(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia comună a Consiliului (5892/1/2006 - C6-0311/2006)(1),

–   având în vedere poziţia sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2004)0143)(3),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport şi turism (A6-0479/2006),

1.   aprobă poziţia comună astfel cum a fost modificată;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) OJ C 289 E, 28.11.2006, p. 1. (2) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 490. (3) Nepublicată încă în JO.

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNIII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 71 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),

întrucât:

(1)  În cadrul politicii comune din domeniul transporturilor, este important să se asigure protecţia drepturilor călătorilor din transportul feroviar şi să se îmbunătăţească calitatea şi eficienţa serviciilor de transport feroviar de călători pentru a contribui la creşterea ponderii transportului feroviar în raport cu alte mijloace de transport.

(2)  Comunicarea Comisiei intitulată "Strategia pentru politica de protecţie a consumatorilor 2002-2006"(4) stabileşte ca obiectiv atingerea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor în domeniul transporturilor în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din tratat.

(3)  Deoarece călătorul feroviar reprezintă partea defavorizată a contractului de transport, este necesar ca drepturile călătorilor în această privinţă să fie asigurate.

(4)  Drepturile utilizatorilor de servicii feroviare includ primirea de informaţii privind serviciul de transport, atât înaintea cât şi în timpul călătoriei. Ori de câte ori este posibil, întreprinderile feroviare şi vânzătorii de legitimaţii de transport trebuie să furnizeze aceste informaţii în prealabil şi cât mai curând posibil.

(5)  Cerinţe mai detaliate privind furnizarea de informaţii asupra călătoriei vor fi stabilite în specificaţiile tehnice de interoperabilitate (STI) prevăzute de Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar convenţional(5).

(6)  Consolidarea drepturilor călătorilor în transportul feroviar trebuie să se bazeze pe sistemul dreptului internaţional existent în această privinţă, prevăzut în apendicele A - Reguli uniforme privind Contractul de transport feroviar internaţional de călători şi bagaje (CIV) la Convenţia privind transporturile feroviare internaţionale (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată de Protocolul de modificare a Convenţiei privind transporturile feroviare internaţionale din 3 iunie 1999 (Protocolul din 1999). Totuşi, este de dorit să se extindă domeniul de aplicare al acestui regulament şi să se protejeze nu numai călătorii internaţionali, ci şi călătorii naţionali.

(7)  Întreprinderile feroviare trebuie să coopereze pentru a facilita transferul călătorilor din transportul feroviar de la un operator la altul prin emiterea de bilete directe ori de câte ori este posibil.

(8)  Furnizarea de informaţii şi legitimaţii de transport pentru călătorii din traficul feroviar trebuie facilitată prin adaptarea sistemelor informatice la o specificaţie comună.

(9)  Punerea în aplicare ulterioară a sistemelor de informare a călătorilor şi de rezervare trebuie să fie realizată în conformitate cu specificaţiile tehnice de interoperabilitate (STI).

(10)  Serviciile de transport feroviar de călători trebuie să fie în avantajul tuturor cetăţenilor. În consecinţă, persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă, cauzată de invaliditate, de vârstă sau de orice alt factor, trebuie să beneficieze de acces la transportul feroviar în condiţii comparabile cu cele pentru ceilalţi cetăţeni. Persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă au în egală măsură cu toţi ceilalţi cetăţeni dreptul la libera circulaţie, la libertatea de alegere şi la nediscriminare. Între altele, trebuie acordată o atenţie deosebită furnizării de informaţii persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă cu privire la accesibilitatea serviciilor feroviare, condiţiile de acces la materialul rulant şi echipamentele de la bord. Pentru a furniza călătorilor cu deficienţe de auz informaţii optime privind întârzierile, trebuie utilizate sisteme vizuale şi auditive adecvate. Persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă trebuie să aibă posibilitatea de a cumpăra legitimaţii de transport la bordul trenului fără taxe suplimentare.

(11)  Întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară trebuie să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă, respectând specificaţiile tehnice de interoperabilitate pentru persoanele cu mobilitate redusă, pentru a asigura faptul că, în conformitate cu normele comunitare privind achiziţiile publice, toate clădirile şi întreg materialul rulant devin accesibile, eliminându-se progresiv obstacolele fizice şi funcţionale atunci când se achiziţionează material nou sau se construieşte ori se efectuează lucrări de renovare majore.

(12)  Întreprinderile feroviare trebuie obligate să încheie o asigurare sau să ia măsuri echivalente pentru asigurarea responsabilităţii faţă de călătorii din transportul feroviar în cazul unui accident. Este de dorit să se stabilească o valoare minimă a asigurării pentru întreprinderile feroviare.

(13)  Consolidarea drepturilor la despăgubire şi asistenţă în caz de întârziere, pierderea legăturii sau anulare a unui serviciu de transport trebuie să ducă la creşterea stimulentelor pentru piaţa serviciilor de transport feroviar de călători, în beneficiul călătorilor.

(14)  Este de dorit ca prezentul regulament să instituie un sistem de despăgubire pentru călători în cazul unei întârzieri care ţine de răspunderea întreprinderii feroviare, pe aceeaşi bază ca şi sistemul internaţional prevăzut de COTIF şi, în special, de apendicele CIV privind drepturile călătorilor.

(15)  Este, de asemenea, de dorit să se ofere victimelor accidentelor şi persoanelor aflate în întreţinerea acestora un ajutor financiar pe termen scurt în perioada imediat următoare accidentului.

(16)  Este în interesul călătorilor din transportul feroviar să se adopte măsuri adecvate, de comun acord cu autorităţile publice, pentru a li se asigura securitatea personală în gări, precum şi la bordul trenurilor.

(17)  Călătorii din transportul feroviar trebuie să aibă posibilitatea de a depune, la oricare întreprindere feroviară sau vânzător de legitimaţii de transport în cauză, o plângere privind drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul regulament şi trebuie să aibă dreptul de a primi un răspuns într-o perioadă de timp rezonabilă.

(18)  Conţinutul prezentului regulament trebuie revizuit în ceea ce priveşte ajustarea valorilor financiare la inflaţie şi cerinţele în materie de informaţii şi calitate a serviciilor, în lumina evoluţiei pieţei, precum şi în lumina efectelor prezentului regulament asupra calităţii serviciilor.

(19)  Prezentul regulament nu trebuie să aducă atingere Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date(6).

(20)  Statele membre trebuie să stabilească sancţiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament şi să se asigure de punerea în aplicare a acestor sancţiuni. Sancţiunile, care pot include plata despăgubirii către persoana în cauză, trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(21)  Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv dezvoltarea căilor ferate comunitare şi introducerea drepturilor călătorilor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre şi pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, aşa cum este enunţat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(22)  Unul dintre obiectivele prezentului regulament este de a introduce drepturi ale călătorilor în transportul feroviar naţional şi internaţional. Un număr de dispoziţii din prezentul regulament vor necesita ajustări importante în unele state membre. În consecinţă, statele membre aflate într-o situaţie extraordinară trebuie să aibă opţiunea de a acorda derogări temporare de la anumite măsuri prevăzute în prezentul regulament pentru transportul naţional pe teritoriul lor sau pe o parte din acesta. Într-un număr de state membre, contractele de servicii publice prevăd un sistem de despăgubiri care trebuie plătite autorităţilor în caz de întârzieri. Statele membre care prevăd un astfel de sistem în contractele lor de servicii publice ar trebui să aibă opţiunea de a li se acorda derogări temporare de la dispoziţiile prezentului regulament privind despăgubirea în caz de întârzieri.

(23)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(7).

(24)  În special, Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte măsuri având un domeniu general de aplicare destinate să modifice elemente neesenţiale din prezentul regulament şi să o completeze cu noi elemente neesenţiale; aceste măsuri ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul 1

Obiectul

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică tuturor călătoriilor şi serviciilor în întreaga Comunitate, oferite de una sau mai multe întreprinderi feroviare care au obţinut licenţa în conformitate cu Directiva 95/18/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare(8).

Contractele de servicii publice trebuie, şi ele, să asigure cel puţin nivelul de protecţie prevăzut în prezentul regulament.

(2)  Prezentul regulament nu se aplică întreprinderilor feroviare şi furnizorilor de servicii cărora nu li s-a acordat o licenţă în conformitate cu Directiva 95/18/CE.

(3)  Pentru o perioadă de maximum 10 ani, în circumstanţe excepţionale care împiedică punerea în aplicare imediată sau pe termen scurt a prezentului regulament, din cauza investiţiei importante necesare şi a dificultăţilor practice întâlnite cu ocazia efectuării modificărilor structurale necesare aduse serviciilor feroviare şi a modernizării materialului rulant, un stat membru poate acorda, în mod transparent şi nediscriminatoriu, o derogare temporară de la aplicarea dispoziţiilor prezentului regulament, în special a dispoziţiilor articolelor 9, 10, 17 şi 18 pentru anumite servicii sau secţiuni specifice.

(4)  Statele membre ale căror contracte de servicii publice conţin deja măsuri de rambursare şi despăgubire în caz de întârzieri, pierdere a legăturii şi anulări pot acorda întreprinderilor feroviare o derogare temporară de la dispoziţiile articolelor 17 şi 18 din prezentul regulament, pentru o perioadă de maximum zece ani, limitată la serviciul oferit şi la secţiunea specifică. O astfel de derogare poate fi acordată în cazul unor măsuri care prevăd un nivel de protecţie a drepturilor călătorilor echivalent cu prezentul regulament.

(5)  Statele membre informează Comisia cu privire la aceste derogări acordate în temeiul alineatului (4). Comisia stabileşte dacă o derogare este conformă cu prezentul articol şi nu contravine intereselor Comunităţii Europene.

Articolul 3

Definiţiile

Capitolul II

Contractul de transport, informaţiile şi legitimaţiile de transport

Articolul 4

Contractul de transport

Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, încheierea şi executarea unui contract pentru transport de persoane şi bagaje, cărucioare pentru copii, scaune cu rotile, biciclete şi echipament de sport, precum şi furnizarea de informaţii şi de legitimaţii de transport sunt reglementate de dispoziţiile titlurilor II şi III din anexa I.

Articolul 5

Transportul de cărucioare pentru copii, scaune cu rotile, biciclete şi echipament de sport

Toate trenurile, inclusiv trenurile internaţionale şi trenurile de mare viteză, trebuie să pună la dispoziţie o zonă special desemnată, eventual contra cost, care să le permită călătorilor să aducă la bordul trenurilor cărucioare pentru copii, scaune cu rotile, biciclete şi echipament de sport.

Articolul 6

Inadmisibilitatea renunţării şi stipularea limitelor

(1)  Obligaţiile faţă de pasageri în temeiul prezentului regulament nu pot face obiectul unei limitări sau renunţări, în special printr-o derogare sau o clauză restrictivă cuprinsă în contractul de transport.

(2)  Întreprinderile feroviare pot oferi călătorilor condiţii contractuale mai favorabile decât condiţiile prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 7

Obligaţia de a furniza informaţii privind întreruperea serviciilor feroviare

Întreprinderile feroviare îşi fac publice deciziile de întrerupere a serviciilor feroviare prin mijloace adecvate şi înaintea punerii în aplicare a acestor decizii.

Articolul 8

Informaţii de călătorie

(1)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 10, întreprinderile feroviare şi vânzătorii de legitimaţii de transport care oferă contracte de transport în numele uneia sau mai multor întreprinderi feroviare furnizează călătorilor, la cerere, cel puţin informaţiile precizate în anexa II, partea I, privind călătoriile pentru care contractul de transport este oferit de întreprinderea feroviară în cauză. Vânzătorii de legitimaţii de transport care oferă contracte de transport pe cont propriu şi operatorii turistici furnizează aceste informaţii în cazul în care sunt disponibile.

(2)  Întreprinderile feroviare furnizează călătorilor, în timpul călătoriilor, cel puţin informaţiile menţionate în anexa II, partea II.

(3)  Informaţiile menţionate în alineatele (1) şi (2), inclusiv atunci când sunt furnizate de sistemele electronice de vânzare, sunt furnizate într-un format accesibil şi inteligibil. Trebuie acordată o atenţie deosebită nevoilor persoanelor cu deficienţe de auz şi/sau de văz.

Articolul 9

Disponibilitatea legitimaţiilor de transport, a biletelor directe şi a rezervărilor

(1)  Întreprinderile feroviare şi vânzătorii de legitimaţii de transport oferă, în limita disponibilităţii, legitimaţii de transport, bilete directe şi rezervări.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (4), întreprinderile feroviare distribuie călătorilor legitimaţii de transport prin intermediul a cel puţin unuia din următoarele puncte de vânzare:

(3)  Fără a aduce atingere alineatelor (4) şi (5), întreprinderile feroviare distribuie legitimaţii de transport pentru servicii furnizate în conformitate cu contracte de servicii publice, prin intermediul a cel puţin unuia din următoarele puncte de vânzare:

(4)  Întreprinderile feroviare oferă posibilitatea de a obţine legitimaţii de transport pentru serviciul respectiv la bordul trenului, cu excepţia cazurilor în care această posibilitate este limitată sau refuzată din motive de securitate sau legate de lupta împotriva fraudei,din motive de rezervare obligatorie sau din alte motive comerciale acceptabile.

(5)  În cazul în care în gara de plecare nu există ghişee sau distribuitoare automate de legitimaţii de călătorie, călătorii vor fi informaţi în gară:

Articolul 10

Sisteme de informare a călătorilor şi de rezervare

(1)  Pentru furnizarea informaţiilor şi pentru emiterea legitimaţiilor de transport menţionate în prezentul regulament, întreprinderile feroviare şi vânzătorii de legitimaţii de transport folosesc sistemul informatizat de informare şi rezervare pentru transportul feroviar care va fi instituit prin intermediul procedurile prevăzute de prezentul articol.

(2)  Specificaţiile tehnice de interoperabilitate (STI) menţionate de Directiva 2001/16/CE se aplică în sensul prezentului regulament.

(3)  Comisia adoptă, pe baza unei propuneri prezentate de către Agenţia Europeană a Căilor Ferate (AECF), specificaţiile tehnice de interoperabilitate ale aplicaţiilor telematice pentru călători până cel târziu la …(12). Specificaţiile tehnice de interoperabilitate fac posibile furnizarea de informaţii, menţionată în anexa II, şi emiterea de legitimaţii de transport, aşa cum a fost reglementată de prezentul regulament.

(4)  Întreprinderile feroviare îşi adaptează sistemul informatizat de informare şi rezervare pentru transportul feroviar conform cerinţelor stabilite de STI, în conformitate cu un plan de punere în aplicare definit de STI.

(5)  Sub rezerva dispoziţiilor Directivei 95/46/CE, nicio întreprindere feroviară sau vânzător de legitimaţii de transport nu dezvăluie informaţii personale privind rezervările individuale altor întreprinderi feroviare şi/sau vânzătorilor de legitimaţii de transport.

Capitolul III

Răspunderea întreprinderilor feroviare faţă de pasageri şi de bagajele lor

Articolul 11

Răspunderea faţă de călători şi de bagajele lor

Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, răspunderea întreprinderilor feroviare faţă de călători şi de bagajele lor este reglementată în anexa I, titlurile IV, VI şi VII, capitolele I, III şi IV.

Articolul 12

Asigurarea

(1)  Obligaţia prevăzută la articolul 9 din Directiva 95/18/CE, în măsura în care se referă la răspunderea faţă de călători, se înţelege ca obligaţie a unei întreprinderi feroviare de a fi asigurată în mod corespunzător sau de a fi luat măsurile echivalente pentru acoperirea răspunderilor care îi revin conform prezentului regulament.

(2)  Valoarea minimă a asigurării pentru întreprinderile feroviare este de XXX EUR.

Articolul 13

Daune-interese în caz de deces sau rănire a călătorilor

Nu se aplică nicio limită financiară răspunderii pentru daune-interese a întreprinderii feroviare în caz de deces sau rănire fizică a unui călător.

Articolul 14

Plăţile în avans

(1)  Dacă un călător moare sau este rănit, întreprinderea feroviară, astfel cum este definită la articolul 56 alineatul (1) din anexa I, efectuează, fără întârziere şi în orice situaţie, în maximum cincisprezece zile de la stabilirea identităţii persoanei fizice îndreptăţite la despăgubire, plăţile în avans necesare pentru a satisface nevoi economice imediate, în mod proporţional cu dauna suferită.

(2)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1), în caz de deces, plata în avans nu trebuie să fie mai mică decât 21 000 EUR pe călător.

