Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale din 22 noiembrie 1990 privind viitoarele surse de finanţare ale Comunităţii Europene(1) şi din 21 aprilie 1994 privind un nou sistem de resurse proprii al Uniunii Europene(2),

–   având în vedere Directiva 94/728/CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene(3),

–   având în vedere documentul din 7 octombrie 1998 intitulat "Finanţarea Uniunii Europene - Raportul Comisiei privind funcţionarea sistemului de resurse proprii" (COM(1998)0560),

–   având în vedere rezoluţia sa din 11 martie 1999 privind necesitatea de modificare şi reformă a sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene(4),

–   având în vedere poziţia sa din 17 noiembrie 1999 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene(5),

–   având în vedere Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene(6),

–   având în vedere Raportul Comisiei privind funcţionarea sistemului de resurse proprii (COM(2004)0505) şi propunerea Comisiei pentru o nouă decizie a Consiliului privind resursele proprii, însoţită de o propunere de Regulament al Consiliului privind măsurile de punere în aplicare a corecţiei dezechilibrelor bugetare, în conformitate cu articolele 4 şi 5 din decizia Consiliului din (...) privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene (COM(2004)0501 prezentată la 14 iulie 2004,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 8 iunie 2005 privind provocările politice şi mijloacele bugetare ale Uniunii extinse 2007-2013(7)

–   având în vedere studiul pentru Parlamentul European: Resurse proprii: evoluţia sistemului în cele 25 de state membre ale UE, prezentat la 30 iunie 2005(8),

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 15-16 decembrie 2005,

–   având în vedere propunerea Comisiei pentru o Decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene şi Documentul de lucru al Comisiei privind calculul, finanţarea, plata şi înscrierea în buget a corecţiei dezechilibrelor bugetare în favoarea Regatului Unit ("corecţia Regatului Unit") în conformitate cu articolele 4 şi 5 ale Deciziei (...) a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene (COM(2006)0099),

–   având în vedere poziţia din 4 iulie 2006 privind propunerea de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene(9),

–   având în vedere studiul pentru Parlamentul European: Resurse proprii ale UE – Evaluarea preliminară a domeniului de aplicare a taxelor din statele membre care vin în sprijinul unui sistem de impozitare comunitar, prezentat în ianuarie 2007(10),

–   având în vedere reuniunile Comisiei pentru bugete cu preşedinţii comisiilor pentru bugete ale parlamentelor naţionale, care au avut loc la 16 iunie 2005 şi la 21 iunie 2006,

–   având în vedere răspunsurile la chestionarul privind resursele proprii transmis de Comisia pentru bugete, la 30 noiembrie 2005, către toate comisiile pentru bugete din cadrul parlamentelor naţionale ale statelor membre,

–   având în vedere schimburile oficiale sau neoficiale de opinii dintre raportorul permanent pentru resursele proprii şi comisiile parlamentare corespunzătoare, sau reprezentanţii acestora, desfăşurate ca urmare a invitaţiei parlamentelor naţionale interesate de purtarea unor discuţii pe această temă în cursul anilor 2006 şi 2007,

–   având în vedere rezultatele obţinute în cadrul grupurilor de lucru pentru viitoarele surse de finanţare ale Uniunii Europene la reuniunile parlamentare comune din 8-9 mai 2006 şi 4-5 decembrie 2006,

–   având în vedere Acordul Interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(11), în special punctul 8, şi Declaraţia nr. 3 privind revizuirea cadrului financiar, anexată acestui acord,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete şi avizul Comisiei pentru afaceri constituţionale, al Comisiei pentru control bugetar, al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi al Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0066/2007),

A.   întrucât prima Comunitate Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO), înfiinţată la 23 iulie 1952, a fost finanţată printr-un sistem autentic de resurse proprii, bazat pe o prelevare percepută pe fiecare tonă de oţel produsă, plătibilă direct de societăţile producătoare de cărbune şi oţel către bugetul CECO,

B.   întrucât, conform Tratatului de la Roma din 25 martie 1957, Comunitatea Economică Europeană avea să fie finanţată din contribuţiile naţionale numai pentru o perioadă de tranziţie, urmată de o trecere la un sistem de resurse proprii,

C.   întrucât această trecere s-a produs abia la 21-22 aprilie 1970, când Consiliul European din Luxemburg a hotărât încetarea contribuţiilor naţionale şi introducerea unui nou sistem de finanţare bazat pe două resurse proprii autentice - prelevările agricole şi drepturile vamale - suplimentate de o a treia resursă bazată pe taxa pe valoare adăugată (TVA),

D.   întrucât toate eforturile Parlamentului(12) de a recurge la declaraţiile de TVA existente pentru a stabili baza de evaluare utilizabilă pentru resursa TVA ("metoda declaraţiilor") în locul bazei armonizate, calculată prin aplicarea unei rate ponderate medii la veniturile totale nete ("metoda veniturilor") s-au dovedit a fi inutile, având ca efect faptul că resursa TVA a devenit, dintr-o resursă proprie autentică aflată în legătură directă şi substanţială cu cetăţenii europeni, un pur instrument statistic de calculare a contribuţiei unui stat membru,

E.   întrucât "Acordul de la Fontainebleau", încheiat de şefii de stat şi de guvern la 25-26 iunie 1984, menţiona în mod clar faptul că "politica de cheltuieli este, în ultimă instanţă, modalitatea esenţială de soluţionare a problemei dezechilibrelor bugetare"; întrucât, totuşi, Consiliul European a înfiinţat în acelaşi timp faimoasa "deducere" acordată Regatului Unit, un mecanism de corecţie pentru Regatul Unit care prevede că, începând cu anul 1985, Regatul Unit va primi 66% din diferenţa existentă între cota-parte de participare la plăţile TVA şi cota de cheltuieli alocate pentru anul respectiv; întrucât costul acestei reduceri urma să fie finanţat de toate statele membre, stabilindu-se un plafon pentru contribuţia Germaniei; întrucât aceasta a dus la o deducere a contribuţiilor anuale ale Regatului Unit la bugetul UE egală cu o medie anuală de 5,3 miliarde de euro în perioada 2001-2004,

F.   întrucât, în cadrul aceleiaşi reuniuni la nivel înalt, şefii de stat şi de guvern au hotărât, de asemenea, să acorde aceeaşi facilitate, în principiu şi la momentul corespunzător, "oricărui stat membru care ar suporta o sarcină bugetară considerată excesivă în raport cu prosperitatea sa relativă",

G.   întrucât Consiliul European de la Bruxelles din 11-13 februarie 1988 a stabilit un plafon pentru bugetul Comunităţii de 1,2% din produsul naţional brut pentru plăţi şi de 1,3% pentru angajamente şi a confirmat că statele membre pot reţine 10% din veniturile din resursele proprii tradiţionale pentru a-şi acoperi costurile de colectare,

H.   întrucât plafonul de resurse proprii a fost ridicat, pentru Uniunea Europeană care număra 15 state membre, la 1,24% din venitul naţional brut al UE din creditele de plată şi la 1,31% din creditele de angajament în perioada 1993-1999 şi a rămas neschimbat de atunci, deşi Uniunea s-a extins,

I.   întrucât, în primul rând, Consiliul European din 1988 de la Bruxelles a creat o a patra resursă "suplimentară" bazată pe produsul naţional brut, care urmează să fie utilizată numai dacă şi în momentul în care suma colectată din TVA şi din resursele proprii tradiţionale se dovedeşte a fi insuficientă pentru a acoperi angajamentele financiare ale Comunităţii,

J.   întrucât, de-a lungul timpului, această resursă a devenit resursa principală a bugetului Uniunii Europene, reprezentând aproximativ 70% din veniturile pentru exerciţiul financiar 2007, în timp ce resursele provenind din TVA reprezintă aproximativ 15%, iar cota aferentă resurselor proprii tradiţionale (drepturi vamale şi prelevări agricole combinate) a scăzut la numai 15% din venituri,

K.   întrucât Decizia privind resursele proprii actuale din 29 septembrie 2000 a intrat în vigoare la 1 martie 2002, având următoarele caracteristici principale: un plafon al resurselor proprii de 1,24% din venitul naţional brut al Uniunii (echivalent cu 1,27% din PIB) pentru creditele de plată şi 1,31% din venitul naţional brut (echivalent cu 1,335% din PIB) pentru creditele de angajament, o indemnizaţie pentru statele membre pentru costurile de colectare a resurselor proprii tradiţionale de 25%, o rată de apel maximă a TVA de 0,50%, o bază de calcul a taxei pe valoare adăugată pentru statele membre restricţionată la 50% din produsul naţional brut al acestora (reducerea bazei de calcul a TVA) şi o reducere în favoarea unui stat membru, cu excepţii pentru o serie de alte state membre cu privire la finanţarea acestei deduceri,

L.   întrucât cea mai recentă propunere a Comisiei prezentată în 2006 are ca obiectiv punerea în aplicare a deciziilor Consiliului European de la Bruxelles din 15-16 decembrie 2005 în domeniul resurselor proprii, care vizează în principal stabilirea unor regimuri mai speciale pentru anumite state membre contribuabile nete, spre exemplu rate de apel pentru TVA scăzute sau reduceri la valoarea brută pentru contribuţiile la venitul naţional brut, în afara listei de excepţii deja existente, sporind astfel complexitatea şi incomprehensibilitatea sistemului şi alimentând conceptul limitat al dezechilibrelor bugetare,

M.   întrucât Consiliul European a reînnoit, de asemenea, decizia luată în anul 2000 privind majorarea primei de colectare ce urmează a fi reţinută de statele membre de la 10% la 25% din resursele proprii tradiţionale, în ciuda faptului incontestabil că acest procent nu este corelat cu cheltuielile de colectare efective ale statelor membre, favorizează statele membre ale căror venituri provin în mare parte din drepturile vamale, în detrimentul celorlalte, şi trebuie, prin urmare, considerată ca fiind o altă formă de deducere,

N.   întrucât propunerea Comisiei referitoare la o nouă decizie privind resursele proprii, în ciuda faptului că a fost între timp aprobată de Parlament(13), este încă blocată în Consiliu de către statele membre care au fost iniţial în favoarea acestei decizii, însă se opun în prezent aplicării ei pe teritoriul lor,

O.   întrucât Parlamentul are în vedere revizuirea detaliată a veniturilor şi cheltuielilor UE în 2008/2009, aşa cum este prevăzut de Acordul Interinstituţional din 17 mai 2006, văzând în aceasta o ocazie, ce nu trebuie ratată, de a reveni la un sistem autentic dar echitabil de resurse proprii în spiritul tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene,

P.   întrucât, încă de la începutul anului 2006, au avut loc consultări cu parlamentele naţionale interesate de purtarea unor discuţii pe această temă, pentru a depune toate eforturile în vederea stabilirii unei baze parlamentare comune pentru acest viitor proces de revizuire,

Q.   întrucât, deocamdată, aceste consultări au constat în simple schimburi de opinii personale între parlamentari, datorită faptului că majoritatea partidelor politice naţionale şi a parlamentelor nu au avut încă ocazia de a adopta o poziţie oficială cu privire la emiterea de resurse proprii,

R.   întrucât, cu toate acestea, aceste reuniuni au permis identificarea, între participanţi, a mai multor subiecte de consens şi a unui obiectiv majoritar de găsire a unei modalităţi de colaborare cu privire la viitorul finanţării UE,

S.   întrucât, între timp, preşedintele Adunării Generale portugheze a înaintat o propunere de organizarea unei conferinţe a preşedinţilor comisiilor pentru bugete şi finanţe din cadrul parlamentelor naţionale şi al Parlamentului European, dedicată resurselor proprii şi perspectivelor financiare ale Uniunii, în timpul Preşedinţiei portugheze, în al doilea semestru al anului 2007,

Insuficienţe ale sistemului de finanţare actual

1.   subliniază că folosirea unui sistem în care aproximativ 70% din veniturile Uniunii nu provin din resurse proprii, ci direct de la bugetele naţionale, prin intermediul resurselor provenind din venitul intern brut, iar 15% provin din procentul ratei TVA, care nu poate fi considerată (pe baza modului în care este calculată) ca fiind, din toate punctele de vedere, o resursă proprie UE, se îndepărtează de dispoziţiile şi spiritul Tratatului de la Roma; subliniază că însăşi existenţa UE a contribuit la intensificarea schimburilor comerciale intracomunitare şi la creşterea "bunăstării" în statele membre, motiv pentru care UE este pe deplin îndreptăţită să aplice un sistem de resurse proprii autentice şi nu unul alimentat de contribuţiile naţionale;

2.   subliniază faptul că tocmai această noţiune de "cotizaţie de membru" a dus la punerea accentului pe dezbaterea cu privire la viziunea limitată a contribuabilului net care nu ia în considerare beneficiile aduse de Uniunea Europeană în domeniul păcii, libertăţii, prosperităţii şi securităţii, în ciuda faptului că noţiunea de "solduri bugetare nete" prezintă deficienţe semnificative şi din punct de vedere tehnic şi nu permite decât pure aproximaţii; subliniază faptul că nici partea de venituri ("efectul Rotterdam"), nici partea de cheltuieli ("efectul Luxemburg") a soldurilor nete nu reflectă pe deplin realitatea;

3.   este ferm convins că sistemul actual de resurse proprii bazat pe contribuţiile statelor membre este atât neechitabil faţă de cetăţeni, cât şi nedemocratic, şi nu contribuie la consolidarea angajamentului faţă de integrarea europeană; pe lângă aceasta, un astfel de sistem, în măsura în care impune asupra contribuţiei la Uniunea Europeană percepţia conform căreia aceasta constituie o sarcină suplimentară asupra bugetelor naţionale, nu asigură Uniunii fonduri suficiente pentru realizarea tuturor politicilor, critică sever posibilităţile create pentru ca o ţară să finanţeze oficial numai acele politici care prezintă interes pentru aceasta; se teme că acest fapt ar putea marca începutul distrugerii valorilor care au caracterizat succesul Uniunii de-a lungul ultimilor 50 de ani;

4.   subliniază că sistemul actual, cu cele patru resurse diferite şi diversele mecanisme de deduceri, fie generale în favoarea unuia dintre statele membre, de pildă deducerea acordată Regatului Unit, fie speciale, precum deducerile pentru finanţarea altor deduceri, este prea complex, lipsit de transparenţă şi de neînţeles pentru cetăţenii europeni; subliniază faptul că acest sistem nu contribuie cu nimic la satisfacerea cerinţei de stabilire a unei legături directe între Uniune şi cetăţenii acesteia;

5.   notează faptul că, în cadrul deciziilor privind "resurselor proprii" şi "perspectivele financiare", condiţia de unanimitate face ca orice rezultat al negocierilor din aceste domenii să depindă de bunăvoinţa şi posibilităţile financiare chiar şi ale celor mai reticente state membre, fie acestea bogate sau sărace; nu este surprins de faptul că rezultatele din acest domeniu sunt deseori dezamăgitoare;

6.   atribuie acestui sistem deficitar inadvertenţele Acordului din cadrul Consiliului European privind noua perspectivă financiară 2007–2013 încheiat la reuniunea la nivel înalt de la Bruxelles, din 14-15 decembrie 2005; consideră că pachetul financiar convenit, cu nenumăratele sale excepţii pe partea de venituri şi compensaţiile acordate anumitor state membre pe partea de cheltuieli, este o dovadă clară a eşecului înregistrat de sistemul actual; consideră că este inacceptabil că toate statele membre au căzut de acord asupra unor proiecte importante ale Comunităţii, precum Galileo sau reţeaua transeuropeană, stabilind obiective ambiţioase, de pildă obiectivele de la Goteborg şi Lisabona sau Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, iar acum nimeni nu vrea să le finanţeze;

7.   deplânge faptul că, în loc să creeze un sistem mai simplu şi mai transparent, Consiliul European de la Bruxelles din 2005 a complicat sistemul actual, transformându-l într-unul obscur, lăsând intactă, în principiu, corecţia Regatului Unit, respectiv deducerea acordată Regatului Unit şi adăugând derogări şi corecţii suplimentare în beneficiul altor state membre;

8.   evidenţiază faptul că, dacă s-ar fi respectat integral Decizia de la Edinburgh din 1992 privind stabilirea unui plafon al resurselor proprii de 1,24% din venitul naţional brut, bugetul Comunităţii ar fi înregistrat o creştere anuală de 0,2% din venitul naţional brut în ultimii 13 ani, echivalent cu o creştere de aproximativ 240 de miliarde de euro; consideră că aceste fonduri, care au fost unanim adoptate de statele membre în conformitate cu o propunere a Preşedinţiei Regatului Unit, sunt fonduri necesare pentru a permite Uniunii Europene să acţioneze conform provocărilor şi competenţelor sale aflate în creştere, în special în ceea ce priveşte rolul său în lume, eforturile de îndeplinire a obiectivelor de la Lisabona (inovaţie, educaţie, cercetare, infrastructură şi ocuparea forţei de muncă), sau, aşa cum s-a stabilit în Tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa, dar şi în proiectul de Constituţie, şi pentru o Uniune cu 27 de state membre;

9.   subliniază faptul că, din anul 1995, bugetul european a crescut cu numai 8,2% în termeni reali, iar cota-parte din venitul naţional brut a scăzut, în timp ce bugetele naţionale au crescut în aceeaşi perioadă în medie cu 23%, respectiv aproape s-au triplat;

Prima etapă a reformei: un sistem îmbunătăţit de contribuţii naţionale

10.   recunoaşte faptul că orice reformă a sistemului de resurse proprii va fi un exerciţiu delicat şi dificil, care va fi pusă în aplicare cu ajutorul parlamentelor statelor membre; solicită, prin urmare, o abordare progresivă care ar putea fi introdusă în două etape, dar care ar trebui să facă parte dintr-o decizie unică, datorită faptului că procedura comunitară laborioasă ar face imposibilă adoptarea a două decizii într-o perioadă de timp relativ scurtă. Prima etapă, provizorie şi de tranziţie, ar duce la îmbunătăţirea sistemului actual de contribuţii naţionale, pentru care ar trebui să se aplice următoarele principii politice:

Egalitate între statele membre

11.   defineşte principiul de "egalitate între statele membre" ca absenţa oricărui privilegiu bugetar pentru oricare dintre statele membre; admite că lunga tradiţie a regimurilor speciale în materie de venituri şi a unui anumit mod de distribuţie a cheltuielilor poate, într-adevăr, justifica aplicarea unei reforme doar în mod progresiv (retragerea treptată a vechiului sistem); refuză, cu toate acestea, să accepte lunga tradiţie de avantaje bugetare drept argument în favoarea păstrării unui sistem a cărui existenţă, o dată ce reformele necesare sunt încheiate, nu se va mai justifica;

Prezentarea simplă

12.   subliniază importanţa prezentării sistemului îmbunătăţit în modul cel mai simplu, astfel încât acesta să fie inteligibil şi transparent pentru cetăţenii europeni; deplânge prezentarea unor decizii care afectează vieţile tuturor cetăţenilor europeni într-un mod complet ininteligibil, cum ar fi concluziile privind finanţarea UE ale Consiliului European 2005 de la Bruxelles ;

Solidaritate şi demnitate egală între statele membre

13.   solicită înfiinţarea unui sistem de protecţie a principiilor de solidaritate şi demnitate egală între statele membre; consideră că aceste principii sunt subminate de sistemul actual de resurse proprii în care unii beneficiază de compensări, în timp ce alţii pot obţine compensări doar prin tratative umilitoare la reuniunile Consiliului European; reaminteşte că, din cele 46 de articole ale concluziilor Consiliului European 2005 de la Bruxelles privind cheltuielile de la noua linie 1b – Strategia de coeziune pentru creştere economică şi ocupare a forţei de muncă, 20 sunt "Dispoziţii suplimentare" prin care se acordă în mod neîngrădit diverse beneficii în favoarea mai multor state membre sau regiuni(14).

Legătura politică dintre reforma veniturilor şi cea a cheltuielilor

14.   este convins că legătura politică dintre reforma veniturilor şi revizuirea cheltuielilor este inevitabilă şi perfect rezonabilă, în special atât timp cât logica finanţării politicilor Comunităţii din bugetele naţionale reprezintă încă un principiu fundamental al Uniunii;

Caracterul provizoriu şi de tranziţie al sistemului

15.   indică faptul că orice sistem actual îmbunătăţit reprezentând prima etapă a abordării sugerate şi articulată în două etape trebuie să fie considerat provizoriu şi de tranziţie, deoarece gravele punctele slabe ale sistemului de contribuţii ale statelor membre fac ca acesta să nu poată beneficia de o susţinere politică;

16.   împărtăşeşte, totuşi, opinia Curţii Europene de Conturi(15), conform căreia este foarte greu să se realizeze o reformă aprofundată a sistemului de resurse proprii ale Comunităţii, dacă discuţiile în acest sens sunt asociate direct cu negocierile privind plafoanele financiare şi sumele care urmează să fie alocate politicilor comunitare, conform perspectivelor financiare multianuale, aşa cum s-a întâmplat, în mod repetat, în discuţiile anterioare din cadrul Consiliului European;

Recomandări în vederea îmbunătăţirii sistemului de contribuţii naţionale
Propunerile comisarului Schreyer

17.   aminteşte că s-au făcut propuneri de îmbunătăţire a sistemului de finanţare actual, cum ar fi cele înaintate de Comisarul Michaele Schreyer în iulie 2004(16), conform cărora:

18.   admite faptul că anumite aspecte ale propunerilor Schreyer mergeau în direcţia bună, în măsura în care acestea ar fi făcut ca sistemul să fie mai transparent, abolind măcar principiul "deducerii la deducere", sau ar fi limitat compensările şi corecţiile – având avantajul principal de a fi concepute doar ca sistem tradiţional până în 2014;

19.   cu toate acestea, este convins că generalizarea unei reduceri, chiar dacă este prevăzută cu un plafon pentru soldurile bugetare nete, ar fi o greşeală dublă deoarece ar duce la consolidarea caracterului anti-comunitar al sistemului şi ar consolida abordarea limitată a unui "juste retour" cuantificabil; subliniază faptul că singura soluţie posibilă este eliminarea, o dată pentru totdeauna, a sistemului de solduri bugetare nete, în paralel cu o reformă a schemei de cheltuieli; subliniază că ceea ce individualizează sistemul de cheltuieli european este tocmai valoarea sa adăugată, bazată pe principiul solidarităţii financiare;

Problema cheltuielilor structurale şi de coeziune

20.   respinge în mod categoric ideea inclusă în alte propuneri de reformă de excludere a cheltuielilor structurale şi de coeziune din toate calculele, cu scopul de a stabili contribuţiile sau reducerile statelor membre, deoarece un astfel de pas ar putea genera o diferenţiere a cheltuielilor în cheltuieli "nobile" şi "suspecte", punând bazele unei Uniuni Europene "à la carte", în care politicile sunt finanţate în cele din urmă de statele membre care sunt interesate de acestea;

Concluzie

21.   ia notă de propunerea înaintată de Finlanda în aprilie 2004 referitoare la înlocuirea sistemului actual de finanţare al Uniunii Europene, menţinând resursele proprii tradiţionale, printr-un sistem care are la bază venitul naţional brut, considerând cotele din venitul naţional brut ca bază pentru contribuţia statelor membre la resursele proprii ale Uniunii, eliminând resursa provenind din TVA în forma sa actuală, întrucât nu constituie decât o bază matematică pentru calcularea contribuţiilor naţionale, şi scăzând treptat reducerea acordată Regatului Unit, astfel încât aceasta să ajungă la zero în 2013;

22.   subliniază faptul că acest sistem ar avea avantajul de a fi simplu şi transparent şi de a constitui un posibil pas către instituirea unui sistem autentic de resurse proprii al Uniunii, precum şi faptul că toate statele membre care contribuie în prezent la deducerea acordată Regatului Unit ar avea de câştigat de pe urma acestui sistem, la fel cum Regatul Unit ar avea de câştigat din eliminarea resursei provenind din TVA în forma sa actuală; subliniază că aceasta nu aduce atingere includerii pe termen lung a unui TVA modificat în finanţarea UE;

23.   recunoaşte că resursele provenind din venitul naţional brut sunt mai puţin vizibile pentru cetăţeni dar echitabile în corelarea contribuţiilor cu nivelul general de prosperitate al statelor membre şi o expresie a solidarităţii dintre acestea;

24.   este conştient de faptul că un acord privind un nou sistem de finanţare în sensul propunerii finlandeze este acceptabil din punct de vedere politic numai în cadrul unui proces de negociere globală care include şi cheltuielile; invită Comisia să ia în considerare sistemul bazat pe venitul naţional brut descris mai sus în elaborarea viitoarelor propuneri privind veniturile UE, respectând procesul de revizuire prevăzut în Acordul Interinstituţional din 17 mai 2006;

25.   subliniază că legătura dintre venituri şi cheltuieli ar trebui să constituie un aspect al argumentelor în favoarea trecerii la un nou sistem; respinge orice încercare de a re-naţionaliza politica agricolă comună;

26.   recomandă ca prima etapă a reformei să poată începe imediat după ratificarea acordului care trebuie încheiat; menţinând totodată sistemul de contribuţii naţionale ca atare, ar fi mai simplu, mai transparent şi absolut proporţional cu resursele fiecărui stat membru; subliniază, totuşi, natura temporară a unei asemenea etape, datorită faptului că singurul său scop ar fi pregătirea terenului pentru introducerea unui nou sistem autentic de resurse proprii;

A doua etapă a reformei: un nou sistem de resurse proprii

27.   confirmă opiniile exprimate anterior, cu privire la faptul că scopul reformei veniturilor Comunităţii trebuie să fie crearea unei resurse proprii autentice, pentru ca Uniunea Europeană să înlocuiască mecanismele existente; aminteşte faptul că acest obiectiv şi propunerile pentru realizarea sa nu sunt deloc revoluţionare, ci doar încearcă să respecte textul şi spiritul tratatelor de instituire;

28.   consideră că următoarele principii, care au reieşit din contactele cu parlamentele naţionale, sunt fundamentale pentru orice viitor sistem de resurse proprii:

Respectarea strictă a principiului suveranităţii fiscale a statelor membre

29.   consideră că, astfel cum se menţionează în tratate şi în proiectul de Constituţie, suveranitatea fiscală va aparţine în continuare statelor membre, care pot totuşi autoriza Uniunea pe o perioadă limitată de timp, ce poate fi încheiată oricând, să beneficieze direct de o anumită cotă dintr-un impozit, aşa cum este cazul autorităţilor locale sau regionale din majoritatea statelor membre;

Neutralitate fiscală

30.   are convingerea că, toate celelalte aspecte fiind identice, noul sistem nu trebuie să majoreze cheltuielile publice generale şi nici sarcina fiscală pentru cetăţeni; conchide că, în eventualitatea în care un nou sistem ar aloca un venit fiscal, vizibil tuturor cetăţenilor, parţial sau în întregime, direct Uniunii Europene, va fi necesară acordarea unei reduceri echivalente într-o altă zonă; sugerează ca toate curţile naţionale de conturi şi Curtea de Conturi Europeană să fie invitate să verifice şi să garanteze conformitatea cu acest principiu;

31.   consideră că dezvoltarea unui nou sistem de resurse proprii trebuie să ia în considerare eforturile statelor membre de a-şi coordona politicile în domeniul fiscalităţii;

Lipsa modificărilor cu privire la ritmul de creştere a bugetului UE, dar garantarea unor venituri suficiente la bugetul UE pentru a realiza priorităţile politice ale UE

32.   nu consideră că, în prezent, este necesară modificarea plafonului de 1,24% din venitul naţional brut care permite deja o marjă considerabilă de manevră; reaminteşte că niciun buget nu s-a apropiat vreodată de acest plafon, stabilit chiar de statele membre în anul 1992, sub Preşedinţia Regatului Unit, creditele de plată atingând nivelul maxim în 1993, respectiv 1,18% din produsul naţional brut; subliniază faptul că, deşi cadrul financiar preconizează un procent de 1,045% din venitul naţional brut în perioada 2007–2013, primul buget pentru această perioadă a fost adoptat la un nivel relativ scăzut, de 0,99% din venitul naţional brut;

Introducerea treptată a noului sistem

33.   invită la o introducere treptată a noului sistem începând cu 2014; este în favoarea acordării unei perioade de tranziţie pentru a garanta o retragere treptată a vechiului sistem de finanţare împreună cu toate regimurile sale speciale tradiţionale;

Stabilirea unei legături politice clare între reforma bugetului de venituri şi reforma bugetului de cheltuieli

34.   subliniază faptul că reforma structurii bugetului de venituri şi reforma structurii bugetului de cheltuieli al UE trebuie să se desfăşoare în paralel, aşa cum a fost prevăzut în Declaraţia nr.3 anexată noului Acord Interinstituţional din 17 mai 2006;

35.   observă că un sistem de resurse proprii care să asigure dezvoltarea veniturilor bugetare ale UE, ca urmare a creşterii prosperităţii economice în statele membre, va îmbunătăţi climatul politic al procesului de decizie în domeniul bugetar, permiţând factorilor de decizie să se concentreze asupra priorităţilor cheie, cu valoare adăugată a UE, în locul negocierilor privind nivelurile de cheltuieli;

36.   salută iniţiativa lansată în cadrul reuniunilor comune dintre Parlamentul European şi parlamentele statelor membre de a constitui un grup de lucru special privind resursele proprii; consideră că dialogul cu parlamentele statelor membre este esenţial dacă se înregistrează progrese în ceea ce priveşte reforma resurselor proprii;

Opţiuni posibile pentru viitor

37.   reiterează faptul că, în cadrul contactelor cu parlamentele naţionale ale statelor membre, s-a creat un consens general cu privire la faptul că nu a sosit încă momentul, în contextul unei viziuni pe termen scurt, pentru impunerea unui nou impozit european; subliniază, totuşi, că aceasta nu exclude posibilitatea ca, dacă şi atunci când statele membre decid să perceapă noi taxe, ele să poată, în acelaşi timp, sau ulterior, să decidă autorizarea Uniunii de a beneficia direct de aceste noi impozite;

38.   subliniază, cu toate acestea, că va fi esenţial ca, în a doua etapă, să se analizeze crearea unui nou sistem de resurse proprii bazat pe un impozit deja perceput în statele membre, astfel încât acest impozit să fie, parţial sau în întregime, virat direct către bugetul UE, ca o resursă proprie reală, stabilind astfel o legătură directă între Uniune şi contribuabilii europeni; atrage atenţia asupra faptului că aceasta ar contribui şi la armonizarea legislaţiilor naţionale în domeniul fiscalităţii; subliniază faptul că acest tip de soluţie ar marca doar o revenire la principiul prevăzut de Tratatul de la Roma, prin care cheltuielile europene trebuie să fie finanţate din resurse europene proprii;

39.   reaminteşte că impozitele prevăzute total sau parţial, care au fost luate în considerare în acest scop în cadrul schimburilor cu parlamentele naţionale sau în rapoartele Comisiei privind reforma sistemului de resurse proprii, includ următoarele:

40.   constată că o serie de alte posibilităţi au fost, de asemenea, explorate în cursul dezbaterilor din cadrul Parlamentului European, printre care:

41.  Consideră că oportunitatea unui nou sistem de resurse proprii ar trebui să fie analizată în conformitate cu următoarele criterii:

42.   doreşte să realizeze, în strânsă colaborare cu parlamentele naţionale, o analiză a acestor opţiuni, înainte de adopta o poziţie finală; atribuie un grad înalt de prioritate stabilirii unei baze comune de discuţie cu privire la viitoarea revizuire a veniturilor UE, dacă este posibil sub Preşedinţia portugheză; va depune toate eforturile pentru a ajunge la o poziţie cu privire la viitorul resurselor proprii ale Uniunii, care să poată fi sprijinită de majoritatea parlamentelor statelor membre;

43.   consideră această rezoluţie o primă, dar solidă, bază pe care să fie depuse viitoarele eforturi de găsire a unui nou sistem de finanţare a Uniunii Europene, mai echitabil şi mai transparent; intenţionează să dezbată şi să adopte poziţia sa finală cu privire la un nou sistem de resurse proprii al Uniunii Europene în timp util, astfel încât aceasta să poată fi luată în considerare în cadrul lucrărilor pe tema revizuirii detaliate a sistemului de venituri şi cheltuieli al UE, astfel cum a fost convenit în cadrul Acordului Interinstitutţional din 17 mai 2006;

o
o   o

44.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie şi anexa sa Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 324, 24.12.1990, p. 243. (2) JO C 128, 9.5.1994, p. 363. (3) JO L 293, 12.11.1994, p. 9. (4) JO C 175, 21.6.1999, p. 238. (5) JO C 189, 7.7.2000, p. 72. (6) JO L 253, 7.10.2000, p. 42. (7) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 373. (8) Studiu realizat de Grupul de studiu pentru politici europene (SEP), pentru care a se vedea, de asemenea, anexa: Comentarii privind adecvarea veniturilor fiscale provenite dintr-o eventuală resursă proprie fiscală a UE, 30 august 2005. (9) Texte adoptate, P6_TA(2006)0292. (10) Studiu efectuat de Deloitte şi Touche: Raport Etapa a II-a – proiect preliminar, 12.1.2007 (11) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (12) Ilustrate, de pildă, de Raportul Cornelissen: Parlamentul European 1985: "Poate, oare, Parlamentul tolera faptul că veniturile din TVA sunt, din ce în ce mai mult, reduse la o contribuţie financiară naţională, ca urmare a renunţării necesare la principiul ratei uniforme de TVA şi poate el accepta faptul că stabilirea bazei uniforme de TVA este redusă, în ultimă instanţă, la un calcul statistic? ... Sau trebuie depuse toate eforturile în legătură cu calcularea bazei TVA pentru a da un nou impuls sistemului de resurse proprii al Comunităţii şi autonomiei financiare a acesteia, care depinde de sistemul respectiv?" (13) Texte adoptate din 4.7.2006, P6_TA(2006)0292. (14) A se vedea Anexa la această rezoluţie. (15) A se vedea aliniatul (18) din avizul nr. 2/2006 (JO C 203, 25.8.2006, p. 50). (16) "Raportul Schreyer": COM(2004)0505 şi COM(2004)0501 din 14 iulie 2004.

Excepţii introduse de Consiliul European din decembrie 2005 cu privire la cheltuielile şi veniturile din buget, şi anume:

Alocate pentru proiecte:

· 865 MEUR pentru centrala nucleară Ignalina (LIT) şi 375 MEUR pentru centrala nucleară Bohunice (SLK)

· 200 MEUR pentru procesul de pace din Irlanda de Nord (UK)

Alocate pentru regiuni:

· 879 MEUR pentru cinci regiuni din Polonia în cadrul Obiectivului 2 (107 EUR pe cetăţean)

· 140 MEUR pentru o regiune din Ungaria (Közép-Magyarország)

· 200 MEUR pentru Praga

· eliminarea treptată a sprijinului pentru o regiune finlandeză şi Madeira, care beneficiau iniţial de introducerea treptată a sprijinului

· 100 MEUR pentru Insulele Canare

· 150 MEUR pentru regiunile de frontieră din Austria

· 75 MEUR pentru Bavaria

· 50 MEUR pentru Ceuta şi Melilla (ES)

· 225 MEUR pentru landurile estice ale Germaniei

· 136 MEUR pentru regiunile ultraperiferice (35 EUR pe cetăţean)

· 150 MEUR pentru regiunile suedeze în cadrul Obiectivului "Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă"

Fonduri speciale pentru statele membre

· rata de absorbţie a Poloniei a crescut cu 4%

· introducerea treptată a sprijinului pentru Cipru, în ciuda faptului că nu a fost niciodată o regiune inclusă în Obiectivul 1

· 2 000 MEUR pentru Spania, repartizate liber între obiectivele Fondului Structural

· 1 400 MEUR pentru Italia (repartizare prestabilită)

· 100 MEUR pentru Franţa (Obiectivul "Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă"

· 47 MEUR pentru Estonia (35 EUR pe cetăţean)

· 81 MEUR pentru Lituania (35 EUR pe cetăţean)

· plăţi suplimentare de dezvoltare rurală:

Condiţii speciale

· sprijin majorat cu 50% pentru fostele frontiere externe pentru ROM şi BLG, comparativ cu sprijinul uzual pentru regiunile frontaliere

· se poate ţine cont de cofinanţările private pentru proiectele sprijinite din fondurile structurale (PIB pe cap de locuitor <85% din media UE) şi landurile estice ale Germaniei

· în noile state membre (<85%), TVA poate fi considerată drept cost eligibil pentru proiectele sprijinite din fondurile structurale

Condiţii speciale în temeiurile juridice

· derogare de la regula "n+2" pentru noile state membre în 2007-2010

· proiectele de construcţii sunt eligibile pentru sprijin în noile state membre (UE10 + ROM + BLG)

· 20% din fondurile pentru primul pilon (agricultură) pot fi folosite, în fiecare ţară, pentru dezvoltarea rurală, fără a ţine seama de regulile generale, cum ar fi cele privind cofinanţarea

· fonduri speciale pentru dezvoltarea rurală în Portugalia (320 MEUR), fără cofinanţare

Condiţii speciale pentru finanţarea bugetului

· rata de apel pentru contribuţia TVA la resursele proprii se reduce cu 25% pentru Austria

· rata de apel pentru contribuţia TVA la resursele proprii se reduce cu 50% pentru Germania

· rata de apel pentru contribuţia TVA la resursele proprii se reduce cu 66% pentru Suedia şi Ţările de Jos

· Ţările de Jos primesc 4 230 MEUR ("resurse proprii" VNB)

· Suedia primeşte 1 050 MEUR ("resurse proprii" VNB)

· rabatul britanic este menţinut, dar este redus cu anumite plăţi progresive pentru noile state membre.