Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2005/0237A(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0070/2007

Texte depuse :

A6-0070/2007

Dezbateri :

PV 24/04/2007 - 11
CRE 24/04/2007 - 11

Voturi :

PV 25/04/2007 - 11.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0150

Texte adoptate
PDF 527kWORD 244k
Miercuri, 25 aprilie 2007 - Strasbourg
Organizaţiile de inspecţie şi control al navelor (reformare) ***I
P6_TA(2007)0150A6-0070/2007
Rezoluţie
 Text consolidat

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 aprilie 2007 privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind normele şi standardele comune destinate organizaţiilor de inspecţie şi control al navelor, precum şi activităţilor relevante ale administraţiilor maritime (reformare) (COM(2005)0587 – C6-0038/2006 – 2005/0237(COD))

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0587)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 80 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0038/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0070/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) Nepublicată încă în JO.


Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 aprilie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind normele şi standardele comune destinate organizaţiilor de inspecţie şi control al navelor, precum şi activităţilor relevante ale administraţiilor maritime (reformare)
P6_TC1-COD(2005)0237

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),

întrucât:

(1)  Directiva 94/57/CE a Consiliului din 22 noiembrie 1994 privind normele şi standardele comune pentru organismele cu rol de inspecţie şi control al navelor, precum şi pentru activităţile în domeniu ale administraţiilor maritime(4) a fost modificată de mai multe ori în mod semnificativ. Deoarece urmează să se efectueze noi modificări, directiva menţionată trebuie reformată, pentru asigurarea clarităţii.

(2)  În rezoluţia sa din 8 iunie 1993 privind o politică comună în domeniul siguranţei maritime(5), Consiliul a stabilit ca obiectiv eliminarea din apele comunitare a tuturor navelor care nu se conformează standardelor, considerând ca prioritare acţiunile Comunităţii privind asigurarea aplicării efective şi unitare a normelor internaţionale, prin elaborarea unor standarde comune pentru societăţile de clasificare, definite ca organizaţii de inspecţie şi control al navelor (denumite în continuare "organizaţii recunoscute").

(3)  Siguranţa maritimă şi prevenirea poluării marine pot fi ameliorate în mod eficient prin aplicarea strictă a convenţiilor, rezoluţiilor şi codurilor internaţionale, urmărindu-se în acelaşi timp obiectivul asigurării libertăţii de a presta servicii.

(4)  Revine statului de pavilion şi a statului de port răspunderea de a controla dacă navele respectă standardele unitare internaţionale în materie de siguranţă maritimă şi de prevenire a poluării marine.

(5)  Statele membre sunt responsabile de eliberarea de certificate internaţionale de siguranţă şi prevenire a poluării prevăzute de convenţii, precum Convenţia SOLAS 74, Convenţia din 1966 privind liniile de încărcare şi Convenţia Marpol 73/78, precum şi de punerea în aplicare a dispoziţiilor acestor convenţii.

(6)  În conformitate cu aceste convenţii, toate statele membre pot autoriza, în proporţii diferite, organizaţiile recunoscute, să certifice conformitatea cu aceste dispoziţii şi pot delega eliberarea certificatelor aferente de siguranţă şi prevenire a poluării.

(7)  La nivel mondial, un mare număr de organizaţii recunoscute existente nu pot asigura nici aplicarea corespunzătoare a normelor, nici un grad de fiabilitate suficient atunci când acţionează în numele autorităţilor naţionale, având în vedere că ele nu dispun de structurile şi experienţa necesare pentru a fi considerate fiabile şi pentru a putea îndeplini atribuţiile ce le revin la un înalt nivel de profesionalism.

(8)  Mai mult, aceste organizaţii recunoscute elaborează şi pun în aplicare normele referitoare la proiectarea, construcţia, întreţinerea şi inspecţia navelor şi sunt responsabile pentru inspectarea navelor în numele statelor de pavilion şi pentru certificarea conformităţii acestor nave cu cerinţele convenţiilor internaţionale de eliberare a certificatelor aferente. Pentru a putea îndeplini aceste sarcini în mod satisfăcător, aceste organizaţii trebuie să beneficieze de independenţă deplină şi să dispună de competenţe tehnice de înaltă specializare şi de o gestionare riguroasă a calităţii.

(9)  Organizaţiile recunoscute ar trebui să fie capabile să îşi ofere serviciile pe întreg teritoriul Comunităţii şi să concureze între ele pentru furnizarea unor niveluri egale de protecţie a siguranţei şi a mediului. Prin urmare, standardele profesionale necesare activităţilor desfăşurate de acestea ar trebui stabilite şi aplicate uniform în Comunitate.

(10)  Acest obiectiv ar trebui realizat prin măsuri care să fie în deplină conformitate cu lucrările şi acţiunile Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI) în domeniu şi care să contribuie, după caz, la dezvoltarea şi la completarea acestora.

(11)  Este necesar să se stabilească criteriile minime de recunoaştere a organizaţiilor.

(12)  Pentru a acorda recunoaşterea iniţială a organizaţiilor care doresc să fie autorizate să lucreze în numele statelor membre, respectarea criteriilor minime ar putea fi evaluată mai eficient, într-o manieră armonizată şi centralizată, de către Comisie împreună cu statele membre care solicită recunoaşterea.

(13)  Recunoaşterea ar trebui acordată numai pe baza performanţei organizaţiei în cauză în materie de calitate şi siguranţă. Ar trebui să se garanteze faptul că extinderea domeniului de aplicare a recunoaşterii respective ţine seama, în orice moment, de capacitatea reală a organizaţiei în cauză. În plus, recunoaşterea ar trebui să ţină seama de diferenţele de statut juridic şi structură organizaţională existente între organizaţiile recunoscute, asigurând, în acelaşi timp, aplicarea uniformă a criteriilor minime şi eficienţa controalelor comunitare.

(14)  Eliberarea Certificatului de siguranţă a radiocomunicaţiilor pentru navele comerciale poate fi încredinţată organismelor private care dispun de experienţă suficientă şi de personal calificat suficient.

(15)  Un stat membru poate restrânge numărul organizaţiilor recunoscute pe care le autorizează în funcţie de necesităţile sale, stabilite în mod transparent şi obiectiv, sub rezerva controlului exercitat de Comisie, în conformitate cu o procedură de comitologie.

(16)  Deoarece prezenta directivă garantează libertatea de a presta servicii în Comunitate, Comisia ar trebui să fie abilitată să negocieze, cu acele ţări terţe în care sunt localizate organizaţii recunoscute, un tratament egal pentru organizaţiile recunoscute stabilite în Comunitate.

(17)  Este necesară o mai mare participare a autorităţilor naţionale la procedurile de control al navelor şi de eliberare a certificatelor aferente, pentru a se asigura deplina conformitate cu normele internaţionale de siguranţă, chiar atunci când statele membre se bazează pe organizaţii externe recunoscute, care să îndeplinească atribuţiile statutare. Prin urmare, este necesară să se stabilească o relaţie de lucru strânsă între respectivele autorităţi şi organizaţiile recunoscute autorizate de acestea, ceea ce poate presupune ca organizaţiile recunoscute să aibă o reprezentare locală pe teritoriul statului membru în numele căruia îşi îndeplinesc atribuţiile.

(18)  Divergenţele între regimurile de răspundere financiară între organizaţiile recunoscute care lucrează în numele statelor membre ar împiedica aplicarea adecvată a prezentei directive. Pentru a contribui la rezolvarea acestei probleme, este cazul să se stabilească la nivel comunitar un anumit grad de armonizare a răspunderii pentru orice accident maritim provocat de către o organizaţie recunoscută, astfel cum a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească, inclusiv soluţionarea unui litigiu prin arbitraj.

(19)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(6).

