Recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului din 21 iunie 2007 privind evoluţia negocierilor referitoare la decizia-cadru privind lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei (2007/2067(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Martine Roure în numele grupului PSE, privind evoluţia negocierilor referitoare la decizia-cadru privind lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei (B6-0076/2007),
– având în vedere poziţia sa din 4 iulie 2002 privind lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei(1),
– având în vedere Acţiunea comună 96/443/JAI din 15 iulie 1996 adoptată de către Consiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind acţiunea împotriva rasismului şi a xenofobiei(2) (în continuare "acţiune comună"),
– având în vedere propunerea Comisiei de decizie-cadru a Consiliului privind lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei (COM(2001)0664)(3),
– având în vedere propunerea de decizie-cadru a Consiliului din 2005, cunoscută sub numele de "Compromisul de la Luxemburg"(4),
– având în vedere propunerea de decizie-cadru a Consiliului din ianuarie 2007(5),
– având în vedere Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, în special articolul 20 alineatul (2),
– având în vedere Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 21 decembrie 1965,
– având în vedere Protocolul adiţional la Convenţia privind criminalitatea informatică din 28 ianuarie 2003, referitor la incriminarea actelor de natură rasistă şi xenofobă comise prin intermediul sistemelor informatice(6),
– având în vedere articolul 114 alineatul (3) şi articolul 94 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0151/2007),
A. întrucât rapoartele anuale ale Observatorul European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe, rapoartele sale comparative privind infracţiunile rasiste şi cele două rapoarte recente ale sale privind antisemitismul si islamofobia au arătat că infracţiunile rasiste reprezintă o problemă persistentă şi constantă în toate statele membre, estimându-se astfel că mai mult de 9 milioane de persoane au fost victime ale unor infracţiuni rasiste în 2004;
B. întrucât anul 2007 a fost declarat Anul european al egalităţii de şanse pentru toţi, în cursul acestuia fiind necesar să se pună un accent deosebit pe lupta împotriva tuturor formelor de discriminare;
C. întrucât este necesar să se menţină un echilibru între respectarea libertăţii de exprimare şi lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei;
D. întrucât, chiar dacă se impune o politică penală în acest domeniu, aceasta trebuie să ia în considerare faptul că, în cadrul unei culturi bazate pe libertate şi drepturi, dreptul penal trebuie să reprezinte ultima soluţie, la care să se recurgă cel mai puţin; considerând, de asemenea, că politica legislativă în acest domeniu trebuie să ţină cont în mod corespunzător de toate valorile aflate în joc şi, în special, de conflictul dintre libertatea de exprimare şi dreptul fiecărei persoane la aceeaşi consideraţie şi acelaşi respect;
E. întrucât libertatea de exprimare şi de asociere trebuie să fie protejată, exceptând cazurile în care aceasta este utilizată pentru a sprijini recurgerea la forţă, violenţă sau ură, când este menită să incite la acte ilegale sau să le provoace şi când este probabil să provoace asemenea acte;
F. întrucât, deşi toate statele membre dispun de legislaţii menite să combată rasismul şi xenofobia, există divergenţe importante între acestea; întrucât această diversitate evidenţiază necesitatea unui anumit grad de armonizare la nivel european pentru a garanta eficacitatea luptei împotriva rasismului şi a xenofobiei la nivel transfrontalier şi în Europa, în general;
G. întrucât rasismul şi xenofobia trebuie combătute în mod activ pe întreg teritoriul Uniunii Europene, în primul rând prin educaţie şi printr-un discurs de tip social şi politic neîncetat, menit să dezvăluie argumentele în favoarea acestora şi să-i izoleze pe cei care le susţin;
H. întrucât, după şase ani de negocieri, Consiliul a ajuns la un acord politic referitor la un proiect de decizie-cadru privind lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei, în cadrul Consiliului Justiţie şi Afaceri interne din 19 aprilie 2007;
I. întrucât acest acord politic este rezultatul mai multor ani de negocieri şi trebuie să constituie punctul de plecare pentru elaborarea unei legislaţii europene mai solide în acest domeniu;
J. întrucât Parlamentul European a adoptat poziţia mai sus-menţionată la 4 iulie 2002; întrucât această poziţie se baza totuşi pe propunerea iniţială a Comisiei din 2001 şi întrucât acordul politic din 19 aprilie 2007 reprezintă rezultatul unor negocieri laborioase şi, în consecinţă, a modificat substanţial textul iniţial al Comisiei; considerând, prin urmare, că Parlamentul trebuie consultat din nou, pe baza acestui nou text;
K. reamintind faptul că adoptarea acestei decizii-cadru va avea drept consecinţă abrogarea acţiunii comune şi că, prin urmare, nu trebuie să fie mai prejos decât aceasta din urmă,
1. dată fiind propunerea de decizie-cadru care a făcut obiectul unui acord politic în cadrul Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne din 19 aprilie 2007, adresează Consiliului următoarele recomandări:
a)
să transmită un mesaj politic puternic în favoarea unei Europe a cetăţenilor şi să asigure o protecţie ridicată a drepturilor fundamentale prin finalizarea textului în cel mai scurt timp şi prin asigurarea publicităţii sale;
b)
să se asigure că lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei este dusă în principal printr-o educaţie orientată către pace, non-violenţă şi respectarea drepturilor fundamentale, precum şi printr-un dialog între religii şi culturi la nivelul Uniunii Europene;
c)
să se asigure că această decizie-cadru aduce o valoare adăugată europeană faţă de acţiunea comună;
d)
împreună cu Comisia, să aplice într-un mod mai activ legislaţia şi dispoziţiile tratatului existente împotriva discriminărilor şi a rasismului, să monitorizeze îndeaproape transpunerea şi punerea în aplicare a deciziei-cadru în fiecare stat membru şi apoi să prezinte un raport Parlamentului European; să se asigure că Comisia iniţiază proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu pun în aplicare legislaţia;
e)
să recunoască faptul că anumite state membre consideră drept pasibile de urmărire penală negarea sau banalizarea flagrantă a genocidelor, a crimelor împotriva umanităţii sau a crimelor de război;
f)
să includă în partea finală a deciziei-cadru calificarea infracţiunii care relevă din rasism şi xenofobie, care este prevăzută deja în propunerea Comisiei menţionată anterior, şi în conformitate cu care "conducerea unui grup rasist sau xenofob, sprijinirea acestui grup sau participarea la activităţile acestuia cu intenţia de a contribui la activităţile infracţionale ale organizaţiei" sunt pedepsibile ca infracţiune penală;
g)
să excludă noţiunea de tulburare a ordinii publice, deoarece aceasta nu se bazează pe o definiţie exactă a acestui concept şi să definească comportamentul ameninţător, abuziv sau insultător cu privire la care statele membre pot decide dacă să fie sau nu sancţionat;
h)
să integreze o clauză de menţinere a nivelului de protecţie, similară celei prevăzute la articolul 6 din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(7), pentru a garanta că punerea în aplicare a deciziei-cadru nu duce la o atenuare a formelor de protecţie existente;
i)
să prevadă că punerea în aplicare a deciziei-cadru nu va aduce atingere nici unei obligaţii impuse în temeiul Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, menţionată mai sus;
j)
să înfiinţeze, sub egida Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, o unitate de monitorizare a infracţiunilor similare în statele membre, sarcina acesteia fiind de a colecta, stoca şi clasifica date în această privinţă;
k)
să asigure o aplicare corespunzătoare a deciziei-cadru, permiţând ca raportul Comisiei să ia în considerare avizul Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale şi al organizaţiilor non-guvernamentale în cauză, în conformitate cu modelul prevăzut în Directiva 2000/43/CE;
l)
să creeze un cadru legal cuprinzător pentru a lupta împotriva discriminării sub toate formele, prin adoptarea rapidă a unei directive globale privind lupta împotriva discriminărilor (în temeiul articolului 13 din tratat), care ar trebui să prevadă sancţiuni penale eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare pentru toate formele de discriminare, precum şi sancţiuni administrative sau sancţiuni de reabilitare, cum ar fi cursuri obligatorii şi activităţi în folosul comunităţii, sau amenzi, însoţite de circumstanţe agravante în cazul în care autorii sunt personalităţi publice sau reprezentanţi ai autorităţilor;
m)
să ţină seama de faptul că nu ar trebui să se stabilească o ierarhie între motivele de discriminare enumerate la articolul 13 din tratat şi că, prin urmare, aceste forme de discriminare merită aceeaşi atenţie din partea Consiliului; să includă infracţiunile de ură şi infracţiunile cu violenţă inspirate de motive discriminatorii sau de o combinaţie a unor motive de acest fel (discriminarea multiplă) în sfera răspunderii penale;
n)
să se angajeze să realizeze, în termen de cel mult trei ani de la data limită pentru transpunerea deciziei-cadru, o revizie a dispoziţiilor acestei decizii-cadru pe baza unui raport de evaluare care îi va fi transmis de diversele state membre, referitor la punerea în aplicare în special a articolului 1, în vederea reducerii domeniului de aplicare a derogărilor,
2. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului şi, spre informare, Comisiei, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre.