Index   Înapoi   Înainte   Text integral

Procedură : 2006/2130(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului : A6-0036/2007
Texte depuse : A6-0036/2007		Dezbateri : PV 28/03/2007 - 19 CRE 28/03/2007 - 19		Voturi : PV 29/03/2007 - 8.13 Explicaţii privind voturile		Texte adoptate : P6_TA(2007)0100

Texte adoptate	352k  121k
Joi, 29 martie 2007 - Bruxelles
Viitorul fotbalului profesionist în Europa	P6_TA(2007)0100 A6-0036/2007

Rezoluţia Parlamentului European din 29 martie 2007 privind viitorul fotbalului profesionist în Europa (2006/2130(INI))

Parlamentul European, –   având în vedere Raportul de la Helsinki din 10 decembrie 1999(1)şi Declaraţia de la Nisa din 8 decembrie 2000(2) privind caracteristicile specifice ale sportului şi funcţia sa socială în Europa, –   având în vedere articolele 17 şi III-282 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (Tratatul constituţional), –   având în vedere iniţiativa Preşedinţiei britanice privind fotbalul european, care a avut ca rezultat elaborarea "Studiului independent privind sportul european în 2006", –   având în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (Curtea de Justiţie) şi a Tribunalului de Primă Instanţă, precum şi deciziile Comisiei în chestiuni referitoare la sport, –   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură, –   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie şi avizele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, ale Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, ale Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi ale Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0036/2007), A.   întrucât Comisia a subliniat, în Raportul de la Helsinki, că între organele de conducere din domeniul fotbalului şi autorităţile publice este nevoie de un parteneriat, pentru o bună gestionare a acestei activităţi sportive, în concordanţă deplină cu caracterul autonom al sportului profesionist, B.   întrucât sportul european, fotbalul în special, este o parte inalienabilă a identităţii, a culturii şi a cetăţeniei europene, iar modelul european al fotbalului, caracterizat prin competiţii sportive deschise, în cadrul unei structuri piramidale, în care câteva sute de mii de cluburi de amatori şi milioane de voluntari şi jucători servesc drept bază pentru cluburile profesioniste de la vârf, este rezultatul unei vechi tradiţii democratice şi găseşte sprijin în întreaga societate, C.   întrucât fotbalul joacă un rol social şi educaţional important, reprezintă un instrument eficient de integrare socială şi dialog multicultural şi este necesar să joace un rol activ în combaterea discriminării, intoleranţei, rasismului şi violenţei, întrucât se înregistrează încă multe astfel de cazuri de incidente motivate pe stadioane şi în zonele învecinate acestora, şi întrucât cluburile şi ligile profesioniste de fotbal joacă, de asemenea, un rol social şi cultural vital în comunităţile lor locale şi naţionale, D.   întrucât fotbalul profesionist are atât o dimensiune economică, cât şi una neeconomică, E.   întrucât aspectele economice ale fotbalului profesionist sunt reglementate de dreptul comunitar, iar jurisprudenţa recunoaşte specificitatea sportului şi rolul social şi educaţional pe care îl joacă fotbalul în Europa, F.   întrucât, prin urmare, este responsabilitatea autorităţilor politice şi sportive naţionale şi europene să garanteze că, în aplicarea dreptului comunitar la fotbalul profesionist, nu sunt compromise funcţiile sociale şi culturale ale acestuia, creând în acest scop un cadru juridic adecvat, care să fie pe deplin în concordanţă cu principiile fundamentale de caracter specific al fotbalului profesionist, de autonomie a organelor sale şi de subsidiaritate; G.   întrucât, având în vedere importanţa tot mai mare a sportului în cadrul diferitelor politici ale Uniunii Europene (politicile privind libera circulaţie, recunoaşterea calificărilor, concurenţa, sănătatea şi audiovizualul), s-a hotărât să se includă sportul în Tratatul constituţional, ca domeniu de competenţă al UE (în conformitate cu articolele 17 şi III-282); întrucât Tratatul constituţional nu a fost încă ratificat de toate statele membre, iar Declaraţia de la Nisa privind sportul în UE nu este suficientă, singură, pentru a rezolva problemele existente, care depăşesc dimensiunile naţionale şi, în consecinţă, necesită soluţii la nivel european, H.   întrucât profesionalizarea şi comercializarea tot mai mare a sportului, în general, şi a fotbalului, în special, au sporit relevanţa dreptului comunitar în acest domeniu, fapt care se reflectă în numărul în creştere al cazurilor înaintate Curţii de Justiţie şi Comisiei; întrucât:    - în acest fel, problema incertitudinii juridice s-a agravat considerabil, iar părţile interesate consideră tot mai mult că abordarea bazată exclusiv pe tratarea individuală a cazurilor este inadecvată, aşa cum demonstrează şi studiul comandat de mai mulţi miniştri ai sportului în statele membre ale UE, publicat recent sub titlul Studiu independent privind sportul european în 2006;    - nu se ştie cu siguranţă dacă norma Uniunii Asociaţiilor Europene de Fotbal (UEFA) care prevede că echipele trebuie să conţină un număr minim de jucători formaţi pe plan local, dispoziţie extrem de importantă pentru promovarea tinerilor jucători, ar fi considerată compatibilă cu articolul 12 din Tratatul CE de către Curtea de Justiţie;    I. întrucât, ca urmare a acestei incertitudini juridice, nu se ştie cu siguranţă de câtă autonomie se bucură organismele de autoreglementare precum UEFA, asociaţiile şi ligiile naţionale şi în ce măsură sunt ele obligate, atunci când îşi exercită dreptul de autoreglementare şi funcţia de reglementare, să respecte anumite principii ale dreptului comunitar precum libera circulaţie, nediscriminarea şi regulile de concurenţă,

