Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: o procedură de monitorizare sistematică şi riguroasă (2005/2169(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei (COM(2005)0172),
– având în vedere articolele 6 şi 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamată la 7 decembrie 2000, la Nisa(1),
– având în vedere Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa semnat la Roma la 29 octombrie 2004, care include dispoziţiile Cartei drepturilor fundamentale, pentru a le conferi astfel un caracter obligatoriu,
– având în vedere rezoluţia sa din 20 aprilie 2004 privind Comunicarea Comisiei referitoare la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană: protejarea şi promovarea valorilor pe care Uniunea Europeană este fondată(2),
– având în vedere Rezoluţia sa din 26 mai 2005 pentru promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale: rolul instituţiilor naţionale şi europene, inclusiv al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale(3),
– având în vedere raportul anual 2005 privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, elaborat de reţeaua experţilor independenţi din Uniunea Europeană,
– având în vedere Regulament (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înfiinţarea unei Agenţii pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(4) şi declaraţia Consiliului privind cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală,
– având în vedere discursul lui José Manuel Barroso, în calitatea sa de Preşedinte desemnat al Comisiei Europene, în cursul şedinţei plenare a Parlamentului European din 17 noiembrie 2004,
– având în vedere articolele 45, 34 şi 91 din Regulamentul de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, precum şi avizul Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6-0034/2007),
A. întrucât Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a statului de drept şi care sunt comune tuturor statelor membre (articolul 6 din Tratatul UE),
B. întrucât Parlamentul are o responsabilitate specifică în ceea ce priveşte aplicarea acestor drepturi, datorită faptului că este ales prin vot direct de către toţi cetăţenii Uniunii,
C. întrucât această responsabilitate este cu atât mai mare deoarece în situaţia actuală a tratatelor:
‐
dreptul persoanelor fizice de a introduce o acţiune directă în faţa unei instanţe europene rămâne foarte limitat(5),
‐
acţiunile colective ("collective action") nu sunt posibile,
‐
în mai multe domenii, chiar şi competenţele Curţii sunt limitate (a se vedea titlul IV din Tratatul CE şi articolul 35 din Tratatul UE) sau inexistente (al doilea pilon - titlul V din Tratatul UE(6)),
ceea ce impune legiuitorului european cu atât mai multă prudenţă atunci când legiferează în domenii care ar putea afecta protecţia drepturilor fundamentale,
D. întrucât o procedură de verificare a compatibilităţii tuturor propunerilor legislative cu Carta drepturilor fundamentale se impune ca urmare a adoptării acesteia de către Parlament, Consiliu şi Comisie, precum şi de toate statele membre, precum şi ca urmare a proclamării solemne în faţa tuturor cetăţenilor Uniunii la 7 decembrie 2000 la Nisa,
E. reamintind că domeniul efectiv de aplicare a drepturilor fundamentale, astfel cum reiese din aplicarea articolului 6 alineatul (2) din Tratatul UE, este şi astăzi rezultatul interpretării jurisdicţionale, şi că legislatorul european ar trebui, de asemenea, să afirme clar cum trebuie interpretate aceste drepturi,
F. reamintind că, prin proclamarea Cartei drepturilor fundamentale, Parlamentul, Consiliul şi Comisia au fost de acord asupra definiţiilor acestor drepturi şi că, din motive evidente de coerenţă şi bună credinţă, trebuie să se refere la acestea în elaborarea legislaţiei Uniunii, (a se vedea comunicarea sus-menţionată a Comisiei (COM(2005)0172)),
G. luând notă că, odată incluse în legislaţia Uniunii, drepturile descrise în Cartă, dobândesc un caracter obligatoriu prin intermediul legislaţiei europene întemeiată pe aceasta,
H. întrucât caracterul sistematic, meticulozitatea, obiectivitatea, deschiderea şi transparenţa procedurii de control a respectării drepturilor fundamentale în propunerile legislative sunt cu atât mai importante cu cât, din păcate, până în prezent Carta drepturilor fundamentale nu are valoare juridică obligatorie; cu toate acestea, întrucât, totuşi, de-a lungul anilor, Carta drepturilor fundamentale a devenit un document de referinţă pentru instanţele europene, precum şi pentru Tribunalul de Primă Instanţă, pentru Curtea de Justiţie(7), pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, precum şi pentru numeroase curţi constituţionale,
I. întrucât legislatorul european, la evaluarea prealabilă a efectelor noii legislaţii europene asupra drepturilor fundamentale, trebuie să implice atât legiuitorul naţional, cât şi societatea civilă, cercurile academice şi experienţa de specialitate a altor organizaţii internaţionale, cum ar fi Consiliul Europei şi Organizaţia Naţiunilor Unite; reamintind că legiuitorul european ar favoriza astfel stabilirea unei culturi din ce în ce mai extinse a drepturilor fundamentale, cum s-a întâmplat deja în cazul elaborării anumitor acte în domeniul protecţiei vieţii private, dreptului familiei şi dreptului la transparenţă,
J. întrucât propunerea Comisiei pentru a aprofunda şi a face mai cunoscută publicului procedura de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în propunerile legislative, utilizată încă din 2001, reprezintă un adevărat progres în intenţia sa de a pune în aplicare în Uniunea Europeană o adevărată "cultură a drepturilor fundamentale",
K. întrucât această procedură are un caracter prea intern, criteriile sunt prea restrictive, iar rolul Parlamentului European este insuficient, precum şi faptul că propunerile de implicare a parlamentelor statelor naţionale, precum cele privind implicarea Camerei Lorzilor(8) britanice, au rămas la fel de ignorate ca şi dialogul constant necesar între instituţiile europene şi consultarea organizaţiilor independente, în vederea creşterii obiectivităţii,
L. întrucât pentru a pune în aplicare o adevărată "cultură a drepturilor fundamentale" în Uniunea Europeană, ar trebui să se înfiinţeze un sistem general de control al drepturilor fundamentale, care ar trebui să implice Consiliul şi deciziile în domeniul cooperării interguvernamentale,
M. întrucât o adevărată "cultură a drepturilor fundamentale" constă nu numai în respectarea pasivă a regulilor, ci şi în promovarea activă a drepturilor fundamentale şi intervenţia în cazurile de încălcare sau de protecţie insuficientă a drepturilor fundamentale de către statele membre,
N. întrucât sistemul comun de control al drepturilor fundamentale trebuie să prevadă o dezbatere anuală la care să participe cele trei instituţii şi parlamentele naţionale, mai ales atunci când Parlamentul European face un bilanţ al progreselor şi problemelor în calea dezvoltării Uniunii Europene ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie,
O. întrucât cu prilejul această dezbatere ar prilejui verificarea următoarelor aspecte:
–
raportul anual al Agenţiei pentru Drepturile Fundamentale,
–
un raport specific al Comisiei în cadrul raportului său general privind aplicarea dreptului comunitar,
–
un raport al Consiliului privind aspectele pe care le consideră semnificative în anul anterior referitor la respectarea drepturilor fundamentale în Uniune şi de către statele membre,
P. reamintind că, în cursul acestor dezbateri anuale, instituţiile ar trebui să se verifice oportunitatea revizuirii legislaţiilor care ar limita exercitarea libertăţilor din motive de siguranţă publică,
Q. întrucât existenţa închisorilor secrete şi a răpirilor realizate de CIA în cadrul luptei împotriva terorismului, explicaţiile întârziate şi lipsa cooperării din partea mai multor guverne, transmiterea de date privind zborurile sau datele bancare prin SWIFT, fără temei juridic, pot zdruncina încrederea tuturor cetăţenilor în ceea ce priveşte capacitatea şi voinţa instituţiilor europene de a proteja drepturile fundamentale şi de a pedepsi încălcările acestora,
1. reaminteşte datoria istorică de a crea, în cadrul "unei uniuni tot mai profunde" (articolul 1 din Tratatul UE) instrumente în materie de securitate, justiţie, progres economic şi social, dar şi în materie de libertate;
2. subliniază necesitatea de a depăşi criza referitoare la tratatul constituţional, de a păstra realizările deja obţinute şi de a conferi Cartei drepturilor fundamentale un caracter juridic obligatoriu;
3. salută propunerile Comisiei privind aprofundarea şi vizibilitatea mai mare a procedurii de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în propunerile sale legislative, văzând aici un rezultat pozitiv al măsurilor ambiţioase anunţate în Parlament, la 17 noiembrie 2004, de Preşedintele Comisiei José Manuel Barroso privind protecţia drepturilor fundamentale, precum şi al grupului de lucru constituit de acesta în acest scop;
4. solicită Comisiei să facă procesul de monitorizare mai transparent şi să consulte actorii relevanţi din societatea civilă, mai ales aceia care sunt potenţial vizaţi de respectivele propuneri ale Comisiei;
5. subliniază că un control "sistematic" propus de Comisie impune verificarea temeinică a fiecărei propuneri legislative şi argumentarea rezultatelor;
6. solicită Comisiei să verifice nu numai dacă propunerile legislative respectă Carta drepturilor fundamentale, ci şi dacă sunt respectate toate instrumentele europene şi internaţionale în materie de drepturi fundamentale, precum şi drepturile rezultate din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar;
7. subliniază că o monitorizare cu adevărat sistematică şi riguroasă a respectării drepturilor fundamentale nu constă numai în a identifica eventuale erori de drept la evaluarea libertăţii individului în raport cu cerinţele interesului general, dincolo de aceasta fiind necesară o analiză politică pentru a identifica printre soluţiile diferite care asigură un echilibru între aceste interese, pe acelea care prezintă cel mai bun raport între obiectivul urmărit şi limitarea drepturilor fundamentale (optimizarea în termeni de drepturi fundamentale);
8. consideră că este util ca monitorizarea să fie concentrată pe drepturile fundamentale specifice şi crede că este indispensabil ca acestea să fie numite explicit şi individual în considerente;
9. speră ca metodologia indicată, prin care Comisia intenţionează să aplice Carta drepturilor fundamentale în propunerile sale legislative, ar putea fi pusă în practică prin modalităţi practice şi concrete;
10. consideră că este foarte important ca o monitorizare sistematică internă a respectării drepturilor fundamentale în faza de elaborare a propunerilor legislative să facă obiectul unui raport adecvat în care respectarea acestor drepturi să fie prezentată din punct de vedere juridic;
11. solicită Comisiei să revină asupra deciziei de a include în evaluarea efectelor dimensiunea drepturilor fundamentale în cele trei categorii existente – efecte economice, sociale şi de mediu – şi să creeze o categorie specifică "efecte asupra drepturilor fundamentale", astfel asigurându-se că toate aspectele drepturilor fundamentale vor fi luate în considerare;
12. subliniază dreptul Comisiei de a-şi retrage propunerea înainte de aprobarea Consiliului, în cursul procedurii legislative, în cazul unor modificări care încalcă un drept fundamental;
13. refuză dreptul pe care şi-l rezervă Comisia, de a introduce o acţiune în anulare după "verificarea politică de la caz la caz" şi subliniază prioritatea apărării drepturilor fundamentale şi a libertăţilor în faţa oricărui considerent politic;
14. consideră că este necesar ca procedura pentru respectarea Cartei drepturilor fundamentale să se extindă asupra întregii proceduri legislative, precum şi asupra comitologiei, să se consolideze poziţia Parlamentului, să se precizeze rolul viitoarei Agenţii pentru Drepturi Fundamentale şi să fie solicitat şi mai mult sprijinul acesteia;
15. examinează posibilitatea de a modifica articolul 34 din Regulamentul său de procedură pentru a conferi Comisiei pentru libertăţi civile competenţa de a verifica efectele propunerilor legislative, măsurilor şi reglementărilor care prezintă o legătură cu drepturile fundamentale, precum şi articolele 91 şi 115 din Regulamentul său de procedură, pentru ca rezoluţiile Parlamentului să poată avea incidenţă şi asupra situaţiilor din statele membre, în scopul de a-şi putea îndeplini într-un stadiu incipient obligaţiile care îi revin, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Tratatul UE;
16. consideră că, în ciuda mecanismelor generale de consultare existente, este importantă o participare mai mare a organizaţiilor şi organismelor externe independente, care se preocupă de problemele legate de drepturile fundamentale; în acest scop, solicită Comisiei să prevadă un mecanism specific de consultare a acestor organizaţii şi organisme în cursul elaborării propunerilor legislative care au efecte asupra drepturilor fundamentale;
17. invită Consiliul să consolideze controlul sistematic al drepturilor fundamentale în domeniul cooperării interguvernamentale, să publice rezultatele şi să se asigure de sprijinul Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale;
18. reafirmă faptul că Parlamentul şi celelalte instituţii ale Uniunii Europene ar putea beneficia în cadrul procedurii legislative, în mod voluntar, de experienţa Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale în domeniul drepturilor fundamentale, precum şi în cel al cooperării poliţieneşti şi judiciare;
19. reaminteşte faptul că nici tratatele, nici Regulamentul (CE) nr. 168/2007 nu împiedică Parlamentul să solicite asistenţa Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale în aplicarea articolului 7 din Tratatul UE; aşteaptă de la Comisie şi de la Agenţia pentru Drepturile Fundamentale să prevadă în cadrul multianual, precum şi în programul de lucru anual, resursele financiare şi de personal necesare pentru a permite Agenţiei pentru Drepturile Fundamentale să răspundă solicitărilor adresate de Parlament în exercitarea competenţelor care îi sunt atribuite, în conformitate cu articolul 7 din Tratatul UE;
20. subliniază importanţa stabilirii de modalităţi adecvate de comunicare şi informare a publicului general şi a instituţiilor europene în ceea ce priveşte monitorizarea internă a respectării drepturilor fundamentale, printre altele prin elaborarea de rapoarte periodice în acest sens;
21. solicită parlamentelor statelor membre să verifice dacă toate deciziile şi măsurile sunt în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale, în special cele din domeniile cooperării poliţieneşti şi judiciare şi politicii externe şi de securitate comună, pentru a asigura indivizibilitatea drepturilor fundamentale şi o verificare sistematică şi aprofundată a drepturilor fundamentale în toate politicile Uniunii;
22. solicită Consiliului şi Comisiei, în conformitate cu articolul 4 din Tratatul UE şi/sau articolele 200 şi 212 din Tratatul UE, să prezinte Parlamentului European şi parlamentelor naţionale un raport anual privind politica Uniunii în domeniul drepturilor fundamentale şi să intre într-un dialog sistematic, deschis şi permanent privind respectarea drepturilor fundamentale în Uniune;
23. invită Comisia şi Consiliul să informeze Parlamentul în ceea ce priveşte progresele rapoartelor elaborate de reţeaua experţilor naţionali;
24. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi statelor candidate.
Hotărârea Curţii din 25 iulie 2002 în cazul C-50/00 P, Unión de Pequeños Agricultores împotriva Consiliului Uniunii Europene, Culegere 2002, p. I-6677.
Ordonanţa Tribunalului de Primă Instanţă din 7 iunie 2004 în cazul T-338/02, Segi şi alţii împotriva Consiliului Uniunii Europene, Culegere 2004, p. II-1647.
Hotărâre a Curţii din 27 iunie 2006 în cauza C-540/03, Parlamentul European împotriva Consiliului Uniunii Europene pentru dreptul la reîntregirea familiei al copiilor minori ai resortisanţilor din state terţe (Directiva 2003/86/CE).
Camera Lorzilor, Comisia Uniunea Europeană, al 16-lea raport de şedinţă 2005-2006, "Human Rights Proofing EU Legislation", 29 noiembrie 2005, alineatul (149).