Parlamentul European,

–   având în vedere Declaraţia Mileniului din 8 septembrie 2000, care stabileşte Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM-uri) drept criterii convenite în comun de comunitatea internaţională pentru eliminarea sărăciei,

–   având în vedere Rapoartele succesive privind dezvoltarea umană elaborate de Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 12 aprilie 2005 privind rolul Uniunii Europene în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM-uri)(1),

–   având în vedere Declaraţia de la Roma privind armonizarea, adoptată la 25 februarie 2003 ca urmare a Forumului la nivel înalt privind armonizarea, şi Declaraţia de la Paris privind eficienţa ajutorului, adoptată la 2 martie 2005 ca urmare a Forumului la nivel înalt privind punerea în aplicare, alinierea şi rezultatele (denumită în continuare "Declaraţia de la Paris"),

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european" (denumit în continuare "Consensul european pentru dezvoltare"), semnată la 20 decembrie 2005(2),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Strategia UE pentru Africa: spre un pact euro-african pentru accelerarea dezvoltării Africii" (COM(2005)0489),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 17 noiembrie 2005 privind o strategie de dezvoltare pentru Africa(3),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de instituire a unui instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare(4) (denumit în continuare "Instrument de cooperare pentru dezvoltare" (ICD)),

–   având în vedere rapoartele anuale ale Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind aplicarea Declaraţiei Mileniului, ultimul dintre acestea datând din iulie 2006,

–   având în vedere raportul Grupului de lucru al Proiectului Mileniului al ONU, condus de profesorul Jeffrey Sachs, intitulat "Investind în dezvoltare: un plan practic pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului",

–   având în vedere Raportul Conferinţei ONU pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), intitulat "Ţările cel mai puţin dezvoltate 2002: ieşind din capcana sărăciei",

–   având în vedere rapoartele anuale ale UNICEF privind situaţia copiilor lumii şi Convenţia ONU privind drepturilor copilului din 1989,

–   având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene privind "Raportul Comisiei privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului 2000–2004" (SEC(2004)1379),

–   având în vedere Raportul anual de monitorizare globală a ODM al Băncii Mondiale şi al Fondului Mondial Internaţional (FMI), ultimul fiind publicat în aprilie 2007,

–   având în vedere Raportul de cooperare pentru dezvoltare din 2006 al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică,(OCDE) ultimul fiind publicat în martie 2007,

–   având în vedere declaraţiile finale şi concluziile conferinţelor internaţionale, în special Conferinţa internaţională privind finanţarea pentru dezvoltare (Monterrey, 2002), Reuniunea mondială la nivel înalt din 2005 (New York, 2005), Reuniunea mondială la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă (Johannesburg, 2002), a treia Conferinţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind ţările cel mai puţin dezvoltate (Bruxelles, 2001), a patra Conferinţă ministerială a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) (Doha, 2001), Conferinţa internaţională privind populaţia şi dezvoltarea (CIPD) (Cairo, 1994), sesiunea specială a Adunării Generale a ONU din 1999 pentru analizarea progresului către atingerea obiectivelor CIPD ("Cairo + 5") şi Forumul mondial al educaţiei (Dakar, 2000),

–   având în vedere rezervele naţionale exprimate de statele membre ale UE în declaraţiile finale şi concluziile conferinţelor menţionate mai sus,

–   având în vedere angajamentele luate de către Consiliul European de la Barcelona din martie 2002, înaintea Conferinţei de la Monterrey,

–   având în vedere angajamentele privind volumul ajutoarelor, ajutoarele pentru Africa Subsahariană şi calitatea acestora, luate de G8 în cadrul Reuniunii la nivel înalt de la Gleneagles din 2005,

–   având în vedere cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului de lucru II al Comisiei interguvernamentale privind schimbările climatice, intitulat "Schimbările climatice 2007: impacturi, adaptare şi vulnerabilitate" (denumit în continuare "Al patrulea raport de evaluare privind schimbările climatice"),

–   având în vedere raportul final al Raportului Stern privind economia schimbărilor climatice,

–   având în vedere concluziile UNDP, ale Proiectului Mileniului al ONU şi ale Băncii Mondiale în raportul lor pe 2006 privind Energia şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM-uri),

–   având în vedere articolele 177-181 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată Ajutorul UE: "Mai substanţial, mai eficient şi mai rapid" (COM(2006)0087),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Creşterea impactului ajutorului UE: un cadru comun pentru elaborarea documentelor de strategie de ţară şi de programare multianuală comună" (COM(2006)0088),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Accelerarea ritmului progreselor înregistrate în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului – Finanţare pentru dezvoltare şi eficienţa ajutorului" (COM(2005)0133),

–   având în vedere concluziile reuniunii Consiliului pentru afaceri generale şi relaţii externe (GAERC) din 10-11 aprilie 2006 privind finanţarea pentru dezvoltare şi eficienţa ajutorului european,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Codul de conduită al UE în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare " (COM(2007)0072),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 6 aprilie 2006 privind eficienţa ajutorului şi corupţia în ţările în curs de dezvoltare(5),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind asistenţa bugetară pentru ţările în curs de dezvoltare(6),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0220/2007),

A.   întrucât anul 2007 marchează etapa intermediară către îndeplinirea ODM-urilor în 2015 şi, prin urmare, oferă o oportunitate unică pentru a analiza ceea ce rămâne de făcut;

B.   întrucât în Africa Subsahariană multe ţări nu sunt în grafic pentru a atinge vreunul dintre ODM-uri şi, de asemenea, în multe ţări cu venit mediu există regiuni şi grupuri etnice compuse din milioane de persoane care realizează progrese insuficiente;

C.   întrucât Consiliul European a convenit în mai 2005, în legătura cu agenda pentru Reuniunea la nivel înalt a G8 de la Gleneagles din iulie 2005, ca 0,7% din venitul naţional brut (VNB) să fie donat ca asistenţă oficială pentru dezvoltare (ODA) până în 2015, şi că această creştere a ajutorului reprezintă o condiţie fundamentală pentru atingerea ODM-urilor;

D.   întrucât Comisia pentru asistenţă pentru dezvoltare a OCDE (DAC) permite ca scutirile de datorii să fie considerate contribuţiile ODA ale ţărilor donatoare, chiar dacă aceasta nu reprezintă un transfer de resurse noi de la donator la ţările beneficiare;

E.   întrucât scutirea de datorii reprezintă unul dintre obiectivele ODM 8, care se orientează în mod specific către "abordarea cuprinzătoare a problemelor legate de datoriile ţărilor în curs de dezvoltare prin măsuri naţionale şi internaţionale care să determine durabilitatea datoriilor pe termen lung";

F.   întrucât 24 de ţări, inclusiv 18 ţări din Africa, au beneficiat până în prezent de anularea datoriilor, dar că este nevoie de un şi mai mare număr de anulări a datoriilor;

G.   întrucât sunt necesare anual 6,9 miliarde EUR pentru ODA în vederea atingerii ODM-urile privind învăţământul primar şi întrucât actuala ODA globală pentru învăţământul primar este în jur de 1,6 miliarde EUR – din care UE contribuie cu 0,8 miliarde EUR;

