Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 33 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1268/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 privind asistenţa financiară comunitară destinată măsurilor de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală în ţările candidate din Europa Centrală şi de Est, în perioada de preaderare(1),

–   având în vedere Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace şi adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene(2),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori(3),

–   având în vedere Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22 martie 2004 de adaptare a Actului privind condiţiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace şi adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene, în urma reformei politicii agricole comune(4),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 864/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori şi de adaptare a acestui regulament în urma aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei la Uniunea Europeană(5),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune(6),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)(7),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului(8),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi o bună gestionare financiară(9),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2006 al Consiliului din 19 decembrie 2006 de modificare şi de rectificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)(10),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (A6-0037/2007),

A.   întrucât extinderea din 2004 a condus la mărirea considerabilă a suprafeţei agricole (cu aproximativ 27%), a numărului de exploataţii agricole (cu aproximativ 60%), şi a numărului de lucrători agricoli (cu aproximativ 57%) din UE, mărind astfel potenţialul de producţie şi rolul agriculturii; întrucât creşterea randamentului la hectar pentru producţia de alimente şi de furaje permite eliberarea unor suprafeţe suficiente pentru producţia de biomasă şi întrucât aceasta a contribuit la diversificarea şi mai pronunţată a peisajului european agricol şi rural; întrucât acest proces s-a accentuat şi consolidat odată cu aderarea Bulgariei şi României,

B.   întrucât agricultura din majoritatea noilor state membre diferă în mod substanţial de agricultura din vechile 15 state membre ale UE din punct de vedere al volumului producţiei şi structura sa, precum şi în ceea ce priveşte mărimea exploataţiilor şi întrucât este mai puţin productivă decât cea a vechilor state membre, mai puţin dezvoltată din punct de vedere tehnic şi mai puţin integrată vertical şi orizontal,

C.   întrucât, în raport cu vechile 15 state membre UE, agricultura are în majoritatea noilor state membre un rol economic şi social mai important decât în vechile state membre, dat fiind faptul că contribuţia acestui sector la venitul naţional brut şi procentul lucrătorilor din acest sector se situează peste media UE,

D.   întrucât, în unele noi state membre, agricultura de subzistenţă şi de semisubzistenţă are o importanţă socială, culturală şi ecologică foarte mare,

E.   întrucât noile state membre au fost integrate cu succes şi fără obstacole în piaţa internă, contribuind la dezvoltarea considerabilă a comerţului cu produse agricole şi alimentare în Europa; întrucât noile state membre au introdus şi au aplicat în mod satisfăcător normele veterinare, fitosanitare, de siguranţă alimentară şi de organizare comună a pieţelor, precum şi alte norme orizontale, astfel încât punerea în aplicare a măsurilor de salvgardare specifice nu a fost necesară,

F.   întrucât noile state membre au fost nevoite să suporte costurile sociale şi economice ridicate pentru a se adapta la şi a integra normele politicii agricole comune (PAC) şi pentru a se adapta mediului concurenţial din UE; întrucât fondurile de preaderare nu au acoperit decât parţial costurile procesului de adaptare şi integrare premergător aderării; întrucât aderarea la UE a revelat problemele generale ale noilor state membre din domeniul economiei şi concurenţei; întrucât PAC nu a contribuit la soluţionarea acestor probleme,

G.   întrucât PAC a condus la o dezvoltare şi la schimbări considerabile în agricultura din noile state membre şi întrucât au apărut probleme şi tensiuni, în principal din cauza faptului că normele PAC nu susţin îndeajuns dezvoltarea unui sector agricol echilibrat şi durabil, în special în ceea ce priveşte creşterea animalelor, horticultura şi integrările în amonte şi în aval,

H.   întrucât Actul de aderare a prevăzut pentru plăţile directe, în noile state membre, o lungă perioadă de introducere treptată a acestora (nouă ani), pornind de la un nivel iniţial scăzut (25% din nivelul aplicabil în UE), deşi normele privind piaţa internă şi contribuţia bugetară li se aplică integral; întrucât nivelurile costurilor şi veniturilor în noile state membre nu justifică acest grad de diferenţiere, care generează, pentru agricultorii din noile state membre, condiţii inegale în ceea ce priveşte concurenţa,

