Parlamentul European,

‐   având în vedere articolul 194 din Tratatul CE, care garantează tuturor cetăţenilor UE şi tuturor persoanelor care au reşedinţa în UE dreptul de a adresa petiţii,

‐   având în vedere articolul 6 din UE, în care se menţionează că Uniunea respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt acestea garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi că îşi asigură mijloacele necesare pentru a-şi atinge obiectivele şi pentru a-şi duce la îndeplinire politicile;

‐   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   având în vedere conţinutul şi recomandările raportului celei de-a treia misiuni de anchetă în Spania, aprobată de Comisia pentru petiţii la 11 aprilie 2007, care a investigat acuzaţiile aduse într-un mare număr de petiţii referitoare la abuzuri la adresa drepturilor legitime ale cetăţenilor europeni la proprietate şi în care se manifesta îngrijorare faţă de dezvoltarea durabilă, protecţia mediului, furnizarea şi calitatea apei şi achiziţiile publice, în contextul unui control insuficient al procedurilor de urbanizare din partea autorităţilor locale şi regionale;

B.   având în vedere rezoluţia sa adoptată la 13 decembrie 2005 privind pretinsa încălcare a Legii funciare valenciene sau Ley Reguladora de la Actividad Urbanistica (LRAU - legea privind activităţile urbanistice) şi efectul său asupra cetăţenilor europeni(1);

C.   întrucât au fost raportate cazuri de practici corupte în legătură cu unele proiecte de urbanizare masivă, în cadrul cărora au fost arestaţi şi condamnaţi funcţionari locali şi oameni politici;

D.   întrucât Spania a adoptat de curând un nou cadru naţional de reglementare în domeniul dreptului funciar, care urmează să intre în vigoare la 1 iulie 2007;

E.   întrucât Comisia Europeană a iniţiat împotriva Spaniei o procedură privind încălcarea dreptului comunitar prin neaplicarea directivelor UE privind achiziţiile publice în contextul programelor de urbanizare din Valencia,

1.   consideră că obligaţia de a ceda, fără proces sau o compensare adecvată, o proprietate privată dobândită în mod legal, asociată cu aceea de a suporta costuri arbitrare de dezvoltare a unei infrastructuri nedorite şi, adeseori, inutile, reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale persoanei, astfel cum sunt stabilite în Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, de exemplu, cauza Aka c. Turcia(2)) şi astfel cum este prevăzut în TUE;

2.   regretă că astfel de practici sunt răspândite în diverse regiuni autonome din Spania, în special în regiunea Valencia şi în ale părţi ale coastei mediteraneene, dar şi, de exemplu, în regiunea Madrid;

3.   condamnă în mod ferm şi îşi exprimă opoziţia faţă de proiectele de urbanizare masivă iniţiate de întreprinderi de construcţii şi promotori imobiliari, care nu au nimic în comun cu adevăratele nevoi ale oraşelor şi satelor afectate de acestea, nu sunt viabile din punct de vedere ecologic şi au un impact dezastruos asupra identităţii istorice şi culturale a zonelor afectate;

4.   condamnă aprobarea tacită manifestată de unele primării cu privire la realizarea unor construcţii declarate ulterior ilegale, ceea ce conduce la distrugerea sau ameninţarea de distrugere a unor proprietăţi cumpărate cu bună credinţă de cetăţeni europeni prin intermediul unor agenţi şi promotori comerciali liciţi;

5.   recunoaşte eforturile Comisiei de a asigura respectarea de către Spania a directivelor privind achiziţiile publice, însă consideră că ar trebui să acorde o atenţie specială cazurilor dovedite de încălcare a directivelor privind mediul, apa şi aspectele legate de politica de protecţie a consumatorilor;

6.   consideră că este imperativ să fie luate măsuri potrivite pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a directivei-cadru privind apa(3) în ceea ce priveşte proiectele ample de urbanism;

7.   invită Comisia şi Consiliul, precum şi statelor membre interesate, să asigure o aplicare corectă a dreptului comunitar şi să garanteze drepturile fundamentale în beneficiul tuturor cetăţenilor şi rezidenţilor din UE;

8.   îndeamnă autorităţile şi guvernele regionale spaniole, în special guvernul din Valencia, care au obligaţia de a respecta şi de a aplica dispoziţiile TUE şi legislaţia UE, să recunoască dreptul legitim al persoanelor la o proprietate dobândită în mod legal şi să stabilească, prin lege, criterii mai clare de aplicare a articolului 33 din Constituţia Spaniei privind interesul public, pentru a preveni şi interzice abuzul, prin decizii ale autorităţilor locale şi regionale, faţă de dreptul de proprietate al persoanelor;

9.   pune în cauză metodele de desemnare a urbaniştilor şi promotorilor imobiliari şi prerogativele, adesea excesive, acordate acestora în practică de către anumite autorităţi locale în detrimentul comunităţilor locale şi al cetăţenilor care îşi au acolo domiciliul sau proprietatea dobândită în mod legal;

10.   îndeamnă autorităţile locale să consulte cetăţenii şi să asigure participarea acestora la proiectele de dezvoltare urbană pentru a încuraja, dacă este nevoie, o dezvoltare urbană acceptabilă şi durabilă, care să servească interesul comunităţilor locale şi nu doar interese particulare, cum ar fi cele ale promotorilor şi agenţilor imobiliari.

11.   condamnă în mod ferm practicile subterane ale anumitor promotori imobiliari, care vizează subminarea prin subterfugiu, prin intervenţii la nivelul registrului de carte funciară, a proprietăţii deţinute în mod legitim de cetăţeni europeni şi invită autorităţile locale competente să stabilească garanţii juridice de protecţie împotriva unor astfel de practici;

12.   invită autorităţile regionale să instituie comisii administrative speciale în care să participe mediatori locali, cărora să le fie prezentate rapoarte de către serviciile de anchetă independente, care să aibă capacitatea de a arbitra în cazurile de dezacord în privinţa urbanizării şi care să fie accesibile în mod gratuit persoanelor direct afectate de programele de urbanizare, inclusiv persoanelor care sunt victime ale afacerilor imobiliare ilegale legate de dezvoltarea urbană neautorizată;

13.   consideră că, în cazurile în care este solicitată o compensaţie pentru pierderea proprietăţii, nivelul acesteia ar trebui să adecvat şi conform jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului;

14.  14 invită Comisia să iniţieze o campanie de informare destinată cetăţenilor europeni care cumpără bunuri imobiliare într-un alt stat membru.

15.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi autorităţilor şi guvernelor regionale spaniole.

(1) JO C 286 E, 23.11.2006, p. 225. (2) Hotărârea din 23 septembrie 1998. (3) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 (JO L 327 , 22.12.2000, p. 1).