(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0590)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 80 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0056/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0079/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) Nepublicată încă în JO.

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratat(3),

întrucât:

(1)  Ar trebui să se menţină un nivel general ridicat de siguranţă în transportul maritim din Europa şi ar trebui să se facă toate eforturile pentru a reduce numărul de accidente şi incidente maritime.

(2)  Efectuarea promptă a unor investigaţii tehnice în cazul accidentelor maritime îmbunătăţeşte siguranţa maritimă întrucât împiedică repetarea unor astfel de accidente care duc la pierderi de vieţi omeneşti şi de nave, precum şi la poluarea mediului marin.

(3)  Parlamentul European, în Rezoluţia sa(4) privind creşterea siguranţei maritime, a îndemnat Comisia să prezinte o propunere de directivă privind investigarea accidentelor de navigaţie.

(4)  Articolul 2 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării (UNCLOS) (5), stabileşte dreptul unui stat de coastă de a investiga cauza oricărui accident maritim care are loc în mările sale teritoriale şi care ar putea pune în pericol viaţa oamenilor sau mediul, ar putea implica autorităţile sale responsabile cu operaţiunile de căutare şi salvare sau ar putea afecta în alt fel statul de coastă în cauză.

(5)  Articolul 94 din UNCLOS prevede ca, în cazul anumitor accidente sau incidente de navigaţie survenite în marea liberă, statele pavilionului să solicite efectuarea unei investigaţii de către sau sub autoritatea uneia sau a mai multor persoane care au calificarea corespunzătoare.

(6)  Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (Regulament SOLAS I/21), Convenţia internaţională din 1966 asupra liniilor de încărcare şi Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave stabilesc responsabilităţile statului pavilionului în ceea ce priveşte efectuarea unor investigaţii în cazul unor accidente şi comunicarea concluziilor relevante Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI).

7)   [Proiectul de] cod de aplicare a instrumentelor obligatorii ale OMI(6) reaminteşte obligaţia statului pavilionului de a se asigura că investigaţiile privind siguranţa maritimă sunt efectuate de către anchetatori ce posedă o calificare corespunzătoare, competenţi în chestiuni legate de accidentele şi incidentele maritime. Codul cere, de asemenea, ca statul pavilionului să fie pregătit să pună la dispoziţie anchetatori calificaţi în acest scop, indiferent de locul în care a avut loc accidentul sau incidentul.

(8)  Ar trebui să se ţină seama de Codul pentru investigarea accidentelor şi incidentelor maritime, adoptat în noiembrie 1997 de către OMI prin Rezoluţia Adunării Generale A.849, care prevede aplicarea unei abordări comune legate de investigaţiile privind siguranţa în cazul accidentelor şi incidentelor maritime, precum şi cooperarea între state pentru identificarea factorilor care contribuie la producerea unor accidente şi incidente maritime. Ar trebui să se ia, de asemenea, în considerare Circulara 953 a Comitetului OMI pentru Siguranţa Maritimă (CSM), care include definiţii actualizate ale termenilor utilizaţi în Cod, precum şi Rezoluţiile OMI A.861(20) şi CSM.163(78), care includ o definiţie pentru "înregistratoare de date privind voiajul".

(9)  Directiva Consiliului 1999/35/CE din 29 aprilie 1999 privind sistemul de expertize obligatorii pentru operarea în siguranţă a serviciilor regulate de nave de tip feribot Ro-Ro şi nave de pasageri de mare viteză(7) cere ca statele membre să definească, în cadrul propriilor sisteme juridice interne, un statut juridic care să le permită acestora sau oricărui alt stat membru profund interesat să participe, să coopereze sau, dacă este prevăzut în Codul pentru investigarea accidentelor maritime, să desfăşoare o investigaţie asupra oricărui accident sau incident maritim în care sunt implicate o navă de tip feribot Ro-Ro sau o navă de pasageri de mare viteză.

(10)  Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime(8) cere statelor membre să respecte Codul OMI pentru investigarea accidentelor şi incidentelor maritime şi să se asigure că rezultatele investigării accidentelor sunt publicate cât mai curând posibil după încheierea investigaţiei.

(11)  Investigarea accidentelor şi incidentelor care implică ambarcaţiuni maritime sau alte ambarcaţiuni din porturi sau zone maritime cu acces limitat ar trebui efectuată de către sau sub controlul unui organ sau al unei entităţi independente şi care deţine în mod permanent competenţele necesare pentru luarea deciziilor, pentru a se evita orice conflict de interese.

(12)  Statele membre ar trebui să se asigure că propriile sisteme juridice interne le permit acestora şi oricăror alte state membre profund interesate să participe, să coopereze sau să desfăşoare investigaţii asupra accidentelor pe baza dispoziţiilor Codului OMI pentru investigarea accidentelor maritime.

(13)  În temeiul Regulamentului SOLAS V/20, navele de pasageri, precum şi alte nave decât cele de pasageri, cu un tonaj brut de minimum 3000, construite la sau după 1 iulie 2002, trebuie să fie echipate cu înregistratoare de date privind voiajul (VDR), în vederea facilitării investigării accidentelor. Având în vedere importanţa lor în elaborarea unei politici de prevenire a accidentelor de navigaţie, ar trebui să se impună sistematic prezenţa acestor echipamente la bordul navelor care efectuează curse naţionale sau internaţionale cu escale în porturile comunitare.

(14)  Informaţiile furnizate de sistemul VDR, precum şi de alte aparate electronice, pot fi utilizate atât retrospectiv, după un accident sau incident maritim, în vederea investigării cauzelor sale, cât şi preventiv, pentru a câştiga experienţă în privinţa circumstanţelor care pot duce la asemenea evenimente. Statele membre ar trebui să se asigure că, atunci când sunt disponibile, aceste informaţii sunt utilizate în mod adecvat în ambele scopuri.

(15)  Alertele de primejdie transmise de o navă sau informaţiile potrivit cărora o navă sau o persoană aflată la bordul unei nave sau provenind de pe o navă se află în pericol sau, ca urmare a unui eveniment legat de operarea unei nave, există un risc potenţial grav de vătămare a unor persoane, a structurii navei sau a mediului ar trebui să fie investigate sau examinate într-un alt mod.

(16)  Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 iunie 2002(9) cere Agenţiei Europene pentru Siguranţă Maritimă (denumită în continuare: "Agenţia") să coopereze cu statele membre în vederea dezvoltării unor soluţii tehnice şi să ofere asistenţă tehnică legată de punerea în aplicarea a legislaţiei comunitare. În domeniul investigării accidentelor, Agenţia are sarcina specifică de a facilita cooperarea între statele membre şi Comisie, în dezvoltarea unei metodologii comune de investigare a accidentelor maritime, în conformitate cu principiile adoptate la nivel internaţional, ţinându-se totodată seama de diversele sisteme juridice ale statelor membre.

(17)  În conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1406/2002, Agenţia trebuie să faciliteze cooperarea în cadrul activităţilor întreprinse de statele membre în scopul sprijinirii investigaţiilor legate de accidente maritime grave şi în scopul analizării rapoartelor existente de investigare a accidentelor. Agenţia trebuie, de asemenea, în lumina concluziilor rezultate din analizele efectuate, să incorporeze în metodologia comună elementele care pot contribui la prevenirea unor noi dezastre şi la îmbunătăţirea siguranţei maritime în UE.

(18)  Orientările OMI privind tratamentul echitabil al navigatorilor în caz de accident maritim diminuează riscul incriminării comandantului şi a echipajului. Acestea pot să le sporească încrederea în metodele de investigaţie şi, prin urmare, ar trebui să fie folosite de către statele membre.

(19)  Recomandările de siguranţă care rezultă în urma unei investigaţii privind siguranţa în cazul unui accident sau incident ar trebui luate în considerare în mod adecvat de către statele membre şi Comunitate.

(20)  Având în vedere că scopul investigaţiei tehnice este de a preveni alte accidente şi incidente maritime, concluziile şi recomandările de siguranţă nu ar trebui utilizate pentru a stabili răspunderea sau a atribui culpa.

