Parlamentul European,

–   având în vedere dispoziţiile de reglementare a fondurilor structurale pentru perioada 2007-2013,

–   având în vedere Decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune(1),

–   având în vedere concluziile Consiliului European de la Sevilla din 21-22 iunie 2002,

–   având în vedere concluziile Consiliului European de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 2 septembrie 2003 privind regiunile dezavantajate din punct de vedere structural (insule, regiuni muntoase, regiuni cu densitate scăzută a populaţiei) în contextul politicii de coeziune şi perspectivele instituţionale ale acestora(2),

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 martie 2002 privind problemele regiunilor insulare din Uniunea Europeană în contextul extinderii(3),

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 7 iulie 2005 privind revizuirea orientărilor pentru ajutoarele de stat regionale(4),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0044/2007),

A.   întrucât Parlamentul European a atras frecvent atenţia asupra situaţiei dificile în care se află insulele care se confruntă cu o serie de dezavantaje şi a subliniat necesitatea de a le ajuta să depăşească aceste dificultăţi şi de a reduce disparităţile regionale;

B.   întrucât conceptele de ultraperiferic şi insular nu ar trebui confundate între ele, chiar dacă multe regiuni ultraperiferice sunt în acelaşi timp şi insule; întrucât trebuie să se facă o diferenţiere clară între dispoziţiile specifice de la articolul 299 din Tratatul CE, care reprezintă un temei juridic sigur pentru măsurile ce trebuie luate în vederea garantării unei compensaţii eficiente, menită să vină în ajutorul regiunilor ultraperiferice, şi dispoziţiile de la articolul 158 din Tratatul CE şi Declaraţia privind regiunile insulare din Tratatul de la Amsterdam, care nu au făcut niciodată obiectul unor dispoziţii de aplicare, creându-se astfel dezechilibre în materie de dezvoltare economică între partea centrală a Uniunii Europene, pe de o parte, şi insulele periferice, pe de altă parte;

C.   întrucât coeziunea este unul din obiectivele esenţiale ale Uniunii Europene, având ca scop asigurarea unei dezvoltări multicentrice şi armonioase, prin reducerea disparităţilor şi înlăturarea barierelor din calea dezvoltării, inclusiv a celor legate de handicapurile naturale şi geografice;

D.   întrucât principiul de coeziune teritorială a fost consolidat în reglementările privind fondurile structurale pentru perioada 2007-2013 şi întrucât acest principiu constituie o parte integrantă a politicii de coeziune care trebuie păstrată şi consolidată în viitor şi are drept scop integrarea multicentrică a teritoriului Uniunii, pentru a permite egalitatea de şanse pentru toate regiunile şi populaţiile acestora;

E.   întrucât imigrarea ilegală pe mare constituie una dintre principalele probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană şi întrucât, anul trecut, presiunea migraţiei a fost deosebit de puternică la frontierele maritime externe ale UE şi , în special, pe insulele din Marea Mediterană, care trebuie să suporte o povară disproporţionată doar din cauza poziţiei lor geografice;

F.   întrucât Consiliul European de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006, a subliniat că imigrarea trebuie abordată la nivel global şi că eforturile depuse până acum trebuie dublate, în special în unele regiuni insulare ale Uniunii, deoarece acestea constituie frontierele maritime şi rutele de migrare ale Uniunii,

1.   consideră că insularitatea constituie, în acelaşi timp, o caracteristică geo-culturală, reprezentând un potenţial care poate fi pus în valoare într-o strategie de dezvoltare şi un handicap permanent, care adaugă o dificultate suplimentară în calea competitivităţii acestor regiuni;

2.   recunoaşte că un număr de dispoziţii concrete în favoarea regiunilor dezavantajate din punct de vedere structural au fost încorporate în noile reglementări privind fondurile structurale pentru perioada 2007-2013; regretă totuşi că alte propuneri importante din partea Parlamentului, cum ar fi posibilitatea de a creşte rata de cofinanţare pentru zonele afectate de mai multe handicapuri geografice sau naturale, nu au fost acceptate de către Consiliu;

3.   invită Comisia să epuizeze toate posibilităţile cu privire la perioada de programare 2007-2013 legată de programele operaţionale din regiunile insulare, inclusiv cele de la obiectivul 2, dându-le acestora posibilitatea de a lua măsuri privind lucrările de infrastructură care sunt atât de necesare;

4.   salută accentul pus pe dimensiunea teritorială a politicii de coeziune în cadrul noilor orientări strategice ale Comisiei pentru perioada 2007-2013; constată, în special, faptul că susţinerea diversificării economice a regiunilor cu handicapuri naturale figurează printre priorităţile următoarei perioade de programare; îndeamnă, prin urmare, autorităţile responsabile cu gestionarea din statele membre respective să ia în considerare pe deplin această prioritate în pregătirea cadrelor naţionale strategice de referinţă şi a programelor operaţionale;

5.   invită Comisia să acorde o atenţie deosebită situaţiei insulelor şi a altor regiuni dezavantajate din punct de vedere structural şi să abordeze acest subiect în cel de-al patrulea Raport de coeziune;

6.   invită Comisia, în contextul programului de lucru al Reţelei Europene de Observare a Planificării Spaţiale (ESPON), să acorde o atenţie deosebită situaţiei regiunilor care se confruntă cu handicapuri naturale şi, în special, a insulelor; consideră că o cunoaştere solidă şi aprofundată a situaţiei din insule este esenţială pentru a se lua în considerare, în mod satisfăcător, caracteristicile acestora; îndeamnă statele membre să instituie mecanisme specifice care să permită colectarea la nivel local a datelor privind insulele, care vor fi înaintate ulterior ESPON;

7.   invită Comisia să actualizeze informaţiile statistice pe care le-a obţinut în cadrul tuturor studiilor din 2003 privind insulele; consideră că activitatea următoare ar trebui orientată spre definirea unor indicatori statistici mai pertinenţi pentru a oferi o imagine statistică distinctă a gradului de dezvoltare şi o mai bună înţelegere a regiunilor cu handicapuri geografice şi naturale şi, în special, a cazurilor în care există dificultăţi acumulate, precum lanţuri muntoase, grupări de insule şi dublu caracter insular; subliniază că aceşti indicatori ar trebui să permită, de asemenea, o mai bună evaluare a diferenţelor dintre aceste regiuni şi restul Uniunii, precum şi o evaluare a disparităţilor existente în cadrul acestor regiuni; invită Comisia să înregistreze şi să prezinte periodic un raport cu privire la aceşti indicatori, împreună cu exemple de cele mai bune practici;

8.   recunoaşte atenţia pe care o acordă Comisia situaţiei speciale a insulelor şi regiunilor periferice în cadrul orientărilor cu privire la ajutorul regional naţional pentru 2007-2013 şi în orientările privind ajutorul de stat şi capitalul de risc pentru IMM-uri; consideră, cu toate acestea, că, pentru a aborda în mod satisfăcător dezavantajul permanent al acestor teritorii, ar trebui să existe o mai mare flexibilitate în punerea în aplicare a politicilor existente şi a celor viitoare privind ajutorul de stat, fără ca această flexibilitate să cauzeze denaturări inacceptabile ale pieţei în cadrul Uniunii Europene; solicită Comisiei să-şi revizuiască modul de abordare, astfel încât să ia în considerare, în mai mare măsură, nevoia insulelor de a-şi exercita accesul la piaţa internă, în aceeaşi măsură ca şi regiunile continentale; consideră, în această privinţă, că legături îmbunătăţite de transport ar trebui să constituie o acţiune prioritară în aceste domeniu, în special în cazul porturilor şi aeroporturilor;

9.   invită Comisia să studieze posibilitatea de a permite acordarea de ajutoare de stat regiunilor insulare în care costurile energiei şi combustibilului afectează evident în mod negativ competitivitatea comunităţilor locale; consideră, în special, că fluctuaţiile semnificative ale preţului combustibilului pot îngreuna, în mod semnificativ, transportul dintre regiunile insulare şi Europa continentală; consideră că, în viitoarele orientări privind ajutorul de stat regional, un regim care să permită ajutoare operaţionale ar trebui să fie extins la toate regiunile insulare care nu sunt state insulare sau insule continentale;

10.   invită Comisia să iniţieze şi să prezinte periodic Parlamentului un studiu de "evaluare a nevoilor speciale" ale regiunilor insulare, care să ia în considerare chestiuni de interes specific pentru insule şi să propună măsuri pentru a le soluţiona; consideră că o astfel de evaluare ar trebui să se concentreze, în special, pe impactul punerii în aplicare a politicii regionale asupra insulelor, inclusiv asupra nivelurilor de investiţii, amploarea activităţii economice, şomaj, infrastructura de transport (în special porturile şi aeroporturile), presiunile exercitate asupra mediului înconjurător şi nivelul general de integrare economică şi socială a insulelor în cadrul pieţei interne;

11.   invită statele membre să asigure o protecţie eficientă a caracteristicilor speciale de mediu, culturale şi sociale ale regiunilor insulare, prin intermediul unor măsuri precum elaborarea de planuri adecvate de dezvoltare regională şi controlarea activităţii de construcţii şi, în plus, să adopte, în cooperare cu Comisia, programe integrate de protejare a patrimoniului cultural şi a resurselor de mediu;

12.   aprobă abordarea transsectorială de punere în aplicare a politicilor comunitare, după cum se reflectă în Cartea verde a Comisiei intitulată "Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: o viziune europeană privind oceanele şi mările" şi insistă ca această abordare să fie aplicată în primul rând insulelor care reprezintă o parte esenţială a dimensiunii maritime a Europei; invită Comisia să extindă abordarea transsectorială în cadrul altor politici, astfel încât acestea să ia în considerare circumstanţele specifice ale regiunilor insulare, sprijinind astfel capacitatea acestor regiuni de a se integra pe deplin şi de a profita de avantajele pieţei interne şi ale Strategiei de la Lisabona;

13.   atrage în mod deosebit atenţia asupra insulelor care se află departe de marile centre de populaţie şi care, din acest motiv, întâmpină dificultăţi legate de acces şi furnizarea de servicii şi suportă costuri mai mari, în special pentru transport, situaţie care le plasează pe o poziţie dezavantajoasă din punct de vedere competitiv;

14.   încurajează eforturile depuse în vederea unei politici maritime comunitare globale, care va fi extinsă dincolo de frontierele juridice ale UE şi care va stabili astfel, prin locaţia geopolitică avantajoasă a insulelor Comunităţii, puternice relaţii comerciale, economice, politice şi de cooperare tehnică (schimb de cunoştinţe şi de experienţă) cu ţările vecine, bazate pe legislaţia maritimă internaţională, respect şi beneficii reciproce;

15.   consideră că insulele se confruntă cu costuri mai mari decât media pe cap de locuitor în ceea ce priveşte infrastructura de transport şi de mediu, precum şi în ceea ce priveşte nevoile lor energetice şi întâmpină deseori dificultăţi în ceea ce priveşte punerea în aplicare a anumitor părţi din acquis-ul comunitar care este posibil să nu fi luat complet în considerare specificul acestora; invită, în consecinţă, Comisia să adopte o abordare mai flexibilă faţă de insule, cu privire la formularea politicilor şi la legislaţie, punerea în aplicare a acesteia putând fi extrem de dificilă pentru insule;

16.   solicită Comisiei să înfiinţeze, în cadrul Direcţiei Generale pentru Politică Regională, o unitate administrativă pentru insule, similară cu unitatea administrativă existentă pentru regiunile ultraperiferice, pentru a se asigura că specificul şi nevoile insulelor şi ale populaţiilor permanente şi sezoniere ale acestora sunt luate sistematic în considerare în elaborarea de politici al căror scop este de a ajunge la coeziune socială, economică şi teritorială şi în punerea în aplicare a măsurilor, în special în domeniul transportului, al energiei, al asigurării de rezerve adecvate de apă, al supravegherii zonelor de graniţă regională şi al protecţiei mediului insular fragil;

17.   doreşte o exploatare mai intensă, de către Comisie, a posibilităţii oferite de Tratatul CE de adaptare a politicilor comunitare care pot avea repercusiuni negative asupra dezvoltării economice, sociale şi teritoriale a acestor regiuni, în scopul de a remedia, cât mai concret posibil, problemele majore care afectează fiecare regiune sau grup de regiuni insulare;

18.   consideră că ar trebui acordată o atenţie deosebită acelor sectoare de activitate economică care sunt predominante pe insule, în special agricultura, pescuitul, turismul şi meşteşugurile; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că iniţiativele sale politice iau în considerare, într-o măsură din ce în ce mai mare, nevoile specifice ale insulelor din aceste regiuni;

19.   invită Comisia să analizeze modul în care trebuie adaptat testul "investitor de piaţă" pentru ajutorul de stat, astfel încât să reflecte realităţile vieţii din insule şi din alte regiuni îndepărtate, unde poate fi imposibil de găsit sau evaluat un investitor de piaţă, având în vedere că este posibil sa nu existe niciunul în regiunea respectivă; este foarte puţin probabil ca nivelul mediu al câştigurilor dintr-un sector dat să fie atins din cauza mărimii mici şi a naturii îndepărtate a acestor pieţe, făcând astfel acest test nefuncţional pentru insulele îndepărtate;

20.   invită Comisia să examineze, în special, impactul schimbărilor climatice asupra regiunilor insulare şi, mai ales, exacerbarea problemelor existente, cum ar fi seceta, pentru a promova, în cooperare cu statele membre, dezvoltarea şi aplicarea unor tehnologii adecvate sau a altor măsuri pentru abordarea acestor probleme;

21.   invită Comisia să reexamineze condiţiile privind contractele de achiziţii publice legate de transport, pentru a elimina orice bariere în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor de a furniza servicii publice în vederea facilitării legăturilor de transport cu regiunile insulare;

22.   invită Comisia să acorde prioritate securităţii energetice a insulelor şi finanţării pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a proiectelor pentru producerea de energie folosind noile tehnologii şi sursele de energie regenerabilă şi să promoveze utilizarea eficientă a energiei, protejând, în acelaşi timp, mediul înconjurător şi frumuseţea naturală a acestuia;

23.   încurajează comunităţile insulare să utilizeze euroregiunile sau reţele europene similare pentru gestionarea cooperării interregionale şi schimbul de bune practici, precum şi pentru dezvoltarea proiectelor transfrontaliere şi pentru o mai bună integrare a comunităţilor insulare în zonele economice învecinate;

24.   încurajează comunităţile insulare să utilizeze facilităţile financiare şi de gestiune oferite de JASPERS (Programul de asistenţă comună pentru susţinerea proiectelor în regiunile europene) şi JEREMIE (Programul de resurse europene comune pentru întreprinderi mici şi mijlocii ), în scopul de a utiliza resursele disponibile de dezvoltare regională şi de a promova creşterea microîntreprinderilor şi a IMM-urilor, încurajând diversificarea economiilor insulare şi promovând creşterea esenţială prin dezvoltarea durabilă; încurajează, în continuare, punerea în aplicare la nivel local, regional, naţional şi european a iniţiativei "o mai bună legislaţie" care să aibă în vedere, printre altele, simplificarea cerinţelor administrative, în special în ceea ce priveşte depunerea şi evaluarea cererilor pentru ajutor financiar;

25.   recunoaşte rezultatul pozitiv obţinut cu privire la punerea în aplicare, pentru prima dată, a unor resurse europene pentru controlul graniţelor şi salută propunerea recentă a Comisiei privind un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră (COM(2006)0401), cu scopul de a oferi asistenţă operaţională şi tehnică rapidă oricărui stat membru care solicită acest lucru; consideră, cu toate acestea, că activităţile acestor echipe vor fi eficiente numai dacă au o competenţă definită în virtutea sarcinilor Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Uniunii Europene (FRONTEX); îndeamnă Comisia să examineze necesitatea înfiinţării unui organ european de pază de coastă care să asiste, în paralel, acele regiuni şi statele membre în monitorizarea frontierelor externe ale UE;

26.   îşi reafirmă sprijinul pentru iniţiativele şi activităţile întreprinse de FRONTEX şi solicită ca aceasta să monitorizeze permanent impactul imigraţiei ilegale asupra comunităţilor insulare; invită Comisia şi FRONTEX să ia imediat măsuri de sprijinire a insulelor, pentru a atenua presiunea imediată legată de confruntarea cu această problemă, asigurând în acelaşi timp respectarea drepturilor omului; invită Comisia şi Consiliul să se asigure că sunt puse la dispoziţie resursele necesare pentru o acţiune rapidă şi eficientă; subliniază, în continuare, importanţa unei coordonări şi cooperări mai puternice şi mai strânse între insule şi nevoia unei mai puternice implicări din partea acestor regiuni în combaterea imigraţiei ilegale;

27.   invită Comisia să pună accent în special pe dezvoltarea interconexiunilor în bandă largă şi să promoveze măsurile menite să soluţioneze dificultăţile specifice ale furnizării de servicii în regiunile insulare, cum ar fi asistenţa medicală şi serviciile medicale online, serviciile de guvernare electronică şi cele pentru cetăţeni;

28.   consideră că turismul reprezintă o sursă principală de câştiguri pentru majoritatea insulelor, având o influenţă directă asupra dezvoltării altor sectoare (agricultura, comerţul, serviciile, pescuitul), şi că este imperativ să se aplice o politică integrată care să poată asigura durabilitatea turismului insular; consideră că această politică trebuie să fie însoţită de o campanie de informare europeană, bine organizată, adresată cetăţenilor europeni, prin crearea unei mărci de calitate şi de origine insulară, şi de apariţia sau dezvoltarea ulterioară a altor sectoare de activitate pe insule; din această perspectivă, invită Comisia să efectueze o analiză transsectorială, acordând o atenţie deosebită oportunităţilor pentru susţinerea turismului durabil în cadrul strategiilor regionale ale insulelor care se află departe de centrele de populaţie;

29.   propune Comisiei şi celorlalte instituţii să desemneze anul 2010 drept Anul european al insulelor;

30.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 291, 21.10.2006, p. 11. (2) JO C 76 E, 25.3.2004, p. 111. (3) JO C 192, 12.8.2002, p. 42. (4) JO C 31, 07.2.2006, p. 25.