Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2006/2181(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0150/2007

Texte depuse :

A6-0150/2007

Dezbateri :

PV 21/05/2007 - 20
CRE 21/05/2007 - 20

Voturi :

PV 23/05/2007 - 5.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0202

Texte adoptate
PDF 221kWORD 88k
Miercuri, 23 mai 2007 - Strasbourg
Impactul şi consecinţele politicilor structurale asupra coeziunii Uniunii Europene
P6_TA(2007)0202A6-0150/2007

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2007 privind impactul şi consecinţele politicilor structurale asupra coeziunii Uniunii Europene (2006/2181 (INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectele Agendei Teritoriale ale Uniunii Europene în domeniul amenajării teritoriului şi ale Cartei de la Leipzig privind oraşele europene durabile,

–   având în vedere raportul grupului de experţi independenţi privind cercetarea, dezvoltarea şi inovarea constituit în urma întâlnirii neoficiale a şefilor de stat sau de guvern de la Hampton Court, cu privire la crearea unei Europe inovatoare (raportul Aho), din 20 ianuarie 2006,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 12 iunie 2006 intitulată "Strategia pentru creştere şi ocupare a forţei de muncă şi reforma politicii europene de coeziune – Al patrulea raport intermediar privind coeziunea" (COM(2006)0281),

–   având în vedere rezoluţia sa din 7 februarie 2002 privind cel de-al doilea raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor privind coeziunea economică şi socială(1),

–   având în vedere rezoluţia sa din 28 septembrie 2005 privind rolul coeziunii teritoriale în dezvoltarea regională(2),

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 decembrie 2005 privind funcţia ajutoarelor de stat directe ca instrument de dezvoltare regională(3),

–   având în vedere regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 privind crearea Fondului de coeziune(4),

–   având în vedere regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 privind dispoziţiile generale referitoare la Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune(5),

–   având în vedere rezoluţia sa din 14 martie 2006 privind delocalizările în contextul dezvoltării regionale(6),

–   având în vedere decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 referitoare la orientările strategice comunitare în materie de coeziune(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 18 mai 2006 privind bugetul pe 2007: raportul Comisiei privind strategia politică anuală(8),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională şi avizul Comisiei pentru bugete (A6-0150/2007),

A.   întrucât este incontestabil faptul că politicile structurale au un efect pozitiv asupra coeziunii în domeniile social, economic, teritorial, precum şi asupra îmbunătăţirii nivelului de guvernare la nivel local şi regional,

B.   întrucât noul efect pozitiv variază de la o regiune la alta, această rezoluţie urmărind astfel să propună recomandări în vederea optimizării efectelor în cursul noii perioade de programare 2007-2013,

C.   întrucât proiectele Agendei Teritoriale a Uniunii Europene şi ale Cartei de la Leipzig menţionate anterior sunt în curs de elaborare şi vor putea fi adoptate de reuniunea ministerială informală privind dezvoltarea urbană şi coeziunea teritorială care va avea loc la Leipzig pe 24 şi 25 mai 2007,

D.   întrucât, pentru a ameliora efectele fondurilor structurale asupra coeziunii Uniunii Europene, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) trebuie să joace un rol mai important în activităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI) şi în accesul la serviciile de CDI din instituţiile publice care se consacră cercetării,

E.   întrucât, în conformitate cu al patrulea raport intermediar privind coeziunea, menţionat anterior, între 1995 şi 2002, în cele 13 ţări vizate de coeziune, creşterea PIB-ului pe cap de locuitor a fost superioară celei înregistrate în Uniunea Europeană formată din 15 state membre, cu o rată anuală de 3,6% în raport cu o medie anuală de 2,2% în aceasta din urmă,

F.   întrucât fiecare euro cheltuit în Uniunea Europeană în cadrul politicilor de coeziune generează o medie de 0,90 euro de cheltuieli suplimentare în regiunile cel mai puţin dezvoltate (Obiectivul nr. 1) şi de 3 euro în regiunile în curs de reconversie (Obiectivul nr. 2),

G.   întrucât interacţiunea liberă a forţelor pieţei nu este suficientă pentru a crea coeziunea urmărită de părinţii fondatori ai Uniunii Europene şi întrucât această coeziune cere în mod necesar intervenţii publice care să permită reechilibrarea între regiuni,

