(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia comună a Consiliului (14039/1/2006 – C6 0041/2007),

–   având în vedere poziţia sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0429)(2),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport şi turism (A6-0134/2007),

1.   aprobă poziţia comună astfel cum a fost modificată;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) Text adoptat, 15.6.2006, P6_TA(2006)0267. (2) Nepublicată încă în JO.

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),

întrucât:

(1)  În vederea protejării persoanelor şi a bunurilor în interiorul Uniunii Europene, ar fi necesară împiedicarea actelor de intervenţie ilicită îndreptate împotriva aeronavelor civile, care pun în pericol securitatea aviaţiei civile, prin stabilirea unor norme comune de protecţie a acesteia. Acest obiectiv trebuie îndeplinit prin stabilirea de norme şi standarde de bază comune în materie de securitate aeronautică, precum şi mecanisme de monitorizare a conformităţii.

(2)  Este de dorit, în interesul securităţii aviaţiei civile în general, să se prevadă baza pentru o interpretare comună a anexei 17 a Convenţiei de la Chicago privind aviaţia civilă internaţională din 7 decembrie 1944.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 2320/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2002 de instituire a unor norme comune în domeniul siguranţei aviaţiei civile(3) a fost adoptat în urma evenimentelor din 11 septembrie 2001 din Statele Unite.

(4)  Conţinutul Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 ar trebui revizuit având în vedere experienţa dobândită, iar regulamentul însuşi ar trebui abrogat şi înlocuit cu prezentul regulament cu scopul de a simplifica, armoniza şi clarifica normele existente şi de a îmbunătăţi nivelurile de securitate.

(5)  Ţinând cont de necesitatea unei flexibilităţi sporite în adoptarea de măsuri şi proceduri de securitate cu scopul de a se adapta evaluărilor de risc aflate în schimbare şi de a permite introducerea de noi tehnologii, prezentul regulament ar trebui să stabilească principiile de bază privind măsurile care trebuie luate pentru a proteja aviaţia civilă împotriva actelor de intervenţie ilicită, fără a intra în detalii tehnice şi de procedură legate de modalităţile de punere în aplicare a acestora.

(6)  Prezentul regulament ar trebui să se aplice aeroporturilor care deservesc aviaţia civilă, situate pe teritoriul unui stat membru, operatorilor care furnizează servicii în aceste aeroporturi şi entităţilor care furnizează bunuri şi/sau servicii acestor aeroporturi sau prin intermediul acestora.

(7)  Fără a aduce atingere Convenţiei privind infracţiunile şi alte acte săvârşite la bordul aeronavelor, Tokyo, 1963, Convenţiei pentru combaterea capturării ilicite a aeronavelor, Haga, 1970, şi Convenţiei pentru combaterea actelor ilicite îndreptate împotriva siguranţei aviaţiei civile, Montréal, 1971, prezentul regulament ar trebui să acopere de asemenea măsuri de siguranţă care se aplică la bordul aeronavelor aparţinând transportatorilor aerieni comunitari sau în timpul zborului unor astfel de aeronave.

(8)  Fiecare stat membru poate decide singur dacă este necesar să desfăşoare agenţi de securitate la bordul aeronavelor înmatriculate în statul membru respectiv şi la bordul aeronavelor aparţinând transportatorilor aerieni care au primit licenţă din partea statului membru respectiv.

(9)  Diversele tipuri de exploatare din aviaţia civilă nu se confruntă neapărat cu acelaşi nivel de ameninţare. La stabilirea de standarde de bază comune privind securitatea aeronautică ar trebui să se ţină cont de mărimea aeronavei, de natura activităţii şi/sau de frecvenţa activităţilor aeroportuare pentru a permite acordarea unor derogări.

(10)  Statelor membre trebuie să li se permită. de asemenea, ca pe baza unei evaluări a riscurilor, să aplice măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezentul regulament. Cu toate acestea, ar trebui să se facă o distincţie între normele de bază comune şi măsurile mai stricte , iar o distincţie similară ar trebui să se aplice şi în privinţa finanţării acestora.

(11)  Ţări terţe pot solicita aplicarea de măsuri care diferă de cele prevăzute de prezentul regulament în ceea ce priveşte zborurile cu plecare dintr-un aeroport al unui stat membru având ca destinaţie sau survolând ţara terţă respectivă. Cu toate acestea, fără a aduce atingere acordurilor bilaterale la care Comunitatea este parte, Comisia ar trebui să poată examina măsurile solicitate de ţara terţă şi să decidă dacă un stat membru, un operator sau o altă entitate interesată poate să aplice în continuare măsurile solicitate.

(12)  Deşi în cadrul unui acelaşi stat membru pot exista două sau mai multe organisme sau entităţi al căror obiect de activitate este securitatea aeronautică, fiecare stat membru trebuie să desemneze o autoritate competentă unică, responsabilă cu coordonarea şi monitorizarea aplicării standardelor de securitate.

(13)  În scopul de a defini responsabilităţile pentru aplicarea standardelor de bază şi de a descrie măsurile solicitate de către operatori şi de alte entităţi în acest scop, fiecare stat membru ar trebui să stabilească un program naţional de securitate a aviaţiei civile. Mai mult decât atât, fiecare operator aeroportuar, transportator aerian şi entitate de aplicare a standardelor de securitate aeronautică, ar trebui să stabilească, să aplice şi să menţină un program de securitate pentru a se conforma atât prezentului regulament, cât şi oricărui program de securitate a aviaţiei civile aplicabil.

(14)  În scopul de a monitoriza respectarea prezentului regulament şi a programului naţional de securitate a aviaţiei civile, fiecare stat membru ar trebui să stabilească şi să asigure punerea în aplicare a unui program naţional de verificare a nivelului securităţii aviaţiei civile.

(15)  În scopul de a monitoriza aplicarea de către statele membre a prezentului regulament şi, de asemenea, de a face recomandări pentru îmbunătăţirea securităţii aeronautice, Comisia ar trebui să efectueze inspecţii, inclusiv inspecţii inopinate.

(16)  În cadrul extinderii viitoare a competenţelor sale, Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aeriană ar trebui să fie integrată treptat în supravegherea respectării conformităţii cu dispoziţiile comune privind securitatea aviaţiei civile.

(17)  Actele de punere în aplicare care stabilesc măsuri şi proceduri comune pentru punerea în aplicare a standardelor de bază comune şi care cuprind informaţii sensibile privind securitatea, alături de rapoartele de inspecţie ale Comisiei şi de răspunsurile din partea autorităţilor competente, ar trebui considerate "informaţii clasificate ale UE" în înţelesul Deciziei 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură(4). Aceste documente nu ar trebui publicate, ci ar trebui puse doar la dispoziţia acelor operatori şi entităţi care au un interes legitim.

(18)  Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(5).

(19)  Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să stabilească condiţiile în care urmează să fie adoptate măsurile menţionate la articolele 4 alineatul (5) şi 13 alineatul (2). Întrucât aceste măsuri au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament sau să completeze prezentul regulament prin adăugarea de noi elemente neesenţiale, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(20)  Pentru ca pasagerii şi bagajele care se transferă să nu mai facă obiectul unei inspecţii la îmbarcarea pe o aeronavă al cărei punct de plecare este într-o ţară terţă, noţiune cunoscută sub numele de "sistem de control unic de securitate", şi pentru a permite pasagerilor care au călătorit cu o astfel de aeronavă să se amestece cu pasagerii controlaţi la plecare, este oportun să se încurajeze încheierea unor acorduri între Comunitate şi ţările terţe, prin care să se confirme faptul că standardele de securitate aplicate în ţara terţă sunt echivalente cu standardele comunitare.

(21)  Obiectivul "controlului unic de securitate" trebuie încurajat pentru toate zborurile în interiorul Uniunii Europene.

(22)  Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării normelor privind securitatea aeronautică, inclusiv a celor privind transportul de bunuri periculoase.

(23)  Este necesar să se stabilească sancţiuni pentru nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament. Sancţiunile în cauză ar trebui să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(24)  Declaraţia ministerială privind aeroportul Gibraltar, adoptată la Cordoba la 18 septembrie 2006 în cursul primei reuniuni ministeriale a Forumului de dialog privind Gibraltarul, va înlocui Declaraţia comună privind aeroportul Gibraltar făcută la Londra la 2 decembrie 1987, deplina conformitate cu declaraţia din 2006 fiind asimilată conformităţii cu declaraţia din 1987.

(25)  Ar trebui avută în vedere instituirea unui mecanism de solidaritate care ar putea oferi asistenţă în urma unui act de terorism cu un impact major asupra sectorului transporturilor.

(26)  Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv protejarea aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilicită şi prevederea bazei pentru o interpretare comună a anexei 17 la Convenţia de la Chicago privind aviaţia civilă internaţională, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea şi efectele prezentului regulament, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezentul regulamentul nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiective

(1)  Prezentul regulament stabileşte norme comune de protecţie a aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilicită care pun în pericol securitatea sa.

De asemenea, acesta constituie baza pentru o interpretare comună a anexei 17 a Convenţiei de la Chicago privind aviaţia civilă internaţională.

(2)  Mijloacele pentru realizarea obiectivelor menţionate la alineatul (1) sunt următoarele:

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică:

(2)  Aplicarea prezentului regulament în raport cu aeroportul din Gibraltar nu aduce atingere poziţiei juridice a Regatului Spaniei, respectiv a Regatului Unit, privind diferendul referitor la suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul.

Articolul 3

Definiţii

Articolul 4

Standarde de bază comune

(1)  Standardele de bază comune pentru protecţia aviaţiei civile împotriva acţiunilor de intervenţie ilicită, care pun în pericol securitatea sa, figurează în anexă.

(2)  Statele membre şi utilizatorii suportă costurile aplicării standardelor de bază comune împotriva acţiunilor de intervenţie ilicită. Pentru e evita orice denaturare a concurenţei între statele membre şi între aeroporturi, transportatorii aerieni şi alte entităţi interesate din interiorul Comunităţii, precum şi între statele membre şi ţările terţe, Comisia prezintă, în cel mai scurt timp, o propunere de stabilire a unor dispoziţii uniforme de finanţare a acestor măsuri privind securitatea.

(3)  Măsurile amănunţite privind punerea în aplicare a standardelor de bază comune menţionate la alineatul (1) se stabilesc în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 19 alineatul (2).

(4)  Valabilitatea măsurile detaliate pentru aplicarea standardelor de bază comune încetează la şase luni de la intrarea lor în vigoare. Aceasta poate fi menţinută, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 19 alineatul (2), dar numai după o reevaluare a riscurilor privind securitatea şi o evaluare generală a costurilor şi impactului operaţional ale acestor măsuri.

(5)  Comisia stabileşte criterii, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 19 alineatul (3), pentru a permite statelor membre să deroge de la standardele de bază comune menţionate la alineatul (1) şi să adopte măsuri de securitate care furnizează un nivel de protecţie adecvat în aeroporturi sau în zonele delimitate ale acestora, pe baza unei evaluări locale a riscului. Astfel de măsuri alternative sunt justificate prin aspecte referitoare la mărimea aeronavei, la natura operaţiunii şi/sau frecvenţa operaţiunilor pe aeroporturile în cauză.

(6)  Statele membre asigură aplicarea standardelor de bază comune menţionate la alineatul (1).

(7)  Stabilirea fiecărei măsuri şi proceduri detaliate privind aplicarea standardelor de bază comune, menţionate la alineatul (1), se face pe baza unei evaluări a riscurilor şi a impactului. Evaluarea respectivă cuprinde o estimare a costurilor.

(8)  Statele membre informează Comisia cu privire la acele măsuri stabilite în conformitate cu alineatul (3), ale căror costuri financiare sau de altă natură sunt, după aplicarea măsurii respective, disproporţionate faţă de plusul de securitate oferit, dacă există vreunul. În astfel de cazuri, Comisia permite statelor membre derogări de la standardele de bază comune, în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 19 alineatul (3).

Articolul 5

Transparenţa preţurilor

În cazul în care costurile aeroportuare sau de securitate la bord sunt incluse în preţul biletului de avion, acestea trebuie să fie menţionate separat pe bilet sau să fie indicate în orice alt fel pasagerului.

Articolul 6

Afectarea taxelor şi prelevărilor legate de securitate

Taxele şi prelevările legate de securitate, fie că sunt percepute de statele membre, de transportatorii aerieni sau de organisme, sunt transparente, folosite exclusiv pentru a acoperi costurile necesare pentru a asigura securitatea aeroporturilor şi a navelor şi nu depăşesc costurile aplicării standardelor comune de bază menţionate la articolul 4.

Articolul 7

Măsuri necesare în caz de încălcare a securităţii

În cazul în care un stat membru are motive să creadă că nivelul securităţii aeronautice a fost compromis printr-o încălcare a securităţii, acesta asigură luarea măsurilor corespunzătoare şi prompte pentru remedierea situaţiei şi pentru a asigura securitatea permanentă a aviaţiei civile.

Articolul 8

Aplicarea de măsuri mai stricte de către statele membre

(1)  Statele membre pot aplica măsuri mai stricte decât standardele de bază comune menţionate la articolul 4. În acest caz, acestea acţionează pe baza unei evaluări a riscului şi în conformitate cu dreptul comunitar. Măsurile mai stricte sunt pertinente, obiective, nediscriminatorii şi proporţionale riscurilor avute în vedere.

(2)  Comisia poate examina aplicarea alineatului (1) şi, după consultarea comitetului menţionat la articolul 19, poate decide dacă statul membru este autorizat să aplice în continuare măsurile.

Comisia comunică decizia sa Consiliului şi statelor membre.

În cursul lunii care urmează după comunicarea deciziei de către Comisie, un stat membre poate supune decizia Consiliului. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate, în termen de trei luni, să ia o decizie diferită.

(3)  Alineatul (2) nu se aplică în cazul în care măsurile mai stricte sunt limitate la un anumit zbor de la o dată precisă.

(4)  Costul punerii în aplicare a măsurilor mai stricte, menţionate la alineatul (1), este suportat de statele membre.

Articolul 9

Măsuri de securitate solicitate de ţări terţe

(1)  Fără a aduce atingere acordurilor bilaterale la care Comunitatea este parte, un stat membru notifică Comisia cu privire la măsurile solicitate de o ţară terţă în cazul în care acestea diferă de standardele de bază comune menţionate la articolul 4 în ceea ce priveşte zborurile cu plecare dintr-un aeroport al unui stat membru având ca destinaţie sau survolând ţara terţă respectivă.

(2)  Comisia cooperează cu Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile (OIAC) în domeniile are intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Pentru a facilita această cooperare, Comisia este autorizată să încheie acorduri cu OIAC în vederea schimbului de informaţii şi asistenţei reciproce în materie de audit şi inspecţii. Comisia negociază aceste acorduri cu sprijinul comitetului menţionat la articolul 19.

(3)  La cererea statului membru respectiv sau din propria iniţiativă, Comisia examinează aplicarea alineatului (1) şi poate elabora, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 19 alineatul (2), şi după consultarea ţării terţe respective, un răspuns adecvat adresat acesteia.

Comisia comunică decizia sa Consiliului şi statelor membre.

(4)  Alineatele (1) şi (2) nu se aplică dacă:

Articolul 10

Autoritatea naţională

În cazul în care, în cadrul aceluiaşi stat membru, două sau mai multe organisme au ca obiect de activitate securitatea aviaţiei civile, statul membru respectiv desemnează o autoritate unică (denumită în cele ce urmează "autoritatea competentă") responsabilă cu coordonarea şi monitorizarea punerii în aplicare a standardelor de bază comune menţionate la articolul 4.

Articolul 11

Programe

Statele membre, operatorii aeroportuari, transportatorii aerieni şi alte entităţi care aplică standarde de securitate a aviaţiei au responsabilitatea de a elabora, aplica şi menţine programe proprii de securitate, astfel cum este indicat la articolele 12-16.

Statele membre îndeplinesc, în plus, funcţia amplă de control al calităţii, stabilită la articolul 17.

Articolul 12

Programul naţional de securitate a aviaţiei civile

(1)  Fiecare stat membru elaborează, aplică şi menţine un program naţional de securitate a aviaţiei civile.

Acest program defineşte responsabilităţile pentru punerea în aplicare a standardelor de bază comune menţionate la articolul 4 şi descrie măsurile solicitate de operatori şi entităţi în acest scop.

(2)  Autoritatea competentă pune în scris la dispoziţia operatorilor şi entităţilor care au un interes legitim, pe baza principiului "necesităţii de a cunoaşte", părţile corespunzătoare ale programului său naţional de securitate a aviaţiei civile.

Articolul 13

Programul naţional de control al calităţii

(1)  Fiecare stat membru elaborează, aplică şi menţine un program naţional de control al calităţii.

Acest program permite statului membru să verifice calitatea securităţii aviaţiei civile în scopul de a monitoriza conformitatea atât cu prezentul regulament, cât şi cu programul său naţional de securitate a aviaţiei civile.

(2)  Specificaţiile pentru programul naţional de control al calităţii se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 19 alineatul (3).

Programul permite detectarea şi corectarea rapidă a deficienţelor. Acesta prevede de asemenea că toate aeroporturile, operatorii şi entităţile responsabile de aplicarea standardelor de securitate aeronautică, aflate pe teritoriul statului membru respectiv, sunt monitorizate direct în mod sistematic de către autoritatea competentă sau sub supravegherea acesteia.

Articolul 14

Programul de securitate aeroportuară

(1)  Fiecare operator aeroportuar elaborează, aplică şi menţine un program securitate aeroportuară.

Programul descrie metodele şi procedurile care trebuie urmate de operatorul aeroportuar pentru a se conforma atât prezentului regulament, cât şi programului naţional de securitate a aviaţiei civile al statului membru pe al cărui teritoriu se află aeroportul.

Programul descrie şi modul în care operatorul aeroportuar monitorizează respectarea acestor metode şi proceduri.

(2)  Programul de securitate aeroportuară este înaintat autorităţii competente.

Articolul 15

Programul de securitate a transportatorului aerian

(1)  Fiecare stat membru veghează ca aeroporturile şi furnizorii serviciului de transport aerian pornind de pe teritoriul statului în cauză să pună în aplicare şi să menţină un program de securitate al transportatorului aerian, adaptat cerinţelor programelor naţionale de securitate a aviaţiei civile.

Programul descrie metodele şi procedurile care trebuie urmate de transportatorul aerian pentru a se conforma atât prezentului regulament, cât şi programului naţional de securitate a aviaţiei civile al statului membru pe al cărui teritoriu furnizează servicii.

Programul descrie şi modul în care transportatorul aerian monitorizează respectarea acestor metode şi proceduri.

(2)  La cerere, programul de securitate a transportatorului aerian este înaintat autorităţii competente.

(3)  În cazul în care programul de securitate a transportatorului aerian comunitar a fost validat de autoritatea competentă a statului membru care acordă licenţa de operare, transportatorul aerian este recunoscut de către toate celelalte state membre. Validarea şi recunoaşterea respective nu se aplică acelor părţi ale programului care au legătură cu posibile măsuri mai stricte, aplicabile într-un stat membru, altul decât cel care i-a acordat licenţa.

Articolul 16

Programul de securitate al unui agent abilitat care aplică standarde de securitate aeronautică

(1)  Fiecare agent abilitat care, conform programului naţional de securitate a aviaţiei civile menţionat la articolul 12 trebuie să aplice standarde de securitate aeronautică, stabileşte, aplică şi menţine un program de securitate.

Programul descrie metodele şi procedurile care trebuie urmate de agentul abilitat pentru a se conforma, în primul rând, programului naţional de securitate a aviaţiei civile al statului membru în cauză, în legătură cu operaţiunile de pe teritoriul statului membru respectiv, şi prezentului regulament.

Programul descrie şi modul în care agentul abilitat urmează să monitorizeze prin mijloace proprii respectarea acestor metode şi proceduri.

(2)  La cerere, programul de securitate al agentului abilitat care aplică standarde de securitate este înaintat autorităţii competente.

Articolul 17

Inspecţiile Comisiei

(1)  Comisia, în cooperare cu autoritatea competentă a statului membru respectiv, însărcinează Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aeriană să efectueze inspecţii, inclusiv inspecţii ale aeroporturilor, operatorilor şi entităţilor care aplică standardele de securitate aeroportuară, în scopul de a monitoriza aplicarea de către statele membre a prezentului regulament, de a identifica deficienţele securităţii aeronautice şi, după caz, de a face recomandări pentru îmbunătăţirea securităţii aeronautice. În acest scop, autoritatea competentă informează în scris Comisia în legătură cu toate aeroporturile de pe teritoriul său care deservesc aviaţia civilă, altele decât cele prevăzute la articolul 4 alineatul (5).

Procedurile de desfăşurare a inspecţiilor Comisiei se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 19 alineatul (2).

(2)  Inspecţiile efectuate de Comisie în aeroporturi, în rândul operatorilor şi entităţilor care aplică standarde de securitate aeronautică sunt inopinate.

(3)  Fiecare raport de inspecţie al Comisiei este comunicat autorităţii competente a statului membru respectiv, care, în răspunsul său, expune măsurile luate pentru remedierea deficienţelor identificate.

Raportul, însoţit de răspunsul autorităţii competente, se comunică ulterior autorităţii competente din fiecare din celelalte state membre.

(4)  Comisia se asigură că fiecare aeroport european care face obiectul dispoziţiilor prezentului regulament este inspectat înainte de ...(7).

Articolul 18

Difuzarea informaţiilor

Articolul 19

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de un comitet.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la o lună.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1) - (4) şi (6) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Articolul 20

Raportul

Comisia prezintă anual Parlamentului European, Consiliului, statelor membre şi parlamentelor naţionale un raport privind aplicarea prezentului regulament şi influenţa acestuia asupra îmbunătăţirii securităţii aeronautice, precum şi orice posibile defecte sau carenţe constatate în timpul controalelor şi inspecţiilor efectuate de Comisie.

Articolul 21

Grup consultativ al părţilor interesate

Fără a aduce atingere rolului comitetului menţionat la articolul 19, Comisia instituite un grup consultativ al părţilor interesate de securitatea aeronautică, compus din organizaţii profesionale reprezentative europene, care activează în acest domeniu ori sunt direct influenţate de securitatea aeronautică. Rolul acestui grup este exclusiv acela de a oferi consultanţă Comisiei. Comitetul menţionat la articolul 19 transmite toate informaţiile necesare grupului consultativ al părţilor interesate pe toată durata procedurii reglementare.

Articolul 22

Publicarea informaţiilor

În fiecare an, Comisia elaborează concluziile rapoartelor de inspecţie şi publică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei(8), un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament şi situaţia existentă în Comunitate în domeniul securităţii aeronautice.

Articolul 23

Ţări terţe

În acordurile generale privind aviaţia încheiate între Comunitate şi o ţară terţă în conformitate cu articolul 300 din tratat, ar trebui incluse acorduri prin care să se confirme faptul că standardele de securitate aplicate într-o ţară terţă sunt echivalente cu standardele comunitare, în aşa fel încât să se promoveze obiectivul "controlului unic de securitate" pentru toate zborurile între Uniunea Europeană şi ţările terţe.

Articolul 24

Sancţiuni

Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.

Articolul 25

Abrogarea

Regulamentul (CE) nr. 2320/2002 se abrogă.

Articolul 26

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu …(9), cu excepţia articolului 4 alineatele (3) şi (5), a articolului 13 alineatul (2), a articolului 17 alineatul (1) şi a articolului 19, care se aplică de la ...(10)*.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Preşedintele, Preşedintele

ANEXĂ

STANDARDE DE BAZĂ COMUNE PENTRU PROTECŢIA AVIAŢIEI CIVILE ÎMPOTRIVA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE ILICITĂ (ARTICOLUL 4)

1.  SECURITATEA AEROPORTUARĂ

1.1.  Cerinţe privind planificarea aeroportuară

1.  La proiectarea şi construirea de noi instalaţii aeroportuare sau la modificarea instalaţiilor aeroportuare existente, se iau pe deplin în considerare cerinţele de aplicare a standardelor de bază comune formulate în prezenta anexă şi normele sale de aplicare.

2.  În aeroporturi se stabilesc următoarele zone:

1.2.  Controlul accesului

1.  Accesul la zona aeroportuară este restricţionat pentru a preveni accesul persoanelor şi vehiculelor neautorizate în această zonă.

2.  Accesul la zonele de securitate cu acces restricţionat este controlat pentru a preveni accesul persoanelor şi vehiculelor neautorizate în aceste zone.

3.  Accesul persoanelor şi vehiculelor în zona aeroportuară şi în zonele de securitate cu acces restricţionat este permis numai în cazul în care acestea îndeplinesc condiţiile de securitate solicitate.

4.  Înainte de a i se elibera o legitimaţie de aeroport sau de echipaj care permite accesul neînsoţit la zonele de securitate cu acces restricţionat, orice membru al personalului, inclusiv personalul navigant, trebuie să fi trecut cu succes printr-o verificare a antecedentelor. Legitimaţiile pot fi recunoscute de autorităţi competente diferite de cele care le-au eliberat.

1.3.  Verificarea altor persoane decât călătorii şi a obiectelor transportate

1.  Alte persoane decât călătorii, împreună cu obiectele transportate, sunt în mod continuu şi aleatoriu supuse unei verificări la intrarea în zonele de securitate cu acces restricţionat în scopul de a preveni introducerea de articole interzise în aceste zone.

2.  Orice alte persoane decât călătorii, împreună cu obiectele transportate, sunt supuse unei verificări la intrarea în spaţiile critice din zonele de securitate cu acces restricţionat în scopul de a preveni introducerea de articole interzise în aceste zone.

1.4.  Controlul vehiculelor

Vehiculele care intră într-o zonă de securitate cu acces restricţionat sunt controlate în scopul de a preveni introducerea de articole interzise în aceste zone.

1.5.  Supravegherea, patrularea şi alte controale fizice

Zonele de securitate cu acces restricţionat, precum şi toate zonele învecinate deschise publicului fac obiectul supravegherii, patrulării şi al altor controale fizice în scopul de a identifica orice comportament suspect al persoanelor şi vulnerabilităţile care ar putea fi exploatate în vederea comiterii unei acţiuni de intervenţie ilegală, precum şi în scopul descurajării persoanelor de la astfel de acte.

2.  ZONELE DELIMITATE ALE AEROPORTURILOR

Aeronavele staţionate în zonele delimitate ale aeroporturilor cărora li se aplică măsurile alternative menţionate la articolul 4 alineatul (5) sunt separate de aeronavele cărora li se aplică integral aceste standardele de bază comune, în scopul de a se asigura că standardele de securitate aplicate aeronavelor, călătorilor, bagajelor şi mărfurilor acestora nu sunt compromise.

3.  SECURITATEA AERONAVELOR

1.  În cazul în care pasagerii debarcă de pe o aeronavă, aceasta este supusă unei verificări sau unei percheziţii privind securitatea, înainte de plecare, în scopul de a se asigura că la bord nu există obiecte interzise. O aeronavă poate să nu facă obiectul unei verificări atunci când provine dintr-un stat membru, cu condiţia ca statul membru respectiv sau Comisia să nu fi transmis informaţii care să indice că nu se poate considera că pasagerii şi bagajele de mână ale acestora au fost supuşi unui filtru în conformitate cu standardele comune menţionate la articolul 4.

2.  Pasagerii care, din motive tehnice, sunt debarcaţi de pe o aeronavă pe un aeroport recunoscut datorită unor probleme tehnice şi reţinuţi într-un perimetru de securitate nu sunt supuşi unui nou filtru.

3.  Fiecare aeronavă este protejată împotriva intervenţiilor neautorizate. Prezenţa unei aeronave în punctele critice dintr-o zonă de securitate cu acces restricţionat este considerată o măsură de protecţie suficientă.

4.  Orice navă care nu a fost protejată împotriva intervenţiilor ilicite fac obiectul unei percheziţii.

4.  CĂLĂTORII ŞI BAGAJELE DE MÂNĂ

4.1.  Verificarea călătorilor şi a bagajelor de mână

1.  Toţi călătorii care se află la plecare, care se transferă şi care fac escală, precum şi bagajele lor de mână sunt supuşi unei verificări pentru a se preveni introducerea unor articole interzise în zonele de securitate cu acces restricţionat şi la bordul aeronavei.

2.  Călătorii care se transferă şi bagajele lor de mână pot beneficia de derogare de la verificare în cazul în care:

3.  Călătorii care fac escală şi bagajele lor de mână pot beneficia de derogare de la verificare în cazul în care:

4.2.  Protecţia călătorilor şi a bagajelor de mână

1.  Călătorii şi bagajul lor de mână sunt protejaţi împotriva oricăror intervenţii neautorizate începând din momentul în care sunt supuşi verificării şi până la plecarea aeronavei care îi transportă.

2.  Călătorii care pleacă şi care au fost verificaţi nu se amestecă cu pasagerii care sosesc, cu excepţia cazului în care:

4.3.  Călătorii susceptibili de a provoca probleme

Înainte de plecare, călătorii susceptibili de a provoca probleme sunt supuşi unor măsuri de securitate adecvate.

5.  BAGAJELE DE CALĂ

5.1.  Verificarea bagajelor de cală

1.  Toate bagajele de cală sunt supuse unei verificări, înainte de îmbarcarea în aeronavă.

2.  Bagajele de cală aflate în transfer pot beneficia de derogare de la verificare în cazul în care:

3.  Bagajele de cală aflate în escală pot fi scutite de verificare în cazul în care rămân la bordul aeronavei.

5.2.  Protecţia bagajelor de cală

Bagajele de cală care urmează să fie îmbarcate pe o aeronavă sunt protejate împotriva oricăror intervenţii neautorizate începând din momentul în care sunt supuse verificării sau sunt date în grija transportatorului aerian, evenimentul care are loc mai întâi fiind luat în considerare, şi până la plecarea aeronavei cu care urmează să fie transportate.

5.3.  Concordanţa dintre bagajele de cală şi pasageri

1.  Fiecare bagaj de cală este identificat ca fiind însoţit sau neînsoţit. Bagajul de cală al unui pasager care l-a înregistrat la un zbor, dar care nu se află la bordul aceluiaşi avion, este identificat ca fiind neînsoţit.

2.  Bagajele de cală neînsoţite nu sunt transportate, cu excepţia situaţiei în care au fost fie separate din motive independente de voinţa călătorului, fie supuse unor controale de securitate corespunzătoare.

6.  MĂRFURILE ŞI POŞTA

6.1.  Controale de securitate pentru mărfuri

1.  Toate mărfurile se supun unor controale de securitate înainte de a fi îmbarcate pe o aeronavă. Un transportator aerian nu acceptă să transporte mărfuri la bordul unei aeronave în cazul în care efectuarea controalelor de securitate nu a fost confirmată şi atestată de un agent abilitat, un expeditor cunoscut sau un expeditor client.

2.  Mărfurile aflate în transfer sunt supuse controalelor de securitate astfel cum sunt prevăzute în mod amănunţit într-o normă de aplicare. Acestea pot să nu facă obiectul unor astfel de controale dacă:

3.  Mărfurile şi poşta aflate în escală pot beneficia de derogare de la controalele de securitate în cazul în care rămân la bordul aeronavei.

6.2.  Protejarea mărfurilor

1.  Mărfurile destinate transportului la bordul unei aeronave sunt protejate împotriva oricăror intervenţii neautorizate începând din momentul în care sunt supuse controalelor de securitate şi până la plecarea aeronavei care le transportă.

2.  Mărfurile care nu sunt suficient protejate împotriva intervenţiilor neautorizate după efectuarea controalelor de securitate sunt supuse verificării.

6.3.  Controale de securitate pentru poştă

1.  Toată poşta se supune unor controale de securitate înainte de a fi îmbarcată pe o aeronavă. Un transportator aerian nu poate accepta să transporte poştă dacă nu are confirmarea că aceasta a fost supusă unor controale de securitate corespunzătoare pentru poştă, astfel cum este descris într-o normă de aplicare.

2.  Poşta în escală face obiectul unor controale de securitate corespunzătoare, astfel cum este descris într-o normă de aplicare. Aceasta poate beneficia de derogare de la astfel de controale de securitate, pe baza criteriilor stabilite în secţiunea 5.1 punctul 2.

3.  Poşta în tranzit poate beneficia de derogare de la astfel de controale de securitate în cazul în care rămâne la bordul aeronavei.

7.  POŞTA TRANSPORTATORULUI AERIAN ŞI MATERIALELE TRANSPORTATORULUI AERIAN

Poşta transportatorului aerian şi materialele transportatorului aerian sunt supuse unor controale de securitate şi protejate apoi până la îmbarcarea în aeronavă pentru a se preveni introducerea de articole interzise la bordul aeronavei.

8.  FURNITURILE DE LA BORD

Furniturile de la bord, inclusiv alimentele, destinate transportului sau utilizării la bordul aeronavei sunt supuse unor controale de securitate şi protejate apoi până la îmbarcarea în aeronavă pentru a se preveni introducerea de articole interzise la bordul aeronavei.

9.  FURNITURILE DESTINATE AEROPORTURILOR

Furniturile destinate vânzării sau folosirii în zonele de securitate cu acces restricţionat ale aeroporturilor, inclusiv furniturile pentru magazinele duty-free şi restaurante, sunt supuse unor controale de securitate în scopul de a preveni introducerea de articole interzise în aceste zone.

10.  MĂSURILE DE SECURITATE DE LA BORD

1.  Fără a aduce atingere normelor de securitate aeronautică aplicabile:

2.  Dacă, pe parcursul unui zbor, un pasager încearcă să comită o acţiune de intervenţie ilicită, se iau măsuri de securitate adecvate în vederea prevenirii unei astfel de acţiuni.

3.  La bordul unei aeronave, nu pot fi transportate arme, cu excepţia celor declarate ca marfă, cu excepţia situaţiei în care au fost îndeplinite condiţiile de securitate impuse şi dacă

4.  Agenţii de securitate la bord pot fi trimişi la bordul unei aeronave numai dacă au fost îndeplinite condiţiile de securitate şi de instruire. Statele membre îşi rezervă dreptul de a nu autoriza trimiterea agenţilor de securitate la bord pe liniile transportatorilor aerieni autorizaţi de acestea.

5.  Punctul 3 se aplică de asemenea agenţilor de securitate de la bord în cazul în care aceştia poartă armă.

6.  Fără a aduce atingere principiului autorităţii comandantului de bord, trebuie stabilită clar responsabilitatea măsurilor corespunzătoare ce trebuie luate în cazul comiterii unei acţiuni de intervenţie ilicită la bordul unei aeronave civile sau în timpul unui zbor.

11.  RECRUTAREA ŞI INSTRUIREA PERSONALULUI

1.  Persoanele care aplică sau sunt responsabile de aplicarea, verificarea, controlul accesului şi alte controale de securitate sunt recrutate, instruite şi, dacă este cazul, certificate pentru a se asigura că au aptitudinile pentru a fi angajate şi competenţa de a efectua sarcinile care le sunt atribuite.

2.  Persoanelor, altele decât pasagerii şi persoanele însoţite care deţin paşapoarte aeroportuare provizorii, care solicită accesul în zonele de securitate cu acces restricţionat, li se face un instructaj privind securitatea, înainte de eliberarea unei legitimaţii de aeroport sau a unei legitimaţii de membru de echipaj, cu excepţia cazurilor în care sunt însoţite permanent de una sau mai multe persoane care deţin legitimaţii de aeroport sau legitimaţii de membru de echipaj.

3.  Instructajul menţionat la alineatele 1 şi 2 se face sub o formă iniţială şi una continuă.

4.  Instructorii care efectuează acţiunile de instructaj menţionate la alineatele 1 şi 2 trebuie să aibă calificările necesare.

12.  ECHIPAMENTE DE SECURITATE

Echipamentele folosite pentru verificare, controlul accesului şi alte controale de securitate trebuie să fie în conformitate cu specificaţiile acceptate şi să permită efectuarea controalelor de securitate respective.

13.  VERIFICAREA ANTECEDENTELOR

Toţi piloţii ori solicitanţii de licenţă de pilot de aeronave se supun unei proceduri uniforme de verificare a antecedentelor, reluată la intervale regulate. Deciziile autorităţilor competente în verificarea antecedentelor sunt adoptate pe baza unor criterii identice.

(1) JO C 185, 8.8.2006, p. 17. (2) Poziţia Parlamentului European din 15 iunie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziţia comună a Consiliului din 11 decembrie 2006 (JO C 70 E, 27.3.2007, p.21) şi Poziţia Parlamentului European din 25 aprilie 2007. (3) JO L 355, 30.12.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 849/2004 (JO L 158, 30.4.2004, p. 1). (4) JO L 317, 3.12.2001, p. 1. (5) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie astfel cum a fost modificată de Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11). (6) JO L 240, 24.8.1992, p. 1. (7) * Patru ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament. (8) JO L 145, 31.5.2001, p. 43. (9) * Un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (10) ** Data intrării în vigoare a prezentului regulament