Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind azilul: cooperare practică, calitatea procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil (2006/2184(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 63 alineatele (1) şi (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
– având în vedere Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare şi retragere a statutului de refugiat(1),
– având în vedere Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională, şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate(2),
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe(3) (Regulamentul Dublin II),
– având în vedere Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre(4),
– având în vedere Programul de la Haga din 4 şi 5 noiembrie 2004,
– având în vedere poziţia sa din 27 septembrie 2005 privind propunerea de directivă a Consiliului privind standardele minime în procedurile de acordare sau de retragere a statutului de refugiat de către statele membre(5),
– având în vedere comunicarea Comisiei, intitulată "Intensificarea cooperării practice: noi structuri, noi abordări în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii procesului decizional, în cadrul sistemului european comun de azil" (COM(2006)0067),
– având în vedere comunicarea Comisiei privind adaptarea dispoziţiilor titlului IV din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene referitoare la competenţele Curţii de Justiţie, în vederea asigurării unei protecţii judiciare mai eficiente (COM(2006)0346),
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0182/2007),
A. întrucât trebuie respectate integral convenţiile internaţionale, inclusiv Convenţia pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar principiul nereturnării trebuie să fie întotdeauna observat;
B. întrucât prima fază a procesului de introducere a unui sistem comun de azil s-a încheiat prin adoptarea celor patru instrumente prevăzute la articolul 63 alineatul (1) din Tratatul CE; întrucât există dificultăţi atât politice, cât şi tehnice, care trebuie depăşite înainte de a putea trece la cea de-a doua fază a sistemului european comun de azil, al cărei obiectiv este introducerea unei proceduri comune în domeniul azilului şi a unui statut unic pentru persoanele care au dreptul la azil sau la protecţie subsidiară şi în speranţa că termenul limită pentru încheierea acestei faze, prevăzut pentru anul 2010, va fi respectat;
C. întrucât şi-a exprimat deja aprobarea pentru definiţia termenului de "refugiat", enunţată în Directiva 2004/83/CE a Consiliului şi întrucât, definiţia respectivă este valabilă şi pentru prezenta rezoluţie;
D. întrucât adoptarea directivelor reprezintă doar un prim pas în procesul de aplicare a standardelor comune, iar această fază trebuie să fie urmată, în mod necesar, de o aplicare corespunzătoare, în statele membre, a dispoziţiilor adoptate la nivelul Comunităţii; întrucât verificarea de către Comisie a aplicării acestor dispoziţii reprezintă o sarcină de o importanţă majoră pentru care trebuie să se aloce resurse corespunzătoare;
E. întrucât instrumentele adoptate până în prezent în domeniul azilului reprezintă standarde minime, şi ţinând seama de faptul că trebuie combătută tendinţa de adoptare a celui mai mic numitor comun, pentru a se evita o cursă spre un nivel foarte scăzut, care ar diminua atât gradul de protecţie, cât şi calitatea primirii, a procedurilor şi a protecţiei;
F. întrucât, în cadrul Programului de la Haga din 4 şi 5 noiembrie 2004, Consiliul European a invitat Consiliul şi Comisia să creeze structuri adecvate care să implice şi serviciile naţionale în domeniul azilului din statele membre, în vederea facilitării cooperării practice, şi întrucât intensificarea acestei cooperări practice, precum şi a schimbului de informaţii şi de detalii în legătură cu procedurile recunoscute între statele membre reprezintă un mijloc important în vederea atingerii obiectivului de creare a unei proceduri comune în domeniul azilului şi a unui statut uniform;
G. întrucât consolidarea încrederii reciproce constituie piatra de temelie pentru realizarea unui sistem comun de azil şi întrucât o cooperare practică şi regulată între nivelurile de administraţie cu atribuţii similare din statele membre, , reprezintă cea mai bună metodă pentru crearea încrederii; întrucât consolidarea încrederii reciproce este necesară pentru a asigura calitatea şi pentru a spori încrederea publică în modul de gestionare a politicii în domeniul azilului, facilitând astfel promovarea unui proces mai eficient şi mai puţin contradictoriu;
H. întrucât o aplicare eficientă a politicii în domeniul azilului presupune efortul de a îndeplini mai multe obiective complementare, cum ar fi îmbunătăţirea calităţii procesului decizional, prelucrarea rapidă şi sigură a cererilor de protecţie, precum şi organizarea în ţările de origine şi de tranzit a unor campanii de informare care să prezinte clar posibilităţile de imigrare legală, condiţiile de obţinere a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare, pericolele asociate traficului de fiinţe umane, în special în cazul femeilor şi minorilor neînsoţiţi, precum şi consecinţele imigrării ilegale şi ale neacordării statutului de refugiat;
I. întrucât, în vederea îmbunătăţirii calităţii procesului de prelucrare a cererilor de azil şi, implicit, a reducerii numărului de acţiuni în justiţie şi de întârzieri procedurale, s-ar putea dovedi utilă recurgerea la sprijinul organizaţiilor specializate în domeniu, precum UNHRC, care a dezvoltat o metodă de sprijinire a eforturilor autorităţilor de a-şi îmbunătăţi calitatea procesului decizional (Quality Initiative);
J. întrucât, potrivit declaraţiilor Consiliului pentru justiţie şi afaceri interne din 27 – 28 aprilie 2006, trebuie depuse eforturi privind introducerea unei proceduri unice, în vederea evitării întârzierilor şi pentru a aduce o contribuţie concretă la îmbunătăţirea eficienţei procedurilor;
K. întrucât, în ciuda existenţei unui set comun de măsuri de bază în domeniul azilului, adoptat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, statele membre continuă să aplice măsuri sau să ia decizii la nivel naţional, care au consecinţe asupra celorlalte state membre, în special în ceea ce priveşte acordarea protecţiei internaţionale;
L. întrucât articolul 29 din Directiva 2005/85/CE prevede întocmirea unei liste comune minimale cuprinzând ţările terţe considerate ca ţări de origine sigure şi, întrucât constată, pe de o parte, faptul că această listă nu a fost încă redactată, şi pe de altă parte, faptul că avizul Parlamentului nu a fost luat în considerare de către Consiliu, când s-a adoptat această directivă, motiv pentru care s-a introdus o acţiune în anulare privind Directiva 2005/85/CE, aflată în curs de soluţionare la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (Curtea de Justiţie); întrucât o astfel de listă ar trebui adoptată conform procedurii de codecizie; întrucât includerea unei ţări în această listă nu înseamnă în mod automat că solicitanţilor de azil provenind din ţara respectivă li se va refuza azilul, ci, mai degrabă, faptul că se va efectua o evaluare individuală a fiecărei cereri în parte, conform Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 cu privire la statutul refugiaţilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 (Convenţia de la Geneva);
M. întrucât este regretabil că la redactarea listei cuprinzând ţările terţe considerate ţări de origine sigure, Consiliul nu a considerat necesară utilizarea procedurii de codecizie şi întrucât se aşteaptă cu interes hotărârea Curţii de Justiţie cu privire la acest aspect;
N. întrucât statele membre trebuie să dispună de informaţii de calitate cu privire la situaţia actuală a pericolelor din ţările de origine pentru a garanta proceduri fiabile şi echitabile care să asigure respectarea drepturilor solicitanţilor de azil;
O. întrucât violenţa şi ameninţarea cu violenţa la adresa femeilor reprezintă o încălcare a dreptului la viaţă, siguranţă, libertate, demnitate şi integritate fizică şi psihică, precum şi o ameninţare serioasă pentru sănătatea fizică şi mentală a victimelor acestor violenţe;
P. întrucât, deşi există dificultăţi tehnice şi politice care împiedică schimbul de informaţii sensibile privind ţările de origine, este necesară, în perspectivă, crearea unei baze de date comune în ceea ce priveşte ţările de origine, pentru ca toate persoanele implicate în procedurile de acordare a azilului să aibă la dispoziţie aceleaşi informaţii atunci când examinează cererile individuale;
Q. întrucât, în vederea îmbunătăţirii procesului decizional, este necesară ameliorarea nivelului de pregătire profesională a funcţionarilor publici care iau decizii;
R. întrucât cea mai potrivită procedură care permite Curţii de Justiţie să garanteze unitatea dreptului comunitar este procedura hotărârii preliminare, prevăzută la articolul 234 din Tratatul CE, şi întrucât o componentă esenţială a acestei proceduri este principiul conform căruia orice instanţă naţională poate solicita Curţii de Justiţie să pronunţe o hotărâre; întrucât în baza derogării de la acest principiu, prevăzută la articolul 68 din Tratatul CE, Curtea de Justiţie nu este abilitată, din nefericire, să interpreteze dispoziţiile din domeniul azilului, decât în cazul în care este consultată de cea mai înaltă instanţă naţională,
