiile geografice și de mediu din statele membre, dar și de situația specifică a insulelor, a regiunilor periferice și a altor zone foarte vulnerabile, de exemplu zonele afectate de deșertificare, atunci când adoptă noi propuneri legislative și nelegislative; invită Comisia să prezinte o foaie de parcurs clară privind măsurile de politică legislative și nelegislative existente și în curs, inclusiv obiective și cerințe de monitorizare care afectează utilizarea apei și a terenurilor;

59.  evidențiază că este nevoie de măsuri personalizate de adaptare la schimbările climatice pentru regiunile mediteraneene, care se confruntă cu dificultăți unice, cum ar fi secetele prelungite și intruziunea salină în resursele de apă dulce;

60.  accentuează dificultățile specifice cu care se confruntă zonele insulare din cauza deficitului de apă potabilă și solicită măsuri țintite pentru a proteja resursele de apă ale insulelor, inclusiv îmbunătățirea infrastructurii de colectare și stocare a apei pluviale, dezvoltarea unor surse alternative de apă și consolidarea sistemelor de monitorizare și gestionare a resurselor de apă; în plus, invită statele membre să țină mai bine seama de regiunile montane în planurile naționale de adaptare, pentru a face față provocărilor specifice ale gestionării apei în zonele montane;

61.  reiterează că soluțiile de atenuare de adaptare și la schimbările climatice nu ar trebui să se aplice cu prețul degradării ecosistemelor și ar trebui să evite creșterea cererii de activități mari consumatoare de apă și energie, acordând în schimb prioritate inovărilor și tehnologiilor eficiente ca consum de apă, într-o economie mai eficientă ca consum de resurse fără a submina productivitatea, asigurând, în același timp, accesul echitabil la apă pentru toți; subliniază că, pentru a fi eficace, soluțiile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea ar trebui adaptate la circumstanțele naționale, sporind în același timp competitivitatea și productivitatea pe termen scurt și lung; subliniază, în acest sens, posibilitățile de sinergii cu producția inovatoare de energie, cum ar fi energia fotovoltaică și biogazul, care pot contribui și ele la creșterea veniturilor agricole;

62.  recunoaște importanța conservării apei în natură și necesitatea de a menține ecosisteme de apă dulce în stare bună, pentru a asigura buna funcționare a ciclului apei, pentru activitățile umane și pentru a atenua impactul secetelor și al deficitului de apă; subliniază, în contextul refacerii ecosistemelor de apă dulce și a funcțiilor naturale ale râurilor, importanța eliminării „barierelor care și-au pierdut actualitatea”, și anume a barierelor artificiale care nu mai îndeplinesc scopul lor inițial sau care nu mai sunt necesare, ori de câte ori există astfel de ocazii, pe baza cunoștințelor și experienței actuale; solicită să se elaboreze programe specifice pentru curățarea și conservarea albiilor râurilor, asigurând un debit adecvat și reducând acumularea de reziduuri și de sedimente care pot afecta capacitatea de stocare și de distribuție a apei;

63.  insistă pe ideea că, cum efectele schimbărilor climatice devin din ce în ce mai persistente, gestionarea inundațiilor și a secetei trebuie să integreze pe deplin riscurile care apar, inclusiv modificarea tiparelor meteorologice, ca tendința de ploi mai dese care duc la un exces de apă; este convins că o combinație de măsuri de monitorizare și colectarea de date, preîntâmpinare, de urgență și de redresare bazate pe principiul „a reconstrui mai bine”(67), pe de o parte, și adaptarea activităților societale și economice, pe de altă parte, este esențială pentru a reduce vulnerabilitatea și a mări reziliența, mai ales în condițiile în care aspectul cantitativ al apei devine mai pregnant; subliniază, în acest sens, că este nevoie de soluții și infrastructuri bazate pe natură rezisente la schimbările climatice, care să țină seama de impactul fenomenelor climatice extreme în dezvoltarea lor pentru a le asigura viabilitatea în caz de fenomene climatice extreme;

64.  reamintește că în 2007, Directiva-cadru privind apa a fost completată de Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscului de inundații, care urmărește să stabilească un cadru pentru reducerea consecințelor negative ale inundațiilor asupra sănătății umane, a mediului, a patrimoniului cultural și a activității economice; constată că compatibilitatea celor două directive se realizează prin planuri de gestionare a riscurilor și de amenajare a bazinelor de revărsare a râurilor, acestea fiind componente ale unui sistem integrat de gestionare a apei, în care coordonarea este esențială; reamintește că prevenirea inundațiilor este strâns legată de spațiile verzi urbane, de strategiile de protecție a solului și de investițiile în rețelele de drenaj;

65.  evidențiază că preîntâmpinarea deficitului de apă și secetei poate fi îmbunătățită semnificativ în UE, având în vedere că în mai multe state membre nu există niciun plan de gestionare a secetei(68); invită statele membre și, după caz, autoritățile regionale și locale competente să elaboreze planuri de gestionare a secetei, în special pentru a asigura furnizarea de apă potabilă, pentru a asigura producția de alimente și pentru a integra sisteme digitalizate de monitorizare, control și preavertizare, astfel încât să sprijine luarea de decizii eficace și bazate pe date privind măsurile de protecție, răspuns și comunicare, cu definirea clară a domeniilor de responsabilitate; subliniază necesitatea de a introduce dispoziții la nivelul UE privind planurile de gestionare a secetei, similare celor privind planurile de gestionare a inundațiilor;

66.  insistă, având în vedere numeroasele fenomene climatice, cum ar fi inundațiile, secetele și cicloanele, care au afectat recent Europa, că este important ca Uniunea să dispună de un mecanism solid de reacție la astfel de crize, care să cuprindă sisteme de avertizare și de asistență pentru populația civilă; subliniază că monitorizarea digitală, afișarea publică adecvată a datelor relevante și sistemele de avertizare rapidă sunt esențiale pentru a elabora planuri eficace de gestionare a secetei și a inundațiilor la nivelul statelor membre; evidențiază, de asemenea, că este important să se utilizeze pe deplin instrumentele disponibile ale UE, cum ar fi previziunile privind inundațiile ale EFAS și GloFAS și instrumentul de monitorizare mondială a inundațiilor (Global Flood Monitoring – GFM), ca parte a serviciului Copernicus de gestionare a situațiilor de urgență;

67.  evidențiază importanța mecanismului de protecție civilă al Uniunii (UCPM) pentru a ajuta țările afectate de dezastre legate de apă, cum ar fi inundațiile și seceta; subliniază necesitatea de a pune la dispoziția UCPM resurse suficiente și actualizate pentru a mări capacitatea de preîntâmpinare și a consolida capacitățile;

68.  invită Comisia și statele membre să își pregătească mai bine cetățenii pentru situații de dezastre sau crize legate de apă; subliniază importanța campaniilor de informare și a exercițiilor demonstrative în instituțiile de învățământ, administrațiile publice și întreprinderile comerciale pentru a construi o „cultură a preîntâmpinării” pentru cetățeni;

69.  invită statele membre să își reînnoiască și să își modernizeze sistematic infrastructura de apă, inclusiv infrastructura de apă potabilă și de salubritate, precum și infrastructura care regularizează fluxurile râurilor, și să investească în soluții inovatoare bazate pe bune practici, făcând sistemele de alimentare cu apă mai rezistente la schimbările climatice, asigurând o aprovizionare stabilă cu apă potabilă, permițând detectarea rapidă a pierderilor și reducând scurgerile de apă și deșeurile, optimizând în același timp sistemele de transport și stocare a apei; subliniază că finanțarea pentru infrastructura inovatoare de apă este insuficientă în comparație cu nevoile de investiții din întreaga Uniune; solicită, în acest sens, o finanțare focalizată, la nivel național, regional sau la nivelul UE, pentru a asigura o finanțare adecvată pentru dezvoltarea, întreținerea și modernizarea unor infrastructuri rezistente la pierderile de apă, pentru a promova soluții și tehnologii inovatoare și pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a acestor infrastructuri de apă;

70.  regretă că, în pofida amenințării pe care deșertificarea o reprezintă pentru calitatea și disponibilitatea apei, pentru fertilitatea solului și pentru producția de alimente și deși 13 state membre s-au declarat afectate de deșertificare în contextul Convenției Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării, Comisia nu tratează corect și eficient această problemă; îndeamnă, prin urmare, Comisia, în conformitate cu concluziile Consiliului din 14 octombrie 2024 privind deșertificarea, degradarea terenurilor și seceta, să prezinte un plan de acțiune integrat la nivelul UE pentru a combate deșertificarea, degradarea terenurilor și seceta, care să vizeze întărirea rezistenței la secetă și obținerea unui statut neutru din punctul de vedere al degradării terenurilor în UE până în 2030, pe baza unei evaluări complete a impactului;

71.  insistă ca sectorul agricol să fie sprijinit în continuare să implementeze noi tehnologii pentru a reduce cererea de apă, extinzând totodată accesul la apă, inclusiv prin susținerea retenției apei și a realimentării pânzei freatice; solicită ca rezultatele cercetării, de exemplu privind desalinizarea apei de mare, să fie accesibile și să faciliteze implementarea unor soluții inovatoare de desalinizare; invită statele membre să creeze rezerve naturale de apă pe baza unor evaluări actualizate ale riscurilor climatice pentru a proteja sursele critice de apă și bazinele lor hidrografice și ținând seama de impactul asupra mediului și cel socioeconomic al dezvoltării unor astfel de rezerve; atrage atenția că astfel de rezervoare naturale de apă ar completa cerința din Directiva-cadru privind apa ca statele membre să identifice corpuri de apă utilizate pentru captarea apei potabile, asigurându-se că îndeplinesc obiectivele stabilite la articolul 4 din DCA și în Directiva privind apa potabilă și că asigură protecția necesară a acestora; constată că astfel de rezerve naturale de apă există deja sub diferite forme în diferite state membre; accentuează că ar trebui să se acorde asistență statelor membre sau administrațiilor locale și regionale pentru a dezvolta rezerve naturale de apă;

72.  observă potențialul infrastructurii de retenție de a servi ca exemplu de sisteme de generare a apei create utilizând cele mai bune și mai necostisitoare tehnici disponibile care au cel mai mic impact asupra mediului, inclusiv prin reutilizarea apelor uzate sau colectarea apei pluviale, pentru a reduce riscurile de secetă și inundații, pentru a spori securitatea resurselor de apă și a promova circularitatea, recuperarea și reutilizarea apei; crede că stațiile de retenție a apei pot fi instrumente utile, cu condiția ca să fie autorizate de autoritățile locale sau naționale în condiții clare, inclusiv capacitatea apelor subterane locale de a susține astfel de activități și necesitatea ca fermierii care accesează resursele de apă să-și adapteze practicile, făcându-le mai sustenabile, în special în ceea ce privește necesarul de apă și calitatea apei; invită Comisia să recurgă la instrumentele disponibile, inclusiv sprijinul financiar, pentru a raționaliza această abordare în rândul statelor membre;

73.  este nemulțumit de captarea ilegală sau intenționată a apei, care ar putea cauza daune semnificative corpurilor de apă; cere să se aplice măsuri disuasive ferme, inclusiv prin intermediul dreptului penal, pentru a proteja starea ecologică sau potențialul ecologic al corpurilor de apă de suprafață sau cantitatea justă a corpurilor de apă subterană; reține că este necesar un sprijin suplimentar pentru formare și transferul de cunoștințe pentru capacitățile naționale de impunere a legii;

74.  remarcă rolul transversal important al soluțiilor bazate pe natură în abordarea provocărilor triplei crize planetare și în refacerea circuitului apei în natură; invită Comisia și statele membre să acorde prioritate, ținând seama de impactul socioeconomic și de mediu, implementării unor soluții bazate pe natură pentru reziliența resurselor de apă în acțiunile și recomandările lor de politică, cum ar fi reumidificarea zonelor umede și a turbăriilor pentru a spori disponibilitatea apei subterane și umiditatea solului înconjurător, refacerea și protejarea zonelor inundabile, măsurile de retenție naturală a apei, refacerea vegetației ca barieră împotriva inundațiilor și conservarea apei pluviale, pentru a consolida disponibilitatea apei, a atenua riscurile legate de schimbările climatice și a sprijini reziliența pe termen lung a comunităților, a întreprinderilor și a producției alimentare; subliniază că, pe lângă soluțiile bazate pe natură, mai este încă nevoie de investiții complementare în soluții de inginerie pentru a asigura reușita adaptării la schimbările climatice și reziliența rețelelor hidrologice pe termen lung;

Finanțarea și stabilirea prețurilor

75.  subliniază că măsurile de retenție naturală a apei și soluțiile bazate pe natură au potențialul de a restabili nivelurile apelor subterane și de a sprijini fluxurile ecologice, reducând în același timp riscurile generate de deficitul de apă, inundații și secete; constată că, în gestionarea inundațiilor, soluțiile bazate pe natură nu pot, de obicei, să înlocuiască soluțiile existente și este posibil să nu funcționeze pentru cele mai extreme evenimente; subliniază însă că soluțiile bazate pe natură pot spori eficacitatea și viața operațională a infrastructurii gri prin creșterea capacității de absorbție a apei, reducerea vitezei apei și reglarea debitelor de vârf; reiterează, în această privință, că eficacitatea soluțiilor bazate pe natură depinde de context și trebuie adaptată la situația locală; subliniază, în acest sens, că nu există o „soluție universală”;

76.  subliniază că trebuie sprijinite financiar metodele sustenabile inovatoare și soluțiile bazate pe natură, acordând totodată atenția cuvenită parteneriatelor public-privat;

77.  subliniază, în contextul adaptării la schimbările climatice, cât de importante sunt solurile sănătoase pentru a asigura securitatea alimentării cu apă și circularitatea; subliniază că retenția naturală a apei din soluri trebuie îmbunătățită prin măsuri de îmbunătățire a sănătății solului, prin reducerea la minimum a pierderilor de carbon, precum și prin acțiuni la nivelul corpului de apă, cum ar fi stabilizarea malurilor râurilor, inclusiv prin renaturalizare, și refacerea capacităților de retenție ale acviferelor;

78.  constată că măsurile de gestionare a pădurilor bine concepute pot îmbunătăți sănătatea bazinelor hidrografice, pot regla debitul de apă și pot reduce seceta și stresul provocat de inundații, având în vedere rolul esențial al copacilor și al pădurilor în reglarea ciclului apei, prin capacitatea lor de a purifica apa, de a mări disponibilitatea resurselor de apă și de a îmbunătăți retenția umidității în sol; propune Comisiei să țină seama corespunzător de acest aspect atunci când, în cooperare cu statele membre, elaborează obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre și ca acest aspect să fie luat în considerare la elaborarea și perfecționarea gestionării riscurilor de dezastre și a planificării pentru situații neprevăzute; subliniază, în acest sens, că sunt necesare mai multe activități de cercetare, colectare de date, inovare și finanțare pentru a sprijini administratorii de terenuri în prevenirea impactului factorilor de stres de mediu, cum ar fi seceta, inundațiile și diminuarea funcției bazinelor hidrografice;

79.  recunoaște că zonele urbane sunt din ce în ce mai vulnerabile la riscurile climatice legate de apă, cum ar fi inundațiile, penuria de apă și stresul termic; solicită integrarea planificării rezilienței la apa urbană în strategiile de adaptare la schimbările climatice, inclusiv investiții în acoperișuri verzi, infrastructură permeabilă, sisteme de colectare a apei pluviale și de retenție a apei pluviale, precum și măsuri care vizează creșterea suprafeței spațiilor verzi și albastre în zonele urbane, pentru a atenua efectele meteorologice extreme și a reduce riscurile pentru viața și averea oamenilor; solicită, de asemenea, să se întrețină căile navigabile urbane din orașe și să se refacă accesul la acestea;

80.  subliniază că SERA ar trebui să asigure o finanțare adecvată din surse publice și private pentru a sprijini modernizarea, renovarea, adaptarea și întreținerea infrastructurii de apă reziliente, gestionarea sustenabilă a apei, colectarea de date, cercetarea, monitorizarea efectivă, digitalizarea, perfecționarea profesională, soluțiile bazate pe natură și adoptarea de tehnologii inovatoare eficiente ca consum de apă, precum și pentru a susține sustenabilitatea de mediu și socioeconomică, în conformitate cu obiectivele stabilite de noua Busolă europeană pentru competitivitate;

81.  invită Comisia să creeze un fond separat și specific pentru reziliența în domeniul apei în viitorul CFM; crede că ar trebui introduse și mecanisme financiare specifice în cadrul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului de coeziune pentru a sprijini proiectele privind infrastructura de apă; se declară ferm convins că, între timp, ar trebui să se acorde prioritate apei în cadrele de finanțare existente, inclusiv în Fondul de coeziune; subliniază că mecanismele de finanțare ale UE trebuie să includă considerente de echitate socială și accesibilitate, mai ales în contextul furnizării de servicii legate de apă pentru populație, asigurând sprijin pentru statele membre și cetățenii lor care se confruntă cu constrângeri financiare mai mari și cu realități specifice, îndeplinind totodată obligațiile de gestionare a apei; subliniază importanța ajustării finanțării, subvențiilor și a fluxurilor de finanțare existente legate de gestionarea apei și de alte utilizări conexe ale terenurilor, trecând de la soluții inginerești învechite la unele inovatoare, bazate pe natură sau o combinație între acestea;

82.  solicită o finanțare focalizată prin intermediul programelor Orizont și PEI-AGRI pentru testarea pe teren a relațiilor cu apa ale diferitelor sisteme de cultură; solicită să se recunoască rolul femeilor în politicile privind apa și identificarea de fonduri special dedicate pentru a promova accesul acestora la agricultură;

83.  reamintește că lipsa unor fonduri dedicate apei sau a unor obiective de finanțare obligatorii în actualul CFM limitează capacitatea UE de a direcționa investițiile focalizate către măsuri esențiale de reziliență în domeniul apei, inclusiv modernizarea infrastructurii, inovarea, măsuri de adaptare la schimbările climatice și introducerea de soluții bazate pe natură limitând, implicit, capacitatea competitivă, deoarece, lipsa echilibrului hidric înseamnă o povară în plus pentru economia regiunilor; constată că regiunile ultraperiferice și montane și insulele din UE întâmpină dificultăți deosebite în ceea ce privește accesul la finanțare sau la parteneriatele public-privat pentru a sprijini investițiile locale și regionale în gestionarea apei și în infrastructură;

84.  subliniază rolul important al Băncii Europene de Investiții (BEI) în finanțarea apei; subliniază că BEI investește activ în sectorul apei, sprijinindu-l susținut; subliniază că UE ar trebui să colaboreze cu BEI pentru a face schimb de bune practici și invită, de asemenea, BEI și alte instituții financiare să adopte un rol mai activ în finanțarea infrastructurii de apă inovatoare și reziliente, a infrastructurii îmbunătățite de salubrizare și de apă potabilă și a digitalizării și să sprijine proiectele care vizează reducerea riscului de inundații, prevenirea eroziunii și revitalizarea cursurilor de apă, prin facilitarea unor condiții favorabile pentru investițiile în apă;

85.  îndeamnă Comisia să exploreze și să promoveze mecanisme de finanțare inovatoare, inclusiv plăți pentru servicii ecosistemice și obligațiuni ecologice, asigurând, în același timp, claritatea reglementărilor și garanții pentru a preveni denaturarea pieței; invită BEI și alte instituții financiare să acorde prioritate împrumuturilor și creditelor cu dobândă mică pentru statele membre, autoritățile regionale și locale care desfășoară proiecte de refacere mari, cu dispoziții specifice pentru a sprijini regiunile economic defavorizate;

86.  subliniază importanța parteneriatelor public-privat ca sursă de finanțare a investițiilor legate de apă; invită Comisia să stimuleze investițiile private în sectorul apei prin crearea unui cadru de reglementare favorabil care poate include oportunități de cofinanțare și parteneriate public-privat pentru a stimula inovarea, a îmbunătăți infrastructurile și a asigura soluții sustenabile de gestionare a apei în toate statele membre; subliniază totuși că atragerea de investiții private în sectorul apei din UE nu trebuie să submineze starea apelor ca bun public și serviciu public și că reziliența pe termen lung a acestui sector, precum și principiile accesibilității, prețurilor abordabile și sustenabilității;

87.  invită statele membre să adopte cadre de guvernanță care să definească în mod clar rolurile și responsabilitățile părților interesate în planificarea, finanțarea și punerea în aplicare a soluțiilor bazate pe natură; consideră că aceste cadre ar trebui să integreze finanțare din surse diverse, inclusiv contribuții filantropice și parteneriate din sectorul privat, asigurând, în același timp, accesul echitabil la resurse pentru proiectele la scară mică, gestionate în special la nivel local sau regional;

88.  îndeamnă Comisia și statele membre să abordeze aspectele legate de apă în bugetele lor și să asigure o mai bună guvernanță în regiuni în raport cu utilizarea fondurilor europene;

89.  subliniază necesitatea de a oferi asistență financiară și tehnică dedicată municipalităților pentru a facilita respectarea legislației în domeniul apei;

90.  încurajează statele membre să accelereze acordarea de autorizații pentru proiecte de infrastructuri reziliente, sustenabile și inovatoare în domeniul apei, pentru a permite implementarea lor rapidă, având în vedere problemele urgente;

91.  observă că aplicarea principiului recuperării costurilor pentru serviciile de alimentare cu apă, care prevede că toți utilizatorii participă financiar în mod efectiv și proporțional la recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, rămâne limitată și chiar inexistentă în mai multe state membre; invită statele membre și autoritățile lor regionale să pună în aplicare politici adecvate de stabilire a prețului apei și să aplice principiul recuperării costurilor atât pentru costurile de mediu, cât și pentru cele legate de resurse, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa; invită statele membre să țină seama de ciclurile lungi de investiții atunci când pun în aplicare principiul recuperării costurilor și să se asigure că sunt disponibile fonduri suficiente pentru (re)investițiile necesare;

92.  subliniază că este important să se garanteze că prețul apei vine în sprijinul securității apei pe termen lung, reflectând costurile economice, de mediu și de resurse ale utilizării apei; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale competente să se asigure că prețul apei este sustenabil din punct de vedere economic, echitabil din punct de vedere social, promovează utilizarea eficientă a apei și reflectă disponibilitatea apei în diferite state membre și regiuni, în special în regiunile cu stres hidric, garantând, în același timp, prețuri accesibile pentru gospodării și întreprinderile mici; invită statele membre și autoritățile regionale și locale competente să asigure prețuri transparente la apă și să informeze publicul despre valoarea serviciilor de alimentare cu apă;

93.  evidențiază că autoritățile naționale competente din domeniul apei vor avea un rol central în punerea în aplicare a noilor planuri de gestionare și conservare a apei la nivelul statelor membre; invită așadar statele membre să amelioreze la nivel financiar și tehnic capacitatea respectivelor autorități competente din domeniul apei de a juca un rol mai important de facilitare și consiliere în gestionarea sustenabilă și adaptată exigențelor viitorului a infrastructurii de gestionare și stocare a apei; consideră că fondurile UE, cum ar fi Fondul pentru o tranziție justă, ar trebui utilizate pentru a sprijini în continuare statele membre și agențiile din domeniul apei în punerea în aplicare;

Digitalizarea, securitatea și inovarea tehnologică

94.  reliefează potențialul și necesitatea digitalizării și a inteligenței artificiale în îmbunătățirea gestionării și monitorizării corpurilor de apă și a infrastructurii din domeniul apei, precum și în raportarea și asigurarea comparabilității datelor care reflectă diferitele condiții geografice ale debitului;

95.  invită Comisia, statele membre și furnizorii de apă să generalizeze transparența și digitalizarea ca principii fundamentale în gestionarea apei și să îmbunătățească folosirea datelor despre gestionare și contorizare, cu scopul de a consolida monitorizarea, evaluarea, răspunderea și procesul decizional, optimizând și simplificând în același timp obligațiile de raportare; solicită ca tehnologiile digitale în domeniul apei să faciliteze monitorizarea și raportarea de la distanță, bazată pe eșantioane și în timp real ale calității apei, scurgerilor, folosirii apei și resurselor de apă; solicită îmbunătățirea eficienței utilizării fondurilor publice și a cheltuielilor publice în acest sector; recunoaște că implementarea pe scară largă a tehnologiilor digitale inovatoare trebuie să fie însoțită de formarea competențelor digitale;

96.  relevă că trebuie promovate digitalizarea și soluțiile axate pe date în construirea unei societăți care folosește apa în mod inteligent; accentuează că trebuie dezvoltate soluții digitale pentru monitorizarea consumului de apă și optimizarea utilizării resurselor de apă în toate sectoarele; invită Comisia să ofere, în cooperare cu statele membre, sprijin financiar pentru punerea în aplicare a sistemelor inteligente de gestionare a apei, punând accentul pe nevoile întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri);

97.  evidențiază că sistemele de apă, inclusiv sistemele de tratare și distribuție a apei, sunt considerate una dintre infrastructurile critice pentru națiuni și unul dintre pilonii securității și, prin urmare, sunt esențiale pentru autonomia strategică a UE, necesită o protecție sporită și capacitatea utilităților de a detecta amenințările și atacurile fizice și cibernetice, de a reacționa la acestea și de a se redresa în urma lor; constată că un nivel mai ridicat de digitalizare este însoțit de noi vulnerabilități; atrage atenția că, în cazul unei amenințări sau al unui atac, operatorii de sisteme de apă își pot pierde capacitatea de a controla debitul și calitatea apei sau de a urmări starea reală a sistemului de alimentare cu apă; insistă că evaluările vulnerabilității și un plan de răspuns de urgență ar trebui să fie o parte integrantă a sistemului de gestionare a apei din fiecare stat membru; încurajează promovarea schimbului de informații despre amenințările la adresa securității cibernetice și a procedurilor pentru schimbul de bune practici între operatori, precum și crearea unei culturi a securității cibernetice prin măsuri tehnice de securitate, consolidarea competențelor și acțiuni de sensibilizare și comunicare; atrage atenția asupra măsurilor și dispozițiilor din Directiva NIS 2 și din Directiva privind reziliența entităților critice care ar putea contribui la atenuarea riscurilor emergente la adresa securității; invită Comisia să preia inițiativa pentru consolidarea formatelor de coordonare la nivelul UE și să propună instrumente eficace în viitoarea strategie privind o uniune a pregătirii pentru situații de criză, cu scopul de a asigura pregătirea în timp util pentru a combate riscurile de mediu și de altă natură pentru corpurile de apă care amenință securitatea generală a UE;

98.  invită Comisia și statele membre să extindă implicarea femeilor în deciziile legate de reziliența în domeniul apei; solicită adoptarea unei abordări metodologice care să ia efectiv în considerare nevoile legate de gen în punerea în aplicare a proiectelor de alimentare cu apă, prin implementarea monitorizării, a raportării și a urmăririi utilizând instrumente și indicatori defalcați în funcție de gen;

99.  constată că date mai bune și o mai bună analiză a datelor sunt esențiale pentru un proces decizional bazat pe dovezi și identificarea rapidă a unor modificări ale calității apei care ar putea reprezenta o amenințare pentru corpurile de apă, împreună cu evaluarea celor mai bune practici și identificarea celor mai rentabile și mai eficiente măsuri;

100.  subliniază că sunt necesare date îmbunătățite, fiabile și interoperabile despre aprovizionarea cu apă, cererea, distribuția, accesibilitatea și utilizarea apei și că trebuie stabilite puncte de date; îndeamnă Comisia și statele membre să îmbunătățească colectarea și interoperabilitatea datelor la toate nivelurile pentru a sprijini punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației actuale privind apa, precum și pentru a facilita economia circulară și strategiile de simbioză industrială inteligentă în utilizarea apei; reliefează că datele și inteligența artificială ar putea fi folosite în modelarea consumului de apă și de energie, precum și a capacităților de reutilizare și reciclare;

101.  invită Comisia să recunoască mai bine rolul fundamental al sectorului apei în consolidarea competitivității UE prin încurajarea cercetării și inovării și prin promovarea spiritului antreprenorial și a talentelor; remarcă, în acest sens, că este importantă intensificarea inovării în sectorul apei; relevă că Centrul european de inovare pentru transformare industrială și emisii, creat în temeiul Directivei 2010/75/UE, ar putea juca un rol în acest sens, deoarece evaluează performanța de mediu a tehnologiilor industriale și colectează informații despre tehnicile industriale inovatoare în domeniul mediului; evidențiază, în plus, parteneriatele existente, cum ar fi Parteneriatul Water4All, un program de finanțare a cercetării științifice;

102.  consideră că este necesar să se construiască și să se cultive platforme multipartite pentru a promova adoptarea inovațiilor la toate nivelurile, local și național; recomandă ca aceste platforme să implice o gamă largă de participanți – sectorul public și privat, precum și asociațiile societății civile – pentru a construi o coaliție de parteneri care să aducă schimbări; sprijină promovarea schimbului de cunoștințe despre modul în care tehnologiile digitale în domeniul apei pot susține punerea în aplicare a legislației UE existente privind apa, dar și consolidarea capacităților la nivel local, regional și național; invită Comisia și statele membre să extindă competențele digitale și programele de cercetare și dezvoltare (C&D) care vizează apa, inclusiv prin colaborarea cu universități, centre de cercetare și IMM-uri;

103.  recunoaște rolul esențial al centrelor de date în economia digitală; constată cu îngrijorare că extinderea rapidă a tehnologiei ar putea duce la o creștere substanțială a cererii de resurse de apă pentru operațiunile inteligenței artificiale (IA), ceea ce ar putea submina beneficiile pentru mediu pe care IA promite să le aducă, cum ar fi optimizarea resurselor și reducerea emisiilor de dioxid de carbon, și subliniază necesitatea de a integra măsurile de utilizare eficientă a apei în proiectarea și funcționarea acestora; îndeamnă Comisia să abordeze folosirea resurselor de apă prin tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) și, în special, prin IA și centrele de date în sistemele sale de alertă precoce și răspuns rapid (SAPR), în special încurajând centrele de date să reutilizeze apa tratată și să promoveze proiectarea de cipuri și componente mai eficiente pentru a reduce nevoia de răcire; recomandă statelor membre să acorde prioritate strategiilor de reziliență hidrică care abordează problemele specifice create de centrele de date pentru a asigura sustenabilitatea politicii digitale și a celei de mediu;

104.  reamintește că desalinizarea apei de mare este procesul de îndepărtare a sării din apele marine sau salmastre în vederea folosirii pentru o serie de scopuri „adecvate pentru utilizare”, inclusiv pentru băut și că, prin urmare, aceasta este o soluție tehnologică importantă pentru mijloacele de subzistență ale oamenilor; constată că, în același timp, desalinizarea este un proces cu consum mare de energie și, în mod ideal, ar trebui să se realizeze cu energie din surse regenerabile, atunci când este posibil, pentru reduce la minim impactul asupra mediului; reiterează faptul că desalinizarea produce un subprodus, saramura (o soluție de sare concentrată), care trebuie eliminat în mod corespunzător pentru a evita efectele negative asupra mediului marin; consideră, prin urmare, că desalinizarea, bazată pe osmoză inversă sau pe tehnologii termice, ar trebui aplicată numai dacă nu sunt disponibile sau nu pot fi implementate alte opțiuni mai sustenabile din punctul de vedere al mediului, în special în zonele îndepărtate și în insule; evidențiază, în acest sens, activitatea în curs privind noi soluții tehnologice, inclusiv celulele microbiene de desalinizare, care oferă o alternativă sustenabilă din punctul de vedere al mediului și inovatoare la metodele tradiționale de desalinizare, în special pentru a furniza apă curată și tratarea apelor reziduale în locuri mici și izolate, fără energie electrică;

105.  subliniază că este nevoie de creșterea finanțării și a C&D în tehnologii precum tehnicile inovatoare de desalinizare, pentru a crește eficiența, sustenabilitatea și extinderea acestor tehnologii; solicită cercetarea posibilităților de folosire a acestor tehnologii în agricultură pentru a diversifica punctele de alimentare cu apă și, prin urmare, pentru a reduce vulnerabilitatea sectorului la stresul hidric;

106.  observă că, în ultimul deceniu, au existat multe progrese științifice pentru a face epurarea apei mai inteligentă și mai circulară, aceste soluții oferind oportunități de utilizare a soluțiilor digitale, a IA și a teledetecției pentru a folosi apa într-un mod mai eficient și prin reutilizarea apelor reziduale epurate pentru irigații și prin recuperarea energiei și a nutrienților din apele reziduale;

107.  invită Comisia și statele membre să abordeze obstacolele de reglementare din cadrul pieței unice pentru a facilita dezvoltarea, extinderea și introducerea pe piață a soluțiilor inovatoare de biotehnologie și producție biotehnologică și promovarea unei producții mai curate și a circularității;

108.  solicită finanțarea, dezvoltarea și autorizarea unor soluții inovatoare pentru protecția și fertilizarea culturilor, printre care agenții de control biologic și substanțele active cu efecte mai reduse asupra mediului, care sunt necesare pentru o tranziție justă către sisteme agricole mai sustenabile;

109.  solicită elaborarea de programe specifice pentru curățarea și conservarea albiilor râurilor, asigurând un debit adecvat și reducând acumularea de reziduuri și de sedimente care pot afecta capacitatea de stocare și de distribuție a apei;

