Decizia Parlamentului European din 6 mai 2025 privind cererea de ridicare a imunității deputatului Petr Bystron (2024/2047(IMM))

P10_TA(2025)0067 A10-0077/2025

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității deputatului Petr Bystron, primită prin scrisoarea din 27 august 2024 din partea Ministerului Federal German al Justiției, prin care se transmite cererea din 23 iulie 2024, depusă de procurorul general al Parchetului din München, în legătură cu o procedură penală instrumentată de Parchetul General din München, care a fost anunțată în plen la 16 septembrie 2024,

–  în urma audierii deputatului Petr Bystron din 13 februarie 2025, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură, și având în vedere documentele prezentate de acesta,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013, 19 decembrie 2019 și 5 iulie 2023(1),

–  având în vedere articolul 46 din Constituția Republicii Federale Germania,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A10-0077/2025),

A.  întrucât procurorul general din München a solicitat ridicarea imunității lui Petr Bystron, deputat în Parlamentul European, în legătură cu acuzațiile aduse împotriva sa în temeiul articolului 108e alineatul (1), al articolului 261 alineatul (1) punctul 2, al articolului 261 alineatul (7), al articolului 263 alineatul (1) și al articolului 263 alineatul (3) punctul 1 din Codul penal german, al articolului 370 alineatul (1) din Codul fiscal general al Germaniei și al articolului 53 din Codul penal menționat anterior, aceste acuzații vizând presupuse infracțiuni de corupție pasivă, spălare de bani și înșelăciune, cel puțin șase dintre infracțiunile comise încadrându-se la această categorie, precum și evaziune fiscală, cel puțin cinci dintre infracțiuni încadrându-se la această categorie;

B.  întrucât cererea de ridicare a imunității indică faptul că, începând cu un moment nedeterminat din anul 2020, Petr Bystron ar fi primit și ar fi beneficiat direct, printre altele, de plăți în numerar sau de transferuri de criptomonede efectuate de operatorul site-ului internet pro-rus „Voice of Europe” în schimbul angajamentului său de a se exprima și de a vota, în calitate de deputat în parlamentul național, în interesul guvernului rus; întrucât Petr Bystron ar fi depus, la 17 și 20 martie 2023, sume considerabile de bani prin intermediul unui bancomat într-un cont aparținând societății al cărei unic acționar și administrator este; întrucât, la 20 martie 2023, acesta ar fi retras din nou, în bancnote de 200 EUR, o sumă egală cu cea depusă de la un automat bancar al aceleiași bănci; întrucât, potrivit informațiilor existente, ca răspuns la o solicitare din partea băncii, Petr Bystron nu ar fi oferit nicio explicație cu privire la motivul acestor tranzacții suspecte; întrucât, din presupusele sume care constituie mită și care i-au fost înmânate în numerar, Petr Bystron ar fi efectuat, de asemenea, mai multe depuneri în iulie 2021, în aprilie și septembrie 2022, precum și în iunie și iulie 2023; întrucât se pare că Petr Bystron ar fi încercat să ascundă originea numerarului; întrucât Parchetul General din München deține evidențe ale tranzacțiilor din toate conturile lui Petr Bystron și ale societății menționate anterior, al cărei unic acționar și administrator este, începând cu anul 2020; întrucât acest lucru ar fi permis detectarea altor plăți în numerar care au fost efectuate și ar fi condus la concluzia că este posibil să fi fost oferite anterior mai multe sume de bani ce constituiau dare de mită;

C.  întrucât, cu ocazia mai multor deliberări ale parlamentului național, al cărui membru era Petr Bystron la momentul comiterii presupuselor fapte, cu privire la chestiuni legate de Rusia, acesta ar fi votat, începând din 2022, în modul cel mai favorabil intereselor guvernului rus și ar fi susținut cel puțin două discursuri în cadrul Bundestagului german în care adopta o poziție pro-rusă;

D.  întrucât Petr Bystron, care avea dreptul, în temeiul legii germane aplicabile membrilor Parlamentului, la o indemnizație forfetară destinată, printre altele, recrutării de colaboratori, ar fi încheiat, în octombrie 2021, un contract de muncă cu avocatul său și ar fi încheiat cinci acte adiționale la contractul respectiv, fiecare dintre acestea modificând timpul de lucru săptămânal și salariul lunar; întrucât indemnizația forfetară poate fi utilizată numai în cazul în care scopul preconizat sau activitățile finanțate prin aceasta au o legătură suficientă cu exercitarea mandatului; întrucât activitatea desfășurată în temeiul acestui contract nu ar fi avut legătură cu exercitarea mandatului parlamentar, iar activitățile preconizate nu ar fi fost prestate, însă remunerația, prin inducerea în eroare a agentului competent, ar fi fost plătită; întrucât această plată ar fi constituit un prejudiciu pentru Republica Federală Germania în valoare de 97 400,00 EUR;

E.  întrucât, în exercițiile financiare 2017-2021, Petr Bystron ar fi depus, prin intermediul consilierului fiscal al societății la care este unic acționar și administrator, declarații de TVA incorecte la autoritățile fiscale din München, care includeau cheltuieli private lipsite de orice legătură cu activitatea comercială a societății respective; întrucât, ca urmare a acestor informații incorecte din declarațiile de TVA, s-ar fi efectuat o rambursare necuvenită a TVA-ului în valoare totală de 9 949,17 EUR;

F.  întrucât Petr Bystron a fost ales în Parlamentul European la alegerile europene din 2024 în Germania și, la momentul comiterii presupuselor infracțiuni, acesta nu ocupa funcția de deputat în Parlamentul European;

G.  întrucât infracțiunile incriminate și solicitarea aferentă de ridicare a imunității nu au nicio legătură cu vreo opinie exprimată sau cu un vot exprimat de Petr Bystron în exercitarea funcțiilor sale în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

I.  întrucât articolul 46 alineatele (2), (3) și (4) din Constituția Republicii Federale Germania prevede că:

J.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare inițiate în legătură cu activități desfășurate în cadrul exercitării funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

K.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție a pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi;

L.  întrucât, în acest caz, Parlamentul European nu a putut stabili existența unui fumus persecutionis, adică elemente de fapt din care să rezulte că procedura judiciară în cauză a fost inițiată cu intenția de a submina activitatea politică a deputatului în calitatea sa de deputat în Parlamentul European;

M.  întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi asimilat unei instanțe judecătorești și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat „persoană acuzată”(2),

1.  hotărăște să ridice imunitatea deputatului Petr Bystron;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente a Republicii Federale Germania și deputatului Petr Bystron.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexate C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102; Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI:EU:C:2011:543; Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23; Hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115; Hotărârea Tribunalului din 5 iulie 2023, Puigdemont i Casamajó și alții/Parlamentul, T-272/21, ECLI:EU:T:2023:373. (2) Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266.

Decizia Parlamentului European din 6 mai 2025 privind cererea de ridicare a imunității deputatului Petras Gražulis (2024/2089(IMM))

P10_TA(2025)0068 A10-0078/2025

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea procuroarei generale a Republicii Lituania din 16 septembrie 2024 de ridicare a imunității deputatului Petras Gražulis în legătură cu o procedură penală inițiată împotriva sa și anunțată în plen la 24 octombrie 2024,

–  în urma audierii deputatului Petras Gražulis din 18 martie 2025, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013, 19 decembrie 2019 și 5 iulie 2023(1),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Lituania,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A10-0078/2025),

A.  întrucât, prin scrisoarea din 16 septembrie 2024, procuroarea generală a Republicii Lituania a solicitat ridicarea imunității deputatului Petras Gražulis, în legătură cu o presupusă infracțiune încadrată la articolul 170 alineatul (2) din Codul penal al Republicii Lituania, pentru că a ridiculizat public un grup de persoane și s-a arătat disprețuitor față de ei în virtutea orientării lor sexuale;

B.  întrucât în cerere se afirmă că Petras Gražulis este acuzat că a ținut în public un discurs în care a ridiculizat, denigrat și umilit un grup de persoane și că și-a exprimat disprețul față de ei din cauza orientării lor sexuale în timp ce se afla pe coridoarele Seimas-ului (Parlamentului) Republicii Lituania (denumit în continuare „Seimas”) la 26 mai 2022, la sfârșitul dezbaterii din Seimas pe tema oficializării parteneriatelor civile, în contextul unei discuții cu un cameraman, filmată și difuzată de mass-media; întrucât presupusa infracțiune comisă de Petras Gražulis, în perioada respectivă deputat în Seimas, datează din 2022; întrucât ancheta preliminară a avut loc în 2022 și 2023, iar cazul a fost trimis la Tribunalul Regional Vilnius în ianuarie 2024; întrucât, deși la momentul respectiv Petras Gražulis beneficia de imunitate în calitate de deputat în Seimas, la 16 noiembrie 2023 Seimas-ul și-a dat acordul pentru a demara o acțiune penală împotriva sa;

C.  întrucât Petras Gražulis a fost ales în Parlamentul European la alegerile europene din iunie 2024 și nu era deputat în Parlamentul European la momentul presupusei infracțiuni;

D.  întrucât infracțiunea incriminată și solicitarea aferentă de ridicare a imunității nu au nicio legătură cu vreo opinie exprimată sau cu un vot exprimat de Petras Gražulis în exercitarea funcțiilor sale în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

F.  întrucât, potrivit articolului 62 din Constituția Republicii Lituania, „[p]ersoana unui deputat în Seimas este inviolabilă. Un membru al Seimas-ului nu poate fi urmărit penal, nu poate fi reținut și nu poate face obiectul niciunei alte măsuri de restrângere a libertății fără consimțământul Seimas-ului. Un membru al Seimas-ului nu poate fi persecutat pentru voturile exprimate sau pentru discursurile ținute în Seimas. Cu toate acestea, poate fi deferit justiției, în temeiul dreptului comun, pentru injurii sau defăimare”;

G.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare inițiate în legătură cu activități desfășurate în cadrul exercitării funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi;

I.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a putut stabili existența unui fumus persecutionis, adică elemente de fapt din care să rezulte că procedura judiciară în cauză a fost inițiată cu intenția de a submina activitatea politică a deputatului în calitatea sa de deputat în Parlamentul European;

J.  întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi asimilat unei instanțe judecătorești și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat „persoană acuzată”(2),

1.  hotărăște să ridice imunitatea deputatului Petras Gražulis;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Republicii Lituania și deputatului Petras Gražulis.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI:EU:C:2011:543, Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23, Hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115, Hotărârea Tribunalului din 5 iulie 2023, Puigdemont i Casamajó și alții/Parlamentul, T-272/21, ECLI:EU:T:2023:373. (2) Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266.

Decizia Parlamentului European din 6 mai 2025 privind cererea de ridicare a imunității deputatului Grzegorz Braun (2024/2102(IMM))

P10_TA(2025)0069 A10-0081/2025

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității deputatului Grzegorz Braun, din 29 octombrie 2024, depusă de Procurorul General al Republicii Polone, prin care se transmite o cerere depusă de Parchetul Regional din Varșovia în legătură cu o procedură penală inițiată împotriva lui Grzegorz Braun și anunțată în plen la 14 noiembrie 2024,

–  având în vedere că se consideră că Grzegorz Braun a renunțat la dreptul de a fi audiat în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013, 19 decembrie 2019 și 5 iulie 2023(1),

–  având în vedere articolul 105 alineatele (2) și (5) din Constituția Republicii Polone,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A10-0081/2025),

A.  întrucât, prin scrisoarea din 29 octombrie 2024, Procurorul General al Republicii Polone a transmis o cerere de ridicare a imunității lui Grzegorz Braun, depusă de Parchetul Regional din Varșovia, în legătură cu mai multe presupuse infracțiuni care au avut loc în 2022 și 2023;

B.  întrucât, potrivit cererii, la 1 martie 2022, în clădirea Institutului Național de Cardiologie – Institut Național de Cercetare, Grzegorz Braun ar fi încălcat integritatea corporală a unui funcționar public care acționa în calitatea sa de director al Institutului Național de Cardiologie, în timpul și în legătură cu îndeplinirea sarcinilor oficiale de către acest funcționar public; întrucât presupusele acțiuni constituie o infracțiune în temeiul articolului 222 alineatul (1) din Codul penal polonez, coroborat cu articolul 191 alineatul (1) din Codul penal polonez, coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din respectivul cod;

C.  întrucât, la 1 martie 2022, Grzegorz Braun l-ar fi insultat pe directorul Institutului Național de Cardiologie, în timpul și în legătură cu îndeplinirea sarcinilor oficiale de către acest funcționar public, prin formularea de acuzații împotriva sa și prin difuzarea evenimentelor pe internet, ceea ce ar fi putut aduce atingere reputației publice a funcționarului și ar fi putut duce la pierderea încrederii necesare în exercitarea rolului său de director al Institutului Național de Cardiologie și de exercitare a profesiei de medic; întrucât presupusele acțiuni constituie o infracțiune în temeiul articolului 226 alineatul (1) din Codul penal polonez, coroborat cu articolul 212 alineatele (1) și (2) din Codul penal polonez, coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din respectivul cod;

D.  întrucât, la 27 ianuarie 2023, Grzegorz Braun ar fi deteriorat un brad de Crăciun și ar fi distrus decorațiuni care erau proprietatea a două asociații poloneze ale căror birouri se aflau în clădirea Tribunalului Regional din Cracovia și întrucât producerea unor astfel de daune constituie o infracțiune în temeiul articolului 288 alineatul (1) din Codul penal polonez;

E.  întrucât, la 30 mai 2023, la sediul Institutului istoric german din Varșovia, Grzegorz Braun ar fi deteriorat bunuri aparținând Institutului istoric german, ceea ce constituie o infracțiune în temeiul articolului 288 alineatul (1) din Codul penal polonez;

F.  întrucât, la 30 mai 2023, Grzegorz Braun nu a părăsit sediul Institutului istoric german, deși i s-a solicitat acest lucru de către o persoană autorizată, ceea ce constituie o infracțiune în temeiul articolului 193 alineatul (1) din Codul penal polonez;

G.  întrucât, la 12 decembrie 2023, la sediul Seimului Republicii Polone, Grzegorz Braun ar fi insultat public un grup de persoane din cauza apartenenței lor religioase și ar fi insultat public un obiect de cult religios (o menorah) prin stingerea lumânărilor sale aprinse cu un extinctor, ceea ce ar încălca sentimentele religioase ale evreilor, fapt care constituie o infracțiune în temeiul articolului 257 din Codul penal polonez, coroborat cu articolele 195 alineatul (1) și 196 din Codul penal polonez coroborate cu articolul 11 alineatul (2) din codul respectiv;

H.  întrucât, la 12 decembrie 2023, în incinta Seimului Republicii Polone, Grzegorz Braun ar fi încălcat integritatea corporală a unei părți vătămate care a intervenit pentru a proteja ordinea publică, prin îndreptarea spre partea vătămată a jetului de la un extinctor care conține o substanță pulverulentă; întrucât Grzegorz Braun ar fi cauzat daune minore, cu durata de până la șapte zile, sănătății părții vătămate, ceea ce constituie o infracțiune în temeiul articolului 157 alineatul (2) din Codul penal polonez, coroborat cu articolul 217a din Codul penal polonez coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din codul respectiv;

I.  întrucât ancheta desfășurată în legătură cu presupusele infracțiuni descrise în cererea de ridicare a imunității a fost inițial lansată la 25 mai 2023, moment în care Grzegorz Braun beneficia de imunitate în calitate de deputat în Seimul Republicii Polone; întrucât, la 17 ianuarie 2024, Seimul Republicii Polone și-a dat consimțământul pentru a pune în mișcare procedura penală împotriva lui Grzegorz Braun în legătură cu infracțiunile menționate în cerere; întrucât Grzegorz Braun a fost ales în Parlamentul European la alegerile europene din iunie 2024; întrucât prin urmare Grzegorz Braun nu era deputat în Parlamentul European la data săvârșirii presupuselor infracțiuni;

J.  întrucât presupusele infracțiuni și cererea subsecventă de ridicare a imunității acestuia nu au legătură cu o opinie exprimată sau cu un vot exprimat de Grzegorz Braun în cadrul exercitării funcțiilor sale în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

K.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

L.  întrucât, în conformitate cu articolul 105 alineatele (2) și (5) din Constituția Poloniei, din ziua anunțării rezultatelor alegerilor până în ziua expirării mandatului său, un deputat nu poate fi tras la răspundere penală fără consimțământul Seimului Republicii Polone și nu poate fi nici reținut, nici arestat fără consimțământul Seimului, cu excepția cazurilor în care a fost surprins în flagrant delict și în care reținerea sa este necesară pentru a se asigura desfășurarea corectă a procedurilor;

M.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare inițiate în legătură cu activități desfășurate în cadrul exercitării funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

N.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi;

O.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a putut stabili existența unui fumus persecutionis, adică elemente de fapt din care să rezulte că procedura judiciară în cauză a fost inițiată cu intenția de a submina activitatea politică a deputatului în calitatea sa de deputat în Parlamentul European;

P.  întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi asimilat unei instanțe judecătorești și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat „persoană acuzată(2)”,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Grzegorz Braun;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Republicii Polone și deputatului Grzegorz Braun.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23, Hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115, Hotărârea Tribunalului din 5 iulie 2023, Puigdemont i Casamajó și alții/Parlamentul, T-272/21, ECLI:EU:T:2023:373. (2) Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2025 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un instrument de dezvoltare și creștere pentru regiunile frontaliere (BRIDGEforEU) (17102/1/2024 – C10-0057/2025 – 2018/0198(COD))

P10_TA(2025)0070 A10-0058/2025

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (17102/1/2024 – C10‑0057/2025),

–  având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1) și din 24 aprilie 2024(2),

–  având în vedere avizele Comitetului Regiunilor din 5 decembrie 2018(3) și din 17 aprilie 2024(4),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(5) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0373– 2018/0198(COD)),

–  având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2023)0790),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 75 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 68 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru dezvoltare regională (A10-0058/2025),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintei sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 124. (2) JO C, C/2024/4060, 12.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4060/oj. (3) JO C 86, 7.3.2019, p. 165. (4) JO C, C/2023/1326, 22.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/1326/oj. (5) JO C 449, 23.12.2020, p. 619.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2025 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1011 în ceea ce privește domeniul de aplicare al normelor privind indicii de referință, utilizarea în Uniune a indicilor de referință furnizați de un administrator situat într-o țară terță și anumite cerințe de raportare (5123/1/2025 – C10-0055/2025 – 2023/0379(COD))

P10_TA(2025)0071 A10-0060/2025

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (5123/1/2025 – C10‑0055/2025),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 februarie 2024(1),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0660),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 75 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 68 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A10-0060/2025),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintei sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C, C/2024/2485, 23.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/2485/oj. (2) Texte adoptate, 24.4.2024, P9_TA(2024)0357.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2025 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile Uniunii Europene în domeniul pieței forței de muncă referitoare la întreprinderi, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 530/1999 al Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 450/2003 și (CE) nr. 453/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului (17082/1/2024 – C10-0054/2025 – 2023/0288(COD))

P10_TA(2025)0072 A10-0057/2025

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (17082/1/2024 – C10‑0054/2025),

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 24 noiembrie 2023(1),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0459),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 75 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere articolul 68 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A10-0057/2025),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintei sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C, C/2024/668, 12.1.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/668/oj . (2) Texte adoptate la 24.4.2024, P9_TA(2024)0356.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2025 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului prin care statele membre sunt invitate să accepte, în interesul Uniunii Europene, amendamentele la Regulamentul sanitar internațional (2005) cuprinse în anexa la Rezoluția WHA77.17 și adoptate la 1 iunie 2024 (17046/2024 – C10-0005/2025 – 2024/0299(NLE))

P10_TA(2025)0073 A10-0064/2025

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (17046/2024),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 168 alineatul (5) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctele (iii) și (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C10‑0005/2025),

–  având în vedere articolul 107 alineatele (1) și (4) și articolul 117 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru sănătate publică (A10-0064/2025),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintei sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluția Parlamentului European din 6 mai 2025 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Belgiei (EGF/2024/003 BE/Van Hool) (COM(2025)0001 – C10-0056/2025 – 2025/0061(BUD))

P10_TA(2025)0074 A10-0080/2025

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2025)0001 – C10‑0056/2025),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/691 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 privind Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (FEG) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1309/2013(1) (denumit în continuare „Regulamentul privind FEG”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(2), astfel cum a fost modificat de Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765(3), în special articolul 8,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii(4), în special punctul 9 din acesta,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A10-0080/2025),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale sau ale crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii; întrucât această asistență se traduce printr-un sprijin financiar acordat lucrătorilor și întreprinderilor pentru care au lucrat;

B.  întrucât Belgia a depus cererea EGF/2024/003 BE/Van Hool pentru o contribuție financiară din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), ca urmare a disponibilizării a 2 411 lucrători(5) din sectorul economic încadrat la diviziunea 29 (Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor și a semiremorcilor) din NACE Rev. 2, în regiunea NUTS 2 Provincie Antwerpen (BE21), în cursul unei perioade de referință de patru luni (8 aprilie 2024 și 8 august 2024);

C.  întrucât cererea se referă la un număr de 2 411 lucrători concediați de întreprinderea Van Hool;

D.  întrucât cererea se bazează pe criteriile de intervenție de la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind FEG, care prevede cerința de încetare a activității a cel puțin 200 de lucrători disponibilizați sau lucrători care desfășoară activități independente într-o perioadă de referință de patru luni dintr-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrătorii disponibilizați de furnizori și de producători din aval;

E.  întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact asupra cererii de autocare, iar războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a avut un impact asupra structurii costurilor;

F.  întrucât industria europeană a autovehiculelor și furnizorilor se confruntă cu o presiune fără precedent, atât din cauza provocărilor externe, cât și a celor interne, cum ar fi denaturarea concurenței, în special în sectorul vehiculelor electrice ca urmare a subvenționării neloiale de către China, precum și costurile ridicate ale energiei generate de restructurări de amploare;

G.  întrucât Van Hool a fost specializată în fabricarea de autobuze, autocare, troleibuze și remorci; întrucât scăderea cererii de autocare ca urmare a impactului pandemiei a condus la scăderea vânzărilor medii pentru Van Hool în Europa și la o scădere puternică a profitabilității; întrucât creșterea inflației și perturbarea lanțurilor de aprovizionare au sporit și mai mult presiunea asupra marjelor întreprinderii;

H.  întrucât întreprinderea, în conformitate cu legislația belgiană, a urmat procedura obligatorie de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor; întrucât cerința de înființare a unei unități de ocupare a forței de muncă, al cărei scop este de a oferi lucrătorilor, rămași fără loc de muncă în contextul concedierilor colective, servicii de plasare a personalului disponibilizat, nu se aplică în caz de faliment;

I.  întrucât contribuțiile financiare din FEG ar trebui să fie direcționate în primul rând spre măsuri active de politică în domeniul pieței forței de muncă și spre servicii personalizate care vizează reintegrarea rapidă a beneficiarilor în locuri de muncă decente și sustenabile în sectorul lor inițial de activitate sau în afara acestuia, pregătindu-i în același timp pentru o economie europeană mai verde și mai digitală;

J.  întrucât serviciile flamande de ocupare a forței de muncă (VDAB) asigură prefinanțarea și cofinanțarea națională a măsurilor;

K.  întrucât FEG nu depășește cuantumul anual maxim de 30 de milioane EUR (la prețurile din 2018), în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093, modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765; întrucât, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, contribuțiile necheltuite ar trebui să fie restituite Comisiei,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că Belgia are dreptul la o contribuție financiară în valoare de 7 999 015 EUR în temeiul regulamentului respectiv, ceea ce reprezintă 85 % din costurile totale de 9 410 607 EUR, sumă care corespunde cheltuielilor pentru servicii personalizate în valoare de 9 034 607 EUR și cheltuielilor pentru activitățile de pregătire, gestionare, informare și publicitate, control și raportare în valoare de 376 000 EUR;

2.  observă că autoritățile belgiene au depus cererea la 29 octombrie 2024 și că, pe baza informațiilor suplimentare furnizate de Belgia, Comisia și-a finalizat evaluarea la 26 martie 2025, pe care a adus-o la cunoștința Parlamentului la aceeași dată;

3.  constată că cererea se referă la un număr de 2411 lucrători concediați de întreprinderea Van Hool; constată, de asemenea, că numărul total de beneficiari vizați va fi de 2397 de lucrători;

4.  subliniază că sectorul industrial se confruntă în prezent cu un declin în Belgia, potrivit Federației întreprinderilor belgiene (VBO); constată că sectorul industrial a jucat în mod tradițional un rol important în Lier, motiv pentru care declinul industrial are un impact semnificativ asupra pieței forței de muncă din Lier; evidențiază că numărul locurilor de muncă din sectorul industrial disponibile în Lier a scăzut cu 13 % în 2023;

5.  pune în evidență profilurile lucrătorilor disponibilizați, dintre care o treime au vârsta de 50 de ani sau mai mult, iar 80 % au cel mult studii secundare și studii depășite; subliniază că, ținând seama de tendința descendentă a numărului de locuri de muncă vacante și de distribuția geografică a acestora, lucrătorii vor avea nevoie de asistență specifică, axată pe perfecționare și recalificare, pentru a îmbunătăți șansele lor de revenire la locul de muncă; consideră că Uniunea și statele membre au responsabilitatea socială de a le oferi lucrătorilor afectați posibilitatea de a obține calificările necesare pentru un nou loc de muncă;

6.  consideră binevenit faptul că serviciile personalizate care vor fi oferite lucrătorilor constau în acțiunile următoare: consiliere pentru intervenție socială și înregistrarea lucrătorilor, plasarea personalului disponibilizat, sprijin pentru căutarea unui loc de muncă și plasarea într-un loc de muncă, orientare profesională, recalificare și formare profesională, precum și formare la locul de muncă; subliniază în special serviciile legate de sprijinul specific și evaluarea personală, precum și formarea în domeniul TIC, care contribuie la perfecționarea necesară în era industrială digitală;

7.  constată că Belgia a început să ofere servicii personalizate beneficiarilor vizați la 22 aprilie 2024 și că perioada de eligibilitate pentru o contribuție financiară din FEG va începe așadar la această dată și va dura 24 de luni de la data intrării în vigoare a deciziei de finanțare;

8.  observă că Belgia a început să suporte cheltuieli administrative pentru execuția FEG la 14 martie 2024 și că aceste cheltuieli vor fi, prin urmare, eligibile pentru o contribuție financiară din FEG de la această dată pentru o perioadă de 31 de luni de la data intrării în vigoare a deciziei de finanțare;

9.  subliniază că autoritățile belgiene au confirmat că, pentru accesul la acțiunile propuse și pentru punerea lor în aplicare, se vor respecta principiile egalității de tratament și nediscriminării și se va fi evita dubla finanțare;

10.  reamintește că autoritățile belgiene au obligația de a se asigura că egalitatea dintre femei și bărbați și integrarea perspectivei de gen fac parte integrantă din întreaga perioadă de punere în aplicare și sunt promovate pe parcursul acesteia;

11.  reamintește că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care intră în responsabilitatea întreprinderilor în temeiul dreptului național sau al acordurilor colective;

12.  reamintește că autoritățile belgiene au obligația de a recunoaște originea și de a asigura vizibilitatea finanțării din partea Uniunii, precum și de a evidenția valoarea adăugată pe care o are intervenția pentru Uniune, oferind informații coerente, eficace și specifice unor categorii de public diverse, inclusiv informații specifice pentru beneficiari, autoritățile locale și regionale, partenerii sociali, mass-media și publicul larg;

13.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

14.  încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

15.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Belgiei (EGF/2024/003 BE/Van Hool)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2025/1018.)

(1) JO L 153, 3.5.2021, p. 48, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/691/oj. (2) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 11, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/2093/oj. (3) Regulamentul (UE, Euratom) 2024/765 al Consiliului din 29 februarie 2024 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (JO L, 2024/765, 29.2.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/765/oj). (4) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28, ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_interinstit/2020/1222/oj. (5) În sensul articolului 3 din Regulamentul privind FEG.

Rezoluția Parlamentului European din 6 mai 2025 referitoare la protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual pe 2023 (2024/2083(INI))

P10_TA(2025)0075 A10-0049/2025

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 310 alineatul (6) și articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere raportul Comisiei din 25 iulie 2024 intitulat „Al 35-lea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene și combaterea fraudei – 2023” (COM(2024)0318) (Raportul PIF 2023),

–  având în vedere raportul anual pe 2023 al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF)(1) și raportul de activitate pe 2023 al Comitetului de supraveghere a OLAF(2),

–  având în vedere Raportul anual pe 2023 al Parchetului European (EPPO), publicat la 1 martie 2024,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii(3) (Regulamentul privind condiționalitatea),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii(4) (Directiva privind avertizorii) și raportul Comisiei din 3 iulie 2024 privind punerea în aplicare și aplicarea acesteia (COM(2024)0269),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 iulie 2023 intitulată „Raportul din 2023 privind statul de drept – situația statului de drept în Uniunea Europeană” (COM(2023)0800) și rezoluția Parlamentului European din 28 februarie 2024 intitulată „Raport referitor la Raportul Comisiei din 2023 privind statul de drept”(5),

–  având în vedere decizia Comisiei din 16 decembrie 2024 de a nu ridica măsura impusă în urma aplicării articolului 2 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2506 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind măsurile de protecție a bugetului Uniunii împotriva încălcărilor principiilor statului de drept în Ungaria,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 16 februarie 2022 în cauzele C-156/21(6) și C-157/21(7) și Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2506 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind măsurile de protecție a bugetului Uniunii împotriva încălcărilor principiilor statului de drept în Ungaria, care toate se referă la Regulamentul privind condiționalitatea,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 septembrie 2024 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii(8) (Regulamentul financiar),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2024/1624(9), Regulamentul (UE) 2024/1620(10) și Directiva (UE) 2024/1640(11), toate ale Parlamentului European și ale Consiliului, toate adoptate la 31 mai 2024 și toate privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, inclusiv prin instituirea Autorității pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului,

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal(12) (Directiva PIF),

–  având în vedere raportul Comisiei din 16 septembrie 2022 intitulat „Al doilea raport referitor la punerea în aplicare a Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal” (COM(2022)0466),

–  având în vedere raportul Comisiei din 3 iulie 2024 privind transpunerea și aplicarea Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (COM(2024)0269),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize(13) („Regulamentul privind dispozițiile comune”),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iulie 2024 intitulată „Raportul din 2024 privind statul de drept – Situația statului de drept în Uniunea Europeană” (COM(2024)0800),

–  având în vedere studiul intitulat „Strengthening the fight against organised crime: Assessing the legislative framework” (Intensificarea luptei împotriva criminalității organizate: evaluarea cadrului legislativ), publicat în decembrie 2022(14),

–  având în vedere studiul intitulat „Strengthening the fight against corruption: Assessing the legislative and policy framework” (Intensificarea luptei împotriva corupției: evaluarea cadrului legislativ și de politici), publicat în ianuarie 2023(15),

–  având în vedere studiul intitulat „Evaluarea conformității măsurilor adoptate de statele membre pentru a-și adapta sistemele la Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European” (EPPO)” și extensia acestuia, ambele publicate în decembrie 2023(16),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 3 mai 2023 referitoare la combaterea corupției (JOIN(2023)0012) și propunerea Comisiei din 3 mai 2023 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea corupției, de înlocuire a Deciziei-cadru 2003/568/JAI a Consiliului și a Convenției privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene și de modificare a Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (COM(2023)0234),

–  având în vedere raportul comun al Europol și OLAF din 6 iunie 2023 intitulat „Evaluarea amenințărilor la adresa Fondului NextGenerationEU (NGEU)”,

–  având în vedere nota de închidere din 12 septembrie 2023 a Ombudsmanului European referitoare la inițiativa strategică privind transparența și responsabilitatea Mecanismului de redresare și reziliență în legătură cu cauza SI/6/2021/PVV, deschisă la 24 februarie 2022,

–  având în vedere raportul Curții de Conturi Europene (CCE) intitulat „Activitățile Curții în 2023”, publicat la 9 octombrie 2024,

–  având în vedere Documentul de analiză 04/2023 al CCE din 6 iulie 2023 intitulat „Digitalizarea gestionării fondurilor UE”,

–  având în vedere Eurobarometrul special nr. 534 intitulat „Atitudinile cetățenilor față de corupția din UE în 2023”(17),

–  având în vedere Raportul special nr. 06/2023 al CCE din 13 martie 2023 intitulat „Conflictul de interese în cadrul cheltuielilor UE din domeniul coeziunii și al agriculturii - Cadrul necesar există, însă măsurile legate de transparență și de detectare sunt afectate de o serie de lacune”,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/785 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a Programului Uniunii de luptă antifraudă și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 250/2014(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 2024 referitoare la protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual pe 2022(19),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A10-0049/2025),

A.  întrucât, în conformitate cu obligația prevăzută la articolul 325 alineatul (5) din TFUE, în fiecare an Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport elaborat în cooperare cu statele membre ale UE privind măsurile luate pentru punerea în aplicare a articolului menționat (cunoscute sub numele de rapoarte PIF);

B.  întrucât rapoartele PIF se bazează în principal pe informațiile transmise de statele membre prin intermediul Sistemului de gestionare a neregulilor (IMS), inclusiv pe datele privind neregulile și fraudele depistate, precum și pe datele extrase din sistemul contabil al Comisiei (ABAC);

C.  întrucât trebuie puse în aplicare măsuri eficace de protejare a intereselor financiare ale UE la nivelul UE, care să se sprijine pe o analiză bazată pe date a situației concrete din fiecare stat membru, în special în cazurile care presupun activități infracționale complexe;

D.  întrucât numărul neregulilor depistate și raportate demonstrează rezultatele eforturilor depuse de statele membre pentru a combate activitățile ilegale din acest domeniu și nu trebuie interpretat, în sine, ca un indiciu al nivelului gestiunii defectuoase sau al fraudei din statele membre;

E.  întrucât legăturile dintre apariția neregulilor, depistarea acestora și nivelul de raportare necesită o evaluare globală mai amplă;

F.  întrucât buna gestionare a resurselor publice și protejarea intereselor financiare ale UE în toate politicile UE ar trebui să fie esențiale pentru creșterea încrederii cetățenilor, asigurându-se o utilizare optimă și eficace a banilor contribuabililor;

G.  întrucât o reducere sistematică a deficitului de încasare a TVA ar consolida protecția intereselor financiare ale Uniunii, ar spori echitatea fiscală și încrederea în sistemele fiscale, ar contribui la sustenabilitatea finanțelor publice și ar sprijini coeziunea economică între statele membre, în special în perioadele de presiune bugetară;

H.  întrucât protejarea bugetului UE implică mai mulți actori de la diferite niveluri, care își pot îndeplini mandatul numai în cadrul unei rețele structurate de relații și printr-o coordonare în cadrul arhitecturii antifraudă (AAF)(20);

I.  întrucât diversitatea sistemelor juridice și administrative din statele membre și diferitele niveluri ale digitalizării acestora trebuie abordate în mod corespunzător pentru a se putea crea în UE sisteme administrative și de raportare mai unitare, interoperabile și comparabile, prin care să se prevină și să se combată în mod eficace frauda, corupția neregulile și alte încălcări;

J.  întrucât ar trebui încurajată o cooperare solidă între autoritățile care desfășoară anchete administrative și cele care desfășoară anchete penale atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre;

K.  întrucât sistemul de detectare timpurie și de excludere (EDES) și ARACHNE sunt instrumente eficace de protejare a bugetului UE împotriva riscurilor de insolvență, neglijență, fraudă sau nereguli comise de actori privați, în cazul EDES, și printr-o abordare bazată pe extragerea datelor și evaluarea riscurilor, în cazul ARACHNE;

L.  întrucât rețelele infracționale care acționează în UE acceptă cu brațele deschise întreaga gamă de tehnologii ale informației de vârf, inclusiv inteligența artificială (IA), pentru a le facilita activitățile infracționale, ceea ce reprezintă o amenințare și mai complexă la adresa bugetului UE și o nouă provocare pentru autoritățile de aplicare a legii și obligă AAF să își accelereze analiza modalităților în care poate fi utilizată IA în lupta împotriva fraudei;

M.  întrucât respectarea valorilor pe care se întemeiază Uniunea și a drepturilor fundamentale, precum și respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt condiții necesare pentru accesarea fondurilor UE;

N.  întrucât mecanismul de condiționalitate privind statul de drept se aplică întregului buget al UE ca o condiție prealabilă pentru accesarea fondurilor UE și permite luarea de măsuri în cazurile de încălcare a principiilor statului de drept care afectează sau riscă puternic să afecteze buna gestiune financiară a bugetului UE sau interesele financiare ale UE;

O.  întrucât articolul 22 din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență(21) (Regulamentul MRR) conține dispoziții privind protecția intereselor financiare ale UE,

Observații generale privind raportarea PIF și amenințările majore

1.  salută Raportul PIF pe 2023 și analizele pe care le conține privind constatările relevante și aprobă recomandările acestuia;

2.  este de acord cu opinia potrivit căreia protecția efectivă a intereselor financiare ale Uniunii necesită accelerarea digitalizării, deoarece aceasta facilitează schimbul de cunoștințe, accesibilitatea datelor și prelucrarea datelor și poate îmbunătăți guvernanța AAF în ansamblu; este convins că atât UE, cât și autoritățile naționale trebuie să intensifice utilizarea instrumentelor digitale, pentru a facilita cooperarea;

3.  reiterează faptul că o guvernanță măsurabilă și orientată spre rezultate a activităților numeroaselor componente ale AAF este esențială atât pentru protejarea efectivă a intereselor financiare ale Uniunii, cât și pentru evaluarea eficienței AAF;

4.  reamintește că este esențială o cooperare eficace între autoritățile administrative și judiciare care desfășoară anchete la nivelul UE și la nivelul statelor membre; își reiterează îngrijorarea cu privire la situația încă nesatisfăcătoare, în special în ceea ce privește depistarea și raportarea cazurilor suspecte de fraudă și nereguli și monitorizarea acestora, existând diferențe semnificative între statele membre; încurajează, prin urmare, statele membre să adopte o abordare proactivă în ceea ce privește protejarea intereselor financiare ale Uniunii și să intensifice schimbul de informații între autoritățile lor naționale și cu organele și agențiile UE, inclusiv pentru a identifica și a aborda în timp util riscurile emergente și tendințele de fraudă; subliniază că lupta împotriva fraudelor necesită o abordare integrată și cuprinzătoare, care să vizeze toate etapele ciclului antifraudă și să reflecte actorii și procesele multiple, interconectate și interdependente care există pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii;

5.  constată că numărul total al cazurilor de fraudă și nereguli raportate de autoritățile UE și naționale competente a crescut considerabil, cu 9 %, în 2023 (13 563) față de 2022 (12 455); regretă faptul că aceste cifre reprezintă un nivel record și sunt continuarea unei tendințe de creștere din ultimii cinci ani; observă, de asemenea, că finanțarea totală prevăzută în legătură cu aceste cazuri în 2023 (1,90 miliarde EUR) a fost considerabil mai mare decât în 2022 (1,77 miliarde EUR), ceea ce reprezintă o creștere de 7,3 %; recunoaște că ciclul multianual de punere în aplicare a numeroase programe justifică într-o mai mare măsură comparațiile bazate pe media de cinci ani decât comparațiile de la an la an pentru identificarea situațiilor în timp real și pentru obținerea unor analize fiabile ale tendințelor și modelelor; apreciază, în consecință, faptul că Raportul PIF pe 2023 se referă la rezultatele perioadei 2019-2023; observă că creșterea numărului de nereguli și a finanțării fără rezultate pozitive evidențiază necesitatea corelării bugetelor cu indicatorii de performanță ai instituțiilor responsabile;

6.  este preocupat de scenariul general descris în analiza multianuală din Raportul PIF pe 2023; subliniază că situația actuală justifică eforturile depuse pentru a se asigura o mobilizare mai eficace a resurselor corespunzătoare și o utilizare mai eficientă a acestora, ceea ce necesită o mai bună guvernanță și cooperare; subliniază că frauda, corupția și încălcările democrației, justiției și statului de drept sunt profund interdependente și nu pot fi combătute în mod izolat; invită comisarii pentru buget, fraudă și administrație publică, precum și pentru democrație, justiție și statul de drept să înceapă imediat o colaborare strânsă pentru a lansa inițiative care să facă acțiunile și rezultatele AAF măsurabile și mai concrete, și să le prezinte Parlamentului, în conformitate cu angajamentul exprimat în cadrul audierilor de confirmare; propune crearea unor sinergii mai puternice între Direcția Generală Buget a Comisiei și alte direcții generale ale Comisiei are lucrează pentru statul de drept și pentru protecția altor valori ale UE, în special Direcția Generală Justiție și Consumatori, Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune și Direcția Generală Politică Regională și Urbană, pentru a se asigura că toate serviciile colaborează, în loc să lucreze individual, astfel încât să se găsească soluții mai eficace pentru aceste provocări sistemice;

7.  își reiterează apelul de a se adopta o abordare holistică în rapoartele PIF, care sunt considerate, de asemenea, un instrument de guvernanță a AAF, pentru a se asigura o imagine cuprinzătoare a sinergiilor dintre toți actorii vizați, a se identifica bunele practici și a se elimina deficiențele; este conștient de faptul că, astfel cum se subliniază în Raportul PIF pe 2023, protecția operațională a intereselor financiare ale Uniunii împotriva fraudei, a neregulilor și a altor activități ilicite este încredințată autorităților naționale, OLAF și EPPO și salută includerea constatărilor OLAF și EPPO în raportul PIF pe 2023; solicită o analiză mai aprofundată a interacțiunii dintre componentele AAF și stabilirea de măsuri pentru creșterea eficienței instituțiilor responsabile în vederea diminuării fraudelor și neregulilor; solicită îmbunătățirea în continuare a acestei abordări cuprinzătoare, cu scopul de a oferi o imagine mai clară, mai completă și mai concretă a situației generale a protecției intereselor financiare ale Uniunii, care să cuprindă întreaga acțiune antifraudă, atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

8.  salută performanța OLAF în investigațiile sale, în special numărul mai mare al recomandărilor emise (309 față de 275 în 2022) și suma totală recomandată pentru recuperare financiară (1 043,8 milioane EUR față de 426,8 milioane EUR în 2022), având în vedere numărul constant al cazurilor deschise (190 în 2023 și 192 în 2022) și finalizate (265 în 2023 și 256 în 2022); subliniază, în special, că, în perioada 2019-2023, peste 88 % din neregulile identificate ca fiind potențial frauduloase și legate de cheltuielile plătite în cadrul gestiunii directe au fost depistate în urma anchetelor desfășurate de OLAF; regretă că durata îndelungată a anchetelor poate avea un efect negativ prin lansarea ulterioară cu întârziere a măsurilor de remediere; își reiterează solicitarea de a primi cifre cuprinzătoare și corespunzător de detaliate cu privire la sumele recuperate efectiv de Comisie pe baza recomandărilor financiare emise de OLAF; invită, de asemenea, Comisia să includă în următoarele rapoarte PIF secțiuni ad-hoc referitoare la OLAF, pentru a asigura o analiză și o raportare mai detaliată a activităților sale și a recuperărilor financiare efectuate;

9.  salută modul în care EPPO, activ din punct de vedere operațional din iunie 2021, și-a dezvoltat și și-a intensificat activitățile, fapt ce se reflectă efectiv în numărul de anchete deschise (1 371 față de 865 în 2022), în numărul total de anchete aflate în curs de desfășurare (1 927 față de 1 117 în 2022) și în numărul cazurilor de puneri sub acuzare (139 față de 87 în 2022); apreciază nivelul de detaliere al raportării EPPO, care oferă informații pertinente cu privire la multe tendințe și la situația din statele membre participante; solicită creșterea eficienței EPPO, reflectată în sumele recuperate și nu doar în numărul de anchete;

10.  evidențiază valoarea adăugată pe care organele UE o aduc protecției intereselor financiare ale Uniunii și luptei împotriva fraudei, în special în ceea ce privește criminalitatea transfrontalieră, după cum o demonstrează rezultatele operaționale ale EPPO și OLAF și în 2023; își reiterează apelul de a se garanta că toți actorii UE implicați în combaterea fraudei dispun de resurse adecvate și, în acest sens, reamintește Comisiei și Consiliului că fiecare euro cheltuit pentru acțiuni de investigare și de combatere a fraudei revine la bugetul UE;

11.  este preocupat de faptul că pierderile financiare substanțiale cauzate de fraudele din domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA), raportate de EPPO, au un efect negativ asupra bugetelor naționale ale statelor membre, amenințând în același timp impozitarea justă și concurența loială între întreprinderi pe piața unică; subliniază că TVA reprezintă o resursă importantă și pentru bugetul Uniunii; consideră că este oportun să se țină seama de complexitatea dispozițiilor subiacente privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii atunci când se cuantifică impactul financiar al activităților EPPO(22); atrage atenția asupra numărului îngrijorător de anchete privind programele de redresare și reziliență (233) și a pierderilor financiare estimate (1,86 miliarde EUR); solicită, prin urmare, adoptarea unor măsuri corespunzătoare atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

12.  invită Comisia să elaboreze și să pună în aplicare soluții care să permită monitorizarea recomandărilor OLAF și a urmăririlor penale ale EPPO, analiza acestora și măsurarea impactului real al acțiunilor lor asupra protecției bugetului Uniunii în ceea ce privește recuperarea atât a fondurilor gestionate necorespunzător, cât și a resurselor necolectate, cu scopul de a oferi o justificare suplimentară pentru elaborarea politicilor orientate spre rezultate; invită Comisia să informeze Parlamentul despre rezultatul urmăririlor penale ale EPPO;

13.  afirmă că comunicarea și transparența sunt esențiale pentru combaterea fraudei și a corupției; subliniază importanța implicării societății civile, a mass-mediei și a jurnalismului de investigație pentru a îmbunătăți cunoașterea situației; subliniază rolul central jucat de presă și de jurnalismul de investigație în combaterea fraudei, a corupției, a conflictelor de interese și a altor utilizări abuzive ale fondurilor publice; consideră că este esențial să se protejeze presa împotriva presiunilor și influenței politice pentru protejarea independenței sale și a rolului său de gardian al democrației și al bunei gestionări a fondurilor publice;

14.  subliniază că transparența joacă un rol important în gestionarea fondurilor publice; încurajează Comisia și statele membre să asigure o transparență maximă în utilizarea fondurilor, inclusiv în ceea ce privește informațiile despre beneficiarii finali;

15.  evidențiază rolul important ce le revine autorităților publice în promovarea unei culturi a toleranței zero față de fraude și afirmă că comunicarea și transparența sunt esențiale pentru combaterea fraudei și a corupției; subliniază importanța implicării societății civile, a sectorului privat, a mass-mediei și a jurnalismului de investigație pentru a îmbunătăți cunoașterea situației; încurajează Comisia să ofere sprijin acestor actori relevanți sub formă de programe de formare, finanțare și orice alte măsuri necesare pentru a le asigura independența față de influențele externe și față de supravegherea ilegală de către stat, intimidare și încercările de a le submina legitimitatea, în conformitate cu drepturile fundamentale ale UE și cu statul de drept; invită Comisia să lanseze o campanie paneuropeană de sensibilizare a publicului cu privire la riscurile știrilor false, ale dezinformării și ale conținutului deepfake în cazurile de fraudă care afectează proiectele finanțate de UE;

16.  este preocupat de avertizarea clară a EPPO și a Europol cu privire la prezența tot mai mare a grupurilor infracționale organizate în spatele celor mai relevante cazuri de fraudă transfrontalieră; ia act că raportul anual al EPPO indică faptul că, dintre anchetele sale active desfășurate până la sfârșitul anului 2023, 209 vizau infracțiuni anchetate ce dezvăluiau prezența unor organizații infracționale axate pe PIF; înțelege că criminalitatea organizată afectează în mod substanțial resursele Uniunii și că amploarea fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii, în special în ceea ce privește partea de venituri a bugetului, poate fi explicată numai prin implicarea masivă a unor mari grupuri ale criminalității organizate; este conștient de faptul că actualele instrumente de analiză și raportare nu permit o cuantificare satisfăcătoare care să permită evaluarea eficacității sau a deficiențelor măsurilor și politicilor în vigoare; invită Comisia să inițieze rapid toate acțiunile necesare pentru a soluționa problema analizelor și raportării;

17.  susține că faptul că legislația pertinentă a UE nu a fost transpusă eficient în legislația națională a multor state membre și faptul că legile naționale ale statelor membre nu sunt armonizate oferă oportunități pentru grupurile criminalității organizate de a desfășura o serie de activități transfrontaliere ilegale în domenii care afectează interesele financiare ale Uniunii; reiterează, prin urmare, cererile sale anterioare privind revizuirea Deciziei-cadru 2008/841/JAI a Consiliului privind lupta împotriva crimei organizate(23) și introducerea unei noi definiții comune a crimei organizate, ținând seama, în special, de utilizarea corupției, a violenței, a amenințărilor sau a intimidării pentru a obține controlul asupra activităților economice sau a achizițiilor publice;

18.  atrage atenția asupra rezultatelor sondajului Eurobarometru din 2023 privind „Atitudinea cetățenilor față de corupția din UE în 2023”, care arată că corupția reprezintă o preocupare serioasă pentru cetățenii și întreprinderile din UE; este convins că corupția la nivel înalt, inclusiv în instituțiile UE, nu numai că afectează interesele financiare ale Uniunii și economia UE în ansamblu, ci și subminează încrederea cetățenilor în instituțiile democratice din UE și din statele membre; subliniază că grupurile infracționale organizate utilizează din ce în ce mai des corupția pentru a se infiltra în administrația publică și pentru a obține avantaje economice;

19.  subliniază că, în ceea ce privește cazurile de corupție, EPPO a raportat că până la sfârșitul anului 2023 au fost anchetate 131 de infracțiuni (în 2022 au fost 87 de cazuri) și că, în perioada 2019-2023, 65 de cazuri au fost raportate Comisiei prin intermediul IMS(24) de către 11 țări, iar sumele raportate drept neconforme, care sunt legate de astfel de cazuri, se ridică la aproximativ 50,5 milioane EUR; invită Comisia să solicite ca EPPO să informeze Parlamentul cu privire la suma de bani recuperată din cei 50,5 milioane EUR;

20.  este conștient că statele membre au strategii de combatere a corupției; solicită o evaluare și o revizuire periodică a acestor strategii; subliniază că este important să se ia în considerare și să se dea curs pe deplin recomandărilor specifice fiecărei țări referitoare la combaterea corupției;

21.  recunoaște eforturile Comisiei de a preveni și de a soluționa cazurile de conflict de interese în gestionarea resurselor financiare ale Uniunii; observă că, în perioada 2019-2023, prin intermediul IMS au fost raportate 419 cazuri legate de conflicte de interese (375 în perioada 2018-2022), implicând în total aproximativ 112 milioane EUR; subliniază că CCE a indicat în activitatea sa de audit(25) că principala sursă de informații privind conflictele de interese este IMS, iar cantitatea și calitatea datelor înregistrate în IMS variază de la un stat membru la altul; subliniază că, în situațiile în care statele membre consideră că un conflict de interese este o componentă minoră într-un caz de fraudă mai amplu, acestea nu raportează astfel de cazuri ca fiind legate de conflicte de interese; invită Comisia să adopte inițiativele necesare pentru a asigura o raportare coerentă și corespunzător de detaliată în IMS a situațiilor de mai sus; solicită ca dispozițiile privind conflictele de interese să fie aplicate într-un mod care să asigure securitatea juridică, să se bazeze pe o evaluare clară și proporțională a riscurilor și să permită aplicarea lor practică de către autoritățile competente;

Veniturile

22.  observă că, în 2023, numărul total de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă legate de resursele proprii tradiționale (RPT) (5 118 față de 4 661 în 2022) a fost cu 10 % mai mare decât media pe cinci ani (2019-2023), însă suma în cauză a scăzut cu 12 %, ajungând la 478 de milioane EUR (față de 783 de milioane EUR până la sfârșitul anului 2022); regretă că, deși datele arată o mai bună recuperare pentru cazurile nefrauduloase (82 %), nivelul de recuperare pentru cazurile de fraudă rămâne neschimbat, și anume 25 %, acesta fiind în continuare un nivel scăzut și distribuit inegal în statele membre;

23.  evidențiază că, în 2023, Comisia a considerat că în doar cinci dintre noile rapoarte de anulare care i-au fost prezentate de statele membre s-a demonstrat în mod satisfăcător că resursele proprii tradiționale au fost pierdute din motive care nu pot fi imputate statelor membre în cauză și că acestea din urmă nu erau responsabile din punct de vedere financiar pentru pierderile respective; constată, în schimb, că în 81 de cazuri, în valoare de aproape 69 de milioane EUR, Comisia a considerat că statele membre nu au demonstrat în mod satisfăcător că resursele proprii tradiționale au fost pierdute din motive ce nu le pot fi imputate și că, prin urmare, au fost responsabile din punct de vedere financiar pentru pierderile în cauză; concluzionează, prin urmare, că se pot aduce îmbunătățiri în ceea ce privește colectarea resurselor proprii tradiționale de către statele membre;

24.  subliniază că este esențial ca statele membre să își onoreze responsabilitatea de a colecta resursele proprii tradiționale, pentru a asigura că sarcina finanțării cheltuielilor UE este împărțită echitabil între statele membre și pentru a menține condiții de concurență echitabile pentru actorii economici de pe piața unică; invită statele membre să își intensifice eforturile de îmbunătățire a eficacității activității administrațiilor lor naționale în domeniul recuperării, după detectarea de nereguli și fraude legate de TVA, pentru a crește valoarea resurselor proprii tradiționale puse la dispoziția bugetului UE; recunoaște că deficitul de conformitate în materie de TVA nu este legat doar de fraudă și evaziune, ci include și TVA-ul pierdut ca urmare a insolvenței, falimentului, erorilor administrative și optimizării fiscale legale; consideră însă că frauda în domeniul TVA, cum ar fi frauda intracomunitară cu firme „fantomă”, contribuie semnificativ la nerespectarea legislației în materie de TVA și își reiterează apelul ca această chestiune să fie abordată prin mijloace digitale, norme în materie de TVA care protejează împotriva fraudei și o cooperare mai strânsă între autoritățile fiscale naționale și organele de anchetă competente ale UE;

25.  ia act de cadrul juridic actual referitor la cooperarea cu OLAF, EPPO și Eurofisc; invită Comisia să accelereze procesul de revizuire a cadrului juridic actual, cu scopul de a asigura un temei juridic clar pentru cooperarea directă dintre Eurofisc și EPPO; încurajează OLAF să maximizeze posibilitățile oferite de practicile de asistență administrativă reciprocă pentru a depista și a identifica fraudele vamale și fraudele conexe în materie de TVA, precum și să raporteze aceste cazuri către EPPO fără întârziere; subliniază că, în 2023, EPPO a identificat fraude în materie de TVA în aproximativ 20 % din cazurile sale active (873 de cazuri), aceste infracțiuni situându-se pe locul doi în rândul tipurilor de infracțiuni, după fraudele legate de cheltuielile ce nu sunt legate de achizițiile publice (1 586 de cazuri); este preocupat de participarea tot mai mare a grupurilor infracționale organizate la operațiunile de fraudă în domeniul TVA și de legăturile identificate între acest tip de fraudă și alte tipuri de infracțiuni foarte grave, cum ar fi spălarea banilor;

26.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a revedea pragul de 10 milioane EUR stabilit în Directiva PIF, care are un impact major asupra activităților EPPO în cazurile de fraudă în materie de TVA; este convins că diferitele interpretări ale metodologiilor de calcul al acestui prag fac ca situația să fie neclară; subliniază că pragul actual limitează efectul disuasiv și permite făptașilor să caute cea mai slabă jurisdicție pentru a eluda intervenția EPPO; consideră că revizuirea Directivei PIF ar trebui fie să vizeze eliminarea pragului, fie să îl reducă substanțial; invită Comisia să ofere între timp orientări corespunzătoare cu privire la metoda de calcul pentru cazurile tratate înainte de modificarea Directivei PIF;

27.  constată că absența unor date regionale și sectoriale dezagregate privind deficitul de încasare a TVA împiedică identificarea domeniilor celor mai expuse riscului de fraudă și evaziune fiscală; invită Comisia să introducă un sistem armonizat de măsurare a deficitului de încasare a TVA, care să includă dimensiuni teritoriale și sectoriale, permițând astfel dezvoltarea unor strategii antifraudă mai bine fundamentate pe dovezi și mai bine orientate;

28.  evidențiază importanța unei cooperări eficace și eficiente între OLAF și EPPO în acest sector specific al veniturilor și susține că depistarea corespunzătoare și transmiterea datelor de către OLAF către EPPO ar putea crește nivelul de colectare a TVA și a veniturilor vamale pentru bugetul UE și ar contribui la evitarea suprapunerii acțiunilor celor două oficii;

29.  subliniază că fragmentarea sistemelor informatice în rândul administrațiilor fiscale naționale împiedică eficacitatea luptei împotriva fraudei în domeniul TVA și limitează potențialul de sinergii între autoritățile naționale și cele ale UE;

Cheltuielile

30.  este preocupat de nivelul ridicat al fraudelor și neregulilor depistate, atât în 2023, cât și în 2022, în cadrul politicii agricole comune, atât în ceea ce privește dezvoltarea rurală, cât și sprijinul acordat agriculturii; observă că datele confirmă tendințele și riscurile identificate în anii precedenți; constată că neregulile de natură frauduloasă raportate în sectorul dezvoltării rurale au crescut în perioada 2019-2023, în principal din cauza numărului mai mare de nereguli depistate în perioada de programare 2014-2020; ia act de faptul că, în perioada 2019-2023, numărul neregulilor nefrauduloase în sectorul dezvoltării rurale a crescut în mod continuu, odată cu punerea în practică a programelor;

31.  observă că, în cadrul politicii de coeziune, numărul și sumele financiare ale neregulilor de natură nefrauduloasă raportate pentru perioada de programare 2014-2020 sunt mult mai mici decât cele raportate în primii 10 ani de punere în aplicare a perioadei de programare 2007-2013; subliniază că rata fraudelor depistate(26) (0,53 %) pentru perioada de programare 2014-2020 este similară cu cea din perioada de programare 2007-2013, în timp ce rata neregulilor depistate (0,67 %) este mult mai scăzută decât rata înregistrată pentru perioada de programare 2007-2013 (2,5 %); constată că neregulile individuale care implică sume financiare mari au un impact substanțial asupra ratei de detectare a fraudelor; solicită clarificări suplimentare cu privire la corelația dintre rata detectare a fraudelor și apariția fraudelor;

32.  salută raportul analitic al OLAF intitulat „Frauda și neregulile în funcție de domeniile politicii de coeziune – compararea riscurilor”, care se referă la informațiile comunicate de statele membre pentru perioada de programare 2014-2020 până în decembrie 2023 și identifică domeniile deosebit de expuse riscului de fraudă (cum ar fi investițiile pentru mediu, schimbările climatice și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, cercetarea, dezvoltarea și inovarea); observă că cele mai mari sume financiare în cazurile de fraudă au fost depistate în domeniul protecției mediului și al cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării;

33.  își exprimă din nou îngrijorarea cu privire la procedurile administrative îndelungate pentru tratarea cazurilor de fraudă raportate; subliniază că, în medie, în perioada 2019-2023, în cadrul politicii agricole comune, au fost necesari aproape patru ani de la începutul unei nereguli și până la apariția unei suspiciuni de activitate frauduloasă și încă aproape trei ani pentru a închide un caz după ce acesta a fost adus la cunoștința Comisiei; subliniază că, în domeniul coeziunii, în perioada 2014-2020, a fost nevoie în medie de aproximativ un an și jumătate pentru a se ajunge la suspiciunea că a fost comisă o neregulă de natură frauduloasă și de peste doi ani pentru a închide cazul după ce acesta a fost raportat Comisiei; solicită Comisiei să intensifice dialogul cu autoritățile statelor membre și să le ofere acestora recomandări în sensul reducerii duratei procedurilor administrative;

34.  observă că, pentru gestiunea directă în perioada 2019-2023, OLAF a fost menționat ca sursă de depistare a neregulilor frauduloase pentru 88,4 % din elementele de recuperare, ceea ce corespunde unui procent de 92,1 % din totalul sumelor recuperate; solicită Comisiei să prezinte informații clare cu privire la datele în cauză și la măsurile întreprinse pentru a asigura o recuperare mai rapidă, inclusiv date privind nivelul general de recuperare în cazul neregulilor de natură frauduloasă și nefrauduloasă;

35.  atrage atenția că, atunci când, în pofida măsurilor preventive, sunt depistate nereguli de natură frauduloasă sau nefrauduloasă, recuperarea constituie măsura care protejează interesele financiare ale Uniunii, permițând punerea corectă în aplicare a politicilor UE și recuperarea cheltuielilor plătite care nu respectă cerințele de finanțare; atrage atenția asupra constatărilor din Raportul special nr. 07/2024(27) al CCE referitoare la perioada 2014-2020, pentru care cheltuielile neconforme raportate au reprezentat o sumă de 14 miliarde EUR, care urmează să fie rambursată prin recuperare; subliniază necesitatea accelerării procesului de recuperare prin instituirea unor termene clare și impunerea unor penalități pentru întârzieri, astfel încât fondurile să fie returnate cât mai rapid la bugetul UE; invită Comisia să propună măsuri corespunzătoare pentru a asigura o informare completă cu privire la cheltuielile neconforme și măsurile de corecție aferente aplicate;

36.  evidențiază importanța măsurilor de monitorizare după luarea măsurilor corective necesare, cu scopul de a desprinde învățături în urma cazurilor de fraudă și de a îmbunătăți procedurile pentru a preveni apariția unor cazuri similare în viitor; consideră că este important, în acest sens, ca statele membre să monitorizeze îndeaproape cazurile analizând factorii favorizanți care stau la baza fraudei și evaluând necesitatea de a-și revizui sistemele de gestiune și control în consecință;

37.  înțelege că, în urma lipsei de sprijin din partea Consiliului pentru inițiativele sale din 2004 și 2014, Comisia nu este dispusă să prezinte o altă propunere legislativă privind asistența administrativă reciprocă în domeniile de cheltuieli ale UE în care nu se prevede în prezent această practică; încurajează Comisia să profite de revizuirea Regulamentului privind OLAF(28), care îi conferă deja OLAF un mandat mai puternic pentru coordonarea acțiunilor statelor membre, cu scopul de a întări dispozițiile actuale pentru a elimina această lacună;

38.  ia act de faptul că organizațiile societății civile reprezintă o componentă esențială a unei societăți democratice dinamice, asigurând o acoperire largă a diferitelor puncte de vedere în dezbaterile publice; recunoaște că aceste organizații ar putea primi fonduri din partea Uniunii pentru a le sprijini activitatea de a contribui la dialogul democratic și la implicarea publicului; constată că UE este unul dintre cei mai mari finanțatori la nivel mondial ai organizațiilor societății civile; subliniază că transparența în cadrul reuniunilor părților interesate este fundamentală pentru integritatea democratică și ar trebui să se aplice în mod egal tuturor entităților care colaborează cu instituțiile UE; subliniază că documentarea și divulgarea clară a unor astfel de interacțiuni consolidează încrederea publicului și răspunderea democratică; subliniază că activitățile de lobby ar trebui să fie transparente, cu dezvăluirea completă a tuturor părților implicate; constată că au existat acuzații din partea unor membri ai Comisiei pentru control bugetar potrivit cărora acordurile de grant încheiate de Comisie cu toate tipurile de beneficiari includ activități detaliate de lobby care ar putea fi interpretate ca o posibilă ingerință în procesul decizional intern din Uniune; ia act de recentul raport special al CCE privind transparența finanțării UE acordate ONG-urilor(29), care, deși afirmă că utilizarea fondurilor UE pentru promovarea ONG-urilor este legală și confirmă că este în conformitate cu cerințele juridice ale UE în materie de transparență, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul financiar al UE, subliniază, în același timp, faptul că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a îmbunătăți transparența finanțării UE primite de toți beneficiarii; invită, în acest sens, Comisia să pună în aplicare recomandările CCE privind examinarea declarațiilor pe proprie răspundere în sistemul de transparență financiară al UE, precum și să monitorizeze proactiv respectarea de către beneficiari a valorilor și principiilor fundamentale ale UE; reamintește, în plus, Raportul special nr. 05/2024 al CCE(30); subliniază necesitatea ca Secretariatul Registrului de transparență al UE să își intensifice verificările sistematice ale declarațiilor pe proprie răspundere ale entităților care se declară „ONG-uri, platforme, rețele și altele similare”; observă că astfel de verificări sistematice s-ar putea baza pe un set de criterii, inclusiv statutul non-profit, obiectivele de interes public și independența, pentru a consolida încrederea în toate entitățile înregistrate în Registrul de transparență al UE, și ar trebui să fie sprijinite de cerințe solide privind răspunderea și transparența;

39.  consideră că atunci când se evaluează modelele de livrare pentru cheltuielile UE, ar trebui să se țină seama de vulnerabilitatea la fraudă și la alte utilizări abuzive a diferitelor opțiuni; invită Comisia să se asigure că învățămintele desprinse din conceperea și punerea în aplicare a MRR, inclusiv recomandările care i-au fost adresate de CCE și de Parlament, sunt luate în considerare pentru viitoarele instrumente de finanțare ale UE, în special în cadrul financiar multianual de după 2027; subliniază că deficiențele identificate în punerea în aplicare a MRR, inclusiv riscurile de fraudă, dubla finanțare și lipsa de transparență, trebuie să servească drept lecție pentru viitoarele cadre financiare ale UE; se opune oricărei reluări a modelului MRR în forma sa actuală și accentuează că orice finanțare viitoare bazată pe performanță trebuie să fie însoțită de garanții, de cerințe de transparență și de mecanisme de prevenire a fraudei semnificativ mai puternice pentru a asigura buna gestionare a fondurilor UE;

NextGenerationEU (NGEU) și Mecanismul de redresare și reziliență (MRR)

40.  apreciază eforturile depuse de Comisie pentru revizuirea celor 27 de planuri de redresare și reziliență (PNRR) cu scopul de a le adapta la perturbările de pe piața energiei în urma invaziei masive a Ucrainei de către Rusia; observă că se preconizează că integrarea REPowerEU în PNRR va contribui la reducerea dependenței de combustibilii fosili din Rusia și va spori autonomia europeană;

41.  reamintește, cu toate acestea, că se pot observa întârzieri în punerea în aplicare a MRR și invită Comisia să rămână vigilentă, în special spre sfârșitul ciclului de viață al MRR, pentru a se asigura că statele membre protejează în mod adecvat interesele financiare ale UE și că banii contribuabililor din UE sunt cheltuiți în mod adecvat;

42.  subliniază că existența unor sisteme solide de gestionare și control este importantă pentru prevenirea fraudei, deoarece acestea au efectul de a-i descuraja pe infractori să încerce să fraudeze autoritățile publice; își exprimă îngrijorarea cu privire la observațiile repetate ale CCE care indică deficiențe persistente în implementarea sistemelor de control ale statelor membre, deoarece acest lucru implică riscuri în ceea ce privește disponibilitatea unor date complete și exacte care stau la baza cererilor de plată, accesul la aceste cereri în scopuri de control și funcționarea eficace a sistemelor de control ale statelor membre pentru a proteja interesele financiare ale UE; regretă că, în mai multe state membre, sistemele de control nu erau pe deplin funcționale atunci când au început să fie puse în aplicare PNRR și subliniază că astfel de probleme prezintă riscuri pentru regularitatea plăților din MRR și pentru protejarea intereselor financiare ale UE; invită Comisia să se asigure că statele membre remediază fără întârziere deficiențele identificate în cadrele lor de control, inclusiv punând în aplicare recomandările care i-au fost adresate de CCE;

43.  observă că cadrul de control al Comisiei pentru MRR se bazează în primul rând pe responsabilitatea statelor membre de a proteja interesele financiare ale UE; invită Comisia să acorde o atenție susținută îndeplinirii de către statele membre a jaloanelor specifice de audit și control adăugate la planurile de redresare și reziliență care nu au fost suficient de solide și să depună în continuare eforturi pentru a elimina lacunele în materie de responsabilitate; ia act de acțiunile inițiate de Comisie în urma recomandărilor CCE privind deficiențele identificabile ale sistemelor de control și de raportare din unele state membre; îndeamnă Comisia să ia măsuri decisive și rapide ori de câte ori este necesar și să folosească pe deplin dispozițiile Regulamentului MRR dacă persistă deficiențe în sistemele de control ale statelor membre;

44.  observă cu profundă îngrijorare că Raportul special nr. 14/2024 al CCE a constatat că impactul asupra climei al cheltuielilor verzi din cadrul MRR este posibil să fi fost supraestimat cu până la 34,5 miliarde EUR, unele proiecte având un impact minim asupra tranziției energetice sau chiar cauzând daune mediului, mărind în același timp riscul de fraudă;

45.  solicită stabilirea unor criterii clare și măsurabile pentru investițiile verzi în cadrul bugetului UE și al MRR, pentru a se asigura faptul că numai proiectele cu beneficii economice și de mediu semnificative și dovedite primesc finanțare, mărind astfel asumarea răspunderii și sustenabilitatea pe termen lung și reducând totodată riscul de fraudă;

46.  observă că, pentru MRR, Raportul PIF din 2023 indică numărul de cazuri de suspiciune de fraudă raportate de Comisie (15) și numărul de audituri (13, față de 16 efectuate în 2022), dar nu conține numărul îngrijorător de mare de investigații desfășurate de EPPO (233 de investigații au vizat programe de redresare și reziliență, cu o pierdere financiară estimată de 1,86 miliarde EUR); este preocupat de o posibilă creștere a numărului de cazuri de fraudă, corupție, dublă finanțare și conflicte de interese în următorii ani și îndeamnă Comisia și statele membre să acționeze rapid pentru a asigura buna gestiune și distribuirea echitabilă a fondurilor MRR;

47.  invită Comisia să introducă raportarea obligatorie a fraudelor prin intermediul IMS pentru toate cazurile legate de MRR, asigurându-se faptul că neregulile și fraudele care afectează fondurile MRR sunt înregistrate și monitorizate sistematic; constată cu îngrijorare lipsa de transparență în raportarea fraudelor legate de fondurile MRR și insistă ca toate statele membre să respecte obligații de raportare standardizate;

48.  solicită OLAF să își continue analiza riscurilor, care, în 2023, a fost pusă la dispoziția statelor membre împreună cu o versiune actualizată a „cadrului de risc al MRR”, precum și cu evenimentele de formare și seminarele destinate autorităților statelor membre; aprobă utilizarea IMS pentru raportarea neregulilor din cadrul MRR; își repetă apelul adresat Comisiei, agențiilor și organelor specializate ale UE, precum și statelor membre să coopereze în mod activ și să interacționeze pentru a asigura protecția intereselor financiare ale UE în cursul punerii în aplicare a NGEU;

49.  observă că, în cadrul Orientărilor privind planurile de redresare și reziliență(31), Comisia a adoptat anexa IV privind cadrul pentru reduceri și recuperări aferent MRR; înțelege că reducerea unei plăți este fezabilă atunci când mai sunt încă plăți care trebuie efectuate; reamintește că MRR se încheie în 2026; subliniază că recuperarea trebuie inițiată numai atunci când nu mai rămân alte tranșe; este preocupat de faptul că această procedură de recuperare, împrumutată din modelul de execuție a fondurilor de coeziune, s-a dovedit a fi extrem de ineficace, fiind abandonată în actualul CFM; regretă profund că, până la sfârșitul anului 2023 în ABAC nu au existat ordine de recuperare în ceea ce privește MRR și că statele membre nu au încă obligația de a raporta prin IMS neregulile legate de MRR;

50.  subliniază încă o dată că transparența joacă un rol vital în demascarea sistemelor frauduloase și în descurajarea acțiunilor frauduloase; își reiterează nemulțumirea cu privire la interpretarea aprobată de Comisie a conceptului de „destinatar final” în cadrul MRR; respinge interpretarea incompletă și înșelătoare a Comisiei(32); observă că, chiar și potrivit orientărilor Comisiei(33), „destinatarul final” este „ultima entitate” care primește fonduri din cadrul MRR pentru o anumită măsură și că orice destinatar inițial sau intermediar al finanțării, cum ar fi ministerele sau agențiile care funcționează doar ca distribuitori ai fondurilor, nu ar trebui să fie considerat drept „ultima entitate”; invită din nou Comisia să solicite statelor membre să comunice informații privind „destinatarul final” sau „ultima entitate” și să nu accepte din partea statelor membre nicio informație privind „destinatarii de al doilea nivel” care nu respectă acordul dintre colegiuitori; invită Comisia să își revizuiască orientările, prezentând cazuri și exemple care să poată clarifica dispoziția și să fie un termen de referință solid pentru autoritățile naționale, astfel încât să sprijine un nivel adecvat de transparență și o interpretare omogenă în toate statele membre; accentuează că, în cazul în care Comisia refuză în continuare să asigure transparența deplină, Parlamentul trebuie să ia în calcul toate măsurile disponibile pentru a asigura conformitatea;

51.  este preocupat de avizul CCE(34) privind riscul tot mai mare ca fondurile UE să fie cheltuite de două ori pentru aceeași măsură și să fie acordate de două ori pentru aceeași acțiune; înțelege că măsurile corespunzătoare în domenii similare, cum ar fi infrastructura de transport și cea energetică, sunt finanțate atât din bugetul UE, cât și din MRR, deoarece fondul UE de redresare în urma pandemiei finanțează acțiuni similare celor vizate de programele obișnuite ale UE; recunoaște că este permisă o complementaritate între MRR și alte instrumente ale UE, dar observă că acest lucru ar putea duce la atingerea unor jaloane care sunt finanțate integral din alte fonduri decât MRR, deoarece MRR nu este legat de rambursarea costurilor suportate efectiv, ci mai degrabă recompensează atingerea jaloanelor și a țintelor; subliniază că diferitele niveluri de guvernanță, peisajul informatic fragmentat și schimburile limitate de date sau utilizarea instrumentelor de extragere a datelor, cum ar fi ARACHNE, împiedică depistarea dublei finanțări și, prin urmare, mecanismele de control existente pot fi insuficiente pentru a reduce în mod corespunzător acest risc crescut; susține că lipsa accesului direct la lista completă a destinatarilor finali ai MRR limitează capacitatea Comisiei de a depista posibilele cazuri de dublă finanțare; consideră că atitudinea precaută adoptată de unele state membre, și anume de a evita combinarea MRR cu alte instrumente ale UE, contribuie la reducerea riscului de dublă finanțare; solicită Comisiei să își intensifice controalele în acest sens;

52.  observă că statele membre pot include în planurile lor de redresare și reziliență măsuri fără costuri estimate sau cu costuri estimate zero(35); atrage atenția, de asemenea, că aceste jaloane „fără costuri” reprezintă principalul termen de referință pentru evaluarea utilizării corecte a resurselor MRR în scopurile preconizate; înțelege că plățile pentru aceste jaloane „fără costuri” sau „cu costuri zero” sunt efectuate după realizarea jaloanelor, indiferent de costurile suportate, în conformitate cu abordarea „finanțare nelegată de costuri” din MRR; observă însă că astfel de jaloane fac imposibilă verificarea bunei gestionări a resurselor plătite din MRR, deoarece aceste resurse sunt vărsate în legătură cu un jalon pentru care nu au fost utilizate; invită Comisia să reconsidere ipoteza potrivit căreia o măsură „cu costuri zero” nu poate genera o dublă finanțare, indiferent dacă sunt utilizate sau nu alte fonduri ale UE pentru a o pune în aplicare; solicită insistent Comisiei să consolideze controalele privind măsurile „cu costuri zero” și să îndrume statele membre în legătură cu modul de abordare a conceperii din punct de vedere financiar a măsurilor în cauză pentru a preveni un astfel de risc;

