Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 martie 2007 privind viitorul provinciei Kosovo şi rolul UE (2006/2267(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 10 iunie 1999,
– având în vedere raportul realizat de trimisul special al Secretarului General al ONU privind revizuirea globală a punerii în aplicare a standardelor, prezentată Consiliului de Securitate al ONU la 7 octombrie 2005,
– având în vedere decizia Consiliului de Securitate al ONU, în declaraţia Preşedintelui din 24 octombrie 2005, de aprobare a propunerii Secretarului General privind iniţierea discuţiilor asupra statutului Kosovo,
– având în vedere numirea, la 14 noiembrie 2005, a lui Martti Ahtisaari în calitate de trimis special al Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru procesul de stabilire a viitorului statut al Kosovo,
– având în vedere Declaraţia Grupului de contact (Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, Statele Unite şi Rusia) din 31 ianuarie 2006, care subliniază natura specifică a problemei din Kosovo – creată, conform declaraţiei, de destrămarea Iugoslaviei şi de conflictele ulterioare, de epurarea etnică şi de evenimentele din 1999, dar şi de perioada lungă de administrare internaţională în conformitate cu Rezoluţia 1224 (1999) a Consiliului de Securitate al ONU - şi care solicită încheierea neîntârziată a unui acord negociat asupra situaţiei,
– având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 14-15 decembrie 2006, care susţin pe deplin eforturile lui Martti Ahtisaari pentru găsirea unei soluţii la problema statutului şi care reafirmă gradul de pregătire al Uniunii de a juca un rol semnificativ în ceea ce priveşte aplicarea acordului asupra viitorului statut,
– având în vedere raportul final al trimisului special privind statutul viitor al Kosovo şi propunerea globală referitoare la acordul asupra statutului Kosovo din 26 martie 2007,
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe şi avizul Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0067/2007),
A. întrucât principiile directoare pentru un acord asupra statutului Kosovo, adoptate de Grupul de contact la 7 octombrie 2005, subliniază faptul că acordul negociat ar trebui să reprezinte o prioritate internaţională şi că, odată început, procesul de negociere nu poate fi blocat şi trebuie dus la o concluzie; întrucât aceste principii stipulează clar că nu se poate reveni la situaţia anterioară lunii martie 1999, sau la împărţirea provinciei Kosovo, sau la unirea acesteia cu vreo altă ţară sau cu vreo parte a unei alte ţări,
B. întrucât, în anii "90, populaţia provinciei Kosovo a fost expusă unor acte de violenţă şi represiune sistematică, care, în 1999, a culminat cu o expulzare în masă a populaţiei civile care a determinat intervenţia Consiliului de Securitate al ONU, în urma acţiunii NATO, şi plasarea teritoriului sub controlul civil şi de securitate internaţional; întrucât acest lucru a creat o situaţie fără precedent în cadrul dreptului internaţional,
C. întrucât evenimentele din martie 2004, care trebuie condamnate, dovedesc tensiunile persistente de pe teritoriul provinciei Kosovo, dintre comunităţile albaneză şi cea sârbă, şi necesitatea găsirii unei soluţii care să garanteze drepturile ambelor etnii şi ale altor grupuri etnice, în conformitate cu publicaţiile Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), ale Consiliului Europei şi ale altor organizaţii competente în domeniul protecţiei minorităţilor,
D. întrucât stabilirea statutului viitor al provinciei Kosovo va contribui la dezvoltarea economică a provinciei Kosovo, la formarea unei clase politice mature şi la dezvoltarea unei societăţi tolerante, nesegregaţioniste în provincie,
E. întrucât, în ciuda numeroaselor runde de discuţii, nu s-a putut ajunge, din păcate, la niciun acord negociat acceptabil pentru ambele părţi, şi luând notă de faptul că trimisul special al ONU a prezentat Grupului de contact şi Secretarului General al ONU propuneri de soluţionare,
F. întrucât acordul final nu poate fi dictat de ameninţări de radicalizare în Kosovo sau în Serbia, ci trebuie să fie rezultatul unei soluţii care să ţină seama de interesele tuturor părţilor implicate,
G. întrucât o întârziere mai mare în stabilirea statutului provinciei Kosovo ar putea avea un impact negativ asupra situaţiei deja fragile şi tensionate,
H. întrucât evenimentele din 1999, administraţia internaţională interimară îndelungată şi formarea, precum şi consolidarea treptată a instituţiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo au creat o situaţie excepţională care determină ca reintegrarea provinciei Kosovo în Serbia să fie de neconceput,
I. întrucât relaţiile dintre Kosovo şi Serbia, date fiind legăturile culturale, religioase şi economice strânse, ar trebui dezvoltate în continuare în spiritul parteneriatului şi bunei vecinătăţi în interesul întregii populaţii din provincia Kosovo şi din Serbia,
J. întrucât lipsa încrederii dintre diferitele grupuri etnice, situaţia în continuare instabilă şi necesitatea dezvoltării şi consolidării unor instituţii democratice şi multietnice în Kosovo reclamă o prezenţă internaţională continuă pentru viitorul apropiat,
K. întrucât comunitatea internaţională ar trebui să continue să investească în educaţie, în special având în vedere dificultăţile mari întâmpinate de tânăra generaţie din Kosovo,
L. întrucât, dată fiind poziţia strategică a provinciei Kosovo, Uniunea Europeană trebuie să aibă un rol central în monitorizarea, asigurarea şi facilitarea punerii în aplicare a acordului asupra statutului, precum şi în asistenţa acordată pentru organizarea şi consolidarea instituţiilor democratice în Kosovo, în vreme ce Parlamentul îşi exercită responsabilităţile de supraveghere,
M. întrucât contribuţia UE trebuie, totuşi, să fie condiţionată de îndeplinirea, în cadrul acordului, a anumitor cerinţe minime,
N. întrucât acordul final asupra statutului trebuie să fie compatibil cu UE, adică trebuie să furnizeze un cadru constituţional care să fie compatibil cu perspectivele europene ale provinciei Kosovo şi trebuie să permită Uniunii desfăşurarea întregii game de instrumente pe care aceasta le are la dispoziţie,
1. sprijină procesul iniţiat de ONU de stabilire a statutului final al provinciei Kosovo, precum şi eforturile de stabilire a unui cadru viabil care să garanteze stabilitatea şi protecţia pentru toate comunităţile din Kosovo şi o dezvoltare socială şi economică în mod autonom şi pe termen lung; sprijină propunerea globală de acord asupra statutului provinciei Kosovo a dlui Ahtisaari şi consideră că suveranitatea supravegheată de comunitatea internaţională reprezintă cea mai bună opţiune pentru îndeplinirea acestor obiective; în acest sens, solicită Consiliului de Securitate al ONU să adopte rapid o nouă rezoluţie de înlocuire a Rezoluţiei 1244;
2. consideră că singura soluţie durabilă pentru Kosovo este aceea care:
–
asigură accesul Kosovo la organizaţiile financiare internaţionale şi, astfel, îi permite începerea relansării sale economice şi crearea condiţiilor pentru crearea de locuri de muncă;
–
prevede prezenţa internaţională în vederea menţinerii caracterului multietnic al Kosovo şi a garantării intereselor şi siguranţei populaţiei de origine sârbă şi romă, precum şi a altor comunităţi etnice;
–
acordă asistenţă internaţională în vederea garantării înfiinţării de instituţii eficiente şi autonome pentru întreaga populaţie din Kosovo, care funcţionează în conformitate cu statul de drept şi cu normele fundamentale ale democraţiei;
–
permite Kosovo să îşi realizeze dorinţa de integrare în Europa, care, în timp, va conduce la relaţii de interdependenţă reciprocă cu vecinii săi;
3. consideră că orice acord privind statutul viitor al Kosovo trebuie să fie în conformitate cu dreptul internaţional;
4. îşi exprimă speranţa că un guvern puternic şi clar pro-european poate fi format curând în Serbia, care va fi implicat în mod serios şi pozitiv în căutarea unei soluţii la problema legată de statutul provinciei Kosovo; subliniază faptul că un astfel de guvern este, de asemenea, necesar în vederea unei cooperări depline cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie şi va permite, în aceste condiţii, redeschiderea negocierilor şi încheierea finală a unui acord de stabilizare şi asociere între Serbia şi Uniunea Europeană;
5. Consideră că acordul final ar trebui să cuprindă, inter alia, următoarele aspecte:
–
o definiţie clară a rolului şi mandatului prezenţei internaţionale civile şi de securitate;
–
dispoziţii clare privind descentralizarea care să asigure o autonomie semnificativă în domeniile cheie, cum ar fi educaţia, sănătatea şi securitatea locală, iar în cazul municipalităţilor sârbe, să permită legăturile directe, însă transparente, cu Belgradul; aceste dispoziţii trebuie să poată fi susţinute din punct de vedere financiar şi nu trebuie să submineze prerogativele bugetare, executive şi legislative ale unui Kosovo unitar;
–
respectarea deplină a drepturilor omului, inclusiv obligaţia de a furniza garanţii constituţionale pentru interesele vitale ale minorităţilor şi ale refugiaţilor, şi mecanisme adecvate pentru protejarea acestor interese;
–
protejarea tuturor siturilor culturale şi religioase;
–
dispoziţii privind organizarea unei Forţe de securitate în Kosovo, uşor echipate, multietnice, cu sferă de acţiune, capacitate şi funcţii limitate, aflate sub supravegherea strictă a Forţei de menţinere a păcii în Kosovo conduse de NATO (KFOR);
–
garanţii internaţionale pentru integritatea teritorială a tuturor statelor învecinate;
6. subliniază că soluţia în Kosovo nu va crea niciun precedent în dreptul internaţional, deoarece Kosovo a fost sub mandatul ONU din 1999 iar Rezoluţia 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al ONU includea deja dispoziţii privind necesitatea soluţionării chestiunii statutului final al provinciei Kosovo; concluzionează, prin urmare, că situaţia din Kosovo nu este în nici un fel comparabilă cu situaţia din alte regiuni de conflict care nu se află sub administrarea ONU;
7. subliniază că acordul trebuie să stipuleze, de asemenea, mecanisme instituţionale specifice pentru Kosovska Mitrovica, care să garanteze complet drepturile şi securitatea comunităţii sârbe, fără a submina unitatea provinciei Kosovo; consideră că aceste mecanisme trebuie supravegheate direct de către comunitatea internaţională, în colaborare cu Belgradul; totuşi, reaminteşte Serbiei că această implicare în Kosovo este legată de cooperarea Serbiei în aplicarea acordului final privind statutul provinciei;
8. salută, prin urmare, faptul că propunerea domnului Ahtisaari subliniază autonomia largă a comunităţii sârbe şi a altor comunităţi, inclusiv un grad semnificativ de autonomie a municipalităţii, în conformitate cu principiile europene ale subsidiarităţii şi autoguvernării;
9. este de părere că comunitatea internaţională ar trebui, pe cât posibil, să îşi mărească prezenţa pentru a acorda asistenţă autorităţilor locale în:
–
punerea în aplicare a condiţiilor acordului;
–
dezvoltarea de capacităţi instituţionale, administrative, judiciare şi politice autonome şi echilibrate din punct de vedere etnic;
–
realizarea de progrese privind atingerea standardelor ONU şi a nivelurilor indicative ale UE privind stabilizarea şi asocierea;
10. de aceea, consideră că, deşi trebuie să aibă un personal corespunzător sarcinilor acesteia, prezenţa internaţională în Kosovo nu trebuie să aibă drept rezultat organizarea unei administraţii paralele sau dublarea administraţiei existente conduse de ONU;
11. subliniază că această comunitate internaţională trebuie să deţină prerogative corective directe şi, în anumite cazuri, de substituire în domeniile decisive, precum:
–
protejarea intereselor vitale ale minorităţilor;
–
protejarea siturilor sensibile;
–
securitatea;
–
justiţia şi statul de drept mai lărgit, în special lupta împotriva crimei organizate;
12. subliniază necesitatea unor eforturi suplimentare pentru a susţine reîntoarcerile viitoare ale refugiaţilor şi ale persoanelor strămutate în Kosovo; subliniază că soluţia pentru o întoarcere durabilă este reprezentată de oportunităţile de lucru şi că dezvoltarea economică durabilă trebuie să devină acum o prioritate; subliniază că refugiaţii care nu sunt de etnie sârbă şi albaneză, precum roma şi ashkali, au nevoie de o atenţie specială, inclusiv persoanele strămutate de etnie romă care trăiesc în taberele din Kosovska Mitrovica;
13. sprijină necesitatea unui sistem educaţional inclusiv şi corect care va permite elevilor de etnie romă şi ashkali să fie parţial educaţi în limba romă, îmbogăţindu-se astfel identitatea şi cultura acestor comunităţi minoritare;
14. subliniază rolul important al Consiliului de Securitate al ONU în luarea unei decizii finale privind viitorul statut al provinciei Kosovo ; îndeamnă Uniunea Europeană şi statele membre, în special statele membre care fac parte şi din Consiliul de Securitate al ONU, să susţină complet şi în mod activ o soluţie viabilă pentru viitorul statul al provinciei Kosovo;
15. consideră că adoptarea unei noi rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU este, de asemenea, crucială pentru angajamentul viitor al UE în provincia Kosovo şi că, în lipsa acestei rezoluţii, nu ar trebui programată nicio implicare consolidată a UE;
16. are convingerea că, în lumina rolului său central în ceea ce priveşte punerea în aplicare a acordului, Uniunea Europeană are dreptul de a se exprima asupra condiţiilor finale ale acestuia;
17. consideră că statele membre trebuie să ajungă la o poziţie comună cu privire la provincia Kosovo şi, de aceea, solicită Consiliului să adopte o poziţie comună privind problema statutului, precizând cerinţele minime pentru o soluţie durabilă pentru Kosovo, compatibilă cu UE;
18. aminteşte că, în conformitate cu articolul 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană, este de aşteptat ca statele membre reprezentate în Consiliul de Securitate al ONU să susţină această poziţie comună şi să informeze regulat Consiliul UE, cu privire la negocieri; solicită, de asemenea, ca Parlamentul European să fie informat periodic;
19. invită statele membre ale UE care fac parte şi din Grupul de contact să împărtăşească informaţiile deţinute cu Consiliul şi cu toate celelalte state membre, şi să îmbunătăţească coordonarea şi cooperarea cu ele, deoarece întreaga UE va purta responsabilitatea internaţională şi financiară a acordului final;
20. recomandă statelor membre din cadrul Consiliului de Securitate al ONU şi, în special, membrilor permanenţi să joace un rol constructiv, să depună toate eforturile să asigure că cele două părţi implicate acţionează în mod flexibil şi să adopte o soluţie neambiguă şi durabilă pentru Kosovo, în conformitate cu propunerile prezentate de trimisul special, cu acordul celor două părţi;
21. este pregătit să pună la dispoziţie resursele adiţionale necesare pentru a finanţa implicarea ulterioară a UE în Kosovo, în vederea punerii în aplicare a acordului final asupra statutului şi a susţinerii perspectivelor europene ale provinciei Kosovo, cu condiţia ca:
–
acordul final susţinut de Consiliul de Securitate al ONU să reflecte poziţia comună a Uniunii,
–
să se desfăşoare o consultare avansată suficientă cu privire la sfera de acţiune, obiectivele, mijloacele şi modalităţile de realizare ale misiunii respective, astfel încât Parlamentul să se asigure că resursele corespund sarcinilor;
–
resursele financiare adiţionale să fie puse la dispoziţie conform termenilor Acordului interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(1); şi
–
o conferinţă a donatorilor internaţionali să fie convocată în timp util;
22. susţine înfiinţarea unei misiuni a Politicii europene de securitate şi de apărare (PESA) în Kosovo care să contribuie la punerea în aplicare a acordului privind statutul în domeniul statului de drept; consideră că misiunea PESA ar trebui să deţină toate resursele necesare pentru a asigura îndeplinirea mandatului său şi să-şi asume marea responsabilitate care i-a fost acordată;
23. aminteşte angajamentul, dat de Preşedinţia finlandeză în numele Consiliului în legătură cu adoptarea bugetului pentru 2007, de a furniza Parlamentului informaţii detaliate privind sfera de acţiune, obiectivele şi posibilele implicaţii financiare ale viitoarei operaţiuni, precum şi planificarea procedurilor misiunii;
24. subliniază faptul că Uniunea Europeană este reprezentată în Kosovo atât de Biroul de Legătură al Comisiei, cât şi de organisme conduse de Secretarul General/Înaltul Reprezentant al Consiliului; invită Consiliul să analizeze dacă organizarea prezenţei sale în Kosovo poate fi raţionalizată şi simplificată mai mult;
25. este preocupat de modul în care se va gestiona tranziţia de la Misiunea Administraţiei interimare a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo (UNMIK) la noul Birou civil internaţional; aminteşte UNMIK că trebuie să se implice în continuare în Kosovo, până ce noul birou este organizat şi pe deplin operaţional; invită ONU şi UE să planifice anumite mijloace de prevenire a pierderii ulterioare a expertizei internaţionale în domeniile importante de administraţie, în mod special având în vedere faptul că Instituţiile provizorii de autoguvernare din Kosovo au nevoie de timp şi asistenţă pentru a prelua de la UNMIK anumite competenţe legislative şi executive;
26. îndeamnă OSCE să continue să joace un rol important în provincia Kosovo după acordul asupra statutului, în ceea ce priveşte, în special, supravegherea şi verificarea derulării alegerilor; invită, în acest sens, atât Consiliul şi OSCE să-şi consolideze cooperarea în domeniul statului de drept, cu o împărţire clară a sarcinilor în ceea ce priveşte misiunea PESA;
27. îşi exprimă susţinerea pentru accentul pus de UE asupra sistemului judiciar şi statul de drept în faza ulterioară acordului, subliniind faptul că este nevoie de un transfer lin al responsabilităţilor; solicită împărţirea clară şi transparentă a sarcinilor şi responsabilităţilor între instanţele şi autorităţile judiciare interne din provincia Kosovo şi misiunea prevăzută de UE de menţinere a ordinii publice; solicită responsabilitatea deplină şi respectul statului de drept în legătură cu deţinerile şi cu alte acţiuni ale KFOR;
28. atrage atenţia autorităţilor albaneze din Kosovo asupra aşteptărilor comunităţii internaţionale în privinţa lor, şi anume:
–
să-şi îndrepte efortul asupra dezvoltării capacităţii instituţionale şi administrative necesare pentru a prelua responsabilităţile exercitate până acum de UNMIK;
–
să elaboreze conceptul de cetăţenie kosovară care să dezvolte în mod explicit caracterul multilingv şi multietnic al regiunii şi în acelaşi timp, să lase loc diverselor comunităţi etnice care formează populaţia Kosovo;
–
să acţioneze serios şi constructiv în vederea organizării unei ţări şi a unei societăţi multietnice, multiculturale, multiconfesionale tolerante, care respectă drepturile tuturor grupurilor etnice;
29. în acest context, subliniază că prezenţa internaţională va rămâne în Kosovo până la includerea şi atingerea deplină a obiectivelor de mai sus;
30. îşi exprimă profunda îngrijorare legată de recentele demonstraţii violente din Kosovo, care pun în pericol continuarea procesului de găsire a unei soluţii paşnice pentru viitorul statut al Kosovo; invită ambele părţi să dea dovadă de cea mai mare reţinere şi să facă posibilă finalizarea paşnică a procesului de stabilire a unui statut;
31. aminteşte autorităţilor din Kosovo că, odată cu soluţionarea problemei statutului, locuitorii din Kosovo vor solicita ca guvernul să trateze problemele care le afectează viaţa de zi cu zi, cum ar fi cele legate de securitate, dezvoltare economică, corupţie şi crimă organizată, ocuparea forţei de muncă, servicii publice adecvate şi egalitatea tuturor în faţa legii;
32. invită atât autorităţile UE, cât şi autorităţile din Kosovo să coopereze, astfel încât să creeze condiţii pentru o creştere economică îmbunătăţită în avantajul tuturor comunităţilor etnice din Kosovo; reaminteşte necesitatea stabilirii unui plan de dezvoltare economică pe termen lung, cuprinzător şi realist, precum şi necesitatea respectării depline a principiilor fundamentale ale statului de drept şi a unei strategii de luptă împotriva corupţiei detaliate şi având resurse adecvate;
33. subliniază necesitatea unei susţineri mai mari pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) în temeiul Cartei europene pentru întreprinderile mici, la care Kosovo a aderat; invită Comisia să asigure acces la fondurile structurale ale UE, să acorde o finanţare mai mare proiectelor legate de IMM-uri şi să instaureze un cadru instituţional menit să consolideze cooperarea dintre Comunitate şi sectorul privat din Kosovo;
34. recomandă liderilor comunităţii sârbe din Kosovo să recunoască faptul că interesele acesteia sunt realizate mai bine într-un Kosovo democratic, descentralizat şi viabil şi să se implice în procesul ulterior acordului, cu scopul de a se asigura că dispoziţiile acordului care îi privesc în mod direct sunt puse în aplicare în totalitate;
35. solicită guvernului sârb de la Belgrad să recunoască faptul că viitorul constă în dezvoltarea unor legături strânse, transparente cu Kosovo în contextul unei integrări regionale aprofundate şi a unei perspective comune privind aderarea la UE în viitor;
36. subliniază faptul că găsirea unei soluţii la problema viitorului statut al Kosovo pe baza propunerilor finale ale domnului Ahtisaari are cea mai mare importanţă pentru stabilitate şi pentru dezvoltarea viitoare a întregii regiuni; invită, în acest context, guvernele statelor din vecinătate să contribuie în mod pozitiv la acest proces şi să respecte frontierele existente; susţine ideea conform căreia, pe termen lung, soluţia legată de statutul viitor al Kosovo ţine şi de faptul că atât Serbia, cât şi Kosovo vor deveni părţi ale UE, împreună cu vecinii lor, deoarece viitorul Balcanilor de Vest rezidă în Uniunea Europeană;
37. reaminteşte faptul că includerea Kosovo în Procesul de stabilizare şi asociere va consolida, inter alia, relaţiile economice ale Kosovo cu statele membre şi cu vecinii acestora în Balcanii de Vest şi va facilita procesul de stabilizare din regiune;
38. salută semnarea acordurilor de liber-schimb cu Albania, cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, cu Bosnia-Herţegovina şi Croaţia; solicită autorităţilor din Kosovo să aplice complet aceste acorduri şi să se asigure că liberul schimb continuă cu Serbia şi Muntenegru;
39. invită Consiliul şi Comisia să aibă în vedere încheierea unui acord de facilitare a vizelor pentru Kosovo, ca parte din faza ulterioară încheierii acordului şi în conformitate cu orientările în curs de negociere cu ţările învecinate, având în vedere problemele deosebite legate de Kosovo, şi anume lipsa birourilor consulare a multor state membre şi utilizarea, până în prezent, a paşapoartelor UNMIK;
40. invită autorităţile kosovare şi sârbe să coopereze pe deplin şi cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie în vederea eliberării presupuşilor criminali de război;
41. consideră că publicarea raportului domnului Ahtisaari ar trebui însoţită de o vastă campanie de sensibilizare menită să explice în mod clar şi obiectiv populaţiei vizate, inclusiv cetăţenilor sârbi, termenii acordului propus şi că Parlamentul European trebuie să pună accentul pe mesajul de convieţuire paşnică în ceea ce priveşte Kosovo; consideră că un Kosovo care recunoaşte drepturile majorităţii şi minorităţii va fi stabil şi prosper;
42. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, Guvernului Serbiei şi instituţiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo, UNMIK, Membrilor Grupului de contact, Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi trimisului special al Secretarului General al ONU pentru procesul de stabilire a viitorului statut al Kosovo.