(3)  O plată în avans nu constituie recunoaşterea răspunderii şi poate fi dedusă din orice sumă plătită ulterior în baza prezentului regulament, dar nu este rambursabilă, cu excepţia cazurilor în care paguba a fost cauzată prin neglijenţa sau din vina călătorului sau a cazurilor în care persoana care a primit plata în avans nu a fost persoana îndreptăţită la despăgubire.

Articolul 15

Declinarea răspunderii

Chiar dacă întreprinderea feroviară îşi declină răspunderea pentru vătămarea fizică a unui călător pe care îl transportă, aceasta rămâne singurul interlocutor al călătorului şi singura entitate de la care călătorul poate cere despăgubiri, fără a aduce atingere despăgubirilor pe care întreprinderea feroviară le poate solicita unor terţi.

Capitolul IV

Întârzierile, pierderea legăturii şi anulările

Articolul 16

Răspunderea pentru întârzieri, pierderea legăturii şi anulările

Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, răspunderea întreprinderilor feroviare cu privire la întârzieri, la pierderea legăturii şi la anulări este reglementată în anexa I titlul IV capitolul II. Articolul 32 alineatul (2) din anexa I se aplică, de asemenea, articolelor 17 şi 18 din prezentul regulament.

Articolul 17

Rambursarea şi redirecţionarea

Articolul 18

Despăgubirea pentru preţul legitimaţiei de transport

(1)  Fără a renunţa la dreptul la transport, un călător poate cere întreprinderii feroviare o despăgubire pentru întârziere, în cazul în care suferă o întârziere între locurile de plecare şi de destinaţie menţionate pe legitimaţia de transport pentru care legitimaţia de transport nu a fost rambursată în conformitate cu articolul 17. Despăgubirile minime în caz de întârziere sunt fixate după cum urmează:

Călătorii care deţin un abonament pe căile ferate şi care se confruntă cu întârzieri sau anulări repetate pe perioada de valabilitate a abonamentului lor pot cere o despăgubire. Aceasta poate fi acordată fie sub forma unei reduceri la achiziţionarea unui nou abonament, fie sub forma extinderii perioadei de valabilitate a abonamentului existent.

Întreprinderile feroviare stabilesc în prealabil, în strânsă consultare cu reprezentanţii utilizatorilor sau cu autorităţile implicate în contractele de servicii publice, criteriile de punctualitate şi de fiabilitate a serviciului în cauză, care se folosesc pentru aplicarea prezentului paragraf.

De asemenea, întreprinderile feroviare stabilesc regimul corespunzător de punere în aplicare, în special pentru a face dovada faptului că titularul unui abonament pe căile ferate a folosit cu adevărat serviciile pentru care s-au înregistrat întârzieri.

Când contractul de transport se referă la o călătorie dus-întors, valoarea despăgubirii pentru întârzierea fie la dus, fie la întors este calculată în raport cu jumătate din preţul plătit pentru legitimaţia de transport. În acelaşi mod, valoarea despăgubirii în caz de întârziere a unui serviciu prevăzut de orice alt tip de contract de transport care permite efectuarea mai multor călătorii ulterioare este calculată în raport cu preţul întreg.

Valoarea despăgubirii pentru întârzieri se calculează întotdeauna în funcţie de preţul pe care călătorul l-a plătit efectiv pentru serviciul în cazul căruia s-a înregistrat întârzierea. În cazul unui contract de transport, precum un permis de călătorie care îi dă titularului dreptul să efectueze un număr de călătorii, valoarea despăgubirii se calculează în funcţie de preţul unei singure călătorii.

În calculul duratei de întârziere nu se ia în considerare întârzierea referitor la care întreprinderea feroviară poate dovedi că a survenit în afara teritoriului Comunităţii.

(2)  Despăgubirea pentru preţul legitimaţiei de transport se plăteşte în termen de o lună de la depunerea cererii pentru despăgubire. Despăgubirea poate fi plătită în bonuri şi/sau alte servicii în cazul în care condiţiile sunt flexibile (în special în ceea ce priveşte perioada de validitate şi destinaţia). Despăgubirea se plăteşte în numerar, la cererea călătorului.

(3)  Din despăgubirea reprezentând preţul legitimaţiei de transport nu se scad costurile ocazionate de tranzacţia financiară precum spezele, cheltuielile telefonice sau timbrele poştale. Întreprinderile feroviare pot introduce un prag minim sub care nu se va mai efectua plata niciunei despăgubiri. Acest prag nu poate fi mai mare de 4 EUR.

(4)  Călătorul nu are dreptul la nicio despăgubire în cazul în care este informat cu privire la întârziere înainte de cumpărarea legitimaţiei de transport sau în cazul în care întârzierea care se datorează continuării călătoriei la bordul unui alt tren sau redirecţionării nu depăşeşte 60 de minute.

Articolul 19

Asistenţa

(1)  În caz de întârziere la sosire sau la plecare, întreprinderile feroviare sau gestionarul de gară informează călătorii asupra situaţiei şi a orelor de plecare şi de sosire prevăzute, de îndată ce astfel de informaţii sunt disponibile.

(2)  În cazul în care întârzierea prevăzută la alineatul (1) depăşeşte 60 de minute, călătorilor li se oferă, de asemenea, gratuit:

(3)  Dacă serviciul feroviar nu mai poate fi continuat, întreprinderile feroviare organizează, cât mai repede posibil, servicii de transport alternative pentru călători.

(4)  La cererea călătorilor, întreprinderile feroviare certifică pe legitimaţia de transport că serviciul feroviar a avut întârziere, a cauzat pierderea unei legături sau a fost anulat, după caz.

(5)  La aplicarea alineatelor (1), (2) şi (3), întreprinderea feroviară în cauză acordă o atenţie specială nevoilor persoanelor cu handicap şi/sau ale persoanelor cu mobilitate redusă şi însoţitorilor acestora.

Capitolul V

Persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă

Articolul 20

Dreptul la transport

(1)  Fără a aduce atingere regulilor de acces menţionate la alineatele (2) şi (3), o întreprindere feroviară, un vânzător de legitimaţii de transport sau un operator turistic nu poate refuza, din motive de mobilitate redusă, acceptarea unei rezervări sau eliberarea unei legitimaţii de transport. Rezervările şi legitimaţiile de transport sunt oferite persoanelor cu mobilitate redusă fără costuri suplimentare..

(2)  Întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară, cu implicarea activă a organizaţiilor reprezentative ale persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă şi, în special, ale persoanelor cu handicap, stabilesc reguli de acces nediscriminatorii aplicabile cu privire la transportul persoanelor cu handicap şi al persoanelor cu mobilitate redusă pentru a îndeplini cerinţele de siguranţă stabilite prin lege.

(3)  O întreprindere feroviară, un vânzător de legitimaţii de transport sau un operator turistic poate refuza acceptarea unei rezervări sau eliberarea unei legitimaţii de transport pentru o persoană cu handicap sau o persoană cu mobilitate redusă sau poate cere ca o astfel de persoană să fie însoţită de o altă persoană numai în cazul în care acest lucru este absolut necesar în vederea respectării regulilor de acces menţionate la alineatul (2).

Articolul 21

Informarea persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă

(1)  La cerere, întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimaţii de transport sau operatorul turistic furnizează persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă informaţii privind accesibilitatea serviciilor feroviare şi condiţiile de acces la materialul rulant în conformitate cu regulile de acces menţionate la articolul 20 alineatul (2) şi vor informa persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă cu privire la facilităţile oferite la bord.

(2)  Atunci când o întreprindere feroviară, un vânzător de legitimaţii de transport şi/sau un operator turistic aplică derogarea prevăzută la articolul 20 alineatul (3), informează în scris, la cerere, persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă în cauză asupra motivelor acestei derogări în decurs de cinci zile lucrătoare de la refuzul rezervării sau emiterii legitimaţiei de transport sau de la impunerea condiţiei de a fi însoţită.

Articolul 22

Accesibilitate

(1)  Întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară asigură faptul că gara, peroanele, materialul rulant şi alte amenajări sunt accesibile persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă.