I.   întrucât problemele care trebuie abordate în noile state membre sunt, în principiu, legate de schimbările structurale necesare pentru a mări competitivitatea; întrucât măsurile PAC de susţinere a veniturilor şi de garantare a preţurilor au contribuit în mod substanţial la această consolidare,

J.   întrucât Comisia şi Consiliul au manifestat lentoare şi reticenţă în înţelegerea problemelor specifice ale noilor state membre şi în acordarea ajutorului necesar (de exemplu, problemele legate de piaţa fructelor şi a legumelor, în special fructele de tip bacă, cireşele şi merele, interzicerea nejustificată de către Rusia şi Ukraina a exporturilor din Polonia, modificarea şi propunerea de eliminare a normelor de intervenţie privind porumbul şi importurile de miere din ţări terţe),

K.   întrucât un număr mult prea mic de proprietari dintre producătorii din sectoarele agroalimentare ale noilor state membre şi abuzurile de poziţie dominantă din partea reţelelor de distribuţie limitează într-o oarecare măsură concurenţa agricultorilor, precum şi posibilităţile lor de cooperare şi de integrare,

L.   întrucât opt din zece noi state membre au adoptat regimul de plată unică pe suprafaţă (RPUS) pentru plăţile directe,

M.   întrucât nevoia de asistenţă comunitară pentru dezvoltarea rurală a noilor state membre s-a dovedit a fi mult mai mare faţă de alocaţiile bugetare disponibile pentru perioada 2004-2006; întrucât, în acelaşi timp, normele de punere în aplicare a programelor de dezvoltare rurală au limitat utilizarea dinamică a resurselor comunitare disponibile şi întrucât aceste elemente au redus în mod substanţial impactul celui de-al doilea pilon al PAC în noile state membre şi pot fi menţinute pe parcursul noului cadru financiar,

Integrarea treptată într-un sistem avantajos pentru toţi

1.   salută integrarea deplină şi fără obstacole a sectoarelor agricol şi alimentar din noile state membre în piaţa comunitară;

2.   subliniază că, deşi extinderea din 2004 a generat perturbări pe piaţa agricolă şi alimentară a unor noi state membre, aceasta a contribuit în mare măsură la dezvoltarea unor relaţii comerciale stabile între cele 25 de state membre în ansamblu;

3.   remarcă faptul că agricultura şi sectorul alimentar, atât din noile, cât şi din vechile state membre, au beneficiat, cel puţin parţial, de extindere - părţile implicate din noile state membre au beneficiat de consolidarea ajutorului pentru agricultură şi de deschiderea unor noi posibilităţi comerciale, în timp ce sectorul agroalimentar şi comerţul internaţional din vechile state membre au evoluat, iar investiţiile şi volumul activităţilor din comerţul cu amănuntul au crescut, în special în perioada premergătoare aderării;

4.   remarcă faptul că, pe ansamblu, integrarea noilor state membre este pozitivă, dar că acest lucru nu este întotdeauna evident, dat fiind faptul că nu toate exploataţiile agricole au înregistrat o creştere a veniturilor; subliniază că mărirea preţurilor de cumpărare şi a subvenţiilor a fost parţial compensată de creşteri importante ale costurilor de producţie (de exemplu, creşteri ale costului combustibilului, energiei, îngrăşămintelor, produselor fitosanitare şi utilajelor);

5.   subliniază că extinderea nu a ridicat nivelul de risc în ceea ce priveşte siguranţa alimentară, sănătatea animalelor şi domeniul fitosanitar şi observă că, în această privinţă, normele şi eficienţa activităţilor efectuate de autorităţile competente în noile state membre sunt, din anumite puncte de vedere, deasupra mediei UE;