Cooperarea transfrontalieră și internațională

110.  subliniază necesitatea unui SAPR (sistem de alertă precoce și răspuns rapid) cuprinzător, care să promoveze cooperarea transfrontalieră, colectarea și raportarea mai uniformă a datelor, schimbul de bune practici între actorii locali, regionali și naționali, asigurând gestionarea sustenabilă a apei și distribuirea echitabilă a resurselor între statele membre, prevenind situațiile în care problemele legate de apă, cum ar fi deficitul de apă și riscul de inundații, să se extindă către alte state membre;

111.  evidențiază că schimbările climatice reprezintă o amenințare majoră pentru resursele de apă și ecosistemele acvatice; constată că inundațiile și deficitul de apă compromit securitatea alimentară și a apei și sănătatea populației generale, afectând, în cele din urmă, coeziunea și stabilitatea socială; recunoaște că reziliența hidrică este esențială pentru prevenirea și abordarea actualelor și viitoarelor crize sanitare, alimentare, energetice și de securitate; subliniază că reziliența hidrică promovează cooperarea transfrontalieră în domeniul apei, servind drept catalizator pentru pace și securitate, întrucât țările sunt interconectate prin râuri și resurse subterane comune;

112.  solicită intensificarea cooperării transfrontaliere între statele membre în ceea ce privește gestionarea bazinelor hidrografice comune și a acviferelor subterane și colectarea eficientă și schimbul de date privind calitatea apei, gradele de poluare și nivelurile apei; recomandă înființarea unor centre de cooperare regională pentru a coordona punerea în aplicare a strategiilor comune privind reziliența hidrică, ținând seama de provocările climatice, sociale și economice ale fiecărui teritoriu;

113.  solicită o cooperare internațională consolidată, inclusiv la nivelul bazinelor hidrografice, pentru a aborda criza din ce în ce mai accentuată a apei, a asigura apă curată și de calitate ridicată, a promova gestionarea sustenabilă a apei și a implementa diferite tehnologii inovatoare în domeniul apei, inclusiv soluții bazate pe natură; solicită consolidarea cooperării transfrontaliere la nivel operațional, tactic și strategic;

114.  solicită crearea de proiecte transfrontaliere în cadrul Interreg și al altor fonduri ale UE pentru a îmbunătăți cooperarea regională în gestionarea resurselor de apă, cu un accent deosebit pe asigurarea distribuției echitabile a apei între sectoare și statele membre;

115.  subliniază necesitatea de a consolida capacitățile de monitorizare ale UE prin digitalizare și tehnologii moderne, inclusiv supravegherea prin satelit și urmărirea în timp real a poluării, care sunt esențiale pentru prevenirea și combaterea poluării transfrontaliere;

116.  îndeamnă Comisia să introducă o funcție diplomatică specifică, dedicată rezolvării conflictelor legate de apă, promovării cooperării în domeniul apei și protejării surselor și a sistemelor de apă, mai ales în timpul conflictelor armate și în contexte transfrontaliere;

117.  îndeamnă UE să conducă eforturile internaționale de protejare și refacere a ecosistemelor acvatice, în conformitate cu ODD 6 privind apa curată și salubritatea;