(2)  Acolo unde, în prezent, nu este asigurat accesul persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă, întreprinderea feroviară şi/sau gestionarul de gară asigură faptul că:

Articolul 23

Asistenţa în gări

(1)  La plecarea unei persoane cu handicap sau a unei persoane cu mobilitate redusă dintr-o gară dotată cu personal, în timpul tranzitului prin aceasta sau la sosirea în gară, gestionarul de gară furnizează asistenţa gratuită necesară pentru ca persoana să poată urca sau coborî din trenul pentru care a cumpărat legitimaţia de transport, fără a aduce atingere regulilor de acces stabilite în conformitate cu articolul 20 alineatul (2). La plecarea unei persoane cu handicap sau a unei persoane cu mobilitate redusă dintr-o gară nedotată cu personal, în timpul tranzitului prin aceasta sau la sosirea în gară, întreprinderea feroviară şi gestionarul de gară depun toate eforturile rezonabile pentru a asigura asistenţă sau pentru a oferi servicii sau amenajări alternative prin care să se garanteze un nivel de accesibilitate echivalent sau mai ridicat, care să îi permită acelei persoane să călătorească.

(2)  Statele membre pot prevedea derogări de la alineatul (1) în cazul persoanelor care călătoresc la bordul trenurilor care fac obiectul unui contract de servicii publice achiziţionate în conformitate cu dreptul comunitar, cu condiţia ca autoritatea competentă să fi introdus servicii alternative sau dispoziţii care garantează un nivel echivalent sau mai ridicat de accesibilitate a serviciilor de transport.

(3)  În gările nedotate cu personal, întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară asigură faptul că persoanelor cu handicap sau persoanelor cu mobilitate redusă le sunt oferite, în mod direct, informaţii uşor accesibile, precum şi formele de asistenţă care pot fi puse la dispoziţie cel mai uşor, atât în interiorul, cât şi în exteriorul gării.

(4)  În sensul prezentului articol, o persoană însoţită de copii mici este, de asemenea, considerată o persoană cu mobilitate redusă.

Articolul 24

Asistenţa la bord

Fără a aduce atingere regulilor de acces, aşa cum sunt menţionate la articolul 20 alineatul (2), o întreprindere feroviară asigură unei persoane cu handicap şi unei persoane cu mobilitate redusă asistenţă gratuită la bordul unui tren, precum şi la îmbarcarea în tren şi debarcarea din acesta.

În sensul prezentului articol, asistenţa la bord înseamnă toate eforturile rezonabile de a oferi asistenţă unei persoane cu handicap sau unei persoane cu mobilitate redusă cu scopul de a permite acestei persoane accesul la bordul trenului, la servicii identice cu cele de care beneficiază ceilalţi călători, în cazul în care mobilitatea persoanei este redusă în asemenea măsură încât nu îi permite accesul în mod independent şi sigur la aceste servicii. Atunci când la bordul trenului nu există personal însoţitor, întreprinderile feroviare pot oferi servicii sau amenajări alternative, în sensul oferirii respectivei asistenţe.

Articolul 25

Condiţiile în care se asigură asistenţa

Articolul 26

Despăgubirea pentru echipamentul de mobilitate sau alte echipamente specifice

Dacă întreprinderea feroviară este răspunzătoare pentru pierderea sau pentru avarierea totală sau parţială a echipamentului de mobilitate sau a celorlalte echipamente specifice folosite de persoanele cu handicap sau persoanele cu mobilitate redusă, aceasta este obligată să plătească despăgubiri călătorului, proporţional cu pierderea înregistrată.

Capitolul VI

Siguranţa, plângerile şi calitatea serviciilor

Articolul 27

Siguranţa personală a călătorilor

În acord cu autorităţile publice, întreprinderile feroviare, gestionarii de infrastructură şi gestionarii de gară iau măsurile corespunzătoare în domeniile lor de competenţă şi le adaptează în funcţie de nivelul de siguranţă definit de autorităţile publice pentru asigurarea siguranţei personale a călătorilor în gări şi la bordul trenurilor şi pentru gestionarea riscurilor. Aceştia cooperează şi schimbă informaţii în legătură cu cele mai bune practici privind prevenirea actelor care sunt susceptibile să deterioreze nivelul de siguranţă.

Articolul 28

Plângerile

(1)  Întreprinderile feroviare instituie un sistem de tratare a plângerilor cu privire la drepturile si obligaţiile stipulate în prezentul regulament. În acest scop, întreprinderile feroviare cooperează cu vânzătorii de legitimaţii de transport. Întreprinderile feroviare fac cunoscute călătorilor datele lor de contact, precum şi limba sau limbile de lucru.

(2)  Călătorii pot depune plângere la oricare întreprindere feroviară sau la vânzătorul de legitimaţii de transport în cauză. În termen de o lună, destinatarul plângerii dă un răspuns motivat sau, în situaţii justificate, informează călătorii la ce dată poate fi aşteptat răspunsul, în decursul unei perioade mai mici de trei luni de la data plângerii.

(3)  Întreprinderea feroviară publică în raportul anual menţionat la articolul 29 alineatul (3) numărul şi categoriile plângerilor primite, plângerile tratate, timpul de răspuns şi eventualele acţiuni de îmbunătăţire întreprinse.

Articolul 29

Standardele de calitate a serviciilor şi raportul

(1)  Întreprinderile feroviare definesc standardele de calitate a serviciilor pentru serviciile internaţionale şi pun în aplicare un sistem de management al calităţii pentru menţinerea calităţii serviciului.

(2)  Întreprinderile feroviare îşi evaluează propriile activităţi în conformitate cu standardele de calitate a serviciilor.

(3)  Întreprinderile feroviare publică în fiecare an, împreună cu raportul anual, un raport asupra acţiunilor lor în materie de calitate a serviciilor. Aceste rezultate sunt de asemenea publicate pe site-ul întreprinderilor feroviare şi pe site-ul autorităţilor competente şi pe site-ul Agenţiei Europene a Căilor Ferate, unde sunt prezentate într-un mod accesibil, oferind posibilitatea de a compara rezultatele întreprinderilor feroviare.

Articolul 30

Căi de atac

Întreprinderea feroviară are dreptul să solicite recuperarea, de la gestionarul de infrastructură, a despăgubirii pe care a plătit-o pasagerilor. Această răspundere a gestionarului de infrastructură nu trebuie să aducă atingere aplicării sistemului de creştere a performanţei prevăzut la articolul 11 din Directiva 2001/14/CE. Despăgubirea menţionată la capitolul IV este proporţională cu preţul traseului, în cazul în care sistemul de creştere a performanţei nu prevede niciun sistem de compensare.

Capitolul VII

Informarea şi executarea

Articolul 31

Informarea pasagerilor cu privire la drepturile lor

(1)  Întreprinderile feroviare, gestionarii de gară şi operatorii turistici informează călătorii cu privire la drepturile şi obligaţiile care le revin în conformitate cu prezentul regulament. În acest scop, Comisia pune la dispoziţia întreprinderilor feroviare, gestionarilor de gară şi operatorilor turistici un rezumat al prevederilor prezentului regulament într-o limbă înţeleasă de călător.

(2)  Întreprinderile financiare şi gestionarii de gară asigură faptul că călătorii sunt informaţi în mod corect, în gară sau la bordul trenului, cu privire la datele de contact ale organismului desemnat de statele membre în conformitate cu articolul 32.

Articolul 32

Executarea

(1)  Fiecare stat membru desemnează unul sau mai multe organisme responsabile pentru executarea prezentului regulament. Fiecare organism adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor călătorilor.

Fiecare organism este independent, în ceea ce priveşte organizarea, deciziile de finanţare, structura legală şi luarea de decizii, de gestionarul de infrastructură, de organismul de tarifare, de organismul de alocare sau de orice întreprindere feroviară.

Statele membre informează Comisiei în legătură cu organismul sau organismele desemnate în conformitate cu prezentul alineat şi în legătură cu responsabilităţile lor respective.

(2)  Fiecare călător poate adresa o plângere organismului competent desemnat în conformitate cu alineatul (1), sau oricărui alt organism competent desemnat de către un stat membru în legătură cu o presupusă nerespectare a prezentului regulament.

Articolul 33

Cooperarea între organismele de control

Organismele de control aşa cum sunt menţionate la articolul 32 fac schimb de informaţii în ceea ce priveşte activitatea, principiile şi practicile decizionale, în scopul coordonării principiilor decizionale pe teritoriul Uniunii. Comisia le sprijină în această privinţă.

Capitolul VIII

Dispoziţii finale

Articolul 34

Sancţiunile

Statele membre stabilesc normele privind sancţiunile aplicabile pentru nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru asigurarea punerii în aplicare a acestora. Sancţiunile prevăzute sunt eficiente, proporţionale şi disuasive. Statele membre notifică aceste norme şi măsuri Comisiei până cel mai târziu …(13) şi o informează de îndată cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 35

Anexa

Anexa II este modificată în conformitate cu procedura de reglementare cu control la care se face referire în articolul 37 alineatul (2).