1. salută eforturile depuse pentru îmbunătăţirea cooperării practice în cadrul sistemului european comun de azil; consideră că o îmbunătăţire a calităţii procedurilor şi deciziilor este atât în interesul statelor membre, cât şi în cel al solicitanţilor de azil;
2. reafirmă necesitatea adoptării unei politici comune proactive a UE în privinţa azilului, bazată pe obligaţia admisiei solicitanţilor de azil şi pe respectarea principiului nereturnării; reaminteşte, în această privinţă, rolul fundamental al unei Politici externe şi de securitate comune puternice, care să promoveze şi să apere democraţia şi drepturile fundamentale;
3. subliniază, încă o dată, faptul că obiectivul principal al introducerii unui sistem comun de azil trebuie să fie acela de a asigura o calitate ridicată a protecţiei, a evaluării cererilor individuale de azil şi a procedurilor, care să conducă la decizii bine întemeiate şi corecte; subliniază faptul că îmbunătăţirea calităţii procesului decizional trebuie să asigure că persoanele care au nevoie de protecţie pot intra în condiţii de siguranţă pe teritoriul Uniunii Europene iar cererile lor de azil sunt prelucrate în mod adecvat, garantând totodată respectarea strictă a standardelor internaţionale referitoare la drepturile omului, precum şi a legislaţiei privind refugiaţii, în special a principului nereturnării;
4. condamnă insuficienţa evidentă a resurselor de care dispune Comisia pentru a supraveghea punerea în aplicare a diverselor directive din domeniul azilului şi îndeamnă statele membre să uşureze sarcina Comisiei prin prezentarea sistematică a unor tabele de corespondenţă în care să se indice cu precizie corespondenţa dintre dispoziţiile directivelor şi măsurile luate pentru punerea lor în aplicare;
5. invită Consiliul şi Comisia să colaboreze în vederea introducerii în toate statele membre a unei proceduri unice care să permită un proces decizional echitabil şi eficient, pentru a asigura acordarea cât mai rapidă a statului de refugiat persoanelor care sunt îndreptăţite la acesta;
6. subliniază faptul că, în ceea ce priveşte condiţiile şi modalităţile de acordare a protecţiei internaţionale şi, mai ales, a protecţiei subsidiare, câtă vreme dispoziţiile legale în domeniul azilului se bazează pe standarde minime şi pe cel mai mic numitor comun, diferenţele dintre statele membre vor persista, iar riscul "vânătorii de azil" va continua să fie o problemă;
7. subliniază faptul că unul dintre obiectivele instrumentelor adoptate în domeniul azilului îl reprezintă împiedicarea aşa-numitelor mişcări "secundare"; în consecinţă, îndeamnă statele membre să adopte, încă de pe acum, măsuri concrete pentru atingerea celui mai înalt grad de convergenţă între politicile din domeniul azilului;
8. consideră că una dintre îmbunătăţirile care ar trebui aduse sistemului european de azil constă într-o distribuire mai corectă, în spiritul solidarităţii, a sarcinilor preluate în special de către acele state membre aflate la graniţele UE, şi aşteaptă cu interes evaluarea de către Comisie a Regulamentului Dublin II şi orice propunere a Comisiei în acest domeniu;
9. consideră că trebuie avut în vedere faptul că funcţionarii care se vor ocupa de recunoaşterea statutului de refugiat trebuie să aibă o pregătire profesională solidă, bazată pe un curriculum european, cu posibilitatea de a introduce unele calificări obligatorii sau un nivel de calificare obligatoriu;
10. solicită desfăşurarea unor campanii de informare în ţările de origine şi de tranzit, cu scopul de a explica potenţialilor solicitanţi de azil riscurile pe care le presupune imigraţia ilegală şi consecinţele neacordării statutului de refugiat, şi posibilităţile de migraţie legală şi de solicitare de azil în cazuri justificate, precum şi pericolele privind traficul de fiinţe umane, mai ales în cazul femeilor şi al minorilor neînsoţiţi;
11. solicită, după epuizarea tuturor căilor legale, aplicarea rapidă şi echitabilă a unor măsuri în cazul persoanelor cărora nu le-a fost acordat statutul de refugiat sau al căror statut le-a fost revocat, respectând demnitatea umană şi drepturile fundamentale ale persoanelor care trebuie repatriate; solicită, în acest sens, elaborarea în cel mai scurt timp a unei proceduri de repatriere la nivelul UE;
12. solicită ca măsurile referitoare la persoanelor cărora li s-a acordat statutul de refugiat sau protecţie umanitară sa fie puse în aplicare în mod rapid şi echitabil, astfel încât să se faciliteze accesul la condiţii decente de viaţă, integrarea lor efectivă în viaţa socială şi politică şi implicarea activă în deciziile luate de comunitatea gazdă;
