Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 martie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind respectarea obligaţiilor statelor de pavilion (COM(2005)0586 – C6-0062/2006 – 2005/0236(COD))
(Procedura de codecizie: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0586)(1),
– având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 80 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0062/2006),
– având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0058/2007),
1. aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.
Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 martie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind respectarea obligaţiilor statelor de pavilion
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratat(3),
întrucât:
(1) Siguranţa transporturilor maritime ale Comunităţii Europene şi a cetăţenilor care le folosesc, precum şi a operatorilor care furnizează servicii de transport, şi protecţia mediului trebuie asigurate în permanenţă.
(2) În ceea ce priveşte transportul maritim internaţional s-a instituit un cadru amplu care măreşte siguranţa maritimă şi protecţia mediului împotriva poluării de către nave prin adoptarea mai multor convenţii al căror depozitar este Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI).
(3) În conformitate cu dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării (UNCLOS) şi a convenţiilor al căror depozitar este OMI, statele care sunt părţi la aceste instrumente au obligaţia de a promulga actele cu putere de lege şi actele administrative şi de a lua toate celelalte măsuri necesare pentru ca aceste instrumente să producă efecte depline astfel încât să se asigure că, din punctul de vedere al ocrotirii vieţii omeneşti pe mare şi al protecţiei mediului marin, o navă corespunde scopului pentru care a fost construită şi că echipajul acesteia este format din personal navigant competent.
(4) Toate statele membre ale Uniunii Europene care sunt reprezentate în Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) au sprijinit adoptarea Convenţiei privind munca maritimă (MLC) a ILO din 2006, care consolidează într-un singur instrument ansamblul instrumentelor existente în legislaţia muncii în domeniul maritim. Această convenţie abordează, de asemenea,obligaţiile statelor de pavilion şi ar trebui încorporată în prezenta directivă la intrarea acesteia în vigoare.
(5) Pentru a garanta eficienţa convenţiilor OMI în Comunitate, având în vedere că toate statele membre trebuie să fie părţi ale acestora şi trebuie să se achite de obligaţiile prevăzute în aceste convenţii privind navele sub pavilionul lor, dispoziţiile obligatorii ale acestor convenţii ar trebui incluse în legislaţia comunitară.
(6) Aceste dispoziţii obligatorii trebuie puse în aplicare împreună cu legislaţia comunitară în domeniu privind siguranţa navelor, a membrilor echipajului, a pasagerilor şi a încărcăturii acestora, precum şi cea privind prevenirea poluării de către nave şi timpul de lucru al navigatorilor.
(7) Câteva state membre nu au finalizat încă procedura necesară pentru a deveni parte contractantă la unele convenţii OMI, precum Convenţia SOLAS din 1988 şi Protocoalele privind liniile de încărcare, Anexele IV şi VI la convenţia MARPOL, sau la unele convenţii OMI specifice citate în mod explicit în legislaţia comunitară şi trebuie încurajate să finalizeze acest proces.
(8) În conformitate cu Directiva 2007/…/ CE a Parlamentului European şi a Consiliului din ... privind normele şi standardele comune destinate organizaţiilor de inspecţie şi control al navelor, precum şi activităţilor relevante ale administraţiilor maritime(4), statele membre trebuie să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile relevante din anexa şi apendicele la Rezoluţia A.847(20) a OMI privind liniile directoare pentru acordarea asistenţei necesare statelor de pavilion pentru punerea în aplicare a instrumentelor OMI în scopul de a se asigura că administraţiile respective pot garanta punerea în aplicare a dispoziţiilor convenţiilor internaţionale, în special în ceea ce priveşte controlul şi inspecţia navelor, precum şi eliberarea certificatelor prevăzute de lege şi a certificatelor de scutire.
(9) Rezoluţia A.847(20) a OMI a fost revocată prin Rezoluţia A.973(24) a OMI privind Codul pentru punerea în aplicare a instrumentelor obligatorii ale OMI, care include dispoziţiile obligatorii care trebuie puse în aplicare de statele de pavilion.
(10) Statele membre trebuie să se achite în mod eficient şi coerent de obligaţiile ce le revin în calitate de state de pavilion, în conformitate cu convenţiile OMI şi ţinând seama de Rezoluţia A.973(24) a OMI.
(11) Convenţiile OMI acordă statelor de pavilion dreptul de a scuti navele de la punerea în aplicare a normelor de bază ale statelor de pavilion prevăzute în convenţiile OMI şi de a aplica dispoziţii echivalente, şi lasă foarte multe cerinţe la discreţia administraţiilor. Fără a aduce atingere necesităţii aplicării unor măsuri specifice, cu un anumit grad de flexibilitate, lăsarea acestei posibilităţi la unica discreţie a administraţiei ar putea duce la obţinerea unor niveluri diferite de siguranţă în diversele state membre şi la denaturarea concurenţei între statele de pavilion.
(12) Comunitatea s-a angajat să iniţieze interpretări armonizate a normelor tehnice de siguranţă privind navele de pasageri angajate în curse internaţionale prevăzute la articolul 12 din Directiva 98/18/CE a Consiliului din 17 martie 1998 privind normele şi standardele de siguranţă pentru navele de pasageri(5). Aceeaşi abordare ar trebui urmată, dacă este cazul şi fără a aduce atingere adoptării interpretărilor armonizate de către OMI, adoptând soluţii adecvate de la caz la caz şi acţionând la cererea părţilor implicate, în cazul dispoziţiilor similare privind alte tipuri de nave la care se aplică convenţiile OMI.
(13) Administraţiile maritime ale statelor membre ar trebui să poată dispune de resurse corespunzătoare pentru punerea în aplicare a obligaţiilor pe care le au în calitate de state de pavilion corespunzătoare cu dimensiunea şi tipul flotei sale şi bazate pe cerinţele relevante ale OMI.
(14) Criteriile minime pentru resursele corespunzătoare ar trebui stabilite pe baza experienţei practice a statelor membre.
(15) Punerea în aplicare obligatorie a procedurilor recomandate de către OMI în MSC/Circ.1140/ MEPC/Circ.424 din 20 decembrie 2004 privind transferul navelor între state ar trebui să întărească eficacitatea dispoziţiilor privind schimbarea pavilionului din convenţiile OMI şi din legislaţia comunitară în domeniul siguranţei maritime şi ar trebui să mărească transparenţa în relaţiile dintre statele de pavilion, în interesul siguranţei maritime.
(16) Statele membre ar trebui să pună în aplicare, pentru navele care arborează pavilionul lor, cerinţe armonizate de certificare şi control efectuat de statul de pavilion, aşa cum este prevăzut în procedurile şi orientările relevante anexate rezoluţiei A.948(23) a Adunării OMI privind orientările pentru efectuarea controalelor, în conformitate cu sistemul armonizat de control şi certificare.
(17) O monitorizare strictă şi aprofundată a organizaţiilor recunoscute care îndeplinesc sarcinile statului de pavilion în numele statelor membre, corespunzătoare cu dimensiunea şi tipul flotei statelor membre, ar trebui să îmbunătăţească performanţa calitativă globală a navelor care arborează pavilionul unui stat membru.
(18) Îndeplinirea unor criterii minime de către inspectorii statului de pavilion ar trebui să garanteze existenţa unor condiţii de egalitate între administraţiile maritime şi să contribuie la performanţa calitativă a navelor care arborează pavilionul unui stat membru.
(19) În calitate de state de pavilion, statele membre au obligaţia de a investiga accidentele şi incidentele în care au fost implicate navele care le aparţin.
(20) Normele specifice care trebuie urmate de statele membre pentru investigarea accidentelor din sectorul transportului maritim sunt prevăzute în Directiva 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului din ... de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim şi de modificare a Directivelor 1999/35/CE şi 2002/59/CE(6).
(21) Aplicarea obligatorie a principiilor OMI privind compunerea echipajului în funcţie de condiţiile de siguranţă ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea performanţelor calitative ale navelor care arborează pavilionul unui stat membru.
(22) Dezvoltarea unei baze de date care să ofere informaţii esenţiale despre navele care arborează pavilionul unui stat membru, precum şi despre navele radiate din registrul unui stat membru ar trebui să îmbunătăţească transparenţa privind performanţele unei flote de înaltă calitate şi să contribuie la o monitorizare mai bună a obligaţiilor statelor de pavilion şi la garantarea unui tratament egal între administraţiile maritime.
(23) Evaluarea şi revizuirea performanţei statelor de pavilion şi, unde este cazul, adoptarea de măsuri corective, ar trebui să garanteze faptul că toate statele membre apar pe lista albă a Memorandumului de Înţelegere de la Paris (MOU) privind controlul statului de port.
(24) Statele membre s-au angajat să demonstreze faptul că se conformează instrumentelor obligatorii ale OMI, astfel cum se solicită în Rezoluţia A.974(24) privind cadrul şi procedurile pentru sistemul voluntar de audit al statelor membre ale OMI, adoptat de Adunarea OMI la 1 decembrie 2005.
(25) Sistemul voluntar de audit al statelor membre ale OMI respectă sistemul clasic de management al calităţii, care include principii, criterii, domenii de audit, procese şi proceduri de audit, care pot fi folosite pentru a determina în ce măsură statele membre aplică şi impun respectarea obligaţiilor şi responsabilităţilor statelor de pavilion prevăzute în convenţiile OMI la care sunt părţi. Prin urmare, procesul de audit ar putea fi introdus deja în legislaţia comunitară privind siguranţa maritimă.
(26) Certificarea calităţii procedurilor administrative conform ISO sau conform unor standarde echivalente trebuie să garanteze de asemenea condiţii de egalitate între administraţiile maritime.
(27) Pentru garantarea unor condiţii de egalitate între proprietarii de nave care exploatează nave care arborează pavilionul unui stat membru şi cei care exploatează nave care arborează alte pavilioane, trebuie dezvoltate sinergii între statele de pavilion care se angajează să pună în aplicare cu caracter obligatoriu Codul pentru punerea în aplicare a instrumentelor obligatorii ale OMI, adoptat de OMI în Rezoluţia A.973(24) din 1 decembrie 2005, şi care sunt de acord să fie supuse unui audit în conformitate cu dispoziţiile Rezoluţiei OMI A.974(24).
(28) În conformitate cu condiţiile prevăzute în rezoluţiile A.973(24) şi A.974(24) ale OMI, Comisia ar trebui să promoveze instituirea unui memorandum de înţelegere între statele de pavilion privind dezvoltarea sinergiilor între statele de pavilion, si ar trebui să stimuleze înregistrarea navelor maritime în registrele statelor membre. Dacă statele terţe ar fi autorizate, sub rezerva unor garanţii privind sistemele necesare de calitate şi control, să încheie acorduri cu Comunitatea Europeană, care să le permită să beneficieze de buna reputaţie a standardelor Comunităţii şi de formalităţi administrative mai simple, acest lucru ar putea ajuta, într-un moment în care registrele naţionale şi administraţiile maritime sunt angajate în concurenţa mondială, la creşterea gradului general de respectare a Convenţiilor OMI şi la eliminarea dumpingul internaţional.
(29) Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (AESM), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului(7) ar trebui să ofere sprijinul necesar pentru asigurarea punerii în aplicare a prezentei directive.
(30) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(8).
(31) Întrucât obiectivele propuse, şi anume introducerea şi punerea în aplicare a măsurilor necesare în politica de trafic maritim, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Obiect
(1) Scopul prezentei directive este:
a)
de a garanta că statele membre se achită în mod eficient şi coerent de obligaţiile care le revin în calitate de state de pavilion în conformitate cu Convenţiile OMI şi instrumentele ILO corespunzătoare;
b)
de a garanta siguranţa şi de a preveni poluarea de către navele care arborează pavilionul unui stat membru;
c)
de a furniza un mecanism pentru interpretarea armonizată a măsurilor prevăzute de convenţiile OMI care au fost lăsate la discreţia părţilor contractante ale acestor convenţii.
(2) Prezenta directivă nu aduce atingere legislaţiei comunitare în domeniul maritim, după cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului(9), şi în Directiva 1999/63/CE a Consiliului(10).
Articolul 2
Definiţii
(1) În sensul acestei directive se aplică următoarele definiţii:
a)
"convenţiile OMI" înseamnă următoarele convenţii, împreună cu protocoalele şi amendamentele acestora, precum şi codurile corespunzătoare cu caracter obligatoriu adoptate în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI), în versiunea lor actualizată:
(i)
Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 74);
(ii)
Convenţia internaţională din 1966 privind liniile de încărcare (LL 66);
(iii)
Convenţia internaţională din 1969 privind măsurarea tonajului navelor (Tonnage 69);
(iv)
Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL);
(v)
Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart (STCW 1978);
(vi)
Convenţia din 1972 privind Regulamentul internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare (COLREG 72);
(vii)
Codul pentru operarea în siguranţă a navelor care transportă încărcături de lemn pe punte din 1991;
(viii)
Codul pentru operarea în siguranţă a mărfurilor solide în vrac din 1965 (Codul BC);
b)
"convenţii specifice ale OMI" înseamnă Protocolul din 1993 de la Torremolinos privind Convenţia internaţională din 1977 de la Torremolinos privind siguranţa navelor de pescuit şi Convenţia internaţională din 2001 privind controlul sistemelor antivegetative dăunătoare utilizate la nave;
(c) "Codul statului de pavilion (FSC)" înseamnă părţile 1 şi 2 din "Codul pentru punerea în aplicare a instrumentelor obligatorii ale OMI", adoptat de OMI prin Rezoluţia A.973(24);
d)
"nave" înseamnă navele şi ambarcaţiunile cărora li se aplică una sau mai multe dintre convenţiile OMI;
e)
"administraţie" înseamnă autorităţile maritime competente din statul membru al cărui pavilion o navă sau o ambarcaţiune are dreptul să-l arboreze;
f)
"inspector calificat al statului de pavilion" înseamnă un angajat din sectorul public sau o altă persoană, autorizată în mod corespunzător de către autoritatea competentă dintr-un stat membru să efectueze controale şi inspecţii legate de eliberarea certificatelor şi care îndeplineşte criteriile de calificare şi de independenţă prevăzute în anexa II;
g)
"organizaţie recunoscută" înseamnă o organizaţie recunoscută în conformitate cu Directiva 2007/…/ CE [privind normele şi standardele comune destinate organizaţiilor de inspecţie şi control al navelor, precum şi activităţilor relevante ale administraţiilor maritime];
h)
"certificate" înseamnă certificatele legale prevăzute de convenţiile OMI.
(2) Măsurile care vor modifica definiţiile de la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) în lumina noilor convenţii sau dispoziţii pot fi adoptate în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
Articolul 3
Punerea în aplicare a cadrului internaţional
(1) Statele membre aderă la convenţiile OMI şi la convenţiile specifice ale OMI. Totuşi, această obligaţie se referă doar la versiunile convenţiilor de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(2) Statele membre care la data intrării în vigoare a prezentei directive nu au aderat încă la toate convenţiile OMI şi la convenţiile specifice ale OMI încep procedura de ratificare sau de aderare la convenţiile respective, în conformitate cu legislaţia lor naţională. În termen de nouăzeci de zile de la intrarea în vigoare a prezentei directive, statele membre adresează o notificare Comisiei privind data probabilă la care vor depune instrumentul de ratificare sau de aderare la aceste convenţii la Secretarul General al Organizaţiei Maritime Internaţionale.
(3) Fiecare stat membru desemnează în mod clar în cadrul administraţiei sale sarcini legate de stabilirea şi dezvoltarea politicilor destinate punerii în aplicare a dispoziţiilor convenţiilor OMI privind obligaţiile statelor de pavilion şi se asigură că administraţia sa poate să contribuie eficient la adoptarea dispoziţiilor de drept intern şi să formuleze orientări pentru aplicarea şi punerea lor în executare.
(4) În special, în ceea ce priveşte transportul maritim internaţional, statele membre pun în aplicare în întregime dispoziţiile obligatorii privind statele de pavilion prevăzute în convenţiile OMI în conformitate cu condiţiile prevăzute şi privitoare la navele menţionate în dispoziţiile respective şi ţin seama de dispoziţiile Codului statelor de pavilion (FSC) din anexa I la prezenta directivă.
(5) Statele membre ameliorează în mod continuu caracterul adecvat al măsurilor adoptate pentru punerea în aplicare a convenţiilor OMI. Ameliorarea se realizează prin aplicarea şi punerea în executare riguroasă şi eficientă a dreptului intern, după caz, şi prin monitorizarea permanentă a conformităţii acestora.
(6) În conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2), la iniţiativa Comisiei sau la cererea unuia sau a mai multor administratori sau operatori implicaţi, măsurile pot fi adoptate pentru:
a)
a dezvolta procedurile armonizate pentru punerea în aplicare a scutirilor şi a echivalărilor în conformitate cu convenţiile OMI;
b)
a stabili interpretări armonizate ale aspectelor lăsate de convenţiile OMI la discreţia administraţiei;
c)
a standardiza interpretarea şi aplicarea dispoziţiile prevăzute în convenţii.
Articolul 4
Resurse şi procese pentru administrarea cerinţelor privind siguranţa şi prevenirea poluării
(1) Statele membre se asigură că administraţia lor dispune de resurse adecvate, corespunzătoare cu dimensiunea şi tipul flotei sale. Aceste resurse:
a)
garantează respectarea prevederilor convenţiilor OMI şi ale convenţiilor specifice, a Codului statului de pavilion, precum şi a instrumentelor ILO corespunzătoare;
b)
asigură realizarea investigaţiilor în caz de accidente pentru toate navele care arborează pavilionul său şi garantează că se iau măsuri corespunzătoare şi la timp în vederea remedierii deficienţelor constatate;
c)
asigură dezvoltarea, documentarea şi furnizarea de orientări privind acele prevederi ale convenţiilor OMI aplicabile care satisfac exigenţele statelor, în calitate de părţi contractante;
d)
includ un număr corespunzător de angajaţi calificaţi pentru aplicarea şi punerea în executare a dispoziţiilor din dreptul intern care pun în aplicare convenţiile OMI, inclusiv inspectori calificaţi ai statului de pavilion pentru efectuarea anchetelor, auditurilor, inspecţiilor şi controalelor;
e)
includ un număr suficient de angajaţi calificaţi ai statului de pavilion pentru investigarea incidentelor în care navele care au dreptul să arboreze pavilionul statului membru respectiv au fost reţinute de către statul de port; şi
f)
includ un număr suficient de angajaţi calificaţi ai statului de pavilion pentru investigarea incidentelor privind cazuri în care valabilitatea unui certificat, a unei autorizaţii sau a competenţelor deţinătorilor de certificate sau autorizaţii eliberate sub autoritatea statului membru respectiv este contestată de către statul de port.
(2) Fiecare stat membru asigură formarea profesională a inspectorilor statului de pavilion şi supravegherea inspectorilor şi anchetatorilor statului de pavilion şi, în caz de accidente sau deficienţe, a celor aparţinând statului de coastă, precum şi a activităţilor organizaţiilor recunoscute, în cazul în care statul membru deleagă autoritatea unei astfel de organizaţii, în conformitate cu articolul 7.
(3) Fiecare stat membru dezvoltă sau menţine o capacitate de reevaluare, aprobare şi autorizare a proiectelor de construcţie şi de echipare a navelor, precum şi o capacitate de luare a deciziilor tehnice corespunzătoare cu dimensiunea şi tipul flotei sale.
(4) Cerinţele minime pentru punerea în aplicare a obligaţiilor prevăzute la alineatele (1) şi (2) se stabilesc în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
Articolul 5
Înregistrarea unei nave care arborează pavilionul unui stat membru
(1) Înainte de înregistrarea unei nave, statul membru respectiv verifică identitatea navei, inclusiv numărul de identificare a navei furnizat de OMI, dacă este cazul, precum şi alte registre ale navei, astfel încât aceasta să nu arboreze în acelaşi timp pavilioanele a două sau mai multe state. În cazul în care o navă a fost înregistrată sub pavilionul altui stat, se va prezenta dovada că aceasta a fost radiată din registrul statului respectiv sau că autorităţile responsabile pentru registrul statului respectiv au autorizat transferul navei.
(2) Ca o condiţie prealabilă pentru înscrierea unei nave pentru prima oară în registrul său, statul membru respectiv se asigură că nava respectivă respectă toate reglementările internaţionale în vigoare şi se asigură că acest lucru este confirmat de documentele doveditoare aflate în posesia acestuia. Dacă este cazul, şi în toate cazurile în care nava nu este construită recent, ia legătura cu fostul stat de pavilion şi îi solicită acestuia să îi pună la dispoziţie toate documentele şi informaţiile necesare.
(3)În cazul în care solicitarea a fost adresată de un stat membru unui alt stat membru, statul de pavilion precedent este obligat să pună la dispoziţie documentele şi informaţiile corespunzătoare, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 789/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind transferul în alt registru al cargoboturilor şi al navelor de pasageri în interiorul Comunităţii(11).
(4) Ori de câte ori un alt stat de pavilion solicită informaţii privind o navă care a fost radiată din registrul unui stat membru, statul membru respectiv trimite imediat celuilalt stat de pavilion detalii privind deficienţele, neconformităţile privind termenele aplicabile şi orice alte informaţii legate de siguranţă.
(5)Alineatele (1), (2) şi (4) se aplică fără a aduce atingere articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 789/2004.
Articolul 6
Asigurarea siguranţei navei care arborează pavilionul unui stat membru
(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că toate navele care au dreptul să le arboreze pavilionul respectă normele şi standardele internaţionale. Aceste măsuri includ, în special, următoarele:
a)
interdicţia de navigare până când nava nu poate ieşi în larg respectând normele şi standardele internaţionale;
b)
asigurarea inspecţiei periodice a navelor pentru a verifica dacă situaţia efectivă a navei şi personalul acesteia sunt conforme cu certificatele eliberate;
c)
asigurarea faptului că, pe durata inspecţiei periodice menţionate la litera (b), inspectorul verifică, cu ajutorul metodelor corespunzătoare şi al mijloacelor necesare, faptul că navigatorii repartizaţi navei îşi cunosc sarcinile specifice, precum şi amenajarea, instalaţiile, echipamentele şi procedurile navei;
d)
asigurarea faptului că efectivul navei, în ansamblul său, are capacitatea şi resursele necesare să-şi coordoneze în mod eficient activităţile în caz de urgenţă şi poate să-şi îndeplinească funcţiile esenţiale pentru siguranţă sau pentru prevenirea sau reducerea poluării;
e)
prevederea, în actele cu putere de lege şi actele administrative interne, a unor sancţiuni de severitate adecvată pentru a descuraja navele să încalce normele şi standardele internaţionale;
f)
iniţierea unor acţiuni în justiţie, după efectuarea unei investigaţii, împotriva navelor care au încălcat normele şi standardele internaţionale, indiferent de locul în care s-a produs această încălcare;
g)
prevederea, în actele cu putere de lege şi actele administrative interne, a unor sancţiuni de severitate adecvată pentru a descuraja încălcarea normelor şi standardelor internaţionale de către persoanele cărora li s-au emis sub autoritatea acestora certificate sau autorizaţii; şi
h)
iniţierea unor acţiuni în justiţie, după efectuarea unei investigaţii, împotriva persoanelor deţinătoare de certificate sau autorizaţii care au încălcat normele şi standardele internaţionale, indiferent de locul în care s-a produs această încălcare.
(2) Astfel cum este prevăzut în Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime(12), statele membre dezvoltă şi pun în aplicare un program corespunzător de control şi monitorizare pentru navele care arborează pavilionul lor, pentru a putea oferi, în timp util şi într-un mod detaliat, inclusiv utilizând sistemul comunitar de transfer de date SafeSeaNet, un răspuns la solicitările de informaţii şi clarificări adresate de statele de port sau de coastă, în caz de accidente sau deficienţe.
(3) Statele membre sau organizaţiile recunoscute care acţionează în numele acestora eliberează certificate unei nave sau o autorizează doar după ce stabilesc că aceasta întruneşte toate cerinţele în vigoare.
(4) Statele membre eliberează un certificat internaţional de competenţă sau o autorizaţie unei persoane doar după ce stabileşte că persoana întruneşte toate cerinţele în vigoare.
(5) Statele membre se asigură că navele lor au fost controlate în conformitate cu procedurile şi orientările relevate din sistemul armonizat de control şi certificare, astfel cum este anexat la Rezoluţia A.948(23) a Adunării OMI în versiunea actualizată.
(6) Când o navă care arborează pavilionul unui stat membru este reţinută de către un stat de port, statul de pavilion ia toate măsurile necesare în conformitate cu orientările prevăzute în anexa III.
(7) Anexa III poate fi modificată în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2) pentru a îmbunătăţi orientările, ca urmare a experienţei acumulate în timpul punerii în aplicare a prevederilor existente.
Articolul 7
Delegarea autorităţii privind sarcinile legale
(1) Fără a aduce atingere Directivei 94/57/CE sau Directivei 2007/…/CE [privind normele şi standardele comune destinate organizaţiilor de inspecţie şi control al navelor, precum şi activităţilor relevante ale administraţiilor maritime], statele membre care se bazează pe organizaţiile recunoscute pentru inspectarea şi certificarea navelor lor dezvoltă sau menţin o capacitate, corespunzătoare cu dimensiunea şi tipul flotei lor, de supraveghere şi control permanent al procesului de control şi certificare a organizaţiilor recunoscute care acţionează în numele lor.
Ele se asigură că o legătură internet directă funcţionează între administraţie şi organizaţiile recunoscute şi că personalul implicat în monitorizarea organizaţiilor recunoscute cunoaşte bine regulamentul acestor organizaţii şi al statului de pavilion şi că pot să asigure supravegherea eficientă la faţa locului a organizaţiilor recunoscute.
(2) Statele membre cărora li se aplică alineatul (1) oferă posibilitatea efectuării de investigaţii suplimentare asupra navelor care le arborează pavilionul pentru a se asigura că acestea respectă convenţiile OMI şi cerinţele naţionale.
(3) Investigaţiile suplimentare menţionate la alineatul (2) sunt obligatorii la intervale de maxim 12 luni pentru navele care:
a)
sunt înscrise în registrul statelor membre de mai puţin de doi ani; şi
b)
au fost reţinute în conformitate cu Directiva 95/21/CE din 19 iunie 1995 a Consiliului privind punerea în aplicare, în ceea ce priveşte navele care fac escală în porturile comunitare sau în apele care intră sub jurisdicţia statelor membre, a standardelor internaţionale privind siguranţa maritimă, prevenirea poluării şi condiţiile de viaţă şi de muncă de la bordul navelor(13) sau cu Directiva 2007/…/CEa Parlamentului European şi a Consiliului [privind controlul statului de port](14)la un anumit momentîn ultimele 12 luni.
(4) Odată ce normele detaliate de inspecţie, adoptate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2007/…/CE [privind controlul statului de port], intră în vigoare, investigaţiile suplimentare menţionate la alineatele (2) şi (3) nu mai sunt deloc necesare pentru navele calificate drept nave cu grad de risc scăzut cu ocazia ultimei inspecţii, în conformitate cu această directivă.
(5) Statele membre cărora li se aplică alineatul (1) trebuie de asemenea:
a)
să furnizeze organizaţiilor recunoscute instrucţiuni specifice care detaliază acţiunile care trebuie luate în cazul în care se constată că o navă nu este în măsură să iasă în larg fără a prezenta un pericol pentru navă sau pentru persoanele de la bord sau se constată că nava reprezintă o ameninţare excesivă pentru mediul marin; şi
b)
să furnizeze organizaţiilor recunoscute toate instrumentele adecvate de legislaţie naţională, precum şi interpretările acestora, care dau curs prevederilor convenţiilor OMI sau specifică dacă standardele administraţiei depăşesc în vreun fel cerinţele convenţiei.
(6) Orientările necesare pentru stabilirea procedurilor de investigaţie şi a sistemelor de control privind investigaţiile suplimentare, precum şi criteriile minime pentru inspectorii şi controlorii care efectuează investigaţiile suplimentare se stabilesc în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
Articolul 8
Inspectorii statului de pavilion
(1) Statele membre definesc şi documentează responsabilităţile şi competenţele personalului statului de pavilion care gestionează, efectuează şi verifică activităţile legate de siguranţa şi prevenirea poluării, precum şi relaţiile dintre membrii acestui personal.
(2) Statele membre se vor asigura că personalul responsabil sau care efectuează investigaţiile, inspecţiile şi auditurile navelor şi societăţilor întrunesc criteriile minime prevăzute în anexa II.
(3) Statele membre se asigură că personalul, altul decât cel menţionat la alineatul (2), care ajută la executarea obligaţiilor statului de pavilion, are studiile şi formarea profesională necesare şi este supus unei supravegheri corespunzătoare sarcinilor pe care este abilitat să le îndeplinească.
(4) Statele membre asigură, cu ajutorul metodelor corespunzătoare şi al mijloacelor necesare, punerea în aplicare a unui sistem documentat pentru dezvoltarea permanentă a competenţelor personalului, în conformitate cu alineatele (1)-(3), şi actualizarea continuă a cunoştinţelor lor care să corespundă sarcinilor pentru care este desemnat sau abilitat să le îndeplinească.
(5) Statul de pavilion eliberează documente de identificare, care atestă autoritatea ce le-a fost conferită, inspectorilor care îndeplinesc sarcini în numele său la bordul navelor sau în cală şi, dacă este cazul, personalului menţionat la alineatul (3).
(6)În vederea îmbunătăţirii orientărilor, în temeiul experienţei dobândite în cursul aplicării dispoziţiilor în vigoare, anexa II poate fi modificată prin procedura de reglementare prevăzută la articolul 18 alineatul (2).
(7) Cerinţele minime de calificare pentru personalul menţionat la alineatul (3) pot fi stabilite în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
Articolul 9
Investigaţiile statului de pavilion
Respectând responsabilităţile şi obligaţiile prevăzute în Codul OMI privind investigarea accidentelor şi incidentelor maritime, adoptat prin Rezoluţia OMI A.849(20), astfel cum este anexată la Rezoluţia A.884(21) a Adunării OMI în versiune actualizată, statele membre derulează o investigaţie ca urmare a unui accident maritim sau a unui incident de poluare care implică nave care arborează pavilionul lor. Astfel de investigaţii în caz de accident se efectuează de inspectori cu calificare corespunzătoare, competenţi în aspectele privind accidentul, care sunt puşi la dispoziţie de statele membre, indiferent de locul accidentului sau incidentului.
Articolul 10
Componenţa echipajului în funcţie de condiţiile de siguranţă
Statele membre se asigură că navele care arborează pavilionul lor au o componenţă adecvată din punctul de vedere al ocrotirii vieţii omeneşti pe mare şi că respectă principiile de stabilire a componenţei echipajului în funcţie de condiţiile de siguranţă, astfel cum este prevăzut în Rezoluţia A.890(21) a Adunării OMI privind principiile de stabilire a componenţei echipajului în funcţie de condiţiile de siguranţă, în versiune actualizată, ţinând seama de orientările relevante anexate la rezoluţia respectivă.
Articolul 11
Măsuri complementare
(1) Statele membre dezvoltă sau menţin o bază de date a flotei pentru navele lor, care să conţină principalele detalii tehnice ale fiecărei nave şi informaţiile indicate la alineatul (2), sau se asigură că au acces direct la o bază de date care oferă informaţii asemănătoare. Statele membre acordă Comisiei dreptul fie de a se bucura de acces la bazele lor de date privind navele maritime, fie de a-l partaja, după caz, având, în acelaşi timp posibilitatea de a extrage şi de a efectua cu ele un schimb de date.
(2) În baza de date a fiecărui stat membru se includ următoarele informaţii:
a)
informaţii individuale, pentru fiecare navă înregistrată:
i)
caracteristicile navei (numele, numărul OMI etc.); data înregistrării şi, dacă este cazul, a radierii din registru,
ii)
identitatea organizaţiilor recunoscute implicate în certificarea şi clasificarea navei, în sarcina statului de pavilion,
iii)
datele şi rezultatul (deficienţe: Nu sau Da, descriere, reparaţii în curs sau efectuate; reţineri: Nu sau Da şi durata) a inspecţiilor, inclusiv vizitele complementare şi suplimentare, dacă este cazul, precum şi a auditurilor efectuate fie direct de către statul de pavilion, fie de către organizaţii acreditate cărora statul respectiv le-a delegat autoritatea,
iv)
identitatea organismului care a inspectat nava în conformitate cu prevederile privind controlul statului de port şi datele inspecţiilor,
v)
rezultatul inspecţiilor efectuate ca urmare a controlului statului de port (deficienţe: Nu sau Da, descriere, reparaţii în curs sau efectuate; reţineri: Nu sau Da şi durata),
vi)
informaţii privind accidentele,
vii)
informaţii privind încălcările normelor în conformitate cu convenţiile OMI, în special MARPOL, şi cu Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave şi introducerea de sancţiuni pentru încălcarea normelor(15),
(b)
Informaţii generale privind toate navele din registru:
i)
înregistrarea şi identificarea navelor care au fost radiate din registru în ultimele 12 luni; toate informaţiile din baza de date cu privire la perioada în care navele au fost înscrise în registru trebuie păstrate pe durata acestor 12 luni,
ii)
numărul de inspecţii anuale de toate tipurile, efectuate de statul de pavilion sau în numele acestuia, repartizate în funcţie de procedură.
(3) Lista informaţiilor de la alineatul (2) poate fi modificată de apariţia unor elemente noi privind noi baze de date în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
Se pot stabili formate armonizate pentru comunicarea de date în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
(4)În cazul în care o navă este radiată din registru şi transferată într-un alt registru, informaţiile menţionate la alineatul (2) sunt transmise imediat, în totalitatea lor, noului stat de pavilion.
Articolul 12
Evaluarea şi reexaminarea performanţelor statelor de pavilion
(1) Statele membre evaluează anual performanţele pe care le-au obţinut în sensul aplicării prevederilor prezentei Directive.
(2) Măsurile de evaluare a performanţelor statului de pavilion includ, inter alia, rata de reţinere a navelor ca urmare a controlului statului de port, rezultatele inspecţiei derulate de statul de port, statisticile privind accidentele, procesele de comunicare şi de informare, statisticile privind pierderile anuale (exclusiv pierderile constructive totale) şi alţi indicatori de performanţă, după caz, pentru a stabili dacă efectivele, resursele şi procedurile administrative permit respectarea obligaţiilor de către statul de pavilion.
(3) O metodologie comună pentru evaluarea performanţelor statelor de pavilion se stabileşte în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
(4) Statele membre care la data de 1 iulie a fiecărui an calendaristic apar pe lista neagră sau pe lista gri publicată în raportul anual al Memorandumului de înţelegere de la Paris (MOU) privind controlul statului de port, trimit Comisiei, înainte de data de 1 septembrie a anului respectiv, un raport detaliat privind carenţele înregistrate în calitate de stat de pavilion. Raportul respectiv identifică şi analizează principalele motive pentru apariţia carenţelor şi determină categoriile de nave responsabile pentru acest rezultat. De asemenea, raportul include un plan de acţiuni reparatorii, inclusiv inspecţii suplimentare, dacă este cazul, care va fi pus în aplicare în cel mai scurt timp.
Articolul 13
Procedura de audit a statului de pavilion
(1) Statele membre se asigură de efectuarea, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Directive şi la intervale regulate după aceea, a unui audit independent de evaluare a măsurii în care s-au respectat prevederile prezentei Directive.
(2) Cadrul şi procedurile de audit menţionate la alineatul (1) se stabilesc în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
Totuşi, auditurile efectuate în conformitate cu prevederile Rezoluţiei OMI A.974(24) sunt acceptate ca auditul menţionat la alineatul (1), în cazul în care au fost întrunite condiţiile prevăzute la alineatul (3). Acceptarea nu aduce atingere nici unei inspecţii complementare efectuate de Comisie sau la solicitarea acesteia pentru a controla conformitatea cu legislaţia comunitară în domeniul maritim.
(3) Statele membre se asigură:
a)
că se supune de asemenea auditului conformitatea cu prevederile prezentei Directive;
b)
că i se oferă Comisiei posibilitatea să participe în calitate de observator la procesul de audit al OMI;
c)
că raportul şi informaţiile privind acţiunile ulterioare sunt puse imediat la dispoziţia Comisiei.
(4) În conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2):
a)
se decide un calendar pentru efectuarea auditurilor menţionate la alineatul (1);
b)
se definesc condiţiile privind publicitatea acordată rezultatelor auditului.
(5) Dacă este cazul, Comisia, în cooperare cu statele membre, formulează recomandări şi face propuneri care să îmbunătăţească procedurile şi rezultatele sistemului de audit al OMI, în cazul menţionat la alineatul (2).
Articolul 14
Certificarea calităţii
(1) Fiecare stat membru dezvoltă, pune în aplicare şi menţine un sistem de management al calităţii pentru administraţia proprie. Acest sistem de management al calităţii este certificat în conformitate cu standardul ISO 9001:2000 sau un standard echivalent care să acopere cel puţin toate aspectele ISO 9001:2000 şi este auditat în conformitate cu orientările standardului ISO 19011:2002 sau ale unui standard echivalent care să acopere toate aspectele standardului ISO 19011:2002. Este necesară garantarea conformităţii cu Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(16) în ceea ce priveşte standardele echivalente menţionate.
(2) Sistemul de management al calităţii este introdus în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(3) Sistemul de management al calităţii este certificat în termen de patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(4) Referirile la standardele ISO din alineatul (1) pot fi actualizate în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
Articolul 15
Acorduri de cooperare
Înainte de sfârşitul anului [2007], Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind fezabilitatea instituirii unui Memorandum de înţelegere între Comunitatea Europeană, statele membre şi ţările terţe privind obligaţiile statului de pavilion privind controlul, cu scopul de a asigura condiţii de concurenţă identice cu cele din statele membre pentru acele ţări terţe care s-au angajat să pună în aplicare în mod obligatoriu Codul pentru punerea în aplicare a instrumentelor obligatorii ale OMI, adoptat de OMI prin Rezoluţia A.973(24) şi au fost de acord să fie auditate în conformitate cu prevederile Rezoluţiei OMI A.974(24.
Articolul 16
Trimiterea informaţiilor şi a comunicărilor
(1) Fiecare stat membru comunică OMI şi Comisiei informaţiile necesare în conformitate cu prevederile convenţiilor OMI.
(2) Anual, statele membre informează Comisia cu privire la:
a)
numărul de inspecţii şi de audituri pe care le-au efectuat în calitate de state de pavilion;
b)
resursele alocate sarcinilor menţionate la articolul 4 alineatul (1) şi (2) şi la articolul 7 alineatul (1);
c)
măsurile luate pentru a respecta articolele 6-11, articolul 12 alineatul (1) şi articolul 15.
(3) Un formular-tip armonizat pentru obligaţiile de informare menţionate la alineatul (2) poate fi instituit în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2).
(4) După primirea informaţiilor din partea statelor membre, Comisia întocmeşte un raport consolidat privind punerea în aplicare a prezentei directive. Acest raport este adresat Parlamentului European şi Consiliului.
Articolul 17
Modificări
Pe lângă modificările menţionate la articolul 2 alineatul (2), articolul 6 alineatul (7) şi articolul 11 alineatul (3), prezenta directivă poate fi modificată în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 18 alineatul (2) pentru a ţine seama de noile prevederi şi angajamente privind statele de pavilion, dezvoltate la nivel internaţional, în special în cadrul OMI şi al OIM.
Modificările la convenţiile OMI şi la Codul pentru punerea în aplicare a instrumentelor obligatorii ale OMI pot fi excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002.
Articolul 18
Comitet
(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranţa maritimă şi prevenirea poluării de către nave (COSS) instituit prin articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la două luni.
Articolul 19
Transpunere
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la […]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte şi un tabel de corespondenţă între respectivele acte şi prezenta directivă.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 20
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
ANEXA I
CODUL STATULUI DE PAVILION (FSC)
PĂRŢILE 1 ŞI 2 DIN CODUL PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A INSTRUMENTELOR OBLIGATORII ALE OMI
PARTEA 1 - ELEMENTE COMUNE
Obiectiv
1. Obiectivul prezentului Cod este de a întări siguranţa maritimă globală şi protecţia mediului marin.
2. Diversele administraţii vor cerceta acest Cod în funcţie de circumstanţele proprii şi vor avea obligaţia de a pune în aplicare doar instrumentele menţionate la alineatul (6) la care sunt guverne sau părţi contractante. Din motive geografice sau circumstanţiale, unele administraţii pot avea un rol mai mare în calitate de state de pavilion decât ca state de port sau ca state de coastă, în timp ce altele pot avea un rol mai mare în calitate de state de coastă sau state de port decât în calitate de state de pavilion. Aceste dezechilibre nu reduc în nici un caz obligaţiile acestora în calitate de stat de pavilion, de port sau de coastă.
Strategie
3. Pentru ca un stat să realizeze obiectivul acestui cod, ar trebui dezvoltată o strategie care să acopere următoarele aspecte:
1)
punerea în aplicare şi executarea instrumentelor internaţionale obligatorii corespunzătoare;
2)
aderarea la recomandările internaţionale, după cum este cazul;
3)
cercetarea şi verificarea continuă a eficienţei statului în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor sale internaţionale; şi
4)
realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea performanţei şi capacităţii organizaţionale globale.
Pentru garantarea strategiei menţionate, este recomandat să se respecte instrucţiunile din prezentul cod.
Generalităţi
4. În conformitate cu dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării (UNCLOS) şi ale convenţiilor OMI, administraţiile sunt responsabile pentru promulgarea actelor cu putere de lege şi pentru luarea tuturor celorlalte măsuri necesare pentru ca aceste instrumente să producă efecte depline astfel încât să se asigure că, din punctul de vedere al ocrotirii vieţii omeneşti pe mare şi al protecţiei mediului marin, o navă corespunde scopului pentru care a fost construită şi că echipajul acesteia este format din personal navigant competent.
5. Atunci când iau măsuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului marin, statele vor acţiona în aşa fel, încât să nu deplaseze, direct sau indirect, prejudiciul sau riscurile dintr-o zonă în alta şi să nu înlocuiască un tip de poluare cu altul (UNCLOS, Articolul 195).
Domeniu de aplicare
6. Instrumentele obligatorii ale OMI vizate de acest cod sunt următoarele:
(1) Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare cu modificările ulterioare (SOLAS 74);
(2) Protocolul din 1978 privind Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare cu modificările ulterioare (SOLAS PROT 1978);
(3) Protocolul din 1988 privind Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare cu modificările ulterioare (SOLAS PROT 1988);
(4) Convenţia internaţională din 1973 privind prevenirea poluării de către nave, modificată de Protocolul din 1978 (MARPOL 73/78);
(5) Protocolul din 1997 de modificare a Convenţiei internaţionale din 1973 privind prevenirea poluării de către nave, modificată de protocolul din 1978 (MARPOL PROT 1997);
(6) Convenţia internaţională din 1978 privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart cu modificările ulterioare (STCW);
(7) Convenţia internaţională din 1966 privind liniile de încărcare (LL 66);
(8) Protocolul din 1988 privind Convenţia internaţională din 1966 privind liniile de încărcare (LL PROT 1988);
(9) Convenţia internaţională din 1969 privind măsurarea tonajului navelor (Tonnage 69); şi
(10) Convenţia privind regulamentul internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare, cu modificările ulterioare (COLREG 72);
precum şi toate instrumentele devenite obligatorii prin convenţiile şi protocoalele menţionate. Anexele 1 - 4 cuprind listele neexhaustive de obligaţii în conformitate cu instrumentele obligatorii de mai sus. Anexa 5 cuprinde lista instrumentelor corespunzătoare şi Anexa 6(17) cuprinde rezumatul amendamentelor la instrumentele obligatorii reflectate în cod.
Măsuri iniţiale
7. Atunci când un instrument obligatoriu al OMI, nou sau modificat, intră în vigoare cu privire la un stat, guvernul statului respectiv trebuie să fie capabil să pună în aplicare şi în executare dispoziţiile sale prin adoptarea legislaţiei naţionale corespunzătoare şi să ofere infrastructura necesară pentru punere în aplicare şi în executare. Aceasta înseamnă că guvernul statului trebuie:
1)
să deţină capacitatea de a promulga legi care să permită să-şi exercite în mod eficient jurisdicţia şi controlul în domeniul administrativ, tehnic şi cel social pentru navele care îi arborează pavilionul şi care să ofere, în special, un cadru juridic pentru cerinţele generale privind registrele, inspecţia navelor, adoptarea legilor privind siguranţa şi prevenirea poluării aplicabile acestor nave şi întocmirea reglementărilor conexe;
2)
să dispună de un cadru juridic pentru punerea în executare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative interne, inclusiv procedurile de investigaţie şi cele penale; şi
3)
să dispună de un număr suficient de persoane deţinând cunoştinţe de specialitate în domeniul maritim care să ajute la promulgarea dispoziţiile de drept intern necesare şi care să se achite de toate responsabilităţile care revin statului, inclusiv comunicarea rapoartelor prevăzute în convenţiile respective.
8. Publicaţia Organizaţiei Naţiunilor Unite "Orientări privind legislaţia din domeniul maritim"(18) cuprinde un cadru posibil pentru elaborarea dispoziţiilor de drept intern pentru punerea în aplicare a prevederilor instrumentelor OMI relevante.
Comunicarea informaţiilor
9. Statul ar trebui să comunice strategia sa tuturor părţilor interesate, astfel cum este menţionat la alineatul (3), inclusiv informaţiile privind dispoziţiile sale de drept intern.
Registre
10. Trebuie întocmite şi ţinute registre, după caz, pentru a furniza dovezi privind conformitatea cu cerinţele şi privind funcţionarea eficientă a statului. Registrele ar trebui să rămână lizibile, uşor de identificat şi uşor de accesat. Ar trebui să se elaboreze o procedură documentată pentru definirea controalelor necesare pentru identificarea, depozitarea, protecţia şi recuperarea registrelor, precum şi pentru determinarea perioadei lor de conservare şi de valabilitate.
Îmbunătăţire
11. Statele ar trebui să-şi îmbunătăţească în mod continuu caracterul adecvat al măsurilor luate pentru punerea în aplicare a convenţiilor şi protocoalelor pe care le-au acceptat. Ameliorarea ar trebui să se efectueze prin punerea în aplicare şi în executare riguroasă şi eficientă a legislaţiei naţionale, după caz, şi prin monitorizarea conformităţii.
12. Statul ar trebui să încurajeze o cultură care să ofere indivizilor posibilităţi de ameliorare a performanţelor activităţilor din domeniul siguranţei maritime şi al protecţiei mediului.
13. Totodată, statul ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a identifica şi a elimina cauza oricărei neconformităţi pentru ca acestea să nu se repete, inclusiv:
1)
revizuirea şi analizarea neconformităţilor;
2)
punerea în aplicare a măsurilor corective necesare; şi
3)
revizuirea măsurilor corective luate.
14. Statul ar trebui să decidă măsurile de eliminare a cauzelor neconformităţilor potenţiale pentru a preveni apariţia lor.
PARTEA 2 - STATELE DE PAVILION
Punere în aplicare
15. În vederea îndeplinirii responsabilităţilor şi obligaţiilor lor, statele de pavilion trebuie:
1)
să pună în aplicare politici prin adoptarea unor dispoziţii de drept intern şi orientări care vor ajuta la punerea în aplicare şi în executare a cerinţelor tuturor convenţiilor şi protocoalelor privind siguranţa şi prevenirea poluării la care sunt parte; şi
2)
că confere, după caz, responsabilităţi în cadrul administraţiei proprii pentru a actualiza şi a revizui toate politicile relevante adoptate.
16. Statele de pavilion ar trebui să stabilească resurse şi proceduri care să permită administrarea unui program de siguranţă şi de protecţie a mediului care ar trebui să cuprindă cel puţin următoarele:
1)
instrucţiuni administrative pentru punerea în aplicare a reglementărilor internaţionale aplicabile, precum şi pentru dezvoltarea şi difuzarea oricăror reglementări naţionale care pot fi necesare pentru interpretarea acestora;
2)
resurse care să permită asigurarea respectării cerinţelor instrumentelor obligatorii ale OMI enumerate la alineatul (6), prin utilizarea unui program de audit şi inspecţie independent de orice organ administrativ care eliberează certificatele necesare şi documentaţia relevantă şi/sau de orice entitate abilitată de statele de pavilion să elibereze certificatele necesare şi documentaţia relevantă;
3)
resurse care să permită asigurarea conformităţii cu cerinţele convenţiei STCW din 1978 cu modificările ulterioare. Acestea includ resurse care să asigure, inter alia, că:
3.
1 formarea profesională, evaluarea competenţelor şi certificarea navigatorilor se efectuează în conformitate cu dispoziţiile convenţiei;
3.
2 certificatele şi autorizaţiile eliberate în aplicarea convenţiei STCW reflectă cu acurateţe competenţele navigatorilor, prin folosirea terminologiei convenţiei STCW, precum şi de termeni identici cu cei utilizaţi în orice document legat de componenţa echipajului în funcţie de condiţiile de siguranţă care a fost eliberat pentru navă;
3.
3 se pot derula investigaţii imparţiale în cazul raportării oricărei nereguli – datorate unui act sau unei omisiuni – imputabile deţinătorilor de certificate sau de autorizaţii eliberate de partea la convenţia respectivă, care poate reprezenta o ameninţare directă la siguranţa vieţii omeneşti sau a bunurilor pe mare sau a mediului marin;
3.
4 certificatele sau autorizaţiile eliberate de statul de pavilion pot fi retrase, suspendate sau anulate când acest lucru este justificat sau necesar pentru a împiedica fraudele; şi
3.
5 dispoziţiile administrative, inclusiv cele care implică activităţile de formare profesională, evaluare şi certificare desfăşurate sub autoritatea altui stat, să fie redactate astfel încât statul de pavilion să accepte responsabilitatea pentru asigurarea competenţelor căpitanilor, ofiţerilor şi a altor navigatori care lucrează pe navele care sunt autorizate să arboreze pavilionul celui din urmă(19);
4)
resursele care asigură realizarea investigaţiilor în caz de accidente şi tratarea corespunzătoare şi la timp a cazurilor în care sunt implicate nave la care s-au constatat deficienţe; şi
5)
dezvoltarea, documentarea şi furnizarea de orientări privind acele prevederi ale instrumentelor obligatorii relevante ale OMI pe care administraţia le consideră satisfăcătoare.
17. Statele de pavilion se asigură că navele autorizate să le arboreze pavilionul au un echipaj suficient şi eficient, în conformitate cu principiile de stabilire a componenţei echipajului în funcţie de condiţiile de siguranţă adoptate de OMI.
Delegarea autorităţii
18. Statele de pavilion care autorizează organizaţiile recunoscute să acţioneze în numele lor atunci când desfăşoară controale sau inspecţii, la eliberarea certificatelor şi a documentelor, la marcarea navelor şi în cazul oricărei alte activităţi prevăzute de lege necesare în conformitate cu convenţiile OMI trebuie să reglementeze această autorizare în conformitate cu regulamentul XI -1/1 din convenţia SOLAS pentru:
1)
a stabili că organizaţia recunoscută deţine resurse corespunzătoare din punctul de vedere al capacităţilor tehnice, manageriale şi de cercetare pentru a îndeplini sarcinile care îi sunt încredinţate, în conformitate cu Standardele minime pentru organizaţiile recunoscute care acţionează în numele Administraţiei, menţionate în Rezoluţia OMI relevantă(20);
2)
a se baza pe un acord oficial scris între administraţie şi organizaţia recunoscută care include cel puţin elementele prevăzute în rezoluţia OMI relevantă(21) sau dispoziţii legale echivalente şi care poate să se bazeze pe modelul de acord pentru autorizarea organizaţiilor recunoscute care acţionează în numele administraţiei(22);
3)
a da instrucţiuni specifice care detaliază acţiunile care trebuie luate în cazul în care se constată că o navă nu este în măsură să iasă în larg fără a prezenta un pericol pentru navă sau pentru persoanele de la bord sau se constată că nava reprezintă o ameninţare excesivă pentru mediul marin;
4)
a furniza organizaţiilor recunoscute toate instrumentele adecvate de legislaţie naţională, precum şi interpretările acestora, care dau curs prevederilor convenţiilor sau specifică dacă standardele administraţiei depăşesc în vreun fel cerinţele convenţiei; şi
5)
a solicita ca organizaţiile recunoscute să ţină registre care să furnizeze administraţiei date în scopul interpretării reglementărilor convenţiei.
19. Statele de pavilion care numesc inspectori care să efectueze controale şi inspecţii în numele lor ar trebui să reglementeze aceste numiri, după caz, în conformitate cu orientările prevăzute la alineatul (18), în special paragrafele 3-4.
20. Statul de pavilion trebuie să instituie sau să participe la un program de supraveghere şi să prevadă resursele necesare pentru monitorizarea şi comunicarea cu organizaţiile sale recunoscute pentru a se asigura că obligaţiile sale internaţionale sunt respectate în întregime, prin:
1)
exercitarea puterii sale de a derula controale suplimentare pentru a se asigura că navele care au dreptul să îi arboreze pavilionul respectă instrumentele obligatorii ale OMI;
2)
efectuarea de controale suplimentare, după cum consideră necesar pentru a se asigura că navele care au dreptul să îi arboreze pavilionul respectă dispoziţiile de drept intern care completează dispoziţiile convenţiilor OMI; şi
3)
furnizarea de personal care deţine cunoştinţe temeinice privind reglementările statului de pavilion şi ale organizaţiilor recunoscute şi care este disponibil pentru asigurarea unei supravegheri eficiente pe teren a organizaţiilor recunoscute.
Punere în executare
21. Statele de pavilion ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a garanta respectarea normelor şi standardelor internaţionale de către navele care au dreptul de a arbora le pavilionul şi de către entităţi şi persoane aflate sub jurisdicţia lor, astfel încât să se asigure conformitatea cu obligaţiile internaţionale ale acestora. Aceste măsuri ar trebui să includă, inter alia:
1)
interdicţia de navigare a navelor care au dreptul să le arboreze pavilionul până când acestea nu pot ieşi în larg respectând normele şi standardele internaţionale;
2)
inspecţia periodică a navelor care au dreptul să le arboreze pavilionul pentru a verifica dacă starea efectivă şi personalul acestora respectă certificatele care i-au fost eliberate;
3)
în timpul inspecţiei periodice menţionate la punctul 2, inspectorul ar trebui să se asigure că navigatorii afectaţi pe nave cunosc:
3.
1 sarcinile lor specifice; şi
3.
2 organizarea, instalaţiile, echipamentele şi procedurile navei;
4)
asigurarea faptului că efectivul navei, în ansamblul său, poate să-şi coordoneze în mod eficient activităţile în caz de urgenţă şi poate să-şi îndeplinească funcţiile esenţiale pentru siguranţă sau pentru prevenirea sau reducerea poluării;
5)
prevederea, în actele cu putere de lege şi actele administrative interne, a unor sancţiuni de severitate adecvată pentru a descuraja navele care au dreptul să le arboreze pavilionul să încalce normele şi standardele internaţionale;
6)
angajarea de acţiuni în justiţie, după efectuarea unei investigaţii, împotriva navelor care au dreptul de a le arbora pavilionul care au încălcat normele şi standardele internaţionale, indiferent de locul în care s-a produs această încălcare;
7)
prevederea, în actele cu putere de lege şi actele administrative interne, a unor sancţiuni de severitate adecvată pentru a descuraja încălcarea normelor şi standardelor internaţionale de către persoanele deţinătoare de certificate sau autorizaţii emise sub autoritatea acestora; şi
8)
angajarea de acţiuni în justiţie, după derularea unei investigaţii, împotriva persoanelor deţinătoare de certificate sau autorizaţii care au încălcat norme şi standarde internaţionale, indiferent de locul în care s-a produs această încălcare.
22. Un stat de pavilion ar trebui să aibă în vedere dezvoltarea şi punerea în aplicare a unui program de control şi monitorizare, după caz, pentru:
1)
a garanta investigaţii prompte şi aprofundate a accidentelor, transmiţând un raport către OMI, după caz;
2)
a aduna date statistice în vederea analizării tendinţelor pentru identificarea sectoarelor problemă; şi
3)
a reacţiona în timp util în cazul deficienţelor şi al situaţiilor de presupusă poluare semnalate de către statele de port sau de statele de coastă.
23. Statul de pavilion trebuie de asemenea:
1)
să asigure conformitatea cu instrumentele aplicabile ale OMI prin intermediul legislaţiei naţionale;
2)
să asigure un număr corespunzător de angajaţi calificaţi pentru aplicarea şi punerea în executare a dispoziţiilor de drept intern menţionate la punctul 15.1, inclusiv angajaţi pentru realizarea investigaţiilor şi efectuarea controalelor;
3)
să asigure un număr suficient de angajaţi calificaţi ai statului de pavilion pentru investigarea incidentelor în care o navă care are dreptul să îi arboreze pavilionul a fost reţinută de către un stat de port;
4)
să asigure un număr suficient de angajaţi calificaţi ai statului de pavilion pentru investigarea incidentelor în care valabilitatea unui certificat, a unei autorizaţii sau a competenţelor deţinătorilor de certificate sau autorizaţii eliberate sub autoritatea sa este contestată de către un stat de port şi
5)
să asigure formarea profesională şi supravegherea activităţilor inspectorilor şi anchetatorilor statului de pavilion.
24. În cazul în care un stat este informat că o navă care are dreptul de a arbora pavilionul său a fost reţinută de către un stat de port, statul de pavilion ar trebui să se asigure că se iau imediat măsurile corective corespunzătoare pentru ca nava respectivă să respecte convenţiile internaţionale aplicabile.
25. Un stat de pavilion sau o organizaţie recunoscută care acţionează în numele acestuia ar trebui să elibereze sau să autorizeze acordarea unui certificat internaţional unei nave doar după ce a stabilit că nava este respectă toate dispoziţiile în vigoare.
26. Un stat de pavilion ar trebui să elibereze unei persoane un certificat internaţional de competenţă sau o autorizaţie doar după ce a stabilit că aceasta respectă toate dispoziţiile în vigoare.
Inspectorii statului de pavilion
27. Statul de pavilion ar trebui să definească şi să documenteze responsabilităţile şi competenţele întregului personal care gestionează, realizează şi verifică activităţile legate de siguranţa şi prevenirea poluării, precum şi relaţiile dintre membrii acestui personal.
28. Personalul responsabil sau însărcinat cu controlul, inspectarea şi auditarea navelor şi a societăţilor care cad sub incidenţa instrumentelor obligatorii ale OMI relevante ar trebui să deţină cel puţin următoarele:
1)
calificările corespunzătoare emise de o instituţie marină sau nautică, precum şi experienţă de navigare pe mare în calitate de ofiţer de marină certificat care deţine sau a deţinut un certificat de competenţă valabil în conformitate cu norma II/2 sau III/2 din convenţia STCW şi care şi-a menţinut la zi cunoştinţele teoretice privind navele şi exploatarea acestora după obţinerea certificatului de competenţă; sau
2)
o diplomă sau un titlu de studiu echivalent eliberat de o instituţie de studii superioare într-un domeniu tehnic sau ştiinţific recunoscut de stat.
29. Personalul care deţine calificările menţionate la punctul 28 alineatul (1) ar trebui să fi fost angajat cel puţin trei ani pe mare ca ofiţer pe punte, respectiv la compartimentul maşinilor.
30. Personalul care deţine calificările menţionate la punctul 28 alineatul (2) ar trebui să fi deţinut o funcţie corespunzătoare timp de cel puţin trei ani.
31. Personalul ar trebui să deţină de asemenea cunoştinţe practice şi teoretice corespunzătoare despre nave, despre funcţionarea acestora şi despre dispoziţiile instrumentelor naţionale şi internaţionale necesare în vederea îndeplinirii sarcinilor care le revin în calitate de inspectori ai statului de pavilion, obţinute prin intermediul unor programe de formare documentate.
32. Restul personalului care ajută la executarea acestor sarcini ar trebui să dispună de studiile şi formarea profesională necesară şi să fie supus unei supravegheri corespunzătoare sarcinilor pe care este abilitat să le îndeplinească.
33. Experienţa anterioară relevantă în domeniul de competenţă ar trebui considerată un avantaj. În cazul în care nu există nici un fel de experienţă anterioară, administraţia ar trebui să ofere programe corespunzătoare de formare profesională pe teren.
34. Statele de pavilion pot să acrediteze inspectori printr-un program formalizat, detaliat de formare profesională care să conducă la acelaşi nivel de cunoştinţe şi de competenţe cerut la punctele 29-32.
35. Statul de pavilion trebuie să fi pus în aplicare un sistem documentat pentru calificarea personalului şi actualizarea continuă a cunoştinţelor acestuia, corespunzătoare sarcinilor pe care este abilitat să le îndeplinească.
36. În funcţie de sarcina (sarcinile) care vor fi îndeplinite, calificările ar trebui să cuprindă:
1)
cunoştinţe privind reglementările internaţionale şi naţionale pentru nave, companiile, echipajul, încărcătura şi exploatarea acestora;
2)
cunoştinţe privind procedurile care trebuie puse în aplicare în cadrul funcţiilor de cercetare, certificare, control, investigaţie şi supraveghere;
3)
înţelegerea scopurilor şi obiectivelor instrumentelor internaţionale şi naţionale privind siguranţa maritimă şi protecţia mediului marin, precum şi a programelor conexe;
4)
înţelegerea proceselor interne şi externe, care au loc atât la bord cât şi pe ţărm;
5)
deţinerea competenţelor profesionale necesare pentru realizarea în mod eficient a sarcinilor atribuite;
6)
cunoaşterea perfectă a tuturor normelor de siguranţă în toate situaţiile, inclusiv cele privind propria siguranţă; şi
7)
formarea profesională sau experienţă privind îndeplinirea diverselor sarcini atribuite şi, de preferat, privind funcţiile care vor fi evaluate.
37. Statul de pavilion ar trebui să elibereze inspectorului un document de identificare pe care acesta să-l folosească pe durata îndeplinirii sarcinilor sale.
Investigaţiile statului de pavilion
38. Ar trebui întreprinse investigaţii ca urmare a unui accident maritim sau incident de poluare. Investigaţiile în caz de accident ar trebui să fie efectuate de către anchetatori cu o calificare corespunzătoare, care deţin competenţe în chestiunile legate de accidentul respectiv. Statul de pavilion ar trebui să fie pregătit să pună la dispoziţie anchetatori calificaţi pentru acest scop, indiferent de locul unde a avut loc accidentul sau incidentul.
39. Statul de pavilion trebuie să se asigure de faptul că anchetatorii deţin cunoştinţe şi experienţă practică în domeniile legate de sarcinile lor normale. Pentru a ajuta diverşii anchetatori să-şi îndeplinească sarcinile în afara funcţiilor lor obişnuite, statul de pavilion ar mai trebui să pună la dispoziţie experţi în următoarele domenii, după caz:
1)
navigaţie şi Regulamente privind abordajele;
2)
regulamentele statelor de pavilion privind certificatele de competenţă;
3)
cauzele poluării mediului marin;
4)
tehnici de intervievare;
5)
adunarea probelor; şi
6)
evaluarea efectelor elementului uman.
40. Orice accident care provoacă vătămări corporale, care determină absenţa persoanei timp de trei zile şi orice deces rezultând dintr-un accident de muncă sau dintr-un accident care are loc pe o navă a unui stat de pavilion trebuie supus investigaţiei iar rezultatele acestor investigaţii trebuie făcute publice.
41. Accidentele apărute pe nave ar trebui investigate şi raportate în conformitate cu convenţiile OMI relevante şi cu orientările dezvoltate de OMI(23). Raportul privind investigaţia ar trebui transmis OMI, însoţit de observaţiile statului de pavilion, în conformitate cu orientările menţionate mai sus.
Evaluare şi revizuire
42. Statele de pavilion ar trebui să evalueze periodic performanţele lor cu privire la punerea în aplicare a proceselor, procedurilor şi resurselor administrative necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor lor, astfel cum este menţionat în convenţiile la care sunt parte.
43. Măsurile de evaluare a performanţelor statelor de pavilion pot include, inter alia, rata de reţinere a navei ca urmare a controlului statului de port, rezultatele inspecţiei efectuate de statul de port, statisticile privind accidentele, procesele de comunicare şi de informare, statisticile privind pierderile anuale, exclusiv pierderile constructive totale (CTL) şi alţi indicatori de performanţă, după caz, pentru a stabili dacă efectivele, resursele şi procedurile administrative permit respectarea obligaţiilor de către statul de pavilion.
44. Măsurile pot include o revizuire periodică a:
1)
ratei de pierdere a navelor şi de accidentare pentru a identifica tendinţele pentru perioade de timp determinate;
2)
numărului cazurilor confirmate de nave reţinute în raport cu dimensiunea flotei;
3)
numărului cazurilor confirmate de incompetenţă sau infracţiuni ale persoanelor deţinătoare de certificate sau autorizaţii eliberate sub autoritatea acestora;
4)
reacţiilor la rapoartele sau intervenţiile statelor de port privind deficienţele;
5)
investigaţiilor privind accidentele grave şi experienţelor dobândite ca urmare a acestor situaţii;
6)
resurselor financiare, tehnice şi a altor resurse angajate;
7)
rezultatelor inspecţiilor, cercetărilor şi controalelor navelor din flotă;
8)
investigaţiei accidentelor de muncă;
9)
numărului incidentelor şi al încălcărilor convenţiei MARPOL 73/78 cu modificările ulterioare; şi
10)
numărului cazurilor de suspendare sau retragere a certificatelor, autorizaţiilor, aprobărilor etc.
ANEXA II
CRITERII MINIME PENTRU INSPECTORII STATELOR DE PAVILION
(în conformitate cu articolul 8)
1. Inspectorii trebuie să fie autorizaţi de autoritatea competentă a statului membru să efectueze controalele menţionate în prezenta directivă.
2. Inspectorii trebuie să deţină cunoştinţele teoretice adecvate şi experienţa practică privind navele, funcţionarea acestora şi dispoziţiile relevante din dreptul intern şi internaţional. Aceste cunoştinţe şi experienţe trebuie să fie dobândite prin programe documentate de formare profesională.
3. Inspectorii trebuie cel puţin:
1)
să deţină certificatul necesar din punct de vedere legal pentru exercitarea poziţiei de ofiţer de punte sau la compartimentul de maşini pe o navă, obţinut de la un institut de marină sau nautic, dovedind o experienţă minimă de trei ani de navigare pe mare în calitate de ofiţer de marină sau, alternativ, un an de experienţă la bordul unei nave, plus doi ani de practică în calitate de inspector stagiar al statului de pavilion în cadrul autorităţii competente a unui stat membrusau să deţină sau să fi deţinut un certificat de competenţă valabil în conformitate cu norma II/2 sau III/2 din convenţia STCW; sau
2)
să fi trecut un examen recunoscut de către autoritatea competentă, de arhitect naval, inginer mecanic sau inginer în sectorul maritim şi să fi activat în această funcţie timp de cel puţin trei ani; sau pentru o perioadă de un an, completată de doi ani de exercitare a funcţiei de inspector stagiar al statului de pavilion, în cadrul autorităţii competente a unui stat membru; sau
3)
să deţină o diplomă universitară corespunzătoare sau echivalentul acesteia, să fi fost format sau calificat la un institut de formare profesională pentru inspectori şi sa fi activat cel puţin doi ani în cadrul autorităţii competente a unui stat membru în calitate de inspector stagiar al statului de pavilion.
4.Inspectorii care deţin calificările menţionate la punctul 3 alineatele (1) şi (2) trebuie să-şi fi menţinut la zi cunoştinţele tehnice despre nave şi despre exploatarea lor după obţinerea certificatului de competenţă sau calificare.
5. Inspectorii care deţin calificările menţionate la punctul 3 alineatul (3) trebuie să aibă acelaşi nivel de cunoştinţe şi aptitudini ca cel solicitat pentru inspectorii care deţin calificările menţionate la punctul 3 alineatul (1) şi (2)
6. Inspectorii trebuie să poată comunica oral şi în scris cu navigatorii în limba cel mai des vorbită pe mare.
7. Este interzis ca inspectorii să aibă vreun interes comercial, personal sau familial, de orice natură, în nava controlată, echipajul său, agentul, societatea, proprietarul sau navlositorul sau în orice alte organizaţiineguvernamentale care derulează controale legale sau de clasificare sau eliberează certificate pentru nave.
8. Inspectorii care nu îndeplinesc criteriile de mai sus sunt acceptaţi şi dacă au fost angajaţi de către o autoritate competentă pentru controalele prevăzute de lege sau de către inspecţiile de control ale statului de port la data adoptării prezentei directive, iar statul de port respectiv a aderat la Memorandumul de înţelegere de la Paris privind controlul statului de port.
ANEXA III
ORIENTĂRI PRIVIND MĂSURILE CE TREBUIE LUATE ÎN CAZUL NAVELOR REŢINUTE DE CĂTRE UN STAT DE PORT
(în conformitate cu articolul 6)
1. REŢINEREA UNEI NAVE DE UN STAT DE PORT
1. Când autoritatea competentă a unui stat membru (denumit în continuare statul de pavilion) este informată că o navă care îi arborează pavilionul a fost reţinută de un alt stat de port, aceasta ar trebui să supravegheze luarea măsurilor corective corespunzătoare pentru ca nava respectivă să respecte regulamentele şi convenţiile internaţionale în vigoare. Măsurile enumerate în continuare sunt considerate a fi corespunzătoare; această listă nu împiedică adoptarea unor măsuri echivalente sau suplimentare, atâta timp cât sunt consecvente cu scopul şi mijloacele de acţiune prevăzute în prezenta directivă.
2. MĂSURI IMEDIATE
1. Imediat ce statul de pavilion este informat cu privire la reţinerea navei, acesta ar trebui să ia legătura cu societatea (în sensul codului ISM) şi cu statul de port pentru a stabili, în măsura posibilului, circumstanţele precise ale reţinerii navei.
2. Pe baza acestor informaţii, statul de pavilion ar trebui să stabilească măsurile imediate necesare care ar trebui luate pentru ca nava să respecte normele. Acesta poate estima că unele deficienţe pot fi rectificate şi confirmate imediat de statul de port (de exemplu în cazul plutelor de salvare care au nevoie de reparaţii). În astfel de cazuri, statul de pavilion ar trebui să solicite confirmarea statului de port că deficienţele au fost remediate.
3. În cazul deficienţelor mai grave, în special cele de structură şi cele acoperite de certificatele eliberate de către statul de pavilion sau de către o organizaţie recunoscută (OR), statul de pavilion ar trebui să solicite efectuarea unei investigaţii speciale suplimentare de către unul dintre inspectorii săi sau să numească un inspector din partea OR pentru efectuarea respectivei investigaţii în numele său. La început, investigaţia ar trebui să se concentreze pe acele elementele unde statul de port a constatat deficienţe. În cazul în care fie statul de pavilion, fie inspectorul OR o consideră necesar, ancheta se poate transforma într-un control complet al tuturor elementelor acoperite de certificatele legale relevante.
4. În cazurile în care OR a efectuat investigaţii în conformitate cu punctul 3 de mai sus, inspectorul ar trebui să informeze statul de pavilion cu privire la măsurile luate, precum şi la starea navei în urma acestei anchete, astfel încât statul de pavilion să poată decide, după caz, măsurile necesare ulterioare.
5. În cazul în care ancheta derulată de statul de port a fost de asemenea anulată în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din Directiva 95/21/CE sau articolul 13 alineatul (5) din Directiva 2007/…/CE [privind controlul statului de port], statul de pavilion ar trebui să ia toate măsurile pentru a controla din nou nava cu privire la certificatele care privesc elementele unde statul de port a constatat deficienţe şi orice alte elemente unde se constată ulterior deficienţe. Statul de pavilion ar trebui fie să efectueze propriul control, fie să solicite un raport complet din partea inspectorului OR şi, unde este cazul, să solicite confirmarea că a fost efectuat un control satisfăcător şi că toate deficienţele au fost remediate. În momentul în care se declară satisfăcut, statul de pavilion ar trebui să confirme statului de port că nava este conformă cu dispoziţiile regulamentelor şi convenţiilor internaţionale aplicabile.
6. În cazul celor mai grave încălcări ale regulamentelor şi convenţiilor internaţionale, statul de pavilion ar trebui să trimită întotdeauna propriul inspector şi nu un inspector din partea OR, care să efectueze şi să supravegheze investigaţiile şi controalele menţionate la punctele 3-5.
7. Cu excepţia cazului în care se aplică dispoziţiile de la punctul 10, statul de pavilion solicită ca societatea să ia măsuri corective pentru ca nava să respecte regulamentele şi convenţiile internaţionale aplicabile înainte ca aceasta să obţină permisiunea de a părăsi portul de reţinere (pe lângă măsurile solicitate de statul de port). Dacă aceste măsuri corective nu sunt luate, certificatele relevante ar trebui retrase.
8. Statul de port ar trebui să ia în considerare măsura în care deficienţele înregistrate de statul de port şi constatate ca urmare a investigaţiei/controlului efectuat de statul de pavilion indică o slăbiciune în sistemul de gestionare al siguranţei al navei şi al societăţii. După caz, statul de pavilion ar trebui să organizeze reauditarea navei şi/sau a societăţii şi, împreună cu statul de port, să stabilească dacă această reauditare ar trebui să aibă loc înainte ca navei să i se permită să părăsească portul de reţinere.
9. Statul de pavilion ar trebui să menţină un contact permanent şi să coopereze cu statul de port pentru a ajuta la remedierea deficienţelor constatate şi să răspundă cât se poate de prompt la orice solicitări de clarificare venite din partea statului de port.
10. În cazul în care deficienţele nu pot fi remediate în portul de reţinere iar statul de port, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 95/21/CE sau articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2007/…/CE [privind controlul statului de port] permite navei să se îndrepte spre un şantier de reparaţii, statul de pavilion ar trebui să ia legătura cu statul de port pentru a stabili condiţiile în care se poate desfăşura acest voiaj şi să le confirme în scris.
11. În cazul în care nava nu este conformă cu condiţiile menţionate la punctul 10 de mai sus sau nu se prezintă la şantierul de reparaţii, statul de pavilion ar trebui să solicite imediat o explicaţie din partea societăţii şi va avea în vedere retragerea certificatelor navei. În plus, statul de pavilion ar trebui să efectueze un control suplimentar imediat ce i se iveşte posibilitatea.
12. Dacă din informaţiile pe care le are la dispoziţie, statul de pavilion consideră că reţinerea nu este justificată, acesta ar trebui să-şi comunice părerea statului de port şi să ia legătura cu societatea pentru a stabili dacă să folosească căile de recurs disponibile în statul de port.
3. MĂSURI ULTERIOARE
1. În funcţie de gravitatea deficienţelor constatate şi de măsurile imediate, statul de pavilion ar trebui să ia în considerare şi efectuarea unui control suplimentar al navei după revocarea reţinerii. Acest control suplimentar ar trebui să includă evaluarea eficienţei sistemului de gestionare a siguranţei. Orientativ, controlul suplimentar al navei ar trebui să fie efectuat de statul de pavilion în termen de [6] săptămâni de la momentul notificării sale cu privire la reţinerea navei. Costurile controlului suplimentar ar trebui suportate de către societate. Dacă statul de pavilion a programat derularea unui control legal al navei în termen de [3] luni, poate lua în considerare amânarea inspecţiei suplimentare până la momentul respectiv.
2. Statul de pavilion ar mai trebui să stabilească oportunitatea reauditării societăţii implicate. De asemenea, statul de pavilion ar trebui să revizuiască istoricul inspecţiilor altor nave aflate în responsabilitatea aceleiaşi societăţi, pentru a identifica dacă există alte slăbiciuni comune în flota societăţii respective.
3. Dacă nava a fost reţinută în mod justificat de mai multe ori în ultimii 2 ani, măsurile de urmărire ar trebui să fie mai urgente şi în orice caz, statul de pavilion ar trebui să efectueze un control suplimentar în termen de [4] săptămâni de la momentul notificării statului de pavilion cu privire la reţinerea navei.
4. În cazul în care reţinerea navei conduce la interzicerea acesteia în conformitate cu articolul 7b din Directiva 95/21/CE sau articolul 10 din Directiva 2007/…/CE [privind controlul statului de port], statul de port trebuie să efectueze un control suplimentar şi să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că societatea va readuce nava în conformitate cu toate convenţiile şi reglementările relevante. În momentul în care se declară satisfăcut, statul de pavilion ar trebui să transmită societăţii un document în acest sens.
5. În orice caz, statul de pavilion ar trebui să stabilească ce acţiuni legale, inclusiv amenzi suficient de severe pentru a descuraja încălcarea standardelor comunitare şi a reglementărilor internaţionale, pot fi luate împotriva societăţii. În cazul în care o navă care continuă să încalce dispoziţiile regulamentelorcomunitare şi convenţiilor internaţionale, statul de pavilion ar trebui să stabilească sancţiunile suplimentare eventuale necesare, inclusiv radierea navei din registrul acestuia.
6. Când toate măsurile corective pentru readucerea navei, în conformitate cu convenţiile internaţionale şi regulamentele Comunităţii, au fost luate, statul de pavilion ar trebui să transmită OMI şi Comisiei un raport elaborat în conformitate cu convenţia SOLAS 74 cu modificările ulterioare, capitolul I, norma 19(d) şi cu punctul 5.2 din Rezoluţia A.787(19) a OMI cu modificările ulterioare ale acesteia, pentru a respecta cerinţele OMI şi care să conţină informaţii suplimentare referitoare la dispoziţiile relevante ale Comunităţii, pentru a respecta cerinţele Comisiei.
4. CONTROL SUPLIMENTAR
1. Controlul suplimentar menţionat mai sus ar trebui să includă examinarea următoarelor elemente într-o măsură suficientă încât să convingă inspectorul statului de pavilion că nava, echipamentul şi echipajul său sunt conforme cu toate reglementările şi convenţiile internaţionale în vigoare:
Certificate şi documente
Structura şi echipamentul carenei
Condiţiile de atribuire a liniilor de încărcare
Principalele maşini şi sisteme
Gradul de curăţenie al spaţiilor maşinilor
Echipamente de salvare
Echipamente de siguranţă în caz de incendiu
Echipament de navigaţie
Echipament de manevrare a încărcăturii
Echipament radio
Echipament electric
Prevenirea poluării
Condiţii de trai şi de muncă
Componenţa echipajului
Certificarea echipajului
Siguranţa pasagerilor
Cerinţe operaţionale, inclusiv comunicarea între membrii echipajului, exerciţii, formare, operaţiile şi siguranţa pe puntea de comandă şi în sala motoarelor.
2. Aceasta ar trebui să includă, fără a se limita la, elementele relevante pentru o inspecţie prelungită menţionată în anexa V la Directiva 95/21/CE sau partea C din anexa VIII la Directiva 2007/…/CE [privind controlul statului de port]. Inspectorii statului de pavilion nu ar trebui să ezite să includă, acolo unde consideră necesar, teste funcţionale ale elementelor precum bărcile de salvare şi modalităţile de lansare în apă a acestora, maşinile principale şi auxiliare, panourile de acoperire a calelor, principalele sisteme electrice şi de golire.
JO L 324, 29.11.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 93/2007 al Comisiei (JO L 22, 31.1.2007, p. 12).
JO L 157, 7.7.1995, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/84/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 324, 29.11.2002, p. 53).
A se vedea Codul privind derularea investigaţiilor în legătură cu accidentele şi incidentele maritime, adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia A.849(20), astfel cum a fost modificată de rezoluţia A.884(21).