(20)  În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice prezenta directivă pentru a aplica modificările ulterioare aduse convenţiilor internaţionale, protocoalelor, codurilor şi rezoluţiilor aferente, pentru a actualiza criteriile stabilite în anexa I şi pentru a adopta criteriile de evaluare a performanţei organizaţiilor recunoscute în materie de siguranţă şi de prevenire a poluării. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive şi să completeze prezenta directivă prin adăugarea de noi elemente neesenţiale, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(21)  Dispoziţiile prezentei directive, în special criteriile minime şi obligaţiile care trebuie respectate de organizaţiile recunoscute, ar trebui actualizate în conformitate cu procedura de comitologie, ţinând seama de progresele înregistrate în cadrul forumurilor internaţionale.

(22)  Este de cea mai mare importanţă abordarea rapidă, eficientă şi proporţionată a nerespectării, de către o organizaţie recunoscută, a obligaţiilor sale. Principalul obiectiv ar trebui să-l constituie remedierea deficienţelor, în vederea eliminării, încă din primele stadii, a ameninţărilor posibile la adresa siguranţei şi a mediului înconjurător. Prin urmare, este necesar să se acorde Comisiei competenţele necesare pentru a solicita ca organizaţiile recunoscute să adopte măsurile de prevenire şi remediere necesare şi pentru a impune amenzi şi penalităţi periodice ca măsuri coercitive.

(23)  În conformitate cu abordarea existentă la nivelul Comunităţii, decizia de retragere a recunoaşterii unei organizaţii care nu respectă dispoziţiile prezentei directive, în cazul în care măsurile coercitive se dovedesc ineficiente sau organizaţia recunoscută constituie o ameninţare inacceptabilă pentru siguranţă sau mediu, trebuie să fie luată la nivel comunitar şi, prin urmare, de către Comisie, în temeiul procedurii de comitologie.

(24)  Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a suspenda autorizaţia acordată unei organizaţii recunoscute din motive de risc major pentru siguranţă sau mediu. Comisia ar trebui să decidă rapid, în conformitate cu procedura de comitologie, dacă este necesar să se abroge o măsură naţională adoptată în acest sens.

(25)  Statele membre ar trebui să evalueze periodic performanţa organizaţiilor recunoscute care acţionează în numele acestora şi să furnizeze Comisiei şi celorlalte state membre informaţii precise referitoare la aceasta.

(26)  Monitorizarea continuă a posteriori a organizaţiilor recunoscute, pentru a evalua conformitatea acestora cu dispoziţiile prezentei directive, se poate efectua mai eficient în mod armonizat şi centralizat. Prin urmare, este necesar ca această sarcină să fie încredinţată, în numele Comunităţii, Comisiei, în asociere cu statele membre care autorizează organizaţiile recunoscute să acţioneze în numele lor.

(27)  În cadrul monitorizării operaţiilor organizaţiilor recunoscute, inspectorii comunitari ar trebui să aibă acces la nave şi la documentaţia corespunzătoare navelor, oricare ar fi pavilionul arborat de acestea, pentru a garanta că organizaţiile recunoscute în cauză respectă criteriile minime stabilite de prezenta directivă, aplicabile tuturor navelor din categoriile respective.

(28)  Statele membre, în calitate de autorităţi portuare, au obligaţia de a ameliora condiţiile de siguranţă şi de prevenire a poluării în apele comunitare prin inspectarea cu prioritate a navelor ale căror certificate au fost eliberate de organizaţii recunoscute care nu respectă criteriile comune, asigurându-se astfel că navele care arborează pavilionul unui stat terţ nu beneficiază de un tratament mai favorabil.

(29)  În prezent nu există standarde internaţionale unitare pe care să le îndeplinească navele în etapa de construcţie şi pe durata funcţionării acestora în ceea ce priveşte corpul navei, maşinile, instalaţiile electrice şi de control. Astfel de standarde pot fi stabilite în conformitate cu normele organizaţiilor recunoscute sau cu standarde echivalente stabilite de autorităţile naţionale în conformitate cu procedura stabilită de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice(7).

(30)  Capacitatea organizaţiilor recunoscute de a identifica şi de a remedia rapid punctele slabe ale normelor, proceselor şi controalelor lor interne este esenţială pentru siguranţa navelor pe care le inspectează şi le certifică. Este necesar ca această capacitate să fie consolidată prin intermediul unui comitet de evaluare independent care poate propune acţiuni în vederea îmbunătăţirii permanente a tuturor organizaţiilor recunoscute şi care asigură o interacţiune fructuoasă cu Comisia.

(31)  Normele şi reglementările organizaţiilor recunoscute sunt un factor-cheie pentru siguranţa şi prevenirea accidentelor şi a poluării. Organizaţiile recunoscute au iniţiat procesul care ar trebui să ducă la armonizarea normelor şi reglementărilor acestora. Acest proces ar trebui încurajat şi sprijinit de legislaţia comunitară, deoarece ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra siguranţei maritime şi asupra competitivităţii industriei europene a construcţiilor navale.

(32)  Organizaţiile recunoscute ar trebui să fie obligate să-şi actualizeze standardele tehnice şi să le pună în aplicare într-un mod coerent, în vederea armonizării normelor de siguranţă şi a aplicării unitare a normelor internaţionale în cadrul Comunităţii. În cazul în care standardele tehnice ale organizaţiilor recunoscute sunt identice sau foarte asemănătoare, ar trebui luată în considerare recunoaşterea reciprocă a certificatelor de clasificare, în cazurile în care acest lucru este posibil, luând ca model certificatele cele mai riguroase şi mai stricte.

(33)  Deoarece transparenţa şi schimbul de informaţii între părţile interesate, precum şi dreptul de acces al publicului la informaţii, sunt instrumente fundamentale pentru prevenirea accidentelor pe mare, organizaţiile recunoscute ar trebui să furnizeze toate informaţiile statutare în domeniu referitoare la condiţiile aplicabile navelor care figurează în clasificarea lor către autorităţile controlului statului de port şi să le pună la dispoziţia publicului larg.

(34)  Cu scopul de a elimina posibilitatea ca navele să-şi schimbe clasa pentru a evita efectuarea reparaţiilor solicitate de o organizaţie recunoscută în urma efectuării unei inspecţii, ar trebui efectuate aranjamente prealabile privind schimbul de informaţii relevante între organizaţiile recunoscute în ceea ce priveşte condiţiile aplicabile navelor pentru care se preconizează o schimbare de clasă şi privind implicarea statului de pavilion în acest proces, după caz.

(35)  Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă (AESM) instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului(8) ar trebui să furnizeze asistenţa necesară pentru aplicarea corectă a prezentei directive.

(36)  Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv adoptarea unor norme şi standarde comune destinate organizaţiilor recunoscute care funcţionează în Comunitate şi activităţilor relevante ale autorităţilor maritime, nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de statele membre şi, prin urmare, ţinând seama de amploarea acţiunii, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivul în cauză.

(37)  Obligaţia de transpunere a prezentei directive în legislaţia naţională ar trebui limitată la acele dispoziţii care constituie o schimbare semnificativă în raport cu Directiva 94/57/CE. Obligaţia de transpunere a dispoziţiilor care nu se modifică decurge din directiva în cauză.

(38)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenele de transpunere a directivelor prevăzute în anexa II partea B în legislaţia naţională,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă stabileşte măsurile care trebuie respectate de către statele membre şi de către organizaţiile recunoscute cărora le-au încredinţat inspectarea, controlul şi certificarea navelor din punct de vedere al conformităţii cu dispoziţiile convenţiilor internaţionale privind siguranţa maritimă şi prevenirea poluării marine, promovând totodată libertatea de a presta servicii. Acest proces include elaborarea şi aplicarea cerinţelor de siguranţă referitoare la corpul navei, la echipamente, la instalaţiile electrice, radio şi de control de la bordul navelor care intră în domeniul de aplicare a repectivelor convenţii internaţionale.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:

   a) "convenţii internaţionale" înseamnă Convenţia internaţională din 1974 privind ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS), cu excepţia capitolului XI-2 din anexă şi a Codului Internaţional pentru securitatea navelor şi facilităţilor portuare, Convenţia internaţională din 1966 asupra liniilor de încărcare şi Convenţia internaţională din 1973/1978 pentru prevenirea poluării de către nave, împreună cu protocoalele şi modificările la acestea şi codurile conexe cu statut obligatoriu în toate statele membre, în versiunile actualizate;
   b) "navă" înseamnă o navă aflată sub incidenţa convenţiilor internaţionale;
   c) "navă care arborează pavilionul unui stat membru" înseamnă o navă înregistrată într-un stat membru şi care arborează pavilionul acestuia în conformitate cu legislaţia sa. Navele care nu corespund acestei definiţii sunt asimilate navelor care arborează pavilionul unui stat terţ;
   d) "inspecţii şi controale" înseamnă inspecţiile şi controalele care trebuie efectuate în mod obligatoriu în temeiul convenţiilor internaţionale, precum şi în temeiul prezentei directive şi al altor directive privind siguranţa maritimă;
   e) "organizaţie recunoscută" înseamnă o entitate juridică, filialele sale şi orice altă entitate aflată sub controlul acesteia, care îndeplineşte, separat sau în comun, sarcini care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive şi care este recunoscută în conformitate cu prezenta directivă;
   f) "control" înseamnă, în sensul literei (e), drepturi, contracte sau alte mijloace, de drept sau de fapt, fie separate, fie combinate, care oferă posibilitatea de exercitare a unei influenţe decisive asupra unei entităţi juridice sau care îi permit entităţii respective să îndeplinească sarcini care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive;
   g) "autorizaţie" înseamnă un act prin care un stat membru acordă o autorizaţie sau deleagă aceste competenţe unei organizaţii recunoscute;
   h) "certificat statutar" înseamnă un certificat eliberat de un stat membru de pavilion sau în numele unui stat membru de pavilion în conformitate cu convenţiile internaţionale;
   i) "norme şi reglementări" înseamnă cerinţele stabilite şi publicate de o organizaţie recunoscută referitoare la proiectarea, construcţia, echipamentul, întreţinerea şi controlul navelor;
   j) "certificat de clasificare" înseamnă un document eliberat de o organizaţie recunoscută, prin care se atestă că nava poate fi utilizată într-un anume scop şi pentru anumite servicii în conformitate cu normele şi reglementările stabilite de această organizaţie recunoscută;
   k) "certificat de siguranţă a sistemelor de radiocomunicaţii ale navelor comerciale" înseamnă certificatul introdus de regulamentele radio SOLAS 1974/1978 modificate, adoptate de OMI;
   l) "ţara de stabilire" înseamnă statul în care se află sediul social, administraţia centrală sau locul în care o organizaţie recunoscută îşi desfăşoară obiectul principal de activitate.

Articolul 3

(1)  La asumarea responsabilităţilor şi obligaţiilor rezultate din convenţiile internaţionale, statele membre se asigură că autorităţile lor competente pot asigura aplicarea corectă a dispoziţiilor convenţiilor internaţionale, în special în ceea ce priveşte inspectarea şi controlul navelor şi eliberarea de certificate statutare şi de certificate de scutire, astfel cum sunt prevăzute de convenţiile internaţionale. Statele membre hotărăsc în conformitate cu dispoziţiile aplicabile din anexa şi apendicele la Rezoluţia OMI A.847(20) privind orientările referitoare la sprijinul acordat statelor de pavilion în aplicarea instrumentelor OMI.

(2)  În sensul alineatului (1), statele membre pot hotărî în ceea ce priveşte navele care arborează pavilionul lor:

   i) să autorizeze organizaţiile recunoscute să preia integral sau parţial inspecţiile şi controalele privind certificatele statutare, inclusiv certificatele pentru evaluarea conformităţii cu dispoziţiile articolului 19 alineatul (2) şi, după caz, să emită sau să reînnoiască certificatele aferente; sau
   ii) încredinţeze organizaţiilor recunoscute sarcina de a prelua integral sau parţial inspecţiile şi controalele menţionate la punctul (i).

Autoritatea competentă aprobă în toate cazurile prima eliberare a unui certificat de scutire.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte certificatul de siguranţă a sistemelor de radiocomunicaţii ale navelor comerciale, aceste sarcini pot fi încredinţate unui organism privat, recunoscut de o autoritate competentă cu experienţă suficientă şi personal calificat suficient, să îndeplinească activitatea de evaluare a siguranţei sistemelor de radiocomunicaţii în numele respectivei autorităţi competente.

(3)  Prezentul articol nu se referă la certificarea unor piese specifice din echipamentul marin.

Articolul 4

(1)  Statele membre care doresc să acorde o autorizaţie oricărei organizaţii care nu este încă recunoscută prezintă Comisiei o cerere de recunoaştere, împreună cu informaţii complete şi dovada privind conformitatea cu criteriile stabilite în anexa I referitoare la condiţia şi angajamentul că organizaţia în cauză va respecta dispoziţiile articolelor 20 şi 21.

(2)  Comisia, împreună cu statele membre care depun cererea, evaluează organizaţiile pentru care a fost primită cererea de recunoaştere, pentru a verifica dacă organizaţiile în cauză îndeplinesc şi se angajează să îndeplinească condiţiile menţionate la alineatul (1).

Articolul 5

În conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 9 alineatul (2), Comisia refuză să recunoască organizaţiile care nu îndeplinesc criteriile stabilite în anexa I sau cerintele articolelor 20 şi 21, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 alineatul (1) sau a căror activitate este considerată o ameninţare inacceptabilă la adresa siguranţei şi a mediului înconjurător, în temeiul criteriilor stabilite în conformitate cu articolul 14.

Articolul 6

(1)  Comisia acordă recunoaşterea în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 9 alineatul (2).

(2)  Recunoaşterea se acordă entităţii mamă pertinente pentru toate entităţile juridice care compun organizaţiile recunoscute, recunoaşterea fiind extinsă asupra tuturor acelor entităţi juridice dintr-o organizaţie recunoscută care contribuie la asigurarea cadrului de către entitatea juridică mamă pentru serviciile prestate de către astfel de entităţi juridice la scară mondială.

(3)  Comisia poate oricând limita sau extinde recunoaşterea în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 9 alineatul (2), în ceea ce priveşte anumite tipuri de nave, nave de anumite dimensiuni, nave pentru anumite tipuri de comerţ sau o combinaţie între acestea, în funcţie de capacitatea dovedită a organizaţiei recunoscute în cauză.

(4)  Comisia întocmeşte şi actualizează regulat o listă a organizaţiilor recunoscute în conformitate prezentul articol. Lista se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Articolul 7

(1)  În aplicarea articolului 3 alineatul (2), statele membre nu refuză să autorizeze o organizaţie recunoscută să îndeplinească funcţiile menţionate la alineatul menţionat, sub rezerva dispoziţiilor alineatulului (2) al prezentului articol şi ale articolelor 8 şi 16. Cu toate acestea, statele membre pot limita numărul organizaţiilor recunoscute pe care le autorizează să îndeplinească funcţiile respective, în funcţie de necesităţile lor, cu condiţia să existe motive transparente şi obiective pentru a proceda astfel.

La solicitarea unui stat membru, Comisia adoptă măsurile corespunzătoare, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 9 alineatul (2).

(2)  Pentru ca un stat membru să accepte ca o organizaţie recunoscută cu sediul într-un stat terţ să îndeplinească, în numele său, integral sau parţial, atribuţiile menţionate la articolul 3, acesta poate solicita statului terţ respectiv să acorde un tratament reciproc acelor organizaţii recunoscute care au sediul în Comunitate.

În plus, Comunitatea poate să solicite statului terţ în care îşi are sediul o organizaţie recunoscută să acorde tratament reciproc acelor organizaţii recunoscute care sunt stabilite în Comunitate.

Articolul 8

(1)  Statele membre care adoptă o decizie în temeiul articolului 3 alineatul (2) stabilesc o relaţie de lucru între autoritatea lor competentă şi organizaţiile recunoscute care acţionează în numele lor.