53.  invită din nou Comisia să mențină proceduri de audit ex post adecvate și să acorde o atenție deosebită riscului de inversare după efectuarea plăților pentru atingerea țintelor auditate anterior și evaluate ca fiind atinse la nivel satisfăcător;

54.  dă curs inițiativei strategice a Ombudsmanului cu privire la transparență și răspundere privind MRR, lansată în februarie 2022 și finalizată în septembrie 2023, aprobând pe deplin rezultatele acesteia; salută dialogul în curs dintre Comisie și Ombudsman pentru a răspunde în cazul situațiilor nesatisfăcătoare detectate, în special în ceea ce privește tabloul de bord și publicarea proactivă a documentelor legate de MRR;

Digitalizare și transparență pentru intensificarea luptei împotriva fraudelor

55.  salută acordul politic la care s-a ajuns în legătură cu textul propunerii de reformare a Regulamentului financiar; consideră că extinderea domeniului de aplicare al EDES pentru a include gestiunea partajată și adoptarea unui temei juridic pentru folosirea ARACHNE ca model pentru un instrument la nivelul UE de extragere a datelor și de evaluare a riscurilor vor consolida protecția intereselor financiare ale UE; reamintește apelurile din rapoartele anterioare de a asigura faptul că toate statele membre utilizează instrumentele de extragere a datelor, în special ARACHNE, pentru a asigura standarde de raportare promptă și diligentă;

56.  este de acord cu opinia potrivit căreia IMS, sistemul prin care statele membre raportează Comisiei neregulile și fraudele care afectează bugetul UE, are potențialul de a asigura o interoperabilitate mai mare cu alte instrumente instituționale ale Comisiei, cum ar fi ARACHNE și EDES, și cu instrumente digitale din statele membre; solicită să fie informat, în urma reformării Regulamentului financiar, despre evoluția interfeței EDES-IMS și despre posibila utilizare a datelor IMS în cadrul instrumentului de extragere a datelor și de evaluare a riscurilor (ARACHNE);

57.  își reia apelul privind creșterea interoperabilității dintre sistemele de date și privind armonizarea raportării, monitorizării și auditului în Uniune; este conștient de caracterul transversal al interoperabilității și salută adoptarea Regulamentului privind Europa interoperabilă(36);

58.  subliniază concluziile Documentului de analiză nr. 4/2023 al CCE din 6 iulie 2023 intitulat „Digitalizarea gestionării fondurilor UE”; reamintește efectele pozitive ale digitalizării asupra prevenirii și detectării fraudelor și neregulilor, precum și asupra gestionării, controlului și auditării fondurilor UE, permițând un acces mai ușor și mai rapid la date și verificări încrucișate de la distanță, limitând astfel costurile prin reducerea necesității controalelor și a controalelor la fața locului;

59.  recunoaște că valorificarea unei economii în timp real și bazate pe date are beneficii semnificative pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, reducând totodată sarcina administrativă a autorităților publice și a întreprinderilor care desfășoară activități și schimburi comerciale transfrontaliere în interiorul UE; invită UE și statele membre să îmbunătățească eficacitatea schimbului de date prin crearea unui ecosistem digital care să permită circulația fără sincope, în timp real și securizată a datelor standardizate, structurate și prelucrabile automat între întreprinderi și autoritățile publice, în special administrațiile fiscale naționale, în vederea limitării posibilităților de comitere a fraudei și a evaziunii fiscale;

60.  este de acord cu opinia potrivit căreia digitalizarea ar trebui să se afle în centrul oricărei strategii antifraudă și, în special, că ar trebui să fie integrată în strategiile naționale antifraudă pentru a permite coordonarea între componentele sale și pentru ca amenințările reprezentate de noile tehnologii să fie luate în considerare;

61.  consideră că digitalizarea oferă ocazii de îmbunătățire concretă a guvernanței rețelei antifraudă și că, prin înlesnirea comunicării și a accesibilității, contribuie la îmbunătățirea raportării, permițând astfel o mai bună înțelegere a obstacolelor care persistă și un răspuns mai prompt și mai cuprinzător din partea factorilor de decizie și a colegiuitorilor; salută faptul că peste jumătate dintre statele membre au luat măsuri pentru a identifica și a remedia lacunele în materie de competențe în domeniul digitalizării, mai ales lipsa de informații și lipsa accesului la date privind digitalizarea; încurajează statele membre și actorii din AAF să continue să remedieze lacunele în materie de competențe prin măsuri care implică, printre altele, schimbul de cunoștințe, formarea și extinderea know-how-ului și a competențelor în domeniul digitalizării;

62.  salută eforturile multor componente ale AAF de a evalua și de a dezvolta în continuare opțiunile oferite de IA și de învățarea automată în ceea ce privește identificarea și detectarea neregulilor și urmărirea creșterii eficienței în ceea ce privește atât sarcinile de analiză, cât și sarcinile administrative clasice; reafirmă că evaluarea umană trebuie să rămână caracteristica esențială a fiecărui proces; adaugă că IA are potențialul de a revoluționa lupta împotriva fraudei, permițând analiza rapidă a seturilor mari de date și îmbunătățind procesul de detectare a fraudelor și de identificare a tiparelor de fraudă; reamintește că folosirea cu succes a IA se bazează pe o colaborare eficace între toate părțile interesate și pe disponibilitatea unor date de înaltă calitate, fiind sprijinită de utilizarea eficace a ARACHNE; îndeamnă Comisia să depună eforturi pentru dezvoltarea IA în Europa, astfel încât să mențină suveranitatea datelor și să asigure o protecție solidă a datelor, aliniindu-se la principiile enunțate în Regulamentul privind IA(37) și în Regulamentul general privind protecția datelor(38) (RGPD); invită toți actorii antifraudă să își consolideze cooperarea pentru a folosi cât mai eficient și responsabil IA în lupta împotriva fraudei;

63.  recunoaște riscul tot mai mare ca conținutul generat de IA să fie folosit pentru a manipula procesele de achiziții, tranzacțiile financiare și probele în anchete privind fraude; invită Comisia să acorde prioritate cercetării și măsurilor de politică pentru a combate activitățile frauduloase facilitate de inteligența artificială, inclusiv tehnologiile deepfake și campaniile de dezinformare bazate pe IA care ar putea compromite mecanismele financiare și antifraudă; invită Comisia să propună dispoziții juridice și sancțiuni mai stricte pentru entitățile despre care s-a constatat că folosesc IA pentru a comite sau a facilita frauda financiară, inclusiv pentru scheme de spălare a banilor, falsificare a contractelor și furt de identitate digitală în procesele de achiziții, care sunt bazate pe IA;

64.  recunoaște importanța utilizării IA pentru a îmbunătăți calitatea și exhaustivitatea datelor schimbate cu statele membre; salută, în acest sens, acțiunile OLAF, inclusiv recomandările din rapoartele anuale PIF, dialogurile bilaterale structurate cu statele membre, revizuirea planului de acțiune al Comisiei privind strategia antifraudă și schimburile interinstituționale axate pe aceste chestiuni;

65.  solicită, de asemenea, o inițiativă specifică la nivelul UE pentru a dezvolta mecanisme de detectare a fraudelor bazate pe IA în cadrul OLAF, EPPO și Europol, pentru a mări eficiența urmăririi și prevenirii infracțiunilor financiare împotriva bugetului UE; recomandă înființarea unui grup operativ la nivelul UE, alcătuit din reprezentanți ai OLAF, EPPO, Europol și ai unităților naționale antifraudă, cu un accent specific pe amenințările de fraudă digitală, inclusiv tehnologia deepfake, documentele false generate de IA și frauda de identitate sintetică; subliniază că acest grup operativ ar trebui să dezvolte și să facă schimb de bune practici cu statele membre;

66.  subliniază necesitatea intensificării cooperării transfrontaliere și a mecanismelor de schimb de date între statele membre pentru a combate frauda bazată pe IA, în special în domenii cu risc ridicat, cum ar fi TVA, vămuirea și distribuirea de ajutoare financiare; încurajează crearea unui centru comun de informații al UE pentru a urmări activitățile frauduloase de IA în timp real; invită Comisia și statele membre să integreze IA și analiza datelor în sistemele de detectare a fraudelor, asigurând interoperabilitatea între bazele de date naționale și cele de la nivelul UE și menținând în același timp garanții solide în materie de protecție a datelor;

67.  invită Comisia și statele membre să implementeze măsuri stricte de transparență și audit în instrumentele de detectare a fraudelor bazate pe IA, pentru a preveni prejudecățile, manipularea algoritmică și utilizarea abuzivă în sistemele de supraveghere financiară; îndeamnă la elaborarea unor orientări etice privind IA pentru instituțiile antifraudă, pentru a asigura asumarea răspunderii;

68.  solicită un proces obligatoriu de verificare criminalistică pentru toate probele digitale prezentate în cazurile de fraudă financiară, asigurând autenticitatea documentelor, a materialelor audio și video utilizate în anchete;

Nivelul intern al AAF a UE – măsuri-cheie la nivelul UE în 2023

69.  subliniază că AAF a UE este o arhitectură instituțională complexă menită să detecteze, să prevină și să combată frauda și alte forme de abateri care afectează interesele financiare ale UE, bazată pe o rețea de cooperare pe mai multe niveluri, în care primul nivel [OLAF, EPPO, Europol, Eurojust, ACSB, Comisia, CCE și Banca Europeană de Investiții (BEI)] se bazează pe cooperarea orizontală dintre instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE, în timp ce celelalte niveluri se bazează pe relații verticale între UE și autoritățile naționale și între autoritățile UE și organizațiile internaționale; evidențiază că AAF a evoluat de-a lungul anilor printr-o serie de decizii separate care au creat o rețea inovatoare de entități; subliniază că activitățile lor coordonate din ultimii ani au generat o experiență valoroasă care ar trebui luată în considerare în viitoarea revizuire a reglementărilor relevante; accentuează că, odată cu crearea EPPO, a fost înființată prima autoritate europeană de urmărire penală, ceea ce permite anchete penale și urmărire penală prompte și directe, și că învățămintele desprinse din primii ani ai activității sale operaționale trebuie integrate cum se cuvine în cadrul legislativ pentru a se putea profita pe deplin de instrumentele și resursele disponibile; accentuează că este important să existe mandate clare atribuite între diferitele instituții, organe, oficii și agenții ale UE pentru a reduce la minimum riscul de suprapuneri și dublare a sarcinilor, asigurând astfel eficiența funcționării AAF;

70.  apreciază integrarea în Raportul PIF din 2023 a principalelor rezultate administrative și judiciare obținute de OLAF și, respectiv, de EPPO, ca urmare a numeroaselor solicitări ale Parlamentului privind o raportare mai cuprinzătoare a acțiunilor întreprinse de componentele AAF; consideră totuși că ar trebui să se țină seama de diferențele în ceea ce privește natura, domeniul de aplicare și granularitatea dintre cele două rapoarte și că domeniile de cooperare ar trebui indicate clar; consideră că diferențele dintre cifrele transmise de OLAF, EPPO și Raportul PIF pe 2023 sunt justificate în circumstanțele actuale; evidențiază că organismele de raportare din statele membre pot raporta cu privire la anchetele penale numai atunci când autoritățile judiciare relevante le autorizează să facă acest lucru, ceea ce înseamnă că, deși EPPO și OLAF raportează date privind investigațiile active, adesea organismele de raportare nu sunt în măsură să introducă aceste detalii în baza de date IMS din cauza necesității de a proteja confidențialitatea și de a asigura desfășurarea corespunzătoare a anchetelor; înțelege că aceste cazuri duc la diferențe în ceea ce privește datele („delta”) care pot fi eliminate numai atunci când anchetele sunt finalizate și datele relevante sunt incluse în raportarea către Comisie, astfel încât să poată fi incluse într-un viitor raport PIF;

71.  salută adoptarea de către Comisie, în mai 2023, a unui pachet de măsuri anticorupție care cuprinde o propunere de directivă privind combaterea corupției; consideră că prevenirea și urmărirea penală a corupției trebuie consolidate și invită Comisia să intensifice monitorizarea asigurării respectării măsurilor în statele membre;

72.  salută crearea unei rețele de combatere a corupției, care s-a reunit pentru prima dată la 20 septembrie 2023 și consideră că cartografierea zonelor cu un risc ridicat de corupție ar putea contribui în mod eficace la dezvoltarea în continuare a strategiei anticorupție a UE;

73.  subliniază importanța statului de drept ca una dintre valorile fundamentale ale Uniunii și accentuează că mecanismul de condiționalitate privind statul de drept este esențial pentru a asigura că statele membre continuă să respecte principiile statului de drept; continuă să fie profund îngrijorat de situația statului de drept din anumite state membre, care este deosebit de îngrijorătoare în sine și poate conduce la pierderi considerabile pentru bugetul Uniunii; invită Comisia să asigure punerea în aplicare strictă și rapidă a tuturor elementelor mecanismului atunci când statele membre încalcă principiile statului de drept și când acest lucru afectează sau riscă să afecteze interesele financiare ale UE; insistă, de asemenea, că trebuie să existe coerență între diferitele instrumente atunci când se evaluează situația statului de drept în statele membre;

74.  constată că cel de al patrulea raport al Comisiei pe 2023 privind statul de drept, adoptat în februarie 2024, prezintă măsurile subsecvente recomandărilor din raportul din anul precedent privind statul de drept; recunoaște că, în lupta împotriva corupției, mai multe state membre și-au actualizat strategiile și/sau planurile de acțiune naționale sau au lansat o revizuire a acestora, în timp ce altele au reformat legislația penală pentru a consolida lupta împotriva corupției; observă că pentru multe state membre, principalul obstacol în calea combaterii corupției este reprezentat de resursele limitate ale serviciilor de urmărire penală; invită Comisia să încurajeze și să sprijine în continuare eforturile statelor membre de a reforma și a îmbunătăți eficacitatea procedurilor penale și de a răspunde celorlalte dificultăți identificate în raport; reamintește Comisiei de instrumentele eficace pe care le are la dispoziție pentru protejarea statului de drept, cum ar fi procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, condiționalitatea în ceea ce privește finanțarea și procedurile prevăzute la articolul 7 din TUE și se așteaptă ca aceasta să le folosească pe toate pe deplin; evidențiază, în acest sens, că noul Regulament financiar introduce o condiționalitate legată de valorile consacrate la articolul 2 din TUE și invită Comisia să înceapă să o aplice, în special în cazurile în care au fost deja lansate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva unui stat membru pentru încălcări ale valorilor consacrate la articolul 2 din TUE, deoarece acest lucru constituie o recunoaștere clară a unei încălcări continue care ar putea avea un impact și asupra bunei gestiuni financiare a bugetului Uniunii;

75.  ia act de decizia Comisiei de a nu ridica măsura impusă în temeiul articolului 2 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2506 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind măsurile de protecție a bugetului Uniunii împotriva încălcărilor principiilor statului de drept în Ungaria(39); cere ca Comisia și Consiliul să suspende măsurile adoptate numai dacă se obțin dovezi că măsurile de remediere adoptate de guvernul maghiar s-au dovedit eficace în practică și, în special, că nu s-a constatat niciun regres cu privire la măsurile deja adoptate; condamnă amenințările, cum ar fi spionajul, la care este expus personalul instituțiilor UE, cum s-a întâmplat în cazul personalului OLAF în timpul misiunilor de anchetă în Ungaria; subliniază că astfel de acțiuni subminează puternic statul de drept și integritatea instituțiilor UE; solicită instituirea rapidă a unor măsuri de protecție solide pentru a proteja personalul instituțiilor UE aflat în misiune; invită autoritățile din Ungaria să ia imediat măsuri concrete pentru a proteja independența sistemului judiciar, a susține libertatea mass-mediei și a pune integral în aplicare recomandările din Raportul Comisiei privind statul de drept, pentru a restabili sistemul democratic de control și echilibru; îndeamnă Consiliul să continue procedura prevăzută la articolul 7 din TUE împotriva Guvernului Ungariei;

76.  evidențiază că respectarea statului de drept, inclusiv combaterea corupției, este un factor-cheie al mediului pieței unice care stimulează investițiile, creșterea economică, crearea de locuri de muncă și inovarea și protejează întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și operatorii economici cu activitate transfrontalieră; accentuează că Comisia răspunde de verificarea riguroasă, ca o condiție pentru plata finanțării, a îndeplinirii jaloanelor legate de statul de drept integrate în diferitele planuri de redresare și reziliență ale statelor membre; reamintește că comisarul pentru democrație, justiție și statul de drept, acționând în strânsă coordonare cu comisarul pentru buget, luptă antifraudă și administrație publică, numit recent, este principalul responsabil de aplicarea deplină a regimului general de condiționalitate; invită Comisia să nu folosească „dialogul” cu statele membre sau procedura „EU Pilot” ca mijloc deschis pentru a evita lansarea efectivă a unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; invită totodată Comisia să acorde prioritate pe direcție orizontală încălcărilor care afectează interesele financiare ale UE, în special în ceea ce privește Directiva PIF și Regulamentul privind EPPO(40); salută declarația din orientările politice ale Comisiei privind importanța statului de drept pentru fondurile UE și angajamentul comisarului pentru buget, antifraudă și administrație publică de a introduce garanții solide privind statul de drept în următorul CFM;

77.  consideră că trebuie consolidată și mai mult protecția valorilor comune ale UE consacrate la articolul 2 din TUE, incluse în prezent în Regulamentul privind dispozițiile comune; invită Comisia să analizeze modul în care un mecanism echivalent condițiilor favorizante orizontale ar putea fi dezvoltat ca o caracteristică generală în toate domeniile bugetului UE, cu scopul de a corela o gamă mai largă de politici cu toate valorile prevăzute la articolul 2 din TUE; invită Comisia să exploreze mijloacele de corelare a finanțării cu condițiile statului de drept și cu finalizarea reformelor necesare pentru a asigura o abordare cuprinzătoare, aplicată la nivel orizontal tuturor fondurilor UE; invită Comisia să urmărească o abordare cuprinzătoare și să prezinte propuneri pentru consolidarea în continuare a setului de instrumente al Uniunii privind statul de drept ca prioritate, inclusiv o condiționalitate consolidată privind statul de drept pentru fondurile mobilizate în actuala perioadă de programare;

78.  susține că corupția este legată intrinsec de spălarea de bani și că spălarea banilor este unul dintre cei mai importanți factori care favorizează activitățile ilegale ale grupărilor infracționale organizate, deoarece le permite să transfere produsele infracțiunii în economia legală; recunoaște că sistemele juridice naționale eterogene și aplicarea fragmentată a cadrului Uniunii de combatere a spălării banilor au îngreunat prevenirea, depistarea și combaterea spălării banilor; salută, în acest sens, adoptarea pachetului legislativ ambițios privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care va unifica normele naționale și, astfel, va consolida lupta colectivă împotriva spălării banilor în întreaga Uniune; consideră binevenită înființarea Autorității pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (ACSB); consideră că noua agenție va juca un rol central în noul cadru de combatere a spălării banilor prin responsabilitățile sale de coordonare și supraveghere; reamintește că spălarea banilor și finanțarea terorismului sunt intrinsec legate și solicită EPPO, OLAF și CCE să aibă un rol mai important în combaterea acestor fenomene;

79.  este de acord cu opinia potrivit căreia protecția intereselor financiare ale UE a fost consolidată prin reformarea Regulamentului financiar; evidențiază că domeniul de aplicare al EDES a fost extins pentru a include gestiunea partajată și directă și a oferi noi motive de excludere; salută introducerea unui temei juridic pentru un instrument de evaluare a riscurilor și de extragere a datelor care să fie folosit de toate statele membre și în toate modurile de gestiune; regretă că ambele măsuri vor intra în vigoare abia în 2028 și numai începând cu următorul CFM, ceea ce va însemna mai mulți ani fără o transparență suficientă cu privire la destinatarii finali ai fondurilor UE și la pierderea unei oportunități cruciale de a utiliza aceste date pentru a consolida garanțiile împotriva corupției și a fraudei;

80.  apreciază adoptarea unui plan de acțiune actualizat(41) pentru strategia antifraudă a Comisiei din 2019; constată că acesta include 44 de acțiuni împărțite în șapte teme care acoperă în special digitalizarea, cooperarea, MRR, frauda vamală și sensibilizarea în materie de cultură etică și antifraudă;

81.  evidențiază că Programul UE de luptă antifraudă este singurul program de cheltuieli dedicat specific combaterii fraudei care afectează interesele financiare ale UE și că acesta oferă sprijin relevant tuturor autorităților statelor membre, ca componente ale nivelului extern al AAF, pentru a consolida lupta împotriva fraudei; observă că acest program are flexibilitatea necesară pentru a se adapta la peisajul antifraudă în continuă schimbare și este aliniat la perioada de șapte ani (2021-2027) a actualului CFM; constată că până în prezent, 55 % din punerea în aplicare totală a programului a contribuit la tranziția digitală;

82.  invită Comisia să valorifice succesul Programului UE de luptă antifraudă și încurajează comisarul pentru buget și luptă antifraudă să considere programul un model care trebuie extins în următorul CFM, în conformitate cu sarcina, indicată în scrisoarea de misiune, de a asigura sprijin pentru eforturile statelor membre de a proteja interesele financiare ale Uniunii;

83.  salută prima cerere de asociere la program primită în 2023 din partea unei țări din afara UE, și anume Ucraina, cu care a fost negociat și adoptat în martie 2024 un acord de asociere privind participarea sa la program;

84.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că cea mai recentă evaluare intermediară a programului Hercule III realizată de Comisie a identificat aspecte care ar fi putut afecta eficacitatea programului, în special faptul că anumite administrații ale statelor membre nu dispuneau de resursele necesare pentru a le permite să facă față cerințelor administrative ale programului;

85.  ia act de apelurile repetate ale EPPO de a consolida capacitatea de detectare a componentelor relevante ale AAF și reamintește că, în conformitate cu strategia antifraudă a Comisiei, trebuie să se pună accentul pe analiza datelor ca instrument de detectare a fraudei; subliniază, în acest sens, importanța armonizării definițiilor pentru a obține date comparabile în întreaga UE; încurajează Comisia să consolideze utilizarea IMS ca instrument de sprijin pentru analiza riscurilor realizată de auditori atunci când pregătesc activitățile de audit; invită OLAF să își mărească oferta de formare pentru personalul Comisiei, inclusiv pentru auditori și actorii relevanți din circuitul fluxurilor financiare;

86.  este conștient că structura descentralizată a EPPO implică o interacțiune între dreptul național și dreptul UE, precum și între autoritățile naționale și EPPO; înțelege că EPPO funcționează pe baza regulamentelor UE direct aplicabile, dar că are nevoie și de adoptarea unor măsuri adecvate de punere în aplicare prin intermediul legislației naționale de transpunere a Directivei PIF și a altor acte relevante ale Uniunii; invită Comisia să se asigure că legislația națională este pe deplin în concordanță cu Regulamentul privind EPPO și cu Directiva PIF, să inițieze acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și să propună revizuirea acestor acte juridice pentru a mări eficacitatea EPPO în exercitarea mandatului său;

87.  ia act de rezultatele evaluării conformității măsurilor adoptate de statele membre pentru a-și adapta sistemele la Regulamentul privind EPPO(42), care au fost prezentate în septembrie 2023; regretă că multe situații sunt încă sub nivelul optim și trebuie îmbunătățite, deoarece slăbesc eficacitatea protecției intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul anchetelor penale; se referă, în special, la repartizarea competențelor între parchetele naționale și EPPO; accentuează, de asemenea, că Regulamentul privind EPPO prevede raportarea directă și fără întârzieri nejustificate a posibilelor cazuri care țin de competența EPPO; invită Comisia să verifice și să monitorizeze respectarea deplină de către statele membre a Regulamentului privind EPPO și raportarea promptă de către acestea direct către EPPO a suspiciunilor de fraudă în domeniile care țin de competența sa;

88.  este îngrijorat că în multe state membre, autoritatea națională desemnată care decide cu privire la dezacordurile dintre EPPO și autoritățile naționale legate de stabilirea competenței de a urmări penal un caz nu este o „instanță” sau un „tribunal”; invită Comisia să verifice și să monitorizeze dacă statele membre respectă pe deplin articolul 25 alineatul (6) și articolul 42 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul privind EPPO, care prevede posibilitatea unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) împotriva unei decizii a unei autorități naționale privind atribuirea competențelor;

89.  accentuează că actualul control exercitat de autoritățile naționale asupra resurselor și echipamentelor „necesare” pentru procurorii europeni delegați și necesitatea de a face trimitere la dispozițiile autorităților naționale legate de „mecanismele adecvate” privind securitatea socială, pensiile și acoperirea asigurărilor ar putea limita autonomia și independența acțiunilor EPPO; invită Comisia să propună soluții adecvate în viitoarea revizuire a Regulamentului privind EPPO;

90.  atrage atenția că transpunerea Directivei PIF diferă de la un stat membru la altul, ceea ce, în unele cazuri, afectează exercitarea transfrontalieră a competențelor EPPO; invită Comisia să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a Directivei PIF și să propună revizuirea acesteia, pe baza experienței acumulate;

91.  subliniază că articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul privind EPPO, care detaliază exercitarea competențelor EPPO în cazul infracțiunilor care nu țin de PIF legate în mod indisolubil de infracțiuni care țin de PIF, ridică probleme juridice și practice și necesită o raționalizare suplimentară pentru a utiliza în mod eficace cadrul juridic al EPPO; invită Comisia să propună soluții potrivite în viitoarea revizuire a Regulamentului privind EPPO, pentru a consolida capacitatea acestuia de a investiga criminalitatea organizată cu dimensiune transfrontalieră;

