Parlamentul European,

–   având în vedere recentele sale rezoluţii privind regiunile Jammu şi Kashmir, în special Rezoluţia din 29 septembrie 2005 privind relaţiile UE-India: Un parteneriat strategic(1), Rezoluţia din 17 noiembrie 2005 privind regiunea Kashmir(2), Rezoluţia din 18 mai 2006 privind Raportul anual asupra drepturilor omului în lume 2005 şi politica UE în această privinţă(3), Rezoluţia din 28 septembrie 2006 privind relaţiile economice şi comerciale ale UE cu India(4), Rezoluţia şi Rezoluţia din 22 aprilie 2004 privind situaţia din Pakistan(5),

–   având în vedere Acordul de cooperare între Comunitatea Europeană şi Republica Islamică Pakistan(6) privind parteneriatul şi dezvoltarea, ale cărui concluzii au fost aprobate de către Parlament la 22 aprilie 2004(7),

–   având în vedere toate rezoluţiile Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe această temă, din perioada 1948-1971(8),

–   având în vedere că diferite grupuri de lucru şi raportori ai Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului şi ai predecesoarei acestuia, Comisia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, precum şi organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului şi-au exprimat îngrijorarea privind încălcările drepturilor omului în regiunea Kashmir,

–   având în vedere Tratatul privind apele din Indus din 1960,

–   având în vedere raportul privind vizitele delegaţiei ad hoc a Parlamentului în Jammu şi Kashmir, adoptat de Comisia pentru relaţii externe în noiembrie 2004,

–   având în vedere cutremurul devastator care a lovit Jammu şi Kashmir la 8 octombrie 2005,

–   având în vedere Rezoluţia nr. A/RES/60/13 din 14 noiembrie 2005 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care salută acţiunea guvernelor şi a populaţiei care au participat la operaţiunile de ajutorare în urma cutremurului şi au contribuit la operaţiunile de reconstrucţie,

–   având în vedere vizita preşedintelui Pervez Musharraf al Republicii Islamice Pakistan la Comisia pentru relaţii externe, din 12 septembrie 2006,

–   având în vedere cea de a şaptea reuniune la nivel înalt UE-India, care a avut loc la Helsinki la 13 octombrie 2006,

–   având în vedere eforturile de pace reînnoite din Kashmir, de la intrarea în vigoare a acordului de încetare a focului în 2003, urmat de angajamentul preşedintelui Musharraf din ianuarie 2004 de a nu permite utilizarea teritoriului pakistanez de către forţele teroriste transfrontaliere şi viziunea asupra viitorului exprimată de primul-ministru indian Manmohan Singh, conform căreia "frontierele nu pot fi retrasate, dar ar trebui să se depună eforturi pentru a-şi pierde orice semnificaţie" şi noua rundă de negocieri care a început la 17 ianuarie 2007,

–   având în vedere planul recent pe patru puncte prezentat de preşedintele Musharraf de rezolvare a conflictului din Kashmir (nicio modificare a graniţelor din Jammu şi Kashmir, libera circulaţie a persoanelor peste Linia de Control, demilitarizarea treptată şi autonomia, cu un mecanism comun de supraveghere, care să reprezinte India, Pakistanul şi populaţia Kashmirului), precum şi sugestia primului-ministru Singh pentru un tratat general de pace, securitate şi prietenie,

–   având în vedere vizita primului-ministru de externe al Indiei, Pranab Mukherjee, în Pakistan, din 13-14 ianuarie 2007 şi în timpul căreia s-au semnat patru acorduri menite să instaureze încrederea,

–   având în vedere Raportul nr. 125 al Grupului Internaţional de Criză privind Asia din 11 decembrie 2006 şi rapoartele efectuate de'Amnesty International", "Freedom House", "Human Rights Watch" şi Departamentul de Stat al SUA privind drepturile omului,

–   având în vedere vizitele efectuate de raportorul Parlamentului în ambele părţi ale Liniei de Control (LC) în iunie 2006,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0158/2007),

A.   întrucât teritoriul aflat în centrul disputei, care constituia fostul stat princiar Jammu şi Kashmir este în prezent scindat în mai multe părţi administrate de Republica India, Republica Islamică Pakistan şi Republica Populară Chineză şi are o populaţie totală de 13,4 milioane locuitori,

B.   întrucât o mare parte din Jammu şi Kashmir, în special Gilgit şi Baltistan, suferă din cauza sărăciei extreme şi a neglijării, cu deficienţe enorme de alfabetizare şi de cunoaştere a aritmeticii elementare şi privind accesul la servicii de îngrijire medicală, lipsa structurilor democratice şi deficienţe majore în ceea ce priveşte statul de drept şi justiţia; şi întrucât teritoriile Jammu şi Kashmir, în ansamblul lor, suferă de un declin economic deosebit de grav,

C.   întrucât problema resurselor de apă este, de asemenea, un factor care amplifică disputa dintre India şi Pakistan asupra teritoriilor Jammu şi Kashmir şi este un element important al oricărei soluţii definitive,

D.   întrucât teritoriile Jammu şi Kashmir reprezintă o sursă de conflict de aproape 60 de ani, perioadă de-a lungul căreia au existat conflicte armate între India, Pakistan şi China; întrucât se presupune că această dispută a distrus mai mult de 80 000 de vieţi omeneşti; întrucât conflictele dintre India şi Pakistan includ acum terorismul internaţional; şi întrucât China, India şi Pakistanul sunt puteri nucleare, deşi India şi Pakistanul nu au semnat Tratatul de neproliferare nucleară,

E.   întrucât numeroase elemente demonstrează că, de-a lungul anilor, Pakistanul a furnizat militanţilor din Kashmir antrenament, armament, fonduri şi un sanctuar şi nu a adus în faţa justiţiei militanţii responsabili de atrocităţile comise în teritoriile administrate de India; cu toate acestea, în conformitate cu rapoartele Guvernului indian, începând cu 11 septembrie 2001, infiltrările militanţilor în teritoriile Jammu şi Kashmir aflate sub administraţia indiană s-au diminuat considerabil, şi întrucât Guvernul Pakistanului ar trebui să pună capăt definitiv politicii de infiltrare,

F.   întrucât există un acord de încetare a focului pe Linia de Control, din noiembrie 2003, care continuă să fie menţinut, în ciuda câtorva încălcări,

G.   întrucât acordul de încetare a focului a permis Indiei şi Pakistanului să se angajeze într-un dialog în desfăşurare în privinţa teritoriilor Jammu şi Kashmir, care a început să conducă la câteva succese modeste; întrucât, în cadrul procesului de pace, încep să fie aplicate o serie de măsuri de instaurare a încrederii şi întrucât populaţia din Kashmir încearcă să obţină beneficii de pe urma acestor măsuri şi, în prezent, le pune în aplicare la nivel local; întrucât populaţia din Kashmir stabilită în partea chinezească rămân în afara acestui proces,

H.   întrucât declaraţia comună India-Pakistan privind Kashmirul din 18 aprilie 2005, efectuată la încheierea vizitei preşedintelui Musharraf în India, a ajutat la consolidarea procesului de apropiere dintre cele două ţări, în special prin reafirmarea ireversibilităţii procesului de pace şi axarea pe o rezolvare, pe alte căi decât cea militară, a conflictului din Kashmir,

I.   întrucât dezvoltarea economică este esenţială pentru construirea infrastructurilor fizice şi sociale şi îmbunătăţirea potenţialului productiv al teritoriilor Jammu şi Kashmir; întrucât declaraţia comună UE-Pakistan din 8 februarie 2007 reprezintă o nouă etapă pozitivă în consolidarea relaţiilor acestora şi întrucât ambele aşteaptă cu nerăbdare realizarea de progrese în procesul de punere în aplicare a Acordului de cooperare de a treia generaţie, în speranţa că acest lucru ar putea ajuta la promovarea dezvoltării socio-economice şi a prosperităţii în Pakistan; întrucât UE şi Pakistan şi-au reafirmat angajamentul de a încheia disputele într-un mod paşnic, în conformitate cu dreptul internaţional, acordurile bilaterale şi principiile Cartei ONU,

J.   întrucât prezentul Acord vast de cooperare de a treia generaţia dintre UE şi India, care există din 1994, are ca bază instituţională o declaraţie politică comună care a stabilit reuniuni ministeriale anuale şi a deschis calea către un vast dialog politic;

K.   întrucât în dimineaţa zilei de 8 octombrie 2005, un cutremur cu magnitudinea de 7,6 grade pe scara Richter, cel mai devastator cutremur de care îşi aduce aminte omenirea, a lovit o mare parte a teritoriului Afganistanului, Pakistanului şi Indiei, cel mai mare impact fiind resimţit în Jammu şi Kashmir, cu pierderi extraordinare în Azad Jammu şi Kashmir (AJK) şi în provincia de frontieră nord-vest a Pakistanului,

L.   întrucât în câteva minute, cutremurul a făcut mai mult de 75 000 de victime în AJK, numărul crescând ulterior la 88 000, alte 6 000 de persoane pierzându-şi viaţa în teritoriile Jammu şi Kashmir administrate de India, iar în partea pakistaneză a lăsat în urma sa zeci de mii de răniţi şi milioane de persoane fără case, cu mijloace de supravieţuire minime şi fără un adăpost permanent, loc de muncă sau servicii de îngrijire medicală şi de educaţie; întrucât zeci de oraşe şi sate au fost distruse parţial sau în totalitate, terenurile cultivate devastate, iar mediul înconjurător contaminat şi întrucât nivelul de dezvoltare a fost afectat în mod dramatic,

M.   întrucât atât forţele armate naţionale cât şi grupurile înarmate ale opoziţiei din conflictul din Kashmir ar trebui să respecte Convenţiile de la Geneva din 1949 şi dreptul umanitar internaţional în vigoare, care interzic atacurile împotriva civililor, iar încălcările grave ale acestor dispoziţii constituie crime de război pe care statele au datoria să le condamne,

N.   întrucât mai mult de 2 000 de soldaţi au murit pe gheţarul Siachen în ultimii zece ani şi întrucât salută acordul de încetare a focului din regiunea Siachen din noiembrie 2005,

Introducere

1.   subliniază faptul că India, Pakistanul şi China (cărora Pakistanul le-a cedat regiunea trans-Karakoram în 1963) sunt importanţi parteneri ai UE, India beneficiind de statutul de partener strategic; consideră că un angajament constant din partea guvernelor Indiei şi Pakistanului, implicând persoanele care trăiesc pe întregul teritoriu al fostului stat princiar este cea mai bună modalitate de a ajunge la încheierea conflictului permanent de-a lungul Liniei de Control; consideră totuşi că UE şi-ar putea aduce contribuţia, având în vedere experienţa sa din trecut în rezolvarea cu succes a conflictelor într-un context multietnic, multinaţional şi multireligios; de aceea, pune la dispoziţie prezenta rezoluţie şi orice eventuală întâlnire care se va organiza ca urmare a acesteia, ca parte a unei experienţe împărtăşite, din care şi UE ar avea de învăţat; reafirmă importanţa sprijinului constant al UE oferit Indiei şi Pakistanului în acţiunea de punere în aplicare a procesului de pace din 2004;

2.   atrage atenţia asupra faptului că India este cea mai mare democraţie laică din lume, care a creat structuri democratice la toate nivelurile, în timp ce Pakistanul nu aplică încă pe deplin democraţia în AJK şi nu a luat încă măsuri în favoarea instaurării democraţiei în Gilgit şi Baltistan; constată că ambele ţări sunt puteri nucleare care nu au semnat Tratatul de neproliferare nucleară; subliniază că, în timp ce doctrina nucleară a Indiei se bazează pe principiul de a nu fi prima care recurge la armament nuclear, Pakistanul nu şi-a luat încă un astfel de angajament; constată, de asemenea, că preşedintele nu şi-a putut pune în aplicare angajamentul luat în 1999, atunci când a declarat că "forţele armate nu au intenţia de a rămâne la putere mai mult decât este absolut necesar pentru a deschide calea către o democraţie veritabilă în Pakistan";

3.   regretă profund seria evenimentelor negative provocate de suspendarea preşedintelui tribunalului, Iftikhar Muhammed Chaudhry, şi deplânge izbucnirile recente de violenţă, recunoscând în acelaşi timp că această suspendare a deschis o nouă dezbatere privind democraţia, constituţionalismul şi rolul armatei în Pakistan; subliniază nevoia copleşitoare de un sistem judiciar sigur şi independent pentru a redresa situaţia populaţiei din Pakistan şi, în special, a celei din AJK, Gilgit şi Baltistan;

4.   solicită reprezentanţilor Guvernelor Indiei şi Pakistanului să profite de ocazia creată de declaraţiile primului ministru Singh şi ale preşedintelui Musharraf, de a relansa căutarea de soluţii în vederea unei autonomii sporite, a libertăţii de mişcare, a demilitarizării şi a cooperării interguvernamentale cu privire la chestiuni precum apa, turismul, comerţul şi mediul şi de a promova un adevărat progres în încercarea de a rezolva conflictul din Kashmir;

5.   constată că impactul cutremurului asupra locuitorilor din AJK a agravat în mod dramatic problema resurselor deja sărace pentru satisfacerea nevoilor şi a afectat în mod serios potenţialul de consolidare a instituţiilor şi a capacităţilor; îndeamnă Uniunea Europeană să ajute şi să sprijine Kashmirul în această privinţă;

6.   îndeamnă Guvernele Indiei şi Pakistanului să rezolve cât mai curând posibil problemele cruciale ale zonelor riverane care afectează sursele de apă şi utilizarea fluviilor care curg prin Jammu şi Kashmir (Indus, Jhelum, Chenab, Ravi, Beas şi Sutlej), cu referire la mecanismul existent, prevăzut în Tratatul privind apele din Indus (din 1960); cu toate acestea, ca de exemplu în cazul modernizării barajului de la Mangla, sau al construcţiei barajului de la Baglihar, insistă ca nevoile de apă ale populaţiei afectate, pentru agricultură, pescuit, animale şi oameni, să rămână o prioritate şi face apel la ambele guverne să asigure realizarea unor evaluări de impact social şi de mediu cuprinzătoare înainte de a lua, pe viitor, vreo decizie cu privire la construirea unor noi baraje;

7.   îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la consecinţele negative asupra mediului provocate de conflictul de lungă durată din Jammu şi Kashmir, care, prin gradul lor de gravitate, pun în pericol viitorul economic al regiunii, din cauza degradării accentuate a solului, a poluării aerului, a poluării râurilor şi, cel mai dramatic, a degradării vechii atracţii turistice, reprezentată de lacul Dal, a despăduririi şi dispariţiei speciilor sălbatice;

8.   constată importanţa apei, securităţii şi a aprovizionării durabile şi sigure cu energie pentru stabilitatea şi creşterea economică a regiunii şi observă, în această privinţă, importanţa dezvoltării proiectelor de irigare şi acelor hidroelectrice; constată că este imperativ ca Guvernele Indiei şi Pakistanului să-şi continue dialogul constructiv şi să se consulte cu reprezentanţii Kashmirului în problemele legate de zone riverane şi le îndeamnă să adopte o abordare globală a resurselor de apă, recunoscând legăturile esenţiale dintre apă, pământ, utilizatori locali, mediu şi infrastructură;

9.   subliniază moştenirea comună a Indiei şi Pakistanului, ilustrată de cultura antică a teritoriilor Jammu şi Kashmir; recunoaşte şi apreciază pluralismul, multiculturalismul, caracterul pluriconfesional şi tradiţiile seculare ale populaţiei din Jammu şi Kashmir, care au rămas încă vii în partea indiană din Jammu şi Kashmir;

10.   consideră că UE respectă identităţile regionale şi face eforturi pentru a se asigura că deciziile sale sunt luate la nivelul administrativ cel mai potrivit (şi anume, cât mai aproape de populaţiile interesate), ceea ce este relevant pentru aspiraţiile populaţiei din Kashmir în ceea ce priveşte deconcentrarea structurilor de luare a deciziilor şi recunoaşterea identităţii lor culturale unice;

Situaţia politică: aspiraţiile populaţiei

11.   felicită şi susţine India şi Pakistanul în progresele actuale în domeniul păcii şi salută reluarea dialogului bilateral, întrerupt timp de trei luni ca urmare a atentatelor cu bombă din Mumbai în iulie 2006; subliniază necesitatea ca această regiune, UE şi comunitatea internaţională să sprijine discuţiile bilaterale actuale şi necesitatea unei consolidări a schimburilor de idei legate de rezolvarea conflictului, în scopul de a crea un viitor mai stabil şi mai prosper pentru populaţia din Jammu şi Kashmir şi vecinii acestora, precum şi necesitatea găsirii unei soluţii pentru conflictul din regiunea Kashmir, care să fie acceptabilă pentru toate părţile;

12.   invită Uniunea Europeană să sprijine implicarea societăţii civile locale în procesul de pace şi, în primul rând, să susţină proiectele interpersonale, pentru a încuraja dialogul şi colaborarea între ONG-urile din Pakistan, India şi Kashmir;

13.   salută călduros măsurile de instaurare a încrederii iniţiate de către India şi Pakistan, care au atins un anumit grad de succes în privinţa reducerii tensiunii şi suspiciunii de ambele părţi şi au permis unirea familiilor din ambele ţări după ani de separare; subliniază faptul că Guvernele Indiei şi Pakistanului ar trebui să facă eforturi mai mari pentru a implica populaţia Kashmirului în rezolvarea problemelor cheie;

14.   atrage atenţia asupra faptului că oamenii obişnuiţi din Kashmir, ca urmare a situaţiei umanitare create de cutremur, beneficiază treptat de pe urma procesului de pace, prin schimburile care au loc, precum şi angajamentul politic al Guvernelor Indiei şi Pakistanului în favoarea libertăţii de mişcare a persoanelor, bunurilor şi serviciilor (deşi în continuare limitată) peste Linia de Control; solicită depunerea unor noi eforturi pentru a permite întregii populaţii din Kashmir, indiferent de apartenenţa sa politică, să se implice îndeaproape în modalităţile procesului de pace şi în măsurile de instaurare a încrederii;

15.   subliniază că, în ultimii ani, crizele şi conflictele au mărit utilitatea ONU, nu au limitat-o şi că aceasta rămâne un forum important pentru dialog şi diplomaţie; reaminteşte numărul mare de rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU privind Kashmirul, între 1948 şi 1971, care au încercat să încurajeze Guvernele Indiei şi Pakistanului să ia toate măsurile posibile necesare pentru a îmbunătăţi situaţia şi care au exprimat convingerea că o rezolvare paşnică a conflictului ar servi cel mai bine intereselor populaţiilor din Jammu, Kashmir, India şi Pakistan; concluzionează că, în lumina celor de mai sus şi a încălcărilor ulterioare a mai multor puncte din diversele rezoluţii ale UNSC, în prezent, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se invoca un referendum;

16.   reafirmă că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Pactul internaţional ONU privind drepturile civile şi politice, toate popoarele au dreptul la auto-determinare, în virtutea căruia îşi pot determina, în mod liber, statutul politic şi se pot dezvolta liber din punct de vedere economic, social şi cultural;reafirmă că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3), toate părţile care au semnat acest pact trebuie să faciliteze realizarea dreptului la auto-determinare şi trebuie să respecte acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei ONU; constată, totuşi, că toate rezoluţiile ONU privind conflictul din Kashmir recunosc, doar în mod explicit, dreptul fostului stat princiar Jammu şi Kashmir de a deveni parte integrantă din India sau Pakistan; în contextul găsirii unei soluţii permanente pentru conflictul din Kashmir, de pe urma căreia ar beneficia enorm întreaga regiune, salută noile idei care se află în prezent în discuţie în cadrul dialogului mixt şi al meselor rotunde din India (în acest context, este salutată redeschiderea dialogului dintre Guvernul Indian şi Conferinţa APHC ("All Parties Hurriyat Conference") şi, în special, ideile legate de desfiinţarea definitivă a graniţelor, instaurarea unui sistem de autoguvernare şi luarea de măsuri instituţionale, în vederea unei gestionări mixte şi cooperative; încurajează cu fermitate India şi Pakistanul să aprofundeze aceste concepte în discuţiile comune şi cu cele purtate cu populaţia Kashmirului de ambele părţi ale Liniei de Control şi în Gilgit şi Baltistan;

17.   deplânge persistenţa problemelor politice şi umanitare în toate regiunile din Jammu şi Kashmir; salută, totuşi, rolul procesului de pace mixt în rezolvarea durabilă a situaţiei populaţiei din Kashmir pe baza democraţiei, a statului de drept şi a respectării drepturilor fundamentale; sprijină abordarea "planul doi" şi dialogul mai vast care implică personalităţi eminente, academicieni şi alţi experţi din domeniu, din toate părţile Kashmirului, din India şi Pakistan, care prezintă sugestii concrete, în vederea unei cooperări mai strânse; felicită India şi Pakistanul că au reunit aceste grupuri şi propune Uniunii Europene să ofere un ajutor concret, de fiecare dată când este invitată să facă acest lucru, de către ambele părţi şi în cadrul dialogului mixt de pace;

18.   regretă totuşi că Pakistanul a eşuat în mod constant în a-şi îndeplini obligaţiile de a introduce structuri cu adevărat democratice şi reprezentative în AJK; constată, în special, absenţa în continuare a unui reprezentant al regiunii Kashmir în Adunarea Naţională a Pakistanului, faptul că AJK este guvernat prin intermediul Ministerului pentru afacerile regiunii Kashmir de la Islamabad, că oficialii pakistanezi domină Consiliul din Kashmir şi că primul-ministru, inspectorul general de poliţie, trezorierul general şi ministrul de finanţe sunt toţi din Pakistan; dezaprobă dispoziţia din Constituţia interimară din 1974 care interzice orice activitate politică care nu respectă doctrina de apartenenţă a teritoriilor Jammu şi Kashmir la Pakistan şi obligă fiecare candidat la un post de parlamentar în AJK să semneze o declaraţie de loialitate în acest scop; este îngrijorat de faptul că regiunea Gilgit-Baltistan nu se bucură de nicio formă de reprezentare democratică; de asemenea, atrage atenţia asupra faptului că Ordonanţa Guvernului Pakistanez din 1961 privind teritoriile Jammu şi Kashmir (Administrarea proprietăţii) a transferat Guvernului Federal teritoriile controlate de Pakistan şi care aparţineau statului Jammu şi Kashmir la 15 august 1947;

19.   regretă profund ambivalenţa continuă a actualului Guvern Parkistanez în ceea ce priveşte identitatea etnică a teritoriilor Gilgit şi Baltistan, declaraţiile referitoare la aceasta ale preşedintelui fiind contrazise de către comunicările oficiale ale guvernului; recomandă ferm ca Guvernul Pakistanez să aprobe şi să pună în aplicare hotărârile Curţii Supreme a Pakistanului din 28 mai 1999 prin care se validează patrimoniul kashmir al populaţiei din Gilgit şi Baltistan şi solicită Guvernului să pună în aplicare drepturile fundamentale ale omului, libertăţile fundamentale şi accesul la justiţie;

20.   recunoaşte faptul că Pakistanul este el însuşi într-o situaţie specială complexă, fiind presat din mai multe părţi; cu toate acestea:

21.   îndeamnă Pakistanul să reexamineze conceptul de responsabilitate democratică şi drepturile minorităţilor şi ale femeii în AJK, care, ca pretutindeni, sunt indispensabile pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei şi combaterea ameninţărilor teroriste;

22.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de lipsa libertăţii de expresie în AJK, de rapoartele privind tortura şi maltratările, de discriminarea împotriva refugiaţilor din teritoriile Jammu şi Kashmir aflate sub conducerea Indiei şi de corupţia funcţionarilor guvernamentali şi invită guvernul pakistanez să se asigură că populaţia din AJK îşi poate exercita drepturile fundamentale, civile şi politice într-un mediu liber de constrângere şi teamă;

23.   în plus, solicită Pakistanului să asigure alegeri libere şi corecte în AJK, ţinând cont de faptul că alegerile generale din 11 iulie 2006 au fost caracterizate de fraudă şi denaturarea rezultatelor, la scară mare, şi că orice candidat care a refuzat susţinerea intrării Kashmirului în Pakistan era împiedicat să fugă; invită, de asemenea, Pakistanul să organizeze alegeri, pentru prima dată, în Gilgit şi Baltistan;

24.   îndeamnă Guvernele Indiei şi Pakistanului să transforme, de asemenea, acordul de încetare a focului în Siachen, în vigoare din 2003, într-un acord de pace durabilă, dat fiind faptul că, pe acest front, cel mai mare din lume, mai mulţi soldaţi mor în fiecare an din cauza climei decât din cauza conflictului armat;

25.   invită Uniunea Europeană să sprijine India şi Pakistanul în negocierile privind o zonă de dezangajare completă în regiunea Siachen, fără a aduce prejudicii poziţiei oricăreia dintre cele două părţi, oferind, în special, asistenţa necesară pentru furnizarea tehnologiilor de control şi a procedurilor de verificare;

26.   solicită grupurilor armate militante să declare încetarea focului şi apoi să urmeze un proces de dezarmare, demobilizare şi reintegrare; invită Guvernele pakistanez şi indian să faciliteze o astfel de încetare a focului;

27.   încurajează Guvernul pakistanez să închidă site-urile Internet şi revistele militante; sugerează Guvernelor pakistanez şi indian să ia în considerare introducerea unei legi împotriva discursurilor care instigă la ură;

28.   constată că teritoriile Jammu şi Kashmir aflate sub conducerea Indiei se bucură de un statut unic, în conformitate cu articolul 370 din Constituţia Indiei, care îi garantează o autonomie superioară celei din celelalte state din Uniune; constată cu plăcere iniţiativele recente din Jammu şi Kashmir de consolidare a democraţiei (aşa cum demonstrează participarea a 75% din populaţie la ultimele alegeri locale) şi demersurile întreprinse de primul-ministru Singh în vederea redeschiderii dialogului cu APHC; observă totuşi că există încă lacune în practică, în ceea ce priveşte drepturile omului şi democraţia directă, aşa cum arată, de exemplu, faptul că toţi candidaţii la funcţii importante în Jammu şi Kashmir (ca şi în alte state) trebuie să semneze un jurământ de loialitate faţă de constituţia statului Jammu şi Kashmir, care afirmă integritatea Indiei; cere Comisiei Indiene pentru drepturile omului (NHRC) să îşi exercite întregul mandat în privinţa oricăror încălcări suspectate sau dovedite şi, pentru a-i acorda şi mai multă credibilitate, îndeamnă NHRC să suplinească absenţa oricărui profesionist în domeniul drepturilor omului din comitetul său director; aşteaptă să vadă progrese substanţiale în acest domeniu şi rezultate pozitive din partea noilor legi privind munca forţată a copiilor, femeile şi violenţa; ia act, cu îngrijorare, de informaţiile conform cărora un număr mare de persoane din Kashmir sunt reţinute fără un proces corect şi echitabil;

29.   deplânge încălcările demonstrate ale drepturilor omului de către forţele armate din India, în special în cazurile în care crimele şi violurile continuă într-un climat de impunitate; constată cu îngrijorare că NHRC nu are competenţa, conform statutului său, să cerceteze încălcările drepturilor omului comise de forţele de securitate indiene; este totuşi încurajat de recomandarea NHRC - care este respectată - ca înalţii ofiţeri militari numiţi de armată să supravegheze punerea în aplicare a drepturilor fundamentale ale omului şi statutul de drept în unităţile lor militare; constată angajamentul luat de Guvernul Indiei în septembrie 2005 de a nu tolera încălcările drepturilor omului şi îndeamnă Lok Sabha să ia în considerare modificarea legii privind protecţia drepturilor omului pentru a permite NHRC să cerceteze, în mod independent, acuzaţiile de încălcare a drepturilor omului comisă de membrii forţelor armate;

30.   subliniază riscul menţinerii pedepsei cu moartea într-o situaţie politică complexă, precum conflictul din Kashmir, unde nu se garantează dreptul la un proces echitabil; constată cu îngrijorare că Asia de Sud continuă să prezinte un bilanţ negativ în ceea ce priveşte pedeapsa cu moartea şi regretă profund faptul că Guvernele Indiei şi Pakistanului sunt favorabile menţinerii acesteia; salută faptul că vocile aboliţioniste cheie din regiune îl includ pe preşedintele Kalam şi pe nou-numitul preşedinte al Curţii Supreme din India; salută Rezoluţia ONU privind drepturile omului 2005/59 referitoare la pedeapsa cu moartea şi reafirmă orientările UE privind drepturile omului; îndeamnă India şi Pakistanul să aibă în vedere aderarea la Al doilea Protocol Facultativ la Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi alte instrumente regionale similare în vederea introducerii unui moratoriu asupra pedepsei cu moartea şi a abolirii complete a acesteia;

31.   salută, în acest context, declaraţiile primului-ministru Singh prin care solicită toleranţă zero faţă de încălcările drepturilor omului în Kashmir şi invită Guvernul indian să pună capăt tuturor practicilor de asasinate extrajudiciare, "dispariţii" şi deţineri arbitrare în Jammu şi Kashmir;

32.   constată că impunitatea larg răspândită încurajează şi facilitează abuzurile asupra drepturilor omului pe întreg teritoriul statului; invită India şi Guvernul de stat din Jammu şi Kashmir să abroge toate dispoziţiile legislative prin care se acordă imunitate efectivă membrilor forţelor armate şi să stabilească o comisie de anchetă independentă şi imparţială privind încălcările grave ale drepturilor internaţionale ale omului şi ale dreptului umanitar, comise de către forţele de securitate indiene de la începutul conflictului;

33.   îndeamnă Guvernele Indiei şi Pakistanului să permită organizaţiilor internaţionale de apărare a drepturilor omului (precum "Freedom House", "Amnesty International" şi "Human Rights Watch") să aibă acces imediat şi nerestricţionat la orice parte de pe întreg teritoriul fostului stat princiar pentru a ancheta situaţia drepturilor omului din regiune şi a realiza periodic rapoarte independente pe această temă; îndeamnă ambele guverne să se angajeze public să coopereze pe deplin cu astfel de organizaţii internaţionale de apărare a drepturilor omului;

34.   îndeamnă UE să adopte o poziţie fermă în sprijinirea clauzei privind democraţia şi drepturile omului, în cadrul acordurilor sale atât cu India, cât şi cu Pakistanul, pentru a ajunge la un dialog politic intens cu ambele ţări asupra drepturilor omului, inclusiv în Kashmir, şi pentru a examina posibilitatea de a institui un dialog specific cu Pakistan privind drepturile omului, astfel cum este în cazul Indiei şi de a crea subcomisii specializate pentru drepturile omului care să se ocupe de ambele ţări, la fel cum s-a procedat în cazul altor ţări;

35.   recunoaşte condiţiile grele de viaţă ale unor grupuri, cum ar fi pandiţii strămutaţi cu forţa din Valea Kashmirului; cere rezolvarea problemelor de discriminare împotriva acestora şi a altor grupuri, mai ales în ceea ce priveşte ocuparea forţei de mucă; sugerează ca astfel de grupuri să încerce să-şi creeze singure mijloacele de acţiune, prin înfiinţarea de comitete ale propriilor reprezentanţi aleşi, asigurându-se că femeile şi tinerii sub 25 de ani sunt reprezentaţi în mod corespunzător;

36.   sugerează Indiei să revizuiască gradul de reuşită al înfiinţării Consiliului Regional Autonom din Ladakh în 1993; speră ca ruta comercială Kargil-Skardu să poată fi restabilită ca parte a procesului de aplicare a măsurilor de instaurare a încrederii, şi ca divizarea Ladakh/regiunile din nord să poată fi unită prin intermediul unor puncte de trecere asemănătoare celor deja stabilite în alte părţi de-a lungul Liniei de Control;

37.   salută, în special, numărul crescut al vizelor de călătorie eliberate între India şi Pakistan şi redeschiderea liniei de autobuz Srinagar-Muzaffarabad; constată că utilizarea acestei linii a fost limitată, conform ultimelor statistici, la mai puţin de 400 de persoane de o parte şi de alta a Liniei de Control şi invită autorităţile indiene şi pakistaneze să ridice restricţiile referitoare la permisele de călătorie;

38.   felicită India pentru eforturile sale de a promova dezvoltare socio-economică a teritoriilor Jammu şi Kashmir, prin pachetele de măsuri speciale destinate statului, şi pentru accentul pus pe crearea de locuri de muncă şi pe măsurile de promovare a turismului în Jammu şi Kashmir şi propune o evaluare a modalităţii în care parteneriatul (viitor) dintre UE şi India ar putea contribui la crearea de noi locuri de muncă calificate, în special pentru femei şi tineri; încurajează Uniunea Europeană să sprijine iniţiativele ONG-urilor locale de elaborare de proiecte de creare de capacităţi pentru femei, atât pentru producţie, cât şi pentru comercializare; consideră că Uniunea Europeană ar putea răspunde preocupărilor legate de egalitatea şanselor prin intensificarea comerţului cu produse care, în mod tradiţional, oferă femeilor mijloace de existenţă, precum textilele şi artizanatul şi prin facilitarea comerţului cu servicii în sectoarele care angajează femei; recomandă ca relaţiile economice dintre Uniunea Europeană şi Pakistan să fie consolidate într-un mod similar;

39.   invită atât India, cât şi Pakistanul, să examineze rolul pe care l-ar putea juca o securitate sporită şi respectarea drepturilor omului în realizarea obiectivelor privind crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea turismului în întreaga regiune Jammu şi Kashmir;

Combaterea terorismului

40.   recunoaşte că fără a pune capăt terorismului nu se poate înregistra un progres veritabil către o soluţie politică sau în îmbunătăţirea situaţiei economice a întregii populaţii din Jammu şi Kashmir; constată că, deşi numărul victimelor atacurilor teroriste a scăzut constant în ultimii cinci ani, activităţile grupurilor teroriste aflate în permanentă migraţie, precum Lashkar-e-Taiba şi Harakat ul-Mujahedeen, care îşi au bazele în AJK, au cauzat sute de morţi atât în teritoriile Jammu şi Kashmir din conducerea Indiei, cât şi în alte regiuni;

41.   deplânge încălcările dovedite ale drepturilor omului de către Pakistan, inclusiv în Gilgit şi Baltistan unde se presupune că în 2004 au avut loc revolte violente, precum şi incidentele prea frecvente de teroare şi violenţă săvârşite de grupurile militante armate; îndeamnă Pakistanul să-şi reexamineze conceptele de drepturi fundamentale la libertatea de exprimare, de asociere şi practici religioase în AJK, Gilgit şi Baltistan şi constată cu îngrijorare acuzaţiile asociaţiilor de apărare a drepturilor omului, precum "Amnesty International", referitoare la tortură şi deţinere fără proces corect şi echitabil; solicită insistent tuturor părţilor implicate să facă tot ceea ce le stă în putinţă pentru a răspunde acestor încălcări; salută angajamentele publice ale Pakistanului de a pună capăt infiltrării, peste Linia de Control, a militanţilor care operează în afara teritoriului aflat sub controlul său, dar consideră că trebuie să ia măsuri mai ferme şi mai eficiente; solicită un angajament constant şi hotărât al preşedintelui Musharaff de a lupta împotriva terorismului, ceea ce implică, după cum se ştie, provocări imense; aprobă şi sprijină ajutorul multilateral şi bilateral al statelor membre ale UE pentru a oferi asistenţă Pakistanului în lupta împotriva terorismului şi în depunerea unor eforturi susţinute pentru a îmbunătăţi viaţa populaţiei din AJK, Gilgit şi Baltistan; solicită, în plus, Guvernului pakistanez şi statelor membre ale UE să-şi intensifice eforturile de identificare şi reţinere a potenţialilor recruţi terorişti care vin din Pakistan în statele membre ale UE; salută înfiinţarea recentă de către cele două guverne a unui grup comun (Mecanismul comun pentru terorism India-Pakistan), pentru combaterea terorismului şi schimbul de informaţii, şi constată că prima întâlnire a acestui grup a avut loc la Islamabad la 6 martie 2007;

42.   sprijină cu fermitate recomandările Grupului Internaţional de Criză din 11 decembrie 2006 prin care invită Pakistanul să ia măsuri decisive pentru a dezarma militanţii din AJK, Gilgit şi Baltistan, să închidă taberele de antrenament ale teroriştilor, să pună capăt recrutării de terorişti şi formării acestora, precum şi furnizării de bani şi arme talibanilor şi altor militanţi străini şi locali, pe teritoriul pakistanez;

43.   recunoaşte şi sprijină aspiraţiile populaţiei din Kashmir de a avea o prezenţă militară redusă în mod semnificativ de ambele părţi ale Liniei de Control; subliniază totuşi faptul că o demilitarizare veritabilă nu poate avea loc decât în paralel cu o adevărată acţiune de neutralizare a ameninţării de înfiltrare în Jammu şi Kashmir a grupurilor teroriste care operează în afara Pakistanului şi cu măsuri de instaurare a încrederii, precum încetarea incriminărilor reciproce, deschiderea completă a liniei de autobuz Srinagar-Muzaffarabad, stabilirea de relaţii de comunicare şi comerţ şi alte măsuri luate în strânsă cooperare cu locuitorii din Kashmir, de ambele părţi, şi constată impactul benefic pe care aceste măsuri îl vor avea asupra sănătăţii mentale şi a sentimentului de securitate al populaţiei Kashmirului, în special asupra copiilor şi tinerilor; subliniază faptul că doar iniţiativele noi, orientate către viitor, pot crea un cerc virtuos;

44.   subliniază că, pentru crearea unei atmosfere de încredere şi bunăvoinţă în regiune, este extrem de important să se îndepărteze toate piedicile şi toate obstacolele, pentru ca poporul din Kashmir să poată circula liber pe întreg teritoriul statului Jammu şi Kashmir;

Măsuri de instaurare a încrederii

45.   salută călduros cele mai recente semnale de eforturi reînnoite din partea Guvernelor pakistanez şi indian, inclusiv reorientări considerabile de politică, în vederea încheierii conflictului din Kashmir;

46.   salută, în special, paşii făcuţi în direcţia reunirii familiilor despărţite de Linia de Control, prin deschiderea a cinci puncte de trecere; conştientizează faptul că deschiderea de puncte de întâlnire pe Linia de Control a fost şi este în continuare lentă, necorespunzătoare cu nevoia urgentă determinată de situaţia din zonă; cu toate acestea, încurajează şi aşteaptă o creştere a numărului de treceri dintr-o parte în alta; ar dori ca utilizarea acestor puncte de trecere să fie extinsă la toţi cetăţenii de ambele părţi şi recomandă ca India şi Pakistanul să elaboreze măsuri de facilitare a deplasărilor, fie în interiorul fostului stat princiar, fie pe plan internaţional, prin proceduri administrative sau consulare accelerate;

47.   consideră că este foarte important să crească frecvenţa trecerilor dintr-o parte în alta a Liniei de Control, la toate nivelurile societăţii civile şi în toate păturile sociale; sugerează crearea de programe de schimb între asociaţiile de jurişti, şcoli şi universităţi, inclusiv o universitate comună cu un campus de ambele părţi ale liniei de separare; propune, în vederea diminuării suspiciunii reciproce dintre celor două armate, stabilirea unui dialog între militari;

48.   face apel la guvernele Indiei şi Pakistanului să facă din refacerea şi conservarea mediului în Jammu şi Kashmir unul dintre punctele esenţiale ale activităţilor comune şi planurilor comune de acţiune de o parte şi de alta a Liniei de Control şi solicită UE şi statelor membre să acorde un sprijin susţinut tuturor proiectelor de acest gen;

49.   recomandă analizarea posibilităţii de stabilire a unei celule de control comune India-Pakistan pentru schimbul de date privind fenomenele climatice şi activităţile seismice, în vederea avertizării la timp cu privire la catastrofele naturale care se produc de ambele părţi ale Liniei de Control;

50.   la nivel politic, recomandă crearea unui Comitet Parlamentar Mixt India-Pakistan care să sprijine schimburi şi dialoguri parlamentare mai intense; de asemenea, sugerează crearea unor grupuri mixte de lucru, la nivelul administraţiei locale, care să abordeze chestiunile legate de comerţ şi turism;

51.   încurajează societăţile din UE să recunoască potenţialul întregului Kashmir în ceea ce priveşte investiţiile şi turismul şi, în special, existenţa unei forţe de muncă foarte motivate; sugerează faptul că societăţile europene ar putea iniţia asociaţii în participaţiune cu unele companii locale şi că ar putea fi create scheme de asigurare a investiţiilor, pentru a întări încrederea investitorilor; invită toate părţile implicate să sprijine şi să faciliteze reprezentarea camerelor de comerţ respective, la târgurile comerciale internaţionale din Uniunea Europeană, pentru a le permite să-şi promoveze produsele pentru export;

52.   sprijină, de asemenea, apelul lansat de Pakistan în vederea dezvoltării resurselor umane, prin investiţiile în învăţământul superior şi, în special, în instituţiile de formare profesională şi şcolile tehnice din zonele aflate sub administraţie federală, inclusiv în zonele Gilgit şi Baltistan din Kashmir;

53.   constată că India este cel mai mare beneficiar al Sistemului de preferinţe generalizate (SPG); îndeamnă Comisia să reexamineze automat sistemul SPG+ şi celelalte măsuri comerciale corespunzătoare, în perioadele imediat următoare catastrofelor naturale de mare amploare, precum cutremurele; salută angajamentul tuturor statelor din Asia de Sud în cadrul Asociaţiei pentru Cooperare Regională în Asia de Sud (SAARC) de a face din zona de liber schimb a Asiei de Sud o realitate politică şi economică care să maximizeze beneficiile pentru cele patru părţi ale teritoriilor Jammu şi Kashmir şi invită Guvernul pakistanez să pună capăt sistemului "listei pozitive"; constată cu bucurie că, deşi comerţul dintre India şi Pakistan a fluctuat în ultimul deceniu, nivelul global al comerţului oficial dintre cele două ţări a crescut de la 180 milioane USD în 1996 la 602 milioane USD în 2005 şi, ţinând cont de nivelul ridicat de comerţ neoficial, care indică prezenţa unui comerţ potenţial latent între cele două ţări, această tendinţă are toate şansele de a se menţine şi ar trebui încurajată;

54.   subliniază potenţialul considerabil pe care îl are turismul de a susţine economia locală; de aceea, încurajează guvernele statelor membre UE să urmărească îndeaproape contextul de securitate, pentru a asigura informaţii actualizate şi exacte celor care doresc să călătorească în Jammu şi Kashmir;

Impactul cutremurului din 8 octombrie 2005

55.   subliniază cu fermitate că acest cutremur a avut un impact imens asupra vieţii populaţiei din Kashmir de ambele părţi ale Liniei de Control şi că situaţia umanitară a degradat capacitatea instituţională fragilă pe teritoriul AJK şi al provinciei de frontieră nord-vest; subliniază că supravieţuirea zilnică este acum prioritatea numărul unu pentru oameni;

56.   regretă că, pe lângă pierderile masive de vieţi omeneşti, AJK a suferit şi pagube materiale incomensurabile în infrastructură (spitale, şcoli, clădiri guvernamentale, căi de comunicare) şi în instituţiile şi serviciile de bază, care erau deja, în multe cazuri, destul de fragile;

57.   constată cu profundă tristeţe că acest cutremur a avut un impact disproporţionat asupra copiilor, 17 000 dintre aceştia fiind omorâţi, conform statisticilor UNICEF; este profund îngrijorat de rapoartele privind traficul cu copii, în perioada imediat următoare dezastrului şi invită guvernul pakistanez să se concentreze în special asupra problemei drepturilor şi protecţiei copiilor în AJK, Gilgit şi Baltistan şi să vizeze mai eficient traficul cu copii;

58.   atrage atenţia asupra situaţiei dramatice cu care s-au confruntat persoanele strămutate în interiorul teritoriului şi persoanele care se află în situaţie precară şi persistentă în urma cutremurului; în lipsa unei convenţii privind drepturile persoanelor strămutate, salută "Principiile directoare" ale ONU care oferă baza pentru un răspuns uman la încălcarea drepturilor omului prin strămutarea forţată şi solicită tuturor autorităţilor competente implicate în Kashmir să respecte aceste principii; invită Guvernul pakistanez să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a atribui pământ locuitorilor din satele care au dispărut în alunecările de teren de îndată ce este posibil, pentru a le permite să-şi reconstituie satele şi să-şi reconstruiască locuinţe permanente; recomandă cu fermitate ca UE să se concentreze, în mod constant, asupra principiilor de mai sus, precum şi asupra problemelor mai largi legate de democraţie, justiţie şi drepturile omului în cele patru părţi ale Kashmirului; constată, de asemenea, că ar trebui închise taberele de "refugiaţi" care există de mult timp de ambele părţi ale Liniei de Control şi să acorde atenţia cuvenită protecţiei, nevoilor şi integrării sociale ale ocupanţilor acestora, cărora ar trebui să li se permită să se întoarcă acasă de urgenţă sau să fie reinstalaţi permanent; constată că, în această privinţă, comunitatea internaţională ar trebui să acorde asistenţă permanentă;

59.   subliniază faptul că dezastrul a lovit o regiune deja slăbită de conflict şi terorism, în care instituţiile fundamentale şi stabilitatea regională au fost constant subminate de crima organizată şi infiltrări peste Linia de Control, efectuate de către reţelele radicale islamiste care exploatau terenul accidentat;

60.   este îngrozit să constate că condiţiile de viaţă deja minime ale populaţiei din AJK înainte de cutremur (în ceea ce priveşte mâncarea, apa, adăpostul, instalaţiile sanitare, şcolile şi centrele de sănătate dintre cele mai modeste) au fost serios afectate de consecinţele acestuia; îndeamnă autorităţile interesate, atunci când milioane de oameni sunt în sărăcie, să-şi concentreze energiile în lupta împotriva corupţiei care a deviat ajutorul financiar internaţional de la beneficiarii cărora le era destinat, inclusiv în alegaţiile deranjante conform cărora organizaţii teroriste interzise de ONU ar fi active în zona atinsă de cutremur din AJK; solicită Comisiei, guvernelor statelor membre, Guvernelor Indiei şi Pakistanului şi agenţiilor de ajutorare să continue să se concentreze asupra nevoilor esenţiale ale victimelor cutremurului;

61.   constată că mărimea şi impactul cutremurului au avut un efect mult mai mare asupra părţii pakistaneze de pe Linia de Control, devastând o parte a infrastructurilor guvernului local şi întârziind inevitabil serviciile necesare pentru a răspunde situaţiilor de urgenţă; felicită guvernele, armatele şi populaţiile locale de ambele părţi ale Liniei de Control pentru devotamentul, hotărârea şi voinţa lor de a face faţă provocărilor determinate de cutremur;

Reacţia la cutremurul din 8 octombrie 2005

62.   recunoaşte că, în urma cutremurului, comunitatea internaţională, India şi Pakistan au răspuns rapid şi pozitiv, ţinând cont de circumstanţe: s-au stabilit imediat contacte la cel mai înalt nivel între India şi Pakistan; ONG-urile locale şi naţionale au răspuns în mod adecvat, lucrând alături de administraţia locală şi centrală; admite fără rezerve că ONG-urile internaţionale şi comunitatea internaţională au dat dovadă de o solidaritate fără precedent în ceea ce priveşte supravieţuitorii şi victimele cutremurului şi salută crearea unor noi parteneriate; recomandă Uniunii Europene să primească favorabil următoarele solicitări de ajutoare suplimentare pentru reconstruirea regiunilor afectate de cutremur şi invită Comisia să-i furnizeze informaţii actualizate referitor la solicitările deja primite în această privinţă;

63.   constată, cu îngrijorare, că prima evaluare a pagubelor şi a nevoilor, realizată de Banca Asiatică de Dezvoltare şi de Banca Mondială, la care a contribuit şi Comisia, estimează că pierderea totală a locurilor de muncă sau a mijloacelor de existenţă în urma cutremurului este de 29%, ceea ce afectează aproximativ 1,64 milioane de oameni, mai mult de jumătate dintre aceştia având mai puţin de 15 ani; salută decizia Comisiei de a acorda 50 milioane EUR primului proiect de reabilitare şi reconstruire a Pakistanului în urma cutremurului; subliniază faptul că acest proiect ar trebui să se concentreze, pe termen scurt, asupra protejării persoanelor celor mai vulnerabile, restaurând activitatea economică în zonele sinistrate, inclusiv prin reanimarea întreprinderilor mici sau prin înlocuirea echipamentelor pierdute în agricultură şi creând oportunităţi de angajare prin programe de formare şi de consolidare a competenţelor; recomandă ca, pe termen mediu şi lung, măsurile care vizează reconstruirea şi asigurarea mijloacelor de existenţă să cuprindă microcredite şi consolidarea calificărilor; îndeamnă Comisia să sprijine pe termen lung astfel de strategii;

64.   ia notă cu satisfacţie de fondurile puse la dispoziţie de Comisie pentru operaţiunile urgente de ajutor pentru victimele cutremurului din AJK şi Pakistan; totuşi, îndeamnă Comisarul pentru dezvoltare şi ajutor umanitar să aprobe cererea primului-ministru AJK de a debloca fonduri suplimentare pentru reabilitare şi reconstrucţie, aceasta constituind un pas important pentru depăşirea efectelor acestui dezastru uman;

65.   îi felicită pe toţi cei care s-au implicat în identificarea şi rezolvarea, în tabere, a nevoilor de sănătate ale supravieţuitorilor cutremurului, ceea ce a evitat apariţia unor epidemii cauzate de apa infestată, în ciuda dificultăţilor în asigurarea apei potabile curate şi a instalaţiilor sanitare potrivite în situaţii post-dezastru; felicită Guvernul pakistanez că a furnizat adăpost şi provizii pentru mai mult de două milioane de persoane strămutate, pentru a le permite să treacă peste iarnă şi felicită India că a găsit adăpost pentru 30 000 de persoane fără locuinţă din partea indiană a Liniei de Control; este îngrijorat de rapoartele conform cărora mii de oameni locuiesc încă în corturi, astfel cum a fost constatat de delegaţia SAARC a Parlamentului în timpul vizitei din 15-22 decembrie 2006 în AJK;

66.   ia act de faptul că Pakistanul a creat o Comisie federală pentru asistenţă la câteva zile după dezastru, pentru a coordona operaţiunile de căutare, salvare şi ajutor; regretă totuşi că Pakistanul nu a putut accepta oferta de elicoptere din partea Indiei, pe motivul naţionalităţii piloţilor şi că a refuzat propunerea de a desfăşura operaţiuni de salvare comune de ambele părţi ale Liniei de Control, de a trimite echipe de ajutor medical şi de a repara infrastructurile de telecomunicaţii, care ar fi putut reduce semnificativ pierderile de vieţi omeneşti; regretă, prin urmare, că acest cutremur nu a reprezentat o ocazia de a demonstra voinţa politică de a acorda prioritate nevoilor umanitare ale populaţiei din Kashmir şi de a depăşi diferenţele politice;

67.   salută fondurile care au fost transmise imediat de ţările vecine Pakistanului (India, China, Iran, Afganistan) şi de către celelalte ţări din regiune, Turcia şi Organizaţia Conferinţei Islamice (OIC), precum şi de către întreaga comunitate internaţională; felicită Comisia Europeană, în special DG ECHO, deja prezent în Pakistan, pentru răspunsul său imediat şi eficient; încurajează donatorii să acorde cât de rapid posibil fondurile care au fost promise;

68.   felicită Comisia în special pentru programul său flexibil de finanţare ca răspuns la cutremur, în cadrul căruia au fost acordate 48,6 milioane EUR şi care este executat în parteneriat cu ONG-uri, Crucea Roşie şi agenţiile ONU; solicită Uniunii Europene să-şi continue angajamentul de reconstruire a Kashmirului;

69.   subliniază faptul că fondurile de reconstrucţie ar trebui să fie axate în principal pe iniţiative de conservare a pădurilor rămase, în special prin punerea la dispoziţie de surse alternative de combustibil, reîmpădurire, programe de educaţie ecologică şi, eventual, sisteme de compensare care să permită guvernului AJK să ofere despăgubiri pentru pierderea veniturilor ca urmare a restricţiilor aplicate comerţului cu lemn;

70.   regretă faptul că Guvernul pakistanez a insistat ca toate etichetele indiene să fie înlăturate de pe toate ajutoarele umanitare acordate de India înainte de distribuire;

71.   subliniază faptul că reacţia la început ezitantă a armatei pakistaneze în faţă dezastrului a creat un vid în primele momente în materie de satisfacere a nevoilor, situaţie exploatată de organizaţiile militante din zonă, cum ar fi Jammat-i-Islami şi Jamaat-ud-Dawa, fosta Lakshar-e-Tayyaba (declarată organizaţie teroristă şi, ca urmare, interzisă de către guvernul Musharaff în 2002), care au devenit rapid furnizorii de facto de mâncare, adăpost, educaţie şcolară pentru copii şi sursă de alocaţii pentru văduve; este îngrijorat că acest lucru a contribuit la creşterea credibilităţii acestor grupuri polarizatoare în ochii populaţiei locale, slăbind potenţialul de creare a unui cadru propice pentru o reală reprezentare democratică;

72.   îndeamnă guvernele Indiei şi Pakistanului şi comunitatea internaţională, să facă tot posibilul pentru a pune în aplicare măsurile de securitate şi pentru a monitoriza îndeaproape utilizarea fondurilor acordate;

73.   salută călduros acordul decisiv din 2 mai 2006 de revigorare a schimburilor comerciale dintre cele două părţi ale Liniei de Control care separă regiunile Jammu şi Kashmir prin introducerea unui serviciu de transport cu camionul pe ruta Srinagar-Muzaffarabad, precum şi o a doua linie de autobuz care să traverseze Kashmirul, legând Poonch-ul din Jammu şi Kashmir de Rawalakot din AJK; sugerează construirea unei reţele rutiere între Jammu şi Sialkot şi Gilgit-Baltistan; sugerează, de asemenea, introducerea unei legături feroviare între Jammu şi Srinagar şi îmbunătăţirea drumului care leagă cele două oraşe; salută angajamentul primului-ministru Singh din 23 mai 2006 de a crea condiţii pentru liberalizarea comerţului şi a circulaţiei, implicând "frontiere mai flexibile" care să faciliteze un climat necesar pentru a permite populaţiei din Kashmir să se stabilească; încurajează puternic ambele părţi să crească rapid volumele de comerţ oficial; solicită un acord rapid privind modalităţile de transport rutier, subliniind simplificarea pe cât posibil a acestora; sugerează stabilirea unui plan de dezvoltare a pieţei integrate, cu mai multe unităţi de procesare a alimentelor, servicii de ambalare la rece, servicii de containere mici şi servicii de transport cu camionul grupate;

Concluzii

74.   îndeamnă UE şi instituţiile sale să continue să acorde atenţie populaţiei din Jammu şi Kashmir şi să se asigure că ajutorul şi celelalte programe sunt create şi puse în aplicare în vederea unei refaceri pe termen lung şi pentru crearea de instituţii;

75.   subliniază că, aşa cum demonstrează experienţa UE, unul dintre elementele-cheie pentru a îmbunătăţi relaţiile între ţări este creşterea fluxurilor comerciale bilaterale; consideră că, în cazul Jammu şi Kashmir, schimburile peste Linia de Control sunt deosebit de importante pentru creşterea economică, dezvoltare şi deblocarea potenţialului economic; recomandă ca prioritate proiectele de drumuri şi infrastructură;

76.   sprijină puternic iniţiativele susţinute ale organizaţiilor politice din ambele părţi şi la toate nivelurile şi cere ca prioritatea să devină nevoile populaţiei din Kashmir, atât din punct de vedere instituţional, cât şi material, astfel încât să poată fi depăşit decalajul lor politic, economic, social şi cultural; recomandă ca UE să fie disponibilă să răspundă cererilor din partea oricăruia dintre guverne;

77.   recunoaşte eforturile extraordinare depuse de delegaţia Comisiei la Islamabad şi New Delhi;

78.   constată că dezastrele naturale creează uneori condiţiile politice pentru stabilirea păcii, că natura nu cunoaşte limite şi că doar prin unirea durabilă a forţelor Indiei şi Pakistanului se poate oferi populaţiei din Kashmir speranţa reconstruirii viitorului;

o
o   o

79.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Guvernului Republicii India şi Guvernului Republicii Islamice a Pakistanului, autorităţilor competente sau guvernelor teritoriilor Jammu şi Kashmir administrate de India şi Pakistan, Republicii Populare Chineze şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(1) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 589. (2) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 469. (3) JO C 297 E, 07.12.2006, p. 341. (4) Texte adoptate, P6_TA(2006)0388. (5) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1040. (6) OJ L 378, 23.12.2004, p. 22. (7) JO C 104 E, 30.4.2004, p.988. (8) Pentru lista tuturor rezoluţiilor, a se consulta anexa la raportul A6-0158/2007 al Comisiei pentru Afaceri Externe.