H.   întrucât finanţarea estimată necesară pentru a atinge ODM-urile privind sănătatea este de 21 miliarde EUR pe an, iar finanţarea actuală acoperă numai 36% din această necesitate şi întrucât, chiar cu o creştere anticipată a ODA a UE până în 2010, fondurile disponibile vor acoperi numai 41% din cele 21 miliarde EUR necesare – lăsând un decalaj de finanţare de 11,9 miliarde EUR pe an;

I.   întrucât, în ciuda progresului semnificativ înregistrat în ultimii ani în învăţământul primar universal, încă mai există 77 de milioane de copii de vârsta şcolii primare care nu sunt şcolarizaţi în prezent, iar obiectivul referitor la corectarea dezechilibrului între sexe în şcolile primare până în anul 2005 nu a fost atins;

J.   întrucât munca copiilor îi privează pe aceştia de dreptul la educaţie, care reprezintă un instrument esenţial pentru generaţiile viitoare în lupta împotriva sărăciei;

K.   întrucât este cel mai puţin probabil ca cele trei ODM-uri privind sănătatea, şi anume cele privind mortalitatea infantilă, mortalitatea maternală şi lupta împotriva HIV/SIDA, tuberculozei şi malariei să fie atinse până în anul 2015;

L.   întrucât, în conformitate cu Raportul ONU pentru anul 2006 privind OMD, în ciuda progresului înregistrat în anumite ţări, rata de infectare cu HIV/SIDA continuă să crească, numărul de persoane infectate crescând de la 36,2 milioane în 2003 la 38,6 milioane în 2005 (dintre care jumătate sunt femei), şi întrucât numărul de decese cauzate de SIDA a crescut, de asemenea, în anul 2005, în ciuda accesului ameliorat la terapiile antiretrovirale;

M.   întrucât, în prezent, peste 90% din fondurile de cercetare în sănătate sunt destinate bolilor care afectează doar 10% din populaţia globului şi întrucât este posibil ca sistemele de brevetare să fi acţionat ca un stimulent pentru cercetare şi dezvoltare în ţările dezvoltate, dar nu şi pentru bolile neglijate care afectează populaţia săracă;

N.   întrucât, conform anumitor estimări, în ţările în curs de dezvoltare există un deficit de aproximativ două milioane de profesori şi un deficit de peste patru milioane de lucrători în domeniul sanitar şi, în majoritatea cazurilor, nu există strategii pentru formarea profesională şi recrutarea acestora;

O.   întrucât dreptul la hrană este esenţial pentru a permite exercitarea tuturor celorlalte drepturi ale omului, iar îndeplinirea sa este o premiză pentru atingerea întregii serii de ODM-uri; întrucât conform raportului ONU din 2006 referitor la ODM-uri, s-a înregistrat un progres prea lent în reducerea foametei, iar cifrele au crescut chiar în ultimii ani şi, în consecinţă, 845 milioane de oameni (17% din populaţia mondială) suferă de foame în fiecare zi şi aproape 16 000 de copii mor zilnic din cauze legate de foamete;

P.   întrucât progresul în soluţionarea problemei subnutriţiei este alarmant de lent şi că 27% din copii sunt subnutriţi, iar 53% din decesele în rândul copiilor sub 5 ani sunt asociate cu subnutriţia;

Q.   întrucât, conform PNUD, cel puţin 19 ţări au finalizat evaluările nevoilor privind ODM-urile şi alte 55 sunt în curs de elaborare a acestora, dar că, până în prezent, niciuna dintre ţările africane cu venituri scăzute nu pune în aplicare aceste strategii;

R.   întrucât studiul de referinţă pentru monitorizarea Declaraţiei de la Paris, care a fost realizat în 2006, a identificat rezultate dezamăgitoare referitoare la punerea în aplicare a garanţiilor privind armonizarea, alinierea şi proprietatea;

S.   întrucât UE, Regatul Unit, Olanda, Suedia, Irlanda, Danemarca şi Germania cresc procentul de fonduri de ajutor cheltuite prin intermediul ajutorului bugetar general;

T.   întrucât calitatea ajutorului pentru dezvoltare este la fel de importantă ca şi cantitatea, având în vedere capacitatea de absorbţie a ţărilor în cauză;

U.   întrucât pentru a se ajunge la un progres în atingerea ODM-urilor este nevoie de acţiuni radicale pentru îndepărtarea cauzelor sărăciei, inclusiv un sistem comercial bazat pe reguli echitabile şi corecte destinat promovării comerţului şi corectării dezechilibrelor existente în comerţul mondial, mai ales în cazurile în care este vorba de Africa;

V.   întrucât Parlamentul, în Rezoluţia sa din 6 iulie 2006 privind comerţul echitabil şi dezvoltarea(7), a recunoscut rolul comerţului echitabil în îmbunătăţirea nivelului de trai al micilor fermieri şi al producătorilor din ţările în curs de dezvoltare, cu condiţia ca acesta să constituie un model durabil de producţie cu profit garantat pentru producător;

W.   întrucât ajutorul îmbunătăţit acordat sectorului privat, în special întreprinderilor mici şi mijlocii, constituie pârghia pentru dezvoltarea şi crearea de pieţe noi, precum şi de noi locuri de muncă;

X.   întrucât atingerea ODM-urilor constituie o prioritate a UE şi întrucât rolul crucial al autorităţilor locale în punerea în aplicare a acestor obiective a fost recunoscut de ONU;

Y.   întrucât aproximativ două miliarde de oameni de pe glob nu au acces la reţelele moderne de energie şi întrucât nicio ţară nu a putut reduce în mod substanţial sărăcia fără creşterea semnificativă a consumului energetic;

Z.   întrucât Raportul Stern mai sus menţionat privind economia schimbărilor climatice şi al patrulea Raport de evaluare privind schimbările climatice au demonstrat în mod neechivoc că schimbările climatice au cel mai mare impact asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi că pentru multe dintre cele mai vulnerabile comunităţi ale lumii, schimbarea climatică este deja o realitate;

AA.   întrucât evaluările preliminare ale Băncii Mondiale indică faptul că va fi nevoie de o sumă anuală de 10-40 miliarde USD pentru ca ţările cele mai sărace să facă faţă schimbărilor climatice şi întrucât contribuţiile la fondurile de adaptare privind Convenţia-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice nu se ridică la mai mult de 150-300 milioane USD anual;

AB.   întrucât statele fragile afectate de conflicte numără numai 9% din populaţia ţărilor în curs de dezvoltare, dar 27% fac parte din persoanele care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă, aproape o treime din totalul ratei de mortalitate infantilă şi 29% din copiii care nu au terminat un ciclu de studii primare în 2005 trăiesc într-un stat fragil;

AC.   întrucât buna guvernare şi capacitatea instituţională îmbunătăţită sunt vitale pentru a asigura servicii sociale de bază, infrastructuri şi securitate pentru cetăţeni;