92.  reafirmă(43) că EPPO joacă un rol important în protejarea statului de drept și în combaterea corupției în Uniune și încurajează Comisia să monitorizeze îndeaproape nivelul de cooperare al statelor membre cu EPPO în rapoartele privind statul de drept; salută aderarea Poloniei și a Suediei la EPPO; ia act cu satisfacție de anunțul recent al Irlandei privind intenția sa de a participa; invită Guvernul Ungariei, singurul stat membru care nu a aderat încă la EPPO, în pofida absenței oricărui impediment juridic sau constituțional, să adere fără întârziere la EPPO; reamintește că sprijinul public larg pentru aderarea Ungariei a fost demonstrat de colectarea a 680 000 de semnături pentru participarea la EPPO, evidențiind apelul puternic din partea societății pentru garanții juridice consolidate împotriva fraudei și corupției care afectează interesele financiare ale Uniunii;

93.  își reia apelul privind lansarea unui schimb de opinii despre posibila clarificare a competențelor EPPO în cadrul mandatului său, astfel cum se definește în tratat, în ceea ce privește protejarea intereselor financiare ale Uniunii;

94.  constată că, în 2023, cooperarea dintre actorii relevanți a crescut, EPPO și Eurojust cooperând în 26 de cauze aflate în curs la sfârșitul anului 2023; observă că, tot în 2023, EPPO și Europol au cooperat eficient în diverse chestiuni operaționale și înțelege că această cooperare aproape s-a dublat în 2023, Europol oferind sprijin în 47 de cauze la cererea EPPO; invită Comisia să solicite EPPO și Eurojust să precizeze criteriile de eficiență pe baza cărora își desfășoară activitatea;

95.  salută eforturile OLAF și EPPO de a-și consolida cooperarea; înțelege că cele două oficii fac schimb de informații pentru a evita investigații paralele cu privire la aceleași chestiuni și că, în 2023, OLAF a deschis 22 de investigații complementare, iar EPPO a solicitat patru investigații de sprijin; este conștient că sinergiile care rezultă din utilizarea investigațiilor complementare [fostul articol 12 litera (f) din Regulamentul privind OLAF] și a investigațiilor de sprijinire [fostul articol 12 litera (e) din Regulamentul privind EPPO] nu sunt la nivel optim; invită Comisia să abordeze cauzele juridice și operaționale ale acestei situații când își revizuiește reglementările;

96.  este îngrijorat de lipsa unei analize și a unor informații exacte cu privire la recuperările în beneficiul bugetului Uniunii, care ar trebui să urmeze investigațiile OLAF și ale EPPO; este conștient că impactul AAF asupra securității cetățenilor și asupra asigurării respectării statului de drept în Uniune depășește simpla cuantificare a recuperărilor financiare; accentuează, cu toate acestea, că rezultatele eforturilor depuse pentru crearea AAF ar trebui să fie mai degrabă măsurabile și să fie tangibile cel puțin în ceea ce privește aspectele bugetare; evidențiază că impactul activităților puse în aplicare pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii ar trebui evaluat și avut în vedere atunci când se alocă resursele și se definesc mandatele;

97.  înțelege că Comisia nu a furnizat încă date privind recuperările în beneficiul bugetului Uniunii în urma activităților EPPO raportate Comisiei, așa cum se prevede la articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul privind EPPO, și că această chestiune este inclusă în scrisoarea de misiune a comisarului pentru buget, luptă antifraudă și administrație publică; observă că indisponibilizarea activelor este esențială pentru combaterea criminalității care afectează bugetul UE și că este nevoie de un anumit timp pentru ca activele indisponibilizate să fie efectiv convertite în active confiscate și recuperări; subliniază că nu se preconizează că suma confiscată va reveni în mod implicit la bugetul Uniunii; constată că, în conformitate cu articolul 38 din Regulamentul privind EPPO, veniturile potențiale rezultate din măsurile de punere sub sechestru și de confiscare luate de procurorii europeni delegați în statele membre ar trebui să revină la bugetul UE și ar putea fi contabilizate în bugetul UE ca venituri nealocate; invită Comisia să ia măsurile necesare împreună cu autoritățile naționale competente pentru a permite ca aceste sume să intre în bugetul UE;

98.  evidențiază că datele privind recuperările efective în urma recomandărilor financiare ale OLAF nu sunt publicate în raportul anual al OLAF și în niciun alt raport oficial al Comisiei; regretă că sunt puse la dispoziție numai date agregate și acestea se referă la 2 299 de recomandări financiare emise de OLAF între 2012 și 2023, privind o valoare totală de aproximativ 9 miliarde EUR; remarcă faptul că analiza cifrelor disponibile sugerează că se pot aduce îmbunătățiri considerabile; observă că există un decalaj mare între sumele care OLAF recomandă să fie recuperare, suma stabilită ca fiind recuperabilă de către serviciile Comisiei și suma recuperată efectiv în cele din urmă; este îngrijorat de ratele scăzute de recuperare a cheltuielilor necuvenite (pentru activitățile executate în cadrul gestiunii partajate și al gestiunii indirecte, rata este de 34 % și, respectiv, 11 %, iar pentru recuperarea în cadrul gestiunii directe de doar 22 %); invită Comisia să furnizeze date cu granularitate adecvată privind recuperările și să evalueze motivele care stau la baza decalajului de recuperare; subliniază necesitatea ca OLAF și Comisia să convină și să aplice în mod consecvent criterii comune de evaluare care să asigure o mai mare convergență și claritate, îmbunătățind astfel eficiența și eficacitatea evaluării redresării financiare; evidențiază că recuperarea în urma unei recomandări OLAF și a investigațiilor EPPO reprezintă un indicator important al eficienței AAF și solicită mai multă transparență în această privință;

Nivelul extern al AAF a UE – măsuri-cheie la nivel național în 2023

99.  înțelege că nivelul general de punere în aplicare de către statele membre a recomandărilor Comisiei emise în Raportul PIF din 2022 este considerat satisfăcător; evidențiază, cu toate acestea, că persistă diferențe semnificative între statele membre; este îngrijorat mai ales de cazurile de raportare inadecvată a neregulilor de către unele state membre prin intermediul IMS; reamintește că raportarea este obligatorie în temeiul reglementărilor actuale și încurajează OLAF să își consolideze acțiunile de supraveghere și monitorizare pentru a asigura o raportare uniformă în întreaga Uniune;

100.  invită Comisia să monitorizeze caracterul cuprinzător al raportării în IMS de către țările care beneficiază de asistență pentru preaderare și salută inițiativele Direcției Generale Vecinătate și Negocieri privind Extinderea de a asigura respectarea de către țările candidate a obligațiilor de a raporta periodic neregulile în IMS;

101.  încurajează statele membre să raporteze în IMS neregulile legate de MRR, în conformitate cu recomandările CCE; invită Comisia să înlesnească o astfel de utilizare a IMS de către statele membre, oferind sprijin sub formă de formare, seminarii și schimb de bune practici;

102.  salută participarea Suediei și Poloniei la EPPO, decisă în 2024, precum și obiectivul noului guvern irlandez de a adera la EPPO; insistă ca statele membre care încă nu participă să facă acest lucru fără întârziere și invită Comisia să stimuleze participarea la EPPO prin măsuri pozitive;

103.  reafirmă că cooperarea ineficace sau tardivă a statelor membre cu EPPO și OLAF sau lipsa acesteia constituie un motiv de a acționa în temeiul Regulamentului privind condiționalitatea; invită Comisia să țină seama cum se cuvine de toate informațiile furnizate de EPPO și OLAF cu privire la situațiile în care statele membre nu își respectă obligațiile;

104.  susține că strategiile naționale antifraudă reprezintă cel mai eficient instrument de coordonare între diferitele autorități naționale, regionale și sectoriale și numeroasele entități locale cărora li s-au încredințat sarcinile care alcătuiesc ciclul antifraudă; constată că, în 2023, 21 din cele 27 de state membre au raportat că au o strategie antifraudă; observă că din cele 21, doar 10 state membre aveau o strategie națională antifraudă completă(44), în timp ce 11 state membre aveau doar strategii antifraudă sectoriale, nu naționale; recunoaște că abordarea adoptată în prezent de statele membre în strategiile lor antifraudă variază foarte mult; regretă că șase state membre nu au nicio strategie antifraudă; regretă profund această situație extrem de nesatisfăcătoare, care compromite integritatea cheltuielilor UE și subminează încrederea cetățenilor în instituțiile UE;

105.  susține că statele membre ar avea de câștigat de pe urma unei evaluări periodice a cadrelor lor antifraudă; invită Comisia să încurajeze statele membre să efectueze evaluări independente sau inter pares ale cadrelor lor antifraudă, pentru a îmbunătăți consecvența și a urmări standarde ridicate;

106.  încurajează Comisia să propună inițiative executorii pentru a clarifica relația dintre adoptarea strategiilor naționale antifraudă de către statele membre și nivelul sprijinului financiar pe care acestea îl primesc și să aibă în vedere stabilirea unei legături între acestea;

107.  cere Comisiei să lanseze, în pregătirea revizuirii Regulamentului privind OLAF, un exercițiu de monitorizare a situației actuale a serviciilor de coordonare antifraudă (AFCOS) înființate în statele membre; încurajează Comisia să planifice actualizarea și redefinirea structurii, rolului, responsabilităților și mandatului acestor servicii; regretă că efectivele de personal din majoritatea AFCOS din statele membre sunt sub nivelul optim; subliniază că este necesar să se asigure un nivel suficient de cunoștințe de specialitate în rândul personalului din structurile naționale de coordonare a luptei antifraudă; invită Comisia să încurajeze și să sprijine statele membre să se ocupe cu prioritate de aceste aspecte, inclusiv în contextul ciclului semestrului european;

108.  evidențiază rolul ce le revine autorităților publice în promovarea unei culturi a toleranței zero față de fraude și subliniază, în special, importanța prevenirii fraudei pentru a asigura că frauda, corupția, conflictele de interese și alte utilizări abuzive ale fondurilor sunt din start dejucate; reamintește că transpunerea corectă a Directivei PIF, adoptată la 5 iulie 2017, este esențială pentru protecția bugetului Uniunii, pentru punerea în aplicare a tuturor politicilor UE pentru care se utilizează fonduri ale UE, inclusiv în contextul implementării MRR, și pentru stabilirea domeniului de aplicare al investigațiilor și urmăririlor penale efectuate de EPPO, a cărui competență este stabilită prin trimitere la Directiva PIF, astfel cum a fost pusă în aplicare de legislația națională; se așteaptă ca autoritățile naționale, inclusiv guvernele, din toate statele membre să condamne fără echivoc frauda, corupția, conflictele de interese și orice altă utilizare abuzivă a fondurilor publice, adoptând o abordare proactivă în ceea ce privește protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri eficace în domenii precum evaluarea riscurilor, comunicarea și schimbul de informații, precum și formarea personalului; invită Comisia să intervină în timp util prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru a asigura transpunerea consecventă a Directivei PIF și răspunderea efectivă a persoanelor juridice și fizice și sancțiunile care li se aplică acestora;

109.  reafirmă că avertizorii joacă un rol esențial în stimularea detectării, investigării și urmăririi penale a fraudelor; înțelege că până la sfârșitul anului 2023, 24 de state membre adoptaseră legislație națională pentru a transpune Directiva privind avertizorii de integritate și au declarat că transpunerea acesteia este completă; regretă însă că în martie 2023, după analiza măsurilor naționale adoptate, Comisia a fost obligată să sesizeze CJUE cu privire la șase state membre pentru netranspunerea directivei și pentru necomunicarea măsurilor de transpunere, solicitând Curții să impună sancțiuni financiare; este îngrijorat în legătură cu acțiunile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor(45) aflate în curs împotriva altor șase state membre; invită Comisia să intensifice monitorizarea măsurilor naționale de transpunere și să informeze Parlamentul în consecință; subliniază că Parlamentul însuși trebuie, de asemenea, să asigure de urgență transpunerea corespunzătoare a directivei, astfel cum a confirmat hotărârea CJUE din 11 septembrie 2024, prin care a constatat că actualul cadru al Parlamentului nu oferă o protecție echilibrată și eficace împotriva represaliilor; invită Parlamentul să adopte de urgență norme robuste, în conformitate cu directiva, pentru a-și proteja proprii avertizori de integritate;

110.  constată că, până la sfârșitul anului 2023, divizia de investigații a Băncii Europene de Investiții (IG/IN BEI) transmisese 10 sesizări către EPPO și 17 sesizări către OLAF; este conștient că entitățile despre care IG/IN BEI a constatat că sunt implicate în practici interzise pot fi excluse, cu alte cuvinte, declarate neeligibile, pentru o perioadă determinată, de la atribuirea oricăror contracte sau de la angajarea în orice relație cu BEI; observă că în 2023, aceste proceduri de excludere au condus la excluderea a cinci operatori economici pentru o durată minimă de trei ani, în timp ce alte cinci întreprinderi au ajuns la acorduri de soluționare prin care se aplică măsuri de condiționalitate în ceea ce privește eligibilitatea;

Dimensiunea externă a protecției intereselor financiare ale UE

111.  salută reacția Comisiei la solicitarea sa de a intensifica monitorizarea și controlul fondurilor din cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională - „Europa globală” pentru acordarea de asistență țărilor din afara UE, precum și prin comunicarea comună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate(46); apreciază eforturile continue ale Comisiei de a se asigura că măsurile anticorupție sunt integrate în instrumentele de acțiune externă ale UE; își reiterează recomandarea de a suspenda sprijinul bugetar și de a dezangaja fondurile către țările din afara UE, inclusiv către țările candidate, în care este clar că autoritățile nu iau măsuri reale împotriva corupției larg răspândite, fără a compromite sprijinul acordat populației civile; subliniază că respectarea și promovarea valorilor UE reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru toți partenerii care aspiră să adere la Uniune; reiterează faptul că aderarea la UE este un proces meritoriu, prin care fiecare țară candidată este evaluată în funcție de propriile merite și de îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga; consideră că, atunci când se aplică metodologia de extindere revizuită, ar trebui să se pună un accent deosebit pe reformele fundamentale și ar trebui să se aplice o condiționalitate echitabilă și riguroasă, precum și reversibilitatea în cazul în care au loc regrese; consideră că trebuie utilizate instrumente adecvate pentru a se asigura că țările candidate respectă în mod concret și sustenabil statul de drept, principiile democratice și drepturile fundamentale, atât înainte, cât și după aderarea la Uniune;

112.  observă că, în contextul războiului de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei, Ucraina va avea în continuare nevoie de sprijin substanțial în actualul și următorul CFM și, în perspectiva unui acord de pace just și sustenabil, Ucraina va avea nevoie de sprijin pentru reconstrucția de după război, inclusiv pentru serviciile și reformele administrației centrale;

113.  consideră că cei trei piloni ai Mecanismului pentru Ucraina ar putea fi remodelați în consecință și că reconstrucția ar trebui să se alinieze la cerințele de preaderare; subliniază importanța coordonării și cooperării strânse cu mecanismul de coordonare pentru Ucraina instituit de G7; invită UE și toate statele membre să își intensifice sprijinul acordat Ucrainei, instituind în același timp măsuri adecvate pentru a proteja interesele financiare ale UE prin prevenirea, detectarea și corectarea fraudei, a corupției, a conflictelor de interese și a neregulilor în utilizarea fondurilor Uniunii, inclusiv prin efectuarea unor verificări mai amănunțite, pentru a se asigura că fondurile UE trimise Ucrainei și țărilor învecinate sunt monitorizate și controlate corespunzător și aduc în final beneficii celor care au cea mai mare nevoie de ele;

114.  subliniază că volumul fără precedent al sprijinului financiar primit de Ucraina din partea UE în ultimii ani și mobilizat în condițiile extrem de nefavorabile impuse de războiul în curs implică adoptarea unor măsuri adecvate pentru a se asigura că aceste resurse sunt utilizate în scopul preconizat, în special atunci când sunt prevăzute în beneficiul infrastructurii și al persoanelor aflate în dificultate;

115.  apreciază activitatea desfășurată de OLAF și EPPO în ceea ce privește protejarea intereselor financiare ale Uniunii, oferind cursuri de formare pentru a spori capacitatea administrativă și autonomia, efectuând investigații în Ucraina și convenind asupra acordului de lucru cu Biroul Național Anticorupție al Ucrainei pentru a facilita cooperarea în ceea ce privește investigarea corupției; invită oficiile competente ale UE să își continue cooperarea cu autoritățile ucrainene și sprijinul acordat acestora;

116.  recunoaște, în acest sens, progresele înregistrate de Ucraina în promovarea de reforme legate de independența sistemului judiciar, tragerea la răspundere, combaterea corupției și a spălării banilor, în pofida condițiilor dificile cauzate de războiul de agresiune în curs al Rusiei; încurajează Ucraina să continue pe calea reformelor, inclusiv în ceea ce privește influența oligarhilor în politică;

117.  salută sancțiunile mai severe adoptate de UE împotriva Rusiei până în prezent, care includ interzicerea participării resortisanților și entităților ruse la contractele de achiziții publice din UE și restricțiile privind finanțarea din partea UE pentru entitățile deținute sau controlate de stat din Rusia; admite însă că, în pofida măsurilor existente, este încă posibil ca persoane și entități care fac obiectul unor sancțiuni împotriva Rusiei să găsească modalități de a eluda sancțiunile și invită, prin urmare, UE și statele membre să mențină, să consolideze și să extindă politica de sancțiuni împotriva Rusiei și Belarusului;

118.  admite că statele membre și autoritățile lor competente relevante sunt responsabile de punerea în aplicare și asigurarea respectării efective a sancțiunilor UE, precum și de identificarea încălcărilor și de impunerea de sancțiuni adecvate; subliniază rolul jucat de autoritățile vamale și importanța cooperării strânse a acestora în consolidarea aplicării uniforme a sancțiunilor; salută, în acest sens, Inițiativa vamală baltică;

119.  subliniază că UE este cel mai mare furnizor de asistență externă pentru refugiații palestinieni; subliniază că bugetul Uniunii trebuie să ofere în continuare sprijin pentru a consolida pacea și stabilitatea în regiunea Orientului Mijlociu, pentru a combate terorismul, ura, fundamentalismul și dezinformarea, precum și pentru a promova drepturile omului, a combate impunitatea și a consolida respectarea statului de drept; subliniază, în consecință, că bugetele Uniunii nu trebuie să sprijine în niciun caz activități care contravin acestor obiective; ia act de faptul că, în urma atacurilor teroriste abominabile ale Hamas din 7 octombrie 2023 și a acuzațiilor de utilizare abuzivă a fondurilor UE pentru terorism, Comisia a efectuat o evaluare a finanțării în urma căreia, deși a concluzionat că până în prezent nu s-a găsit nicio dovadă că banii ar fi fost deturnați în scopuri nedorite (inclusiv pentru a sprijini teroriști aflați în detenție) și a raportat că garanțiile existente funcționează bine, a solicitat totuși anumite măsuri suplimentare considerate necesare; reamintește că toți ostaticii luați de Hamas trebuie eliberați; subliniază că este important să se asigure că fondurile UE sunt alocate și gestionate în mod eficace pentru a-și atinge obiectivele preconizate, chiar și prin controlul exercitat de EPPO, OLAF și CCE, după caz; reamintește problema persistentă a distrugerii proiectelor finanțate de UE în Gaza și Cisiordania și solicită asumarea unei responsabilități mai mari și garanții mai bune în acest context;

120.  accentuează că suspendarea sprijinului bugetar în țările din afara UE, inclusiv în țările candidate, este o măsură adecvată în cazul în care nu se iau măsuri reale împotriva corupției larg răspândite; se așteaptă să se acorde prioritate luptei împotriva corupției în cadrul negocierilor de preaderare și să se consolideze capacitățile prin instituirea de organisme anticorupție specializate; cere Comisiei să asigure, inclusiv în cazurile în care finanțarea este suspendată, asistență pentru populațiile civile, atunci când este posibil, prin canale alternative;

121.  subliniază importanța cooperării cu organizațiile internaționale în combaterea fraudei; regretă lipsa de cooperare din partea unor organizații internaționale pentru a oferi CCE acces complet, nelimitat și în timp util la documentele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale; ia act de faptul că Comisia și-a intensificat comunicarea cu organizațiile internaționale și o invită să își intensifice în continuare eforturile pentru a asigura accesul la întreaga documentație solicitată;

o
o   o

122.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) OLAF, „Twenty-fourth report of the European Anti-Fraud Office, 1 January to 31 December 2023” (Al 24-lea raport al Oficiului European de Luptă Antifraudă, 1 ianuarie-31 decembrie 2023), 2023. (2) JO C, C/2024/5658, 23.9.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/5658/oj. (3) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/2092/oj. (4) JO L 305, 26.11.2019, p. 17., ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/1937/oj . (5) JO C, C/2024/6743, 26.11.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/6743/oj. (6) Hotărârea Curții de Justiție din 16 februarie 2022, Ungaria/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, cauza C-156/21, ECLI:EU:C:2022:97. (7) Hotărârea Curții de Justiție din 16 februarie 2022, Polonia/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, C-157/21, ECLI:EU:C:2022:98. (8) JO L, 2024/2509, 26.9.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/2509/oj. (9) Regulamentul (UE) 2024/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2024 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (JO L, 2024/1624, 19.6.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1624/oj). (10) Regulamentul (UE) 2024/1620 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2024 de instituire a Autorității pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L, 2024/1620, 19.6.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1620/oj). (11) Directiva (UE) 2024/1640 a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și de modificare și abrogare a Directivei (UE) 2015/849 (JO L, 2024/1640, 19.6.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1640/oj). (12) JO L 198, 28.7.2017, p. 29, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2017/1371/oj. (13) JO L 231, 30.6.2021, p. 159, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/1060/oj. (14) Comisia Europeană, Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne, Blondes, E., Disley, E., Hulme, S. et al., Studiul „Strengthening the fight against organised crime – Assessing the legislative framework”, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, decembrie 2022. (15) Comisia Europeană, Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne, întocmit de EY și RAND Europe pentru Comisia Europeană, ianuarie 2023. (16) Comisia Europeană, Direcția Generală Justiție și Consumatori, de Tipik și Spark Legal and Policy Consulting pentru Comisia Europeană, septembrie 2023. (17) Sondaj realizat la cererea Direcției Generale Migrație și Afaceri Interne (DG HOME) a Comisiei și coordonat de Direcția Generală Comunicare a Comisiei. (18) JO L 172, 17.5.2021, p. 110, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/785/oj. (19) JO C, C/2024/5730, 17.10.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/5730/oj. (20) OLAF, EPPO, Europol, Eurojust, Comisia, CCE, Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor (ACSB), Banca Europeană de Investiții (BEI), precum și autoritățile și serviciile de coordonare antifraudă (AFCOS) din statele membre. (21) JO L 57, 18.2.2021, p. 17, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/241/oj. (22) Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom (JO L 424, 15.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2020/2053/oj). (23) JO L 300, 11.11.2008, p. 42, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec_framw/2008/841/oj. (24) Sistem electronic creat pentru raportarea neregulilor de natură frauduloasă și nefrauduloasă depistate în statele membre și utilizat de 35 de țări. (25) Raportul special nr. 01/2019 al CCE din 10 ianuarie 2019 intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE”, punctele 23-28, Raportul special nr. 06/2019 al CCE din 16 mai 2019 intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile în domeniul politicii de coeziune a UE”, punctele 47-57, și Raportul special nr. 06/2023 al CCE din 13 martie 2023 intitulat „Conflictul de interese în cadrul cheltuielilor UE din domeniul coeziunii și al agriculturii – Cadrul necesar există, însă măsurile legate de transparență și de detectare sunt afectate de o serie de lacune ” – punctul 80. (26) Rata de depistare a fraudelor (RDF) se calculează ca procentul sumelor financiare neconforme aferente neregulilor de natură frauduloasă din totalul plăților. Rata de depistare a neregulilor (RDN) se calculează ca procentul sumelor financiare neconforme aferente neregulilor de natură nefrauduloasă din totalul plăților. (27) Raportul special nr. 07/2024 al CCE din 7 mai 2024 intitulat „Sistemele Comisiei de recuperare a cheltuielilor neconforme ale UE – S-ar putea recupera sume mai mari într-un timp mai scurt”. (28) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/883/oj). (29) Raportul special nr. 11/2025 al CCE din 7 aprilie 2025 intitulat „Transparența finanțării acordate de UE ONG-urilor – În pofida progreselor înregistrate, imaginea de ansamblu nu este încă fiabilă”. (30) Raportul special nr. 05/2024 al CCE din 17 aprilie 2024 intitulat „Registrul de transparență al UE – Informații utile, dar limitate, cu privire la activitățile de lobby”. (31) Comunicarea Comisiei – Orientări privind planurile de redresare și reziliență (C/2024/4618). (32) Răspunsurile Comisiei la raportul special al CCE din 2 septembrie 2024 intitulat „Absorbția fondurilor din Mecanismul de redresare și reziliență – Progrese afectate de întârzieri și riscuri pentru finalizarea măsurilor și, prin urmare, pentru realizarea obiectivelor mecanismului”, pagina 4. (33) Comunicarea Comisiei – Orientări privind planurile de redresare și reziliență (C/2024/4618). (34) Raportul special nr. 22/2024 al Curții de Conturi Europene intitulat „Dubla finanțare din bugetul UE – Din sistemele de control lipsesc elemente esențiale care să atenueze riscul crescut pe care îl implică modelul MRR de finanțare nelegată de costuri” și rapoartele sale anuale privind execuția bugetului UE pentru exercițiul financiar 2022. (35) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 ianuarie 2021 intitulat „Orientări adresate statelor membre privind planurile de redresare și reziliență” (SWD(2021)0012). (36) Regulamentul (UE) 2024/903 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2024 de stabilire a unor măsuri pentru un nivel ridicat de interoperabilitate a sectorului public în întreaga Uniune (Regulamentul privind Europa interoperabilă) (JO L, 2024/903, 22.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/903/oj). (37) Regulamentul (UE) 2024/1689 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 300/2008, (UE) nr. 167/2013, (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1139 și (UE) 2019/2144 și a Directivelor 2014/90/UE, (UE) 2016/797 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind inteligența artificială), (JO L, 2024/1689, 12.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1689/oj). (38) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2016/679/oj). (39) JO L 325, 20.12.2022, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec_impl/2022/2506/oj. (40) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2017/1939/oj) . (41) Comunicarea Comisiei din 11 iulie 2023 intitulată „Planul de acțiune privind strategia antifraudă a Comisiei – revizuirea 2023” (COM(2023)0405), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 11 iulie 2023 intitulat „Plan de acțiune – revizuirea 2023” (SWD(2023)0245). (42) JUST/2022/PR/JCOO/CRIM/0004 – Contractul-cadru JUST/2020/PR/03/0001 privind serviciile de analiză juridică, inclusiv evaluarea conformității măsurilor naționale de transpunere, în domeniile de politică „justiție și consumatori”. (43) Rezoluția Parlamentului European din 28 februarie 2024 referitoare la Raportul Comisiei din 2023 privind statul de drept. (44) Dintre aceste 10 strategii naționale antifraudă, una nu acoperă toate etapele ciclului antifraudă, una nu are o perspectivă multianuală și două trebuie actualizate. (45) Raportul Comisiei din 3 iulie 2024 privind punerea în aplicare și aplicarea Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (COM(2024)0269). (46) Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 3 mai 2023 privind combaterea corupției (JOIN(2023)0012).

Rezoluția Parlamentului European din 6 mai 2025 referitoare la controlul activităților financiare ale Băncii Europene de Investiții – raportul anual pe 2023 (2024/2052(INI))

P10_TA(2025)0076 A10-0068/2025

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul de activitate pe 2023 al Grupului Băncii Europene de Investiții (denumit în continuare „Grupul BEI”) din 1 februarie 2024 intitulat „A Blueprint for Sustainable Living” (Plan pentru un mod de viață sustenabil) și documentul Grupului BEI din 2 februarie 2023 intitulat „Planul operațional al Grupului BEI pentru perioada 2023-2025”,

–  având în vedere raportul Băncii Europene de Investiții (denumită în continuare „BEI” sau „Banca”) privind investițiile 2023/2024 intitulat „Transforming for competitiveness” (Transformare înspre competitivitate), publicat la 7 februarie 2024,

–  având în vedere documentul BEI din 8 mai 2023 intitulat „Mid-term review of the EIB Energy Lending Policy” (Evaluarea intermediară a politicii BEI de acordare a împrumuturilor în domeniul energiei),

–  având în vedere raportul Grupului BEI privind punerea în practică în 2023 a politicii de transparență a Grupului BEI, publicat la 1 iulie 2024,

–  având în vedere documentul Grupului BEI din 27 noiembrie 2023 intitulat „EIB Group PATH Framework – Version 1.2 of November 2023 – Supporting counterparties on their pathways to align with the Paris Agreement” (Cadrul PATH al Grupului BEI – Versiunea 1.2 noiembrie 2023 – Sprijinirea contrapărților în demersurile lor de aliniere la Acordul de la Paris),

–  având în vedere documentele Grupului BEI și BEI din 21 iunie 2024 intitulate „Foaia de parcurs strategică a Grupului BEI 2024-2027” și din 29 noiembrie 2023 intitulată „Foaia de parcurs strategică globală a BEI”,

–  având în vedere raportul pe 2023 al Grupului BEI privind sustenabilitatea, publicat la 25 iulie 2024,

–  având în vedere nota de informare a BEI din 6 februarie 2023 intitulată „The European Investment Bank’s approach to human rights” (Abordarea Băncii Europene de Investiții cu privire la drepturile omului),

–  având în vedere raportul pe 2023 al Grupului BEI privind mecanismul de tratare a plângerilor, publicat la 10 iunie 2024,

–  având în vedere documentul Grupului BEI din 14 octombrie 2024 intitulat „Diversity, Equity and Inclusion at the EIB Group” (Diversitate, echitate și incluziune în cadrul Grupului BEI),

–  având în vedere publicația BEI din 23 septembrie 2024 intitulată „Rapoartele anuale ale Comitetului de audit al BEI pentru anul 2023”,

–  având în vedere raportul Grupului BEI din 15 iulie 2024 intitulat „Activitățile Grupului BEI în regiunile de coeziune ale UE în 2023”,

–  având în vedere raportul BEI din 19 octombrie 2023 intitulat „EIB Investment Survey 2023 – European Union overview” (Ancheta BEI privind investițiile pentru 2023 – Privire de ansamblu asupra Uniunii Europene),

–  având în vedere raportul Grupului BEI din 26 iunie 2024, intitulat „EIB Group support for EU businesses: Evidence of impact in addressing market failures” (Sprijinul acordat de Grupul BEI întreprinderilor din UE - dovezi ale impactului în abordarea disfuncționalităților pieței),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 5 martie 2024 intitulată „O nouă strategie privind industria europeană de apărare: asigurarea capacității de reacție rapidă a UE prin intermediul unei industrii europene de apărare reactive și reziliente” (JOIN(2024)0010),

–  având în vedere Raportul special nr. 22/2024 al Curții de Conturi Europene intitulat „Dubla finanțare din bugetul UE”,

–  având în vedere raportul Grupului BEI din 29 decembrie 2023 intitulat „European Investment Bank Group Risk Management Disclosure Report – June 2023” (Raportul de informare al Grupului BEI privind gestionarea riscurilor - iunie 2023),

–  având în vedere comunicarea comună din 19 martie 2025 a Comisiei și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, intitulată „Cartea albă privind viitorul apărării europene 2030” (JOIN(2025)0120),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A10-0068/2025),

A.  întrucât Grupul BEI include BEI și Fondul European de Investiții (FEI); întrucât BEI este cea mai mare bancă multilaterală de dezvoltare din lume; întrucât BEI este obligată, în temeiul tratatelor, să contribuie la procesul de integrare în UE; întrucât una din prioritățile principale ale BEI este să acorde finanțare pentru proiecte menite să promoveze integrarea europeană și coeziunea socială; întrucât FEI acționează în calitate de organism specific pentru a sprijini obiectivele de politică ale Uniunii Europene în domeniile antreprenoriatului, creării de locuri de muncă și coeziunii economice;

B.  întrucât, ca bancă deținută de statele membre ale UE, BEI este condusă de Consiliul guvernatorilor, de Consiliul de administrație și de Comitetul de direcție și dispune de propriile mecanisme interne de asigurare a răspunderii de gestiune, de guvernanță și de audit; întrucât FEI este deținut de BEI (60 %), de UE (30 %) și de instituțiile financiare (10 %) din statele membre, Regatul Unit și Turcia și este gestionat de adunarea generală a acționarilor FEI, de consiliul de administrație și de directorul general și dispune de propriile mecanisme interne independente de asigurare a răspunderii de gestiune, de guvernanță și de audit, iar unele dintre aceste funcții sunt partajate la nivelul grupului;

C.  întrucât atât BEI, cât și FEI funcționează pe o piață competitivă, dar se supun unor standarde înalte de transparență și de implicare a părților interesate în calitate de organisme ale UE;

D.  întrucât Grupul BEI promovează politicile UE, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, și colaborează îndeaproape cu alte instituții ale UE și naționale, aliniindu-și finanțarea la prioritățile politice ale UE; întrucât Grupul BEI a prezentat opt priorități strategice în Foaia de parcurs strategică pentru 2024-2027: acțiuni climatice, transformarea digitală, apărare, coeziune, agricultură, infrastructură socială, finanțare în afara UE și promovarea uniunii piețelor de capital;

E.  întrucât BEI este însărcinată și cu aprovizionarea cu resurse, prin activități de împrumut, care sunt esențiale pentru implementarea politicilor UE;

F.  întrucât agenda strategică a Consiliului European pentru perioada 2024-2029 prevede un rol mărit pentru Grupul BEI ca motor al apărării și securității UE și subliniază necesitatea de a stimula competitivitatea UE și de a îmbunătăți bunăstarea economică și socială a cetățenilor prin eforturi semnificative de investiții colective, valorificând atât finanțarea publică, cât și cea privată;

G.  întrucât raportul Draghi privind viitorul competitivității europene(1) a propus numeroase moduri de extindere a rolului BEI în finanțarea politicilor UE și pentru a permite BEI să își asume mai multe riscuri;

H.  întrucât misiunea principală a Grupului BEI consta în consolidarea potențialului Europei pentru creare de locuri de muncă și creștere economică; întrucât investițiile grupului ar trebui să vizeze inegalitățile, îmbunătățind accesul la locuri de muncă, oportunități de formare, locuințe și educație pentru a combate sărăcia și șomajul; întrucât este esențial să se depășească barierele pentru finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și pentru întreprinderile cu capitalizare medie; întrucât sistemele publice de creditare și garantare reprezintă instrumente vitale de politici anticiclice, în special în perioadele de recesiune economică, și contribuie la atenuarea disfuncționalităților structurale ale pieței;

I.  întrucât BEI este o componentă fundamentală a arhitecturii financiare europene pentru dezvoltare și cel mai mare creditor multilateral pentru regiunile învecinate ale UE, incluzând țările din vecinătatea estică, Balcanii de Vest, Orientul Mijlociu și Africa de Nord; întrucât se preconizează că BEI va contribui la reducerea decalajului dintre Europa și principalii săi concurenți în ceea ce privește investițiile productive, prin creșterea investițiilor în inovare, tehnologia comunicațiilor și proprietatea intelectuală;

J.  întrucât succesul obiectivelor de politici ale UE și implementarea lor efectivă depind tot mai mult de Grupul BEI; întrucât profunzimea și calitatea controlului exercitat de Parlamentul European asupra operațiunilor financiare ale BEI ar trebui să fie asemănătoare cu intensitatea cooperării BEI-Comisie, care a devenit foarte importantă;

K.  întrucât modelul de afaceri al BEI cere standarde maxime de integritate, responsabilitate și transparență și trebuie introduse și actualizate regulat măsuri solide pentru a combate fraudele financiare, corupția, spălarea de bani, terorismul și crima organizată, precum și evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale; întrucât Grupul BEI are un cadru de control centrat pe prevenirea și atenuarea riscurilor de sancțiuni;

L.  întrucât Grupul BEI respectă definiția riscului de conformitate dată de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, cu scopul de a preveni riscul sancțiunilor juridice sau regulamentare, pierderea financiară semnificativă sau prejudicierea reputației; întrucât Banca adoptă măsuri adecvate pentru a atenua aceste riscuri asigurând respectarea strictă a cadrelor juridice și de reglementare, atât la nivelul UE, cât și la nivel internațional,

Operațiuni financiare și performanță

1.  recunoaște că BEI a operat în mod eficace și eficient într-un peisaj marcat de provocări globale semnificative, inclusiv tensiuni geopolitice, impactul schimbărilor climatice și alți factori care influențează economia globală; propune să se analizeze atât eficacitatea, cât și eficiența BEI printr-o analiză atentă, punând accentul în special pe impactul asupra competitivității și creșterii economice;

2.  recunoaște că finanțarea BEI joacă un rol din ce în ce mai esențial în contextul ratelor ridicate ale dobânzii și al finanțelor publice limitate; se așteaptă ca BEI în contextul perspectivelor economice dificile și al creșterii concurenței la nivel mondial, să se aplece asupra constrângerilor care frânează competitivitatea UE, cum ar fi prețurile volatile la energie, deficitul de competențe în sectoare-cheie și investițiile insuficiente în inovare și în noi tehnologii;

3.  constată că Grupul BEI a obținut rezultate consolidate solide care, conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), s-au ridicat la 2 272 de miliarde EUR în 2023, comparativ cu 2 327 de miliarde EUR în 2022, ceea ce înseamnă o scădere de 2,4 % față de anul anterior; solicită o analiză detaliată a factorilor care generează scăderea, în special având în vedere că perioada a fost caracterizată de o creștere economică constantă; observă că rezervele BEI au ajuns la peste 56 de miliarde EUR în 2023, de la 53,9 miliarde EUR în 2022 și cu 36 de miliarde EUR în 2014;

4.  observă că rata de lichiditate totală a BEI a rămas perfect în limite interne până la sfârșitul anului 2023 că rata fondurilor proprii de nivel 1 (CET1) ale BEI s-a situat la 33,1 % în 2023, semnificativ mai mare decât rata medie a instituțiilor semnificative supravegheate de Banca Centrală Europeană (BCE) la acel moment; subliniază că păstrarea ratingului AAA al BEI, cu perspectivă „stabilă”, este esențial pentru a asigura surse favorabile de finanțare pe piață la rate preferențiale și ar trebui deci păstrat; subliniază că o bonitate ridicată a BEI este esențială pentru succesul modelului său de afaceri;

5.  invită BEI să își mențină poziția de capital puternică și profiturile ridicate în mod constant, însă observă că Banca are potențialul de a absorbi potențialele fluctuații ale rentabilității investițiilor, fără a compromite capitalul acționarilor sau ratingul său de credit, are capacitatea de a-și asuma mai multe riscuri în investițiile strategice și este bine dotată pentru a investi mai mult în proiecte inovatoare cu risc mai ridicat, în cazul cărora capitalul privat rămâne ezitant;

6.  invită BEI să își îmbunătățească transparența instituțională prin publicarea unor procese-verbale mai detaliate ale reuniunilor Consiliului său de administrație, inclusiv a proceselor-verbale ale voturilor și a justificărilor specifice proiectului, respectând, în același timp, confidențialitatea legitimă atunci când este strict necesar;

7.  evidențiază că totalul plăților efectuate de BEI a ajuns la 54,4 miliarde EUR în 2023, 53,4 miliarde EUR fiind din resursele sale proprii, comparativ cu 54,3 miliarde EUR în 2022 (53,3 miliarde EUR din resursele proprii); constată că plățile efectuate de FEI pentru investiții în societăți necotate s-au ridicat la 139,7 milioane EUR în 2023, comparativ cu 113,7 milioane EUR în 2022; observă că, potrivit unui model economic elaborat împreună de Departamentul economic al BEI și de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei, se preconizează că investițiile totale ale Grupului BEI în cadrul UE în 2023 vor crea aproximativ 1 460 000 de noi locuri de muncă în UE-27 până în 2027 și vor majora PIB-ul UE cu 1,03 puncte procentuale; invită Grupul BEI să asigure o distribuție geografică mai echilibrată a investițiilor pentru a le maximiza impactul în toate regiunile UE, pentru a promova creșterea coerentă și incluzivă în întreaga Uniune, acordând o atenție deosebită zonelor subreprezentate și mai puțin dezvoltate;

8.  reamintește că statutul BEI impune un echilibru geografic în rândul personalului său și că selecția membrilor personalului trebuie să se bazeze pe merit, luând în considerare, în același timp, reprezentarea echitabilă a resortisanților din toate statele membre; încurajează Banca să monitorizeze în permanență echilibrul geografic în rândul personalului său și să adapteze procesul de recrutare în consecință, dacă este necesar;

9.  ia act de angajamentul Grupului BEI de a combate riguros frauda fiscală, evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale, spălarea banilor și finanțarea terorismului; solicită consolidarea în continuare a transparenței beneficiarilor finali, a mecanismelor de monitorizare și a accesului la informațiile publice pentru a asigura răspunderea deplină;

10.  subliniază că BEI, în calitate de organism al UE, ar trebui să își alinieze pe deplin practicile în materie de transparență la standardele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(2) privind accesul public la documente; invită Banca să asigure divulgarea proactivă a documentelor referitoare la proiectele finanțate și la deciziile luate, permițând doar excepții limitate și justificate; reafirmă importanța unui veritabil acces public, ca piatră de temelie a responsabilității instituționale;

InvestEU, simplificarea cadrului financiar multianual și Mecanismul de redresare și reziliență

11.  consideră binevenită adoptarea, la 13 decembrie 2023, a planului operațional al Grupului BEI pentru perioada 2024-2026, care sintetizează prioritățile stabilite și activitățile pentru a pune în aplicare strategia Grupului BEI pentru următorii trei ani; solicită adaptarea noilor condiții de piață, inclusiv simplificarea și reducerea birocrației pentru a elimina barierele din calea finanțării IMM-urilor, care trebuie mărite în mod semnificativ; recunoaște că extinderea activităților și mandatelor cu risc mai ridicat este necesară pentru un sprijin eficace sectoarelor inovatoare și cu valoare adăugată mare;

12.  reamintește că Grupului BEI i s-a alocat 75 % (19,6 miliarde EUR) din garanția bugetară a UE în temeiul Regulamentului InvestEU(3); subliniază că, numai în 2023, BEI a aprobat 30 de operațiuni prin InvestEU, în valoare totală de 9,1 miliarde EUR; consideră că, pentru a rămâne competitiv, sunt necesare investiții semnificative, în principal din partea sectorului privat; consideră că accentul pus pe proiectele inovatoare, pe întreprinderile nou-înființate și pe întreprinderile în curs de extindere ar mări competitivitatea și creșterea economică europeană; observă că pentru aceasta este necesară mobilizarea investițiilor private; invită, prin urmare, BEI să joace un rol mai important în reducerea strategică a riscurilor prin garanții, încurajând astfel investițiile de capital privat;

13.  invită Grupul BEI să dezvăluie sistematic, atunci când acest lucru este fezabil și în conformitate cu obligațiile în materie de protecție a datelor, beneficiarii finali ai operațiunilor sale de finanțare, în special pentru proiectele sprijinite în cadrul garanțiilor și mandatelor bugetare ale UE, pentru a asigura încrederea și supravegherea publică;

14.  subliniază că, în actualul cadru financiar multianual 2021-2027, BEI gestionează 87 de mandate acordate de Comisie, crescând la aproximativ 130 dacă sunt incluse și cele cu gestiune partajată și atribuite de administrațiile locale și de statele membre și ia act de faptul că BEI întocmește nu mai puțin de 457 de rapoarte pe an pentru acestea; subliniază că reducerea birocrației și simplificarea sunt necesare pentru o mai bună utilizare a resurselor;

15.  evidențiază că BEI administrează șase mandate în Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) în patru state membre, semnate în 2021 (Grecia și Italia), în 2022 (România) și în 2024 (Spania), totalizând 8,7 miliarde EUR; recunoaște însă că adoptarea instrumentelor bazate pe „finanțări nelegate de costuri”, care s-au extins semnificativ odată cu Mecanismul de redresare și reziliență, crește în mod inerent riscul de erori și de dublă finanțare; își exprimă îngrijorarea cu privire la transparența, auditul și monitorizarea punerii în aplicare a MRR; invită BEI să coopereze cu statele membre pentru a se ocupa de constrângerile legate de capacitatea guvernamentală și lipsei de competențe tehnice, astfel încât să asigure că resursele MRR sunt gestionate în modul cel mai eficace, în acord cu structurile naționale și respectând toate cerințele de raportare privind MRR, în special în punerea în aplicare a proiectelor de investiții și a reformelor; îndeamnă Comisia și BEI, în rolul său consultativ, să nu propună noi mecanisme de finanțare care au la bază modelul MRR fără să adopte acțiuni corective, inclusiv în viitorul cadru financiar multianual post-2027; subliniază că, deși BEI urmărește simplificarea, aceasta nu trebuie să compromită corectitudinea gestionării resurselor UE sau capacitatea de a menține supravegherea și responsabilitatea, astfel cum a fost mandatată prin tratate;

16.  solicită un audit independent și cuprinzător al tuturor instrumentelor de partajare a riscurilor gestionate de Grupul BEI, inclusiv al celor legate de MRR, pentru a asigura cele mai înalte standarde de transparență, responsabilitate și evitare a riscurilor de dublă finanțare;

Securitate energetică

17.  ia act de sprijinul continuu oferit de BEI pentru securitatea aprovizionării, care ia în principal forma consolidării rețelelor de energie electrică și a infrastructurii transfrontaliere, a reducerii cererii de energie prin proiecte de eficiență energetică și a promovării producției de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon; apreciază faptul că BEI a sprijinit noi dimensiuni ale securității energetice, cum ar fi răspunsul părții de consum și stocarea energiei, și a promovat dezvoltarea unei aprovizionări sustenabile cu materii prime critice (MPC) necesare pentru tranziția energetică; cere să se analizeze urgent impactul real al acestor proiecte puse în aplicare până în prezent, în special impactul lor asupra disponibilității și cheltuielilor cu energia și, prin urmare, asupra competitivității generale a întreprinderilor europene;

18.  reafirmă că este necesar să se abordeze problema sărăciei energetice și subliniază necesitatea unei tranziții energetice echitabile și incluzive; reamintește că criza energetică exacerbează inflația, crește insecuritatea alimentară și exercită presiuni asupra bugetelor gospodăriilor; încurajează BEI să se folosească de Mecanismul pentru o tranziție justă și Fondul pentru modernizare pentru a sprijini regiunile și populațiile cele mai afectate de tranziția energetică; subliniază că este important ca Mecanismul pentru o tranziție justă să fie folosit în sprijinul lucrătorilor și al regiunilor afectate de eliminarea treptată a combustibililor fosili, asigurând accesul la recalificare și locuri de muncă de calitate; recunoaște că numeroase sectoare se luptă cu probleme generate de efectele combinate ale adaptării la obiectivele Pactului verde și repercusiunilor crizei energetice și ale inflației; subliniază că, pentru a accelera implementarea tehnologiilor inovatoare cu emisii reduse de dioxid de carbon, costurile acestora trebuie aduse la un nivel care să fie competitiv cu combustibilii fosili și adaptate la reforma în curs a politicilor verzi;

19.  recunoaște că planul REPowerEU este un element nou esențial în răspunsul în materie de politici al UE la criza energetică; constată că, în iulie 2023, Grupul BEI a majorat obiectivele de finanțare ale angajamentului din octombrie 2022 de la 30 de miliarde EUR până în 2027, la 45 de miliarde EUR (REPowerEU+), pentru a-și intensifica eforturile de asigurare a securității energetice a UE; solicită o prezentare generală clară a potențialei duble finanțări a proiectelor în domeniul energiei;

20.  subliniază că, în 2023, BEI a oferit finanțare în valoare de aproximativ 21,4 miliarde EUR pentru proiecte legate de energie, din care aproximativ 19,8 miliarde EUR în UE și 1,6 miliarde EUR în afara UE; consideră că este necesar să se mărească nu numai volumul finanțării pentru proiectele legate de energie, ci și eficiența investițiilor; subliniază, în acest sens, importanța ofertei combinate a BEI de asistență tehnică competentă și sprijin financiar inovator și încurajează Banca să extindă gama de produse de finanțare inovatoare oferite operatorilor economici, pentru a depăși oferta standard de pe piață;

21.  consideră că hidrogenul și derivații săi, în special atunci când provin din energie din surse regenerabile, pot contribui semnificativ la obiectivele de decarbonizare ale UE și pot reduce dependența de combustibilii fosili; îndeamnă BEI să joace un rol de frunte în mobilizarea investițiilor private, care sunt fundamentale pentru extinderea producerii hidrogenului la nivelul UE, asigurând în același timp neutralitatea tehnologică și sprijinind o gamă diversă de soluții inovatoare pentru decarbonizare, inclusiv cercetări științifice suplimentare care vizează îmbunătățirea și stabilizarea eficienței tehnologiei hidrogenului; încurajează Banca să ia în considerare raportul cost-eficacitate al acestor proiecte din perspectiva întregului lor ciclu de viață;

Politica de apărare și de securitate

22.  salută rolul semnificativ pe care Grupul BEI îl joacă în sprijinirea politicii de apărare și de securitate a UE, oferind finanțare și mobilizând investițiilor private pentru a consolida autonomia strategică și reziliența Uniunii; subliniază importanța capacităților de investiții ale BEI, sprijinind inițiative care contribuie la consolidarea industriei de apărare a UE, susținând infrastructura de securitate cibernetică și promovând inovarea în tehnologiile critice de apărare;

23.  apreciază că, în Foaia de parcurs strategică a BEI pentru 2024-2027, domeniul securității și apărării este stabilit ca fiind una dintre prioritățile principale ale Băncii; atrage atenția că, în mai 2024, Consiliul de administrație al BEI a aprobat Planul de acțiune al Grupului BEI privind industria de securitate și apărare, care urmează Inițiativei strategice europene de securitate a Grupului BEI din 2022, ce vizează să sprijine inovarea în domeniul tehnologiei cu dublă utilizare, pentru a consolida sprijinul pentru industria de securitate și apărare a UE; remarcă cu satisfacție că Grupul BEI acordă sprijin IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate inovatoare din sectorul securității și apărării, în temeiul principiului „dublei utilizări”, respectând criteriul „utilizării civile credibile”, dar fără a mai face testul veniturilor; salută decizia Consiliului de administrație al BEI din 21 martie 2025, de a extinde eligibilitățile Băncii pentru finanțarea industriei și a infrastructurii de securitate și de apărare a Europei, asigurând că activitățile excluse au un domeniu de aplicare cât mai limitat posibil;

24.  salută investițiile specifice ale BEI atât în ​​infrastructura de apărare, cât și în cea civilă și subliniază că sunt necesare investiții strategice în tehnologii care servesc deopotrivă unor scopuri civile și de apărare, în conformitate cu obiectivele mai ample ale UE de promovare a inovării și de îmbunătățire a securității Uniunii; invită Grupul BEI să efectueze o analiză a impactului extinderii noii sale politici privind produsele cu dublă utilizare;

25.  subliniază importanța IMM-urilor, a întreprinderilor nou-înființate și a întreprinderilor cu capitalizare medie în industria de securitate și de apărare și în dezvoltarea unei piețe europene comune pentru apărare; consideră că actorii mai mici joacă un rol crucial în consolidarea capacității și a autonomiei Uniunii în ceea ce privește dezvoltarea de produse inovatoare din domeniul apărării; încurajează BEI să sprijine în continuare cooperarea transfrontalieră pentru cercetare și dezvoltare, în special deschizând calea actorilor mai mici pentru a participa la lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării; subliniază că creșterea investițiilor BEI în sectorul apărării poate încuraja investițiile băncilor comerciale în același domeniu și consideră că este necesar să se crească flexibilitatea împrumuturilor acordate IMM-urilor în acest sens;

26.  observă că resursele alocate pentru a sprijini sectorul apărării și securității provin în principal din Fondul european de apărare (FEA) (8 miliarde EUR), din Inițiativa strategică pentru securitatea europeană (SESI) a BEI (8 miliarde EUR) și din Programul privind industria europeană de apărare (EDIP) (1,5 miliarde EUR); cere o alocare specifică de capital pentru apărare și ajustarea în continuare a domeniului de aplicare al investițiilor eligibile pentru a îndeplini rolul ambițios de a contribui la asigurarea păcii și a securității Europei, stabilit în Cartea albă privind viitorul apărării europene 2030 pentru Grupul BEI; salută integrarea Inițiativei strategice pentru securitatea europeană (SESI) a BEI, deja existentă, în valoare de 8 miliarde EUR, într-un obiectiv de politică publică transversal și permanent și eliminarea unui plafon predefinit pentru finanțare în acest domeniu; consideră că aceste măsuri vor permite Băncii să răspundă nevoilor de investiții în securitate și apărare, protejându-și în același timp operațiunile și poziția financiară puternică; crede că decizia Consiliului guvernatorilor, din iunie 2024, de a mări rata de îndatorare a băncii va permite creșterea investițiilor în domenii de importanță strategică, inclusiv în securitate și apărare;

27.  subliniază valoarea adăugată a măsurilor inovatoare pe care BEI le-a adoptat pentru a accelera investițiile în securitate și apărare, precum cea a „ghișeului unic” care acționează ca punct unic de intrare pentru clienți și părțile interesate externe, cărora le oferă asistență de specialitate pentru a simplifica accesul și a accelera implementarea finanțării disponibile în cadrul SESI; încurajează BEI să continue să elaboreze și să pună în aplicare măsurile convenite care simplifică procedurile pentru clienți și accelerează și mai mult procesele de investiții, asigurând totodată că se păstrează ratingul AAA;

28.  observă cu satisfacție că, în iunie 2023, BEI a aprobat o creștere a SESI pentru investiții în securitate în UE de la peste 6 miliarde EUR la peste 8 miliarde EUR pentru perioada 2022-2027, incluzând și sectorul spațial și cel al securității cibernetice; încurajează BEI să întărească parteneriatele instituționale cu Agenția UE pentru Programul spațial și cu alți parteneri potențial relevanți, în conformitate cu normele UE în materie de concurență;

29.  salută cooperarea BEI cu toate părțile interesate relevante, inclusiv guvernele statelor membre, Agenția Europeană de Apărare (AEA) și Fondul NATO pentru Inovare; apreciază îndeosebi cooperarea grupului BEI cu Agenția Europeană de Apărare și se bucură de semnarea unei actualizări a memorandumului de înțelegere dintre cele două organisme la 3 octombrie 2024, care le va permite că întărească parteneriatele strategice și să identifice împreună nevoile de finanțare pentru a sprijini mai mult cercetarea, dezvoltarea și inovarea (CDI) în domeniul securității și apărării în Uniune;

30.  invită BEI să consolideze în continuare această colaborare cu principalele părți interesate pentru a crește impactul, sinergiile și complementaritatea cu programele de apărare ale UE, asigurându-se că investițiile sale completează obiectivele mai ample ale politicii de apărare a UE și contribuie la realizarea unor economii de scară în capabilitățile europene de apărare; solicită BEI să consolideze securitatea și reziliența regională, în special în Europa de Est și în Mediterana, prin crearea unei infrastructuri care să sprijine securitatea regională și să promoveze cooperarea mai strânsă între statele membre ale UE în domeniul apărării; subliniază, de asemenea, că este importantă explorarea cooperării cu Fondul NATO pentru inovare, cu scopul de a îmbunătăți accesul la finanțare pentru întreprinderile nou-înființate din domeniul tehnologiei, în paralel cu implementarea Mecanismului de capitaluri proprii în domeniul apărării al FEI;

Infrastructura socială și locuințe

31.  cere BEI să mărească gradul de asumare a riscurilor pentru proiectele care furnizează servicii esențiale cu beneficii clare și măsurabile pe termen lung; salută în acest sens acțiunile și măsurile Grupului BEI în domeniul locuințelor și al infrastructurii sociale, care contribuie la asigurarea unor locuințe la prețuri accesibile, la incluziunea socială și la dezvoltarea regională, sprijinind în același timp sustenabilitatea și inovarea; invită BEI să acorde prioritate investițiilor sale dedicate acestor obiective, pentru a realiza o creștere economică, o incluziune socială și o coeziune regională crescute, sprijinind în același timp obiectivele de sustenabilitate ale UE; invită Banca să pună accent pe dezvoltarea urbană sustenabilă și pe creșterea incluzivă, asigurând că nevoile de locuințe și infrastructură ale UE sunt îndeplinite pentru o Europă mai puternică, mai coerentă și prosperă;

32.  evidențiază că costurile de cumpărare și de închiriere a locuințelor au explodat în ultimii ani, făcând tot mai greu accesibile multe zone metropolitane din UE și limitând accesul la locuințe; subliniază că BEI trebuie să joace un rol mai puternic în soluționarea crizei locuințelor; salută includerea sprijinului pentru infrastructura socială în rândul celor opt priorități strategice ale Grupului BEI pentru perioada 2024-2027 și este de acord că investițiile în locuințe eficiente din punct de vedere energetic, sustenabile și accesibile și în educație ușor accesibile sunt vitale pentru stimularea productivității și promovarea unui cadru social solid și rezilient; încurajează BEI să acorde prioritate investițiilor în societățile cooperative de locuințe, în locuințele sociale eficiente din punct de vedere energetic și în proiectele de renovare care vizează gospodăriile cu venituri reduse; consideră că, pentru eliminarea deficitelor majore de investiții în locuințe în UE, este nevoie să se depășească barierele din calea investițiilor financiare și de altă natură și să se mobilizeze resurse și capacități pe scară largă;

33.  salută faptul că BEI, în colaborare cu Comisia Europeană, a inițiat o platformă paneuropeană de investiții menită să promoveze locuințele sustenabile și la prețuri accesibile, combinând serviciile de consultanță și finanțare și încurajează participanții să continue această inițiativă;

34.  salută angajamentul BEI de a reduce presiunea exercitată asupra piețelor locuințelor din Europa; subliniază că prețurile de cumpărare și de închiriere a locuințelor au crescut mult în ultimii ani, reducând accesibilitatea în multe zone metropolitane din UE și compromițând accesul la acestea; subliniază că analiza BEI arată că UE are nevoie de aproximativ 1,5 milioane de unități de locuit noi pe an pentru a face față cererii și că aproximativ 75 % din parcul imobiliar al UE trebuie renovat, reprezentând alte 5 milioane de unități pe an; salută faptul că BEI sprijină reconstrucția locuințelor existente și construcția unor noi facilități de cazare sociale și la prețuri accesibile; încurajează BEI să mobilizeze mai multă finanțare pentru proiectele de locuințe la prețuri accesibile în statele membre;

35.  solicită consolidarea asistenței tehnice și a expertizei financiare acordate autorităților locale și regionale, în special în zonele cu o capacitate de investiții redusă, pentru a îmbunătăți accesul la finanțarea BEI; crede că cooperarea cu autoritățile locale, cu administrațiile locale și cu reprezentanții societății civile ar trebui să vizeze prioritar construirea de locuințe sociale adecvate pentru toți, în special pentru cei mai vulnerabili; știe că eficacitatea acțiunilor BEI în sectorul locuințelor și al infrastructurii sociale depinde și de eliminarea obstacolelor politice și de reglementare;

36.  observă că, în 2023, BEI a semnat acorduri de sprijin financiar în valoare de 8,3 miliarde EUR în operațiuni de eficiență energetică, din care 65 % au vizat eficiența energetică a clădirilor; invită BEI să acorde prioritate soluțiilor accesibile și abordabile pe termen lung, precum și investițiilor sustenabile, cum ar fi renovările eficiente din punct de vedere energetic și reutilizarea clădirilor vacante;

37.  consideră că investițiile aferente ar trebui să asigure o durabilitate suficientă înainte ca orice schimbare a destinației sau a utilizării să fie autorizată;

38.  invită BEI să se bazeze pe experiența sa îndelungată de accelerator al investițiilor europene și să își folosească, de asemenea, potențialul în sectoarele educației și formării și cel al asistenței medicale, inclusiv prin servicii de consiliere; invită Banca să consolideze sprijinul pentru capacitățile de asistență medicală atât în UE, cât și în afara UE, asigurând astfel un rol mai puternic al Europei la nivel mondial;

Sprijin pentru IMM-uri, întreprinderi cu capitalizare medie, întreprinderi nou-înființate, întreprinderi în curs de extindere, și pentru întreprinderile din zonele rurale și mai îndepărtate, uniunea piețelor de capital și rolul FEI

39.  evidențiază că IMM-urile, întreprinderile nou-înființate și cele în curs de extindere sunt vitale pentru economia UE; observă că aceste întreprinderi se confruntă cu obstacole importante în accesul la finanțare, la piețe și la forță de muncă înalt calificată, ceea ce le limitează creșterea; afirmă că creșterea, dinamismul și investițiile publice sunt esențiale pentru promovarea inovării, a competitivității și a productivității; încurajează Grupul BEI să abordeze în continuare aceste provocări, mai ales în actualul context geopolitic, prin programe financiare adaptate, mecanisme de partajare a riscurilor și instrumente financiare orientate destinate întreprinderilor, asigurând în același timp adiționalitatea resurselor publice în aceste scopuri și evitând excluderea capitalului privat; observă că, în funcție de context, pot fi combinate diferite instrumente pentru a sprijini acordarea de împrumuturi întreprinderilor și că diferitele instrumente ale Grupului BEI vizează disfuncționalități diferite ale pieței și tipuri diferite de firme; subliniază că trebuie oferită asistență tehnică IMM-urilor înainte de aprobarea proiectelor, pentru a îmbunătăți accesul la finanțarea BEI;

40.  observă că dezvoltarea unei piețe funcționale a securitizărilor poate fi un prim pas esențial către crearea unei uniuni a piețelor de capital (UPC); consideră că UPC va aduce beneficii consumatorilor și IMM-urilor oferind oportunități de investiții cu randament ridicat în economia reală și va stimula în cele din urmă piața de capital de risc, îmbunătățind accesul la surse de finanțare diversificate; consideră că finanțarea întreprinderilor europene în curs de extindere cu capital european ar trebui să fie o prioritate, după cum o demonstrează inițiativa „Campionii europeni din domeniul tehnologiei”, care a fost lansată în februarie 2023 pentru a finanța întreprinderile europene promițătoare din domeniul tehnologiei și pentru a preveni vânzarea de firme către investitori străini din cauza lipsei investițiilor europene; încurajează FEI să exploreze posibilitatea stabilirii celei de-a doua generații a acestei inițiative; observă că inițiativa „Campionii europeni din domeniul tehnologiei” este completată de Inițiativa europeană pentru întreprinderi în curs de extindere, care vizează asigurarea unei finanțări esențiale pentru întreprinderile europene de înaltă tehnologie în dezvoltarea lor din stadii avansate; constată că aceste investiții ar trebui să fie în conformitate cu acțiunile de politică de la nivelul UE și de la nivel național; este conștient de punctele slabe comparative ale pieței europene de capital de risc în raport cu piețele altor concurenți și că întreprinderile nou-înființate și întreprinderile în curs de dezvoltare europene sunt adesea obligate să se relocheze sau să caute cumpărători străini sau să se bazeze pe alte surse de finanțare decât capitalul de risc, prin urmare mai puțin potrivite pentru o creștere ridicată;

41.  ia act de misiunea FEI de a sprijini accesul la finanțare pentru microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii europene; consideră că FEI ar trebui să-și intensifice consistent activitățile pentru dezvoltarea ecosistemului european al capitalului de risc, menținând totodată echilibrul geografic; solicită consolidarea activităților FEI, permițând majorarea investițiilor în sectoare cu o rată mare de creștere, întărind partajării riscurilor între investitorii publici și cei privați și promovând inovarea în întreaga Europă; consideră că este necesar să se monitorizeze rata de creștere a sprijinului acordat microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii;

42.  încurajează FEI să își dezvolte în continuare instrumentele de monitorizare pentru a urmări mai bine performanța pe termen lung a fondurilor cu capital de risc și a operațiunilor de finanțare a IMM-urilor, în special în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, diseminarea inovării și impactul regional; subliniază și rolul extrem de important al marilor întreprinderi europene în structura economică a Europei, în special al celor care își desfășoară activitatea în sectoare esențiale cum ar fi energia, apărarea și infrastructura; cere să se adopte o abordare echilibrată care să asigure că BEI continuă să sprijine marile întreprinderi europene în asigurarea capitalului de investiții pentru proiecte majore și inițiative de cercetare și dezvoltare, îmbunătățind astfel competitivitatea Europei pe plan mondial;

43.  consideră oportun sprijinul oferit de Grupul BEI unui număr de aproximativ 400 000 de IMM-uri și întreprinderi cu capitalizare medie numai în 2023, cu finanțare în valoare de 31,1 miliarde EUR, inclusiv împrumuturi și garanții pentru întreprinderi (din care 14,9 miliarde EUR au fost mobilizate de FEI), ceea ce a dus la mobilizarea a peste 134 de miliarde EUR, și constată că acesta a colaborat cu aproape 300 de instituții partenere din întreaga Europă în acest scop; încurajează BEI să își continue rolul în îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri, care se confruntă adesea cu obstacole în finanțare din partea instituțiilor financiare tradiționale, acordând finanțare specifică pentru a le asigura resurse suficiente astfel încât să crească și să prospere; salută și solicită extinderea constantă a numărului de instituții partenere pentru a obține o acoperire geografică și sectorială amplă;

44.  reamintește că mobilizarea Fondului european de garantare s-a încheiat în 2023 și că plățile efectuate pentru a ajuta IMM-urile să se redreseze în urma impactului negativ al pandemiei asupra a aproximativ 200 000 de IMM-uri din întreaga UE; reamintește preocupările exprimate în rezoluțiile anterioare cu privire la transparența proceselor decizionale și la informațiile privind destinatarii finali;

45.  salută măsurile FEI privind combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a evitării obligațiilor fiscale, care includ evaluări ale riscurilor pentru produse și tranzacții, diligență amănunțită asupra contrapărților și verificarea structurilor de proprietate și a persoanelor cheie împotriva sancțiunilor și a presiunilor negative din partea presei; salută introducerea unei pregătiri obligatorii pentru întregul personal și încheierea unui acord cu Unitatea de informații financiare din Luxemburg cu privire la raportarea și urmărirea oricăror tranzacții suspecte detectate;

46.  invită Grupul BEI să instituie, la nivelul întregului grup, o politică cuprinzătoare și obligatorie de protecție a avertizorilor de integritate, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/1937(4), asigurând canale sigure de raportare, protecție împotriva represaliilor și mecanisme complete de monitorizare;

Domenii-cheie în politica coeziunii, în politicile climatice și de sustenabilitate a mediului și în politica digitalizării

47.  apreciază că, în cadrul orientării sale pentru coeziune pentru perioada 2021-2027, BEI s-a angajat să aloce cel puțin 40 % din finanțarea sa totală în UE între 2022 și 2024 proiectelor din regiunile de coeziune; constată că, în 2023, această finanțare s-a ridicat la 29.8 miliarde EUR, echivalentul a 45 % din totalul împrumuturilor semnate de bancă în UE; subliniază că ponderea finanțării BEI alocate regiunilor mai puțin dezvoltate a crescut de la 24 % în 2022 la 26 % în 2023, totalizând 17,2 miliarde EUR, cu mult peste obiectivul de 21 % stabilit în liniile de orientare BEI privind coeziunea pentru 2023; adresează încă un apel către BEI să continue să monitorizeze, analizeze și să rezolve deficiențele care împiedică o serie de regiuni sau țări să beneficieze din plin de sprijinul financiar și de asistența oferite de BEI;

48.  recunoaște rolul pe care îl joacă FEI în contribuția la coeziunea economică și socială în Uniune printr-o gamă largă de instrumente financiare; observă că, în 2023, angajamentele FEI față de garanțiile de credit, capitalul de risc și investițiile în societăți necotate pentru regiunile de coeziune au fost în valoare de 6,8 miliarde EUR, reprezentând 48 % din totalul angajamentelor FEI din UE; observă că, în 2023, FEI a fost activ în special în Europa Centrală și de Est;

49.  observă că Cadrul BEI pentru sustenabilitatea ecologică și socială include Politica de mediu și socială revizuită și standarde de mediu și sociale revizuite, care promovează o abordare integrată a evaluării și gestionării impactului și a riscurilor;

50.  admite că în ultimii 15 ani serviciul de consultanță al BEI a susținut peste 1 000 de proiecte în regiuni de coeziune; invită Banca să promoveze activ oportunităților de finanțare în regiunile mai puțin dezvoltate și de tranziție, inclusiv prin stimularea prezenței serviciilor de consultanță în birourile locale ale BEI; consideră necesar să se țină cont și de distribuția geografică a sprijinului BEI pentru creșterea coeziunii sociale;

51.  evidențiază inițiativele BEI în regiunile de coeziune pentru a sprijini sectorul asistenței medicale, inclusiv programul HERA Invest, o garanție în valoare de 100 de milioane EUR instituită împreună cu Comisia pentru a sprijini cercetarea și dezvoltarea cu scopul de a soluționa problema amenințărilor transfrontaliere la adresa sănătății; încurajează BEI să promoveze investiții focalizate pe catalizatori de dezvoltare sistemici, precum asistența medicală, educația, locuințele sociale, conectivitatea digitală și finanțarea locală pentru orașe și regiuni, asigurând un echilibru geografic mai bun, fie prin împrumuturi directe, fie prin instrumente financiare, și să valorifice sinergiile dintre granturile UE și împrumuturile BEI pentru a îmbunătăți conectivitatea feroviară transfrontalieră, care este esențială pentru o mai bună integrare pe piața unică a UE;

52.  recunoaște orientarea strategică a BEI începând din 2019 pentru a fi banca europeană pentru climă; subliniază că numai în 2023 BEI a semnat acorduri de finanțare în valoare de 41,8 miliarde EUR pentru combaterea schimbărilor climatice și de 25,1 miliarde EUR pentru sustenabilitatea mediului (35,1 miliarde EUR și, respectiv, 15,9 miliarde EUR în 2022); constată că în 2023 finanțarea BEI pentru adaptarea la schimbările climatice s-a ridicat la 2,7 miliarde EUR, ceea ce reprezintă 6,4 % din totalul acțiunilor sale în domeniul climei (față de 1,9 miliarde EUR sau 5,4 % în 2022); salută faptul că finanțarea acțiunilor climatice și a sustenabilității mediului, per total, a reprezentat 60 % din finanțarea BEI în 2023; solicită menținerea neutralității tehnologice în strategia sa de investiții în finanțarea acțiunilor climatice și finanțarea durabilă;

53.  reamintește că politica BEI de acordare de împrumuturi în domeniul energiei, adoptată în 2019, a stabilit „eliminarea treptată a sprijinului pentru proiectele în domeniul energiei care depind de combustibili fosili utilizați fără măsuri de reducere a emisiilor” și a introdus o perioadă de tranziție în care Banca ar putea să aprobe în continuare proiecte care sunt deja în curs de evaluare, însă Consiliul de administrație nu a aprobat niciun astfel de proiect după sfârșitul anului 2021; observă că, în 2022, Grupul BEI a introdus o prelungire temporară și excepțională a exceptărilor de la cadrul pentru alinierea contrapărților la Acordul de la Paris (așa-numitul Cadru PATH) în sprijinul REPowerEU, pentru a acoperi proiecte cu un puternic conținut inovator și proiecte din domeniul energiei din surse regenerabile, precum și infrastructura de reîncărcare a vehiculelor electrice din UE; observă că, în 2023, Grupul BEI a decis să aplice aceeași prelungire temporară și excepțională și pentru proiecte în spiritul REPowerEU în afara UE; constată că se preconizează că aceste prelungiri temporare și excepționale vor fi valabile până în 2027, sub rezerva unei revizuiri a Foii de parcurs a băncii pentru climă așteptată în 2025; reamintește rezoluția sa anterioară(5) și susține că PATH oferă cadrul adecvat pentru a sprijini contrapărțile în demersurile lor de aliniere la obiectivele Acordului de la Paris; subliniază că se preconizează că BEI își va intensifica interacțiunea cu toți clienții săi pentru a încuraja elaborarea planurilor lor de decarbonizare;

54.  observă evaluarea la jumătatea perioadei de către Grupul BEI a Foii de parcurs a băncii pentru climă, aprobată în 2023, care include un cadru simplificat pentru alinierea microîntreprinderilor la Acordul de la Paris, remarcă revizuirea cerințelor de informare prevăzute în cadrul pentru alinierea contrapărților la Cadrul PATH, pentru intermediarii financiari și constată o extindere temporară a listei țărilor în care BEI poate să acționeze în calitate de finanțator unic al proiectelor de adaptare la efectele schimbărilor climatice din cauza vulnerabilității lor deosebite la schimbările climatice;

55.  salută includerea de către Grupul BEI a agriculturii și bioeconomiei printre prioritățile sale cheie, dar constată că agricultura, pescuitul și silvicultura au primit doar 1,1 % din stocul de împrumuturi ale BEI în 2023; consideră important ca BEI să programeze sume importante pentru finanțarea sectorului agricol și prin proceduri simplificate;

56.  subliniază că agricultura este un factor important de creștere și dezvoltare în zonele rurale; recunoaște provocările tot mai mari cu care se confruntă sectorul agricol și necesitatea ca fermierii din UE să se adapteze la obiectivele Pactului verde european, să facă față crizei energetice și să gestioneze creșterea inflației; invită Grupul BEI să intensifice sprijinul și să promoveze inovarea pentru acest sector vital, care joacă un rol semnificativ în asigurarea securității alimentare, valorificând abordarea UE numită „O singură sănătate”, prin integrarea sănătății umane, animale, vegetale și a mediului pentru a crea sisteme agroalimentare sustenabile, reziliente și productive; evidențiază dificultățile financiare cu care se confruntă fermierii, în special cei tineri sau cu ferme mici, observând că fermierii și întreprinderile din acest sector înregistrează rate de succes mai scăzute atunci când solicită finanțare;

57.  subliniază că sprijinul BEI ar trebui să aibă o abordare de tranziție justă, pentru a realiza o agricultură durabilă care să protejeze mediul, sănătatea umană și bunăstarea animalelor, îmbunătățind în același timp mijloacele de trai ale fermierilor, în special pentru fermele mici și mijlocii; susține că sprijinirea zonelor rurale este esențială pentru promovarea unei dezvoltări echilibrate și incluzive, a reînnoirii generațiilor și a accesului egal la oportunități financiare pentru femei și bărbați; invită din nou Grupul BEI să se implice mai mult în sectorul agricol, îmbunătățind accesul la finanțare;

58.  apreciază că Grupul BEI este unul dintre principalii susținători ai digitalizării în UE, în special pentru finanțarea infrastructurii digitale și sprijinirea întreprinderilor digitale nou-înființate inovatoare; încurajează BEI să își intensifice sprijinul pentru rețelele digitale și să consolideze autonomia tehnologică a UE și inovarea în domeniul tehnologiilor-cheie;

59.  consideră că reducerea inegalităților digitale și prevenirea excluziunii sociale necesită investiții publice semnificative în infrastructura de telecomunicații, în special în zonele rurale; încurajează BEI să sprijine cetățenii europeni în dobândirea de competențe digitale adecvate, pentru a participa pe deplin în societate, cu un accent special pe persoanele în vârstă și pe cele cu dizabilități;

60.  recunoaște rolul esențial al sectorului securității cibernetice în protejarea întreprinderilor și a guvernelor de amenințări digitale sofisticate și de influența străină; apreciază majorarea investițiilor în securitate de la 6 miliarde EUR la 8 miliarde EUR, finanțate prin SESI, cu scopul de a răspunde provocărilor de securitate, inclusiv celor din industria Noului Spațiu;