(21)  Întrucât obiectivul prezentei directive, şi anume îmbunătăţirea siguranţei maritime în cadrul Comunităţii şi, astfel, reducerea riscului unor viitoare accidente maritime, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea efectelor acţiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(22)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(10),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect

Investigaţiile în temeiul prezentei directive nu vizează stabilirea răspunderii, nici atribuirea culpei.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)  În conformitate cu obligaţiile statelor membre în temeiul Convenţiei privind dreptul mării (UNCLOS), prezenta directivă se aplică accidentelor şi incidentelor maritime, precum şi alertelor de primejdie care:

(2)  Prezenta directivă nu se aplică accidentelor şi incidentelor maritime şi alertelor de primejdie care implică doar:

Articolul 3

Definiţii

În sensul prezentei directive:

(1)  "SOLAS" înseamnă Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 74), astfel cum a fost modificată de Protocoalele sale din 1978 şi 1988.

"Codul OMI" înseamnă Codul pentru investigarea accidentelor şi incidentelor maritime, adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia A.849 din 27 noiembrie 1997, astfel cum a fost modificată.

(2)  Următorii termeni se înţeleg în conformitate cu definiţiile conţinute de Codul OMI:

e)   "stat profund interesat".

(3)  Termenii "accident grav" şi "accident mai puţin grav" se înţeleg în conformitate cu definiţiile actualizate din Circulara 953 a CSM al OMI

(4)  Termenii "navă de tip feribot Ro-Ro" şi "navă de pasageri de mare viteză" se înţeleg în conformitate cu definiţiile de la articolul 2 din Directiva 1999/35/EC.

(5)  "Stat membru care conduce investigaţia" înseamnă un stat membru căruia i se cere să desfăşoare sau, în cazul în care există mai multe state profund interesate, să conducă o investigaţie privind siguranţa în conformitate cu prezenta directivă.

(6)  "Înregistrator de date privind voiajul" (VDR) se înţelege în conformitate cu definiţia din Rezoluţiile OMI A.861 (20) şi MSC.163 (78).

(7)  "Alertă de primejdie" înseamnă un semnal transmis de o navă sau o informaţie transmisă de orice sursă, care indică faptul că o navă sau persoane aflate la bordul unei navei sau provenind de pe o navă se află în primejdie în larg.

(8)  "Recomandare de siguranţă" înseamnă orice propunere făcută, inclusiv în vederea înregistrării şi controlului, de oricare dintre următorii:

Articolul 4

Statutul investigaţiilor privind siguranţa

(1)  Statele membre stabilesc, în conformitate cu sistemele lor juridice interne, norme de desfăşurare a investigaţiilor privind siguranţa în cazul accidentelor şi incidentelor maritime. Ele se asigură astfel că investigaţiile în cauză:

În plus, statele membre se asigură că, în decursul unor astfel de investigaţii, depoziţiile martorilor şi orice alte informaţii furnizate de aceştia nu sunt comunicate autorităţilor din ţări terţe, astfel încât aceste depoziţii sau informaţii să nu fie folosite în anchete penale în ţările respective.

(2)  Normele care urmează a fi stabilite de către statele membre includ dispoziţii care să permită:

Articolul 5

Obligaţia de a investiga

1.  Fiecare stat membru se asigură că investigaţia este desfăşurată de către organul de anchetă menţionat la articolul 8, în urma accidentelor maritime grave sau foarte grave care:

(2)  Pe lângă investigarea accidentelor grave şi foarte grave, organul de anchetă menţionat la articolul 8 decide, în urma stabilirii circumstanţelor accidentului, dacă va fi efectuată sau nu o investigaţie privind siguranţa în cazul unui accident sau incident maritim mai puţin grav sau al unei alerte de primejdie.

Pentru luarea deciziei, organul de anchetă ia în considerare gravitatea accidentului sau incidentului, tipul de navă şi/sau încărcătură vizate de alerta de primejdie şi/sau orice solicitare venită din partea autorităţilor responsabile cu operaţiunile de căutare şi salvare.

(3)  Domeniul şi modalităţile practice de desfăşurare a investigaţiilor privind siguranţa sunt determinate de organul de anchetă al statului membru care conduce investigaţia, în cooperare cu organele similare ale celorlalte state profund interesate, în maniera care pare cea mai potrivită pentru atingerea obiectivelor prezentei directive şi în vederea prevenirii unor viitoare accidente şi incidente.

