Parlamentul European,

–   având în vedere Declaraţia de la Barcelona din 28 noiembrie 1995, prin care s-a instituit un parteneriat între Uniunea Europeană şi ţările din sudul şi estul Mediteranei (TSEM), precum şi programul de lucru adoptat în cadrul conferinţei în cauză,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 27 octombrie 2005 privind Procesul de la Barcelona revizuit(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 12 aprilie 2005 intitulată "A zecea aniversare a Parteneriatului euro-mediteranean: un program de lucru menit a răspunde provocărilor din următorii cinci ani" (COM(2005)0139) şi anexele la acesta (SEC(2005)0482 şi SEC (2005)0483),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 11 martie 2003 intitulată "Europa extinsă – vecinătate: un nou cadru pentru relaţiile cu vecinii noştri de la est şi de la sud" (COM(2003)0104), documentul său de strategie din 12 mai 2004 privind politica europeană de vecinătate (PEV) (COM(2004)0373), Comunicarea sa către Consiliu din 9 decembrie 2004, privind propunerile sale de planuri de acţiune în cadrul PEV (COM(2004)0795), planurile de acţiune pentru Israel, Iordania, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Tunisia şi Liban, precum şi Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate şi de parteneriat (IEVP)(2),

–   având în vedere concluziile conferinţelor ministeriale euro-mediteraneene şi ale conferinţelor ministeriale sectoriale care au avut loc de la lansarea Procesului de la Barcelona şi, în special, concluziile celei de-a VII-a Conferinţe euro-mediteraneene a miniştrilor de afaceri externe organizată la Luxembourg la 30-31 mai 2005,

–   având în vedere Acordurile de asociere euro-mediteraneene între Comunităţile Europene şi statele sale membre, pe de o parte, şi Tunisia(3), Israel(4), Maroc(5), Iordania(6), Egipt(7), Liban(8) şi Algeria(9), pe de altă parte, precum şi Acordul euro-mediteranean de asociere interimar privind schimburile comerciale şi cooperarea dintre Comunitatea Europeană şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (acţionând în numele Autorităţii Palestiniene)(10); având în vedere Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a fazei finale a Uniunii Vamale (96/142/CE)(11),

–   având în vedere acordul de liber schimb, cunoscut drept Acordul Agadir, semnat de Iordania, Egipt, Tunisia şi Maroc la 25 februarie 2004,

–   având în vedere parteneriatul strategic pentru regiunea mediteraneană şi Orientul Mijlociu adoptat de Consiliul European în iunie 2004,

–   având în vedere documentul de strategie regională 2002-2006 şi programul indicativ regional 2005-2006 ale parteneriatului euro-mediteranean MEDA,

–   având în vedere evaluarea impactul asupra dezvoltării durabile a zonei de liber schimb euro-mediteraneene, întocmită de Institutul pentru Politica de Dezvoltare şi Management din cadrul Universităţii din Manchester,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 17 noiembrie 1995 privind relaţiile economice şi comerciale dintre UE şi ţările din bazinul mediteranean(12),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 30 martie 2000 privind politica mediteraneană(13),

–   având în vedere concluziile şi recomandările (inclusiv programul cincinal de lucru elaborat de Comisie) ale Reuniunii la nivel înalt de la Barcelona din 27-28 noiembrie 2005,

–   având în vedere Rezoluţia din 11 mai 2006 a Comisiei pentru afaceri economice şi financiare, probleme sociale şi educaţie din cadrul Adunării Parlamentare Euro-mediteraneene (APEM) privind condiţiile pentru transformarea Facilităţii pentru investiţii şi parteneriat euro-mediteraneene (FIPEM) în Banca Euro-Mediteraneană de Investiţii şi Dezvoltare,

–   având în vedere activitatea APEM,

–   având în vedere poziţia sa din 14 decembrie 2004 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind măsurile financiare şi tehnice complementare (MEDA) pentru reforma structurilor economice şi sociale în cadrul parteneriatului euro-mediteranean (versiune codificată)(14),

–   având în vedere articolul 45 din Regulament său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerţ internaţional, precum şi avizele Comisiei pentru afaceri externe şi ale Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (A6-0468/2006),

A.   întrucât Conferinţa de la Barcelona din 27 şi 28 noiembrie 1995 a lansat un proiect extrem de ambiţios, unic în felul său, şi anume: crearea unor legături politice, economice, sociale şi culturale noi şi mai strânse între ţărmurile nordice şi cele sudice ale Mediteranei; întrucât acest proiect a făcut posibile progrese mari în regiune, dar este încă departe de a fi finalizat;

B.   întrucât condiţiile politice (acordurile de la Oslo) care au facilitat lansarea Procesului de la Barcelona s-au modificat radical între timp şi întrucât perspectiva unui acord de pace în Orientul Mijlociu este mai nesigură ca niciodată;

C.   întrucât este în interesul UE şi al statelor membre ca regiunea mediteraneană să se dezvolte într-un mediu economic şi social integrat, reciproc avantajos;

D.   întrucât creşterea demografică semnificativă din TSEM necesită introducerea unor politici şi măsuri atât economice, cât şi sociale ce nu mai suferă amânare;

E.   întrucât este în interesul comun al TSEM şi al UE să reducă ratele şomajului în regiune şi să acorde populaţiilor respective, şi, în special tinerilor şi populaţiei rurale, perspective decente de trai, dat fiind faptul că, doar pentru a menţine ratele şomajului la nivelele lor actuale, ar trebui create 35 de milioane de noi locuri de muncă între 2000 şi 2015;

F.   întrucât economiile TSEM sunt extrem de dependente de comerţul extern şi întrucât importurile şi exporturile totale reprezintă aproape două treimi din PIB-ul acestora; întrucât un procent substanţial din aceste fluxuri comerciale au ca destinaţie UE, deşi ele reprezintă doar 4% din comerţul extern al UE; întrucât structurile de export ale TSEM sunt foarte puţin diversificate, aceste ţări rămânând specializate în sectoare care au o contribuţie minoră în termeni de creştere economică;

G.   întrucât, în raport cu alte zone economice, în special cu ţările din Asia de Sud-Est, TSEM au pierdut poziţii importante în termeni de competitivitate relativă, de dezvoltare industrială şi de perspective de dezvoltare socială, iar participarea lor la comerţul mondial s-a redus semnificativ după 1980 în pofida unei creşteri economice relativ susţinute; întrucât o astfel de evoluţie trebuie să constituie un subiect de preocupare pentru UE şi pentru politica sa de vecinătate, mai ales din perspectiva consecinţelor asupra stabilităţii sociale şi politice la frontierele sale;

H.   întrucât, în ceea ce priveşte comerţul, structura schimburilor comerciale dintre UE şi TSEM a suferit schimbări minore de la începerea Procesului de la Barcelona şi întrucât semnarea acordurilor de asociere nu a produs încă toate rezultatele scontate;

I.   întrucât este necesară o zonă de liber schimb care să vizeze eradicarea sărăciei, ocuparea totală a forţei de muncă, consolidarea democraţiei şi promovarea dezvoltării durabile; întrucât această zonă de liber schimb ar trebui să se bazeze pe norme echilibrate şi cu destinaţie precisă, esenţiale pentru a impulsiona integrarea TSEM în comerţul internaţional, pentru a le asigura diversificarea economică astfel încât să răspundă provocărilor globalizării şi pentru a asigura o împărţire echitabilă a beneficiilor;

J.   întrucât o cooperare economică sporită în regiunea mediteraneană oferă perspective pozitive şi pentru economiile statelor membre din sudul Europei şi, prin urmare, pentru o mai bună integrare a acestora în piaţa unică a UE;

K.   întrucât cele două ţărmuri ale Mediteranei continuă să prezinte o imagine surprinzător de asimetrică din punct de vedere economic, social şi demografic şi întrucât există diferenţe fundamentale între TSEM în ceea ce priveşte dezvoltarea;

L.   întrucât fragmentarea politică şi economică persistentă a TSEM şi lipsa unui proces autentic de integrare ar putea avea efecte extrem de dăunătoare asupra programului de la Barcelona şi, în special, asupra creării zonei de liber schimb, prin agravarea efectelor concentrării schimburilor şi, astfel, prin dependenţa anumitor TSEM de piaţa comunitară;

M.   întrucât crearea unei zone de liber schimb poate avea efecte în general pozitive pe termen lung, dar şi efecte negative pe termen scurt şi mediu asupra ţărilor mediteraneene ale UE şi asupra TSEM;

N.   întrucât este în interesul comun să se introducă măsuri complementare eficiente pentru a reduce şi compensa, pentru toate regiunile şi ţările afectate, efectele negative ale liberalizării în curs;

O.   întrucât, datorită evoluţiei din ce în ce mai rapide a societăţilor noastre marcate de tehnologia informaţiei, TSEM ar trebui să îşi accelereze eforturile, atât cantitativ, cât şi calitativ, în domeniul cercetării ştiinţifice şi tehnologice, în vederea reducerii prăpastiei tehnologice care le separă de ţările mai dezvoltate din zonă, ceea ce ar permite în ultimă instanţă o creştere economică mai susţinută şi mai durabilă;

P.   întrucât TSEM au făcut progrese remarcabile în ceea ce priveşte învăţământul primar, reducând semnificativ nivelul analfabetismului, care rămâne însă ridicat în unele ţări din regiune; întrucât accesul la învăţământul superior şi universitar este limitat la un procent scăzut al populaţiei, iar sistemul educaţional încă nu are mijloacele de a forma profesionişti sau cadre tehnice înalt-calificate astfel încât să existe un echilibru real între oferta şi cererea de pe piaţa muncii;

Q.   întrucât, în paralel cu procesul care urmăreşte înfiinţarea unei zone de liber schimb între UE şi TSEM, este indispensabil pentru ca acestea din urmă să îndepărteze obstacolele politice şi economice existente care încetinesc procesul de integrare în toată regiunea, pentru a realiza o colaborare mai fructuoasă între ele,

Revigorarea Procesului de la Barcelona

1.   regretă faptul că cele trei obiective principale de la Barcelona (stabilirea unui spaţiu comun de pace şi stabilitate; crearea unei zone de prosperitate comună prin intermediul unui parteneriat economic şi crearea unei zone de liber schimb; cooperarea în domeniul social, cultural şi uman pentru promovarea dialogului între culturi în regiune) sunt încă departe de a fi realizate;

2.   arată că aceşti trei piloni trebuie neapărat să progreseze împreună pentru a se asigura succesul procesului de integrare euro-mediteraneană şi pentru a se reduce diferenţa de dezvoltare dintre cele două maluri ale Mediteranei;

3.   subliniază faptul că aspectul privind consolidarea Procesului de la Barcelona contribuie la difuzarea valorilor europene şi a modelului economic şi social european; reaminteşte anterioritatea şi nivelul de instituţionalizare ale acestui proces faţă de alte iniţiative regionale mai recente; accentuează importanţa acestei iniţiative ca factor de stabilitate şi de promovare a dialogului;

4.   subliniază că succesul Procesului de la Barcelona şi, în special, al zonei de liber schimb necesită un efort susţinut şi convergent din partea tuturor părţilor, precum şi o mai mare implicare a societăţii civile şi a populaţiei din cele două părţi ale Mediteranei;

5.   subliniază necesitatea unei definiri mai clare a obiectivelor PEV, care, fără să neglijeze ţările din Europa de Est, nu trebuie nici să slăbească Procesul de la Barcelona, nici să favorizeze abordări bilaterale în defavoarea unei abordări regionale multilaterale; consideră că o utilizare mai eficientă a IEVP pentru proiecte regionale ar face posibilă îmbunătăţirea situaţiei, în vederea promovării unei zone economice regionale cu adevărat integrate; consideră că, deşi pledează pentru o cooperare consolidată cu partenerii cei mai avansaţi, şi acordând consideraţia cuvenită caracteristicilor politice, culturale, religioase şi sociale specifice ale acestora, TSEM trebuie să fie considerate în continuare drept o entitate separată;

6.   consideră că, prin continuarea demonstrării unei abordări pozitive, având în vedere întârzierile acumulate şi problemele întâlnite, data de 2010 pentru crearea zonei de liber schimb va trebui să fie probabil revizuită, pentru a ţine cont de multiplele schimbări structurale survenite din 1995 în economia mondială, precum şi de necesitatea unei abordări mai prudente a liberului schimb între parteneri inegali, solicită Comisiei, statelor membre ale UE şi TSEM să relanseze Procesul de la Barcelona, acordând prioritate creării unei adevărate zone socio-economice euro-mediteraneene, care să încorporeze într-o mai mare măsură aspecte sociale şi de mediu în latura economică a parteneriatului;

7.   solicită TSEM să nu piardă ocazia unei creşteri durabile, care le-ar putea permite să răspundă mai bine nevoilor crescânde ale cetăţenilor lor şi imperativului de a face faţă mai eficient provocărilor globalizării;

8.   regretă că asistenţa tehnică şi financiară acordată de UE, deşi deloc neglijabilă, nu s-a ridicat la nivelul obiectivelor şi ambiţiilor de la Barcelona, în special în ceea ce priveşte capitolele socio-culturale ale Declaraţiei de la Barcelona şi sprijinul pentru economiile locale;

9.   consideră că zona de liber schimb va putea oferi o şansă reală de creştere pentru TSEM doar dacă va fi planificată pe baze concertate şi graduale, în contextul unui parteneriat raţional şi previzibil care să reflecte realităţile socio-economice ale TSEM şi să promoveze dezvoltarea economică şi o mai profundă integrare regională; subliniază importanţa unei participări mai intense a ţărilor partenere şi caracterul stimulativ al parteneriatului; reaminteşte că asumarea obiectivelor parteneriatului se aplică ambelor ţărmuri ale Mediteranei; accentuează necesitatea de a recunoaşte TSEM dreptul de a controla ritmul deschiderii lor comerciale şi al strategiilor lor naţionale de dezvoltare economică si socială;