AD.   întrucât îndeplinirea ODM-urilor nu ar constitui numai un pas imens în reducerea sărăciei şi suferinţei în lume, dar ar servi totodată la demonstrarea abilităţii sistemului internaţional de a stabili şi îndeplini obiectivele practice pentru parteneriatul global,

Mărirea ajutoarelor

1.   subliniază faptul că obiectivul major al cooperării pentru dezvoltare este şi trebuie să fie lupta împotriva sărăciei; subliniază totuşi că această luptă nu se limitează la creşterea materială şi că, prin urmare, construcţia democraţiei şi promovarea drepturilor fundamentale ale omului, a statului de drept şi a principiilor justiţiei, imparţialităţii, transparenţei şi responsabilităţii trebuie să constituie întotdeauna temele centrale ale oricărei astfel de cooperări;

2.   reaminteşte angajamentul luat de ţările G8 la Gleneagles în 2005 privind dublarea ajutorului pentru Africa Subsahariană până în 2010 şi îşi exprimă dezamăgirea că, în conformitate cu OCDE, în cazul în care scutirea de datorii nu ar fi luată în considerare ODA "a stagnat în 2006";

3.   subliniază faptul că, pentru a-şi îndeplini angajamentele financiare faţă de Africa, donatorii G8 vor trebui să furnizeze fiecare câte 15 miliarde EUR suplimentare către Africa până în 2010, mai mult decât nivelurile lor din 2004, dar până acum sunt în afara graficului;

4.   regretă că la recenta reuniune la nivel înalt a G8 de la Heiligendamm, şefii de stat şi de guvern nu au reuşit să garanteze într-o măsură suficientă promisiunile făcute Africii şi este preocupat de faptul că, deşi statele din G8 au reiterat angajamentul lor din 2005 de a mări ODA pentru Africa cu 18,6 miliarde EUR pe an până în 2010, acestea nu s-au angajat să respecte un calendar pentru îndeplinirea acestor promisiuni de ajutor;

5.   subliniază faptul că suma de 44,7 miliarde EUR, care, conform anunţului G8, va fi alocată pentru HIV, sănătate, TBC şi malarie, cuprinde o parte considerabilă din cheltuielile deja existente şi nu este suficientă pentru a face faţă tuturor angajamentelor globale ale ODA în cadrul G8; invită, aşadar, G8 să garanteze că acest angajament este urmat de alte angajamente în alte sectoare ale sănătăţii şi în cele ale educaţiei, comerţului, guvernării şi păcii şi securităţii, pentru a asigura respectarea promisiunilor G8 faţă de Africa;

6.   salută măsura luată de multe state membre ale UE pentru anularea datoriei ţărilor în curs de dezvoltare; îşi exprimă totuşi îngrijorarea că aceste anulări de datorii au mărit artificial cifrele ajutorului acordat de UE cu aproape 30% în 2006, aceasta însemnând că statele membre au cheltuit 0,31% din VNB pe ajutor efectiv anul trecut, ratând obiectivul intermediar colectiv de 0,33%;

7.   solicită Uniunii Europene şi ţărilor G8 să nu fie de acord cu anularea datoriilor şi a scutirilor din statisticile ajutoarelor în conformitate cu Consensul de la Monterrey din 2002 şi cu mai sus-menţionatele Concluzii GAERC din aprilie 2006;

8.   regretă faptul că la mijlocul perioadei de punere în aplicare pentru ODM-urilor, ODA din UE-15 scade ca pondere în VNB de la 0,44% ODA/VNB în 2005 la 0,43% ODA/VNB în 2006;

9.   salută faptul că ajutorul acordat de Comisie a crescut de la 5,7%, la 7,5 miliarde EUR în 2006, reflectând o capacitate de plată îmbunătăţită din nivelul mai ridicat al angajamentelor asumate în ultimii ani;

10.   felicită statele membre care au atins sau au depăşit obiectivul de 0,7% ODA/VNB şi pe acelea care cresc nivelurile reale de ajutor, dar regretă că mai multe state din UE-15 nu au atins cu mult obiectivul intermediar de 0,33% în 2006;

11.   constată că Portugalia, care urmează să găzduiască Reuniunea la nivel înalt UE-Africa în cursul preşedinţiei sale, a atins numai 0,21% ODA/VNB în 2006;

12.   constată că cei care au mărit artificial cel mai mult nivelul ajutorului sunt Austria (57%), Franţa (52%), Italia (44%), Germania (53%) şi Regatul Unit (28%) şi, de asemenea, constată că Germania, care deţine în prezent atât preşedinţia UE, cât şi a G8, nu ar fi îndeplinit obiectivul 0,33% ODA/VNB fără mărirea artificială a ajutorului;

13.   solicită tuturor statelor membre care au rămas în urmă să-şi onoreze promisiunile făcute la Barcelona, Gleneagles şi Monterrey şi să se angajeze urgent în creşterea ajutoarelor reale în 2007; solicită Comisiei să sprijine aceste state membre în planificarea atentă a aspectelor financiare şi organizaţionale pentru creşterea sprijinului viitor în vederea garantării îndeplinirii obiectivului intermediar al UE pentru 2010 de 0,56% VNB;

14.   consideră că revizuirea bugetului, începând cu 2008, ar trebui să ţină seama de rolul din ce în ce mai important al Uniunii Europene pe plan mondial şi să permită creşterea cheltuielilor pentru dezvoltare; în acest context, UE ar putea decide să pună în aplicare noi forme de finanţare a ODM-urilor, în special prin Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi invită BEI să se asigure că această responsabilitate politică privind finanţarea unor astfel de proiecte este extinsă şi în privinţa Parlamentului, ca şi în cazul altor operaţiuni ale BEI;

15.   solicită Comisiei să planifice, în mod foarte clar posibilitatea ca cel de-al zecelea Fond European pentru Dezvoltare (FED) să nu fie ratificat de toate cele 27 de state membre înainte de 2010 şi, prin urmare, ar trebui să se asigure imediat ca, în perioada de tranziţie (2008-2010) fondurile să fie disponibile;

16.   îndeamnă Comisia să continue explorarea surselor inovatoare de finanţare ca moduri alternative de asigurare a fondurilor pentru programele de dezvoltare;

17.   îndeamnă statele membre să realizeze evaluări periodice ale progresului către ţintele ODA şi salută propunerea Comisiei ca statele membre ale UE să pună în aplicare grafice naţionale pentru a se asigura că se află pe calea atingerii ţintelor ODA convenite pentru fiecare ţară până în 2010/2015 şi pentru a ameliora caracterul previzibil pe termen lung al fluxurilor lor de ajutor;

18.   îndeamnă UE şi G8 să recunoască importanţa din ce în ce mai mare a noilor donatori, în special China, şi să-i angajeze pe aceştia într-un dialog privind abordările şi normele pentru asistenţa externă, inclusiv importanţa de a aplica norme şi standarde convenite pe plan internaţional în transpunerea ajutoarelor;

19.   solicită statelor G8 să disocieze întregul ajutor de interesele lor economice naţionale, observând că G8 direcţionează în prezent 29% din ajutorul său de grup către ţările în curs de dezvoltare, spre deosebire de media totală a donatorilor, de 24%;