13. invită Comisia să depăşească cât de repede posibil problemele tehnice şi politice pe care le implică introducerea unei baze de date comune care să conţină informaţii despre ţările de origine; consideră că o bază de date a UE ar trebui să funcţioneze pe principiul unui sistem deschis, astfel ca toate persoanele implicate în procedură să se poată baza pe aceleaşi informaţii când prelucrează o cerere individuală; speră că se poate găsi o soluţie pragmatică la problema multilingvismului;
14. constată, pe de o parte, eforturile Comisiei anterioare, conform dispoziţiilor articolului 29 din Directiva 2005/85/CE, de a întocmi o listă cuprinzând ţările de origine sigure, dar reaminteşte, pe de altă parte, procedura pendinte a acţiunii în anulare aflată pe rolul Curţii de Justiţie, vizând această directivă, motiv pentru care redactarea listei este în acest moment suspendată, şi invită Consiliul să ia în considerare aceste elemente contrastante şi să adopte decizii în consecinţă; de asemenea, subliniază faptul că noţiunea de ţară terţă sigură nu scuteşte statele membre de respectarea obligaţiilor ce le revin în temeiul dreptului internaţional, în special de respectarea dispoziţiilor stabilite de Convenţia de la Geneva cu privire la principiul nereturnării şi a evaluării individuale a fiecărei cereri de azil;
15. consideră că activităţile legate de coordonarea cooperării practice în domeniul azilului trebuie să rămână în sarcina Comisiei, căreia trebuie să i se aloce resursele adecvate acestei sarcini; invită Comisia să susţină această opţiune în raportul pe care îl va prezenta la începutul anului 2008, cu privire la progresul înregistrat în prima fază de desfăşurare a activităţilor şi, dacă alege altă opţiune, să justifice de ce este necesară înfiinţarea unei structuri noi, sub forma unui "Birou european de asistenţă", întrucât trebuie luat în considerare raportul costuri-beneficii; consideră că, în cazul care Comisia are în vedere înfiinţarea unui "Birou european de asistenţă", ar trebui să aibă obligaţia strictă de a oferi garanţii privind transparenţa şi responsabilitatea acestuia;
16. invită statele membre să coopereze pe deplin cu UNHRC, să-i acorde sprijinul necesar, să desfăşoare o operaţiune de "Quality Initiative" şi să publice rezultatele acestei iniţiative, pentru a face cunoscute şi a încuraja folosirea celor mai bune practici cu privire la prelucrarea cererilor de protecţie internaţională;
17. consideră că este inacceptabil ca solicitanţii de azil să fie ţinuţi în condiţii care îi privează de libertatea individuală;
18. subliniază necesitatea înfiinţării de centre de primire cu structuri distincte pentru familii, femei şi copii, precum şi cu structuri adecvate pentru persoanele vârstnice şi cele cu handicap care solicită azil; solicită să se facă o evaluare a condiţiilor de primire, în cadrul măsurilor de aplicare a Directivei 2003/9/CE; subliniază, în acest sens, că posibilităţile oferite de noul Fond European pentru Refugiaţi trebuie să fie exploatate din plin;
19. salută măsurile prevăzute de către Comisie în vederea sprijinirii statelor membre care se confruntă cu presiuni considerabile, pentru a le ajuta să facă faţă problemelor legate de preluarea solicitanţilor de azil şi de evaluarea cererilor de azil; salută, în primul rând, propunerea de a trimite echipe de experţi alcătuite din persoane provenind din diverse state membre;
20. subliniază faptul că este sarcina Comisiei de a monitoriza aplicarea directivelor adoptate în domeniul azilului şi că, în prezent, resursele alocate acestui scop sunt mult mai mici decât cele necesare pentru îndeplinirea cu succes a unei sarcini atât de complexe; consideră că în joc se află credibilitatea Uniunii în acest domeniu, precum şi viitorul politicii comune în domeniul azilului;
21. încurajează Comisia să faciliteze accesul la instrumentele financiare precum Fondul European pentru Refugiaţi şi Programul ARGO, pentru a permite statelor membre să obţină rapid fonduri în caz de urgenţă;
22. subliniază faptul că legislaţia comunitară adoptată în domeniul azilului necesită o interpretare şi o aplicare uniformă în întreaga Uniune; consideră că armonizarea politicii în domeniul azilului va fi facilitată şi accelerată, dacă, în viitor, Curtea de Justiţie va putea fi consultată şi de către alte instanţe, nu numai de către cea mai înaltă instanţă naţională, aşa cum este cazul în prezent; prin urmare, invită Consiliul să reatribuie Curţii de Justiţie deplina competenţă în domeniul hotărârilor preliminare, în conformitate cu titlul IV din Tratatul CE; salută documentul de lucru al Curţii de Justiţie privind tratarea, în cadrul hotărârilor preliminare, a chestiunilor referitoare la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie(6) şi încurajează dezbaterea pe tema necesităţii unei proceduri care să fie adaptată la natura specifică a cazurilor ce ţin de domeniul azilului şi al imigraţiei;
23. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.