10.   consideră că stabilirea unor legături instituţionale mai strânse între UE şi TSEM constituie un factor important în asigurarea succesului Procesului de la Barcelona; pledează pentru o intensificare substanţială a întâlnirilor formale şi informale între autorităţile Comunităţii, statele membre, TSEM şi autorităţile locale competente; speră că TSEM vor participa ca observatori la activitatea agenţiilor şi programelor europene specializate cu care au interese comune;

11.   subliniază importanţa pe care o are integrarea regională a TSEM şi consolidarea schimburilor comerciale sud-sud; salută semnarea Acordului de liber schimb de la Agadir din 25 februarie 2004 între Maroc, Tunisia, Egipt şi Iordania; consideră acest demers indispensabil pentru crearea unei veritabile zone de liber schimb, invitând şi celelalte ţări din regiune să i se asocieze; consideră, de asemenea, esenţial ca procesul de integrare economică să fie aprofundat şi ca obstacolele ce împiedică schimburile comerciale între aceste ţări să fie rapid eliminate, în scopul de a exploata pe deplin posibilităţile de dezvoltare a comerţului sud-sud;

12.   solicită UE să majoreze resursele disponibile pentru asistenţa tehnică şi financiară adresată TSEM, în concordanţă cu ambiţioasele obiective de la Barcelona şi proporţional cu progresul real realizat în mod vizibil în TSEM în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, protecţia lucrătorilor, protecţia mediului, integrarea regională şi creşterea calităţii serviciilor publice locale şi a serviciilor educaţionale şi culturale;

13.   arată că înfiinţarea unei zone economice şi comerciale de liber schimb în regiunea mediteraneană nu poate fi disociată de eforturile politice care urmăresc asigurarea păcii, democratizarea, respectarea drepturilor omului, egalitatea între sexe şi promovarea dialogului intercultural şi interreligios, şi nici de un efort susţinut permiţând dialogului politic şi încrederii între parteneri să contribuie cu adevărat la stabilirea democraţiei în regiune;

Politică comercială şi vamală

14.   subliniază faptul că taxele vamale reprezintă încă o parte substanţială a veniturilor fiscale ale TSEM; consideră, prin urmare, că este necesar ca, în programarea oricărei reduceri ulterioare ce urmează a fi realizate, să se ia în calcul progresul economic înregistrat de TSEM şi timpul necesar pentru realizarea unor reforme fiscale echitabile, destinate să contrabalanseze reducerea veniturilor tarifare;

15.   consideră că, în paralel, vor trebui combătute eficient obstacolele comerciale netarifare, subliniind în această privinţă importanţa acordării unei asistenţe tehnice suficiente;

16.   solicită Comisiei să ia în considerare o posibilă erodare a preferinţelor tarifare de care beneficiază TSEM cauzată de semnarea unor acorduri de liber schimb între Comunitate şi unele ţări terţe şi de îmbunătăţirea sistemului de preferinţe generalizate (SPG) pentru ţările în curs de dezvoltare şi acordarea sistemului cumulului de origine anumitor ţări din Asia, concurenţi foarte competitivi pentru industria TSEM;

17.   solicită Comisiei să stabilească o procedură de compensare, în contextul Procesului de la Barcelona şi cu respectarea standardelor OMC, în vederea reducerii impactului negativ pe care această erodare tarifară ar putea-o avea asupra TSEM şi, pe viitor, asupra creării zonei de liber schimb;

18.   salută progresul înregistrat în "facilitarea comerţului", în special în domeniul vamal, prin armonizarea şi simplificarea procedurilor vamale, automatizarea şi accelerarea procedurilor, consolidarea transparenţei, utilizarea de sisteme electronice de informare şi plată şi eliminarea anumitor bariere netarifare care au în prezent tendinţa de a înlocui barierele tarifare tradiţionale, în special în domeniul standardizării şi certificării;

19.   reafirmă că, dată fiind intensificarea concurenţei internaţionale, este esenţial să se consolideze voinţa politică de a formula o agendă economică şi socială mai substanţială, care să amelioreze competitivitatea economiei bazate pe cunoaştere, să stimuleze creşterea, formarea, inovarea şi cercetarea, să creeze noi locuri de muncă şi să stimuleze prosperitatea în vederea co-dezvoltării;

20.   solicită TSEM să pună bazele unei scheme de cooperare consolidată şi înfrăţire, cu scopul de a contribui la reforma mediului administrativ şi de afaceri în concordanţă cu principiul bunei guvernări;

21.   subliniază necesitatea de a intensifica şi a face mai severe controalele vamale, în scopul combaterii fenomenelor de contrabandă, contrafacere şi piratare a mărfurilor, practici care, pe lângă pierderea de venituri pe care o implică, prezintă riscuri importante pentru sănătatea publică a locuitorilor regiunii;

Studiu de impact asupra dezvoltării durabile a zonei euro-mediteraneene de liber schimb

22.   salută publicarea celei de-a doua faze a studiului de impact asupra dezvoltării durabile a zonei de liber schimb, realizată de Universitatea din Manchester; se arată extrem de preocupat de concluziile respectivului studiu în ceea ce priveşte efectele sociale şi de mediu negative aşteptate ale unei zone de liber schimb, pe termen scurt şi pe termen mediu; îndeamnă Comisia să integreze recomandările din prezentul raport în viitoarele discuţii privind punerea în aplicare a zonei de liber schimb, dar şi să reorienteze negocierile către coeziunea socială şi dezvoltarea durabilă pentru care pledează acest studiu;

23.   subliniază în continuare importanţa punerii la punct a unui sistem de coordonare a parteneriatului pentru evaluarea măsurilor luate pentru promovarea obiectivelor urmărite; sistem de coordonare care ar putea consta în crearea unui instrument de analiză şi evaluare pentru regiunea mediteraneană;

24.   îndeamnă toţi participanţii la Parteneriatul euro-mediteranean să discute rezultatele studiului de impact asupra dezvoltării durabile a zonei de liber schimb, menţionat anterior, la nivel ministerial şi să precizeze consecinţele asupra negocierilor în curs privind zona de liber schimb;

Asistenţa financiară şi tehnică
MEDA şi IEPV

25.   regretă faptul că UE nu a fost în măsură să pună la dispoziţie o finanţare proporţională cu obiectivele Procesului de la Barcelona, aceasta fiind una din cauzele întârzierilor acumulate în crearea zonei de liber schimb;

26.   ia act de buna performanţă a programului MEDA II în perioada 2004-2006 în comparaţie cu MEDA I, în special în ceea ce priveşte capacitatea sporită de absorbţie dovedită de ţările beneficiare şi flexibilitatea în programarea şi realizarea proiectelor MEDA începând din 2000;

27.   salută cu interes crearea IEPV, un nou instrument menit să acopere aspectele financiare ale PEV, precum şi propunerea Comisiei de a creşte finanţarea la 14 930 000 000 EUR pentru a răspunde într-un mod mai satisfăcător nevoilor ţărilor eligibile, cu condiţia ca acesta să devină un instrument real de convergenţă şi să includă ajutoare pentru compensarea pierderii de venituri vamale a ţărilor mediteraneene partenere, precum şi pentru alte costuri asociate cu liberalizarea pieţelor;

28.   consideră că suma de 11 181 000 000 EUR adoptată de Consiliu la 17 octombrie 2006 este insuficientă; solicită ca, la revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar, în 2008-2009, să fie puse la dispoziţie sume mai substanţiale pentru ca procesul de integrare să îşi poată atinge obiectivele;

29.   speră că acest instrument financiar va deveni mai eficient prin punerea unui mai mare accent pe o programare mai relevantă şi mai bine direcţionată şi pe participarea partenerilor şi societăţii civile ("asumarea de către aceştia") în toate fazele ciclului de management a proiectelor; solicită guvernelor TSEM să întreprindă toate acţiunile necesare pentru îmbunătăţirea utilizării fondurilor UE, în special a celor pentru cercetare, formare profesională, consolidarea infrastructurilor locale şi a serviciilor publice, reorganizarea sistemului de producţie industrială şi agricolă; solicită Comisiei şi statelor membre să încerce să menţină un echilibru între vecinii noştri din est şi cei din sud şi să acorde prioritate finanţării de proiecte regionale (în special sud-sud);

30.   reafirmă cu tărie faptul că, pentru crearea zonei de liber schimb şi în general pentru succesul Procesului de la Barcelona, PEV nu trebuie să dezamăgească aşteptările legitime ale TSEM, în special în ceea ce priveşte distribuţia geografică a sprijinului financiar european şi aranjamentele pentru acordarea acestuia;

FEMIP

31.   salută bunele rezultate obţinute de FEMIP de la iniţierea sa şi consideră că intensificarea acesteia este esenţială pentru succesul Procesului de la Barcelona; doreşte să vadă FEMIP transformată într-o adevărată bancă euro-mediteraneană de investiţii şi dezvoltare;

32.   ia act de faptul că activităţile programului MEDA şi ale FEMIP sunt în mare măsură complementare; solicită Comisiei şi Băncii Europene de Investiţii să pună bazele unei proceduri de cooperare şi coordonare consolidate, pentru a spori eficienţa acţiunii UE, atât la nivel strategic, cât şi în gestionarea unor proiecte specifice;

33.   consideră că, până se va ajunge la un consens între statele membre ale UE, proiectul privind Banca Euro-Mediteraneană de Investiţii şi Dezvoltare ar putea fi lansat, cu implicarea, în faza iniţială, a ţărilor interesate, fie europene sau sud-mediteraneene;

Investiţii străine directe (ISD)

34.   ia act de faptul că lipsa atractivităţii financiare constituie un obstacol major în calea ISD în TSEM, cu efecte negative asupra creşterii economice a regiunii;

35.   reaminteşte că investiţiile au un impact(15) extrem de important în ceea ce priveşte subcontractarea, propagarea know-how-ului şi satisfacerea nevoilor de formare profesională într-o regiune care este pe ansamblu sub-industrializată, precum şi în ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncă;

36.   consideră necesar ca aceste ţări să se angajeze într-o politică comercială care să poată încuraja utilizarea investiţiilor autohtone private, în special prin modernizarea sistemelor financiare şi bancare şi prin facilitarea accesului la credit pentru cât mai mulţi oameni posibil;

37.   subliniază importanţa dialogului între societăţile comerciale de pe ambele ţărmuri ale Mediteranei pentru impulsionarea comerţului şi a investiţiilor;

Reguli de origine şi cumulul de origine

38.   salută extinderea la toate TSEM a sistemului pan-european al cumulului de origine; consideră că acest lucru poate oferi TSEM acces la o zonă economică mai largă, care acoperă regiunea euro-mediteraneană, precum şi ţările Asociaţiei Europene de Liber Schimb şi ţările din Europa Centrală şi de Est; solicită deplina respectare a cererii Autorităţii Palestiniene ca bunurile produse în Teritoriile Ocupate să fie identificabile în cadrul regulilor de origine;

39.   solicită, prin urmare, TSEM să adopte cât mai curând posibil protocoale pan-euro-mediteraneene privind regulile de origine în contextul acordurilor lor respective cu UE sau cu alţi parteneri pan-euro-mediteraneeni, cu scopul de a profita la maxim de efectul cumulativ pan-european, prin aplicarea lui la întreaga regiune;

40.   solicită TSEM să aplice rapid programe de formare, informare şi sensibilizare privind regulile de origine şi să garanteze, cu asistenţa Comisiei, instruirea adecvată a operatorilor economici şi a funcţionarilor vamali;

41.   solicită Comisiei, în concordanţă cu criteriile formulate în Comunicarea sa intitulată "Regulile de origine în aranjamentele comerciale preferenţiale - Orientări pentru viitor" (COM(2005)0100) şi în lumina celor două studii comandate de DG Comerţ şi DG Dezvoltare de la publicarea Cărţii verzi 2005, să ia în considerare cu atenţie reforma (simplificarea şi flexibilitatea crescută) a acestor reguli, precum şi nevoia de a exercita un control mai eficient asupra aplicării lor pentru a se evita abuzul de preferinţe; speră, în special, că noile reglementări vor garanta conformitatea cu aceste reguli şi respectarea angajamentelor făcute faţă de zona euro-mediteraneană;

Agricultura

42.   subliniază că deschiderea pieţelor agricole trebuie să fie definită în comun şi pusă în practică într-un mod progresiv şi asimetric, trebuie să includă posibilitatea de a acorda un număr selectiv de derogări şi eşalonări ţinându-se seama atât de perspectivele sectoriale comune ale UE şi TSEM, cât şi de diferenţele şi caracteristicile individuale ale sectoarelor agricole din diferite ţări; subliniază, de asemenea, importanţa economică şi socială a acestui sector pentru TSEM şi necesitatea de a evita sărăcirea populaţiilor rurale, factor de exod şi de concentrare în polii urbani deja suprapopulaţi, în special în oraşele de pe coastă;

43.   solicită Comisiei şi guvernelor TSEM să acorde prioritate oricărei iniţiative care urmăreşte modernizarea şi dezvoltarea durabilă a sectorului mediteranean primar, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai şi al creării de noi locuri de muncă în zona rurală, în agricultură şi nu numai;

44.   solicită introducerea unui sistem integrat de asistenţă tehnică şi formare profesională în domeniul resurselor umane; subliniază că măsurile agricole ale UE în regiune trebuie să ajute la definirea unei politici viabile privind resursele de apă, să apere mediul şi biodiversitatea, să protejeze solul şi fertilitatea, să garanteze suveranitatea alimentară şi să valorifice produsele regionale tipice; îşi reiterează sprijinul pentru politicile aplicate de TSEM în scopul diversificării producţiilor agricole;

45.   consideră că promovarea unei agriculturi, în principal la scară mică, adaptată la condiţiile locale, care reprezintă o ameliorare a situaţiei mediului şi, prin urmare, a situaţiei economice şi a sănătăţii populaţiei rurale nu poate fi realizată prin simpla liberalizare a accesului la piaţa produselor agricole;

46.   consideră, în consecinţă, că o deschidere a pieţelor între UE şi TSEM trebuie să fie treptată, orientată spre calitate şi bine măsurată şi să ia în considerare structurile exploataţiilor agricole, politicile agricole şi reformele urmărite de fiecare parte a Mediteranei; accentuează în plus faptul că negocierile privind accesul la pieţe nu pot fi în nici un caz purtate global, ci mai degrabă de la caz la caz şi de la produs la produs şi trebuie să ţină cont de nevoia de protecţie în cazul produselor "sensibile", care ar trebui excluse de la o liberalizare completă pentru a împiedica producătorii locali să sufere daune ireparabile;

