Parlamentul European,

–   având în vedere Convenţia privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006,

–   având în vedere Manifestul femeilor cu handicap din Europa, adoptat de către Forumul european al persoanelor cu handicap la 22 februarie 1997,

–   având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene(1),

–   având în vedere anul european al egalităţii de şanse pentru toţi (2007),

–   având în vedere articolul 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere comunicarea Comisiei, intitulată "Egalitate de şanse pentru persoanele cu handicap: un plan de acţiune european" (COM(2003)0650),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0075/2007),

A.   întrucât Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (Convenţia) recunoaşte că femeile şi fetele cu handicap sunt adeseori expuse, atât în interiorul cât şi în afara familiei, la un risc mai mare de violenţă, de atingere adusă integrităţii fizice sau de abuz, de neglijenţă sau tratament neglijent, de maltratare sau exploatare,

B.   întrucât Convenţia subliniază, de asemenea, necesitatea includerii unei perspective de gen în toate eforturile de promovare a posibilităţii depline a persoanelor cu handicap de a se bucura de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale,

C.   întrucât Convenţia recunoaşte dreptul tuturor persoanelor cu handicap, care au împlinit vârsta legală pentru căsătorie, de a se căsători şi de a întemeia o familie,

D.   întrucât aproape 80% dintre femeile cu handicap sunt victime ale violenţei fizice şi psihologice şi întrucât riscul la care acestea sunt supuse în ceea ce priveşte violenţa sexuală este mai mare decât în cazul altor femei; întrucât violenţa nu este doar un fenomen frecvent în viaţa femeilor cu handicap, ci şi, uneori, sursa handicapului lor,

E.   întrucât persoanele cu handicap reprezintă o categorie diversificată a populaţiei, iar acţiunile destinate sprijinirii acesteia trebuie să ţină seama atât de această diversitate, cât şi de faptul că unele grupuri, precum femeile cu handicap, se confruntă cu dificultăţi suplimentare şi cu o discriminare multiplă,

F.   întrucât, conform studiilor realizate în statele membre, în special mamele copiilor cu handicap sunt cele care realizează primele demersuri (medicale, şcolare, administrative etc.) pentru a se informa cu privire la handicapul copilului lor şi pentru a găsi cele mai bune soluţii pentru a-i face faţă,

G.   întrucât responsabilitatea pentru persoanele cu handicap şi dependente este asumată, în general, de către femei, ceea ce implică, atunci când nu există structuri de asistenţă adecvate, că acestea trebuie să părăsească piaţa muncii,

H.   întrucât atât instituţiile europene, cât şi autorităţile naţionale şi regionale trebuie să încurajeze acţiuni prin care egalitatea între persoane să devină reală şi efectivă şi întrucât anul egalităţii de şanse pentru toţi (2007) ar trebui să servească drept catalizator în acest sens,

I.   întrucât femeile cu handicap suferă de o discriminare multiplă, bazată pe sex, infirmitate, rasă şi handicap şi sunt expuse într-o mai mare măsură riscului de sărăcie şi de excludere socială,

J.   întrucât egalitatea de tratament a femeilor cu handicap şi a mamelor copiilor cu handicap este un drept uman fundamental şi o obligaţie etică,

1.   solicită Comisiei şi statelor membre să asigure eliminarea obstacolelor şi barierelor existente, inclusiv barierele arhitecturale, astfel încât să se creeze drepturi şi oportunităţi egale de participare a femeilor şi fetelor cu handicap la viaţa familială, politică, culturală, socială şi profesională, în special printr-o mai bună punere în aplicare a legislaţiei comunitare privind lupta împotriva discriminărilor şi egalitatea între sexe, precum şi prin utilizarea într-o mai mare măsură a posibilităţilor oferite de programele comunitare relevante şi de Fondul Social European;

2.   invită statele membre să integreze nevoile persoanelor cu handicap şi nevoile specifice ale femeilor în politicile naţionale, regionale şi locale, în special în cele referitoare la urbanism, educaţie, ocuparea forţei de muncă, locuinţe, transport, sănătate şi servicii sociale;

3.   solicită Comisiei şi statelor membre să adopte şi să pună în aplicare măsurile necesare pentru a sprijini progresul femeilor cu handicap în domeniile vieţii sociale şi profesionale, culturale şi politice în care acestea sunt, în continuare, insuficient reprezentate;

4.   solicită guvernelor naţionale şi regionale să promoveze şi să finanţeze, prin mijloace adecvate, politici şi servicii inovatoare axate pe gen şi pe handicap, în special în materie de asistenţă personală, mobilitate, sănătate, educaţie, formare, învăţare continuă, angajare, autonomie şi securitate socială;

5.   invită Comisia şi statele membre să stabilească o legislaţie şi politici eficiente, axate pe femei şi copii, care să garanteze identificarea, anchetarea şi, atunci când este cazul, aducerea în justiţie a cazurilor de exploatare, violenţă şi abuz sexual la adresa persoanelor cu handicap, fie că acestea au loc în interiorul sau în exteriorul domiciliului lor; sugerează că, în acest sens, trebuie acordată o atenţie specială femeilor cu handicap, care, din cauza handicapului lor, nu se pot reprezenta singure; să elaboreze măsuri preventive astfel încât să nu existe nicio diferenţă în ceea ce priveşte dreptul femeilor, cu sau fără handicap, la propriul corp şi la propria sexualitate;

6.   este consternat de faptul că riscul femeilor cu handicap de a deveni victime ale violenţei este de trei ori mai mare decât cel al femeilor fără handicap şi solicită, prin urmare, ca programul Daphné să fie utilizat şi pentru combaterea acestei forme de violenţă;

7.   relevă importanţa combaterii active a segregării încă din copilărie a persoanelor cu handicap;

8.   solicită Comisiei şi statelor membre să promoveze proiecte pilot şi, respectiv, proceduri testate şi verificate, în vederea instituirii unor echipamente care să permită integrarea persoanelor cu handicap de la grădiniţă, până la viaţa profesională, trecând prin şcoală şi pregătire profesională;

9.   subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană să ia toate măsurile posibile, inclusiv măsuri legislative, pentru a facilita demersurile administrative legate de obţinerea de ajutoare şi pentru a pune la dispoziţia femeilor şi copiilor cu handicap mai multe fonduri;

10.   invită statele membre să rezolve problema legată de lipsa de îngrijiri medicale primare şi ginecologice pentru femeile cu handicap, prin asigurarea existenţei unui personal medical specializat şi a infrastructurilor adecvate;

11.   invită Comisia să analizeze, împreună cu autorităţile naţionale competente, problemele de sănătate şi de îngrijire medicală specifice cu care se confruntă femeile cu handicap, concentrându-şi atenţia asupra prevenirii şi informării;

12.   consideră că există o relaţie între existenţa unui handicap şi nivelul mai scăzut de studii realizate şi că acest lucru are consecinţe la nivelul ratei de ocupare a forţei de muncă din categoria persoanelor cu handicap;

13.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că femeile cu handicap prezintă un nivel de educaţie din cele mai scăzute şi, în consecinţă, se confruntă cu dificultăţi sporite de acces şi menţinere pe piaţa muncii, precum şi de promovare profesională; consideră că persoanele cu handicap trebuie să beneficieze de aceleaşi oportunităţi de studiu şi să aibă drept de acces pe piaţa muncii pentru a putea fi autonome; consideră că femeile şi fetele cu handicap ar trebui încurajate să urmeze studii şi să exercite o activitate în funcţie de capacităţile şi interesele lor şi nu de lacunele lor;

14.   invită Comisia şi statele membre să sprijine punerea în aplicare a principiului de acces universal la cadrul social, bunuri şi servicii, astfel încât femeile cu handicap să poată beneficia de o autonomie maximă;

15.   solicită Comisiei şi statelor membre, deoarece tehnologiile informaţiei şi comunicării (TIC) reprezintă, adeseori, un instrument esenţial pentru integrarea persoanelor cu handicap, să stabilească măsuri adecvate pentru eliminarea fracturii numerice bazate pe gen, astfel încât femeile cu handicap să poată avea acces la TIC şi să beneficieze de acestea în aceleaşi condiţii ca şi bărbaţii;

16.   consideră că, pentru a îmbunătăţi accesul pe piaţa muncii al persoanelor cu handicap şi a le permite acestora să devină mai active şi să-şi dezvolte capacităţile, ar trebui să se recurgă la toate formele posibile de facilităţi, inclusiv fiscale, pentru a stimula angajatorii să recruteze persoane cu handicap şi să adapteze programul de lucru la nevoile mamelor care cresc copii cu handicap;

17.   invită Comisia şi statele membre să prevină, în cadrul eforturilor lor de ameliorare a situaţiei femeilor cu handicap pe piaţa muncii, discriminarea din partea angajatorilor la recrutarea femeilor cu handicap;

18.   invită Comisia şi statele membre să introducă conceptul de "flexibilitate" în domeniile legate de handicap, recunoscând faptul că fiecare persoană cu handicap are diferite nevoi, pentru ca, într-o comunitate de cetăţeni bazată pe diversitate, să se poată acorda asistenţă fiecărei situaţii individuale;

19.   consideră că măsurile instituite trebuie să vizeze o mai bună integrare;

20.   reaminteşte că, în majoritatea cazurilor, femeile sunt cele care au în îngrijire persoane cu handicap şi, prin urmare, consideră necesar să se elaboreze măsuri de sensibilizare socială care să conducă la implicarea, într-o mai mare măsură, a bărbaţilor în această responsabilitate;

21.   invită Comisia şi statele membre să facă în aşa fel încât responsabilitatea pentru asistenţa şi participarea persoanelor cu handicap să fie responsabilitatea întregii societăţi şi nu numai a familiilor persoanelor cu handicap şi să ia în considerare, atunci când elaborează politici, dedicaţia specială a femeilor care răspund de persoane cu handicap şi situaţia acelor persoane, adesea rude, care îşi asumă responsabilitatea pentru persoanele cu handicap; consideră că este important de subliniat faptul că este vorba, de cele mai multe ori, de femei şi că acestea sunt, prin urmare, afectate în mod special de reducerile de ajutor public, atât în calitate de îngrijitoare, cât şi în calitate de rude;

22.   solicită Comisiei şi statelor membre să adopte măsurile necesare pentru sprijinirea familiilor şi a organizaţiilor care oferă asistenţă atât persoanelor cu handicap, cât şi familiilor acestora;

23.   consideră că este necesar să se ia diverse măsuri pentru a ajuta persoanele cu handicap şi familiile acestora să ducă o viaţă obişnuită în aceleaşi condiţii ca persoanele fără handicap şi familiile acestora, precum şi măsuri de sprijin pentru persoanele, care de cele mai multe ori fac parte din familie şi care au în grija lor socială şi financiară persoane cu handicap, cărora le consacră, adesea izolându-se, tot timpul lor, ceea ce în multe cazuri necesită un sprijin la mai multe niveluri; subliniază că, de fapt, este vorba în general de femei, plătite sau nu; consideră că această responsabilitate evident nu este rezervată niciunuia dintre sexe şi că trebuie luptat activ împotriva concepţiei conform căreia aceasta este responsabilitatea femeilor;

24.   propune ca statele membre să-şi armonizeze reglementările municipale în privinţa parcărilor pentru persoanele cu handicap şi să ia în considerare posibilitatea de a reduce tarifele de transport pentru persoanele care însoţesc persoane cu handicap;

25.   consideră că unul dintre principalele obiective pe care Uniunea Europeană ar trebui să şi le fixeze este îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu handicap şi a familiilor lor şi integrarea deplină a acestora în societate;

26.   subliniază necesitatea consolidării vizibilităţii şi ameliorării imaginii femeilor cu handicap în mass-media, ceea ce va conduce la o mare sensibilizare a publicului la viaţa zilnică a acestora şi le va oferi acestora mai multe ocazii de a se exprima şi de a participa la viaţa socială şi politică;

27.   subliniază importanţa recunoaşterii de către statele membre a dreptului fundamental al femeilor cu handicap la propria lor viaţă sexuală şi familială;

28.   invită Comisia şi statele membre să pună în aplicare o legislaţie care să garanteze autonomia femeilor şi bărbaţilor cu handicap, recunoscând în aceasta un drept fundamental care trebuie respectat;

29.   invită Comisia şi statele membre să garanteze copiilor, tinerilor şi adulţilor cu handicap existenţa condiţiilor necesare pentru a trăi în mod autonom şi pentru a-şi stabili singuri parcursul în viaţă şi, făcând aceasta, să acorde o atenţie deosebită aspectelor legate de egalitate;

30.   recunoaşte că, chiar şi în raport cu serviciile existente în materie de asistenţă pentru o viaţă autonomă şi de îngrijiri medicale, femeile cu handicap sunt victime ale discriminărilor în ceea ce priveşte accesul la acestea;

31.   subliniază rolul pe care îl poate juca educaţia băieţilor şi a fetelor în construcţia societăţii de mâine şi subliniază necesitatea orientării educaţiei astfel încât handicapul să nu reprezinte un obstacol în calea participării acestora la viaţa socială cu şanse şi drepturi egale în vederea instaurării unui climat de cooperare şi de integrare, precum şi de sensibilizare la handicap în şcoală, aceasta din urmă fiind o condiţie necesară pentru realizarea acestui lucru;

32.   subliniază rolul important pe care îl au ONG-urile care lucrează cu femei cu handicap şi invită Comisia şi statele membre să le sprijine;

33.   subliniază necesitatea de a se colecta date recente legate de handicap, defalcate pe sex, şi de a se realiza studii care să integreze indicatorii în materie de egalitate între femei şi bărbaţi pentru a se putea cunoaşte situaţia reală a femeilor şi fetelor cu handicap;

34.   subliniază nevoia de garantare a protecţiei sănătăţii reproductive a femeilor cu handicap, acordându-se atenţie unor aspecte precum planificarea familială şi serviciile de sănătate şi de informare asupra maternităţii, astfel încât acestea să poată stabili relaţii echitabile, responsabile şi satisfăcătoare;

35.   consideră că, prin intermediul politicilor sale, Uniunea Europeană ar trebui să încurajeze mai mult organizaţiile patronale, sindicatele şi organizaţiile non-guvernamentale să elaboreze modalităţi mai eficiente de ajutorare a persoanelor cu handicap;

36.   invită Comisia să faciliteze crearea unei reţele pentru femeile cu handicap în întregul spaţiu comunitar şi în statele candidate la aderare, care să permită împărtăşirea celor mai bune practici, consolidarea capacităţilor şi responsabilizarea;

37.   subliniază necesitatea femeilor cu handicap de a beneficia de acces liber la noile servicii audiovizuale;

38.   reaminteşte Comisiei că o cunoaştere aprofundată a acestei chestiuni şi a "modelului social de handicap" care se concentrează pe barierele societăţii, opus "modelului medical de handicap" care conţine doar aspectele medicale ale handicapului, este baza potrivită pentru oferirea de soluţii, servicii şi sprijin, elaborarea de politici, alocarea de resurse şi măsurarea impactului politicilor asupra situaţiei persoanelor cu handicap;

39.   reaminteşte statelor membre că este esenţial să colaboreze în ceea ce priveşte progresul şi ameliorarea situaţiei femeilor şi fetelor care suferă de orice formă de handicap;

40.   invită statele membre să promoveze iniţiativele cetăţenilor care vizează sprijinirea persoanelor cu handicap;

41.   reaminteşte importanţa partenerilor sociali, ai societăţii de afaceri şi civile şi, în special, a organizaţiilor de femei, a părinţilor copiilor cu handicap, în promovarea şi transmiterea de oportunităţi egale, accesul la forţa de muncă şi la formarea de-a lungul vieţii pentru persoanele cu handicap care acordă o atenţie corespunzătoare nevoilor speciale;

42.   salută eforturile asociaţiilor de părinţi, ale căror activităţi sunt, în general, iniţiate şi desfăşurate de către mamele copiilor cu handicap, care, prin intermediul asociaţiei lor şi al paginilor de internet, adună informaţii (despre centre medicale specializate, reglementări în materie de educaţie, securitate socială etc.), ajutând astfel alţi părinţi şi sensibilizând autorităţile publice;

43.   invită statele membre să transmită un raport Parlamentului European şi Comisiei privind situaţia femeilor şi fetelor cu handicap , întocmit similar cu rapoartele de ţară, şi referitor la măsura în care au respectat Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

44.   consideră că handicapul trebuie privit ca un fenomen natural, care face parte din viaţa zilnică, şi nu ca un fenomen exterior anormal; constată că vor exista întotdeauna cetăţeni cu handicap şi că, prin urmare, este evident că handicapul este parte integrantă a societăţii;

45.   consideră că trebuie mărit nivelul de dezvoltare şi de utilizare a tehnologiei şi a mijloacelor disponibile pentru eliminarea spaţiilor care creează handicap; consideră că această evoluţie trebuie să se bazeze pe faptul că bărbaţii şi femeile nu au întotdeauna aceleaşi nevoi;

46.   invită Comisia şi statele membre să promoveze egalitatea condiţiilor de viaţă pentru persoanele cu handicap, fie ele fete sau băieţi, femei sau bărbaţi;

47.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei şi Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(1) JO C 364, 18.12.2000, p. 1.