J.   întrucât incertitudinea juridică ridică probleme nu numai în termeni economici, ci în special din punctul de vedere al funcţiei sociale, culturale şi educaţionale a fotbalului, şi, în acelaşi timp, reduce interesul fanilor şi eforturile de revalorizare şi subminează principiul fairplay-ului,

K.   întrucât s-a luat decizia includerii sportului în Tratatul constituţional, ca domeniu de competenţă al Uniunii Europene (articolele 17 şi III-282), pentru a-i permite acesteia să dezvolte dimensiunea europeană a sportului,

L.   întrucât fotbalul profesionist nu funcţionează ca un sector tipic al economiei şi întrucât cluburile de fotbal profesionist nu pot funcţiona în aceleaşi condiţii de piaţă ca alte sectoare economice, din cauza interdependenţei dintre adversarii sportivi şi echilibrul concurenţial necesar pentru menţinerea incertitudinii rezultatelor, şi întrucât diferiţii săi actori, precum suporterii, jucătorii, cluburile, ligile şi asociaţiile, nu funcţionează ca şi consumatorii sau întreprinderile obişnuite,

M.   întrucât viitorul fotbalului profesionist în Europa este ameninţat de concentrarea tot mai mare a bogăţiei economice şi a puterii sportive,

N.   întrucât importanţa tot mai mare a veniturilor obţinute din vânzarea de drepturi de difuzare poate submina echilibrul concurenţial dintre cluburile din diferitele ţări, deoarece aceste venituri sunt, în mare măsură, determinate de mărimea pieţelor naţionale din domeniul audiovizualului,

O.   întrucât, în ultimele decenii, fotbalul profesionist s-a caracterizat tot mai mult printr-o dimensiune internaţională şi s-a aflat, în egală măsură, sub incidenţa unor regimuri legislative şi de reglementare internaţionale diferite,

P.   întrucât diferenţele existente între legislaţiile naţionale şi criteriile de acordare a licenţelor în vigoare în Europa creează o situaţie de concurenţă inegală din punct de vedere economic şi juridic şi întrucât această situaţie compromite competiţia sportivă loială dintre echipele din ligile europene şi, în consecinţă, dintre echipele naţionale,

Q.   întrucât prezenţa femeilor în sport în general se situează încă mult sub cea a bărbaţilor; întrucât femeile încă sunt slab reprezentate în organismele decizionale din sport şi întrucât încă mai există discriminare pe criterii de sex în remunerarea profesioniştilor din sport,

R.   întrucât, deşi hotărârea în cazul Bosman din 1995 a avut un efect pozitiv asupra contractelor şi mobilităţii jucătorilor, chiar dacă mai rămân multe probleme de rezolvat, în materie de ocupare a forţei de muncă şi probleme de ordin social, aceasta a avut şi câteva consecinţe negative asupra sportului, cum ar fi creşterea capacităţii cluburilor celor mai bogate de a obţine semnătura celor mai buni jucători, consolidarea legăturii dintre puterea financiară şi succesul sportiv, favorizarea spiralei inflaţioniste a salariilor jucătorilor, reducerea şanselor pe care le au jucătorii formaţi pe plan local de a-şi demonstra talentul la cel mai înalt nivel, diminuarea solidarităţii dintre sportul profesionist şi cel amator,

S.   întrucât numeroase activităţi infracţionale (meciuri aranjate, corupţie etc.) sunt rezultatul spiralei cheltuielilor, inflaţiei salariale şi crizelor financiare ulterioare cu care se confruntă multe cluburi,

T.   întrucât Comisia a confirmat, în unele decizii formale, compatibilitatea vânzării colective a drepturilor de difuzare cu dreptul comunitar al concurenţei,

Contextul general

1.   subliniază ataşamentul său faţă de modelul fotbalului european, care prezintă o relaţie de simbioză între fotbalul amator şi cel profesionist;

2.   subliniază importanţa structurilor naţionale piramidale interconectate ale fotbalului european, care permit dezvoltarea talentelor de la bază şi fac posibilă concurenţa, deoarece ligile şi competiţiile naţionale reprezintă, de asemenea, calea spre competiţiile europene, şi subliniază că trebuie găsit un echilibru satisfăcător între baza naţională a jocului şi nivelul european, astfel încât ligile şi asociaţiile de fotbal să coopereze eficient;

3.   recunoaşte că organele de conducere din fotbal şi autorităţile politice de la mai multe niveluri trebuie să încerce să combată anumite evoluţii negative, precum comercializarea excesivă şi concurenţa neloială, pentru a asigura fotbalului profesionist un viitor pozitiv, cu competiţii pasionante, un grad înalt de identificare a suporterilor cu cluburile lor şi un acces larg al publicului la competiţii, printre altele prin punerea la dispoziţie de bilete la preţuri speciale pentru tineri şi familii, în special în cazul marilor întâlniri internaţionale;

4.   salută lucrările din Studiul independent privind sportul european în 2006 şi din studiul solicitat de Parlamentul European privind sportul profesionist pe piaţa internă, şi invită statele membre, organele de conducere din fotbal naţionale şi europene şi Comisia, în viitoarea sa Carte albă privind sportul, să continue demersurile întreprinse de Preşedinţia britanică pentru a evalua necesitatea instituirii unor măsuri politice cu respectarea principiului subsidiarităţii, abordând principiile şi principalele recomandări din raportul respectiv;

5.   îşi exprimă dorinţa de a se evita ca viitorul fotbalului profesionist european să fie exclusiv determinat pentru fiecare caz în parte şi de a consolida certitudinea juridică;

6.   subscrie principiului fundamental conform căruia aspectele economice ale sportului profesionist se încadrează în domeniul de aplicare al Tratatului CE, ţinând cont de caracteristicile specifice ale fotbalului, astfel cum au fost enunţate în Declaraţia de la Nisa şi consideră, în acest sens, că efectele restrictive ale unei decizii luate în domeniul sportului, care dau naştere la dificultăţi economice, sunt compatibile cu dreptul comunitar numai în cazul în care această decizie urmăreşte un obiectiv legitim privind natura şi finalitatea sportului şi efectele sale restrictive sunt inerente realizării acestui obiectiv şi sunt proporţionale cu acesta;

7.   invită Comisia să elaboreze orientări privind modul de aplicare a acestui principiu şi să iniţieze un proces de consultare cu autorităţile europene şi naţionale din fotbal, cu scopul instituirii unui acord-cadru formal între UE şi organele de conducere europene şi naţionale din fotbal;

8.   solicită Comisiei, în parteneriat cu Parlamentul, statele membre şi organele de conducere din fotbalul european şi naţional, precum şi cu alte părţi interesate, să includă principiile şi recomandările din prezenta rezoluţie în viitoarea sa Carte albă şi să elaboreze un plan de acţiune pentru sportul european, în general, şi pentru fotbal, în particular, care să stabilească chestiunile pe care Comisia trebuie să le trateze şi instrumentele care trebuie folosite, pentru a crea o certitudine juridică şi condiţii egale;

9.   solicită Comisiei să poarte, în continuare, un dialog structurat cu organele de conducere din fotbal, inclusiv cu asociaţiile naţionale şi ligile, şi cu alte părţi interesate, pentru rezolvarea problemei incertitudinii juridice;

10.   salută succesul şi interesul sporit faţă de fotbalul feminin în Europa şi atrage atenţia asupra semnificaţiei sociale tot mai mari a acestuia;

Guvernarea

11.   solicită tuturor organelor de conducere din fotbal să îşi definească şi să îşi coordoneze mai bine competenţele, responsabilităţile, funcţiile şi procedurile decizionale, în scopul creşterii democraţiei, transparenţei şi legitimităţii lor, în interesul întregului sector al fotbalului; invită Comisia să ofere orientările pe care se bazează o autoreglementare legitimă şi adecvată, ţinând cont în mod corespunzător de legislaţia naţională şi de sprijinul financiar acordat federaţiilor şi asociaţiilor, în vederea dezvoltării şi formării tinerilor fotbalişti şi a echipelor naţionale;

12.   invită UEFA să implice organizaţiile relevante, care reprezintă jucătorii, cluburile şi ligile în procesul decizional;

13.   consideră că o mai bună guvernare, care să conducă la o autoreglementare mai bine concentrată la nivel naţional şi european, va reduce tendinţa de a se adresa Comisiei sau Curţii de Justiţie;

14.  Recunoaşte competenţa şi legitimitatea instanţelor sportive, în măsura în care acestea răspund dreptului cetăţenilor la o audiere echitabilă, aşa cum este prevăzut la articolul 47, alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

15.   consideră că, recurgerea la instanţele civile, chiar şi în cazurile care nu se justifică în termeni sportivi, nu poate fi penalizată prin reglementări disciplinare şi condamnă deciziile arbitrare luate de Federaţia Asociaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA) în acest sens;

16.  Solicită UEFA şi FIFA să accepte în statutul lor dreptul de a recurge la instanţele de drept comun, dar recunoaşte, totuşi, că principiul autoreglementării presupune şi justifică structurile modelului european al sporturilor şi principiile fundamentale care stau la baza organizării competiţiilor sportive, inclusiv reglementările anti-doping şi sancţiunile disciplinare;

17.   insistă pe ideea că principiul proporţionalităţii este esenţial pentru toate organele de conducere din fotbal atunci când îşi exercită funcţia de autoreglementare şi solicită Comisiei să asigure că acest principiu se aplică în cauzele juridice privind sportul;

18.   invită FIFA să îşi consolideze democraţia internă şi transparenţa structurilor sale;

19.   consideră că în cauza Charleroi, aflată în faţa Curţii de Justiţie, s-ar putea submina semnificativ posibilităţile pe care le au asociaţiile naţionale de fotbal mici şi mijlocii de a participa la competiţii internaţionale şi ar pune în pericol investiţiile esenţiale pe care le efectuează asociaţiile naţionale în fotbalul amator; în acest sens, consideră că cluburile ar trebui să pună jucătorii la dispoziţia echipelor naţionale fără a pretinde despăgubiri; încurajează UEFA şi FIFA ca, împreună cu cluburile şi ligile europene, să ajungă la un acord cu privire la condiţiile aplicabile jucătorilor care se accidentează în timpul partidelor în care îşi reprezintă ţara şi la instituirea unui sistem de asigurare colectivă;

20.   sprijină sistemul UEFA de acordare a licenţelor pentru cluburi, care urmăreşte să asigure condiţii egale de concurenţă între cluburi şi să contribuie la stabilitatea lor financiară şi invită UEFA să dezvolte în continuare acest sistem de acordare a licenţelor, în conformitate cu legislaţia comunitară, pentru a garanta o transparenţă financiară şi o bună gestionare;

21.   recomandă o acţiune energică a autorităţilor politice şi sportive, naţionale şi europene, pentru asigurarea unei transparenţe crescute şi a bunei guvernări în fotbalul profesionist european;

22.   sprijină eforturile de protejare a integrităţii sportului, prin eliminarea conflictelor de interese ale principalelor părţi interesate din cluburi sau din organele de conducere;

23.   invită Comisia să reflecteze, consultându-se cu organele de conducere din fotbal, ligile şi cluburile, asupra introducerii unui statut juridic european al societăţilor sportive, pentru a ţine cont de activităţile economice ale marilor cluburi de fotbal, păstrând în acelaşi timp specificităţile lor sportive; un astfel de statut ar permite instituirea unor norme de monitorizare a activităţilor economice şi financiare ale acestor societăţi şi implicarea suporterilor şi participarea comunităţii;

24.   solicită statelor membre şi organelor de conducere din fotbal să promoveze în mod activ rolul social şi democratic al fanilor fotbalului care se pronunţă în favoarea principiilor de fair play, sprijinind crearea şi dezvoltarea organizaţiilor de suporteri de tip "Supporters' Trusts" (ca recunoaştere a responsabilităţii lor), care pot fi implicate în proprietatea şi gestionarea cluburilor sau prin numirea unui ombudsman al fotbalului şi în mod special prin extinderea la nivel european a modelului Suporteri în direct;

25.   solicită UEFA să analizeze modalităţile de implicare a organizaţiilor de suporteri, în perspectiva rolului important al acestora, în condiţiile în care sunt organizate la nivel european, şi să examineze fezabilitatea creării unui organism european de tip "Supporters Direct";

26.   consideră că fotbaliştii profesionişti,reprezentanţii lor sindicali, cluburile şi ligile de fotbal ar trebui să fie implicaţi mai mult în guvernarea fotbalului, printr-un dialog social mai bun;

Lupta împotriva infracţionalităţii

27.   sprijină eforturile organelor de conducere din fotbalul naţional de instituire a unui grad mai mare de transparenţă în structurile participative ale cluburilor şi solicită Consiliului elaborarea şi adoptarea unor măsuri de luptă împotriva infracţionalităţii întâlnite în fotbalul profesionist, cum ar fi spălarea de bani, pariurile ilegale, dopajul şi meciurile aranjate, precum şi prostituţia forţată care apare pe marginea marilor evenimente fotbalistice;

28.   subliniază necesitatea de a asigura respectarea în întregime a principiului transparenţei şi a legislaţiei referitoare la spălarea de bani de către entităţile implicate în sectorul fotbalului;

29.   invită statele membre să introducă mecanisme de încurajare a cooperării între cluburi, poliţie şi organizaţiile de suporteri, în vederea combaterii violenţei şi huliganismului, precum şi a altor forme de comportament delicvent manifestate înaintea, în timpul şi după desfăşurarea meciurilor de fotbal şi să realizeze un schimb de cele mai bune practici;

30.   solicită Consiliului să consolideze coordonarea măsurilor de prevenire a actelor de huliganism şi a sancţiunilor aplicabile persoanelor care comit astfel de acte, inclusiv la nivelul meciurilor din campionatele interne; în acest sens, invită Consiliul să pună în aplicare Decizia sa 2002/348/JHA referitoare la siguranţa cu privire la meciurile de fotbal desfăşurate la nivel internaţional şi, dacă este cazul, să aprobe măsuri suplimentare ca urmare a recentelor incidente violente care au avut loc atât în interiorul, cât şi în afara stadioanelor de fotbal;

31.   solicită statelor membre, autorităţilor europene de fotbal, precum şi federaţiilor şi ligilor să ducă o campanie europeană extinsă de sensibilizare a suporterilor pentru a stopa violenţa în interiorul şi exteriorul stadioanelor;

Rolul social, cultural şi educaţional al fotbalului

32.   subliniază importanţa educaţiei prin sport şi potenţialul fotbalului de a ajuta la reabilitarea tinerilor vulnerabili din punct de vedere social şi solicită statelor membre, asociaţiilor, ligilor şi cluburilor naţionale să facă schimb de cele mai bune practici în acest sens;

33.   invită Comisia şi statele membre să sprijine proiectele cluburilor de fotbal privind integrarea socială;

34.   îşi exprimă deschis sprijinul pentru măsurile UEFA de promovare a educaţiei tinerilor jucători, solicitând existenţa în cadrul unei echipe de fotbal a unui număr minim de jucători formaţi pe plan local şi limitând dimensiunea echipelor; consideră că aceste măsuri sunt proporţionate şi invită cluburile profesioniste să aplice cu stricteţe această regulă;

35.   este convins că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a se asigura că iniţiativa privind jucătorii formaţi pe plan local nu duce la traficul de minori, unele cluburi oferind contracte unor jucători foarte tineri (cu vârsta sub 16 ani);