o
o   o

118.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) * Notă de subsol tehnică: aceasta este o versiune corectată a textului adoptat, care vizează reincluderea denumirii grupului tematic la punctul 29 al rezoluției, omisă în raportul depus ca urmare a unei eliminări cauzate de o eroare materială. (2) JO L 243, 9.7.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/1119/oj. (3) JO L 327, 22.12.2000, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2000/60/oj. (4) JO L 372, 27.12.2006, p. 19, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2006/118/oj. (5) JO L 348, 24.12.2008, p. 84, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2008/105/oj. (6) JO L 288, 6.11.2007, p. 27, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2007/60/oj. (7) JO L 435, 23.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2020/2184/oj. (8) JO L 177, 5.6.2020, p. 32, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/741/oj. (9) JO L 164, 25.6.2008, p. 19, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2008/56/oj. (10) JO L, 2024/3019, 12.12.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/3019/oj. (11) JO L, 2024/1785, 15.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1785/oj. (12) JO L 375, 31.12.1991, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1991/676/oj. (13) JO L, 2024/1991, 29.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1991/oj. (14) JO L 333, 27.12.2022, p. 164, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2022/2557/oj. (15) JO L 333, 27.12.2022, p. 80, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2022/2555/oj. (16) JO L 309, 24.11.2009, p. 71, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/128/oj. (17) JO L 435, 6.12.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/2115/oj. (18) JO L, 2024/3190, 31.12.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/3190/oj. (19) JO C 132, 14.4.2023, p. 54. (20) JO C, C/2024/7216, 10.12.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/7216/oj. (21) JO C 132, 14.4.2023, p. 106. (22) JO C 232, 16.6.2021, p. 28. (23) JO C, C/2025/808, 11.2.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/808/oj. (24) JO C 445, 29.10.2021, p. 126. (25) JO C 316, 22.9.2017, p. 99. (26) Texte adoptate, P9_TA(2024)0358. (27) Organizația Meteorologică Mondială, „2021 State of Climate Services – Water”, (Starea serviciilor climatice în 2021 - apa), OMM - Nr. 1278, OMM, Geneva, 2021. (28) Agenția Europeană de Mediu, „Water resources across Europe – confronting water scarcity and drought” (Resursele de apă din Europa – combaterea deficitului de apă și a secetei), raportul AEM nr. 2/2009. (29) Raportul AEM nr. 7/2024. (30) WWF, „High Cost of Cheap Water” (Costul ridicat al apei ieftine), WWF, Gland, 2021. (31) Raportul AEM nr. 7/2024. (32) Comisia Europeană, „Attitudes of Europeans towards the environment” (Atitudinile europenilor față de mediu), Eurobarometrul special nr. 550, mai 2024. (33) Comisia Europeană: Direcția Generală Mediu, et al., „Implementation of water balances in the EU – Final report” (Implementarea bilanțurilor hidrologice în UE - raport final), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2024. (34) Disclosure Insight Action (CDP) și Planet Tracker, „High and Dry. How Water Issues Are Stranding Assets”, 2022. (35) Raportul AEM nr. 7/2024. (36) Agenția Europeană de Mediu, „Water abstraction by economic sector in the 27 EU Member States, 2000-2022” (Captarea apei în funcție de sectoarele economice în cele 27 de state membre ale UE, 2000-2022), site-ul Agenției Europene de Mediu, 5 decembrie 2024, https://www.eea.europa.eu/en/analysis/indicators/water-abstraction-by-source-and/water-abstraction-by-economic?activeTab=8a280073-bf94-4717-b3e2-1374b57ca99d. (37) Eurostat, „Archive: Water use in industry” (Arhivă: Utilizarea apei în industrie), site-ul Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Water_use_in_industry&oldid=196132#Further_Eurostat_information. (38) Raportul AEM nr. 7/2024. (39) Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, „Water accounting and auditing, A sourcebook” (Contabilizarea și auditul apei - Carte de referință), Rapoartele FAO privind apa, nr. 43, Roma, 2016. (40) Banca Europeană de Investiții, „Wastewater as a resource” (Apele uzate ca resursă), BEI, 2022. (41) Comisia Europeană: Direcția Generală Mediu, „Water reuse: New EU rules to improve access to safe irrigation” (Reutilizarea apei: noi norme ale UE pentru un acces mai bun la irigații sigure), site-ul Comisiei Europene, 26 iunie 2023, https://environment.ec.europa.eu/news/water-reuse-new-eu-rules-improve-access-safe-irrigation-2023-06-26_en. (42) Comisia Europeană: Direcția Generală Mediu, „Zero pollution: Improved quality and access to drinking water” (Poluare zero: îmbunătățirea calității apei potabile și a accesului la aceasta), site-ul Comisiei Europene, 12 ianuarie 2023, https://environment.ec.europa.eu/news/improved-quality-and-access-drinking-water-all-europeans-2023-01-12_en. (43) Raportul AEM nr. 7/2024. (44) Ibid. (45) Ibid. (46) Ibid. (47) Ibid. (48) Ibid. (49) Agenția Europeană de Mediu, „Industrial pollutant emissions to water in Europe” (Emisii poluante industriale în apă în Europa), site-ul Agenției Europene de Mediu, 30 mai 2024, https://www.eea.europa.eu/en/analysis/indicators/industrial-pollutant-releases-to-water. (50) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/75/oj). (51) Comisia Europeană „Nitrați”, site-ul Comisiei Europene, https://environment.ec.europa.eu/topics/water/nitrates_en#implementation. (52) Agenția Europeană de Mediu, „Public exposure to largly used Bisphenol A beyond acceptable health safety levels” (Expunerea publică la bisfenolul A utilizat pe scară largă depășește nivelurile acceptabile de siguranță pentru sănătate), site-ul Agenției Europene de Mediu, 14 septembrie 2023, https://www.eea.europa.eu/en/newsroom/news/public-exposure-to-bisphenol-a. (53) Agenția Europeană de Mediu, European Climate Risk Assessment (Evaluarea europeană a riscurilor climatice), raportul AEM nr. 01/2024. (54) Cammalleri, C. et al., Global warming and drought impacts in the EU (Impactul încălzirii globale și al secetei în UE), Raport tehnic al JRC, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg. (55) Raportul AEM 07/2024. (56) Feyen, L. et al., Climate change impacts and adaptation in Europe (Impactul schimbărilor climatice și adaptarea în Europa), raport final al JRC PESETA IV, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg. (57) Agenția Europeană de Mediu, European Climate Risk Assessment (Evaluarea europeană a riscurilor climatice), raportul AEM nr. 01/2024. (58) Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre, GAR Special Report on Drought 2021(Raportul special GAR din 2021 privind seceta), Geneva, UNDRR, 2021. (59) Concluziile Consiliului din 14 octombrie 2024 privind deșertificarea, degradarea terenurilor și seceta. (60) Raportul AEM 07/2024. (61) Directiva (UE) 2024/1203 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 aprilie 2024 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivelor 2008/99/CE și 2009/123/CE (JO L, 2024/1203, 30.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1203/oj). (62) Oficiul European de Brevete, Inovarea în domeniul tehnologiilor legate de apă, EPO, München 2024. (63) Raportul AEM nr. 07/2024. (64) Comisia Europeană, Raportul științific al JRC în sprijinul elaborării politicilor, „Technical proposals for the safe use of processed manure above the threshold established for Nitrate Vulnerable Zones by the Nitrates Directive (91/676/EEC)” [Propuneri tehnice pentru utilizarea în condiții de siguranță a gunoiului de grajd prelucrat peste pragul stabilit pentru zonele vulnerabile la nitrați de Directiva privind nitrații (91/676/CEE)]”, 2020. (65) Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE (JO L 338, 13.11.2004, p. 4, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2004/1935/oj). (66) Agenția Europeană de Mediu, „Industrial pollutant emissions to water in Europe” (Emisii poluante industriale în apă în Europa), site-ul Agenției Europene de Mediu, 30 mai 2024, https://www.eea.europa.eu/en/analysis/indicators/industrial-pollutant-releases-to-water. (67) Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre, Building Back Better in recovery, rrehabilitation and reconstruction (Construirea mai bună în procesul de redresare, reabilitare și reconstrucție), UNISDR, Geneva, 2019. (68) Comisia Europeană: Direcția Generală Mediu și alții, Stock-taking analysis and outlook of drought policies, planning and management in EU Member States – Final Report, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2023.