Articolul 36

Dispoziţii de modificare

(1)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a articolelor 2, 10 şi 12 se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control la care se face referire la articolul 37 alineatul (2).

(2)  Valorile financiare menţionate în prezentul regulament, altele decât cele menţionate în anexa I, sunt modificate în funcţie de inflaţie, în conformitate cu procedura de reglementare cu control la care se face referire la articolul 37 alineatul (2).

Articolul 37

Procedura comitetului

(1)  Comisia este sprijinită de comitetul înfiinţat în temeiul articolului 11 din Directiva 91/440/CEE.

(2)  În situaţia în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Articolul 38

Raportul

Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare şi rezultatele prezentului regulament până la cel târziu …(14), în special cu privire la nivelurile de calitate a serviciilor.

Raportul se bazează pe informaţiile care trebuie furnizate în conformitate cu prezentul regulament şi cu articolul 10(b) din Directiva 91/440/CEE. În cazul în care este necesar, raportul este însoţit de propuneri adecvate.

Articolul 39

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare după 18 luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

ANEXA I

EXTRAS DIN REGULILE UNIFORME PRIVIND CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNAŢIONAL FEROVIAR DE CĂLĂTORI ŞI BAGAJE (CIV)

APENDICELE A

LA CONVENŢIA PRIVIND TRANSPORTURILE INTERNAŢIONALE FEROVIARE (COTIF) DIN 9 MAI 1980, ASTFEL CUM A FOST MODIFICATĂ DE PROTOCOLUL DE MODIFICARE A CONVENŢIEI PRIVIND TRANSPORTURILE INTERNAŢIONALE FEROVIARE DIN 3 IUNIE 1999

Titlul II

Încheierea şi executarea contractului de transport

Articolul 6

Contractul de transport

(1)  Prin contractul de transport, transportatorul se angajează să transporte la locul de destinaţie călătorul, precum şi, dacă este cazul, bagaje şi vehicule, şi să livreze bagajele şi vehiculele la locul de destinaţie.

(2)  Contractul de transport trebuie să fie confirmat prin una sau mai multe legitimaţii de transport eliberate călătorului. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 9, absenţa, neregularitatea sau pierderea legitimaţiei de transport nu afectează existenţa sau validitatea contractului, care rămâne sub incidenţa prezentelor Reguli uniforme.

(3)  Legitimaţia de transport confirmă, până la proba contrarie, încheierea şi conţinutul contractului de transport.

Articolul 7

Legitimaţia de transport

(1)  Condiţiile generale de transport stabilesc forma şi conţinutul legitimaţiilor de transport, precum şi limba şi caracterele în care sunt tipărite şi completate.

(2)  Pe legitimaţia de transport trebuie menţionate cel puţin:

(3)  Călătorul trebuie să se asigure, la primirea legitimaţiei de transport, că aceasta a fost completată potrivit indicaţiilor sale.

(4)  Legitimaţia de transport este transferabilă dacă nu este nominală şi dacă nu a fost începută călătoria.

(5)  Legitimaţia de transport poate fi emisă sub formă de înregistrare electronică de date, care poate fi transformată în caractere scrise lizibile. Procedurile folosite pentru înregistrarea şi pentru tratarea datelor trebuie să fie echivalente din punct de vedere funcţional, în special în ceea ce priveşte puterea doveditoare a legitimaţiei de transport reprezentate prin aceste date.

Articolul 8

Plata şi rambursarea preţului transportului

(1)  Sub rezerva unei convenţii contrare între călător şi transportator, preţul transportului se plăteşte în avans.

(2)  Condiţiile generale de transport stabilesc condiţiile de rambursare ale preţului transportului.

Articolul 9

Dreptul la transport. Excluderea de la transport

(1)  Încă de la începerea călătoriei, călătorul trebuie să deţină o legitimaţie de transport valabilă şi să o prezinte cu ocazia controlului legitimaţiilor de transport. Condiţiile generale de transport pot prevedea:

(2)  Condiţiile generale de transport pot prevedea că acei călători care:

Articolul 10

Îndeplinirea formalităţilor administrative

Călătorul trebuie să se conformeze formalităţilor solicitate de către autorităţile vamale sau de către alte autorităţi administrative.

Articolul 11

Anularea sau întârzierea trenurilor. Pierderea legăturii

Transportatorul trebuie, dacă este necesar, să certifice pe legitimaţia de transport că trenul a fost anulat sau că s-a pierdut legătura.

Titlul III

Transportul de bagaje de mână, animale, bagaje înregistrate şi vehicule, Precum Cărucioare Pentru Copii, Scaune Cu Rotile, Biciclete Şi Echipament De Sport

Capitolul I

Dispoziţii comune

Articolul 12

Obiectele şi animalele admise

(1)  Călătorul poate lua cu el obiecte uşor de purtat (bagaje de mână) precum şi animale vii, în conformitate cu Condiţiile generale de transport. În plus, călătorul poate lua cu el obiecte incomode, în conformitate cu dispoziţiile specifice conţinute în Condiţiile generale de transport. Nu sunt admise ca bagaje de mână obiectele şi animalele care pot deranja sau incomoda călătorii sau pot provoca o daună.

(2)  Toate trenurile, inclusiv trenurile internaţionale şi trenurile de mare viteză, trebuie să pună la dispoziţie o zonă special desemnată, care să le permită călătorilor să aducă la bordul trenurilor cărucioare pentru copii, scaune cu rotile, biciclete şi echipament de sport.

(3)  Călătorii pot expedia, sub formă de bagaje înregistrate, obiecte şi animale, în conformitate cu Condiţiile generale de transport.

(4)  Transportatorul poate admite transportul de vehicule cu ocazia transportului de călători, în conformitate cu dispoziţiile specifice conţinute în Condiţiile generale de transport.

(5)  Transportul mărfurilor periculoase sub formă de bagaje de mână, bagaje înregistrate, precum şi în sau pe vehicule care, în conformitate cu prezentul titlu, sunt transportate pe calea ferată, trebuie să respecte Regulamentul privind transportul de mărfuri periculoase pe căile ferate (RID).

Articolul 13

Verificarea

(1)  În cazul în care există motive întemeiate pentru a suspecta nerespectarea condiţiilor de transport, transportatorul are dreptul să verifice dacă obiectele (bagaje de mână, bagaje înregistrate, vehicule, inclusiv încărcătura acestora) şi animalele transportate sunt conforme condiţiilor de transport, cu condiţia ca actele cu putere de lege ale statului în care trebuie să aibă loc verificarea să nu o interzică. Călătorul trebuie invitat să asiste la verificare. Dacă acesta din urmă nu se prezintă sau nu poate fi contactat, transportatorul trebuie să solicite prezenţa a doi martori independenţi.

(2)  Dacă s-a constatat că nu au fost respectate condiţiile de transport, transportatorul îi poate cere călătorului să plătească cheltuielile care decurg din verificare.

Articolul 14

Îndeplinirea formalităţilor administrative

Călătorul trebuie să se conformeze formalităţilor solicitate de autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative în cazul în care, în timpul transportului, acesta deţine obiecte (bagaje de mână, bagaje înregistrate, vehicule, inclusiv încărcătura acestora) sau animale. Călătorul trebuie să fie prezent în timpul inspectării acestor obiecte, în afara excepţiilor prevăzute de actele cu putere de lege ale fiecărui stat.

Capitolul II

Bagajele de mână şi animalele

Articolul 15

Supravegherea

Supravegherea bagajelor de mână şi a animalelor ce însoţesc călătorul îi revine acestuia din urmă.

Capitolul III

Bagajele înregistrate

Articolul 16

Expedierea bagajelor înregistrate

(1)  Obligaţiile contractuale privind expedierea bagajelor înregistrate trebuie constatate printr-un buletin de bagaje înregistrate emis călătorului.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 22, absenţa, neregularitatea sau pierderea buletinului de bagaje înregistrate nu afectează existenţa sau validitatea convenţiilor referitoare la expedierea bagajelor înregistrate, care rămân sub incidenţa prezentelor Reguli uniforme.

(3)  Buletinul de bagaje înregistrate face dovada, până la proba contrarie, a înregistrării bagajelor şi a condiţiilor de transport.

(4)  Până la proba contrarie, se presupune că, atunci când transportatorul a preluat bagajele înregistrate, acestea erau în stare aparent bună şi că numărul şi cantitatea bagajelor corespundeau menţiunilor existente pe buletinul de bagaje înregistrate.

Articolul 17

Buletinul de bagaje înregistrate

(1)  Condiţiile generale de transport determină forma şi conţinutul buletinului de bagaje înregistrate, precum şi limba şi caracterele în care este tipărit şi completat. Articolul 7 alineatul (5) se aplică mutatis mutandis.

(2)  Pe buletinul de bagaje înregistrate trebuie menţionate cel puţin:

(3)  Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de bagaje înregistrate, că acesta a fost completat potrivit indicaţiilor sale.

Articolul 18

Înregistrarea şi transportul

(1)  Cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în Condiţiile generale de transport, înregistrarea bagajelor are loc doar în momentul prezentării unei legitimaţii de transport valabile cel puţin până la locul de destinaţie al bagajelor. În celelalte cazuri, înregistrarea se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la locul expediţiei.

(2)  În cazul în care Condiţiile generale de transport prevăd că anumite bagaje pot fi admise la transport fără prezentarea unei legitimaţii de transport, prevederile prezentelor Reguli uniforme care stabilesc drepturile şi obligaţiile călătorului referitoare la bagajele înregistrate ale acestuia se aplică mutatis mutandis expeditorului bagajelor înregistrate.

(3)  Transportatorul poate expedia bagajele înregistrate cu un alt tren sau un alt mijloc de transport şi pe un alt itinerar decât cel utilizat de călător.

Articolul 19

Plata taxelor pentru transportul de bagaje înregistrate

Sub rezerva unei convenţii contrare între călător şi transportator, taxa pentru transportul bagajelor înregistrate trebuie plătită în momentul înregistrării.

Articolul 20

Marcarea bagajelor înregistrate

Articolul 21

Dreptul de a dispune de bagajele înregistrate

(1)  Dacă circumstanţele o permit şi dacă formalităţile vamale sau cerinţele altor autorităţi administrative nu sunt contrare, călătorul poate solicita returnarea bagajelor la locul de expediere în schimbul predării buletinului de bagaje înregistrate şi, în cazul în care aceasta este prevăzută de Condiţiile generale de transport, la prezentarea legitimaţiei de transport.

(2)  Condiţiile generale de transport pot conţine alte prevederi referitoare la dreptul de a dispune de bagajele înregistrate, în special modificări ale locului de destinaţie şi eventuale consecinţe financiare ce trebuie suportate de către călător.

Articolul 22

Livrarea

(1)  Bagajele înregistrate sunt livrate în schimbul predării buletinului de bagaje înregistrate şi, dacă este cazul, în schimbul plăţii sumelor ce trebuie achitate în momentul expedierii.

Transportatorul are dreptul, fără a fi obligat, de a verifica dacă deţinătorul buletinului are dreptul de a prelua livrarea.

(2)  Următoarele cazuri sunt echivalente livrării către deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate dacă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la locul de destinaţie:

(3)  Deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate poate solicita livrarea bagajelor la locul de destinaţie de îndată ce a expirat timpul convenit şi, dacă este cazul, timpul necesar operaţiilor efectuate de către autorităţile vamale sau de către alte autorităţi.

(4)  În absenţa predării buletinului de bagaje înregistrate, transportatorul este obligat să livreze bagajele doar persoanei care îşi demonstrează acest drept; dacă dovada oferită pare insuficientă, transportatorul poate pretinde o garanţie.

(5)  Bagajele sunt livrate la locul de destinaţie pentru care au fost înregistrate.

(6)  Deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate căruia nu i-au fost livrate bagajele poate cere, în conformitate cu alineatul (3), certificarea pe buletin a datei şi orei la care el a solicitat livrarea.

(7)  Persoana îndreptăţită poate să refuze acceptarea bagajelor, dacă transportatorul nu dă curs solicitării sale de a efectua o verificare a bagajelor înregistrate în vederea constatării unor presupuse daune.

(8)  În toate celelalte cazuri, livrarea bagajelor se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la locul destinaţiei.

Capitolul IV

Vehiculele

Articolul 23

Condiţiile de transport

Dispoziţiile specifice care reglementează transportul vehiculelor, prevăzute în Condiţiile generale de transport, determină în special condiţiile care reglementează acceptarea transportului, înregistrarea, încărcarea şi transportul, descărcarea şi livrarea, precum şi obligaţiile călătorului.

Articolul 24

Buletinul de transport

(1)  Obligaţiile contractuale privind transportul vehiculelor trebuie stabilite printr-un buletin de transport emis călătorului. Buletinul de transport poate fi inclus în legitimaţia de transport a călătorului.

(2)  Dispoziţiile specifice care reglementează transportul vehiculelor, cuprinse în Condiţiile generale de transport, determină forma şi conţinutul buletinului de transport, precum şi limba şi caracterele în care este tipărit şi completat. Articolul 7 alineatul (5) se aplică mutatis mutandis.

(3)  Pe buletinul de transport trebuie menţionate cel puţin:

(4)  Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de transport, că aceasta a fost completat potrivit indicaţiilor sale.

Articolul 25

Dreptul aplicabil

Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, dispoziţiile capitolului III referitoare la transportul de bagaje se aplică şi vehiculelor.

Titlul IV

Răspunderea transportatorului

Capitolul I

Răspunderea în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor

Articolul 26

Baza răspunderii

(1)  Transportatorul este răspunzător pentru pierderea sau paguba rezultată din decesul, vătămarea corporală sau orice alt prejudiciu adus integrităţii fizice sau psihice a călătorului, cauzat printr-un accident survenit în timpul exploatării feroviare şi în timp ce călătorul se află în vehiculele feroviare, intrând sau ieşind din acestea, indiferent de infrastructura feroviară utilizată.

(2)  Chiar dacă întreprinderea feroviară îşi declină răspunderea pentru vătămarea fizică a unui călător pe care îl transportă, aceasta rămâne singurul interlocutor al călătorului şi singura entitate de la care călătorul poate cere despăgubiri, fără a aduce atingere despăgubirilor pe care întreprinderea feroviară le poate solicita unor terţi.

(3)  Transportatorul este exonerat de această răspundere

(4)  Dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terţ şi dacă, în ciuda acestui fapt, transportatorul nu este în întregime exonerat de răspunderea sa în conformitate cu alineatul (3) litera (c), transportatorul răspunde pe deplin, în limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme, dar fără a aduce atingere dreptului de regres pe care îl poate avea împotriva terţului.

(5)  Prezentele Reguli uniforme nu aduc atingere răspunderii care îi poate reveni transportatorului pentru cazurile neprevăzute la alineatul (1).

(6)  În cazul în care un transport reglementat de un contract de transport unic este efectuat de transportatori succesivi, este răspunzător, în cazul decesului şi al vătămării corporale a călătorilor, transportatorul căruia îi revine, prin contractul de transport, prestarea serviciului transportului în cursul căruia a avut loc accidentul. În cazul în care acest serviciu nu a fost prestat de către transportator, ci de către un transportator substituit, cei doi transportatori sunt răspunzători în mod solidar, cât şi individual, în conformitate cu prezentele Reguli uniforme.

Articolul 27

Daune-interese în caz de deces

(1)  În cazul decesului călătorului, daunele-interese cuprind:

(2)  Dacă, prin decesul unui călător, persoanele faţă de care acesta avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie de întreţinere în baza legii sunt lipsite de sprijinul acestuia, persoanele vizate sunt de asemenea despăgubite pentru această pierdere. Dreptul la acţiune în despăgubire al persoanelor cărora călătorul le asigura întreţinerea, fără să existe o obligaţie legală, este reglementat de legislaţia naţională.

Articolul 28

Daune-interese în caz de vătămare corporală

Articolul 29

Despăgubirea pentru alte prejudicii corporale

Legislaţia naţională stabileşte dacă şi în ce măsură transportatorul trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii corporale decât cele prevăzute la articolele 27 şi 28.

Articolul 30

Forma şi suma daunelor-interese în caz de deces şi vătămare corporală

(1)  Daunele-interese prevăzute la articolul 27 alineatul (2) şi articolul 28 litera (b) trebuie acordate sub formă de sumă forfetară. Cu toate acestea, dacă legislaţia naţională permite plata unei anuităţi, daunele-interese vor fi acordate sub această formă în cazul în care călătorul vătămat sau persoanele îndreptăţite la care se face referire la articolul 27 alineatul (2) o cer.

(2)  Suma daunelor-interese ce trebuie acordate potrivit alineatului (1) se stabileşte în conformitate cu legislaţia naţională. Cu toate acestea, în sensul prezentelor Reguli uniforme, limita maximă pe călător este fixată la 175 000 de unităţi de cont ca sumă forfetară sau ca anuitate corespunzătoare acestei sume, în cazul în care legislaţia naţională prevede o limită maximă inferioară acelei sume.

Articolul 31

Alte mijloace de transport

(1)  Sub rezerva alineatului (2), dispoziţiile referitoare la răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a călătorului nu se aplică pierderilor sau pagubelor survenite în timpul transportului care, în conformitate cu contractul de transport, nu era un transport feroviar.

(2)  Cu toate acestea, în cazul în care vehiculele feroviare sunt transportate cu feribotul, dispoziţiile referitoare la răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor se aplică pierderilor sau pagubelor la care se face referire la articolul 26 alineatul (1) şi articolul 33 alineatul (1), cauzate printr-un accident survenit în timpul exploatării feroviare şi în timp ce călătorul se află în vehiculele feroviare, intrând sau ieşind din acestea.

(3)  În cazul în care, ca urmare a unor circumstanţe excepţionale, exploatarea feroviară este întreruptă în mod provizoriu, iar călătorii sunt transportaţi cu un alt mijloc de transport, transportatorul este răspunzător în temeiul prezentelor Reguli uniforme.

Capitolul II

Răspunderea în caz de nerespectare a orarelor

Articolul 32

Răspunderea în caz de anulare, de întârziere a trenurilor sau de pierdere a legăturii

(1)  Transportatorul este răspunzător faţă de călător pentru pierderea sau paguba rezultată din faptul că, din cauza anulării, a întârzierii unui tren sau a pierderii unei legături, călătoria nu poate fi continuată în aceeaşi zi sau continuarea nu poate fi solicitată în mod rezonabil în aceeaşi zi, având în vedere circumstanţele date. Daunele-interese cuprind cheltuieli rezonabile de cazare, precum şi cheltuieli rezonabile datorate informării persoanelor care îl aşteptau pe călător.

(2)  Transportatorul este exonerat de această răspundere atunci când anularea, întârzierea sau pierderea legăturii se datorează uneia din cauzele următoare:

(3)  Legislaţia naţională stabileşte dacă şi în ce măsură transportatorul trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii decât cele prevăzute la alineatul (1). Prezenta dispoziţie nu aduce atingere articolului 44.

Capitolul III

Răspunderea în cazul bagajelor de mână, a animalelor, a bagajelor înregistrate şi a vehiculelor

Secţiunea 1

Bagajele de mână şi animalele

Articolul 33

Răspunderea

(1)  În caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, transportatorul este de asemenea răspunzător pentru pierderea sau paguba rezultată din pierderea totală sau parţială sau deteriorarea obiectelor pe care călătorul le avea fie asupra sa, fie cu el sub formă de bagaje de mână; aceasta se aplică de asemenea animalelor care îl însoţeau pe călător. Articolul 26 se aplică mutatis mutandis.

(2)  În celelalte cazuri, transportatorul nu este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau deteriorarea obiectelor, a bagajelor de mână sau a animalelor a căror supraveghere era în sarcina călătorului în conformitate cu articolul 15, cu excepţia cazului în care această pierdere sau deteriorare este cauzată din vina transportatorului. Celelalte articole ale titlului IV, cu excepţia articolului 51 şi a titlului VI, nu se aplică în acest caz.

Articolul 34

Limitarea daunelor-interese în caz de pierdere sau avariere a obiectelor

În cazul în care este răspunzător în temeiul articolului 33 alineatul (1), transportatorul trebuie să plătească o despăgubire de până la o limită de 1 400 de unităţi de cont pentru fiecare călător.

Articolul 35

Exonerarea de răspundere

Transportatorul nu este răspunzător faţă de călător pentru pierderea sau paguba rezultată din faptul că acesta din urmă nu se conformează formalităţilor impuse de autorităţile vamale sau alte autorităţi administrative.

Secţiunea 2

Bagajele înregistrate

Articolul 36

Baza răspunderii

(1)  Transportatorul este răspunzător pentru pierderea sau paguba rezultată din pierderea totală sau parţială sau avarierea bagajelor înregistrare în intervalul de timp dintre preluarea de către transportator şi livrare, precum şi în caz de întârziere la livrare.

(2)  Transportatorul este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea, avarierea sau întârzierea la livrare a fost cauzată din vina călătorului, de un ordin al acestuia nerezultând dintr-o vină a transportatorului, de un viciu propriu al bagajului înregistrat sau de circumstanţe pe care transportatorul nu le putea evita şi pe ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina.

(3)  Transportatorul este exonerat de această răspundere, în măsura în care pierderea sau paguba rezultă ca urmare a riscurilor speciale inerente ce pot apărea într-una sau mai multe din circumstanţele următoare:

Articolul 37

Sarcina probei

(1)  Sarcina dovedirii că pierderea, avarierea sau a întârzierea la livrare s-a datorat uneia din cauzele prevăzute la articolul 36 alineatul (2) incumbă transportatorului.

(2)  Dacă transportatorul stabileşte că, ţinând cont de circumstanţele unui caz particular, pierderea sau avarierea ar fi putut rezulta din unul sau mai multe din riscurile speciale la care se face referire în articolul 36 alineatul (3), se presupune că a rezultat din aceste riscuri. Persoana îndreptăţită îşi păstrează totuşi dreptul de a dovedi că pierderea sau avarierea nu a putut fi atribuită, fie în totalitate, fie parţial, unuia din aceste riscuri.

Articolul 38

Transportatorii succesivi

Dacă un transport reglementat de un contract de transport unic este efectuat de mai mulţi transportatori succesivi, fiecare transportator, prin preluarea bagajelor însoţite de buletinul de bagaje înregistrate sau a vehiculului însoţit de buletinul de transport, devine parte la contractul de transport în ceea ce priveşte expedierea bagajelor sau transportul vehiculelor, în conformitate cu condiţiile buletinului de bagaje înregistrate sau a buletinului de transport, şi îşi asumă obligaţiile care decurg din acesta. Într-un astfel de caz, fiecare transportator răspunde de transport pe întreg parcursul până la livrare.

Articolul 39

Transportatorul substituit

(1)  În cazul în care transportatorul a încredinţat efectuarea transportului, în totalitate sau parţial, unui transportator substituit, care, în temeiul contractului de transport, are sau nu dreptul de a face aceasta, transportatorul este în continuare răspunzător pentru întregul transport.

(2)  Toate dispoziţiile prezentelor Reguli uniforme care reglementează răspunderea transportatorului se aplică de asemenea răspunderii transportatorului substituit pentru transportul efectuat de acesta din urmă. Articolele 48 şi 52 se aplică atunci când este introdusă o acţiune în justiţie împotriva agenţilor sau oricăror alte persoane ale căror servicii au fost utilizate de către transportatorul substituit pentru a efectua transportul.

(3)  Orice convenţie specifică prin care transportatorul îşi asumă obligaţii care nu îi revin în temeiul acestor Reguli uniforme sau renunţă la unele din drepturile care îi sunt conferite de prezentele Reguli uniforme nu produce efecte asupra transportatorului substituit care nu a acceptat convenţia respectivă în mod expres şi în scris. Indiferent dacă transportatorul substituit a acceptat sau nu această convenţie, transportatorul trebuie să respecte în continuare obligaţiile sau renunţările care rezultă dintr-o astfel de convenţie specifică.

(4)  Dacă şi în măsura în care atât transportatorul, cât şi transportatorul substituit sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară, atât divizibilă, cât şi indivizibilă.

(5)  Valoarea totală a despăgubirii datorate de către transportator, transportatorul substituit, precum şi de către agenţii lor şi alte persoane ale căror servicii sunt utilizate de către aceştia în scopul efectuării transportului, nu depăşeşte limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.

(6)  Prezentul articol nu aduce atingere drepturilor de regres care pot exista între transportator şi transportatorul substituit.

Articolul 40

Prezumţia de pierdere

(1)  Persoana îndreptăţită poate, fără a fi obligată să furnizeze dovezi suplimentare, să considere pierdut un bagaj dacă acesta nu a fost livrat sau pus la dispoziţia sa în termen de paisprezece zile de la cererea de livrare prezentată conform articolului 22 alineatul (3).

(2)  Dacă un bagaj considerat pierdut este recuperat în decurs de un an de la data cererii de livrare, transportatorul trebuie să informeze persoana îndreptăţită dacă adresa acesteia este cunoscută sau poate fi aflată.

(3)  Persoana îndreptăţită poate solicita, în termen de treizeci de zile de la primirea avizului la care se face referire în alineatul (2), să îi fie livrat bagajul. În acest caz, persoana îndreptăţită trebuie să plătească cheltuielile aferente transportului bagajului de la locul de expediţie la locul în care are loc livrarea şi să restituie despăgubirea primită, din care se reţin, dacă este cazul, cheltuielile incluse în aceasta. Cu toate acestea, îşi păstrează drepturile de a pretinde despăgubire pentru întârzierea în livrare, prevăzute la articolul 43.

(4)  Dacă bagajul recuperat nu a fost revendicat în termenul prevăzut la alineatul (3) sau dacă este recuperat la mai mult de un an de la cererea de livrare, transportatorul dispune de acesta în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare la locul unde se află bagajul..

Articolul 41

Despăgubirea în caz de pierdere

(1)  În caz de pierdere totală sau parţială a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească, în afara tuturor celorlalte daune-interese:

Modalitatea de despăgubire, pe kilogram lipsă sau pe bagaj, este stabilită în Condiţiile generale de transport.

(2)  Transportatorul trebuie, în plus, să restituie preţul pentru transportul bagajelor şi celelalte sume plătite pentru transportul bagajului pierdut, precum şi drepturile vamale şi drepturile de acciză deja achitate.

Articolul 42

Despăgubirea în caz de avariere

(1)  În caz de avariere a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie sa plătească, în afara tuturor celorlalte daune-interese, o despăgubire echivalentă cu deprecierea bagajelor.

(2)  Despăgubirea nu depăşeşte:

Articolul 43

Despăgubirea în caz de întârziere la livrare

(1)  În caz de întârziere la livrare a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească pentru fiecare perioadă integrală de douăzeci şi patru de ore de la solicitarea livrării, dar care nu depăşeşte un maxim de paisprezece zile:

Modalităţile de despăgubire, pe kilogram lipsă sau pe bagaj, sunt stabilite în Condiţiile generale de transport.

(2)  În caz de pierdere totală a bagajelor, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) nu se cumulează cu cea prevăzută la articolul 41.

(3)  În caz de pierdere parţială a bagajelor, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) este plătită pentru partea care nu a fost pierdută.

(4)  În caz de avariere a bagajelor care nu a survenit în urma întârzierii la livrare, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) se cumulează, dacă este cazul, cu cea prevăzută la articolul 42.

(5)  Cumulul despăgubirilor prevăzute la alineatul (1) împreună cu cele prevăzute la articolele 41 şi 42 nu va depăşi în niciun caz despăgubirea care ar trebui plătită în cazul pierderii totale a bagajelor.

Secţiunea 3

Vehiculele

Articolul 44

Despăgubirea în caz de întârziere

(1)  În caz de întârziere la încărcare datorată unei cauze imputabile transportatorului sau în caz de întârziere la livrarea unui vehicul, transportatorul trebuie să plătească, dacă persoana îndreptăţită dovedeşte că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a acestor acţiuni, o despăgubire care să nu depăşească suma preţului transportului.

(2)  Dacă, în caz de întârziere la încărcare, datorată unei cauze imputabile transportatorului, persoana îndreptăţită renunţă la contractul de transport, preţul transportului îi este rambursat. Pe lângă aceasta, persoana îndreptăţită poate, dacă dovedeşte că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a întârzierii, să pretindă o despăgubire care să nu depăşească preţul transportului.

Articolul 45

Despăgubirea în caz de pierdere

În caz de pierdere totală sau parţială a unui vehicul, despăgubirea care trebuie plătită persoanei îndreptăţite pentru pierderea sau paguba dovedite este calculată pe baza valorii uzuale a vehiculului. Aceasta nu depăşeşte 8 000 de unităţi de cont. O remorcă încărcată sau fără încărcătură este considerată un vehicul separat.

Articolul 46

Răspunderea în privinţa altor obiecte

(1)  În ceea ce priveşte obiectele lăsate în vehicul sau care se găsesc în portbagaje (de exemplu, portbagaj sau portschi), transportatorul nu este răspunzător decât pentru pierderea sau paguba survenită din vina sa. Despăgubirea totală care trebuie plătită nu depăşeşte 1 400 de unităţi de cont.

(2)  În ceea ce priveşte obiectele fixate în exteriorul vehiculului, inclusiv portbagajele la care se face referire la alineatul (1), transportatorul nu este răspunzător de obiectele situate în exteriorul vehiculului decât dacă se dovedeşte că pierderea sau paguba rezultă dintr-o acţiune sau o omisiune pe care transportatorul a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de pierdere sau pagubă, fie în mod neglijent şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta o astfel de pierdere sau pagubă.

Articolul 47

Dreptul aplicabil

Sub rezerva dispoziţiilor prezentei secţiuni, dispoziţiile secţiunii 2 referitoare la răspunderea pentru bagaje se aplică în cazul vehiculelor.

Capitolul IV

Dispoziţii comune

Articolul 48

Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere

Limitele de răspundere prevăzute în aceste Reguli uniforme, precum şi dispoziţiile legislaţiei naţionale, care limitează despăgubirea la o sumă fixă, nu se aplică dacă se dovedeşte că pierderea sau paguba rezultată în urma unei acţiuni sau omisiuni pe care transportatorul a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod neglijent şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta o astfel de pagubă.

Articolul 49

Convertibilitatea şi dobânda

(1)  În cazul în care calculul despăgubirii impune convertibilitatea sumelor exprimate în valută, convertibilitatea este efectuată la rata de schimb aplicabilă în ziua şi locul în care a fost făcută plata despăgubirii.

(2)  Persoana îndreptăţită poate pretinde dobândă asupra despăgubirii, calculată la un procent de cinci la sută per an, de la data reclamaţiei prevăzute la articolul 55 sau, dacă nu s-a făcut nici o reclamaţie, de la data acţionării în justiţie.

(3)  Cu toate acestea, în cazul unei despăgubiri care trebuie plătită în temeiul articolelor 27 şi 28, dobânda se aplică doar de la data în care au avut loc evenimentele semnificative pentru evaluarea sumei despăgubirii, dacă data vizată este ulterioară datei reclamaţiei sau datei acţionării în justiţie.

(4)  În cazul bagajelor, dobânda este datorată doar dacă despăgubirea depăşeşte 16 unităţi de cont pe buletin de bagaje înregistrate.

(5)  În cazul bagajelor, dacă persoana îndreptăţită nu îi dă transportatorului, într-un termen care i-a fost fixat în mod rezonabil, piesele justificative cerute pentru lichidarea definitivă a reclamaţiei, dobânda nu curge în perioada dintre expirarea timpului fixat şi depunerea efectivă a documentelor în cauză.

Articolul 50

Răspunderea în caz de accident nuclear

Transportatorul este exonerat de răspunderea care îi revine în temeiul prezentelor Reguli uniforme atunci când pierderea sau paguba a fost cauzată în urma unui accident nuclear şi atunci când operatorul unei instalaţii nucleare, sau altă persoană care îl înlocuieşte este răspunzătoare pentru pierderea sau paguba prevăzută de actele cu putere de lege ale unui stat care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare.

Articolul 51

Persoanele pentru care răspunde transportatorul

Transportatorul răspunde de agenţii săi şi de alte persoane ale căror servicii le utilizează pentru executarea transportului atunci când agenţii şi persoanele menţionate acţionează în exerciţiul funcţiunii lor. Administratorii infrastructurii feroviare pe care se efectuează transportul sunt consideraţi persoane ale căror servicii le utilizează transportatorul pentru executarea transportului.

Articolul 52

Alte acţiuni

(1)  În toate cazurile în care se aplică prezentele Reguli uniforme, orice acţiune în responsabilitate, indiferent de motive, nu poate fi intentată împotriva transportatorului decât în condiţiile şi în limitele prezentelor Reguli uniforme.

(2)  Aceeaşi procedură se aplică oricărei acţiuni intentate împotriva agenţilor şi a altor persoane de care răspunde transportatorul în temeiul articolului 51.

Titlul V

Răspunderea călătorului

Articolul 53

Principii specifice de răspundere