36.   subliniază faptul că jucătorilor tineri trebuie să li se ofere şansa educaţiei generale şi a formării profesionale, în paralel cu activităţile lor în cadrul clubului şi antrenamentelor şi că cluburile ar trebui să garanteze întoarcerea în siguranţă a jucătorilor proveniţi din ţări terţe acasă, când cariera acestora nu evoluează cu succes în Europa;

37.   insistă pe ideea că legea în domeniul imigraţiei trebuie respectată întotdeauna în ceea ce priveşte recrutarea tinerilor talente din străinătate şi invită Comisia să ia în discuţie problema traficului de copii, în contextul Deciziei-cadru 2002/629/JHA a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane(3) şi/sau în contextul punerii în aplicare a Directivei 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecţia tinerilor la locul de muncă(4); subliniază că tinerilor jucători trebuie să li se ofere posibilitatea de a primi o educaţie generală şi o formare profesională, în paralel cu activitatea lor de la club şi cu antrenamentul, astfel încât aceştia să nu depindă în întregime de cluburi; solicită să se ia măsuri de prevenire a excluderii sociale a tinerilor care, în cele din urmă, nu mai sunt selectaţi;

38.   solicită organelor de conducere din fotbal şi cluburilor să se implice în lupta împotriva traficului de persoane, prin:

39.   subliniază importanţa rolului social şi educaţional al centrelor de formare şi rolul esenţial pe care acestea îl joacă, atât pentru buna funcţionare a cluburilor, cât şi pentru dezvoltarea viitoare a talentelor fotbalistice, susţine acordarea de avantaje financiare cluburilor care deţin un centru de formare, în măsura în care acestea sunt compatibile cu dispoziţiile din Tratat privind ajutorul de stat şi solicită Comisiei să recunoască acest rol crucial atunci când elaborează orientări privind ajutorul de stat;

40.   subliniază nevoia creării unui mediu în care tinerii jucători să se poată dezvolta şi să poată fi crescuţi într-un spirit de onestitate şi de fairplay;

41.   îndeamnă statele membre să introducă principiul egalităţii între sexe în toate aspectele politicile din domeniul sportului, cu scopul reducerii în continuare a diferenţei care persistă între bărbaţi şi femei, atât în ceea ce priveşte reprezentarea lor în cadrul organismelor sportive, remunerarea lor, cât şi în participarea lor efectivă la activităţile sportive, astfel încât bărbaţii şi femeile să obţină din sport aceleaşi beneficii personale şi sociale;

Ocuparea forţei de muncă şi chestiuni sociale

42.   regretă diferenţele existente între statele membre în materie de legislaţie socială şi fiscală, care dau naştere la inegalităţi între cluburi, precum şi lipsa de voinţă din partea statelor membre de a rezolva această chestiune la nivel european;

43.   subliniază importanţa recunoaşterii reciproce a calificărilor profesionale obţinute într-un alt stat membru pentru a face posibilă libera circulaţie a lucrătorilor;

44.   consideră că, dată fiind actuala realitate economică în care evoluează agenţii jucătorilor, organele de conducere din fotbal de la toate nivelurile, în consultare cu Comisia, au obligaţia de a îmbunătăţi normele de reglementare a activităţii agenţilor jucătorilor; în acest sens, invită Comisia să sprijine eforturile UEFA de reglementare a activităţii agenţilor jucătorilor, eventual prezentând o propunere de directivă privind agenţii jucătorilor, care ar include: norme şi criterii de examinare stricte, pe care ar trebui să le respecte oricine doreşte să activeze în calitate de agent de jucător, obligaţii privind transparenţa tranzacţiilor, standarde minime armonizate privind contractele agenţilor, instituirea de către organele de conducere europene a unui regim eficient de control şi de sancţiuni disciplinare, crearea unui sistem de acordare a licenţelor pentru agenţi şi a unui registru al agenţilor, interzicerea dublei reprezentări şi plata agenţilor de către jucători;

45.   invită UEFA şi Comisia să-şi intensifice eforturile de consolidare a dialogului social la nivel european privind chestiuni precum durata contractelor, stabilirea termenelor de transfer, posibilitatea încheierii înainte de termen a contractelor şi despăgubirea cluburilor de pregătire, deoarece astfel se pot preveni şi soluţiona tensiunile dintre jucători şi angajatori;

46.   salută demersul angajat de FIFPro, UEFA şi Liga Europeană a Fotbalului Profesionist (EPFL) de consolidare a drepturilor jucătorilor, asigurându-se că jucătorilor li se oferă întotdeauna contracte scrise, care conţin anumite cerinţe minime;

47.   recunoaşte necesitatea punerii în aplicare mai eficientă a legislaţiei muncii în toate statele membre, pentru a se asigura că jucătorilor profesionişti li se acordă drepturile care li se cuvin şi că aceştia respectă obligaţiile care le revin în calitate de angajaţi;

48.   solicită Comisiei să sprijine în mod activ iniţiativele şi campaniile de luptă împotriva muncii copiilor în industriile conexe fotbalului şi să examineze toate posibilităţile politice şi juridice care pot asigura respectarea drepturilor lucrătorilor, inclusiv cele ale copiilor;

Lupta împotriva violenţei,a rasismului şi a altor forme de discriminare

49.   solicită Comisiei, statelor membre şi tuturor celor implicaţi în fotbalul profesionist, având în vedere că şi fotbaliştii beneficiază de dreptul legal la un loc de muncă fără discriminare rasială sau de altă natură, să-şi asume responsabilitatea pentru a continua şi intensifica lupta împotriva rasismului şi xenofobiei, condamnând toate formele de discriminare din interiorul şi exteriorul stadionului; solicită aplicarea unor sancţiuni mai severe împotriva tuturor actelor de discriminare din fotbal; solicită UEFA, precum şi asociaţiilor şi ligilor naţionale, să aplice regulile de disciplină într-un mod coerent, ferm şi coordonat, fără să neglijeze situaţia financiară a cluburilor;

50.   invită, de asemenea, în acest sens, Comisia, UEFA şi alte părţi interesate să dea curs Declaraţiei Parlamentului din 14 martie 2006 privind lupta împotriva rasismului în fotbal(5); felicită UEFA şi FIFA pentru includerea unor sancţiuni mai aspre în statutele lor şi pentru măsurile luate şi aşteaptă cu nerăbdare noi acţiuni ale tuturor părţilor interesate din sectorul fotbalului;

51.   solicită Comisiei, UEFA şi altor părţi interesate să nu permită, la interiorul şi exteriorul stadionului de fotbal, alte forme de discriminare, precum discriminarea pe criterii de sex, origine, orientare sexuală sau de alt tip, care să treacă nepedepsite;

52.   condamnă orice fel de comportament violent pe stadioanele de fotbal, încurajează statele membre să adopte cele mai stricte măsuri care sunt la dispoziţia lor, în scopul reducerii şi eliminării oricărei forme de violenţă pe terenurile de sport şi exprimă sprijinul pentru măsurile adoptate de UEFA pentru eradicarea violenţei;

Dreptul concurenţei şi piaţa internă

53.   este ferm convins că introducerea unui sistem modulat de control al costurilor ar putea constitui un mod de creştere a stabilităţii financiare şi a echilibrului concurenţial între echipe, de exemplu atunci când acesta este integrat într-un sistem actualizat de acordare a licenţelor pentru cluburi;

54.   consideră că fotbalul trebuie să asigure interdependenţa adversarilor şi incertitudinea rezultatelor competiţiilor, ceea ce ar putea însemna pentru organizaţiile sportive un argument pentru punerea în aplicare pe piaţă a unui cadru specific pentru producţia şi vânzarea de evenimente sportive; consideră totuşi că aceste caracteristici specifice nu garantează o derogare automată de la normele comunitare din domeniul concurenţei pentru orice activitate economică generată de fotbalul profesionist, având în vedere importanţa economică în creştere a acestor activităţi;

55.   solicită Comisiei să elaboreze linii directoare pentru aplicarea normelor de reglementare a ajutorului de stat, precizând ce tip de sprijin public este acceptabil şi legitim pentru îndeplinirea rolului social, cultural şi educaţional al fotbalului, cum ar fi sprijinul financiar sau alt tip de sprijin oferit de autorităţile publice pentru construirea sau modernizarea stadioanelor sau a altor echipamente de fotbal;

56.   solicită Comisiei şi statelor membre să coopereze îndeaproape cu organele de conducere internaţionale, europene şi naţionale pentru a reflecta asupra consecinţelor eventualei liberalizări a pieţei pariurilor şi asupra mecanismelor de asigurare a finanţării sportului, în general, şi a fotbalului, în particular, şi pentru a stabili măsuri care ar proteja integritatea competiţiilor fotbalistice naţionale şi europene;

57.   recunoaşte importanţa mărcilor de comerţ în domeniul sporturilor, cu excepţia cazului în care utilizarea acestora constituie un obstacol pentru libera circulaţie a mărfurilor;

58.   constată că, deseori, există o neconcordanţă între cererea şi oferta de bilete pentru marile evenimente fotbalistice, lucru benefic pentru sponsori, dar în detrimentul consumatorilor; insistă să se ţină cont de interesele consumatorilor în ceea ce priveşte distribuirea de bilete şi să se garanteze vânzări nediscriminatorii şi echitabile ale acestora, la toate nivelurile; recunoaşte totuşi că, acolo unde cazul, distribuirea de bilete poate fi limitată la membrii cluburilor de suporteri sau ai unor organizaţii similare, la care se poate adera în condiţii nediscriminatorii;

Vânzarea drepturilor de difuzare şi dreptul concurenţei

59.   consideră că vânzarea colectivă a drepturilor pentru toate competiţiile este fundamentală pentru protejarea modelului de solidaritate financiară a fotbalului european; salută o eventuală dezbatere publică şi o analiză mai aprofundată a Comisiei privind oportunitatea adoptării acestui model la scară europeană, atât pentru competiţiile paneuropene, cât şi pentru cele naţionale, aşa cum se sugerează în Studiul independent privind sportul european în 2006; în acest sens, invită Comisia să prezinte o evaluare detaliată a impactului economic şi sportiv şi a eficienţei deciziilor sale privind drepturile de difuzare;

60.   subliniază că vânzările de drepturi de difuzare deţinute de ligile naţionale europene de fotbal ar trebui să respecte în permanenţă dreptul comunitar din domeniul concurenţei, având în vedere specificitatea sportului, şi ar trebui negociate şi executate într-un mod transparent; însă, sub această rezervă, este de părere că la meciurile de fotbal ar trebui să aibă acces un număr cât mai mare de telespectatori, inclusiv prin intermediul canalelor de televiziune necodate;

61.   subliniază că meritul articolului 3a din directiva "Televiziune fără frontiere" 97/36/CE(6) nu poate fi nicidecum supraestimat;

62.   subliniază că este vital pentru fotbalul profesionist ca veniturile obţinute din drepturile de difuzare să fie repartizate într-un mod echitabil, care să asigure solidaritatea dintre fotbalul profesionist şi cel amator, precum şi între cluburile din toate competiţiile; constată că felul în care sunt repartizate în prezent veniturile obţinute din drepturile de difuzare în cadrul Ligii Campionilor UEFA reflectă în mare măsură mărimea pieţelor naţionale de televiziune ale cluburilor; constată că în acest mod sunt favorizate ţările mari, puterea cluburilor din ţările mai mici fiind astfel diminuată;

63.   în consecinţă, invită UEFA ca, împreună cu Comisia, să continue examinarea mecanismelor de creare a unei concurenţe mai echilibrate în acest domeniu, printr-o redistribuire sporită;

64.   subliniază că transmisia televizată a competiţiilor sportive se face din ce în ce mai mult pe canale codate şi cu plată şi că aceste competiţii devin astfel inaccesibile anumitor consumatori;

Dopajul

65.   recomandă ca prevenirea şi lupta împotriva dopajului să constituie o preocupare majoră pentru statele membre; solicită o politică de prevenire şi combatere a dopajului şi subliniază că este necesară contracararea neregulilor prin controale, cercetare, teste, monitorizare permanentă de către medici independenţi şi prin educaţie şi, în acelaşi timp, prevenire şi formare; invită statele membre să adopte o declaraţie în care se angajează să lupte împotriva dopajului şi să monitorizeze respectarea acestui angajament prin controale interne;

o
o   o

66.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi UEFA, FIFA, EPFL, Forumului Cluburilor Europene şi FIFPro.

(1) COM(1999)0644. (2) Concluziile Preşedinţiei, Reuniunea Consiliului European de la Nisa din 7-9 decembrie 2000, Anexa IV. (3) JO L 203, 1.8.2002, p. 1. (4) JO L 216, 20.8.1994, p. 12. (5) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 143.. (6) OJ L 202, 30.7.1997, p. 60.