(2)  Relaţia de lucru este reglementată printr-un acord oficial, scris şi nediscriminatoriu sau printr-o dispoziţie legală echivalentă, prin care se stabilesc sarcinile şi funcţiile specifice asumate de organizaţiile recunoscute şi incluzând cel puţin:

   a) dispoziţiile stabilite în apendicele II la Rezoluţia OMI A.739(18) privind orientările pentru autorizarea organizaţiilor care acţionează în numele administraţiei în baza anexei, a apendicelui şi a celorlalte documente anexate la Circularele OMI MSC/ Circ. 710 şi MEPC/ Circ. 307 privind un acord tip de autorizare a organizaţiilor recunoscute care acţionează în numele administraţiei.

În consecinţă, atunci când o organizaţie recunoscută, inspectorii sau personalul său tehnic eliberează certificatele necesare în numele autorităţii, aceştia beneficiază de aceleaşi garanţii juridice şi de aceeaşi protecţie juridică, inclusiv de exercitarea tuturor acţiunilor în apărare la care autoritatea şi membrii acesteia pot apela în cazul în care autoritatea ar fi eliberat ea însăşi certificatele respective;

  b) următoarele dispoziţii privind răspunderea financiară:
   i) în cazul în care autoritatea este declarată în final răspunzătoare pentru un accident maritim, printr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti sau ca urmare a soluţionării unui litigiu prin arbitraj şi trebuie să despăgubească părţile vătămate pentru un prejudiciu sau o daună materială sau pentru o vătămare corporală sau deces, dovedite, în faţa instanţei respective, a fi rezultatul unui act sau al unei omisiuni efectuate cu intenţie sau al unei neglijenţe grave a organizaţiei recunoscute, a organelor, angajaţilor, agenţilor sau a altor entităţi care acţionează în numele organizaţiei recunoscute, autoritatea este îndreptăţită să primească o despăgubire financiară de la organizaţia recunoscută, în măsura în care prejudiciul, dauna, vătămarea sau decesul menţionate mai sus sunt cauzate, conform hotărârii instanţei respective, de către organizaţia recunoscută;
   ii) în cazul în care autoritatea este declarată în final răspunzătoare pentru un accident maritim, printr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti sau ca urmare a soluţionării unui litigiu prin arbitraj, şi trebuie să despăgubească părţile vătămate pentru o vătămare corporală care nu rezultă în deces, care se dovedeşte a fi, în faţa instanţei respective, provocată de un act de neglijenţă sau imprudenţă sau de o omisiune a organizaţiei recunoscute, a angajaţilor, agenţilor săi sau a altor entităţi care acţionează în numele organizaţiei recunoscute, autoritatea este îndreptăţită să solicite o despăgubire financiară de la organizaţia recunoscută, în măsura în care vătămarea corporală este cauzată, conform hotărârii instanţei, de către organizaţia recunoscută; statele membre pot să limiteze suma maximă ce urmează a fi plătită de către organizaţia recunoscută, sumă care trebuie însă să fie cel puţin egală cu 4 milioane de EUR, cu excepţia cazului în care suma stabilită de instanţă sau în urma arbitrajului este mai mică, caz în care se aplică această ultimă sumă;
   iii) în cazul în care autoritatea este declarată în final răspunzătoare pentru un accident maritim, printr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti sau ca urmare a soluţionării unui litigiu prin arbitraj, şi trebuie să compenseze părţile vătămate pentru un prejudiciu sau o daună materială dovedită a fi, în faţa instanţei respective, provocată de un act de neglijenţă sau imprudenţă sau de o omisiune a organizaţiei recunoscute, a angajaţilor, agenţilor săi sau a altor entităţi care acţionează în numele organizaţiei recunoscute, autoritatea este îndreptăţită să ceară o despăgubire financiară din partea organizaţiei recunoscute, în măsura în care prejudiciul sau dauna materială menţionată mai sus este cauzată, conform hotărârii instanţei respective, de către organizaţia recunoscută; statele membre pot să limiteze suma maximă ce urmează a fi plătită de către organizaţia recunoscută, sumă care trebuie însă să fie cel puţin egală cu 2 milioane de EUR, cu excepţia cazului în care suma stabilită de instanţă sau în urma arbitrajului este mai mică, caz în care se aplică această ultimă sumă;
   c) dispoziţii privind un audit periodic, efectuat de autoritate sau de către un organism extern imparţial desemnat de autoritate, al sarcinilor pe care organizaţiile recunoscute le execută în numele său, astfel cum sunt menţionate la articolul 16 alineatul (1);
   d) posibilitatea de a supune navele unor inspecţii aleatorii şi amănunţite;
   e) dispoziţii privind raportarea obligatorie a informaţiilor esenţiale referitoare la flota de nave înscrise în registrul său de clasificare, la schimbările, suspendările şi retragerile de clasă, astfel cum sunt menţionate la articolul 20 alineatul (4).

(3)  Acordul sau dispoziţia legală echivalentă cu caracter juridic menţionate la alineatul (2) poate stabili cerinţa ca organizaţia recunoscută să fie reprezentată local pe teritoriul statului membru în numele căruia îndeplineşte funcţiile menţionate la articolul 3. O reprezentanţă locală cu statut juridic în conformitate cu legislaţia statului membru şi care intră în jurisdicţia instanţelor de judecată ale acestuia poate îndeplini o astfel de cerinţă.

(4)  Statele membre transmit Comisiei informaţii precise privind relaţia de lucru stabilită în conformitate cu prezentul articol. Ulterior, Comisia informează celelalte state membre cu privire la cele menţionate anterior.

Articolul 9

(1)  Comisia este sprijinită de Comitetul pentru siguranţa maritimă şi prevenirea poluării de către nave (COSS) instituit în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului(9).

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Articolul 10

(1)  Prezenta directivă poate fi modificată, fără extinderea domeniului său de aplicare, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 9 alineatul (3) pentru:

   a) a aplica, în sensul prezentei directive, modificările ulterioare aduse convenţiilor internaţionale, protocoalelor, codurilor şi rezoluţiilor conexe, menţionate la articolul 2 litera (d), la articolul 3 alineatul (1) şi la articolul 8 alineatul (2), care au intrat în vigoare,
   b) a actualiza criteriile din anexa I, ţinând seama, în special, de deciziile în domeniu ale OMI,
   c) a modifica sumele menţionate la articolul 8 alineatul (2) litera (b) punctele (ii) şi (iii).

(2)  După adoptarea de noi instrumente sau protocoale la convenţiile menţionate la articolul 2 litera (d), Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, stabileşte luând în considerare procedurile parlamentare ale statelor membre şi procedurile în domeniu ale OMI, procedura detaliată de ratificare a acestor noi instrumente sau protocoale, asigurând, în acelaşi timp, aplicarea lor unitară şi simultană în statele membre.

Modificările aduse instrumentelor internaţionale menţionate la articolul 2 litera (d) şi la articolul 8 pot fi excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002.

Articolul 11

Atunci când consideră că o organizaţie recunoscută nu îndeplineşte criteriile stabilite în anexa I sau nu şi-a îndeplinit obligaţiile în temeiul prezentei directive sau că performanţa în materie de siguranţă şi prevenirea poluării ale unei organizaţi recunoscute s-a deteriorat în mod semnificativ fără a constitui, cu toate acestea, o ameninţare inacceptabilă pentru siguranţă şi mediu, Comisia solicită organizaţiei recunoscute să întreprindă acţiunile de prevenire şi remediere necesare pentru a asigura respectarea deplină a criteriilor stabilite în anexa I şi a obligaţiilor prevăzute de prezenta directivă şi, în special, să elimine orice posibilă ameninţare pentru siguranţă şi mediu, respectiv să abordeze cauzele care au dus la deteriorarea rezultatelor sale.

Atunci când posibila ameninţare pentru siguranţă şi mediu are un caracter imediat, acţiunile de prevenire şi remediere pot include măsuri de protecţie interimare.

Cu toate acestea, Comisia trebuie să notifice în prealabil toate statele membre care au acordat o autorizaţie organizaţiei recunoscute în cauză cu privire la măsurile pe care intenţionează să le ia, fără a aduce atingere punerii în aplicare imediate a acestora.

Articolul 12

(1)  În afară de măsurile adoptate în temeiul articolului 11, Comisia poate impune amenzi unei organizaţii recunoscute:

   a) în cazul în care încălcarea gravă sau, alternativ, repetată, a criteriilor stabilite în anexa I sau a obligaţiilor sale în temeiul prezentei directive sau degradarea performanţei sale demonstrează existenţa unor deficienţe grave la nivel de structură, sisteme, proceduri sau controale interne; sau
   b) în cazul în care a furnizat intenţionat Comisiei informaţii incorecte, incomplete sau înşelătoare în cadrul evaluării în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) sau în cazul în care a pus alte piedici în calea evaluării respective.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), atunci când o organizaţie recunoscută nu pune în aplicare acţiunile de prevenire şi remediere solicitate de Comisie sau înregistrează întârzieri nejustificate, Comisia poate impune penalităţi asupra respectivei organizaţii recunoscute până în momentul în care acţiunile sunt aplicate integral.

(3)  Amenzile şi penalităţile menţionate la alineatele (1) şi (2) au un caracter de avertisment şi sunt proporţionale cu gravitatea situaţiei şi cu capacitatea economică a organizaţiei recunoscute în cauză, ţinând seama în special de gradul în care a fost afectată siguranţa.

Aceste amenzi şi penalităţi sunt impuse numai după ce organizaţiei recunoscute şi statelor membre în cauză li se acordă posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile.

Valoarea totală a amenzilor şi a penalităţilor impuse nu depăşeşte 5 % din cifra totală de afaceri a organizaţiei recunoscute, înregistrată în exerciţiul financiar precedent pentru activităţile reglementate de prezenta directivă.

Articolul 13

(1)  Comisia retrage recunoaşterea organizaţiilor recunoscute:

   a) a căror încălcare repetată şi gravă a criteriilor stabilite în anexa I sau a obligaţiilor în temeiul prezentei directive constituie o ameninţare inacceptabilă pentru siguranţă sau mediu;
   b) a căror încălcare repetată şi gravă a obligaţiei de a desfăşura activităţi în materie de siguranţă şi prevenire a poluării constituie o ameninţare inacceptabilă pentru siguranţă sau mediu;
   c) care împiedică sau obstrucţionează în mod repetat efectuarea propriei evaluări de către Comisie; sau
   d) care nu plătesc amenzile sau penalităţile menţionate la articolul 12 alineatele (1) şi (2).

(2)  Comisia ia o decizie în sensul alineatului (1) literele (a) şi (b) pe baza informaţiilor disponibile, inclusiv:

   a) rezultatele propriei evaluări a organizaţiei recunoscute în cauză, efectuate în conformitate cu articolul 16 alineatul (3);
   b) rapoartele prezentate de statele membre în conformitate cu articolul 18;
   c) analizele pierderilor care includ nave clasificate de organizaţie recunoscută în cauză;
   d) orice repetare a încălcărilor descrise la articolul 12 alineatul (1) litera (a);
   e) gradul în care este afectată flota clasificată de organizaţia recunoscută; şi
   f) orice ineficienţă a măsurilor menţionate la articolul 12 alineatul (2).

(3)  Retragerea recunoaşterii este hotărâtă de Comisie la propria iniţiativă sau la cererea unui stat membru în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 9 alineatul (2) şi după ce organizaţiei recunoscute i s-a oferit posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile.

Articolul 14

Comisia, hotărând în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 9 alineatul (3), adoptă şi publică:

   a) criterii de evaluare a eficienţei normelor, reglementărilor şi performanţei organizaţiilor recunoscute în materie de siguranţă a navelor clasificate şi de prevenire a poluării cauzate de acestea, având în vedere în special datele furnizate în cadrul Memorandumului de Înţelegere de la Paris privind controlul navelor de către statul de port şi în cadrul altor sisteme similare; şi
   b) criterii de stabilire a situaţiilor în care o anumită activitate, omisiune sau întârziere trebuie considerată o ameninţare inacceptabilă pentru siguranţă sau mediu. Aceste criterii pot ţine seama de circumstanţele speciale care afectează organizaţiile de dimensiuni mai mici sau foarte specializate.

Comisia adoptă norme de aplicare a articolului 12 şi, după caz, a articolului 13, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 9 alineatul (2).

Articolul 15

Fără a aduce atingere criteriilor specificate în anexa I, în cazul în care un stat membru consideră că o organizaţie recunoscută nu mai poate fi autorizată să îndeplinească, în numele său, sarcinile specificate la articolul 3, acesta poate să îi suspende această autorizaţie, în baza următoarei proceduri:

   a) statul membru informează fără întârziere Comisia şi celelalte state membre în legătură cu decizia sa, oferind şi motivaţia acesteia;
   b) având în vedere aspectele legate de siguranţă şi de prevenire a poluării, Comisia evaluează motivele invocate de statul membru pentru suspendarea autorizaţiei organizaţiei recunoscute;
   c) hotărând în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 9 alineatul (2), Comisia informează statul membru dacă decizia acestuia de suspendare a autorizaţiei este sau nu suficient de justificată din motive de risc major pentru siguranţă sau mediu. În cazul în care decizia nu este justificată, Comisia solicită statului membru să retragă suspendarea. În cazul în care decizia este justificată, iar statul membru a limitat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), numărul de organizaţii recunoscute care acţionează în numele său, Comisia solicită statului membru să acorde o nouă autorizaţie unei alte organizaţii recunoscute pentru a înlocui organizaţia recunoscută suspendată.

Articolul 16

(1)  Statele membre verifică dacă organizaţiile recunoscute care acţionează în numele lor în sensul articolului 3 alineatul (2), îndeplinesc în mod eficient funcţiile prevăzute la articolul menţionat, într-un mod satisfăcător pentru autoritatea competentă.

(2)  Cel puţin o dată la doi ani, statele membre monitorizează toate organizaţiile recunoscute care acţionează în numele lor şi prezintă celorlalte state membre şi Comisiei un raport privind rezultatele acestor activităţi de monitorizare până la data de 31 martie a anului următor celui în care s-au desfăşurat activităţile respective.

(3)  Organizaţiile recunoscute sunt evaluate, în mod regulat şi cel puţin o dată la doi ani, de Comisie împreună cu statul membru care a înaintat cererea de recunoaştere, pentru a verifica dacă aceste organizaţii recunoscute îşi îndeplinesc obligaţiile în conformitate cu prezenta directivă şi dacă îndeplinesc criteriile stabilite în anexa I. Evaluarea se limitează la acele activităţi ale organizaţiilor recunoscute care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

În selectarea organizaţiilor recunoscute pentru evaluare, Comisia acordă o atenţie deosebită performanţei în materie de siguranţă şi prevenire a poluării, documentelor privind accidentele şi rapoartelor elaborate de statele membre în conformitate cu articolul 18.

Evaluarea poate să includă o vizită la sucursalele regionale ale organizaţiilor recunoscute, precum şi inspecţii aleatorii ale navelor, atât funcţionale, cât şi în faza de construcţie, în vederea verificării performanţei organizaţiei. În aceste situaţii, Comisia informează, după caz, statul membru în care îşi are sediul sucursala regională cu privire la efectuarea unei astfel de vizite. Comisia transmite statelor membre un raport privind rezultatele evaluării.

(4)  Anual, organizaţiile recunoscute pun la dispoziţia comitetului menţionat la articolul 9 alineatul (1) rezultatele examinării propriului sistem de management al calităţii.

Articolul 17

(1)  Nu se poate invoca, pentru a limita accesul Comisiei la informaţiile necesare realizării evaluării menţionate la articolul 16 alineatul (3), nicio clauză dintr-un contract încheiat între o organizaţie recunoscută şi un terţ sau dintr-un acord de autorizare încheiat cu un stat de pavilion.

(2)  În contractele încheiate cu terţi, organizaţiile recunoscute garantează că eliberarea de certificate statutare sau de clasificare unei nave este condiţionată de neobstrucţionarea, de către terţii respectivi, a accesului inspectorilor comunitari la bordul navei în cauză în sensul articolului 16 alineatul (3).

Articolul 18

În exercitarea drepturilor şi obligaţiilor lor de inspecţie, în calitate de state de port, statele membre raportează Comisiei şi celorlalte state membre şi informează statul de pavilion implicat, în cazul în care constată că anumite organizaţii recunoscute care acţionează în numele statului de pavilion au eliberat certificate statutare valabile unei nave care nu îndeplineşte cerinţele în domeniu prevăzute de convenţiile internaţionale sau în cazul unei încălcări comise de o navă care deţine un certificat de clasificare valabil şi care se referă la elementele cuprinse în certificatul respectiv.

În sensul prezentului articol, sunt raportate doar cazurile de nave care reprezintă o ameninţare reală la adresa siguranţei şi a mediului sau cazurile în care se face dovada unui comportament deosebit de neglijent al organizaţiei recunoscute.

Organizaţia recunoscută în cauză este informată cu privire la această situaţie în momentul inspecţiei iniţiale, astfel încât aceasta să poată întreprinde imediat măsurile de remediere corespunzătoare.

Articolul 19

(1)  Fiecare stat membru se asigură că navele care arborează pavilionul său sunt proiectate, construite, echipate şi întreţinute în conformitate cu normele şi reglementările privind corpul navei, maşinile şi instalaţiile electrice şi de control stabilite de o organizaţie recunoscută.

(2)  Un stat membru poate decide să aplice normele pe care le consideră echivalente cu normele şi reglementările unei organizaţii recunoscute, cu condiţia de a le notifica imediat Comisiei, în conformitate cu procedura prevăzută de Directiva 98/34/CE, precum şi celorlalte state membre, şi de a nu fi respinse de un alt stat membru sau de Comisie şi de a nu se constata, prin procedura menţionată la articolul 9 alineatul (2) din prezenta directivă, că normele în cauză nu sunt echivalente.

(3)  Statele membre cooperează cu organizaţiile recunoscute pe care le autorizează la elaborarea normelor şi/sau reglementărilor organizaţiilor respective. Statele membre se consultă cu organizaţiile recunoscute în vederea obţinerii unei interpretări coerente a convenţiilor internaţionale în conformitate cu articolul 20 alineatul (1).

Articolul 20

(1)  Organizaţiile recunoscute se consultă periodic în vederea menţinerii echivalenţei şi a asigurării armonizării propriilor norme şi reglementări, precum şi în vederea punerii în aplicare a acestora. Acestea colaborează între ele pentru a realiza o interpretare coerentă a convenţiilor internaţionale, fără a aduce atingere competenţelor statelor de pavilion. În situaţii adecvate, organizaţiile recunoscute convin asupra condiţiilor tehnice şi procedurale de recunoaştere reciprocă a certificatelor lor de clasificare, în baza standardelor echivalente, luând ca referinţă modelele cele mai stricte şi mai riguroase şi ţinând seama, în special, de echipamentele maritime care poartă marcajul timonei în conformitate cu Directiva 96/98/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 privind echipamentele maritime(10).

Organizaţiile recunoscute prezintă Comisiei rapoarte periodice cu privire la principalele evoluţii în materie de standarde şi recunoaştere reciprocă.

(2)  Până la …(11), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, pe baza unui studiu independent, un raport privind nivelul atins în procesul de armonizare a normelor şi reglementărilor şi recunoaşterea reciprocă. În cazul în care organizaţiile recunoscute nu respectă prevederile articolului 20 alineatul (1), Comisia propune Parlamentului European şi Consiliului măsurile adecvate.

(3)  Organizaţiile recunoscute demonstrează că sunt dispuse să colaboreze cu autorităţile de control din statele de port în ceea ce priveşte navele care fac parte din clasificarea lor, în special pentru a facilita corectarea deficienţelor raportate sau a altor inadvertenţe.

(4)  Organizaţiile recunoscute furnizează tuturor autorităţilor statelor membre care le-au acordat oricare dintre autorizaţiile prevăzute la articolul 3 şi Comisiei toate informaţiile relevante cu privire la flota de nave clasificate, la transferurile, schimbările, suspendările şi retragerile de clasă, indiferent de pavilionul pe care îl arborează navele.

Informaţiile privind transferurile, schimbările, suspendările şi retragerile de clasă, inclusiv informaţiile privind toate controalele, recomandările, condiţiile de clasă, condiţiile de exploatare neîndeplinite sau restricţiile de operare stabilite pentru navele înscrise în registrele lor de clasificare – indiferent de pavilionul pe care îl arborează navele – sunt comunicate, de asemenea, electronic, către baza comună de date privind inspecţiile utilizată de statele membre pentru punerea în aplicare a Directivei 2007/…/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din…(12) [privind controlul efectuat de statul de port](13) în acelaşi timp cu înregistrarea lor în sistemele organizaţiei recunoscute, nu mai târziu de 72 de ore de la evenimentul care a antrenat obligaţia de comunicare a informaţiilor. Informaţiile respective, cu excepţia recomandărilor şi a condiţiilor de clasă care sunt îndeplinite, se publică pe site-urile internet ale acestor organizaţii recunoscute.

(5)  Organizaţiile recunoscute nu eliberează certificate statutare unei nave care a fost declasată sau căreia i se schimbă clasa din motive de siguranţă, indiferent de pavilionul acesteia, înainte de a oferi autorităţii competente a statului de pavilion posibilitatea de a-şi prezenta opinia, într-o perioadă de timp rezonabilă, pentru a stabili dacă este necesară o inspecţie completă.

(6)  În cazul transferului de clasă de la o organizaţie recunoscută la un alta, organizaţia cedentă furnizează organizaţiei receptoare dosarul complet al navei şi, în special, o informează cu privire la:

   a) controale neîndeplinite;
   b) recomandări şi condiţii de clasă neîndeplinite;
   c) condiţii de funcţionare impuse navei; şi
   d) restricţii de funcţionare impuse navei.

Organizaţia receptoare poate emite noi certificate navei numai după ce toate controalele neîndeplinite au fost efectuate în mod satisfăcător şi toate recomandările sau condiţiile de clasă neîndeplinite, stabilite anterior cu privire la navă, au fost finalizate în conformitate cu specificaţiile organizaţiei cedente.

Înainte de finalizarea noilor certificate, organizaţia receptoare trebuie să înştiinţeze organizaţia cedentă cu privire la data eliberării acestora şi să confirme, pentru fiecare control, recomandare şi condiţie de clasă încă neîndeplinite, măsurile luate, specificând locul şi data la care aceste măsuri au intrat în vigoare, precum şi locul şi data la care acestea au fost finalizate în mod satisfăcător.

Organizaţiile recunoscute stabilesc şi aplică cerinţele comune adecvate pentru cazurile de transfer de clasă, în situaţiile în care sunt necesare măsuri de precauţie speciale. Aceste cazuri includ cel puţin transferul unei clase de nave cu o vechime mai mare sau egală cu 15 ani şi transferul de la o organizaţie nerecunoscută la o organizaţie recunoscută .

Organizaţiile recunoscute cooperează pentru punerea în aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor prezentului alineat.

Articolul 21

(1)  Statele membre, împreună cu organizaţiile recunoscute, instituie în decurs de ...(14), un comitet de evaluare, în conformitate cu standardele de calitate EN 45012. Asociaţiile profesionale relevante, care activează în industria navală, pot participa cu rol consultativ. Comitetului de evaluare i se încredinţează următoarele sarcini:

   a) reglementarea şi evaluarea sistemelor de gestionare a calităţii organizaţiilor recunoscute, în conformitate cu criteriile standardului de calitate ISO 9001;
   b) certificarea sistemului de asigurare a calităţii al organizaţiilor recunoscute;
   c) emiterea interpretărilor cu caracter obligatoriu cu privire la standardele de gestionare a calităţii recunoscute la nivel internaţional, în special pentru a ţine seama de caracteristicile specifice privind natura şi obligaţiile organizaţiilor recunoscute şi
   d) adoptarea de recomandări individuale şi colective pentru ameliorarea normelor, proceselor şi mecanismelor de control intern ale organizaţiilor recunoscute.

Comitetul de evaluare deţine competenţele necesare pentru a acţiona independent în raport cu organizaţiile recunoscute şi dispune de mijloacele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile în mod eficient şi la cele mai înalte standarde profesionale. Comitetul de evaluare îşi defineşte metodele de lucru şi îşi adoptă regulamentul de procedură.

Comitetul de evaluare furnizează părţilor interesate, inclusiv Comisiei, informaţii complete referitoare la planul său anual de activitate, precum şi la concluziile şi recomandările sale, în special cu privire la situaţiile în care siguranţa ar fi pusă în pericol.

(2)  Comitetul de evaluare este supus unei auditări periodice de către Comisie, care, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 9 alineatul (2), poate solicita comitetului de evaluare adoptarea măsurilor necesare pentru a asigura deplina conformitate cu dispoziţiile alineatului (1).

Comisia raportează statelor membre rezultatele evaluării şi acţiunile ulterioare acesteia.

Articolul 22

(1)  Organizaţiile recunoscute cărora, la intrarea în vigoare a prezentei directive, li s-a acordat o recunoaştere în conformitate cu Directiva 94/57/CE îşi păstrează recunoaşterea, sub rezerva dispoziţiilor alineatelor (2) şi (3).

(2)  Organizaţiile recunoscute respectă noile dispoziţii stabilite de prezenta directivă de la data intrării în vigoare a acesteia.

(3)  Fără a aduce atingere articolelor 11 şi 13, Comisia reexaminează, până la …(15), toate recunoaşterile limitate acordate în temeiul Directivei 94/57/CE, pe baza articolului 6 alineatul (3) din prezenta directivă, pentru a hotărî, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 9 alineatul (2), dacă limitările trebuie eliminate sau înlocuite cu alte limitări. Limitările se aplică în continuare până la adoptarea unei decizii de către Comisie.

Articolul 23

În cursul evaluării efectuate în conformitate cu articolul 16 alineatul (3), Comisia verifică dacă entitatea care posedă recunoaşterea este entitatea juridică pertinentă din cadrul organizaţiei recunoscute căreia i se aplică dispoziţiile prezentei directive. În caz contrar, Comisia modifică recunoaşterea în consecinţă, printr-o decizie.

Atunci când Comisia modifică o recunoaştere, statele membre îşi adaptează acordurile încheiate cu organizaţia recunoscută pentru a ţine seama de modificarea respectivă.

Articolul 24

Comisia informează periodic Parlamentul European şi Consiliul cu privire la progresele înregistrate în aplicarea prezentei directive de statele membre.

Articolul 25

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma dispoziţiilor articolelor […] şi punctelor […] din anexa I [articolele sau subdiviziunile acestora şi punctele din anexa I care au rămas neschimbate în comparaţie cu Directiva 94/57/CE] până la …(16) . Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor măsuri şi un tabel de corespondenţă între aceste măsuri şi prezenta directivă.

(2)  Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea includ, de asemenea, o declaraţie conform căreia trimiterile din actele cu putere de lege sau actele administrative existente la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri şi modalitatea de formulare a declaraţiei.

(3)  Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 26

Directiva 94/57/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate în anexa II partea A, se abrogă începând cu …(17), fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislaţia naţională a directivelor prevăzute în anexa II partea B.

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă prevăzut în anexa III.

Articolul 27

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele […] şi punctele […] din anexa I [articolele sau subdiviziunile acestora şi punctele din anexa I care au rămas neschimbate în comparaţie cu Directiva 94/57/CE] se aplică începând cu…*.

Articolul 28

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

ANEXA I

CRITERII MINIME PENTRU ORGANIZAŢIILE RECUNOSCUTE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 3

(denumite în continuare "organizaţiile")

A.  CRITERII MINIME GENERALE

1.  Pentru a putea obţine sau menţine recunoaşterea la nivel comunitar, o organizaţie trebuie să aibă personalitate juridică în statul membru în care îşi are sediul. Conturile acesteia trebuie să fie certificate de auditori independenţi.

2.  Organizaţia trebuie să fie în măsură să demonstreze pe bază de documente că are o experienţă vastă privind evaluarea proiectării şi construcţiei navelor comerciale.

3.  Organizaţia trebuie să dispună, în orice moment, de un personal managerial, tehnic, de asistenţă şi de cercetare semnificativ, proporţional cu dimensiunea flotei din clasa sa, cu componenţa şi gradul de implicare a organizaţiei în procesul de construcţie şi de transformare navală. Organizaţia trebuie să fie capabilă să aloce la fiecare loc de muncă, în funcţie de necesităţi, mijloace şi personal proporţionale cu sarcinile care trebuie îndeplinite în conformitate cu criteriile generale minime 6 şi 7 şi cu criteriile specifice minime.

4.  Organizaţia trebuie să aibă şi să aplice un set cuprinzător de norme şi reglementări privind proiectarea, construcţia şi controlul periodic al navelor comerciale, de aceeaşi calitate cu standardele internaţionale recunoscute. Acestea sunt publicate şi actualizate continuu şi îmbunătăţite prin intermediul programelor de cercetare şi dezvoltare.

5.  Organizaţia trebuie să aibă registrul său de nave publicat anual sau păstrat într-o bază de date electronice, accesibilă publicului.

6.  Organizaţia nu trebuie să fie controlată de armatori sau constructori de nave sau de orice alte persoane angajate în activităţi comerciale în domeniul construcţiei, echipării, reparaţiei sau exploatării navelor. Veniturile organizaţiei nu provin în principal de la o singură societate comercială. Organizaţia recunoscută nu efectuează activităţi de clasificare sau statutare în cazul în care este ea însăşi armatorul sau operatorul navei sau în cazul în care are legături de afaceri, personale sau familiale cu armatorul sau operatorul. Această incompatibilitate se aplică, de asemenea, inspectorilor angajaţi de organizaţia recunoscută.

7.  Organizaţia trebuie să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile stabilite în anexa la Rezoluţia OMI A.789(19) privind specificaţiile care definesc funcţiile de control şi certificare ale organizaţiilor recunoscute care acţionează în numele administraţiei, în măsura în care acestea reglementează domeniile care intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentei directive.

B.  CRITERII MINIME SPECIFICE

1.  Organizaţia oferă o acoperire internaţională prin intermediul personalului său tehnic exclusiv sau, în cazuri excepţionale şi justificate corespunzător, prin intermediul personalului tehnic exclusiv al altor organizaţii recunoscute.

2.  Activitatea organizaţiei recunoscute este reglementată de un cod etic.

3.  Organizaţia este gestionată şi administrată astfel încât să se asigure confidenţialitatea informaţiilor solicitate de administraţie.

4.  Organizaţia furnizează informaţii relevante administraţiei, Comisiei şi părţilor interesate.

5.  Organizaţia, inspectorii săi şi personalul său tehnic îşi desfăşoară activităţile fără a aduce atingere în vreun fel drepturilor de proprietate intelectuală ale şantierelor navale, ale furnizorilor de echipamente şi ale proprietarilor de nave, care includ brevete, licenţe, know-how şi orice alt tip de cunoştinţe a căror utilizare este protejată juridic la nivel comunitar sau naţional; în nici un caz, şi fără a aduce atingere articolului 17, organizaţia, inspectorii şi personalul tehnic angajat de aceasta nu pot transmite sau divulga informaţii comerciale relevante obţinute în urma desfăşurării activităţilor de inspecţie, verificare şi monitorizare a navelor aflate în construcţie sau reparaţie.

6.  Conducerea organizaţiei şi-a definit şi şi-a documentat politica şi obiectivele în domeniul calităţii, precum şi angajamentul său de a respecta aceste obiective şi s-a asigurat că această politică este înţeleasă, aplicată şi menţinută la toate nivelurile organizaţiei. Politica organizaţiei se bazează pe obiectivele şi indicatorii de performanţă în materie de siguranţă şi prevenirea poluării.

7.  Organizaţia se asigură că:

   a) normele şi reglementările sale sunt stabilite şi actualizate sistematic;
   b) normele şi reglementările sale sunt respectate şi se aplică un sistem intern pentru măsurarea calităţii serviciilor în raport cu aceste norme şi reglementări;
   c) cerinţele activităţii statutare pentru care organizaţia este autorizată sunt îndeplinite şi se aplică un sistem intern pentru măsurarea calităţii serviciilor în raport cu respectarea convenţiilor internaţionale;
   d) se stabilesc şi se susţin cu documente responsabilităţile, autorităţile şi relaţiile la nivelul personalului a cărui activitate influenţează calitatea serviciilor organizaţiei;
   e) toate activităţile sunt efectuate sub control;
   f) un sistem de supraveghere permite controlarea acţiunilor şi activităţile efectuate de inspectori şi de personalul tehnic şi administrativ angajat de organizaţie;
   g) inspectorii deţin cunoştinţe aprofundate referitoare la tipul de navă în raport cu care îşi desfăşoară activitatea, relevante pentru tipul de control care trebuie realizat şi pentru cerinţele aplicabile în domeniu;
   h) se aplică un sistem de calificare a inspectorilor şi de actualizare continuă a cunoştinţelor acestora;
   i) documentele se păstrează, demonstrând respectarea standardelor aplicabile în cazul aspectelor reglementate de serviciile furnizate, precum şi funcţionarea eficientă a sistemului calităţii;
   j) în toate sediile există un sistem general de verificări interne, planificate şi documentate, ale activităţilor care au legătură cu calitatea;
   k) controalele statutare şi inspecţiile solicitate de Sistemul armonizat de control şi certificare, pentru care organizaţia este autorizată, sunt efectuate în conformitate cu prevederile din anexa şi apendicele la Rezoluţia OMI A.948(23) privind orientările în temeiul Sistemului armonizat de control şi certificare;
   l) se stabilesc modalităţi clare şi directe în materie de responsabilitate şi control între birourile centrale şi cele regionale ale societăţii şi între organizaţiile recunoscute şi inspectorii acestora.

8.  Organizaţia a elaborat, a pus în aplicare şi menţine un sistem intern eficient de asigurare a calităţii, bazat pe aspectele pertinente ale standardelor de calitate recunoscute pe plan internaţional şi în conformitate cu normele EN ISO/IEC 17020:2004 (organisme de inspecţie) şi EN ISO 9001:2000, astfel cum sunt interpretate şi certificate de comitetul de evaluare menţionat la articolul 21 alineatul (1).

Comitetul de evaluare acţionează independent şi, în consecinţă, are acces la toate resursele necesare pentru a putea funcţiona corespunzător şi desfăşura o activitate minuţioasă şi consecventă. Comitetul de evaluare posedă competenţe tehnice aprofundate şi de înaltă specializare, precum şi un cod de conduită care să garanteze independenţa activităţilor auditorilor.

9.  Normele şi reglementările organizaţiei sunt aplicate astfel încât organizaţia să îşi păstreze o poziţie din care poate emite, bazându-se pe propriile cunoştinţe şi evaluări directe, o declaraţie fiabilă şi obiectivă privind siguranţa navelor în cauză, prin intermediul unor certificate de clasificare, pe baza cărora se pot elibera certificate statutare.

10.  Organizaţia dispune de mijloacele necesare de evaluare – utilizând personal profesional calificat şi în conformitate cu dispoziţiile stabilite în anexa la Rezoluţia OMI A.913(22) privind orientările pentru punerea în aplicare a International Safety Management (ISM) Code (codul internaţional de management al siguranţei) de către administraţii – a modului de aplicare şi întreţinere a sistemului de management al siguranţei, atât pe uscat, cât şi la bordul navelor, sistem destinat să fie inclus în procedura de certificare.

11.  Organizaţia trebuie să permită participarea reprezentanţilor administraţiei şi a altor părţi implicate la elaborarea normelor şi/sau a reglementărilor sale.

ANEXA II

Partea A

Directivă abrogată, cu modificările succesive ale acesteia

(menţionate la articolul 26)

Directiva 94/57/CE a Consiliului

JO L 319, 12.12.1994, p. 20

Directiva 97/58/CE a Comisiei

JO L 274, 7.10.1997, p. 8

Directiva 2001/105/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

JO L 19, 22.1.2002, p. 9

Directiva 2002/84/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

JO L 324, 29.11.2002, p. 53

Partea B

Lista termenelor de transpunere în legislaţia naţională

(menţionate la articolul 26)

Directivă

Termen de transpunere

94/57/CE

31 decembrie 1995

97/58/CE

30 septembrie 1998

2001/105/CE

22 iulie 2003

2002/84/CE

23 noiembrie 2003

ANEXA III

Tabel de corespondenţă

Directiva 94/57/CE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2, partea introductivă

Articolul 2, partea introductivă

Articolul 2 prima liniuţă

Articolul 2 litera (a)

Articolul 2 a doua liniuţă

Articolul 2 litera (b)

Articolul 2 a treia liniuţă

Articolul 2 litera (c)

Articolul 2 a patra liniuţă

Articolul 2 litera (d)

Articolul 2 a cincea liniuţă

Articolul 2 litera (e)

Articolul 2 litera (f)

Articolul 2 a şasea liniuţă

Articolul 2 litera (g)

Articolul 2 a şaptea liniuţă

Articolul 2 litera (h)

Articolul 2 a opta liniuţă

Articolul 2 litera (i)

Articolul 2 litera (j)

Articolul 2 a noua liniuţă

Articolul 2 litera (k)

Articolul 2 a zecea liniuţă

Articolul 2 litera (l)

Articolul 2 a unsprezecea liniuţă

Articolul 2 litera (m)

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4 alineatul (1) prima şi a doua teză

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1) ultima teză

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 4 alineatele (2) şi (3)

Articolul 5 şi articolul 6 alineatele (2) şi (3)

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (5)

Articolele 5, 6, 7 şi 8

Articolele 7, 8, 9 şi 10

Articolul 9

Articolele 11-14

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 15

Articolul 10 alineatele (2), (3) şi (4)

Articolul 11

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 12

Articolul 18

Articolul 14

Articolul 19 alineatele (1) şi (2)

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 15

Articolul 20

Articolele 21-24

Articolul 16

Articolul 25

Articolul 26

Articolul 27

Articolul 17

Articolul 28

Anexă

Anexa I

Anexa II

Anexa III

(1) JO C 318, 23.12.2006, p. 195.
(2) JO C 229, 22.9.2006, p. 38.
(3) Poziţia Parlamentului European din 25 aprilie 2007.
(4) JO L 319, 12.12.1994, p. 20. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2002/84/CE (JO L 324, 29.11.2002, p. 53).
(5) JO C 271, 7.10.1993, p. 1.
(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).
(7) JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
(8) JO L 208, 5.8.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1891/2006 (JO L 394, 30.12.2006, p. 1).
(9) JO L 324, 29.11.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 93/2007 al Comisiei (JO L 22, 31.1.2007, p. 12).
(10) JO L 46, 17.2.1997, p. 25. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2002/84/CE (JO L 324, 29.11.2002, p. 53).
(11)* Trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(12)+ JO: a se insera data şi numărul prezentei directive.
(13) JO L
(14)* 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(15)* 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(16)* 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(17)* Data intrării în vigoare a prezentei directive.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate