Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

–   având în vedere Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de servicii(1),

–   având în vedere Directiva 93/36/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de adjudecare a contractelor publice de aprovizionare(2),

–   având în vedere Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări(3),

–   având în vedere Directiva 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de achiziţie publică ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii(4),

–   având în vedere Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/52/CE din 13 octombrie 1997 de modificare a Directivelor 92/50/CEE, 93/36/CEE şi 93/37/CEE privind coordonarea procedurilor pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice de servicii, produse şi, respectiv, lucrări(5),

–   având în vedere Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 98/4/CE din 16 februarie 1998 de modificare a Directivei 93/38/CEE privind coordonarea procedurilor de achiziţie publică ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii(6),

–   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind coordonarea procedurilor de achiziţie publică ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie şi transport (COM(2000)0276),

–   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind coordonarea procedurilor pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice de bunuri, servicii şi lucrări (COM(2000)0275),

–   având în vedere Acordul interinstituţional pentru o legiferare mai bună(7),

–   având în vedere Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transportului şi serviciilor poştale(8),

–   având în vedere Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii(9),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0226/2007),

A.   întrucât dreptul comunitar privind achiziţiile publice urmăreşte deschiderea pieţelor publice din statele membre către o concurenţă transfrontalieră, creând astfel o situaţie comparabilă pentru furnizori şi sprijinind dezvoltarea pieţei interne;

B.   întrucât transpunerea şi aplicarea oportune şi corecte ale legislaţiei privind achiziţiile publice contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor programului UE privind o reglementare mai bună;

C.   întrucât Directiva 2004/18/CE (directiva privind sectorul public) reuneşte trei directive anterioare referitoare la lucrări, servicii şi bunuri, clarificând şi modernizând astfel normele anterioare;

D.   întrucât directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE (directivele privind achiziţiile publice) introduc noi prevederi şi norme opţionale care oferă o mai mare flexibilitate autorităţilor contractante, şi întrucât se pot realiza creşteri generale ale eficacităţii în domeniul achiziţiilor publice prin introducerea elementelor opţionale ale directivei privind sectorul public, deoarece acestea reduc costurile de tranzacţie;

E.   întrucât Directiva 2004/17/CE introduce un mecanism de scutire pentru activităţile deschise în totalitate concurenţei din întreaga UE;

F.   întrucât termenul pentru transpunerea directivelor privind achiziţiile publice în legislaţia naţională a fost 31 ianuarie 2006, şi întrucât, până în prezent, doar 20 din cele 27 de state membre le-au transpus; întrucât transpunerea întârziată creează condiţii juridice inegale pe teritoriul UE;

G.   întrucât este posibil, de asemenea, să apară unele bariere în calea comerţului, dacă nu sunt aplicate în mod corespunzător, de către toate statele membre, toate elementele opţionale ale directivei privind sectorul public;

H.   întrucât competenţele Comisiei sunt limitate la oferirea în mod voluntar de asistenţă statelor membre în ceea ce priveşte procesul de transpunere, care nu este, deci, asigurat întotdeauna în mod eficient;

I.   întrucât barierele cel mai des amintite în calea transpunerii satisfăcătoare sunt lipsa expertizei juridice naţionale sau a resurselor umane şi lipsa voinţei politice în statele membre;

J.   întrucât tabloul de bord al pieţei interne din decembrie 2006 observă îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte procentajele de transpunere;

K.   întrucât majoritatea achiziţiilor publice supuse directivelor privind achiziţiile publice respectă normele, astfel încât afirmaţiile conform cărora piaţa internă din sectorul achiziţiilor publice este sub aşteptări şi ameninţă realizarea obiectivelor Agendei de la Lisabona sunt nefondate;

L.   întrucât, cu toate acestea, există probleme în ceea ce priveşte culegerea de date referitoare la achiziţiile publice, care sunt legate, în special, de numărul mare de autorităţi contractante şi de situaţia incompletă privind aplicările necorespunzătoare ale normelor;

M.   întrucât Comisia este îngrijorată de numărul de atribuiri directe ilegale;

N.   întrucât atribuirile directe ilegale se produc ca urmare a unui număr de factori printre care se numără înţelegerea greşită a normelor privind achiziţiile publice astfel cum sunt prezentate în directivele privind achiziţiile publice, în principiile tratelor şi în hotărârile relevante ale Curţii Europene de Justiţie; erorile comise în achiziţiile publice complexe; extinderea acordurilor-cadru dincolo de câmpul de aplicare sau de durata iniţială a acestora; presupusele practici de corupţie; eludarea termenelor lungi asociate cu normele de publicitate ale UE; şi cerinţele inutil de complicate în cazul licitaţiilor naţionale, cum ar fi sistemele complexe de achiziţionare electronică;

O.   întrucât există preocupări referitoare la faptul că criteriile legate de mediu sau cele sociale prevăzute în directiva privind sectorul public ar putea fi aplicate incorect;

P.   întrucât capacitatea Comisiei de a intenta acţiuni prompte în mod sistematic în cazurile de aplicare incorectă a normelor este limitată de o lipsă de resurse umane adecvate;

Q.   întrucât situaţia privind transpunerea şi aplicarea ar putea fi îmbunătăţită prin promovarea profesionalismului şi a celor mai bune practici în politicile de achiziţii publice la nivelul statelor membre;

R.   întrucât, în mai multe state membre, cele mai bune practici au fost codificate în sisteme eficiente de căi de atac în materia achiziţiilor publice;

S.   întrucât achiziţiile publice înainte de comercializare au fost identificate ca o oportunitate, neexploatată încă în Europa, de a utiliza nevoile publice ca stimulent pentru inovaţie; întrucât aceste achiziţii pot fi organizate în cadrul juridic existent, instituit prin Acordul privind achiziţiile publice al OMC, directivele privind achiziţiile publice, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, legislaţia în domeniul concurenţei, inclusiv legislaţia privind ajutoarele de stat şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie;

1.   salută recenta modernizare şi simplificare a normelor UE privind achiziţiile publice, care a sporit în mod semnificativ eficacitatea în cadrul proceselor achiziţiilor publice din UE;

Transpunerea legislaţiei comunitare privind achiziţiile publice

2.   consideră că statele membre ar trebui să profite din plin de ajutorul Comisiei în ceea ce priveşte procesul de transpunere;

3.   consideră că, în vederea supravegherii într-un mod mai eficient a transpunerii tardive şi incorecte, Comisiei ar trebui să i se acorde resurse umane;

4.   subliniază faptul că statele membre ar trebui să facă schimb de cunoştinţe şi bune practici, în mod activ, în ceea ce priveşte transpunerea legislaţiei privind achiziţiile publice şi îmbunătăţirea cooperării cu Comisia în acest domeniu;

5.   consideră că transpunerea inconstantă a elementelor opţionale ale directivei privind sectorul public ar putea avea un efect advers asupra pieţei interne şi, în consecinţă, încurajează statele membre să ia în considerare adoptarea tuturor opţiunilor de flexibilitate; subliniază, în special, că aceste opţiuni ar putea reduce riscul practicilor ilegale;

6.   în consecinţă, invită Comisia să efectueze un studiu pentru a evalua impactul transpunerii nearmonizate a elementelor opţionale ale directivei privind sectorul public asupra licitaţiilor transfrontaliere din cadrul UE;

7.   invită statele membre care nu au făcut încă acest lucru, să acorde autorităţilor lor publice mijloacele legale necesare pentru a coopera în mod nebirocratic în cadrul oferit de parteneriatul public-public, asigurând astfel securitatea juridică necesară pentru ca autorităţile publice să acţioneze în conformitate cu legislaţia comunitară, în special cu directivele privind achiziţiile publice şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;

Aplicarea legislaţiei comunitare privind achiziţiile publice

8.   consideră cu fermitate că încălcările normelor ar putea fi reduse în cazul în care statele membre şi Comisia ar introduce practici de natură să implice o colaborare mai strânsă; încurajează deci statele membre şi Comisia să promoveze în mod activ schimburile neoficiale încă din faza incipientă;

9.   consideră că, având în vedere numărul însemnat de încălcări ale dreptului comunitar, Comisiei ar trebui să i se pună la dispoziţie suficiente resurse umane pentru a asigura o supraveghere mai eficientă a aplicării legislaţiei privind achiziţiile publice;

10.   solicită statelor membre să furnizeze Comisiei date suficiente referitoare la aplicarea directivelor privind achiziţiile publice; mai mult, îndeamnă statele membre şi Comisia să lucreze împreună în vederea sporirii capacităţii pentru o mai bună culegere a datelor şi pentru o mai bună supraveghere a problemelor privind transpunerea şi aplicarea;

11.   solicită înfiinţarea unor agenţii naţionale de consultanţă în domeniul achiziţiilor publice, care să ajute autorităţile contractante în aplicarea corectă a normelor privind achiziţiile publice şi care să îi ajute pe ofertanţi, în special întreprinderile mici şi mijlocii, să participe la licitaţii pentru contracte de achiziţii publice;

12.   solicită statelor membre să îşi concentreze eforturile naţionale asupra detectării şi sancţionării practicilor ilegale şi a asigurării respectării tuturor hotărârilor judecătoreşti naţionale şi a deciziilor CJCE;

13.   subliniază faptul că mecanismele neoficiale de soluţionare a litigiilor pot fi complementare căilor de atac oficiale referitoare la achiziţiile publice şi ar trebui să beneficieze de o vizibilitate mai mare;

14.   încurajează cu fermitate statele membre să coordoneze şi să simplifice tehnicile de achiziţionare electronice pentru a facilita accesul la astfel de achiziţii publice;

15.   salută publicarea broşurii Comisiei privind aplicarea criteriilor de mediu;

16.   salută realizarea studiului Comisiei în curs de elaborare privind aplicarea criteriilor sociale în vederea asigurării aplicării corecte şi eficiente a acestor criterii; solicită publicarea unui ghid privind aplicarea criteriilor sociale, la finalizarea studiului;

Ameliorarea celor mai bune practici în sectorul achiziţiilor publice

17.   consideră că statele membre ar trebui să dedice o capacitate mai mare ridicării nivelului de profesionalism în sectorul achiziţiilor publice şi diseminării celor mai bune practici la nivel naţional, pentru a asigura aplicarea consecventă şi echitabilă a normelor privind achiziţiile publice de către toate autorităţile contractante şi în sectoare guvernate de norme caracterizate de mai puţină claritate, în special în cazul achiziţiilor publice care ies din câmpul de aplicare al directivelor privind achiziţiile publice;

18.   subliniază faptul că formarea sistematică de profesionişti în domeniul achiziţiilor publice în întreaga UE ar îmbunătăţi transparenţa măsurilor şi procedurilor de aplicare naţionale în sectorul achiziţiilor publice din întreaga UE;

19.   subliniază faptul că este necesară o schimbare în sectorul achiziţiilor publice pentru a trece de la o abordare bazată pe buget la o abordare concentrată asupra rezultatelor, luând în considerare costurile întregului ciclu de proiect şi solicitând profesioniştilor contractanţi să îşi dezvolte competenţe manageriale şi economice solide;

20.   încurajează Comisia ca, în parteneriat cu statele membre, să îmbunătăţească diseminarea la nivelul UE de cunoştinţe în domeniul achiziţiilor publice;

21.   încurajează realizarea, la nivel naţional, de "conferinţe-vitrină" în sectorul achiziţiilor publice, în care să fie prezentate cele mai bune proiecte de achiziţii publice, precum şi dezvoltarea şi coordonarea activităţii reţelelor europene pentru schimbul celor mai bune practici în sectorul achiziţiilor publice;

22.   încurajează statele membre să recurgă la achiziţii publice înainte de comercializare, bazate pe partajarea riscurilor şi a beneficiilor între cumpărători şi furnizori, în vederea elaborării unor soluţii inovatoare pentru a aborda probleme specifice de interes public şi, respectiv, ca instrument eficient de stimulare a inovaţiei în Uniunea Europeană;

Concluzie

23.   recomandă Comisiei să propună un plan de acţiune pentru a încuraja statele membre să îşi îndeplinească obligaţia legată de rezolvarea problemelor persistente şi a celor noi privind transpunerea şi aplicarea legislaţiei din sectorul achiziţiilor publice, concentrându-se asupra atribuirilor directe ilegale şi a transpunerii tardive sau incorecte;

o
o   o

24.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Curţii de Justiţie, Ombudsmanului European, precum şi parlamentelor statelor membre.

(1) OJ L 209, 24.7.1992, p. 1. (2) OJ L 199, 9.8.1993, p. 1. (3) OJ L 199, 9.8.1993, p. 54. (4) OJ L 199, 9.8.1993, p. 84. (5) OJ L 328, 28.11.1997, p. 1. (6) OJ L 101, 1.4.1998, p. 1. (7) OJ C 321, 31.12.2003, p. 1. (8) OJ L 134, 30.4.2004, p. 1. (9) OJ L 134, 30.4.2004, p. 114.