H.   întrucât politicile structurale trebuie să joace un rol important în consolidarea coeziunii teritoriale şi vor trebui să se adapteze la apariţia unor noi provocări teritoriale în Uniunea Europeană, cum ar fi îmbătrânirea demografică, evoluţia pieţei agricole sau chestiunile legate de imigraţie, de energie şi de schimbarea climatică,

I.   întrucât "policentrismul" este laitmotivul strategiei teritoriale europene (STE) care trebuie luat în considerare în faza de execuţie a noii politici de coeziune,

J.   întrucât este necesar să se mărească vizibilitatea politicii de coeziune,

K.   întrucât trebuie să se garanteze că întreprinderile care primesc finanţare comunitară nu îşi transferă activităţile pe termen lung şi determinat şi că sunt excluse de la cofinanţare în caz contrar, precum şi că li se solicită rambursarea tuturor ajutoarelor primite în cazul utilizării lor necorespunzătoare;

1.   subliniază rolul critic al politicii de coeziune în susţinerea pieţei interne prin fluxurile comerciale şi ocuparea forţei de muncă generate de conceperea şi punerea în aplicare a proiectelor cofinanţate de Uniunea Europeană;

2.   insistă asupra importanţei pe care o are o politică structurală integrată şi durabilă care să îmbine în mod coerent intervenţiile fondurilor structurale şi ale Fondului de coeziune şi acţiunile altor politici comunitare; solicită ca această noţiune de politică integrată să facă obiectul acţiunilor de comunicare şi formare pentru a fi cunoscută şi utilizată de către toţi actorii implicaţi, mai ales de către cei de pe teren;

3.   subliniază că, în cursul fazei de execuţie a noii politici de coeziune, Comisia, statele membre şi autorităţile regionale ar trebui să acorde o atenţie specială respectării obiectivelor care au fost integrate transversal în toate politicile şi acţiunile, pentru a evita excluderea socială;

4.   reiterează solicitarea ca întreprinderile care au primit ajutoare publice şi care au realizat o delocalizare în cadrul Uniunii Europene să nu poată obţine ajutoare publice pentru noile locuri de desfăşurare a activităţii şi să fie excluse de la fondurile structurale şi ajutoarele naţionale pe o perioadă de şapte ani de la data delocalizării;

5.   cere Comisiei să analizeze care politici publice naţionale şi regionale favorizează convergenţa şi să redacteze o comunicare pe această temă, pentru a examina posibilitatea de a condiţiona acordarea resurselor în cadrul viitoarei politici de coeziune de o bună politică naţională de creştere, care ar trebui să se definească prin intermediul unor indicatori cuantificabili, pentru a mări astfel eficienţa politicii de coeziune;

6.   consideră că Comisia şi statele membre ar trebui să amelioreze contribuţia Fondului Social European la punerea în aplicare a Strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă, întărind interconexiunea acestora, şi că această ameliorare ar trebui să se manifeste imediat prin intermediul unor indicatori adecvaţi pentru a promova egalitatea de şanse;

7.   solicită Comisiei să caute noi modalităţi de a îmbina politicile şi instrumentele politicilor structurale cu alte politici şi instrumente comunitare care să sporească sinergiile în materie de promovare a competitivităţii, cercetare şi inovare durabilă, inspirându-se din lucrările grupurilor de acţiune interdepartamentale ale Comisiei consacrate acestor domenii;

8.   recomandă statelor membre şi regiunilor să stabilească în cadrul programelor operaţionale obiective cuantificate în materie de CDI;

9.   invită Consiliul şi Comisia să examineze viabilitatea unei obligaţii, precum cea propusă în raportul Aho menţionat mai sus, de a consacra cel puţin 20% din fondurile structurale dezvoltării CDI, începând cu perioada de programare 2007-2013, precum şi să evite concentrarea doar asupra marilor proiecte şi a centrelor de excelenţă, interesându-se şi de proiecte de mai mică anvergură desfăşurate în regiunile cele mai defavorizate, în special cele care contribuie la dezvoltarea regională durabilă;

10.   propune Consiliului şi Comisiei să promoveze crearea funcţiei de animatori tehnologici, la scară locală şi regională (utilizând resursele existente, cum ar fi reţelele Centrelor de Informare Europeană şi ale Centrelor Releu de Inovare), care vor fi finanţaţi din fondurile structurale şi asociaţi proiectelor regionale, parcurilor tehnologice, clusterelor şi reţelelor, şi care vor dinamiza inovarea în întreprinderi, în special în IMM-uri, facilitându-le accesul la ajutoarele şi la programele europene;

11.   salută elaborarea de proiecte în cadrul Agendei Teritoriale a Uniunii Europene şi al Cartei de la Leipzig, dar subliniază în acest context că acestea trebuie să prevadă în mod mai precis modul de definire a acţiunilor care urmăresc să pună în aplicare obiectivele menţionate în cele două documente strategice, precum şi implicarea statelor membre, în contextul reuniunii ministeriale informale de la Leipzig din 24 - 25 mai 2007, menţionată anterior, insistă ferm ca statele membre să îşi ia un angajament oficial în favoarea dezvoltării urbane durabile;

12.   consideră că o evaluare a impactului pe termen lung şi la diferite niveluri a recurgerii la fondurile structurale este indispensabilă pentru pregătirea viitoarelor acte legislative şi pentru buna gestiune bugetară în acest domeniu;

13.   propune instituţiilor Uniunii Europene şi statelor membre să promoveze bunele practici şi să evalueze impactul politicilor comunitare asupra coeziunii prin intermediul unor indicatori pertinenţi, dotând Observatorul în Reţea al Amenajării Teritoriului European (ORATE) cu resursele şi funcţiile necesare pentru ca acesta să acţioneze ca un veritabil observator al impactului politicilor structurale asupra coeziunii;

14.   solicită Comisiei să verifice şi impactul teritorial al alocării de fonduri ("earmarking") şi, mai ales, să evalueze dacă orientarea creditelor europene către obiectivele Strategieide la Lisabona contribuie în mod real la o dezvoltare regională echilibrată şi coerentă;

15.   invită Comisia, statele membre, autorităţile regionale şi locale, în special cele supuse obiectivului convergenţei, să acorde prioritate măsurilor care vizează prevenirea dezechilibrelor teritoriale, favorizând dezvoltarea integrată şi crearea spaţiilor policentrice;

16.   cere Comisiei, statelor membre şi autorităţilor regionale şi locale să analizeze care sunt cele mai potrivite instrumente pentru a realiza un echilibru teritorial între zonele urbane şi zonele rurale, garantând complementaritatea între dezvoltarea rurală şi cea regională, favorizând o abordare strategică integrată a dezvoltării zonelor urbane aflate în legătură cu zonele periurbane şi rurale limitrofe ("bazine de viaţă") şi încurajând schimbul de bune practici, în special în reţelele teritoriale şi sectoriale, pentru cea mai bună gestiune a fondurilor, în special în cadrul "Săptămânii europene a regiunilor şi oraşelor", la Bruxelles;

17.   invită Comisia, statele membre şi regiunile să recurgă mai mult la fondurile structurale pentru a stimula dezvoltarea durabilă şi independentă a regiunilor care înregistrează o emigraţie netă şi pentru a combate efectele negative ale schimbărilor demografice;

18.   face apel la Comisie, statele membre şi autorităţile regionale şi locale să încurajeze contribuţia politicii de coeziune la realizarea noii strategii de dezvoltare durabilă, care funcţionează în mare măsură pe baza unor surse de energie regenerabile, care dispune de un sistem de transport ce exploatează mai eficient posibilităţile oferite de combinaţiile intermodale şi care se bazează pe reutilizare şi reciclare;

19.   sugerează Comisiei, statelor membre şi regiunilor şi autorităţilor locale să susţină şi să stimuleze, în zonele rurale, activităţile economice legate de dezvoltarea noilor tehnologii, care nu necesită proximitatea fizică faţă de marile centre urbane;

20.   subliniază locul pe care îl deţine, în politica de coeziune, cooperarea teritorială şi invită autorităţile de gestionare să încurajeze cooperarea transnaţională şi interregională prin crearea unor reţele de cooperare teritoriale şi sectoriale şi prin transferul de experienţă şi de bune practici la scară regională şi locală, prin intermediul iniţiativei "Regiuni pentru schimbarea economică";

21.   solicită utilizarea, în afară de PIB pe cap de locuitor, a altor indicatori teritoriali pentru măsurarea nivelului de coeziune, cum ar fi nivelul şi calitatea ocupării forţei de muncă, nivelul decalajelor PIB-ului între regiuni învecinate, indicele de descentralizare şi de accesibilitate, dotarea cu infrastructură şi transport, nivelul de activitate în domeniul cercetării şi inovării, în educaţie şi formare profesională şi diversitatea producţiei în zonă;

22.   invită Comisia să decidă cu privire la utilizarea noilor indicatori cantitativi şi calitativi de coeziune, împreună cu Eurostat, în cadrul evaluării intermediare a noii politici de coeziune din 2009;

23.   încurajează Comisia să analizeze efectul de levier al fondurilor structurale în atragerea de investiţii private în cadrul noii politici de coeziune şi să sublinieze necesitatea cooperării între sectorul public şi cel privat;

24.   sugerează Comisiei să obţină informaţii mai bune asupra calităţii şi caracterului durabil al locurilor de muncă create cu ajutorul fondurilor structurale;

25.   atrage atenţia Comisiei asupra faptului că lipsa capacităţilor administrative poate fi un obstacol major în calea optimizării impactului politicilor de coeziune şi cere, în consecinţă, Comisiei să dezvolte instrumentul reprezentat de contracte şi convenţii tripartite şi să urmărească procesul de consolidare a capacităţii administrative în faza de punere în aplicare a noii politici de coeziune, printre altele prin organizarea unei reţele de formatori acreditaţi pentru a asigura coerenţa acţiunilor de formare şi de sensibilizare în cadrul autorităţilor de gestionare, mai ales la nivelele regional şi local, ale unui stat membru;

26.   subliniază importanţa principiului parteneriatului în implementarea politicii de coeziune, principiu care implică o informare deplină a partenerilor, o înregistrare a poziţiilor lor în documentele de evaluare, precum şi prevederea de măsuri de formare necesare pentru a le permite să îşi îndeplinească îndatoririle;

27.   invită Comisia să examineze, în cadrul regulamentului de aplicare(9), măsurile de consolidare a vizibilităţii intervenţiilor structurale, nu numai pentru marile proiecte de infrastructură, ci şi pentru proiectele mici, să exercite un control mai riguros al aplicării măsurilor obligatorii de publicitate şi să ia măsuri împotriva statelor membre care s-au făcut vinovate de încălcări grave ale acestor norme; invită autorităţile de gestionare să implice deputaţii europeni în orice manifestare legată de obiective finanţate prin fonduri structurale;

28.   proiectele finanţate de Uniunea Europeană, care demonstrează prezenţa unei Europe apropiate şi solidare, subliniază necesitatea ca autorităţile regionale şi statele membre să respecte şi să se conformeze măsurilor prevăzute în regulamentul de aplicare, menţionat anterior, pentru sporirea vizibilităţii intervenţiilor structurale şi să-şi intensifice eforturile de comunicare, subliniind rezultatele practice pentru cetăţeni ale politicii de coeziune;

29.   estimează că trebuie efectuate noi studii pentru a elabora mai multe scenarii referitoare la viitorul finanţării politicii de coeziune a UE; consideră că ar trebui efectuată o comparaţie între efectele principalelor instrumente de finanţare (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European , primul pilon din cadrul politicii agricole comune, Fondul European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală) asupra dezvoltării Uniunii Europene formate din 27 de state membre;

30.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre, Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social European.

(1) JO C 284 E, 21.11.2002, p. 329.
(2) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 509.
(3) JO C 286 E, 23.11.2006, p. 501.
(4) JO L 210, 31.7.2006, p. 79.
(5) JO L 210, 31.7.2006, p. 25.
(6) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 123.
(7) JO L 291, 21.10.2006, p. 11.
(8) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 357.
(9) Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 de stabilire a modalităţilor de punere în aplicare a regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului privind dispoziţiile generale referitoare la Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi a regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională (JO L 371, 27.12.2006, p. 1).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate