(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0667)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0009/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0466/2006),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) Nepublicată încă în JO.

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNIII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),

întrucât:

(1)  Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2006/12/CE din 5 aprilie 2006 privind deşeurile(4) instituie cadrul legislativ pentru tratarea deşeurilor în Comunitate. Aceasta defineşte noţiuni de bază, precum cele de deşeuri, recuperare şi eliminare şi stabileşte cerinţele pentru gestionarea deşeurilor, în special obligaţia celor care efectuează operaţiuni de gestionare şi a agenţilor economici de a deţine o autorizaţie sau de a fi înregistraţi, obligaţia statelor membre de a stabili planuri de gestionare a deşeurilor şi de a adopta principiile majore, cum ar fi obligaţia de trata deşeurile într-o manieră care să nu aibă efecte negative asupra mediului şi principiul conform căruia producătorii de deşeuri trebuie să plătească cheltuielile de tratare a acestora.

(2)  Primul obiectiv al oricărei politici privind deşeurile ar trebui să fie reducerea la minimum a efectelor negative ale producerii şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii oamenilor şi asupra mediului. Legislaţia privind deşeurile ar trebui, de asemenea, să urmărească reducerea consumului de resurse şi să favorizeze aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor.

(3)  În Rezoluţia sa din 24 februarie 1997 referitoare la strategia Comisiei privind gestiunea deşeurilor(5), Consiliul a confirmat faptul că prevenirea deşeurilor ar trebui să fie primul obiectiv al gestionării deşeurilor, precum şi că reutilizarea şi reciclarea materiilor ar trebui să fie preferată recuperării de energie din deşeuri, în cazul şi în măsura în care acestea sunt cele mai bune opţiuni din punct de vedere ecologic.

(4)  Al şaselea Program de acţiune comunitar pentru mediu instituit prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002(6) a confirmat această orientare în vederea atingerii unei reduceri generale semnificative a volumului de deşeuri generate şi în vederea stabilirii unor obiective care urmează să fie atinse ulterior.

(5)  Decizia nr. 1600/2002/CE semnalează nevoia de extindere şi revizuire a legislaţiei privind deşeurile, inclusiv, printre altele, nevoia de a preciza clar diferenţa între ce este deşeu şi ce nu, precum şi nevoia de elaborare a unor criterii corespunzătoare pentru adaptarea anexelor IIA şi IIB la Directiva 2006/12/CE.

(6)  Comunicarea Comisiei din 27 mai 2003, intitulată "Către o strategie tematică pentru prevenirea şi reciclarea deşeurilor", precizează nevoia de evaluare a definiţiilor actuale ale noţiunilor de valorificare şi eliminare, precum şi nevoia de adoptare a unei definiţii general aplicabile pentru noţiunea de reciclare şi de dezbatere a definiţiei noţiunii de deşeuri.

(7)  În rezoluţia sa din 20 aprilie 2004 privind comunicarea mai sus-menţionată(7), Parlamentul European a invitat Comisia să ia în considerare extinderea la întregul sector al deşeurilor a Directivei 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării(8). Acesta a mai solicitat Comisiei să facă o diferenţă clară între valorificare şi eliminare şi să precizeze clar diferenţa între ce este deşeu şi ce nu.

(8)  În concluziile sale din 1 iulie 2004, Consiliul a solicitat Comisiei să prezinte o propunere de revizuire a unor aspecte din Directiva privind deşeurile pentru a preciza clar diferenţa între ce este deşeu şi ce nu, precum şi diferenţa între valorificare şi eliminare.

(9)  Astfel, este necesară revizuirea Directivei 2006/12/CE pentru a se clarifica noţiuni de bază, precum cele de deşeuri, valorificare şi eliminare, pentru a întări măsurile care trebuie luate pentru prevenirea producerii deşeurilor, pentru a introduce o abordare care să ia în considerare întregul ciclu de viaţă al produselor şi materialelor şi nu doar stadiul de deşeu, precum şi pentru a pune accentul pe reducerea efectelor producerii şi gestionării deşeurilor asupra mediului, consolidându-se astfel valoarea economică a deşeurilor. Pentru claritate şi eficienţă, este necesară înlocuirea Directivei 2006/12/CE.

(10)  Transformarea urgentă a sistemului actual de producţie şi de consum este necesară, obiectivul principal fiind reorientarea consumului înspre o direcţie durabilă şi alinierea, în cea mai mare măsură posibilă, a proceselor de extracţie a materiilor prime, de producţie şi de proiectare a produselor la procese şi proiecte naturale.

(11)  Societatea depinde în principal de produse compuse dintr-un set de materii diferite, biologice, minerale şi sintetice, care sunt adesea combinate pentru a produce materiale compozite. Astfel de materii ar trebui folosite şi manipulate astfel încât, la încetarea perioadei de viaţă utilă a produselor, acestea să nu devină deşeuri nefolositoare.

(12)  Întrucât principalele operaţiuni de gestionare a deşeurilor sunt, în prezent, reglementate de legislaţia comunitară privind mediul, este important ca prezenta directivă să fie adaptată acestei abordări. Insistând asupra obiectivelor de protecţie a mediului stabilite la articolul 174 din tratat s-ar evidenţia efectele producerii şi gestionării deşeurilor asupra mediului, pe întreaga durată a ciclului de viaţă a resurselor. Prin urmare, temeiul juridic pentru prezenta directivă ar trebui să fie articolul 175.

(13)  Instrumentele economice, atunci când sunt rentabile, s-au dovedit a fi şi ar trebui să fie eficiente în realizarea obiectivelor de prevenire şi gestionare a deşeurilor. Deşeurile au o valoare ca resursă, iar aplicarea în continuare a instrumentelor economice va maximiza avantajele ecologice. Astfel, prezenta directivă ar trebui să încurajeze utilizarea lor la un nivel corespunzător.

(14)  Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002(9) stabileşte norme de sănătate referitoare la subproduse de origine animală, ce nu sunt destinate consumului uman. Acesta stabileşte, printre altele, controale proporţionale pentru tratarea, utilizarea şi eliminarea tuturor deşeurilor de origine animală, împiedicând orice fel de riscuri pentru sănătatea publică şi sănătatea animalelor. Astfel, este necesară clarificarea legăturii cu regulamentul respectiv, precum şi evitarea dublării normelor prin excluderea subproduselor de origine animală, în cazul în care sunt destinate unor utilizări ce nu sunt considerate operaţiuni de tratare a deşeurilor.

(15)  Pe baza experienţei dobândite în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1774/2002, este necesară clarificarea domeniului de aplicare a legislaţiei privind deşeurile şi a dispoziţiilor prevăzute de aceasta, referitoare la deşeurile periculoase, în ceea ce priveşte subprodusele de origine animală, reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. În cazul în care subprodusele de origine animală ar putea produce riscuri pentru sănătate, instrumentul juridic potrivit pentru abordarea acestora este Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 şi ar trebui evitate suprapuneri cu legislaţia privind deşeurile.

(16)  Este necesară adăugarea unei definiţii a noţiunii de reutilizare pentru a se delimita această operaţiune în contextul politicii europene de gestionare a deşeurilor. Această definiţie ar trebui să fie redactată astfel încât să cuprindă toate operaţiile definite ca reutilizare în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare privind deşeurile specifice unor produse.

(17)  Este necesară adăugarea unei definiţii a noţiunii de reciclare pentru a se clarifica semnificaţia acestui concept.

(18)  Definiţiile noţiunilor de recuperare şi eliminare trebuie modificate pentru a asigura o distincţie clară între cele două concepte, pe baza unei reale diferenţe în ceea ce priveşte impactul asupra mediului şi asupra sănătăţii, şi pe faptul că operaţiunea duce sau nu la o substituire preferabilă de resurse naturale în economie. În plus, este necesară adăugarea unui mecanism de corecţie pentru clarificarea cazurilor în care clasificarea activităţii ca recuperare nu corespunde impactului real al operaţiunii asupra mediului.

(19)  În vederea clarificării anumitor aspecte ale definiţiei deşeurilor, este necesar să se precizeze momentul în care se consideră, luând fiecare categorie în parte, că anumite deşeuri încetează a mai fi deşeuri şi devin materii sau substanţe secundare. Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative cu privire la criteriile unei astfel de reclasificări, care să specifice, de asemenea, dacă anumite fluxuri de deşeuri sunt reglementate de prezenta directivă.

(20)  Pentru a clarifica unele aspecte ale definiţiei deşeurilor, ar fi de asemenea folositor să se specifice cazul în care o materie sau o substanţă, care este rezultatul unui proces de producţie sau de extracţie care nu are ca scop principal producerea sa, şi pe care deţinătorul intenţionează să nu îl/o elimine ci să îl/o exploateze, devine produs secundar. Comisia ar trebui să redacteze orientări interpretative pe baza jurisprudenţei existente. Dacă acest lucru se dovedeşte a fi insuficient, Comisia ar trebui, dacă este cazul şi ţinând seama în special de problemele şi condiţiile de sănătate şi de mediu stabilite în jurisprudenţă, să facă propuneri legislative care să definească criterii clare pentru a determina, de la caz la caz, situaţia în care se poate considera că aceste materii şi substanţe ies din sfera de aplicare a definiţiei deşeurilor. În absenţa unor astfel de măsuri adoptate la nivel comunitar sau a unei jurisprudenţe europene aplicabile, materiile sau substanţele în cauză ar trebui să fie considerate în continuare deşeuri.

(21)  Costurile ar trebui să fie alocate astfel încât să reflecte costurile reale pentru mediu reprezentate de producerea şi gestionarea deşeurilor respective. În acest context ar trebui să se aplice principiul "poluatorul plăteşte" şi răspunderea producătorului. În special, responsabilitatea individuală a producătorului este un instrument care poate fi folosit pentru prevenirea, reutilizarea şi reciclarea deşeurilor, garantându-se astfel că producătorii ţin seama de impactul produsului în tot ciclul său de viaţă, inclusiv la sfârşitul acestuia, şi îşi modifică proiectele în consecinţă.

(22)  Pentru a permite întregii Comunităţi să asigure prin mijloace proprii eliminarea deşeurilor şi statelor membre să acţioneze individual în acest scop, este necesară înfiinţarea unei reţele de cooperare între instalaţiile de eliminare, ţinându-se cont de condiţiile geografice şi de nevoia de instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.

(23)  Menţinând totodată nivelul necesar de protecţie a mediului, statele membre ar trebui să asigure opţiuni suficiente şi eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru gestionarea deşeurilor apărute în urma operaţiunilor de reciclare, recunoscând contribuţia cheie adusă de instalaţiile de reciclare pentru reducerea eliminărilor finale. Acest tip de deşeuri reziduale reprezintă un impediment major în calea unei noi creşteri a capacităţilor de reciclare, iar autorităţile competente ar trebui să ia măsurile necesare în conformitate cu obiectivul de a realiza o "societate a reciclării".

(24)  Este necesar să se precizeze aplicabilitatea şi conţinutul obligaţiei de stabilire a unor planuri de gestionare a deşeurilor, în special în ceea ce priveşte acoperirea terenurilor contaminate de multă vreme şi utilizarea instrumentelor economice, şi să se includă în procesul de elaborare şi revizuire a acestor planuri necesitatea luării în considerare a efectelor asupra mediului pe întreaga durată a ciclului de viaţă a produselor şi materialelor. De asemenea, ar trebui să se ţină cont, dacă este cazul, de cerinţele privind planurile de gestionare a deşeurilor, stabilite la articolul 14 din Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, precum şi de strategia de reducere a deşeurilor biodegradabile depozitate în gropile de gunoi(10), prevăzută la articolul 5 din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitarea deşeurilor(11).

(25)  Pentru a ameliora felul în care acţiunile de prevenire a deşeurilor sunt realizate în statele membre şi pentru a facilita circularea celor mai bune practici în acest domeniu, este necesar să se adopte obiective şi măsuri comunitare referitoare la prevenirea producerii deşeurilor şi să se introducă cerinţa ca statele membre să elaboreze programe de prevenire a producerii deşeurilor care să se concentreze pe principalele efecte asupra mediului şi care să ţină seama de întregul ciclu de viaţă. Astfel de obiective şi măsuri ar trebui să aibă ca obiectiv decuplarea creşterii economice de creşterea volumului de deşeuri, precum şi de impacturile asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii asociate producerii de deşeuri prin reducerea netă a producţiei de deşeuri, a nocivităţii şi a efectelor adverse. Autorităţile locale şi regionale, precum şi părţile interesate şi marele public, ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la elaborarea programelor şi să aibă acces la acestea după elaborare, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 mai 2003.(12)

(26)  Deşeurile periculoase sunt definite în funcţie de criterii de periculozitate şi de risc. În consecinţă, acestea trebuie reglementate de specificaţii stricte pentru a preveni şi a limita, în măsura posibilului, efectele negative datorate unei gestiuni necorespunzătoare care ar putea afecta mediul, precum şi pentru a preveni riscurile pentru siguranţa şi sănătatea oamenilor. Datorită proprietăţilor lor periculoase, deşeurile periculoase necesită o gestionare adecvată care implică folosirea unor tehnici de colectare şi tratare specifice şi adaptate, controale specifice şi modalităţi dedicate de trasabilitate a deşeurilor. Toţi operatorii de deşeuri periculoase trebuie să aibă formarea şi calificările adecvate.

(27)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(13);

(28)  În special, Comisia ar trebui să aibă competenţa de a modifica lista deşeurilor şi a deşeurilor periculoase, de a adopta cerinţe privind înregistrarea, precum şi modificările necesare pentru adaptarea anexelor IV şi V la progresele ştiinţifice şi tehnice. Întrucât măsurile respective au aplicare generală şi au ca scop modificarea şi suplimentarea elementelor neesenţiale din prezenta directivă, ele ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare şi control, prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(29)  Întrucât obiectivele prezentei directive de protecţie a mediului şi de asigurare a unei bune funcţionări a pieţei interne nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea efectelor acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul I

Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă stabileşte măsuri în vederea reducerii la minimum a impactului general asupra mediului şi a sănătăţii ale producerii şi gestionării deşeurilor, care să contribuie, de asemenea, la reducerea folosirii resurselor.

Atunci când analizele ciclului de viaţă şi evaluarea raportului cost-beneficii indică în mod clar că o opţiune alternativă de tratare este mai eficientă pentru un anume flux de deşeuri, statele membre pot să se îndepărteze de priorităţile stabilite la al doilea paragraf. Analizele şi evaluările sunt publice şi sunt revizuite de organe ştiinţifice independente. Se face apel la consultări pentru a asigura o procedură completă şi transparentă, inclusiv prin implicarea cetăţenilor şi a părţilor interesate. Dacă este necesar, Comisia redactează linii directoare pentru utilizarea acestor analize şi evaluări.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă nu se aplică:

(2)  Prezenta directivă nu se aplică următoarelor categorii de deşeuri, în ceea ce priveşte anumite aspecte specifice ale categoriilor respective reglementate de alte dispoziţii de drept comunitar:

(3)  În vederea promovării reciclării pentru anumite materii, Comisia va prezenta o propunere în acest sens în termen de...(14)

(4)  Prezenta directivă nu se aplică materiilor fecale, paielor şi altor substanţe naturale nepericuloase care sunt utilizate în agricultură sau pentru producerea de energie din biomasă folosind procese sau metode care nu dăunează mediului înconjurător şi nu pun în pericol sănătatea umană.

Nămolul de epurare intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, cu excepţia cazului în care este folosit în agricultură, în conformitate cu Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură(15).

5)   "carcase de animale" în sensul alineatului 2 litera (f) înseamnă animale care au murit altfel decât sacrificate, inclusiv animalele ucise în vederea eradicării unei boli epizootice, în contextul practicilor legate de agricultură sau de creşterea animalelor.

(6)  Prezenta Directivă nu se aplică sedimentelor naturale şi nămolului care nu prezintă proprietăţi periculoase conform definiţiilor din Anexa IV.

Articolul 3

Definiţii

Articolul 4

Distincţia între produse secundare şi deşeuri

(1)  Pentru a fi clasificate ca produse secundare şi nu deşeuri, o substanţă sau un obiect care rezultă în urma unui proces de producţie, al cărui scop principal nu este producerea sa, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

(2)  Până la ...(17), Comisia prezintă, pe baza condiţiilor menţionate la alineatul (1), o propunere legislativă în care precizează criteriile ecologice şi de calitate, care trebuie îndeplinite de o substanţă sau de un obiect, pentru a fi clasificate ca produse secundare . Propunerea include o anexă cu lista substanţelor şi/sau obiectelor care urmează să fie clasificate ca produse secundare .

(3)  Lista menţionată la alineatul (2) trebuie să fie uşor accesibilă pentru operatorii economici şi pentru public (spre exemplu, pe internet).

Articolul 5

Responsabilitatea producătorilor

(1)  Pentru a consolida responsabilitatea producătorilor, statele membre şi Comunitatea adoptă măsuri prin care producătorii sau importatorii să fie consideraţi răspunzători pentru deşeurile generate în urma introducerii produselor lor pe piaţă. Acest lucru se poate realiza, printre altele, prin următoarele metode:

(2)  Statele membre prezintă un raport Comisiei privind aplicarea alineatului (1). Comisia evaluează oportunitatea introducerii, la nivelul Uniunii Europene, a unor mecanisme de extindere a responsabilităţii producătorilor pentru fluxurile de deşeuri specifice, care să aibă la bază experienţa statelor membre.

Articolul 6

Lista deşeurilor

Lista de deşeuri stabilită prin Decizia 2000/532/CE se anexează prezentei directive şi se aplică direct în toate statele membre. Lista poate fi modificată de către Comisie, în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 46 alineatul (3).

Lista este actualizată şi modificată de către Comisie în scopul culegerii de date şi include, de asemenea, deşeuri care trebuie considerate periculoase în conformitate cu articolele 15-18, luând în considerare originea şi compoziţia deşeurilor, precum şi, dacă este cazul, valorile limită de concentraţie.

Comisia garantează că această listă este suficient de uşor de înţeles de IMM-uri şi uşor accesibilă.

Capitolul II

Prevenirea producerii deşeurilor

Articolul 7

Prevenirea

Statele membre adoptă, în conformitate cu articolul 1, toate măsurile necesare pentru a-şi stabiliza cantitatea totală de deşeuri produse până în 2012 în raport cu cantitatea totală de deşeuri produse în 2008.

Stabilizarea înseamnă încetarea creşterii cantităţii de deşeuri produse faţă de începutul perioadei de stabilizare.

Capitolul III

Valorificarea şi eliminarea

Secţiunea 1

DISPOZIŢII generale

Articolul 8

Recuperarea

(1)  Statele membre adoptă măsurile necesare, în conformitate cu dispoziţiile menţionate la articolul 1, pentru a se asigura, acolo unde este posibil, că toate deşeurile sunt supuse unor operaţiuni de recuperare. Aceste operaţiuni includ cel puţin operaţiunile enumerate în anexa II, cu condiţia ca acestea să se conformeze definiţiei recuperării enunţate la articolul 3 litera (j).

Pentru a evita orice confuzie, operaţiunile intră sub incidenţa anexei II, chiar dacă produc materii care sunt supuse ulterior unor operaţiuni de eliminare, dacă obiectivul lor principal îl constituie o operaţiune de recuperare menţionată în anexa II.

Noi operaţiuni de recuperare pot fi adăugate pe lista operaţiunilor enunţate în anexa II, pe baza unei propuneri a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu.

(2)  Comisia prezintă până la data de ...(18) o propunere legislativă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratat, pentru adoptarea unor măsuri de aplicare pentru a stabili criterii ecologice şi de eficienţă, bazate pe cele mai bune tehnici disponibile pe baza cărora să se poată considera că operaţiunile finale enumerate în anexa II au avut ca rezultat o operaţiune de recuperare.

(3)  Înainte de a modifica anexa II şi de a adopta măsuri de aplicare în conformitate cu alineatul (2), Comisia consultă statele membre, precum şi asociaţiile industriale, organizaţiile pentru protecţia mediului înconjurător, sindicatele muncitorilor şi asociaţiile de consumatori interesate.

(4)  Statele membre adoptă măsuri pentru a promova reutilizarea produselor, în special prin crearea şi sprijinirea unor reţele acreditate de reutilizare şi reparare, şi elaborează, dacă este cazul, norme pertinente în materie de procese şi produse.

Statele membre pot adopta măsuri suplimentare de promovare a reutilizării, cum ar fi utilizarea unor instrumente economice, a unor criterii referitoare la achiziţiile publice, a unor obiective cantitative sau a unor interdicţii privind introducerea pe piaţă a anumitor produse.

(5)  Pentru a se îndrepta spre o societate europeană a reciclării şi pentru a contribui la atingerea unui înalt nivel de eficienţă a folosirii resurselor, până în 2020 statele membre ating un nivel general minim de refolosire şi de reciclare de 50% în cazul deşeurilor urbane solide şi de 70% în cazul deşeurilor din construcţii, demolări, a celor industriale şi a celor de producţie. În cazul ţărilor la care, pe perioada 2000-2005, Eurostat înregistrează o rată de reciclare mai mică de 5% în oricare dintre categoriile de mai sus sau pentru care nu deţine date oficiale, se poate aproba o perioadă suplimentară de 5 ani pentru realizarea obiectivelor.

(6)  Statele membre iau măsuri de promovare a reciclării de înaltă calitate; în acest scop, adoptă sisteme de colectare separate în situaţiile în care acest lucru este necesar pentru a garanta standardele de calitate necesare pentru sectoarele de reciclare pertinente.

Până în 2015, statele membre stabilesc sisteme de colectare separate cel puţin pentru: hârtie, metal, plastic, sticlă, textile, alte deşeuri biodegradabile, uleiuri şi deşeuri periculoase. Prezenta dispoziţie se aplică fără a aduce atingere legislaţiei existente sau viitoare privind fluxul de deşeuri sau cerinţelor din articolul 22.

Articolul 9

Eliminarea

(1)  Fără a aduce atingere articolului 1, statele membre iau măsurile necesare prnztu a se asigura că, în cazul în care prevenirea, reutilizarea, reciclarea sau orice altă formă de recuperare nu are loc, toate deşeurile sunt supuse unor operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă, în conformitate cu articolul 10.

Acestea interzic abandonarea, dumpingul sau eliminarea necontrolată a deşeurilor.

(2)  Operaţiunile de eliminare includ operaţiunile enumerate în anexa I.

Operaţiunile de eliminare clasificate D11 (Incinerarea pe mare) şi D7 (Evacuarea în mare/ocean, inclusiv eliminarea în subsolul marin) sunt interzise.

(3)  În cazul în care, deşi se produce substituirea resurselor, rezultatele operaţiunii demonstrează, în sensul articolului 1, că substituirea este limitată, Comisia poate face o propunere legislativă pentru a adăuga această operaţiune specifică pe lista stabilită în anexa I.

Înainte de a modifica anexa I, Comisia consultă statele membre, precum şi asociaţiile industriale, organizaţiile pentru protecţia mediului înconjurător, sindicatele muncitorilor şi asociaţiile de consumatori interesate.

Articolul 10

Condiţii

Criteriile privind recuperarea şi eliminarea deşeurilor, stabilite de către statele membre sub forma unor dispoziţii generale cu caracter obligatoriu, se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile în materie de gestionare a deşeurilor.

În măsura în care acest lucru este necesar pentru protecţia sănătăţii oamenilor şi a mediului înconjurător, Comisia prezintă propuneri de directive specifice de stabilire, în cazul deşeurilor sau operaţiunilor de recuperare care prezintă o importanţă deosebită pe plan ecologic sau economic din punct de vedere cantitativ, a unor criterii cu privire la recuperare, la anumite substanţe sau obiecte rezultate în urma operaţiunilor de recuperare, precum şi la utilizarea ulterioară a acestor substanţe şi obiecte. Aceste criterii se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile în materie de gestionare a deşeurilor. De asemenea, directivele în cauză pot preciza cu exactitate la ce dată deşeurile recuperate îşi pierd calitatea de deşeu.

Articolul 11

Responsabilitatea

În conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte", statele membre garantează că deţinătorii de deşeuri procedează ei înşişi la recuperarea sau eliminarea deşeurilor pe care le deţin sau că aceştia alocă aceste două operaţiuni unei entităţi sau unei întreprinderi care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor sau unui colector de deşeuri privat sau public.

Secţiunea 2

costuri şi reţele

Articolul 12

Costurile

Articolul 13

Reţeaua de instalaţii de eliminare a deşeurilor

În cadrul Comunităţii, deşeurile sunt prelucrate în modul cel mai ecologic, la nivel global.

Deşeurile pentru eliminare sunt prelucrate într-una dintre cele mai apropiate instalaţii corespunzătoare şi prin cele mai potrivite metode şi tehnologii, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie pentru mediu şi sănătatea publică.

Fiecare stat membru ia măsurile necesare, în colaborare cu alte state membre, în vederea stabilirii unei reţele integrate şi corespunzătoare de unităţi de eliminare a deşeurilor, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile.

Capitolul IV

Încheierea stadiului de deşeu

Articolul 14

Produse, materii şi substanţe secundare

(1)  Statele membre pot solicita Comisiei să determine dacă, în mod excepţional, anumite deşeuri au încetat să mai fie deşeuri, având în vedere că:

(2)  Până la data de .....(19), Comisia prezintă, dacă este necesar, pe baza evaluării sale prevăzute la alineatul (1), o propunere legislativă, stabilind criteriile ecologice şi de calitate care trebuie respectate, astfel încât anumite categorii de deşeuri provenite din produse, materii sau substanţe să poată fi considerate produse, materii sau substanţe secundare.

(3)  Criteriile stabilite în conformitate cu alineatul (2) garantează că produsele, materiile sau substanţele secundare rezultate îndeplinesc condiţiile necesare introducerii lor pe piaţă.

Criteriile iau în considerare riscurile posibile pe care le poate avea utilizarea sau transportul materiilor sau substanţelor secundare în condiţii necorespunzătoare din punct de vedere ecologic şi sunt suficient de stricte pentru a garanta un nivel ridicat de protecţie pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediul înconjurător.

(4)  Până la data de ...(20), Comisia face, dacă este necesar, propuneri pentru a determina dacă următoarele fluxuri de deşeuri intră sub incidenţa dispoziţiilor prezentului articol şi, dacă este cazul, pentru a stabili specificaţiile care ar trebui să se aplice în cazul lor:

Capitolul V

Deşeurile periculoase

Secţiunea I

clasificarea şi lista

Articolul 15

Clasificarea

(1)  Deşeurile sunt considerate periculoase în cazul în care prezintă una sau mai multe din proprietăţile enumerate în anexa IV.

Reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau amestecarea acestora, în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de poluanţi la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.

(2)  Deşeurile periculoase produse ca parte a deşeurilor menajere nu sunt considerate periculoase decât din momentul colectării lor de o întreprindere care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor periculoase colectate separat sau de către o unitate sau întreprindere publică sau privată de colectare a deşeurilor periculoase.

(3)  Dispoziţiile prezentei directive care se aplică deşeurilor periculoase se aplică şi subproduselor de origine animală şi produselor derivate din acestea, reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 numai dacă acestea au fost amestecate cu deşeuri periculoase.

Articolul 16

Lista

Lista de deşeuri stabilită prin Decizia 2000/532/CE se anexează prezentei directive. Lista poate fi modificată de către Comisie, în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 46 alineatul (3).

Această listă ia în considerare compoziţia deşeurilor şi, dacă este cazul, valorile limită de concentraţie şi originea deşeurilor.

Articolul 17

Deşeurile periculoase neincluse în listă

În cazul în care un stat membru consideră că anumite deşeuri ar trebui să fie tratate ca periculoase, chiar dacă acestea nu figurează ca deşeuri periculoase pe lista menţionată la articolul 6, (denumită în continuare "lista"), şi că acestea prezintă una sau mai multe din proprietăţile enumerate în anexa IV, statul membru informează imediat Comisia asupra acestor situaţii şi furnizează Comisiei toate informaţiile relevante.

Articolul 18

Lista deşeurilor nepericuloase

(1)  În cazul în care un stat membru dispune de dovezi care demonstrează că anumite deşeuri care figurează pe listă ca deşeuri periculoase nu prezintă niciuna din proprietăţile enumerate în anexa IV, acesta informează imediat Comisia asupra acestor situaţii şi furnizează Comisiei toate dovezile necesare.

(2)  În lumina notificărilor primite, Comisia reexaminează lista pentru a determina dacă aceasta trebuie adaptată, în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 46 alineatul (3).

(3)  Statele membre pot trata anumite deşeuri ca deşeuri nepericuloase numai după ce adaptarea listei a fost adoptată.

Articolul 19

Urmărirea şi controlul deşeurilor periculoase

În conformitate cu dispoziţiile prezentei directive privind deşeurile periculoase, statele membre adoptă măsurile necesare, astfel încât producerea, colectarea şi transportul deşeurilor periculoase, precum şi stocarea şi tratarea acestora, să se realizeze în condiţii de protecţie optimă pentru mediul înconjurător şi pentru sănătatea oamenilor, şi de siguranţă pentru operatori, platforme industriale şi persoane, inclusiv, ca o condiţie minimă, măsuri pentru a garanta urmărirea şi controlul deşeurilor periculoase, începând cu producerea acestora şi până la destinaţia finală, precum şi evaluarea corespunzătoare a riscurilor pe durata gestionării acestora.

Secţiunea 2

cerinţe speciale

Articolul 20

Separarea

(1)  Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a solicita entităţilor sau întreprinderilor care gestionează deşeuri periculoase să nu procedeze la amestecul diferitelor categorii de deşeuri periculoase sau la amestecul deşeurilor periculoase cu deşeuri nepericuloase.

(2)  Statele membre încurajează separarea compuşilor periculoşi din toate fluxurile de deşeuri, înainte ca aceştia să intre în procesul de recuperare.

(3)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot lua măsuri care să permită amestecul diferitelor categorii de deşeuri periculoase sau amestecul deşeurilor periculoase cu alte deşeuri, substanţe sau materii dacă:

Articolul 21

Etichetarea

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în timpul colectării, al transportului şi al stocării temporare, deşeurile periculoase sunt ambalate şi etichetate în conformitate cu normele internaţionale şi comunitare în vigoare.

(2)  În cazul transferului deşeurilor periculoase, acestea sunt însoţite de un formular de identificare prevăzut de Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi ieşirea din Comunitatea Europeană(21).

Articolul 22

Uleiurile uzate

Fără a aduce atingere obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor periculoase prevăzute la articolele 20 şi 21, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura colectarea uleiurilor uzate separat de celelalte deşeuri, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, şi tratarea ulterioară a acestora în conformitate cu ierarhia deşeurilor stabilită la articolul 1 alineatul (2), în condiţiile definite la articolul 10. Prioritatea acordată regenerării în cadrul Directivei 75/439/CEE din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor uzate(22) trebuie menţinută, acolo unde este posibil.

Articolul 23

Deşeuri provenind din prepararea mâncării şi resturi de mâncare

Recuperarea în scopuri alimentare a deşeurilor netratate provenind din prepararea mâncării şi resturi de mâncare este interzisă. Deşeurile provenind din prepararea mâncării şi resturi de mâncare sunt eliminate în mod verificabil de către întreprinderi autorizate, sterilizate şi evacuate în condiţii de siguranţă prin operaţiuni corespunzătoare. Utilizarea deşeurilor provenind din prepararea mâncării şi resturi de mâncare pentru hrănirea porcinelor poate fi autorizată de statele membre numai cu condiţia monitorizării, din toate punctele de vedere, a operaţiunilor de recuperare în condiţii de siguranţă, de sterilizare şi de respectare a celorlalte dispoziţii prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

Capitolul VI

Deşeurile biologice

Articolul 24

Colectarea şi utilizarea deşeurilor biologice

(1)  Se acordă prioritate valorificării materiale a deşeurilor biologice.

(2)  În vederea punerii în aplicare a obiectivelor prevăzute la articolul 1, statele membre instituie, în termen de ...(23), un sistem de colectare separată a deşeurilor biologice.

(3)  Statele membre se asigură că deşeurile biologice tratate pot fi răspândite, în conformitate cu prevederile menţionate la articolele 25 şi 26, pe terenuri folosite pentru agricultură, silvicultură sau horticultură/grădinărit.

Articolul 25

Tratarea deşeurilor biologice

(1)  Producătorii şi proprietarii supun deşeurile biologice, înainte de a le răspândi pe teren, la un tratament prin care să se garanteze că nu sunt nocive pe plan sanitar şi fitosanitar. Acest lucru se aplică, de asemenea, deşeurilor provenind din prepararea mâncării şi resturi de mâncare de la restaurante şi unităţi de catering în cazurile în care nu se solicită să fie eliminate în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1774/2002.

(2)  Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 46 alineatul (3), măsuri de punere în aplicare, menţionând cerinţele minime de control al siguranţei din punctul de vedere al sănătăţii umane, animale şi fitosanitare.

(3)  Pentru a se asigura că deşeurile biologice sunt răspândite pe teren în mod ecologic, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 46 alineatul (3), măsuri de punere în aplicare, menţionând criteriile de protecţie a mediului şi de calitate care trebuie îndeplinite pentru ca deşeurile biologice să fie răspândite pe terenurile destinate agriculturii, silviculturii sau horticulturii/grădinăritului şi să fie considerate produse, materiale sau substanţe secundare.

(4)  Măsurile de punere în aplicare prevăzute la alineatul (3) includ, cel puţin, valori limitate obligatorii pentru metalele grele, corpuri străine şi conţinutul seminţelor viabile şi părţilor de plante capabile să germineze, precum şi o listă de substanţe de germinare potrivite.

(5)  Criteriile iau în considerare orice risc de folosire sau transportare a materialului sau substanţelor care sunt dăunătoare mediului şi sunt suficient de stricte pentru a garanta un înalt nivel de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului.

Articolul 26

Controale

(1)  Statele membre se asigură că, pentru a monitoriza respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 25, se înfiinţează şi se folosesc sisteme de asigurare a calităţii.

(2)  Statele membre se asigură că teste pentru depistarea substanţelor nocive sunt efectuate la intervale de timp regulate.

Articolul 27

Reciclare

Cel târziu la 30 iunie 2008, Comisia propune Parlamentului European şi Consiliului prezintă propuneri legislative pentru promovarea reciclării deşeurilor biologice.

Capitolul VII

Autorizaţiile sau înregistrarea

Secţiunea i

autorizaţiile

subsecţiunea 1

dispoziţii generale

Articolul 28

Eliberarea autorizaţiilor

(1)  Statele membre impun tuturor unităţilor sau întreprinderilor care intenţionează să se angajeze în activităţi de eliminare sau valorificare obligaţia obţinerii unei autorizaţii din partea autorităţilor naţionale competente.

În autorizaţie se mai pot menţiona şi alte condiţii şi obligaţii suplimentare.

(2)  Autorizaţiile se pot elibera pentru o perioadă determinată şi se pot reînnoi.

(3)  În cazul în care autoritatea naţională competentă consideră că metoda de tratare propusă nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului, aceasta refuză eliberarea autorizaţiei.

(4)  Toate autorizaţiile eliberate pentru operaţiuni de valorificare energetică trebuie să respecte condiţia ca operaţiunea de valorificare să aibă un randament energetic ridicat.

Articolul 29

Condiţiile pentru eliberarea unei autorizaţii

Toate instalaţiile de tratare a deşeurilor periculoase trebuie să prezinte o autorizaţie eliberată în conformitate cu dispoziţiile Directivei 96/61/CE.

Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, cererea de eliberare a unei autorizaţii făcută către autorităţile competente include o descriere a măsurilor prevăzute pentru a garanta că uzina este proiectată, echipată şi exploatată în conformitate cu categoriile de deşeuri tratate şi cu riscurile aferente.

În cazul în care exploatatorul unei uzine de tratare a deşeurilor nepericuloase intenţionează să procedeze la operaţiuni care implică deşeuri periculoase, acest lucru se consideră a fi drept o modificare substanţială în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din Directiva 96/61/CE; în acest caz, se aplică articolul 12 alineatul (2) din directiva sus-menţionată.

Articolul 30

Autorizaţii în temeiul Directivei 96/61/CE

Articolul 28 alineatul (1) din prezenta directivă nu se aplică în cazul unei entităţi sau întreprinderi care posedă o autorizaţie în conformitate cu Directiva 96/61/CE, cu condiţia ca autorizaţia să includă toate elementele menţionate la articolul 28 alineatul (1) din prezenta directivă.

Articolul 31

Măsurile de punere în aplicare

Comisia prezintă, după caz, propuneri de directive speciale de stabilire a unor norme minime de eliberare a autorizaţiilor, pentru a garanta că tratarea deşeurilor se realizează în conformitate cu obiectivele stabilite la articolul 10.

Statele membre pot stabili cerinţe mai stricte în ceea ce priveşte eliberarea autorizaţiilor, pe baza unei evaluări a nevoilor la nivel naţional, precum şi pe baza principiului proporţionalităţii şi în conformitate cu dispoziţiile tratatelor comunitare.

Articolul 32

Măsuri suplimentare

Până la data de ...(24) Comisia întocmeşte un raport în vederea analizării măsurilor care pot contribui la îndeplinirea mai eficientă a obiectivelor menţionate la articolul 1. Raportul este înaintat Parlamentului European şi Consiliului în termen de şase luni de la finalizare, însoţit de propuneri, dacă este cazul.

Obligativitatea acestui raport nu împiedică Comisia să înainteze alte propuneri între timp.

subsecţiunea 2

Derogările

Articolul 33

Condiţiile de obţinere

Statele membre pot acorda derogări de la obligaţia prevăzută la articolul 28 alineatul (1) unităţilor şi întreprinderilor care se ocupă de tratarea propriilor deşeuri chiar la locul de producţie.

Pentru unităţile sau întreprinderile care asigură atât eliminarea, cât şi valorificarea deşeurilor, derogarea se poate acorda numai pentru operaţiunile de valorificare.

Această derogare nu se aplică în cazul tratării deşeurilor periculoase.

Articolul 34

Reguli generale

(1)  În cazul în care un stat membru doreşte să acorde derogări în conformitate cu articolul 33, el se asigură că autorităţile competente stabilesc, pentru fiecare tip de activitate, reguli generale care să prevadă tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot face obiectul unei derogări, precum şi metoda de tratare care trebuie aplicată.

Regulile respective au la bază cele mai bune tehnici disponibile şi sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolul 10.

(2)  Statele membre informează Comisia în legătură cu regulile generale stabilite în temeiul alineatului (1).

Secţiunea 2

înregistrarea

Articolul 35

Înregistrarea

(1)  Statele membre se asigură că autoritatea naţională competentă ţine un registru al unităţilor şi întreprinderilor profesionale de colectare şi transport de deşeuri sau care, în calitate de negociatori sau agenţi, asigură tratarea deşeurilor în numele unor terţi şi care nu fac obiectul obligaţiei de obţinere a autorizaţiei prevăzute la articolul 28 alineatul (1).

Acele instituţii sau întreprinderi respectă anumite cerinţe privind înregistrarea.

(2)  Toate unităţile şi întreprinderile care beneficiază de derogare în conformitate cu secţiunea 1 subsecţiunea 2 sunt înscrise în registrul prevăzut la alineatul (1).

Acolo unde este posibil, se folosesc documentele existente deţinute de autoritatea locală pentru a obţine informaţii relevante pentru acest proces de înregistrare în vederea reducerii birocraţiei la minimum.

(3)  În conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 46 alineatul (3) şi după consultarea industriei, Comisia adoptă cerinţele privind înregistrarea menţionate în paragraful al doilea al alineatului (1).

(4)  Statele membre asigură că sistemul de colectare, transport şi expedieri transfrontaliere al deşeurilor de pe teritoriul lor garantează faptul că deşeurile colectate şi transportate sunt livrate la instalaţiile de tratare adecvate, respectând cerinţele de la articolul 10.

Pentru toate transporturile de deşeuri se aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006(25).

Capitolul VIII

Gestionarea deşeurilor

Secţiunea 1

planurile

Articolul 36

Planurile de gestionare a deşeurilor

(1)  Statele membre se asigură că autorităţile lor competente stabilesc, în conformitate cu dispoziţiile articolului 1, unul sau mai multe planuri de gestionare a deşeurilor, care sunt revizuite la un interval de cinci ani.

Planurile, luate câte unul sau mai multe, acoperă întregul teritoriu geografic al statului membru în cauză.

(2)  Planurile de gestionare a deşeurilor prevăzute la alineatul (1) cuprind o analiză a situaţiei actuale a gestionării deşeurilor în teritoriul geografic în cauză, precum şi măsurile necesare pentru prevenirea, reutilizarea, reciclarea, valorificarea şi eliminarea fără riscuri a deşeurilor.

(3)   Planurile de gestionare a deşeurilor conţin toate informaţiile necesare pentru a îndeplini obligaţia din alineatul (2) şi pentru a permite autorităţilor, instituţiilor şi întreprinderilor competente să acţioneze astfel încât să pună în aplicare planurile. Comisia defineşte orientările generale, dacă este necesar, pentru planificarea gestiunii deşeurilor.

(4)  Planurile de gestionare a deşeurilor respectă cerinţele privind gestionarea deşeurilor, stabilite la articolul 14 din Directiva 94/62/CE şi strategia de reducere a deşeurilor biodegradabile depozitate în gropile de gunoi, menţionată la articolul 5 din Directiva 1999/31/CE şi care prevede, în special, importante campanii de sensibilizare şi utilizarea de instrumente economice.

(5)  Statele membre informează Comisia în legătură cu planurile de gestionare adoptate sau cu orice versiuni revizuite ale planurilor proprii de gestionare a deşeurilor.

În acelaşi timp, ele transmit Comisiei o analiză generală a modului în care planurile au contribuit la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. Analiza cuprinde şi o evaluare a impactului planurilor de gestionare a deşeurilor asupra mediului, prevăzută de Directiva 2001/42/CE.

Articolul 37

Cooperarea între statele membre

Statele membre cooperează, dacă este cazul, cu celelalte state membre interesate de elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor în conformitate cu articolul 36.

Ele asigură participarea populaţiei în conformitate cu Directiva 2003/35/EC, în special prin publicarea planurilor pe un site de internet.

Articolul 38

Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a împiedica deplasarea deşeurilor care nu corespunde planurilor lor de gestionare a deşeurilor. Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta.

Secţiunea 2

programele de prevenire a producerii deşeurilor

Articolul 39

Stabilirea

(1)  Statele membre stabilesc, în conformitate cu articolul 1 şi articolul 7, programele de prevenire a acumulării de deşeuri până la data de…(26).

Aceste programe şi măsurile corespunzătoare trebuie, ca o cerinţă minimă, să vizeze stabilizarea cantităţii de deşeuri produse până în 2012 şi de a o reduce în continuare în mod semnificativ până în 2020.

Astfel de programe fie vor fi integrate în planurile de gestionare a deşeurilor specificate la articolul 36, fie vor funcţiona ca programe separate. Acestea vor fi elaborate la nivelul geografic cel mai adecvat pentru o aplicare eficientă.

(2)  Statele membre asigură că autorităţile locale şi regionale sunt implicate în elaborarea programelor şi că părţile interesate şi publicul larg au posibilitatea de a participa la elaborarea programelor şi au acces la acestea odată elaborate, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE.

(3)  Comisia creează un sistem pentru a împărtăşi informaţiile privind cele mai bune practici pentru prevenirea acumulării de deşeuri.

Articolul 40

Revizuirea

Statele membre evaluează în mod regulat programele de prevenire a acumulării de deşeuri şi, ca o condiţie minimă, le revizuiesc o dată la 5 ani. Agenţia Europeană de Mediu include în raportul său anual un bilanţ al progreselor realizate în completarea şi punerea în aplicare a acestor programe.

După consultarea Forumului consultativ stabilit la articolul 47, Comisia defineşte orientări pentru evaluarea programelor de prevenire a acumulării de deşeuri, inclusiv indicatorii stabiliţi la articolul 7.

Pe baza acestor orientări şi în cooperare cu autorităţile corespunzătoare, Comisia face o evaluare a programelor.

În termen de 18 luni de la încheierea perioadei aplicabile de 5 ani, Comisia furnizează un raport de evaluare privind contribuţia programelor la obiectivele şi scopurile stabilite în prezenta directivă.

Capitolul IX

Controalele şi evidenţa

Articolul 41

Inspecţiile

(1)  Unităţile şi întreprinderile care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor, unităţile şi întreprinderile profesionale de colectare şi transport de deşeuri sau care asigură tratarea deşeurilor în numele unor terţi, precum şi producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzătoare efectuate de autorităţile competente.

(2)  La controlul operaţiunilor de colectare şi transport se iau în consideraţie şi originea şi destinaţia deşeurilor colectate şi transportate.

Articolul 42

Ţinerea evidenţei

(1)  Instituţiile şi întreprinderile specificate în Capitolul VII, secţiunea 1, producătoare şi distribuitoare cu amănuntul de deşeuri periculoase, şi instituţiile şi întreprinderile care colectează sau transportă deşeuri periculoase ţin evidenţa cronologică a cantităţii de deşeuri care intră şi iese, a naturii deşeurilor, a originii sectoriale şi geografice şi, unde este cazul, a destinaţiei, frecvenţei de colectare, modului de transport şi metodei de tratare prevăzute cu privire la deşeuri şi pun informaţiile la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora.

(2)  În cazul deşeurilor periculoase, documentele sunt păstrate cel puţin cinci ani.

La cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior, sunt furnizate documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate.

Statele membre se asigură că autorităţile naţionale competente ţin evidenţa tuturor instituţiilor şi întreprinderilor specificate în capitolul VII, secţiunea 1 şi pot solicita instituţiilor şi întreprinderilor respective să le prezinte rapoarte.

Statele membre pot cere, de asemenea, producătorilor de deşeuri nepericuloase să respecte prevederile acestui articol.

Capitolul X

Dispoziţii finale

Articolul 43

Rapoartele şi revizuirea

(1)  La intervale de cinci ani, statele membre informează Comisia, sub forma unor rapoarte sectoriale(27), în legătură cu punerea în aplicare a prezentei directive.

Rapoartele se întocmesc pe baza unui chestionar sau a unei scheme stabilite de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1991 de standardizare şi raţionalizare a rapoartelor privind aplicarea anumitor directive referitoare la mediu(28). Raportul este transmis Comisiei în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de cinci ani la care se referă.

În aceste rapoarte, statele membre includ, printre altele, informaţii specifice privind scheme extinse referitoare la responsabilitatea producătorilor şi progresele realizate în punerea în aplicare a programelor proprii de prevenire a producerii deşeurilor şi în realizarea obiectivelor de prevenire a producerii deşeurilor specificate la articolul 7.

În cadrul obligaţiei de întocmire de rapoarte, se adună informaţiile privind deşeurile provenind din prepararea mâncării şi resturile de mâncare, permiţând astfel stabilirea unor reguli de bună utilizare, valorificare, reciclare şi eliminare.

(2)  Comisia transmite chestionarul sau schema statelor membre cu şase luni înainte de începerea perioadei la care se referă raportul.

(3)  Comisia publică un raport comunitar privind punerea în aplicare a prezentei directive în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre în conformitate cu alineatul (1). Comisia publică, de asemenea, un raport de evaluare privind oportunitatea introducerii unor scheme mai extinse referitoare la responsabilitatea producătorilor pentru fluxurile de deşeuri specifice la nivel UE.

În primul raport întocmit după cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia va analiza punerea în aplicare a prezentei directive şi va prezenta, dacă este cazul, o propunere de revizuire.

Articolul 44

Adaptări la progresul tehnic

În conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 46 alineatul (3), Comisia adoptă modificările necesare pentru adaptarea anexelor IV şi V la progresul ştiinţific şi tehnic. În toate celelalte cazuri, Comisia prezintă propuneri legislative pentru modificarea anexelor.

Articolul 45

Sancţiuni pentru nerespectare

Statele membre stabilesc prevederile privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentei directive, în special cu privire la articolul 20, şi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt aplicate. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la data de ...(29) şi o informează de îndată cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 46

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de un comitet numit în continuare "comitetul".

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

(4)  La adoptarea de măsuri în conformitate cu prezentul articol, Comisia:

Article 47

Forumul consultativ pentru gestionarea deşeurilor

(1)  Comisia înfiinţează un Forum consultativ pe probleme de gestionare a deşeurilor.

(2)  Sarcina Forumului consultativ este de a transmite opinii Comisiei, la cererea acesteia sau din proprie iniţiativă, cu privire la:

(3)  Forumul consultativ este compus, în mod echilibrat, din reprezentanţi ai statelor membre şi din toate grupurile interesate de chestiuni de gestionare a deşeurilor cum sunt sectorul de producţie, inclusiv IMM-uri şi industria meşteşugărească, sindicatele, comercianţii, detailişti, importatorii, grupurile de protecţie a mediului şi organizaţiile de consumatori.

(4)  Forumul consultativ se reuneşte de cel puţin trei ori pe an.

Acesta este convocat de către Comisie. Comisia prezidează reuniunile.

Dacă este cazul, pot fi convocate grupuri de lucru ad hoc, care se pot reuni mai frecvent.

(5)  Comisia adoptă regulamentul intern al Forumului consultativ.

Articolul 48

Transpunerea

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la …(30). Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte şi un tabel de corespondenţă între actele respective şi prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 49

Abrogarea

Directivele 75/439/CEE, 2006/12/CE şi Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase(31) se abrogă.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa VI.

Articolul 50

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 51

Destinatarii

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptat la

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

ANEXA I

OPERAŢIUNI DE ELIMINARE

D 1 Depozitarea în sau pe pământ (de ex., depozitarea la gropile de gunoi etc.)

D 2 Tratarea în mediu terestru (de ex., biodegradarea deşeurilor lichide sau nămoloase pe sol etc.)

D 3 Injectarea profundă (de ex., injectarea deşeurilor care pot fi pompate în puţuri, saline sau locaţii geologice naturale etc.)

D 4 Acumulare la suprafaţă (de ex., depunerea de deşeuri lichide sau nămoloase în bazine, iazuri sau lagune etc.)

D 5 Rampe de gunoi artificiale (de ex., depunerea în compartimente separate etanşe care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediul înconjurător etc.)

D 6 Evacuarea într-un corp de apă, cu excepţia mărilor/oceanelor

D 7 Tratarea biologică nemenţionată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale care sunt eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele numerotate de la D 1 la D 10

D 8 Tratarea fizico-chimică nemenţionată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale care sunt eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele numerotate de la D 1 la D 10 (de ex., evaporare, uscare, calcinare etc.)

D 9 Incinerarea pe sol

D 10 Depozitarea permanentă (de ex., plasarea de recipiente într-o mină etc.)

D 11 Amestecarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 10

D 12 Reambalarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 10

D 13 Depozitarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D1 la D12 (excluzând depozitarea temporară, înaintea colectării, în zona de producere)

ANEXA II

OPERAŢIUNI DE RECUPERARE

R1 Utilizare în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie

R 2 Recuperarea/regenerarea solvenţilor

R 3 Reciclarea/recuperarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (inclusiv compostarea şi alte procese de transformare biologică)

R 4 Reciclarea/recuperarea metalelor şi compuşilor metalici

R 5 Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice

R 6 Regenerarea acizilor sau a bazelor

R 7 Valorificarea produselor folosite pentru reducerea poluării

R 8 Valorificarea produselor obţinute din catalizatori

R 9 Rerafinarea petrolului sau alte reutilizări ale petrolului

R 10 Alte activităţi de recuperare pentru producerea de produse, materii şi substanţe secundare

R 11 Tratarea terenurilor cu beneficii pentru agricultură sau ecologie

R 12 Recuperarea de energie din gazele de depozit

R 13 Utilizarea de deşeuri pentru construcţii, în scopuri tehnice, de siguranţă sau ecologice, pentru care ar fi fost altfel utilizate alte materiale

R 14 Schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 12

R 15 Depozitarea deşeurilor înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la R 1 la R 14 (excluzând depozitarea temporară, înaintea colectării, în zona de producţie)

R 16. Utilizarea materiilor obţinute din oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11

R 17 Reutilizarea produselor şi componentelor care au devenit deşeuri.

ANEXA III

ÎNCHEIEREA STADIULUI DE DEŞEU

Aplicaţii pentru care deşeurile pot fi utilizate ca produs, materie sau substanţă secundară

-  Utilizare în îngrăşăminte sau în calitate de îngrăşământ sau de substanţă de îmbunătăţire a solului

-  Utilizare în materialele de construcţii sau ca material de construcţie,

-  Utilizare ca sol

ANEXA IV

PROPRIETĂŢI ALE DEŞEURILOR CARE FAC CA ACESTEA SĂ FIE PERICULOASE

H1 "Explozive": substanţe şi preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la şocuri sau frecare decât dinitrobenzenul.

H2 "Oxidante": substanţe şi preparate care produc reacţii puternic exoterme în contact cu alte substanţe, mai ales cu substanţe inflamabile.

H3-B "Inflamabile": substanţe lichide şi preparate care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21ºC şi mai mic sau egal cu 55ºC.

H4 "Iritante": substanţe şi preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamaţii.

H5 "Nocive": substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă pătrund prin piele, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.

H6 "Toxice": substanţe şi preparate (inclusiv substanţe şi preparate foarte toxice) care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă pătrund prin piele, pot produce vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate şi pot fi chiar letale.

H7 "Cancerigene": substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă pătrund prin piele, pot induce cancerul sau creşterea incidenţei lui.

H8 "Corosive": substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu acestea.

H9 "Infecţioase": substanţe cu conţinut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organisme vii.

H10 "Teratogene": substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă pătrund prin piele, pot induce malformaţii congenitale neereditare sau creşterea incidenţei acestora.

H11 "Mutagene": substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă pătrund prin piele, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora.

H12 Substanţe şi preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul sau un acid.

H13 "Ecotoxice": substanţe şi preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.

H14 Substanţe sau preparate care pot produce prin orice mijloace, după eliminare, o altă substanţă, cum ar fi leşia, care prezintă oricare dintre celelalte caracteristici specificate mai sus.

Note

1.  Atribuirea caracteristicilor de pericol "toxic" (şi "foarte toxic"), "nociv", "corosiv" şi "iritant" se bazează pe criteriile formulate în partea IA şi partea IIB din anexa VI la Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase(32) astfel cum a fost modificată.

2.  Cu privire la atribuirea caracteristicilor "cancerigene", "teratogene" şi "mutagene" şi având în vedere cele mai recente descoperiri ştiinţifice, criterii suplimentare sunt cuprinse în Ghidul clasificării şi etichetării substanţelor periculoase şi preparatelor din anexa VI (partea IID) la Directiva 67/548/CEE astfel cum a fost modificată.

Metode de testare

Metodele care trebuie utilizate sunt cele descrise în anexa V la Directiva 67/548/CEE astfel cum a fost modificată.

ANEXA V

MĂSURI DE PREVENIRE A PRODUCERII DEŞEURILOR

Măsuri ce pot afecta condiţiile de încadrare a producţiei de deşeuri

1.  Folosirea măsurilor de planificare sau a altor instrumente economice cu influenţă asupra disponibilităţii şi a preţurilor resurselor primare.

2.  Promovarea cercetării şi a dezvoltării în vederea realizării de produse şi tehnologii mai curate şi mai economice, şi distribuirea şi utilizarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării.

3.  Producerea unor indicatori eficienţi şi semnificativi ai presiunilor asociate cu producerea de deşeuri pentru măsuri de prevenire a producerii deşeurilor la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivelul Uniunii Europene, până la măsuri la nivel local sau naţional.

4.  Statele membre informează Comisia cu privire la produsele eligibile pentru comparaţii ale produselor la nivelul UE, principala preocupare fiind prevenirea producerii de deşeuri.

5.  Specificarea criteriilor pentru eligibilitatea ţărilor UE şi non-UE pentru finanţare structurală şi regională a proiectelor, pentru a acorda prioritate prevenirii producerii de deşeuri - în special utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi a criteriilor de producţie mai puţin poluante.

6.  Încurajarea de către statele membre a sistemelor de colectare separată, pentru a asigura că deşeurile menajere sunt colectate în conformitate cu standardele de calitate din sectoarele respective.

Măsuri care pot afecta faza de proiectare, producţie şi distribuţie

7.  Promovarea proiectării ecologice (integrarea sistematică a aspectelor ecologice în proiectarea produselor în vederea îmbunătăţirii performanţei ecologice a acestora pe toată durata ciclului lor de viaţă).

8.  Furnizarea de informaţii privind tehnicile de prevenire a producerii deşeurilor pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici de către întreprinderi.

9.  Organizarea de cursuri de formare pentru autorităţile competente privind includerea cerinţelor din domeniul prevenirii producerii de deşeuri în autorizaţiile eliberate în temeiul prezentei directive şi al Directivei 96/61/CE.

10.  Includerea de măsuri de prevenire a producerii deşeurilor în instalaţiile care nu intră sub incidenţa Directivei 96/61/CE. Astfel de măsuri pot include evaluări sau planuri de prevenire a producerii deşeurilor.

11.  Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutor întreprinderilor, sub forma unui sprijin financiar, ajutor în luarea deciziilor, sau altele. Aceste măsuri ar trebui să se dovedească extrem de eficiente dacă sunt concepute şi adaptate pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi sunt aplicate în reţele de întreprinderi bine stabilite.

12.  Utilizarea legislaţiei, acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producători sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile sau operatorii din sectoarele de activitate interesate să îşi stabilească propriile planuri sau obiective de prevenire a producerii deşeurilor, ori să modifice produsele sau ambalajele care produc prea multe deşeuri.

13.  Promovarea unor sisteme recomandabile de gestionare a mediului, inclusiv ISO 14001.

Măsuri care pot afecta faza de consum şi de utilizare

14.  Instrumente economice cum ar fi stimulentele pentru achiziţii ecologice sau instituirea unei plăţi obligatorii pentru consumatori pentru un anumit articol sau ambalaj care altfel ar fi oferit gratuit sau la un preţ mai mic

15.  Organizarea unor campanii de sensibilizare şi de difuzare de informaţii publicului larg sau categoriilor speciale de consumatori.

16.  Promovarea de etichete ecologice stimulative.

17.  Acorduri cu producătorii, utilizând, de exemplu, grupuri de studiu al produselor, aşa cum se practică în cadrul politicii integrate a produselor, sau acorduri cu vânzătorii cu amănuntul privind furnizarea de informaţii referitoare la prevenirea producerii deşeurilor şi de produse cu impact redus asupra mediului.

18.  În contextul contractelor de achiziţii publice şi private, includerea unor criterii de protecţie a mediului şi de prevenire a producerii deşeurilor în cererile de ofertă şi în contracte, conform Manualului privind contractele de achiziţii publice ecologice, publicat de Comisie la 29 octombrie 2004.

19.  Încurajarea reutilizării şi/sau a reparării produselor defecte, în special prin crearea sau sprijinirea reţelelor de reparare şi reutilizare.

ANEXA VI

TABEL DE CORESPONDENŢĂ

(1) JO C 309, 16.12.2006, p. 55. (2) JO C 229, 22.9.2006, p. 1. (3) Poziţia Parlamentului European din 13 februarie 2007. (4) JO L 114, 27.4.2006, p. 9. (5) JO C 76, 11.3.1997, p. 1. (6) JO L 242, 10.9.2002, p. 1. (7) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 401. (8) JO L 257, 10.10.1996, p. 26. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, p.1). (9) JO L 273, 10.10.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2006 al Comisiei (JO L 379, 28.12.2006, p. 98). (10) JO L 365, 31.12.1994, p. 10. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/20/CE (OJ L 70, 16.3.2005, p. 17). (11) JO L 182, 16.7.1999, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p.1). (12) JO L 156, 25.6.2003, p. 17. (13) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11). (14) * Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. (15) JO L 181, 4.7.1986, p. 6. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36). (16) JO L 226, 6.9.2000, p. 3. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/573/CE (JO L 203, 28.7.2001, p. 18). (17) * Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. (18) * Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. (19) * Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. (20) * Cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. (21) JO L 30, 6.2.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2557/2001 (JO L 349, 31.12.2001, p. 1). (22) JO L 194, 25.7.1975, p.23. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 332, 28.12.2000, p. 91). (23) Trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (24) * Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. (25) JO L 190, 12.7.2006, p. 1. (26) * 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. (27) Comunicarea rapoartelor cu informaţii cantitative referitoare la producerea şi tratarea deşeurilor se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2150/2002. Frecvenţa şi termenele de comunicare a rapoartelor sunt stabilite în anexele la acest regulament. (28) JO L 377, 31.12.1991, p. 48. Directivă, astfel cum este modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003. (29) * 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei Directive. (30) * 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (31) JO L 377, 31.12.1991, p. 20. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr.166/2006. (32) OJ 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/102/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 241).