61.  salută accentul pus de BEI pe egalitatea de gen și capacitarea economică a femeilor, ceea ce a dus la investiții în valoare totală de 5,8 miliarde EUR în acest domeniu în 2023 (comparativ cu 5,1 miliarde EUR în 2022); consideră că BEI ar putea majora și mai mult creditele de microfinanțare acordate întreprinderilor conduse de femei, care se confruntă în continuare cu discriminare în ceea ce privește accesul la finanțare;

62.  subliniază că securitatea aprovizionării cu materii prime de importanță critică este fundamentală atât pentru tranziția verde și pentru cea digitală, cât și pentru sectorul apărării și pentru baza industrială a UE, în general; invită deci BEI să investească mai mult în sectorul materiilor prime de importanță critică, pentru a ajuta la diversificarea aprovizionării cu materii prime deopotrivă primare și secundare și la dezvoltarea de soluții pentru economia circulară, în special în cercetare și dezvoltare în domeniul materialelor alternative, cum ar fi materialele din bioresurse; salută, în această privință, adoptarea, la 21 martie 2025, a unei noi inițiative strategice privind materiile prime critice, cu o finanțare preconizată de 2 miliarde EUR pentru investițiile în materii prime critice în 2025, cu un nou Grup operativ pentru materiile prime critice și cu un ghișeu unic specific pentru a crea și a gestiona un flux de operațiuni și activități de consiliere în domeniul materiilor prime critice și o creștere a expertizei tehnice și a parteneriatelor;

Activitățile BEI în afara UE

63.  subliniază că, în al doilea al său an de existență, BEI Global a oferit finanțare în valoare de 8,4 miliarde EUR (față de 9,1 miliarde EUR în 2022); constată că, întrucât finanțarea BEI Global este limitată la 50 % din costul total al unui proiect, asistăm frecvent la investiții cofinanțate cu instituții de finanțare a dezvoltării și cu bănci multilaterale de dezvoltare; invită BEI și Comisia să investească în funcții de audit intern și de control independent pentru a garanta integritatea și temeinicia tuturor operațiunilor;

64.  reamintește că BEI Global se numără printre principalii actori care implementează strategia europeană „Global Gateway” și, prin urmare, este de așteptat să aplice cele mai înalte standarde de transparență și responsabilitate;

65.  ia act de adoptarea de către Consiliul de administrație al BEI a Foii de parcurs strategice globale a BEI și angajamentul său de a respecta și a promova drepturile omului și statul de drept în proiectele pe care le sprijină;

66.  evidențiază că este important să se asigure că intervențiile Grupului BEI în Ucraina sunt orientate după prioritățile pentru reconstrucția țării convenite cu UE și sunt în concordanță cu metodele și cadrele prevăzute în Planul pentru Ucraina și cu prevederile tratatelor UE; reține că BEI își intensifică în continuare eforturile de combatere a fraudei și a corupției în legătură cu proiectele implementate de Grupul BEI în Ucraina; cere să se aplice în continuare o condiționalitate adecvată privind asistența financiară acordată Ucrainei, cu accent pe asigurarea unor mecanisme eficace de supraveghere, cum ar fi accesul la informații și la sedii, și monitorizarea vizitelor, și solicită ca condiționalitatea să fie extinsă la toate țările din afara UE pentru care oferă finanțare;

67.  îndeamnă să se consolideze capacitatea administrativă și de audit a autorităților ucrainene responsabile de punerea în aplicare, monitorizarea, controlul și supravegherea acțiunilor finanțate, în special pentru prevenirea fraudei, a corupției, a conflictelor de interese și a neregulilor; afirmă din nou că BEI ar trebui să exercite o supraveghere clară și nerestricționată în orice moment;

68.  consideră că dacă i se conferă BEI un rol mai important se vor vedea beneficii atât pentru reconstrucția Ucrainei și procesul de extindere, cât și pentru viitoarele parteneriate sub egida agendei „Global Gateway” a UE și a politicii de vecinătate și în sprijinul obiectivelor de dezvoltare durabilă; încurajează Comisia să coopereze cât de mult posibil cu BEI pentru a amplifica autonomia strategică a UE, în special la capitolele energie și materii prime;

69.  salută adoptarea, în 2024, a Mecanismului pentru Ucraina, care urmează inițiativei „UE pentru Ucraina” (EU4U) a BEI și stabilește un mecanism de sprijin bazat pe resursele bugetului Uniunii; încurajează statele membre să se asigure că țara continuă să beneficieze de un sprijin solid, în conformitate cu nevoile sale;

70.  subliniază că, pentru a sprijini Ucraina, din 2014, de la începutul conflictului cu Rusia, BEI a constituit un portofoliu de împrumuturi de peste 7 miliarde EUR; subliniază că, la 31 decembrie 2023, expunerea BEI (tranșe eliberate și neeliberate încă) se ridica la 5,750 miliarde EUR, fiind garantată predominant cu garanții UE în cadrul mandatului de acordare a împrumuturilor externe; observă că, în plus, Banca a acordat garanții financiare și pentru expunerile față de contrapărțile situate în Ucraina, acoperite pe deplin de garanțiile globale ale UE, pentru o sumă semnată de 388,7 milioane EUR la sfârșitul anului 2023 (comparativ cu 478,8 milioane EUR la sfârșitul anului 2022);

71.  observă implicarea financiară din ce în ce mai mare a BEI în Ucraina; invită Banca să furnizeze actualizări periodice și detaliate autorității bugetare și organismelor de audit relevante cu privire la plata și execuția fondurilor acoperite de garanțiile UE;

72.  subliniază impactul disproporționat al războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei asupra regiunilor estice ale UE aflate la frontieră cu Rusia și Belarus; atrage atenția asupra costurilor suportate de aceste regiuni și de statele membre pentru că au o frontieră comună cu țări învecinate ostile, în special asupra faptului că acestea trebuie să redirecționeze fondurile publice din ce în ce mai mult către securitate, apărare și pregătire, în timp ce se confruntă cu resurse reduse dramatic din cauza perturbării activităților economice, a comerțului transfrontalier și a altor schimburi, precum și a programelor de coeziune; invită BEI să țină seama de acest aspect în deciziile sale de finanțare;

73.  salută investițiile semnificative făcute în Moldova pentru a sprijini reziliența economică, a îmbunătăți securitatea energetică, a consolida infrastructura și a ajuta țara să facă progrese în direcția integrării în UE; recunoaște că, în Balcanii de Vest, BEI Global a investit 1,2 miliarde EUR în 2023, plus încă 700 de milioane EUR pentru a mări siguranța rutieră și a îmbunătăți rețelele feroviare; consideră îmbucurătoare adoptarea Mecanismului de reformă și creștere pentru Balcanii de Vest în 2024 și a Mecanismului de reformă și creștere pentru Republica Moldova, aprobat de Parlamentul European;

74.  recunoaște rolul pe care îl joacă BEI în sprijinirea Balcanilor de Vest pe calea lor către aderarea la Uniune, în conformitate cu politica de extindere a UE; constată că BEI Global a investit 1,2 miliarde EUR în Balcanii de Vest în 2023, mobilizând investiții totale de peste 6 miliarde EUR; observă că cea mai mare parte a finanțării a fost alocată pentru conectivitatea sustenabilă, urmată de liniile de credit pentru IMM-uri, proiecte de infrastructură în sectoarele sănătății, educației și competențelor și aprovizionarea cu apă și salubritate;

75.  cere BEI să colaboreze cu alte instituții bilaterale și multilaterale pentru a elabora și a aplica metodologii comune pentru analiza impactului asupra dezvoltării, cu scopul de a asigura o valoare adăugată și efecte pozitive pe termen lung;

Structura sistemului de răspundere la BEI

76.  reamintește că la BEI supravegherea internă are ca for suprem Inspectoratul General (IG), care cuprinde trei departamente legate de contabilitate – evaluarea operațiunilor, mecanismul de tratare a plângerilor și investigarea fraudelor – care au roluri complementare, contribuind la tratarea consecventă a acuzațiilor și a plângerilor;

77.  observă că mecanismul BEI de tratare a plângerilor (BEI-CM) a gestionat în total 104 cazuri în 2023 (97 în 2022); reține că în 2023 au fost primite 60 de plângeri noi (54 în 2022), dintre care 44 au fost considerate admisibile și 29 au privit proiecte finanțate de BEI, dintre care 27 erau situate în afara Europei;

78.  reține că la BEI Comitetul pentru reclamații în materie de achiziții publice este comitetul independent care tratează plângerile referitoare la proceduri de achiziții publice pentru proiecte finanțate de BEI în afara UE;

79.  apreciază eforturile Diviziei de investigare (IG/IN) de a coopera și de a-și coordona eforturile cu celelalte componente ale structurii antifraudă a UE, în special cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și cu Parchetul European, care au primit 37 % din sesizările pentru investigații în 2023 (27 de cazuri din 74); încurajează IG/IN să își intensifice cooperarea cu toate componentele structurii antifraudă a UE;

80.  consideră demn de notat că IG/IN derulează activități proactive de detectare a fraudelor utilizând Instrumentul de evaluare a riscului de fraudă și integritate și Sistemul automat de detectare a riscului de corupție în achizițiile publice și că, în 2023, 24 de analize au identificat obiective pentru trei evaluări de integritate proactive complete și aprofundate; invită Banca să evalueze modul în care aceste instrumente digitale ar putea fi îmbunătățite în continuare pentru a sprijini transparența și responsabilitatea financiară;

81.  regretă că, în pofida apelurilor repetate ale Parlamentului, raportul anual al IG/IN nu oferă informații adecvate despre: amploarea financiară a cazurilor pe care le gestionează, fondurile sau mandatele afectate, tipurile de proiecte vizate, măsurile de atenuare adoptate, rolul serviciilor BEI și al intermediarilor sau partenerilor în cazurile respective sau chiar al statelor membre în cauză; invită reprezentanții IG/IN să crească nivelul de implicare, interacțiune și transparență cu Parlamentul, în special în ceea ce privește controlul activităților financiare; își reiterează apelul adresat IG/IN de a nu se limita doar la o descriere narativă a câtorva studii de caz și să raporteze periodic informații importante despre cât de bine sunt protejate interesele financiare; sugerează că IG/IN să adopte un model de raportare similar celor utilizate de alte organisme de investigare, cum ar fi EPPO și OLAF, în care este urmărit un echilibru adecvat între transparență și obligația de confidențialitate sau de secret profesional;

82.  este conștient că politica de excludere a BEI prevede un proces de excludere autonom, care nu este întru totul echivalent cu sistemul de detectare timpurie și de excludere al Comisiei ca standarde decizionale, rezultate și căi de atac; își reiterează apelul adresat Grupului BEI și Comisiei de a coopera pentru a identifica eventualele lacune și pentru a propune soluții, inclusiv o procedură accelerată de executare a deciziilor de excludere ale BEI prin sistemul de detectare timpurie și excludere; observă că în 2023 prin procedurile de excludere bazate pe constatările IG/IN au fost excluse cinci întreprinderi de la participarea la orice activitate finanțată de BEI pe o perioadă de cinci ani;

83.  consideră o veste bună aprobarea, în 2023, a politicii Grupului BEI privind cadrul de control intern; recunoaște rezultatele procesului de aliniere a grupului între BEI și FEI până acum, în măsura în care reflectă modelele de afaceri și structurile de guvernanță diferite ale celor două entități; face referință în special la observațiile Comitetului de audit potrivit cărora atât auditul intern, cât și cadrul de control intern ar trebui să evolueze și să devină funcții de grup;

84.  constată că mai există și o a treia linie de apărare, și anume auditorul extern independent al BEI; subliniază că rotația periodică a auditorilor și a misiunilor permite noi perspective și, prin urmare, crede că în cazul auditorului extern al BEI ar trebui să se facă o rotație periodică; cu toate acestea, Grupul BEI are același auditor din 2009 și mandatul său a fost prelungit până în 2027;

85.  apreciază faptul că Cadrul de gestionare a riscurilor al Grupului BEI și rapoartele semestriale de informare privind gestionarea riscurilor ale Grupului BEI își îndeplinesc menirea și sunt aliniate la cerințele și standardele tehnice ale Autorității Bancare Europene;

86.  subliniază că în 2023, în pofida condițiilor de piață dificile, portofoliul BEI a continuat să prezinte niveluri foarte scăzute de expuneri neperformante; consideră că, chiar dacă o parte semnificativă a portofoliului de împrumuturi al Băncii beneficiază de îmbunătățirea calității creditului sau de garanții din partea statelor membre ale UE, calitatea ridicată a portofoliului BEI rezultă din punerea în aplicare riguroasă a unor politici foarte eficace ale BEI de acordare de împrumuturi;

87.  evidențiază că BEI nu intră în domeniul de aplicare al legislației UE aplicabile pentru instituțiile de credit, în special al Regulamentului(6) și al Directivei privind cerințele de capital(7) (CRR, CRD), și că, prin urmare, Banca are dreptul de a-și stabili cerințele de capital și de lichiditate într-o manieră adecvată și corespunzătoare activităților sale, misiunii sale și condițiilor de piață; subliniază că Grupul BEI se angajează să respecte bunele practici bancare și de piață și poate să stabilească aplicabilitatea acestora în conformitate cu principiul proporționalității; subliniază că este important ca aplicarea acestor reguli să nu creeze o sarcină nejustificată; apreciază faptul că Grupul BEI a efectuat voluntar procesul de analiză și evaluare; subliniază că acesta ar trebui să fie în conformitate cu structura de guvernare și misiunea BEI;

88.  înțelege că, în conformitate cu evoluția nevoilor UE, în 2024 instituțiile UE au aprobat modificarea statutului propusă de Consiliul guvernatorilor BEI, modificând limita statutară a ratei sale de îndatorare(8) și mărind-o de la 250 % la 290 %, pentru a permite BEI să investească mai mult fără a-și majora baza de capital propriu;

89.  constată că modificarea ratei de îndatorare deschide o ușă către o apetență mai mare la risc; recunoaște că investițiile în energia din surse regenerabile, în infrastructura sustenabilă durabilă, precum și investițiile în tehnologii inovatoare sunt esențiale pentru competitivitatea UE, dar implică adesea un risc mai mare pentru că nu este sigur dacă vor fi rentabile; subliniază că asumarea mai multor riscuri poate face să crească volatilitatea rentabilității investițiilor făcute de BEI, dar observă că BEI păstrează de rezerve de capital care ar sprijini extinderea operațiunilor cu risc;

90.  este alarmat de situația companiei Northvolt AB, un producător de baterii considerat esențial în tranziția verde; subliniază că Northvolt a beneficiat de un pachet substanțial de împrumuturi din partea BEI, puțin peste 942,6 milioane EUR, ca parte a finanțării prin îndatorare atrase pentru a extinde amplasarea unei gigafabrici; ia act de faptul că Northvolt a inițiat procedura de faliment în martie 2025; invită BEI să furnizeze detalii despre procesul de evaluare și decizie pentru finanțarea Northvolt AB și despre cauzele care au condus la eșecul proiectului;

91.  subliniază că se spera ca extinderea sitului să mărească capacitatea anuală de producție de baterii, având o importanță strategică pentru competitivitatea pe plan mondial și să fie în concordanță cu strategiile UE în acest sector;

92.  invită Comisia și Consiliul de administrație al BEI să lanseze fără întârzieri nejustificate o analiză internă aprofundată a prejudiciilor financiare, pentru a verifica motivele și contextul eșecului acestui proiect emblematic și să învețe din experiență, pentru ca astfel de situații să nu se mai repete sau să fie detectate din timp;

93.  susține că cea mai mare valoare adăugată a sprijinului UE constă în promovarea investițiilor cu risc mai ridicat în proiecte inovatoare, în extinderea obiectivelor strategice din UE și în facilitarea proiectelor de tranziție pe termen lung care nu pot obține finanțare de la sectorul privat; consideră că, pentru a-și îndeplini cu succes obiectivele în materie de inovare și competitivitate, programul InvestEU ar trebui să se concentreze pe finanțarea de investiții cu risc mai ridicat și pe extinderea investițiilor și că Grupul BEI ar trebui să preia proiecte mai multe și mai mari cu grad mare de risc, care să implice mai ales și în mod preferențial investitori europeni, combinând o mobilizare mai orientată spre risc a resurselor InvestEU cu o orientare echivalentă în utilizarea resurselor financiare proprii ale Grupului BEI; îndeamnă BEI să introducă condiții mai stricte pentru a preveni utilizarea finanțării publice din partea UE pentru a subvenționa întreprinderi care relochează producția în afara Europei, asigurându-se că toate proiectele finanțate de BEI contribuie la reziliența industrială europeană pe termen lung;

94.  este conștient că membrii Comitetului director al BEI au fost adesea funcționari publici în țările lor de origine înainte de a-și începe mandatul la BEI, care durează de obicei între doi și șase ani, și că, prin urmare, au dreptul de a beneficia de șanse de dezvoltare profesională, sub rezerva anumitor condiții, în timpul perioadei de incompatibilitate (prelungită până la o perioadă de 24 de luni de la încheierea mandatului la BEI); reține că membrilor Comitetului director li se cere să informeze Comitetul de etică și conformitate și să ceară aprobarea cât mai curând posibil în cazul oricăror negocieri privind viitoare locuri de muncă;

95.  reia ferm apelurile repetate ale Parlamentului de a consolida mecanismul de prevenire a conflictelor de interese la BEI și de a trata mai bine asemenea cazuri, precum și de a defini mai bine condițiile în care vicepreședinții BEI pot lua parte la decizii privind operațiuni în țările lor de origine și insistă ca la aceste aspecte să se găsească un răspuns cu prilejul unei viitoare revizuiri a Codului de conduită al Comitetului director;

96.  evidențiază că, la 31 octombrie 2023, Ombudsmanul European a decis, în cauza 611/2022/KR, că un fost vicepreședinte a participat la aprobarea acordurilor de finanțare dintre BEI și o bancă națională de promovare(9) din țara sa de origine cu doar câteva săptămâni înainte de a deveni director executiv al respectivei bănci naționale, în pofida recomandării directorului de conformitate al BEI de a nu întreprinde aceste acțiuni în timpul procesului de numire; înțelege că acest caz este anterior intrării în vigoare a actualului cod de conduită al Comitetului director, care include în prezent dispoziții speciale privind persoanele care urmează să fie cooptate în cadrul acestuia; constată că, în cadrul viitoarei revizuiri a normelor aplicabile Comitetului său de etică și conformitate, BEI s-a angajat să ia în considerare recomandarea Ombudsmanului European de a face publice deciziile Comitetului;

97.  observă că măsurile de atenuare, cum ar fi separarea atribuțiilor și perioadele de incompatibilitate, sunt cele mai frecvente clauze de precauție care trebuie aplicate atunci când se tratează un caz de tip „ușă turnantă” și înțelege că astfel de măsuri sunt aplicate și respectate de membrii Comitetului director, inclusiv de cei despre care s-a relatat recent în mass-media;

98.  este de acord cu punctul de vedere al Ombudsmanului European potrivit căruia rolul Comitetului de etică și conformitate al BEI ar trebui întărit în ceea ce privește supravegherea noilor locuri de muncă avute în vedere de membrii Comitetului de direcție și că acesta ar trebui să poată să impună și să aplice măsuri de atenuare a riscurilor; înțelege că rolul Comitetului de etică și conformitate a devenit mai proeminent în ultimii ani și că sunt în curs discuții interne despre modalitățile de a-i îmbunătăți eficiența;

99.  invită Banca să stimuleze participarea întreprinderilor europene la procesele de achiziții publice lansate pentru proiecte finanțate de BEI; încurajează Banca să recomande debitorilor să acorde prioritate eligibilității pentru întreprinderile europene cu scopul de a consolida competitivitatea europeană;

100.  își reiterează apelul adresat BEI de a asigura o reprezentare geografică adecvată, inclusiv la nivelurile conducerii de nivel mediu și superior, și o invită să publice o defalcare pe gen și naționalitate anuală a posturilor de conducere de nivel mediu și superior;

Control, transparență și supraveghere

101.  regretă profund că Curtea de Conturi Europeană (CCE) tot nu are acces neîngrădit la toate datele referitoare la operațiunile BEI; recunoaște că nu toate activitățile BEI sunt finanțate în mod direct de UE și că, prin urmare, nu toate activitățile sunt accesibile în mod automat Curții de Conturi Europene; insistă că CCE ar trebui să aibă acces la informațiile necesare pentru a evalua detaliat și exhaustiv toate operațiunile BEI care implică fonduri UE, inclusiv acelea desfășurate prin intermediari financiari, concepute pentru a implementa politicile UE; invită CCE să examineze cu maximum de rigoare, în funcție de capacitățile sale, toate operațiunile care implică, într-o măsură mai mare sau mai mică, bugetul UE;

102.  observă că principalele sarcini de audit relevante sunt încredințate Comitetului de audit al BEI, care este un organism complet independent; consideră că dacă la sarcinile specifice ale Comitetului de audit ar participa reprezentanți externi calificați analizele Comitetului de audit ar câștiga în obiectivitate;

103.  constată că politica de transparență a BEI încearcă să găsească un compromis între principiul transparenței și necesitatea de a proteja informațiile sensibile; observă că această politică precizează ce informații ar trebui publicate proactiv și când – stipulând, de exemplu, că rezumatele proiectelor ar trebui publicate cu cel puțin trei săptămâni înainte ca finanțarea proiectului să fie luată în considerare pentru aprobare de Consiliul de administrație al BEI – și stabilește derogările aplicabile; cere ca aceste rezumate să furnizeze informații semnificative părților interesate;

104.  reține că, în 2023, Consiliul de administrație al BEI a aprobat 449 de proiecte și că aproape toate (94 %) rezumatele proiectelor au fost publicate, în majoritatea cazurilor (57 %) înainte de aprobare; observă că toate operațiunile BEI efectuate prin intermediari financiari sunt publicate pe site-ul BEI și că BEI oferă detalii la cerere;

105.  reamintește că toate documentele BEI sunt accesibile publicului în conformitate cu prezumția de dezvăluire; subliniază că toți solicitanții ar trebui informați în prealabil cu privire la accesul publicului la documente și că orice refuz ar trebui să se bazeze exclusiv pe excepțiile specificate; subliniază că BEI ar trebui ia în considerare publicarea în timp util de informații legate de justificarea și contextul proiectelor, precum și explicația alinierii și a contribuției lor la obiectivele de politici ale UE; invită BEI să publice în mod sistematic rezultatele auditurilor celor mai mari operațiuni financiare ale sale, asigurând controlul independent al gestionării riscurilor și evaluărilor impactului; se așteaptă ca BEI să limiteze confidențialitatea la excepțiile aplicabile enumerate în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(10) și în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006(11); cere să se aplice integral recomandările Ombudsmanului emise în urma anchetelor sale privind politica de divulgare a BEI și cererile conexe de acces la documente;

106.  reamintește că toți destinatarii finanțării din partea UE au obligația generală de a recunoaște originea acesteia și de a asigura vizibilitatea oricărei finanțări primite din partea UE; invită Grupul BEI să se asigure că destinatarii finali respectă criteriile de vizibilitate în ceea ce privește sprijinul financiar al UE;

107.  evidențiază că Banca depune eforturi pentru a reduce timpul necesar pentru a aduce un produs din etapa de concepere la disponibilitatea pe piață (perioada de introducere pe piață) prin digitalizarea deplină a ciclurilor proiectelor sale; invită Banca să își intensifice eforturile pentru digitalizarea operațiunilor sale;

108.  invită din nou BEI să își înăsprească și să aplice în totalitate politica de combatere a fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, inclusiv prin decizia de a nu finanța beneficiarii sau intermediarii financiari despre care s-a constatat că sunt implicați sau care prezintă un risc ridicat de a fi implicați în astfel de practici;

109.  reamintește că între Parlament și BEI s-ar putea derula un dialog mai structurat dacă s-ar adopta un memorandum de cooperare; ține să remarce, în acest sens, cooperarea fără precedent a BEI cu Parlamentul la pregătirea prezentei rezoluții, văzând-o ca pe o dovadă concretă de deschidere și transparență;

Acțiuni întreprinse în urma recomandărilor Parlamentului

110.  îndeamnă BEI să raporteze în continuare în ce stadiu de implementare se află recomandările anterioare făcute de Parlament, în special rezultatele obținute și impactul acțiunilor întreprinse pentru a pune în practică prioritățile sale și politicile UE, mai ales în ceea ce privește:

o
o   o

111.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei și solicită Consiliului și Consiliului de administrație al BEI să poarte o dezbatere despre pozițiile Parlamentului prezentate mai sus.

(1) Draghi, M., The future of European competitiveness (Viitorul competitivității europene), septembrie 2024. (2) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2001/1049/oj). (3) Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017 (JO L 107, 26.3.2021, p. 30, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/523/oj). (4) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/1937/oj). (5) Rezoluția Parlamentului European din 12 iulie 2023 referitoare la controlul activităților financiare ale Băncii Europene de Investiții – raportul anual pe 2022 (2023/2046(INI)) (JO C, C/2024/4007, 17.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4007/oj). (6) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/575/oj). (7) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2013/36/oj). (8) Raportul de îndatorare este măsura în care BEI poate acorda împrumuturi în raport cu resursele sale proprii. (9) Băncile naționale de promovare sunt intermediari financiari între BEI și proiectele la scară mică care beneficiază de investiții din partea BEI. (10) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2001/1049/oj). (11) Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2006/1367/oj).