6.   observă că extinderea din 2004 nu a generat o sarcină excesivă pentru bugetul PAC şi nu a necesitat schimbări semnificative în bugetul UE, dar că deciziile de îngheţare a pieţei agricole şi de menţinere a sumelor pentru plăţile directe şi cadrul financiar pentru perioada 2007-20013 necesită eforturi bazate pe principiul solidarităţii vechilor 15 state membre, începând cu 2007; subliniază că, pe de altă parte, în urma deciziilor luate în cadrul Consiliului European din decembrie 2005, producătorii din vechile 15 state membre au suportat, ca urmare a aderării Bulgariei şi României, reduceri ale cheltuielilor de la buget, pe lângă deciziile de punere în aplicare a politicilor de consolidare a celui de-al doilea pilon, precum cea de modulare voluntară;

7.   regretă că nu au fost alocate mai multe credite pentru extinderile din 2004 şi 2007, nici măcar în limita a ceea ce fusese prevăzut iniţial;

Punerea în aplicare a PAC în noile state membre

8.   observă că diferenţele majore între sectoarele agricole din noile state membre conduc la diferenţe în ceea ce priveşte impactul punerii în aplicare a PAC şi efectul şi amploarea provocărilor cu care se confruntă noile state membre;

9.   observă că, în urma extinderii UE cu 10 noi state membre, în 2004, dispoziţiile comunitare nu au fost adaptate în mod corespunzător noilor condiţii din cadrul anumitor pieţe (de exemplu, piaţa fructelor de tip bacă şi a amidonului);

10.   observă că adaptarea la condiţiile şi normele pieţei interne şi aplicarea PAC, în special în ceea ce priveşte normele veterinare, fitosanitare, de siguranţă alimentară şi de organizare comună a pieţelor, precum şi alte norme orizontale, au necesitat un efort important din partea agricultorilor şi a administraţiilor din noile state membre;

11.   consideră că, pe parcursul mai multor luni, Comisia nu a acordat importanţa necesară ridicării embargoului asupra exporturilor de produse agricole poloneze în Ukraina şi Rusia şi nu a luat măsuri eficiente în acest sens;

12.   observă că, deşi programele de preaderare finanţate de UE au contribuit la pregătirea punerii în aplicare a PAC, iar programele de parteneriate s-au dovedit utile, obiectivele iniţiale nu au fost decât parţial îndeplinite şi măsurile comunitare au avut o eficienţă limitată;

13.   reaminteşte că programul SAPARD a debutat cu o întârziere considerabilă, iar impactul său a fost limitat, în principal din cauza cerinţelor complexe şi a lipsei deciziilor luate la timp de către Comisie şi autorităţile noilor state membre;

14.   remarcă faptul că unele noi state membre se confruntă cu dificultăţi importante în aplicarea programelor comunitare de dezvoltare rurală, ca urmare a complexităţii cerinţelor lor specifice şi a responsabilităţii administrative pe care o presupune gestionarea acestora;

15.   reafirmă faptul că, având în vedere rolul important pe care îl au plăţile directe în dezvoltarea şi adaptarea sectorului agricol al noilor state membre, nivelul lor scăzut din primii ani ai perioadei de introducere treptată a împiedicat adaptarea necesară şi a creat, de asemenea, condiţii de concurenţă inegale pe piaţa internă, cărora numeroşi antreprenori nu le-au putut face faţă din punct de vedere economic;

16.   subliniază rolul important pe care îl au programele de dezvoltare rurală, atât în ceea ce priveşte o nouă orientare a exploataţiilor agricole, axată pe piaţă, de exemplu în domeniul transformării şi comercializării propriilor produse sau în domeniul turismului, cât şi pentru aplicarea unor soluţii alternative privind veniturile celor care abandonează producţia agricolă primară din motive economice;

17.   observă că diferenţele între nivelurile plăţilor directe din UE-10 faţă de UE-15 nu au creat condiţii egale pentru toţi şi, prin urmare, producătorii din mai multe noi state membre au pierdut chiar segmente de piaţă pe pieţelor interne respective, ceea ce se datorează în mare parte concurenţei generate de creşterea importurilor şi a exporturilor provenind din ţări terţe, ca urmare a modificărilor aduse regimului vamal;

18.   observă că rezervele Comisiei cu privire la noile state membre în ceea ce priveşte presupusele stocuri excedentare ale acestora la data aderării şi ameninţările cu sancţiuni financiare importante erau, în cea mai mare parte, nefondate şi se bazau pe calcule eronate şi că, pe pieţele agricole, nu s-a înregistrat niciun dezechilibru care să fie cauzat de aceste presupuse stocuri excedentare;

19.   subliniază că noile state membre au fost obligate să aplice regimul de plăţi directe naţionale complementare (top-ups), care pot fi considerate o formă de cofinanţare şi aproape o renaţionalizare a plăţilor directe comunitare, ceea ce a generat dificultăţi politice şi economice considerabile în multe dintre noile state membre, dat fiind faptul că acest regim a adăugat o grea responsabilitate bugetelor naţionale şi a limitat posibilitatea de a pune în aplicare regimurile de ajutoare de stat;

20.   subliniază că, din cauza constrângerilor bugetare, contrar obiectivelor generale şi principiilor PAC şi contrar modulării din UE-15, majoritatea noilor state membre au fost nevoite să îşi regrupeze o parte din alocaţiile comunitare pentru dezvoltare rurală, pentru a finanţa plăţile directe naţionale complementare, astfel cum se prevede în Actul de aderare;

21.   reaminteşte că poziţia unora dintre noile state membre conform căreia plăţile pe suprafaţă decuplate integral nu contribuie în întregime la dezvoltarea echilibrată şi la durabilitatea pe termen lung a agriculturii lor şi că preferinţele sectoriale şi/sau plăţile opţionale cuplate ar putea fi necesare, cel puţin temporar, în anumite state membre până în 2013 şi ar trebui luate în considerare, la cerere; reaminteşte, în acest sens, aplicarea reuşită a regimului de plăţi directe naţionale complementare, total sau parţial decuplate şi a măsurilor provizorii de ajutor de stat;

22.   observă că majoritatea noilor state membre ar dori să aplice în continuare RPUS, pe o perioadă cât mai îndelungată, având în vedere că tranziţia către regimul de plată unică (RPU) creează constrângeri administrative şi tehnice de mare anvergură şi se înscrie perfect într-o viitoare politică a plăţilor decuplate;

23.   consideră că, atât în noile, cât şi în vechile state membre, este necesar ca, în ceea ce priveşte bunele practici agricole şi condiţiile ecologice, să fie aplicate cerinţele şi normele de interconformitate; propune introducerea treptată a normelor de interconformitate şi finalizarea sa până la sfârşitul perioadei prevăzute în acest sens; propune, de asemenea, ca noile state membre să beneficieze de opţiunea de a amâna aplicarea normelor de interconformitate până la sfârşitul perioadei de introducere treptată a plăţilor directe; propune, de asemenea, ca cerinţele referitoare la bunele condiţii agricole şi ecologice să rămână în vigoare cel puţin pe durata perioadei RPUS, întrucât majoritatea noilor state membre ar putea întâmpina dificultăţi în ceea ce priveşte respectarea normelor complexe de interconformitate, a căror punere în aplicare se dovedeşte costisitoare;

24.   salută adoptarea de către Consiliu a propunerii Comisiei de menţinere a RPUS până la sfârşitul anului 2010 şi de extindere a regimului de ajutor pentru culturile energetice către noile state membre;

25.   solicită Comisiei ca, în cadrul simplificării şi raţionalizării punerii în aplicare a PAC, a regimurilor de plăţi directe şi a programelor de dezvoltare rurală, să ţină seama de problemele cu care sunt confruntate noile state membre, în special, şi să propună soluţii adecvate, fără a se îndepărta însă de la normele de aplicare a PAC;

26.   subliniază faptul că, în deciziile pe care le ia în cadrul PAC, Comisia ar trebui să ţină seama mai mult de problemele şi de preocupările noilor state membre;

27.   îşi exprimă preocuparea cu privire la propunerea recentă a Comisiei de a elimina complet regimul de intervenţie pentru porumb, începând cu anul 2007; constată că modalitatea în care a fost prezentată propunerea contravine principiilor fundamentale ale UE, având în vedere momentul ales, absenţa unei evaluări satisfăcătoare, în special în ceea ce priveşte consecinţele acestei decizii asupra organizării comune a pieţelor în sectorul cerealelor şi al plăţilor directe în funcţie de suprafaţă şi absenţa soluţiilor de înlocuire sau a perioadelor de tranziţie; consideră că eliminarea prematură a regimului de intervenţie pentru porumb ar putea avea consecinţe grave;

28.   consideră că, în spiritul reformei PAC din 2003, ar trebui să se ţină seama de introducerea plăţilor pe suprafaţă pentru culturile de fructe de tip bacă, destinate prelucrării, care ar trebui să fie complementare participării obligatorii la activităţile grupurilor agroalimentare sau ale organizaţiilor de producători şi obligaţiei de a comercializa produsele respective în cadrul contractelor comerciale, ceea ce ar putea contribui la consolidarea concurenţei în statele membre, în special în Polonia;

29.   consideră că sunt necesare schimbări suplimentare în producţia agricolă şi peisajul rural al noilor state membre şi subliniază că normele PAC şi ajutorul comunitar trebuie să susţină această procedură; subliniază că este esenţial ca schimbările necesare să fie efectuate într-un mod progresiv, dat fiind faptul că societatea rurală implicată în agricultură şi sectorul agricol al noilor state membre nu ar putea face faţă unor schimbări prea rapide şi radicale la nivelul structurii lor de producţie şi de angajare a forţei de muncă;

Viitorul PAC în Uniunea Europeană extinsă

30.   subliniază că actuala PAC nu permite soluţionarea unei părţi substanţiale a problemelor din domeniul agricol sau legate de agricultură în UE extinsă; consideră că decuplarea plăţilor directe, impusă de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), consolidează, în general, orientarea pieţei agricole din UE, dar că, totuşi, plăţile directe decuplate nu contribuie integral la punerea în aplicare a unui sector agricol durabil şi a unei societăţi rurale, nici în noile state membre, nici în majoritatea statelor din UE-15; subliniază necesitatea de a adopta fie măsuri complementare, fie soluţii pe măsură în vederea aplicării regimului de plăţi directe;

31.   consideră că, în special în statele membre şi în regiunile în care exploataţiile specializate au un rol-cheie în agricultură, sistemul actual de plăţi directe favorizează excesiv culturile de câmp, nu contribuie în mod corespunzător la punerea în aplicare a unui sistem de creştere durabilă, nu încurajează şi nu facilitează schimbările structurale necesare;

32.   remarcă faptul că, în unele dintre noile state membre, cotele scăzute de producţie care au fost alocate în anumite sectoare au condus la îngheţarea sau chiar scăderea producţiei agricole, iar raportarea plăţilor decuplate la nivelul minim al cotelor constituie, pentru noile state membre, în ceea ce priveşte subvenţiile, un dezavantaj suplimentar alături de cel creat de introducerea treptată a acestor plăţi; observă, de asemenea, că problema apare şi în unele dintre vechile state membre;

33.   consideră că îndeplinirea obiectivelor PAC în noile state membre este, de asemenea, împiedicată de nivelul insuficient de finanţare al dezvoltării rurale, de absenţa unui sistem eficient de gestionare a riscului şi a crizelor şi de rigiditatea excesivă a normelor comunitare în domeniul ajutoarelor de stat;

34.   subliniază că PAC trebuie să rămână în zona de competenţă comunitară, în cadrul unei PAC reformate şi că trebuie împiedicată orice renaţionalizare a sa; consideră, cu toate acestea, că trebuie aplicate măsuri specifice, bazate pe principiul subsidiarităţii; este de părere că trebuie reanalizate impactul, obiectivele şi principiile PAC, inclusiv modelul agricol european, având în vedere obiectivele şi necesităţile agriculturii, ale zonelor rurale, ale agricultorilor, consumatorilor şi societăţii în general din UE extinsă la 27 de state, pentru a stabili resursele financiare necesare şi pentru a asigura distribuţia lor corespunzătoare şi echitabilă într-un mod perfect justificat;

35.   subliniază că, în cadrul viitoarei reforme PAC, în special la efectuarea bilanţului PAC şi în cadrul evaluării la jumătatea perioadei a cadrului financiar 2007-2013, din 2008-2009, trebuie luaţi în considerare toţi factorii posibili (de exemplu, consecinţele deciziilor financiare adoptate, reformele PAC, experienţele noilor state membre, diversitatea şi varietatea agriculturii europene);

36.   subliniază că este, de asemenea, imperativ să se evite deciziile impuse, care vizează doar reducerea nivelului de finanţare comunitară sau menţinerea status quo-ului financiar între statele membre;

37.   consideră că producţia de biomasă şi de bioenergie va avea un rol strategic în viitorul sectorului agricol al UE; solicită o finanţare adecvată din partea UE pentru promovarea producţiei de biomasă pe terenurile care nu mai sunt exploatate pentru obţinerea producţiei de alimente şi furaje; reaminteşte, în această privinţă, capacităţile semnificative ale noilor state membre şi potenţialul de producţie global crescut al UE extinse;

38.   subliniază că satisfacerea nevoilor speciale ale statelor membre şi ale regiunilor lor, inclusiv soluţionarea problemelor şi a dificultăţilor din noile state membre ar trebui susţinută pe baza principiului subsidiarităţii, prin intermediul următoarelor instrumente specifice:

39.   consideră că trebuie asigurată compatibilitatea cu OMC pe parcursul negocierilor din runda Doha în cadrul propunerii UE de reducere a barierelor comerciale sau în schimbul unui acord privind menţinerea nivelurilor de ajutor naţional a celorlalţi membri ai OMC;

40.   reaminteşte că punerea în aplicare a drepturilor vamale suplimentare în cadrul mecanismului clauzelor de salvgardare speciale (CSS) ar putea constitui o măsură de protecţie eficientă împotriva importurilor abuzive sau a importurilor la preţuri de dumping în sectoarele sensibile, printre care se numără şi cele din noile state membre; invită Comisia să stabilească, în cadrul actualei runde de negocieri ale OMC, condiţiile de modificare corespunzătoare a domeniului de aplicare a CSS pentru lista concesiilor UE; reaminteşte că unele state membre au avut posibilitatea de a pune în aplicare CSS în sectoare sensibile din agricultură, care nu figurau pe lista actuală a concesiilor UE;

41.   speră ca viitoarea politică PAC nu numai să ţină seama de nevoile UE extinse, dar, de asemenea, să devină mai uşor de gestionat, să faciliteze sarcina administrativă a agricultorilor şi a autorităţilor naţionale şi să încurajeze o producţie sigură, orientată către piaţă şi care să respecte normele de mediu, menţinând, în acelaşi timp, viitorul agriculturii durabile;

42.   invită Comisia, statele membre şi toate părţile implicate să organizeze o dezbatere deschisă şi să prezinte propuneri de viitor în vederea construirii unui viitor durabil pentru agricultură, în UE extinsă;

43.   salută intenţia Comisiei de a elabora o reprezentare pe termen lung a PAC de după anul 2013, care i-ar permite să valorifice şansele excepţionale de extindere, oferite de prevederea unei creşteri a schimburilor agroalimentare mondiale, de două ori mai rapidă decât cea a comerţului total la nivel mondial din următoarele trei decenii, menţinând în acelaşi tip dezvoltarea armonioasă a agriculturii, în toate teritoriile UE, şi care, datorită eforturilor conjugate ale statelor din UE-15 şi a noilor state membre, ar permite agriculturii să îşi îndeplinească rolul în ceea ce priveşte producţia şi alte activităţi;

o
o   o

44.  44 încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre.

(1) JO L 161, 26.6.1999, p. 87. (2) JO L 236, 23.9.2003, p. 33. (3) JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2013/2006 (JO L 384, 29.12.2006, p. 13). (4) JO L 93, 30.3.2004, p. 1. (5) JO L 161, 30.4.2004, p. 48. (6) JO L 209, 11.8.2005, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 320/2006 (JO L 58, 28.2.2006, p. 42). (7) JO L 277, 21.10.2005, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2006 (JO L 384, 29.12.2006, p. 8). (8) JO L 58, 28.2.2006, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 247/2007 al Comisiei (JO L 69, 9.3.2007, p. 3). (9) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (10) JO L 384, 29.12.2006, p. 8.