47.   subliniază că numeroase ţări mediteraneene şi-au exprimat dorinţa de a-şi menţine preferinţele comerciale faţă de piaţa comunitară; consideră că menţinerea acestui sistem preferenţial şi asimetric este incompatibilă cu o liberalizare generalizată a sectorului agricol; subliniază, în plus, că este în interesul reciproc al întregului bazin mediteranean să păstreze anumite instrumente de gestionare a ofertei de pe pieţele lor respective;

48.   solicită tuturor actorilor socio-profesionali din sectorul agricol euro-mediteranean să încurajeze cooperarea în sectoarele complementare, prin promovarea complementarităţii produselor între ţărmurile nordice şi sudice ale Mediteranei şi între TSEM; subliniază, ca exemplu, cazul industriei vitivinicole sau al sectorului fructelor şi legumelor, în care producţia de pe ambele maluri ale Mediteranei poate contribui la dezvoltarea unei oferte comerciale mai complete şi mai atractive pentru consumatori;

49.   subliniază, în aceeaşi ordine de idei, valoarea dezvoltării în colaborare a unei politici comune euro-mediteraneene de etichetare pe baza denumirilor de origine controlată – o politică ce trebuie să fie suficient de compatibilă cu normele actuale ale UE bazate pe denumiri de origine controlată şi certificare organică, precum şi importanţa asigurării trasabilităţii şi a transparenţei metodelor de producţie;

50.   este convins că liberalizarea pieţelor din TSEM va avantaja în primul rând marile exploataţii agricole mecanizate, care beneficiază deja pe deplin de sistemul fondului de compensare; solicită actorilor instituţionali din cadrul parteneriatului euro-mediteranean să uşureze accesul la credite pentru micii producători şi să dezvolte un sistem pentru ponderarea ajutorului către micii agricultori, care constituie majoritatea copleşitoare a populaţiei agricole din aceste ţări şi care vor fi primii care vor avea de suferit de pe urma concurenţei cu UE; pe termen lung, solicită înlocuirea vechiului sistem de compensare şi ajutoare cu un nou sistem de sprijin pentru agricultura durabilă şi investiţiile în mica industrie de prelucrare a alimentelor, în scopul de a spori competitivitatea economiilor rurale prin diversificare, comercializare locală şi producerea de calităţi specifice;

51.   solicită să se ia în considerare punerea în aplicare a unei politici agricole care să integreze în mod real ambele ţărmuri ale Mediteranei, acordându-se prioritate securităţii alimentare sporite în TSEM faţă de consideraţiile comerciale, precum şi coordonării gestionării resurselor piscicole şi de apă;

Reglementări şi standarde tehnice, dreptul de proprietate intelectuală, concurenţa

52.   consideră că un context de reglementare armonizat UE/TSEM ar face posibilă extinderea şi consolidarea comerţului pe o bază clară, nu în ultimul rând prin promovarea unei mai mari transparenţe şi a unei concurenţe loiale; consideră că armonizarea standardelor, sau cel puţin un cadru coerent în această privinţă, poate, de asemenea, să încurajeze dezvoltarea comerţului sud-sud;

53.   accentuează importanţa introducerii de stimulente economice adecvate şi de asistenţă tehnică pentru IMM-urile care au dificultăţi în internalizarea costurilor rezultate din armonizarea standardelor propuse de acordurile de asociere;

54.   solicită TSEM să elaboreze şi să aplice o legislaţie privind dreptul de proprietate intelectuală care să fie în conformitate cu standardele internaţionale, să încurajeze inovarea şi creativitatea şi să fie suficient de flexibilă pentru a răspunde cerinţelor şi caracteristicilor specifice ale ţărilor în cauză; solicită Comisiei, în legătură cu legislaţia privind proprietatea intelectuală, să nu solicite TSEM să depăşească angajamentele prevăzute în Acordurile existente privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală;

Servicii

55.   consideră că orice liberalizare a serviciilor în legătură cu crearea zonei de liber schimb poate avea loc doar pe o bază convenită împreună cu TSEM şi acordând acestora dreptul de a introduce treptat şi de a controla deschiderea unor sectoare sensibile, vulnerabile, ale economiilor proprii;

56.   consideră sectorul serviciilor drept esenţial pentru succesul zonei de liber schimb; observă că sectorul serviciilor este crucial pentru economiile TSEM, reprezentând aproximativ 50% din PIB-ul Egiptului, Marocului şi Siriei, 60% din PIB-ul Tunisiei şi mai mult de 70% din PIB-ul Iordaniei şi Libanului;

57.   subliniază, totodată, faptul că liberalizarea treptată a serviciilor, sector de o importanţă deosebită şi pentru economia TSEM, se va dovedi benefică pentru dezvoltarea lor economică, aducând astfel o contribuţie la îmbunătăţirea infrastructurilor, la transferul de tehnologii şi de cunoştinţe, precum şi la revalorizarea serviciilor furnizate de acestea în folosul cetăţenilor lor; consideră, prin urmare, că negocierile din sectorul serviciilor va trebui să se desfăşoare în paralel cu cele din domeniul comerţului de mărfuri;

58.   ia act de deschiderea oficială a negocierilor între UE şi unele TSEM asupra liberalizării comerţului în domeniul serviciilor şi investiţiilor în cadrul celei de-a 5-a Conferinţe Ministeriale EuroMed în domeniul comerţului din martie 2006;

59.   solicită Comisiei să continue negocierile angajate la Marrakech şi să le încheie cu anumite TSEM în domeniul serviciilor, acoperind totalitatea modurilor şi sectoarelor, în conformitate cu ceea ce au convenit în cadrul Acordului General privind Comerţul cu Servicii (GATS) al OMC, precum şi să răspundă ofertelor pozitive prin luarea în considerare a dispoziţiilor UE cu privire la posibilităţile sporite de liberă circulaţie a lucrătorilor din domeniul serviciilor (Modul IV al GATS);

60.   consideră că trebuie făcută o distincţie între servicii comerciale şi servicii publice; subliniază necesitatea de a menţine serviciile publice în afara cadrului de negociere, în special cele legate de nevoile de bază ale oamenilor şi cele care permit accesul la beneficiile publice esenţiale, cum ar fi sănătatea, educaţia, apa potabilă şi energia, precum şi cele care joacă un rol principal în identitatea culturală, cum ar fi serviciile audio-vizuale;

Transporturi

61.   consideră că dezvoltarea unei reţele de transporturi euro-mediteraneene bazate pe interconexiuni moderne şi pregătirea unei strategii comune pentru o mai bună cooperare, coordonare şi dezvoltare constituie o condiţie preliminară pentru succesul zonei de liber schimb; consideră vital ca TSEM să se bucure de o mai bună interoperabilitate cu reţelele de transport trans-europene şi să fie implicate în hotărârea şi realizarea unor proiecte prioritare viitoare; solicită în acest context să se acorde atenţie posibilităţii de modernizare a rutelor maritime de transport, ca o chestiune prioritară, şi scăderii costurilor asociate cu serviciile de transport maritim de mărfuri;

62.   solicită Comisiei şi TSEM să pună la dispoziţie resurse financiare suficiente pentru modernizarea infrastructurii, cu referire în special la sectorul logistic, şi să realizeze reformele necesare pentru a face acest sector mai competitiv şi mai dinamic, luând în considerare în mod adecvat situaţia geografică specifică a zonei, care reprezintă punctul natural de tranzit pentru comerţul cu bunuri între Europa şi Asia (inclusiv, în special, China şi India);

63.   solicită TSEM ca, în colaborare cu Comisia, să eficientizeze sectorul drumuri şi porturi pentru a reduce costurile extrem de mari ale logisticii şi transportului, care fac mai puţin competitive exporturile industriale şi agricole ale regiunii; solicită, de asemenea, să se acorde atenţie şi sectorului transporturi aeriene, cu referire în special la serviciile de transport aerian de mărfuri;

64.   ia act cu interes de faptul că Consiliul va adopta în curând o comunicare privind extinderea principalelor rute trans-europene în ţările mediteraneene, ţinând seama de necesitatea unor acţiuni pentru reorientarea fluxurilor de transporturi în beneficiul acestei regiuni;

Energie

65.   observă că majoritatea ţărilor participante la Procesul de la Barcelona sunt dependente într-o măsură din ce în ce mai mare de resurse externe de energie, în special petrol şi gaz, iar cererea crescândă va exercita o presiune suplimentară asupra canalelor de alimentare existente; în acest context, va fi importantă stabilirea unei cooperări eficiente între ţările mediteraneene în domeniul aprovizionării cu energie;

66.   solicită ca realizarea unei adevărate pieţe energetice euro-mediteraneene să reprezinte o preocupare centrală; în lumina creşterii recente a preţurilor la petrol şi gaz, consideră drept vital pentru UE şi pentru TSEM care nu deţin resurse energetice să facă un efort coordonat pentru a revigora dialogul cu ţările producătoare de energie, evitând în acelaşi timp, pe cât posibil, încheierea de acorduri bilaterale care ar fi în detrimentul intereselor UE şi ale TSEM; ia act cu interes de dorinţa Comisiei, exprimată cu ocazia Conferinţei asupra politicii energetice externe din 20 şi 21 noiembrie 2006, de a acorda un rol important Africii de Nord şi Orientului Mijlociu în politica sa energetică externă şi cere ca aceste declaraţii să fie însoţite de acţiuni concrete;

67.   salută intrarea în vigoare a cooperării energetice în regiunea mediteraneană sub auspiciile Platformei Energetice Euro-Mediteraneene de la Roma (PEEMR); consideră că această platformă poate furniza un punct comun de plecare pentru consolidarea cooperării UE/TSEM, prin facilitarea punerii în practică a unor iniţiative regionale importante, precum şi o bază pentru orice alte activităţi de interes comun care ar putea fi iniţiate;

68.   salută lansarea de proiecte sub-regionale majore, precum integrarea progresivă a pieţei electricităţii a ţărilor din Magreb în cea a UE, integrarea pieţelor gazului în regiunea Mashreq şi construirea conductelor de gaz Medgaz şi Arab;

69.   solicită Comisiei, statelor membre ale UE şi TSEM să exploreze noi forme de cooperare bilaterală şi multilaterală în sectorul energetic, în special în ceea ce priveşte introducerea de măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice; solicită, de asemenea, TSEM să introducă politici pentru încurajarea dezvoltării energiilor regenerabile şi a protecţiei mediului (activităţi de rafinare a petrolului şi riscurile asociate cu transportul de hidrocarburi pe Marea Mediterană);

70.   consideră vital pentru UE şi pentru TSEM care nu deţin resurse energetice să se angajeze într-un dialog strategic cu privire la posibilitatea de a încuraja producţia la scară largă de energii regenerabile şi să acorde TSEM dreptul de a participa la programele UE privind cercetarea şi dezvoltarea în domeniul energiei regenerabile;

71.   subliniază rolul pe care îl pot juca biocombustibilii de primă generaţie ca formă alternativă de energie, precum şi competitivitatea lor crescută pe pieţele de energie;

Mediul şi dezvoltarea durabilă

72.   salută iniţiativa "Orizont 2020" lansată la reuniunea la nivel înalt de la Barcelona din 2005, menită a reduce nivelul de poluare din regiune, prin identificarea şi abordarea celor mai importante surse de poluare de acum şi până în 2020; subliniază că această iniţiativă poate completa şi relansa Strategia de dezvoltare durabilă Euro-Mediteraneană, aprobată în 1995;solicită Comisiei şi TSEM să se concentreze asupra obiectivului principal de mediu, şi anume stoparea poluării Mării Mediterane (în special prin reducerea emisiilor industriale şi a deşeurilor urbane), dând naştere, în acelaşi timp, unei forme mai bune de cooperare politică şi financiară, care să implice o participare mai activă a autorităţilor regionale şi locale şi a reprezentanţilor societăţii civile şi ai sectorului privat; solicită, de asemenea, Comisiei să efectueze evaluări periodice ale progreselor realizate în acest domeniu;

73.   solicită Comisiei şi TSEM să se concentreze asupra obiectivului principal de mediu, şi anume stoparea poluării Mării Mediterane (în special prin reducerea emisiilor industriale şi a deşeurilor urbane), dând naştere, în acelaşi timp, unei forme mai bune de cooperare politică şi financiară, care să implice o participare mai activă a autorităţilor regionale şi locale şi a reprezentanţilor societăţii civile şi ai sectorului privat; solicită, de asemenea, Comisiei să efectueze evaluări periodice ale progreselor realizate în acest domeniu;

74.   solicită Comisiei să se concentreze asupra aplicării depline de către toate statele mediteraneene a Protocolului de la Barcelona privind protecţia împotriva poluării de origine terestră, în special prin finanţarea intensă a Programului mediteranean pentru asistenţă tehnică de mediu (PMATM);

75.   consideră că această iniţiativă merită să fie făcută publică pe cât posibil şi ar trebui să primească sprijinul total şi unanim al Parlamentului European, date fiind importantele sale implicaţii nu doar pentru dezvoltarea durabilă a regiunii (turism, pescuit, agricultură, acces la apă), ci şi pentru standardul de trai al regiunilor adiacente;

Industrie

76.   observă cu preocupare că TSEM au dezvoltat industrii specializate în tehnologii de slabă calitate şi produse cu valoare adăugată mică, ceea ce le face mai vulnerabile în faţa concurenţei externe; este de părere că o competitivitate crescută a industriei TSEM este necesară pentru succesul zonei de liber schimb şi solicită TSEM să adopte măsuri directe pentru a ajuta societăţile comerciale să devină mai competitive în raport cu producătorii europeni şi asiatici;

77.   solicită ca programul liberalizării sectorului industrial să fie ajustat în funcţie de evoluţia condiţiilor economice şi sociale (inclusiv nivelul şomajului) din fiecare TSEM şi de impactul său asupra mediului;

78.   solicită TSEM să stabilească politici regionale în domeniul industrial care să ofere mai bune perspective ale unor economii de scară, precum şi o mai bună strategie de dezvoltare, care să ia în considerare rolul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) în regiune; solicită Comisiei şi TSEM să promoveze microîntreprinderile şi IMM-urile prin dezvoltarea de servicii financiare eficiente şi furnizarea de asistenţă tehnică şi administrativă, pentru a le permite acestora să-şi crească nivelul de competitivitate;

79.   solicită, de asemenea, Comisiei şi TSEM să se angajeze în acţiuni comune destinate : (a) să simplifice procedurile administrative, (b) să asigure o reprezentare reale a asociaţiilor profesionale, de afaceri şi sindicale, (c) să faciliteze acces la informaţii comerciale, (d) să ofere asistenţă tehnică şi servicii de sprijin firmelor şi (e) să furnizeze formare profesională continuă;

Sectorul textil

80.   îşi reafirmă preocuparea în legătură cu consecinţele încetării la 1 ianuarie 2005 a Acordului privind produsele textile şi confecţiile şi eliminării cotelor de performanţă în sectorul textilelor şi confecţiilor în TSEM şi UE; arată că acest sector joacă un rol crucial în economiile multor TSEM şi ale unor ţări europene; subliniază că realizarea unui program menit să sporească competitivitatea acestui sector, cu sprijinul Comisiei, ar servi unui scop util;

81.   consideră că dificultăţile majore cu care se confruntă sectorul textil pot avea în mod inevitabil consecinţe negative pentru economia ţărilor UE şi TSEM şi, indirect, pentru înfiinţarea zonei de liber schimb; consideră că, la formularea noii strategii comerciale şi de investiţii a UE faţă de China şi, în general, a politicii comerciale a UE faţă de Asia, eventualul impact al acestora asupra TSEM şi ţărilor UE trebuie luat în considerare;

82.   solicită Comisiei să iniţieze, în strânsă cooperare cu statele membre şi cu sectorul privat, programe ad-hoc de asistenţă pentru a îmbunătăţi competitivitatea industriilor textile ale acestor ţări şi a consolida legăturile lor tradiţionale cu producătorii comunitari;

83.   consideră că dificultăţile actuale pot fi depăşite prin reorganizarea sectorului, astfel încât acesta să poată profita de proximitatea fizică faţă de pieţele europene, prin concentrarea asupra producţiei de calitate medie şi înaltă cu termene de livrare (şi înnoire a stocurilor) mai scurte, la preţuri competitive;

84.   sprijină înfiinţarea unei zone de producţie euro-mediteraneene ca unic mijloc care poate permite nu doar regiunii mediteraneene de sud, ci şi celei de nord să facă faţă provocării blocurilor regionale competitoare şi să se asigure că producţia industrială şi ocuparea forţei de muncă pot fi menţinute; consideră că este necesar să se aloce fonduri europene speciale pentru sprijinirea programelor de cercetare, inovare sau cooperare ce au această finalitate;

85.   susţine parteneriatul euro-mediteranean care promovează cooperarea şi competitivitatea în acest sector printr-o politică activă de sprijinire hotărâtă a formării, cercetării şi dezvoltării, inovării tehnologice, diseminării de bune practici şi schimburilor de informaţii de pe piaţă; recomandă introducerea unei reţele euro-mediteraneene de şcoli, instituţii de formare profesională şi centre tehnice specializate în industria textilelor/confecţiilor, pentru promovarea parteneriatului tehnic şi a programelor comune de instruire şi cercetare;

86.   observă că accesul dificil la finanţare şi natura inadecvată a anumitor instrumente financiare constituie încă obstacole considerabile ce trebuie depăşite de IMM-uri în acest sector; solicită Comisiei să propună mijloace de remediere a acestor deficienţe, precum şi măsuri de stimulare menite să reţină o parte a lanţului de producţie în ţările din zona euro-mediteraneană;

Ştiinţă şi tehnologie

87.   este preocupat de progresul lent realizat de cele mai multe dintre TSEM în ceea ce priveşte educaţia şi cercetarea ştiinţifică; în ciuda unei creşteri ce nu poate fi negată a proporţiei de copii şcolarizaţi, constată o lipsă persistentă de interacţiune între piaţa muncii şi sistemul educaţional, cu implicaţii grave asupra productivităţii, calificărilor profesionale şi, în general, asupra perspectivelor de dezvoltare a regiunii;

88.   solicită Comisiei şi TSEM să introducă măsuri destinate să îmbunătăţească sistemul educaţional în general, să acorde o mai mare atenţie rolului tinerilor, să încurajeze schimburile mai frecvente între universităţi şi să faciliteze pătrunderea femeilor pe piaţa muncii prin intermediul unor programe educaţionale speciale; subliniază că o participare mai mare a femeilor pe piaţa muncii reprezintă un factor cheie pentru dezvoltarea economică; salută iniţiativele luate de Fundaţia Euro-Mediteraneană pentru dialog intercultural "Anna Lindh" în legătură cu şcolile Euromed, echipele Euromed de tineri cercetători, şcolile universitare de vară şi programele de schimburi academice, care permit un dialog şi o cooperare extinse între membrii parteneriatului euro-mediteranean;

89.   îndeamnă TSEM să acorde o mai mare prioritate modelului de dezvoltare bazat pe o economie a cunoaşterii şi să mărească substanţial procentul din PIB alocat pentru cercetarea ştiinţifică; solicită Comisiei să furnizeze sprijin financiar şi tehnic;

90.   solicită Comisiei să sprijine reţeaua interuniversitară Euromesco, să se asigure că parteneriatele între universităţi, centre de cercetare, laboratoare şi şcoli medicale sunt stabilite pe o bază instituţională, precum şi să promoveze mobilitatea cercetătorilor, profesorilor şi studenţilor postuniversitari din aceste instituţii şi consolidarea programelor comune de cercetare;

91.   solicită Comisiei să evalueze aranjamentele existente de finanţare şi programare, cu scopul de a încuraja proiectele comune UE/TSEM şi de a sprijini aceste ţări să participe într-o mai mare măsură la programe-cadru comunitare de cercetare;

92.   subliniază importanţa formării profesionale, care joacă un rol crucial în dezvoltarea societăţilor comerciale; consideră că importanţa formării profesionale ar trebui să fie reflectată prin introducerea de programe axate pe problemele şi nevoile întâmpinate şi identificate de societăţile comerciale;

Comerţ şi dezvoltare

93.   subliniază că politica comercială a UE nu trebuie să fie contrară obiectivelor politicilor sale de dezvoltare şi de reducere a sărăciei, ci să le completeze ; subliniază că mai mult de 30% din populaţia TSEM trăieşte cu mai puţin de 2 $ SUA pe zi; solicită UE să investească într-un plan de acţiune specific pentru combaterea sărăciei absolute şi relative în regiunea mediteraneană, adică o versiune mediteraneană a "Obiectivelor Mileniului" şi pentru realizarea dezvoltării prin comerţ, versiunea mediteraneană a "Sprijinului pentru comerţ", în paralel cu programele de reducere a sărăciei;

94.   subliniază faptul că microcreditul, în special pentru micii proprietari de terenuri din sectorul agricol, reprezintă un mijloc esenţial de combatere a sărăciei şi de realizare a dezvoltării sociale şi economice durabile, în conformitate cu Obiectivele Mileniului, fiind de asemenea, o puternică sursă de emancipare, în special pentru femei; consideră că această nouă abordare microeconomică ar trebui recunoscută în cadrul zonei de liber schimb şi, în general, în PEV şi Procesul de la Barcelona; solicită Consiliului şi Comisiei să ofere mai mult sprijin iniţiativelor ce urmăresc promovarea microfinanţării în TSEM, să consolideze în mod semnificativ programele existente şi să dezvolte şi să promoveze noi sisteme de facilitare a accesului la credite pentru cât mai multe persoane;

95.   subliniază importanţa unor standarde fundamentale de ocupare a forţei de muncă şi a unor locuri de muncă decente pentru dezvoltarea zonei de liber schimb; observă că, pentru a contribui la dezvoltare şi la reducerea sărăciei, schimburile comerciale trebuie să contribuie, de asemenea, la realizarea progresului social şi a unor condiţii de muncă decente; observă că normele ce reglementează comerţul nu trebuie să aibă prioritate faţă de legislaţia socială şi Convenţia cadru a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM); observă că acţiunile pentru combaterea tuturor formelor de exploatare la locul de muncă şi respectarea libertăţilor sindicale sunt esenţiale dacă se doreşte organizarea comerţului pe baze echitabile şi în folosul tuturor; îndeamnă Comisia să acţioneze în acest scop în strânsă colaborare cu OIM, în special în vederea introducerii planurilor de acţiune PEV;

96.   solicită Comisiei să ţină seama de criterii necomerciale pe parcursul negocierilor viitoare, astfel încât comerţul să nu se extindă în detrimentul condiţiilor de muncă ale localnicilor; doreşte să vadă că zona de liber schimb formulează o agendă a activităţilor lucrative acceptabile concepută special pentru TSEM şi să vadă că UE se angajează să furnizeze asistenţa necesară pentru asigurarea realizării acestei agende;

97.   subliniază necesitatea de a promova coduri de conduită negociate cu societăţile multinaţionale, care ar trebui sa încorporeze obiective de furnizare a unor locuri de muncă decente; recomandă ca întreprinderile care au sediul social în Europa şi filiale în TSEM să verifice periodic respectarea acestor coduri de conduită în filiale lor; solicită ca orice întreprindere nou asociată să accepte codurile de conduită şi să facă public acest lucru;

Consideraţii finale

98.   atrage atenţia asupra deciziei Reuniunii la nivel înalt de la Barcelona din 2005 de a crea o zonă de cooperare reciprocă cu privire la migraţie, integrare socială, justiţie şi securitate; consideră că înfiinţarea unei astfel de zone este un corolar esenţial al înfiinţării unei adevărate zone euro-mediteraneene de liber schimb;

99.   este de părere că, deşi nu sunt încă întrunite condiţiile, zona de liber schimb ar trebui completată cu deschiderea treptată şi condiţionată a liberei circulaţii a lucrătorilor, ţinând seama de situaţia pieţei europene a munci şi de opiniile actuale ale comunităţii internaţionale cu privire la legăturile între migraţie şi dezvoltare; insistă asupra importanţei unei reduceri necesare a costului transferurilor de bani efectuate de migranţi, în scopul de a maximiza utilizarea lor în economia locală; consideră urgentă crearea de modalităţi juridice şi administrative care ar putea facilita acordarea vizelor, în special pentru actorii parteneriatului euro-mediteranean, pentru studenţi, cadre universitare şi actorii socioeconomici;

100.   continuă să fie preocupat de absenţa unei definiţii clare a politicii mediteraneene a UE şi a unei viziuni strategice pe termen lung asupra dezvoltării şi stabilităţii regiunii; subliniază necesitatea ca procesul de integrare euro-mediteraneană să devină din nou o prioritate politică pe agenda UE;

101.   deplânge distrugerea sistematică a sistemului economic şi infrastructurii Libanului în cursul recentului conflict cu Israelul, ceea ce va cauza întârzieri în dezvoltarea ţării şi în realizarea zonei de liber schimb; ia act de rezultatele conferinţei pe tema reconstrucţiei Libanului, din 25 ianuarie 2007 şi sprijină eforturile în direcţia organizării asistenţei internaţionale în această ţară pe termen lung; invită UE , în contextul actualului proces de pace, să menţină un sprijin financiar suficient pentru a ajuta populaţia libaneză să facă faţă provocărilor pe care le presupune reconstrucţia economică şi socială a ţării, ca urmare a conflictului din iulie 2006; îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la situaţia teritoriilor palestiniene şi solicită, prin urmare, Consiliului şi Comisiei să ofere populaţiei palestiniene, în cooperare cu comunitatea internaţională, ajutor umanitar esenţial; ia act de faptul că Israelul a transferat o parte din impozitele şi veniturile vamale palestiniene pe care le deţinea şi solicită guvernului israelian să efectueze, de urgenţă, plata restului sumelor îngheţate în prezent; îndeamnă Comisia să insiste asupra respectării clauzelor privitoare la Procesul de la Barcelona, în special clauza privind drepturile omului inclusă în acordurile de asociere şi în diferitele planuri de acţiune, pentru a realiza o adevărată zonă de libertate şi securitate în regiune;

102.   consideră că, ţinând seama, în special, de etapele recente parcurse în cadrul PEV, precum şi de noua prezenţă a Chinei în Africa, obiectivul politicii externe a UE în regiunea mediteraneană este de a sprijini şi încuraja reformele politice, democratice şi socioeconomice din ţările partenere, pentru a crea împreună o zonă de prosperitate comună;

103.   subliniază rolul jucat, în cadrul parteneriatului, de Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană ca organ democratic ce reuneşte parlamentari de pe ambele ţărmuri ale Mediteranei pentru sprijinirea celor trei piloni ai Procesului de la Barcelona; în final, solicită o mai strânsă cooperare între APEM, Comisie şi Consiliul Uniunii Europene în domeniul economic;

o
o   o

104.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, şefilor de stat şi guvern şi parlamentelor statelor membre şi ale TSEM, precum şi APEM.

(1) JO C 272 E, 9.11.2006, p. 570. (2) JO L 310, 9.11.2006, p.1. (3) JO L 97, 30.3.1998, p. 2. (4) JO L 147, 21.6.2000, p. 3. (5) JO L 70, 18.3.2000, p. 2. (6) JO L 129, 15.5.2002, p. 3. (7) JO L 304, 30.9.2004, p. 39. (8) JO L 143, 30.5.2006, p. 2. (9) JO L 265, 10.10.2005, p. 2. (10) JO L 187, 16.7.1997, p. 3. (11) JO L 35, 13.2.1996, p. 1. (12) JO C 323, 4.12.1995, p. 5. (13) JO C 378, 29.12.2000, p. 71. (14) JO C 226E, 15.9.2005, p. 42. (15) În special cele cunoscute sub numele de investiţii "greenfield".