Scutirea de datorii

20.   subliniază că este posibil ca 60 de ţări să necesite anularea tuturor datoriilor ca să aibă o şansă de realizare a ODM-urilor şi că există încă mai multe ţări care solicită scutiri de datorii, inclusiv un număr de ţări cu "datorii odioase", precum cele contractate de fostul regim apartheid din Africa de Sud;

21.   salută evaluarea Băncii Mondiale conform căreia ţările care beneficiază de o scutire de datorii conform Iniţiativei pentru ţările sărace puternic îndatorate (HIPC) şi-au dublat, între anii 1999 şi 2005, cheltuielile pentru planurile de reducere a sărăciei;

22.   solicită ţărilor să îşi îndeplinească obligaţiile privind utilizarea fondurilor eliberate în urma scutirii de şi anulării datoriilor în mod transparent şi responsabil şi susţine în continuare că scutirea de datorii nu ar trebui aplicată doar dacă există un consens larg în parlament şi în rândul organizaţiilor societăţii civile în legătură cu neîndeplinirea standardelor de transparenţă şi responsabilitate;

23.   subliniază că durabilitatea datoriilor pe termen lung depinde de politici de împrumut responsabile, de asigurarea unor fonduri corespunzătoare, de menţinerea unor politici economice sănătoase, de gestiunea consolidată a datoriilor şi de responsabilitatea sănătoasă a parlamentelor şi a opiniei publice la contractarea împrumuturilor, precum şi de rentabilitatea exportului şi, în special, de diversificarea exportului;

24.   solicită statelor membre care ataşează scutirii de datorii condiţii structurale dăunătoare, precum privatizarea, restructurarea sectorială, liberalizarea financiară şi a comerţului şi raportarea la obiectivele macroeconomice ale FMI să pună capăt acestei practici;

25.   solicită tuturor donatorilor şi creditorilor să facă astfel încât toate informaţiile legate de împrumuturi şi anularea datoriilor să fie disponibile şi uşor accesibile în ţările partenere şi să insiste pentru aceeaşi transparenţă şi în cazul creditorilor comerciali;

26.   solicită statelor membre să acţioneze pe "partea de demascare" a corupţiei, prin anchetarea, acuzarea şi includerea pe lista neagră a mituitorilor şi să protejeze ţările sărace împotriva "fondurilor vultur";

27.   solicită Băncii Mondiale să pună la dispoziţia ţărilor care se străduiesc să îndeplinească ODM-urile mai multe fonduri preferenţiale;

Finanţarea dezvoltării umane şi sociale

28.   îndeamnă UE să îşi mărească angajamentele ODA pentru educaţie pentru a umple golul de finanţare de 5,6 miliarde EUR şi având în vedere că principala dificultate care se pune pentru iniţiativa "Educaţie pentru toţi – Fast Track" este lipsa de finanţare externă, felicită Comisia pentru eforturile pe care le-a întreprins pentru ca donatorii să-şi mărească angajamentele, dar deplânge faptul că, dacă angajamentele luate cu ocazia Conferinţei donatorilor, care a avut loc la Bruxelles, la 2 mai 2007 ar trebui să permită unui milion de copii să meargă la şcoală, mai rămân încă alte 76 de milioane copii care nu sunt şcolarizaţi;

29.   invită UE să-şi mărească procentul ODA global de 6,6% pentru sănătate pentru a acoperi lipsa de finanţare de 11,9 miliarde EUR pe an din totalul estimat de 21 miliarde EUR necesar pentru a acoperi nevoile globale în domeniul sănătăţii şi solicită susţinerea continuă, în creştere şi previzibilă a Fondului Global de luptă împotriva SIDA, a tuberculozei şi a malariei;

30.   invită Uniunea Africană (UA) să-şi continue sprijinul pentru Declaraţia de la Abuja din 2001 care confirmă că ţările ar trebui să aloce cel puţin 15% din bugetele lor naţionale pentru sănătate, dar regretă faptul că numai două state africane au îndeplinit această promisiune;

31.   subliniază faptul că guvernele ţărilor în curs de dezvoltare au făcut un progres real în ultimii zece ani în privinţa creşterii investiţiilor în sănătate şi educaţie, dar că în anumite cazuri promisiunile nu au fost îndeplinite şi solicită acestor guverne să stabilească un grafic pentru atingerea obiectivului de învestire a cel puţin 20% din bugetele guvernamentale în educaţie şi a obiectivului de învestire de 15% din bugetele guvernamentale în sănătate;

32.   solicită Curţii de Conturi să pună în aplicare în 2008 un control al angajamentului în cadrul ICD, ca până în 2009 să fie alocate 20% din toate ODA ale UE, sănătăţii de bază şi educaţiei primare şi secundare;

Priorităţi în dezvoltarea umană şi socială

33.   subliniază că este prioritară asigurarea ca acei copii "inaccesibili" - cei proveniţi din state fragile, afectate de conflicte, cei cu handicap, din regiuni îndepărtate, proveniţi din familii afectate de sărăcie cronică sau cei excluşi din motive etnice – să-şi poată exercita dreptul la educaţie primară;

34.   solicită UE să acorde o atenţie urgentă educaţiei în statele fragile afectate de conflicte, care primesc în mod curent mai puţin de o cincime din ajutorul global pentru educaţie, în ciuda faptului că aceste ţări reprezintă căminul a mai mult de jumătate din copiii lumii, care sunt privaţi de educaţie şi invită în special Biroul de Ajutor Umanitar al Comisiei Europene (ECHO) să urmeze orientări clare privind sprijinul ECHO pentru educaţie în situaţii de urgenţă;

35.   solicită UE să asiste ţările în procesul de construcţie a capacităţii naţionale de urmărire a rezultatelor şcolare, cu scopul de a se asigura că accesul extins la educaţie oferă şi o educaţie de calitate;

36.   deplânge faptul că, în fond, nicio ţară din Africa nu se află pe calea realizării ODM-urilor privind sănătatea maternală şi sănătatea copilului;

37.   observă că progresul înregistrat privind mortalitatea infantilă rămâne în urma altor ODM-uri, în ciuda disponibilităţii unor intervenţii simple şi ieftine care pot preveni milioane de decese în fiecare an şi subliniază că terapia de rehidratare orală, baldachinele tratate cu insecticide, alăptatul la sân, precum şi antibioticele comune pentru infecţiile respiratorii pot preveni aproximativ 63% din decesele infantile;

38.   consideră că infrastructura de îngrijire medicală merită un sprijin financiar stabil şi pe termen lung din partea bugetelor naţionale şi a asistenţei internaţionale pentru a îndeplini ODM-urile privind sănătatea, precum reducerea ratei de mortalitate infantilă prin creşterea imunizării, reducerea mortalităţii maternale prin creşterea accesului la personal calificat, susţinerea cercetării, a dezvoltării şi a accesului la noi diagnostice şi terapii, furnizarea de apă potabilă şi servicii de salubrizare, creşterea semnificativă pentru atingerea obiectivului de acces universal la prevenirea, tratamentul, îngrijirea şi susţinerea HIV/SIDA, a malariei, a tuberculozei şi a altor boli până în 2010, inclusiv pentru populaţiile marginalizate şi a celor mai vulnerabile la bolile infecţioase;

39.   solicită comunităţii internaţionale de donatori să sprijine ţările în curs de dezvoltare pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a programelor de acţiune cuprinzătoare în domeniul sănătăţii, pentru abordarea unor aspecte precum nevoia de a asigura o finanţare durabilă pentru infrastructura şi salariile din domeniul sănătăţii, creşterea investiţiilor în formarea profesională şi evitarea unui exod excesiv de inteligenţă prin migrarea muncitorilor cu înaltă calificare din domeniul sănătăţii;

40.   salută Declaraţia de la Johannesburg a celei de-a treia sesiuni ordinare a Conferinţei Miniştrilor Sănătăţii din Uniunea Africană din 9-13 aprilie 2007 privind Consolidarea sistemelor de sănătate pentru echitate şi dezvoltare, ca o iniţiativă importantă pentru îndeplinirea ODM-urilor în domeniul sănătăţii; solicită Uniunii Europene să sprijine statele membre ale UA în procesul de punere în aplicare a programelor bazate pe această declaraţie;

41.   îndeamnă Uniunea Europeană să rămână în avangarda eforturilor de susţinere a drepturilor la sănătate sexuală şi reproductivă prin menţinerea nivelurilor de finanţare pentru punerea în aplicare a Planului de acţiune al Conferinţei internaţionale privind populaţia şi dezvoltarea (CIPD) şi regretă că în timp ce Africa Subsahariană înregistrează cele mai mari rate de mortalitate maternală, aceasta înregistrează, de asemenea, cea mai scăzută rată de utilizare a mijloacelor contraceptive din lume (19%), iar 30% din totalul deceselor maternale de pe continent sunt cauzate de avorturi nesigure;

42.   subliniază că ONU plănuieşte să adopte o nouă ţintă pentru ODM 5 privind accesul universal la sănătatea sexuală şi reproductivă şi, prin urmare, ia notă de Planul de acţiune de la Maputo pentru operaţionalizarea cadrului de politică continentală pentru sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive 2007-2010, adoptat în sesiunea specială a Conferinţei Miniştrilor Sănătăţii din Uniunea Africană din 18-22 septembrie 2006;

43.   subliniază nevoia urgentă de a aborda violenţa bazată pe gen în toate formele, deoarece violenţa are impact asupra accesului fetelor la educaţie şi sănătate şi constituie, de asemenea, unul din factorii determinanţi ai pandemiei HIV şi, prin urmare, este o barieră principală în calea obţinerii unei egalităţi între sexe în ţările în curs de dezvoltare;

44.   solicită Comisiei să accelereze ritmul angajamentului asumat de a combate HIV/SIDA în ţările în curs de dezvoltare şi să se asigure că cei mai afectaţi beneficiază de un acces şi mai bun, la preţuri accesibile, la resursele şi politicile de prevenire, la tratamentele antiretrovirale şi la serviciile medicale (infrastructură, personal şi medicamente) capabile să facă faţă cererii în creştere;

45.   notează faptul că ODM-urile depind, în principal, de stoparea epidemiei de HIV/SIDA şi solicită Comisiei să acorde prioritate maximă abordării acestei pandemii globale prin sprijinirea unei acţiuni intensificate şi cuprinzătoare; subliniază faptul că acţiunea ar trebui să asigure accesul universal la prevenirea şi tratamentul existente, precum şi investiţii corespunzătoare în dezvoltarea şi accesul universal la o gamă largă de tehnologii de prevenire inclusiv microbiocide şi vaccinuri; şi invită Uniunea Europeană să promoveze participarea lărgită a industriei, un efort ştiinţific mai coordonat, precum şi politici şi programe care accelerează testarea de noi microbiocide şi vaccinuri;

46.   solicită Uniunii Europene să suplimenteze fondurile pentru a se asigura că progresul în ştiinţa şi biomedicina de bază are drept rezultat medicamente, vaccinuri noi şi accesibile, precum şi diagnostice pentru boli neglijate; să sprijine fazele de dezvoltare ale sectorului de cercetare şi dezvoltare şi să asigure utilizarea de noi produse de către populaţiile neglijate concomitent cu respectarea dispoziţiilor TRIPS;

47.   solicită Uniunii Europene să susţină punerea integrală în aplicare a Declaraţiei de la Doha privind Acordul TRIPS şi Sănătatea Publică a Conferinţei Ministeriale a OMC din 9-14 noiembrie 2001, şi să se asigure că medicamentele sunt accesibile pentru acele ţări în curs de dezvoltare care iau într-adevăr măsuri în conformitate cu Declaraţia de la Doha şi solicită, de asemenea, Uniunii Europene să furnizeze asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare pentru punerea în aplicare a măsurilor pro sănătate publică în legislaţia privind brevetele;

48.   evidenţiază necesitatea unei revizuiri cuprinzătoare a acelor sisteme în vigoare care nu reuşesc să rezolve problema privind accesul la medicamente, aceasta incluzând prezentarea de recomandări către OMC de modificare a normelor sale care guvernează exportul de medicamente cu licenţă obligatorie, cunoscute sub denumirea "Decizia de la 30 august";

49.   subliniază faptul că, potrivit unor anumite estimări, două milioane de profesori şi peste 4 milioane de lucrători în domeniul sănătăţii trebuie recrutaţi în vederea concretizării obiectivelor programului "Sănătate şi educaţie pentru toţi" şi că 10 miliarde EUR trebuie investite în fiecare an în formare profesională şi salarii pentru profesori de calitate şi personal din domeniul sanitar;

50.   solicită guvernelor ţărilor sărace să stabilească, în colaborare cu sindicatele, salarii demne pentru lucrătorii din domeniul sanitar şi profesorii existenţi;

51.   solicită guvernelor ţărilor sărace să asigure o reprezentare şi o supraveghere parlamentară şi cetăţenească în monitorizarea serviciilor publice şi să faciliteze participarea societăţii civile şi a autorităţilor locale la procesele de planificare şi buget la nivel local şi naţional, inclusiv acorduri şi contracte semnate cu donatorii;

52.   subliniază că în unele ţări gradul de subnutriţie este în creştere şi că pentru întreaga Africă, încă aproximativ 3,7 milioane de copii vor fi subnutriţi în 2015 faţă de prezent şi solicită Uniunii Europene să revizuiască şi să evalueze dacă investiţiile sale indirecte abordează eficient aspectul legat de subnutriţie;

53.   invită comunitatea internaţională a donatorilor să-şi dubleze eforturile şi să coordoneze politicile specifice pentru abordarea foametei cronice şi să garanteze siguranţa alimentară, adoptând o abordare de ansamblu care să soluţioneze multiplele cauze profunde ale problemei; îndeamnă guvernele să îşi onoreze obligaţiile de a respecta, proteja şi asigura dreptul la hrană, în special prin garantarea accesului tuturor la hrană;

54.   solicită donatorilor din UE să înceapă imediat utilizarea de indicatori conveniţi la nivel internaţional privind nutriţia pentru a raporta progresul obţinut în domeniul siguranţei alimentare, dispozitivelor de protecţie socială, guvernării, apei, salubrităţii şi sănătăţii;

Cooperarea pentru dezvoltare concentrată pe calitatea ajutorului şi sărăcie

55.   insistă ca Comisia şi statele membre să utilizeze mai sus-menţionatul Cod de conduită în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare pentru a se asigura că cheltuielile şi programele în domeniul sănătăţii şi educaţiei sunt mai bine coordonate şi pentru a garanta un accent îmbunătăţit asupra ţărilor care nu primesc ajutoare, inclusiv ţările în situaţii de criză şi statele fragile;

56.   îndeamnă toate statele membre să pună în aplicare pe deplin mai sus-menţionata Declaraţie de la Paris privind eficienţa ajutorului şi subliniază că Uniunea Europeană trebuie să depună mai multe eforturi în legătură cu responsabilitatea reciprocă, proprietatea ţărilor partenere şi reforma asistenţei tehnice deoarece statele membre DAC au înregistrat rezultate slabe în aceste trei domenii, conform ultimului studiu de bază al OCDE privind punerea în aplicare a Declaraţiei de la Paris;

57.   solicită UE să îşi susţină partenerii în construirea propriei capacităţi interne de conducere a unui proces coerent de gestiune a dezvoltării, deoarece aceasta rămâne cel mai important lucru în asigurarea proprietăţii de drept a ţărilor şi a conducerii propriului proces de dezvoltare;

58.   consideră că micro-finanţarea reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente în lupta împotriva sărăciei deoarece îi îndreptăţeşte chiar pe săraci să participe activ la această luptă;

59.   subliniază faptul că principala modalitate de a combate sărăcia şi de a permite femeilor şi bărbaţilor să-şi ia soarta în propriile mâini este de a le garanta un loc de muncă productiv şi de calitate, cu un venit decent;

60.   consideră că priorităţile specifice egalităţii între sexe şi drepturile copiilor trebuie reconsiderate în politica de dezvoltare a UE, ca drepturi de bază şi ca parte a criteriilor de guvernare aplicate în conformitate cu Acordul de la Cotonou(8) şi cu alte acorduri;

61.   salută Parteneriatul CE/ONU privind egalitatea între sexe pentru dezvoltare şi pace care a fost lansat recent, cu scopul de a garanta că aspectele legate de sexe nu sunt lăsate pe plan secundar în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi revizuirea Declaraţiei de la Paris;

62.   consideră că documentele strategice de reducere a sărăciei (PSRP) şi documentele strategice de ţară (CPS) sunt instrumente potenţiale importante pentru atingerea ODM-urilor, dar că acestea ar trebui elaborate, puse în aplicare, supravegheate şi evaluate în consultare cu parlamentele din statele ACP şi statele membre, Parlamentul, societatea civilă şi autorităţile locale şi ar trebui să se concentreze pe atingerea ODM-urilor;

63.   îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu lipsa de flexibilitate în programarea CE care defineşte priorităţi limitate la începutul unui ciclu de programare şi apoi nu permite susţinerea de noi aspecte, chiar dacă acest lucru este solicitat direct de către guvernele partenere;

64.   subliniază faptul că obiectivul pe termen lung al cooperării pentru dezvoltare trebuie să fie acela de creare a condiţiilor pentru o dezvoltare durabilă economică, socială şi de mediu; subliniază, în acest context, necesitatea de a promova parteneriatele public-private de creştere a iniţiativei, inclusiv măsuri de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii în vederea creşterii productivităţii şi nivelului de ocupare a forţei de muncă;

65.   subliniază potenţialul ridicat al investiţiilor străine directe pentru dezvoltare, creştere economică durabilă, transfer de know-how, spiritul întreprinzător şi tehnologie, precum şi crearea de locuri de muncă; subliniază, în acest context, importanţa unui climat transparent, previzibil şi favorabil pentru investiţii, reducerea birocraţiei pentru mediul de afaceri, respectarea drepturilor de proprietate, promovarea concurenţei şi lupta pentru politici macro-economice solide;

66.   solicită donatorii şi beneficiarii să susţină datele îmbunătăţite pentru punerea în aplicare şi supravegherea ODM-urilor;

67.   solicită Comisiei să garanteze că atunci când fondurile sunt cheltuite pe infrastructură, reducerea sărăciei rămâne obiectivul principal al tuturor proiectelor;

68.   recunoaşte că fondurile şi facilităţile UE actuale de tipul Facilităţii pentru infrastructură, facilităţii pentru apă şi facilităţii pentru energie abordează aspecte importante;

69.   solicită Uniunii Europene să consolideze parteneriatele pe care le are cu ţările în curs de dezvoltare astfel încât să încurajeze responsabilitatea şi obligaţiile reciproce, prin stabilirea de repere previzibile şi termene limită pentru creşterea ODA, în vederea facilitării planurilor ţărilor beneficiare pentru creşterea investiţiilor publice;

70.   subliniază că trebuie utilizate toate mijloacele în vederea atingerii ODM-urilor şi că acest lucru necesită parteneriate cât mai largi ale părţilor interesate, în special cu parlamentele naţionale ale ţărilor în curs de dezvoltare, cu societatea civilă, autorităţile locale şi partenerii privaţi;

71.   are încredere că se va ajunge la un acord în timpul elaborării Strategiei Comune Africa-UE privind importanţa fundamentală a atingerii ODM-urilor până în 2015;

Sprijinul bugetar general

72.   insistă ca UE şi guvernele partenere să garanteze că sprijinul bugetar va lua întotdeauna forma ajutoarelor de la buget care acordă fonduri pentru un sector specific în care acestea ar trebui cheltuite, să utilizeze ţintele legate de sărăcie care măsoară direct rezultatul politicilor în locul intrărilor şi ieşirilor de la buget, să pună în aplicare mecanisme şi instrumente de supraveghere pentru a garanta că un procent corespunzător în ajutorul de susţinere de la bugetul general susţine nevoile de bază, în special sănătatea şi educaţia; subliniază că acestea ar trebui însoţite de susţinere pentru crearea de capacităţi şi subliniază că 0,5% din susţinerea acordată de la buget ar trebui rezervată în mod exclusiv pentru organele de supraveghere ale societăţii civile;

73.   solicită UE să sprijine o gestiune coerentă a ODM-urilor a sprijinului bugetar general în diverse părţi ale executivului şi ale legislativului şi să asigure sprijin pentru cercetarea atentă de către societatea civilă, parlamentari şi autorităţile locale a sprijinului bugetar pentru a asigura o legătură puternică şi clară între sprijinul bugetar şi atingerea ODM-urilor;

74.   solicită participarea parlamentelor naţionale şi a societăţii civile la supravegherea bugetară eficientă sub forma unor studii de urmărire a cheltuielilor publice (PETS) care să facă o comparaţie detaliată între "intrări" şi "ieşiri" pe baza criteriilor DAC;

75.   solicită UE să crească ponderea ajutoarelor cheltuite printr-un sprijin bugetar direct pentru acele ţări care au făcut dovadă de bună guvernare, respectarea drepturilor omului şi principiile democraţiei;

76.   subliniază faptul că sprijinul bugetar în forma sa comună este în esenţă un alt acord pe termen scurt între donatori şi guverne, cu câteva acorduri care depăşesc trei ani şi solicită donatorilor să prelungească termenul angajamentului pe care îl fac, posibil de-a lungul liniilor propuse de Comisie pentru "Contractele ODM" care implică angajamente pe şase ani şi înţelegeri clare şi claritate cu privire la momentul şi modul în care un astfel de sprijin va fi suspendat;

77.   solicită ţărilor să se concentreze asupra implicaţiilor sprijinului bugetar general pentru egalitatea femeilor şi relaţiile dintre sexe deoarece creşterile globale ale finanţării nu depăşesc neapărat accesul şi statutul inegal al grupurilor marginalizate, inclusiv femei şi persoane cu handicap;

Guvernare

78.   reaminteşte că Acordul de la Cotonou dispune de un cadru pentru dialog între UE şi statele ACP cu privire la aspecte legate de guvernare şi solicită UE să consolideze acest cadru în locul adăugării de noi iniţiative, strategii şi politici;

79.   regretă faptul că Comunicarea Comisiei privind guvernarea în cadrul consensului european pentru dezvoltare (COM(2006)0421) care propune o tranşă de stimulare pentru sprijinul bugetar, reduce ODM-urile la doar unul din douăzeci şi trei de indicatori, cu alţi indicatori precum liberalizarea comerţului, lupta împotriva terorismul şi migraţia care sunt irelevanţi pentru punerea în aplicare a ODM-urilor, şi consideră că instrumentul de guvernare ar trebui să se concentreze asupra angajamentului ţării partenere de punere în aplicare a ODM-urilor;

80.   îndeamnă Comisia să profite de oportunitatea prezentată de revizuirea din 2008 a abordării guvernării pentru a asculta părerile parlamentelor din Europa şi Africa şi ale organizaţiilor societăţii civile, precum şi ale guvernelor statelor membre şi africane, şi pentru a adapta abordarea sa de guvernare în consecinţă;

81.   reaminteşte guvernelor ţărilor în curs de dezvoltare că progresul în atingerea ODM-urilor este adesea împiedicat de corupţia endemică, proasta guvernare şi strategii de asistenţă medicală îndoielnice şi accentuează faptul că sărăcia nu va fi niciodată eliminată dacă insuficienţele sistemice care o cauzează nu sunt recunoscute ca atare, atacate şi eliminate;

82.   recomandă ţărilor în curs de dezvoltare să îşi îmbunătăţească propriul potenţial de prosperitate prin instituirea de programe de liberalizare economică, în special în domeniul drepturilor de proprietate, ce ar elibera imediat capital substanţial pentru investiţii imediate – fapt care prin el însuşi ar înlesni atingerea timpurie a OMD-urilor;

83.   recomandă tuturor donatorilor bilaterali şi multilaterali şi agenţiilor de credit la export să dezvolte un set de condiţii bazate pe răspunderea guvernelor faţă de cetăţenii lor şi un sistem de parteneriat în care ajutorul neumanitar să fie condiţionat de respectarea unei serii de criterii specifice şi, în special, de transparenţa publică privind fluxurile de venituri;

Pace şi securitate

84.   reaminteşte faptul că pacea şi securitatea sunt vitale pentru atingerea ODM-urilor şi, ca urmare, îndeamnă UE să se asigure că politicile sale de dezvoltare au un impact pozitiv asupra construirii păcii;

85.   reaminteşte faptul că angajamentul de a integra sensibilitatea faţă de conflicte în toate politicile şi instrumentele UE, aşa cum s-a susţinut în Programul pentru prevenirea conflictelor violente de la Goteborg din 2001, şi solicită UE să pună în aplicare cele mai recente instrumente adoptate în vederea prevenirii conflictelor, precum Strategia UE privind armele mici şi de calibru mic, Cadrul politic al UE pentru reforma sectorului de securitate şi Conceptul comun al UE pentru dezarmare, demobilizare şi reintegrare (DDR);

86.   salută faptul că un tratat de comercializare a armelor are acum sprijinul a 80% din guvernele lumii, şi îndeamnă UE să îşi joace rolul în garantarea faptului că poate exista un tratat internaţional, cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic;

Comerţ

87.   invită UE să adopte o politică coerentă între politicile sale comercială, de pescuit, de cooperare pentru dezvoltare şi politica agricolă comună, pentru a evita impactul negativ, direct sau indirect, asupra economiei ţărilor în curs de dezvoltare;

88.   subliniază faptul că deschiderea comerţului poate reprezenta unul dintre cei mai eficienţi factori determinanţi ai creşterii economice, dar că aceasta trebuie completată de politici interne sociale şi de redistribuire în vederea reducerii sărăciei;

89.   subliniază promisiunea cu ocazia Rundei de la Doha privind dezvoltarea şi necesitatea unor sisteme comerciale internaţionale corecte şi echitabile bazate pe reguli, concepute pentru a corecta dezechilibrele comerciale din comerţul global, în special în ceea ce priveşte Africa, solicită UE să depună eforturi maxime pentru a pune capăt impasului în negocierile OMC;

90.   notează faptul că potrivit Preşedinţiei Rundei blocate de la Doha, pentru a facilita un acord amiabil de dezvoltare, UE trebuie să aibă în vedere reducerea subvenţiilor exporturilor agricole care denaturează comerţul cu un procent estimat de 70% şi că trebuie încheiat un acord privind reducerile subvenţiilor şi ale tarifelor pentru ca negocierile să se încheie până la sfârşitul anului 2007;

91.   consideră că un comerţ corect constituie un instrument important în construirea unui comerţ durabil cu profituri corecte pentru producătorii din ţările în dezvoltare; solicită Comisiei să răspundă Rezoluţiei mai sus menţionată a Parlamentului privind comerţul corect şi dezvoltarea printr-o recomandare pentru a sprijini comerţul corect, astfel cum se prevede la alineatele (1) şi (2) din rezoluţie;

92.   invită Comisia să garanteze că acordurile sale comerciale contribuie la, în loc să împiedice, îndeplinirea ODM-urilor; în special, ar trebui să garanteze că APE constituie instrumente de dezvoltare şi de eradicare a sărăciei în ACP;

93.   consideră că dispoziţiile din Acordul TRIPS referitoare la sectorul farmaceutic ce privesc sănătatea publică şi accesul la medicamente şi care depăşesc sfera Acordului TRIPS ar trebui excluse din APE şi din alte acorduri bilaterale sau regionale viitoare cu ţările cu venituri mici;

94.   consideră că toate statele ACP ar trebui să aibă un drept clar de a decide dacă să extindă negocierile peste schimbul de bunuri; solicită Comisiei să garanteze că drepturile de proprietate intelectuală şi problemele de la Singapore (politica concurenţială, achiziţiile publice şi investiţiile) sunt retrase de la masa negocierilor dacă statele ACP nu doresc să negocieze aceste aspecte;

95.   solicită Comisiei să evite denaturarea comerţului pentru grupul statelor din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP); prin urmare, îndeamnă Comisia să se asigure de faptul că, în cazul în care negocierile privind Acordurile de Parteneriat Economic (APE) nu pot fi finalizate înainte de sfârşitul anului 2007, se vor face aranjamente în vederea evitării nesiguranţei pentru partenerii noştri ACP; accentuează faptul că acest lucru necesită o garanţie că, indiferent de stadiul negocierilor APE la momentul respectiv, termenii şi condiţiile de acces ale ACP pe piaţa UE vor rămâne echivalente celor actuale, conform Acordului de la Cotonou; solicită Comisiei să clarifice modul în care pot fi făcute astfel de aranjamente pentru a evita nesiguranţa pentru exportatori şi importatori;

96.   ia notă de studiile recente realizate de UNCTAD care indică faptul că liberalizarea extensivă a comerţului în LDC are puţine efecte asupra obiectivelor de reducere durabilă şi semnificativă a sărăciei şi a contribuit la un declin în ceea ce priveşte comerţul ţărilor în curs de dezvoltare, în special al ţărilor africane şi solicită Uniunii Europene să înceapă o campanie durabilă, sinceră pentru a mări cu adevărat capacitatea de export a acestor LDC-uri prin promovarea asistenţei tehnice pentru normele fizio-sanitare, legea proprietăţii, capacităţile mediului de afaceri şi programele de adăugare a valorii;

97.   solicită Comisiei să îşi adapteze politicile de cooperare şi comerţ pe cât posibil pentru a ajuta guvernele ţărilor în curs de dezvoltare să menţină şi să dezvolte serviciile publice, în special cele care garantează accesul integral pentru populaţie la apă potabilă, servicii de sănătate, educaţie şi transport;

98.   îndeamnă să se ia deplin în considerare faptul că statele ACP sunt deseori foarte dependente de bunurile primare, care sunt în special vulnerabile la fluctuaţiile de preţ şi la creşterea tarifelor, şi subliniază importanţa diversificării, dezvoltarea industriilor de prelucrare şi a IMM-urilor din aceste ţări;

99.   accentuează importanţa creării de capacităţi pentru comerţ şi nevoia de resurse suplimentare din UE pentru a consolida capacitatea statelor ACP de a identifica nevoi şi strategii, pentru a negocia şi sprijini integrarea regională, pentru diversificarea şi pregătirea pentru liberalizare prin creşterea producţiei, a capacităţii de aprovizionare şi comercializare şi compensarea costurilor de adaptare, precum şi creşterea abilităţii acestora de a atrage investiţii;

100.   solicită Comisiei să mărească asistenţa legată de comerţ pentru a sprijini crearea capacităţii, care este esenţială dacă va trebui ca ţările cele mai sărace să poată aborda concurenţa crescută rezultată din liberalizarea pieţei;

Schimbările climatice

101.   îndeamnă UE să continue să joace un rol principal în promovarea unor abordări mai clare, mai eficiente pentru o dezvoltare durabilă şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

102.   subliniază că acele comunităţile sărace din ţările în curs de dezvoltare au contribuit cel mai puţin la schimbările climatice, dar vor suferi cel mai sever efectele acestora; invită UE să pună la dispoziţie finanţări substanţiale pentru a permite ţărilor în curs de dezvoltare să se adapteze la creşterea nivelului mării şi la o creştere a forţei şi frecvenţei condiţiilor meteorologice extreme precum secetele, furtunile puternice, inundaţiile etc., precum şi asigurarea sănătăţii, producţia de alimente şi presiunea de apă, care ar putea pune în pericol dezvoltarea şi ar putea duce la migrarea la scară largă şi la ameninţări la adresa securităţii;

103.   solicită UE să disponibilizeze fonduri semnificative pentru a permite ţărilor sărace să se adapteze la schimbările climatice şi accentuează faptul că acestea nu pot fi pur şi simplu canalizate din bugetele de ajutor existente; consideră că o proporţie semnificativă din venitul strâns prin licitarea alocaţiilor din cadrul Schemei Europene de Schimb de Emisii şi impozitarea pentru dioxidul de carbon ar trebui utilizate pentru a finanţa o dezvoltare clară în ţările în curs de dezvoltare;

104.   subliniază că adaptarea nu trebuie abordată doar ca un aspect umanitar sau ca o prioritate doar în contextul convenţiei asupra schimbărilor climatice; subliniază că măsurile de reducere a riscului şi de protejare a climei trebuie integrate pe ordinea de zi privind dezvoltarea globală, inclusiv în programul strategic de reducere a sărăciei (PSRS) şi documentele strategice naţională (DSN);

105.   recunoaşte faptul că taxele de licenţiere pentru drepturile de proprietate intelectuală (DPI) din domeniul tehnologiei curate pot constitui o barieră în calea transferului unei astfel de tehnologii către ţările în curs de dezvoltare; accentuează faptul că pentru a combate penuria energetică şi pentru a asigura o cale durabilă de dezvoltare, trebuie dezvoltate parteneriate DPI între ţările industrializate şi ţările în curs de dezvoltare, pentru a asigura respectarea acestor drepturi concomitent cu facilitarea fluxurilor tehnologice;

106.   subliniază faptul că, deşi energia nu este abordată în mod specific în Declaraţia Mileniului, furnizarea de servicii energetice moderne către populaţiile sărace este o condiţie fundamentală în Declaraţia Mileniului; subliniază faptul conform căruia condiţiile prealabile pentru tehnologiile în domeniul energiei regenerabile sunt excelente în multe ţări în curs de dezvoltare, furnizând o modalitate eficientă de acoperire a costurilor ridicate ale ţiţeiului şi de îndeplinire a nevoilor energetice simultan cu evitarea altor impacturi nocive pentru climat; regretă faptul că UE a alocat resurse financiare insuficiente pentru abordarea provocării legate de insuficienţa energetică; evidenţiază în acest scop nevoia de fluxuri sporite de ajutoare, precum şi un sprijin intensificat pentru investiţiile private în tehnologiile din domeniul energiei regenerabile;

Agenda post-ODM

107.   subliniază faptul că, pentru atingerea ODM-urilor, proporţia persoanelor aflate în sărăcie va trebui înjumătăţită în decurs de un deceniu, o realizare uriaşă, dar care totuşi, va lăsa pradă sărăciei cronice sute de milioane de persoane dintre cele mai sărace şi mai vulnerabile;

108.   solicită UE să stabilească o dată pentru acordul privind o strategie de eliminare a sărăciei după 2015;

o
o   o

109.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezentul raport Consiliului şi Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi statelor în curs de aderare, Uniunii Inter-parlamentare, Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Comitetului de Asistenţă pentru Dezvoltare al OCDE.

(1) JO C 33 E, 9.2.2006, p. 311. (2) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (3) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 475. (4) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (5) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 316. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0043. (7) Texte adoptate, P6_TA(2006)0320. (8) Acord de parteneriat între membrele grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (JO L 317, 15.12.2000, p. 3). Acord modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2006 a Consiliului de Miniştri ACP-UE (JO L 247, 9.9.2006, p. 22).