(4)  Investigaţiile privind siguranţa urmează metodologia comună de investigare a accidentelor şi incidentelor maritime definită în temeiul articolului 2 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1406/2002. Adoptarea, actualizarea sau modificarea acestei metodologii în vederea atingerii obiectivelor prezentei directivei trebuie hotărâtă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (3).

(5)  O investigaţie privind siguranţa este demarată imediat ce este posibil după producerea accidentului sau incidentului maritim şi, în orice caz, nu mai târziu de două luni de la producerea acestuia.

Articolul 6

Obligaţia de a întocmi un raport

Un stat membru solicită, în cadrul sistemului său juridic intern, informarea fără întârziere a organului său de anchetă, de către autorităţile responsabile şi/sau de către părţile implicate, asupra producerii oricărui accident, incident sau alertă de primejdie care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

Articolul 7

Investigaţii comune privind siguranţa

(1)  În cazul unor accidente grave şi foarte grave, care afectează interese importante ale două sau mai multe state membre, statele membre în cauză decid rapid, de comun acord, care este statul membru care conduce investigaţia. În cazul în care statele membre în cauză nu stabilesc care dintre ele trebuie să conducă investigaţia, acestea pun imediat în aplicare o recomandare a Comisiei referitoare la această chestiune, bazată pe un aviz al Agenţiei.

Statele membre se abţin de la a efectua simultan investigaţii privind siguranţa pentru acelaşi accident sau incident maritim. Statele membre se abţin, de asemenea, de la orice măsură care poate aduce atingere desfăşurării unei investigaţii privind siguranţa care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(2)  În urma unui acord comun, un stat membru poate delega unui alt stat membru sarcina de a conduce o investigaţie privind siguranţa în cazul unui accident sau incident maritim. Acesta poate, de asemenea, invita un alt stat membru să participe la o astfel de investigaţie.

(3)  Dacă o navă de tip feribot Ro-Ro sau o navă de pasageri de mare viteză sunt implicate într-un accident sau incident maritim sau într-o alertă de primejdie, procedura de investigare este lansată de către statul membru în ale cărui ape teritoriale are loc accidentul sau incidentul sau, dacă acesta are loc în afara apelor teritoriale, de către ultimul stat membru vizitat de către feribot sau nava de pasageri.

Statul respectiv răspunde de investigaţie şi de coordonarea cu alte state membre profund interesate, până în momentul în care se stabileşte de comun acord care va fi statul care conduce investigaţia.

Articolul 8

Organe de anchetă

(1)  Statele membre se asigură că investigaţiile privind siguranţa în cazul unui accident sau incident maritim sunt efectuate sub responsabilitatea unui organ sau a unei entităţi de anchetă, (denumite în continuare "organ de anchetă"), care dispune în mod permanent de competenţele necesare şi care este format din anchetatori cu calificare corespunzătoare în chestiunile legate de accidente şi incidente maritime.

Organul de anchetă trebuie să fie independent din punct de vedere operaţional, în special de autorităţile naţionale responsabile pentru aspectele privind navigabilitatea, certificarea, inspecţia, personalul, siguranţa navigaţiei, întreţinerea, controlul traficului maritim, controlul statului de port şi operarea porturilor maritime, de organismele care realizează investigaţii pentru stabilirea responsabilităţii sau pentru aplicarea legii şi, în general, de orice altă parte ale cărei interese ar putea intra în conflict cu sarcina care i-a fost încredinţată.

(2)  Organul de anchetă se asigură că anchetatorii au cunoştinţe şi experienţă practice în domeniile relevante pentru sarcinile lor de investigare normale. În plus, organul de anchetă asigură accesul prompt la experţi adecvaţi, atunci când este necesar.

(3)  Activităţile încredinţate organului de anchetă pot fi extinse la colectarea şi analiza informaţiilor privind siguranţa maritimă, în special în scopuri preventive, atât timp cât acestea nu aduc atingere independenţei acestuia sau nu determină asumarea de responsabilităţi în probleme de reglementare, administrative sau de standardizare.

(4)  Statele membre, acţionând în cadrul propriilor sisteme juridice, iar atunci când este cazul, în cooperare cu autorităţile responsabile cu anchetele judiciare, impun ca anchetatorii din cadrul organelor lor de anchetă sau al oricărui alt organ de anchetă căruia le-au delegat sarcina de investigare, să fie autorizaţi:

(5)  Organul de anchetă este autorizat să acţioneze de îndată ce este informat cu privire la un accident, indiferent de moment, şi să obţină suficiente resurse pentru a-şi îndeplini funcţiile în mod independent. Anchetatorii acestuia deţin un statut care le oferă toate garanţiile de independenţă necesare.

(6)  Organul de anchetă poate îmbina sarcinile pe care i le atribuie prezenta directivă cu munca de investigare legată de alte evenimente decât accidentele maritime, cu condiţia ca astfel de investigaţii să nu îi pună în pericol independenţa.

Articolul 9

Nedivulgarea informaţiilor

Articolul 10

Cadrul de cooperare permanentă

(1)  Statele membre stabilesc, în strânsă colaborare cu Comisia, un cadru de cooperare permanentă care să le permită organelor lor de anchetă privind siguranţa în cazul accidentelor şi incidentelor maritime să coopereze între ele şi cu Comisia, în măsura necesară atingerii obiectivelor prezentei directive.

(2)  Regulamentul de procedură al cadrului de cooperare permanentă şi modalităţile de organizare impuse de acesta se decid în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2).

(3)  În interiorul acestui cadru de cooperare permanentă, organele de anchetă ale statelor membre şi Comisia decid, de comun acord, în principal cu privire la cele mai bune modalităţi de cooperare pentru:

(4)  Orice stat membru, ale cărui echipamente sau servicii au fost utilizate sau ar fi fost, în mod normal, utilizate de o navă anterior accidentului sau incidentului şi care deţine informaţii utile investigaţiei, furnizează informaţiile în cauză organului competent care conduce investigaţia.

Articolul 11

Costuri

Statele membre fac toate eforturile necesare pentru a evita crearea unei obligaţii de plată în sarcina celorlalte state membre pentru furnizarea de servicii de asistenţă solicitate în scopul desfăşurării unor investigaţii privind siguranţa, în temeiul prezentei directive.

Articolul 12

Cooperarea cu ţări terţe profund interesate

(1)  Statele membre cooperează, în cea mai mare măsură posibilă, cu alte ţări terţe profund interesate la investigarea accidentelor maritime.

(2)  Ţările terţe profund interesate sunt autorizate, de comun acord, să se alăture unei investigaţii conduse de un stat membru în temeiul prezentei directive, în orice stadiu al investigaţiei.

(3)  Cooperarea unui stat membru la o investigaţie efectuată de către o ţară terţă profund interesată nu aduce atingere obligaţiei de a desfăşura investigaţii privind siguranţa în cazul accidentelor şi incidentelor maritime şi de a întocmi rapoarte în temeiul prezentei directive.

Articolul 13

Protejarea dovezilor

Articolul 14

Rapoarte privind accidentele

(1)  Investigaţiile privind siguranţa în cazul accidentelor şi incidentelor maritime, desfăşurate în temeiul prezentei directive, se finalizează cu publicarea unui raport prezentat în conformitate cu orientările enunţate în anexa I.

(2)  Organele de anchetă depun toate eforturile necesare pentru a pune acest raport la dispoziţia publicului, în special la dispoziţia întregului sector maritim, căruia, dacă este cazul, îi sunt transmise concluzii şi recomandări specifice, în cel mult 12 luni de la data accidentului. Dacă raportul final nu poate fi elaborat în intervalul de timp menţionat mai sus, în cel mult 12 luni de la data accidentului se publică un raport intermediar.

(3)  Organul de anchetă din statul membru care conduce investigaţia trimite Comisiei o copie a raportului final sau a celui intermediar. Acesta ia în considerare eventualele observaţii ale Comisiei pentru îmbunătăţirea calităţii raportului în modul cel mai bine adaptat atingerii obiectivelor prezentei directive.

(4)  O dată la trei ani, Comisia informează Parlamentul European prin intermediul unui raport în care se precizează gradul de punere în aplicare şi de respectare a dispoziţiilor prezentei directive, precum şi măsurile care sunt considerate necesare în lumina recomandărilor care figurează în raport.

Articolul 15

Recomandări de siguranţă

(1)  Statele membre se asigură că recomandările de siguranţă făcute de către organele de anchetă sunt, în mod adecvat, luate în considerare de către destinatarii acestora şi că, atunci când este cazul, sunt puse în aplicare în conformitate cu dreptul comunitar şi internaţional. Comisia, acţionând cu sprijinul Agenţiei, incorporează în metodologia comună concluziile rapoartelor privind accidentele şi recomandările privind siguranţa care rezultă din acestea.

(2)  Atunci când este cazul, un organ de anchetă sau Comisia, acţionând cu sprijinul Agenţiei, face recomandări de siguranţă pe baza unei analize abstracte a informaţiilor şi a rezultatelor investigaţiilor realizate.

(3)  O recomandare de siguranţă sau o recomandare intermediară nu atribuie, în nici un caz, culpa sau răspunderea pentru un accident.

Articolul 16

Sistem de alertă rapidă

În cazul în care organul de anchetă dintr-un stat membru consideră, în orice moment al investigării unui accident sau incident maritim, că sunt necesare măsuri urgente la nivel comunitar pentru prevenirea riscului de noi accidente, acesta trebuie să informeze imediat Comisia cu privirea la necesitatea lansării unei alerte rapide.

Comisia examinează de îndată această problemă şi, dacă este necesar, emite un mesaj de avertizare în atenţia autorităţilor responsabile din toate statele membre, a industriei de transport maritim şi a oricărei alte părţi interesate.

Articolul 17

Baza de date europeană privind accidentele maritime

(1)  Informaţiile privind accidentele şi incidentele maritime sunt înregistrate şi analizate cu ajutorul unei baze de date electronice la nivel european, care urmează a fi creată de Comisie şi va fi cunoscută sub numele de Platforma europeană de informare cu privire la accidentele maritime (EMCIP).

(2)  Statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la autorităţile autorizate să accesese această bază de date.

(3)  Organele de anchetă din statele membre informează Comisia cu privire la accidentele şi incidentele maritime, respectând modelul care figurează în anexa II. Acestea furnizează Comisiei, de asemenea, informaţiile care rezultă din anchetele privind siguranţa în cazul accidentelor şi incidentelor maritime, în conformitate cu sistemul bazei de date EMCIP.

(4)  Comisa informează organele de anchetă din statele membre cu privire la cerinţele şi programul procedurilor de notificare şi raportare.

Article 18

Tratamentul echitabil al navigatorilor

Statele membre respectă orientările OMI privind tratamentul echitabil al navigatorilor în caz de accident maritim.

Articolul 19

Comitet

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranţa maritimă şi prevenirea poluării de către nave (COSS) instituit prin articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 noiembrie 2002(11).

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la două luni.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1) - (4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Articolul 20

Competenţe de modificare

Comisia poate să actualizeze definiţiile din prezenta directivă, precum şi trimiterile la actele comunitare şi la instrumentele OMI, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), în vederea alinierii acestora la măsurile comunitare sau la măsurile OMI care au intrat în vigoare, cu respectarea limitelor impuse de prezenta directivă.

Acţionând în conformitate cu aceeaşi procedură, Comisia poate, de asemenea, modifica anexele.

Articolul 21

Măsuri suplimentare

Nicio dispoziţie a prezentei directive nu împiedică un stat membru să adopte măsuri suplimentare privind siguranţa maritimă care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, cu condiţia ca astfel de măsuri să nu încalce prezenta directivă sau să aducă atingere sub orice formă îndeplinirii obiectivelor acesteia sau să aducă atingere realizării obiectivelor Uniunii Europene.

Articolul 22

Sancţiuni

Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.

Articolul 23

Amendamente la actele existente

(1)  Articolul 12 din Directiva 1999/35/CE se elimină.

(2)  Articolul 11 din Directiva 2002/59/CE se elimină.

Articolul 24

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la ...(12). Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii şi un tabel de concordanţă între respectivele dispoziţii şi prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 25

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 26

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

ANEXA I

Forma şi conţinutul rapoartelor asupra investigaţiilor privind siguranţa

Cuvânt înainte

Această parte determină unicul obiectiv al investigaţiei privind siguranţa şi stabileşte faptul că o recomandare de siguranţă nu dă naştere, în nici un caz, unei prezumţii de răspundere sau vinovăţie şi că raportul nu a fost întocmit, nici în ceea ce priveşte conţinutul, nici în ceea ce priveşte stilul, cu intenţia de a fi folosit în acţiuni în justiţie.

(Raportul nu trebuie să facă nici o referire la nici o mărturie şi nici nu trebuie să stabilească vreo legătură între persoanele menţionate în raport şi persoanele care au adus dovezi pe parcursul investigaţiei.)

1.  Rezumat

Această parte expune faptele esenţiale ale accidentului sau incidentului maritim: când, unde, ce şi cum s-a întâmplat; şi menţionează dacă în urma accidentului au existat morţi, răniţi, pagube aduse navei, încărcăturii, unor terţe părţi sau mediului.

2.  Informaţii faptice

Această parte include mai multe subcategorii care furnizează suficiente informaţii pe care organul de anchetă le consideră ca fiind faptice şi cu ajutorul cărora se completează toate câmpurile relevante ale bazei de date europene privind accidentele maritime, se dă consistenţă analizei şi se facilitează înţelegerea.

Aceste subcategorii includ, cel puţin, următoarele informaţii:

2.1  Informaţii privind nava

–  Pavilionul/registrul de înmatriculare;

–  Datele de identificare a navei;

–  Principalele caracteristici ale navei;

–  Proprietar şi administrator;

–  Detalii de construcţie;

–  Echipaj minim de siguranţă;

–  Încărcătură autorizată.

2.2  Informaţii privind călătoria

–  Porturi de escală;

–  Tipul călătoriei;

–  Informaţii privind încărcătura;

–  Echipaj.

2.3  Informaţii privind accidentul sau incidentul maritim

–  Tipul accidentului sau incidentului maritim;

–  Data şi ora;

–  Poziţia şi locul accidentului sau incidentului maritim;

–  Mediul extern şi intern;

–  Exploatarea navei şi segmentul de călătorie;

–  Capacitatea la bord;

–  Informaţii referitoare la factorii umani;

–  Consecinţe (suferite de oameni, navă, încărcătură, mediu şi altele).

2.4  Intervenţia autorităţii de coastă şi măsuri de urgenţă

–  Cine a fost implicat;

–  Mijloacele folosite;

–  Viteza de reacţie;

–  Măsurile luate;

–  Rezultate obţinute.

Pe lângă furnizarea detaliilor necesare şi a altor informaţii generale, această parte a raportului include rezultatele tuturor testelor sau analizelor relevante şi prezintă toate măsurile de siguranţă care ar fi putut fi deja luate pentru a preveni viitoare accidente maritime.

3.  Expunere

Această parte reconstituie accidentul sau incidentul maritim cu ajutorul unei serii de evenimente, în ordine cronologică, care s-au desfăşurat înaintea, în timpul sau după accidentul sau incidentul maritim şi rolul fiecărui factor (de exemplu: persoană, material, mediu, echipament sau agent extern). Perioada cuprinsă de expunere depinde de momentul în care s-au produs acele evenimente accidentale particulare care au dus la accidentul sau incidentul maritim.

4.  Analiza

Această parte include mai multe subcategorii care furnizează o analiză a fiecărui eveniment accidental, însoţită de comentarii referitoare la rezultatele tuturor testelor şi examinărilor relevante realizate pe parcursul investigaţiei şi la măsurile de siguranţă care ar fi putut fi deja luate pentru a preveni viitoare accidente maritime.

Aceste subcategorii trebuie să includă subiecte precum:

–   contextul evenimentului accidental şi mediul;

–   erori umane şi omisiuni, evenimente implicând materiale periculoase, factori de mediu, avarii ale echipamentelor şi influenţe externe;

–   factori contributivi implicând funcţii legate de persoane, operaţiuni la bord, gestiunea pe uscat şi influenţa mediului de reglementare.

Analiza şi comentariul fac posibilă elaborarea de concluzii logice care expun toţi factorii contributivi, inclusiv cei care implică riscuri pentru care măsurile de protecţie care vizează fie prevenirea unui eveniment accidental, fie eliminarea sau reducerea consecinţelor acestuia sunt considerate a fi inexistente sau neadecvate.

5.  Concluzii

Această parte recapitulează factorii contributivi determinaţi şi măsurile de protecţie inexistente sau neadecvate (materiale, funcţionale, simbolice sau de procedură) pentru care trebuie luate măsuri de siguranţă pentru a preveni viitoare accidente maritime.

6.  Recomandări de siguranţă

Atunci când este cazul, această parte a raportului conţine recomandări de siguranţă care decurg din analiză şi concluzii şi sunt legate de anumite domenii specifice, cum ar fi legislaţia, conceperea, procedurile, inspecţia, gestionarea, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, formarea, reparaţiile, întreţinerea, asistenţa pe uscat şi măsurile de urgenţă.

Recomandările de siguranţă se adresează persoanelor celor mai bine plasate pentru a le pune în aplicare, cum ar fi armatorii, managerii, organizaţiile autorizate, autorităţile maritime, serviciile de trafic maritim, organele de intervenţie în cazuri de urgenţă, organizaţiile maritime internaţionale şi instituţiile europene, în vederea prevenirii unor viitoare accidente maritime.

Această parte include, de asemenea, toate recomandările de siguranţă temporare care ar fi putut fi făcute pe parcursul investigaţiei privind siguranţa.

7.  Anexe

ANEXA II

INFORMAŢII DE NOTIFICAT ASUPRA ACCIDENTELOR ŞI INCIDENTELOR MARITIME

(Parte a Platformei europene de informare asupra accidentelor maritime)

01.  Stat membru responsabil/persoană de contact

02.  Stat membru însărcinat cu investigarea

03.  Rolul statutului membru

04.  Statutul de coastă afectat

05.  Numărul de state profund interesate

06.  State profund interesate

07.  Entitatea care notifică

08.  Momentul notificării

09.  Data notificării

10.  Numele navei

11.  Număr OMI/litere distinctive

12.  Pavilionul navei

13.  Tipul accidentului sau incidentului maritim

14.  Tipul navei

15.  Data accidentului sau incidentului maritim

16.  Ora accidentului sau incidentului maritim

17.  Poziţia - Latitudinea

18.  Poziţia - Longitudinea

19.  Locul accidentului sau incidentului maritim

20.  Portul de plecare

21.  Portul de destinaţie

22.  Sistem de separare a traficului

23.  Segmentul călătoriei

24.  Exploatarea navei

25.  Capacitatea la bord

26.  Pierderi de vieţi omeneşti:

· Echipaj

· Pasageri

· Alţii

27.  Răniţi grav:

· Echipaj

· Pasageri

· Alţii

28.  Poluare

29.  Pagubele aduse navei

30.  Pagubele aduse încărcăturii

31.  Alte pagube

32.  Scurtă descriere a accidentului sau incidentului maritim

Notă: Numerele subliniate semnifică faptul că trebuie furnizate informaţii pentru fiecare navă în parte, atunci când în accidentul sau incidentul maritim sunt implicate mai multe nave.

(1) JO C 318, 23.12.2006, s. 195. (2) JO C 229, 22.9.2006, s. 38. (3) Poziţia Parlamentului European din 25 aprilie 2007. (4) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 730. (5) Actul final al celei de-a treia Conferinţe a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării 1973-1982, nr. clasă 341 45 L 412 1997. (6) Versiunea OMI FSI 13/WP.3 din 9 martie 2005. (7) JO L 138, 01.6.1999, p. 1. Directivă modificată prin Directiva 2002/84/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 324, 29.11.2002, p. 53). (8) JO L 208, 5.8.2002, p. 10. (9) JO L 208, 5.8.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1891/2006 (JO L 394, 30.12.2006, p. 1). (10) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizia Consiliului modificată prin Decizia Consiliului 2006/512/CE (JO L 200 din 22.7.2006, p.11). (11) JO L 324, 29.11.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 93/2007 al Comisiei (JO L 22, 31.1.2007, p. 12). (12) * JO: A se preciza data