Index 
Texte adoptate
Joi, 15 martie 2007 - Strasbourg
Acţiunea comunitară privind furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră
 Vânătoarea ilegală a păsărilor în Malta
 Relaţiile euro-mediteraneene
 Construcţia zonei euro-mediteraneene de liber schimb
 Bosnia-Herţegovina
 Respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: metodologia unei monitorizări sistematice şi riguroase
 Negocierea unui acord de asociere între Uniunea Europeană şi ţările din America Centrală
 Negocierea unui acord de asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Andină
 Persoane dispărute în Cipru
 Constrângerile insulare, naturale şi economice în contextul politicii regionale
 Autorităţile locale şi cooperarea pentru dezvoltare
 Guatemala
 Cambodgia
 Nigeria
 Atac împotriva Galinei Kozlova

Acţiunea comunitară privind furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră
PDF 206kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 referitoare la acţiunea comunitară privind furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră
P6_TA(2007)0073B6-0098/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Consultare cu privire la acţiunea comunitară privind serviciile de sănătate" (SEC(2006)1195/4),

–   având în vedere articolul 152 din tratat,

–   având în vedere hotărârile Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene ("Curtea Europeană de Justiţie") în cazurile Decker (C-120/95, 28 aprilie 1998), Kohll (C-158/96, 28 aprilie 1998), Geraets-Smits & Peerbooms (C-157/99, 12 iulie 2001), Vanbraekel (C-368/98, 12 iulie 2001), IKA (C-326/00, 25 februarie 2003), Müller-Fauré & van Riet (C-385/99, 13 mai 2003), Inizan (C-56/01, 23 octombrie 2003), Leichtle (C-8/02, 18 martie 2004) şi Watts (C-327/04, 16 mai 2005),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 9 iunie 2005 privind mobilitatea pacienţilor şi evoluţia serviciilor de asistenţă medicală în Uniunea Europeană(1),

–   având în vedere întrebarea orală B6-0013/2007 adresată de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară în conformitate cu articolul 108 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât serviciile medicale au fost excluse din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în piaţa internă(2),

B.   întrucât în Parlamentul European se discută în prezent un proiect de raport privind impactul şi consecinţele excluderii serviciilor de sănătate din domeniul de aplicare al Directivei 2006/123/CE.

C.   întrucât Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) a pronunţat, din 1998, o serie de hotărâri care permit libera circulaţie a pacienţilor care necesită tratament şi asistenţă medicală, aplicând astfel principiul liberei circulaţii rambursării serviciilor de asistenţă medicală furnizate în străinătate,

D.   întrucât CEJ a hotărât iniţial că condiţionarea rambursării costurilor suportate într-un alt stat membru de o aprobare prealabilă ar constitui o barieră în calea furnizării de servicii, dar ulterior a elaborat principiile privind rambursarea şi necesitatea unei aprobări prealabile,

E.   întrucât sistemele de sănătate din Uniunea Europeană au la bază principiile solidarităţii, echităţii şi universalităţii, pentru a garanta că toţi oamenii, indiferent de venit, statut social şi vârstă beneficiază de asistenţă adecvată de bună calitate,

F.   întrucât aranjamentele pentru furnizarea de servicii de asistenţă medicală variază de la o ţară la alta,

1.   salută iniţiativa Comisiei de lansare a unei proceduri de consultare privind cea mai bună formă de acţiune comunitară în vederea asigurării unui cadru pentru aspectele transfrontaliere ale asistenţei medicale;

2.   reaminteşte obligaţia prevăzută în tratat de a asigura un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii oamenilor în toate politicile comunitare; reaminteşte, de asemenea, articolul 95 alineatul (3) din Tratatul CE, care stabileşte temeiul legal pentru măsurile de pe piaţa internă privind sănătatea; consideră, aşadar, necesară crearea unui cadru legal pentru furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră care garantează cel mai bine accesul la timp al pacienţilor la asistenţă medicală adecvată şi de bună calitate, dezvoltarea serviciilor de asistenţă medicală transfrontalieră şi durabilitatea finanţării asistenţei medicale;

3.   accentuează faptul că aspectele transfrontaliere ale asistenţei medicale acoperă atât mobilitatea pacienţilor şi mobilitatea specialiştilor din domeniul asistenţei medicale, cât şi serviciile de asistenţă medicală dintr-o altă ţară; accentuează, de asemenea, faptul că hotărârile CEJ abordează, în special, aspectul legat de dreptul pacienţilor de a urma un tratament în străinătate şi de a beneficia ulterior de rambursare din partea sistemelor naţionale de asigurări de sănătate;

4.   consideră, prin urmare, că asigurarea unei certitudini juridice în ceea ce priveşte rambursarea costurilor pentru asistenţa medicală transfrontalieră este unul dintre aspectele prioritare nu numai pentru pacienţi, dar şi pentru sistemele naţionale de asigurări de sănătate şi pentru furnizorii serviciilor de asistenţă medicală; subliniază necesitatea clarificării unor proceduri şi condiţii de rambursare pentru diverse cazuri;

5.   îndeamnă Comisia să elaboreze principii comune şi orientări de bază pentru serviciile de asistenţă medicală pentru a garanta siguranţa pacienţilor; atrage, de asemenea, atenţia, că este esenţială stabilirea unor indicatori armonizaţi de sănătate la nivel comunitar (de exemplu standarde pentru testele de sânge ) pentru a încuraja schimburi de bună practică, mai ales între specialiştii din domeniul sănătăţii;

6.   consideră că UE trebuie să joace un rol important în îmbunătăţirea accesului pacienţilor la informaţiile referitoare la mobilitatea transfrontalieră, prin coordonarea cooperării dintre statele membre în acest domeniu;

7.   consideră că mobilitatea pacienţilor trebuie să fie exclusiv la latitudinea acestora şi că libertatea lor de alegere nu trebuie să fie supusă niciunui fel de presiuni;

8.   subliniază necesitatea asigurării siguranţei pacientului, în orice situaţie, indiferent de locul sau de modalitatea în care este furnizată asistenţa medicală; solicită claritate privind responsabilităţile autorităţilor în ceea ce priveşte supravegherea furnizorilor serviciilor de asistenţă medicală şi un schimb eficient de informaţii între autorităţile naţionale în ceea ce priveşte înscrierea şi statutul disciplinar al specialiştilor din domeniul sănătăţii; consideră necesară crearea unui mecanism de căi de atac împotriva malpraxis-ului în asistenţa medicală transfrontalieră;

9.   accentuează faptul că, în aproape toate cazurile, asistenţa medicală şi tratamentul medical necesită o urmărire, care s-ar putea întinde pe o perioadă mai îndelungată; recunoaşte necesitatea elaborării unor norme clare privind repartizarea sarcinilor şi responsabilităţilor între furnizorii serviciilor de asistenţă medicală pe parcursul diverselor stadii ale tratamentului şi îngrijirii medicale;

10.   consideră introducerea unui cadru legislativ la nivel comunitar ca fiind cel mai bun mod de asigurare a certitudinii juridice pentru pacienţi, sistemele naţionale de asistenţă medicală şi furnizorii privaţi de servicii de asistenţă medicală; consideră că este, de asemenea, cel mai bun mod de a îmbunătăţi utilizarea resurselor de asistenţă medicală şi de a accelera accesul la tratament;

11.   consideră necesară includerea unei carte comune a drepturilor pacienţilor în cadrul respectiv, pentru a asigura exercitarea lor efectivă atât la nivel transfrontalier, cât şi în ţara de origine;

12.   consideră necesară introducerea în cadrul legal a unui mecanism de colectare a datelor şi de efectuare a schimbului de informaţii între autorităţile naţionale în ceea ce priveşte furnizorii serviciilor de asistenţă medicală, înscrierea şi statutul disciplinar al acestora, şi specialiştii disponibili; consideră, de asemenea, că crearea unei reţele de centre europene de referinţă ar aduce beneficii considerabile în tratarea bolilor;

13.   consideră că este necesară, pentru siguranţa pacientului, includerea, în cadrul juridic, a unei dispoziţii prin care autorităţile naţionale să fie obligate să facă schimb de informaţii privind înscrierea şi statutul disciplinar al specialiştilor din domeniul sănătăţii care furnizează servicii de asistenţă medicală transfrontalieră;

14.   apelează la statele membre pentru a introduce metoda ghişeului unic de depunere a plângerilor de către pacienţi;

15.   invită Comisia să acorde o atenţie specială furnizării de informaţii pacienţilor cu privire la drepturile şi obligaţiile lor şi să introducă în propunerea sa legislativă dispoziţii adecvate în acest sens;

16.   consideră că viitorul cadru comunitar poate să reprezinte o oportunitate de a le conferi cetăţenilor europeni autonomie şi putere de decizie în calitate de pacienţi şi, de asemenea, poate încuraja statele membre să îşi dezvolte sistemele de asistenţă medicală;

17.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 543.
(2) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.


Vânătoarea ilegală a păsărilor în Malta
PDF 201kWORD 53k
Propunere de rezoluţie a Parlamentului European din 15 martie 2007 privind vânătoarea de primăvară şi vânătoarea la capcană a păsărilor migratoare în Malta
P6_TA(2007)0074B6-0119/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere petiţia 794/2004, petiţia 334/2005 şi petiţia 886/2005,

–   având în vedere Raportul misiunii de informare a Comisiei pentru petiţii efectuate în Malta între 9 şi 12 mai 2006,

–   având în vedere Directiva 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice(1) ("Directiva privind păsările"),

–   având în vedere Directiva 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică(2) ("Directiva privind habitatele"),

–   având în vedere articolele 10, 226 şi 242 din Tratatul CE,

–   având în vedere întrebarea orală B6-0015/2007,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Parlamentul European a primit diverse petiţii împotriva practicii de vânătoare de primăvară şi de vânătoare la capcană a păsărilor migratoare din Malta, inclusiv o petiţie de la Societatea Regală Belgiană pentru Protecţia Păsărilor, semnată de 300 000 de europeni, dintre care mai bine de 4 000 sunt din Malta; întrucât în februarie 2007, 115 000 de oameni în Europa, în special din Regatul Unit, au transmis guvernului maltez o petiţie de protest împotriva vânătorii de primăvară;

B.   întrucât Comisia pentru petiţii a examinat acuzaţiile formulate în petiţii şi a trimis în Malta o delegaţie în conformitate cu articolul 192 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European pentru a se informa asupra situaţiei faptice in situ;

C.   întrucât concluzia raportului misiunii de informare a fost că, deşi autorităţile malteze responsabile au făcut unele eforturi pentru a armoniza legislaţia naţională şi normele sale de aplicare cu legislaţia comunitară, durabilitatea şi supravieţuirea populaţiilor mai multor specii de păsări migratoare este încă serios ameninţată de vânătoarea şi vânătoarea cu capcane ilegală şi neselectivă în perioada în care păsările aparţinând acelor specii trec prin Malta în timpul migraţiei de primăvară;

D.   întrucât raportul misiunii de informare ridică de asemenea semne de întrebare privind respectarea în Malta atât a Directivei privind păsările cât şi a Directivei privind habitatele, precum şi privind vânătoarea ilegală a speciilor protejate şi vânătoarea cu capcane, în special a păsărilor de pradă;

E.   întrucât vânătoarea de primăvară şi vânătoarea la capcană sunt apărate de vânătorii maltezi, care susţin că fac parte din tradiţia lor culturală; întrucât, totuşi, spaţiul de odihnă pentru păsările migratoare a scăzut considerabil în ultimii ani datorită dezvoltării urbane şi întrucât apariţia de noi metode şi arme a făcut vânătoarea mai eficientă, astfel afectând mai mult populaţiile de păsări migratoare şi ducând la extincţia la nivel local a unor specii de păsări cum ar fi şoimul pelerin (Falco peregrinus) şi striga (Tyto alba);

F.   întrucât sondajele de opinie par a demonstra faptul că cea mai mare parte a societăţii malteze este împotriva practicilor curente în domeniul vânătorii;

G.   întrucât guvernul maltez a decis să deschidă între 10 aprilie şi 20 mai 2007 un sezon de vânătoare de primăvară pentru turturică şi pentru prepeliţă, ambele fiind specii cu populaţia în declin, precum şi sezoane de vânătoare la capcană între 26 martie şi 20 mai anul curent;

H.   întrucât Malta este unul dintre principalele puncte de escală pentru păsările care migrează între Europa şi Africa; întrucât un studiu recent prezintă dovezi în sensul faptului că în 35 de ţări, majoritatea state europene, se împuşcă păsări, dintre care multe fac parte din specii rare sau pe cale de dispariţie, iar în 19 ţări se vânează păsări la capcană;

I.   întrucât Comisia Europeană investighează dacă legislaţia prin care Malta a transpus Directiva privind păsările respectă cerinţele directivei respective şi dacă este corect aplicată şi întrucât Comisia a deschis împotriva Maltei o procedură privind încălcarea articolului 9 din directiva respectivă;

J.   întrucât Comisia a recomandat ca Guvernul Maltei să nu permită vânătoarea de primăvară în acest an şi a afirmat că, în cazul în care vânătoarea de primăvară este autorizată în 2007, Comisia intenţionează să examineze, în cadrul aceluiaşi dosar, vânătoarea de primăvară permisă şi în 2004, 2005 şi 2006 şi să transmită Maltei un aviz motivat pe acest subiect;

K.   întrucât obligaţia statelor membre de a coopera pe deplin cu Comisia, atunci când aceasta acţionează în cadrul puterilor conferite acesteia în conformitate cu articolul 226 din Tratatul CE, decurge din principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 10 din Tratatul CE;

1.   ia notă de raportul misiunii de informare a Comisiei pentru petiţii care s-a informat asupra situaţiei faptice in situ între 9 şi 12 mai 2006 şi sprijină recomandările formulate în raport;

2.   împărtăşeşte preocupările formulate în raportul misiunii de informare, în special în ceea ce priveşte autorizarea acordată pentru vânătoarea de primăvară a păsărilor migratoare care fac popas, şi vânarea ilegală şi vânătoarea cu capcane a speciilor protejate, inclusiv în zone protejate de legislaţia comunitară;

3.   condamnă toate tipurile de vânătoare ilegală din toate statele membre;

4.   invită guvernul maltez şi Comisia să-şi publice în întregime poziţiile tehnice pe această temă;

5.   salută decizia Comisiei de a cerceta dacă normele de drept intern şi normele lor de aplicare prin care Malta a transpus Directiva privind păsările sunt în conformitate cu cerinţele directivei respective şi îndeamnă cu insistenţă Comisia să facă eforturi suplimentare pentru a convinge autorităţile malteze să respecte în întregime legislaţia comunitară;

6.   de asemenea, invită guvernul maltez să respecte în întregime Directiva privind păsările sălbatice, legislaţia comunitară aplicabilă, precum şi dispoziţiile Tratatului de aderare semnat de guvernul maltez;

7.   salută decizia guvernului maltez de a aborda cazurile de abuz folosind soluţii care includ, inter alia, creşterea amenzilor la un nivel maxim de 14 000 EUR şi sancţionarea cu doi ani de închisoare şi revocarea permanentă a autorizaţiei de vânătoare în caz de recidivă;

8.   de asemenea, salută decizia guvernului maltez de a interzice capturarea cintezoilor şi vânarea păsărilor din larg pe durata primăverii;

9.   reaminteşte principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 10 din Tratatul CE, în conformitate cu care statele membre au acceptat să coopereze pe deplin cu instituţiile comunitare;

10.   remarcă faptul că principiul cooperării loiale capătă o importanţă specială în momentul în care Comisia acţionează în capacitatea sa de "gardian al tratatelor" şi cercetează respectarea legislaţiei comunitare de către statele membre, în conformitate cu articolul 226 din Tratatul CE;

11.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernului şi parlamentului maltez.

(1) JO L 103, 25.4.1979, p.1.
(2) JO L 206, 22.7.1992, p.7.


Relaţiile euro-mediteraneene
PDF 214kWORD 70k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 privind relaţiile euro-mediteraneene
P6_TA(2007)0075RC-B6-0080/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind preparativele pentru Conferinţa miniştrilor afacerilor externe din regiunea euro-mediteraneană de la Tampere, (COM(2006)0620),

–   având în vedere concluziile celei de-a opta Conferinţe euro-mediteraneene a miniştrilor afacerilor externe de la Tampere din 27-28 noiembrie 2006 (a opta conferinţă euro-mediteraneană),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind consolidarea politicii europene de vecinătate (PEV), (COM(2006)0726),

–   având în vedere concluziile Reuniunii euro-mediteraneene la nivel înalt, desfăşurate cu ocazia celei de-a zecea aniversări a parteneriatului euro-mediteranean care a avut loc la Barcelona la 27-28 noiembrie 2005,

–   având în vedere rezultatele Conferinţei ministeriale euro-mediteraneene pentru comerţ, care a avut loc la Marrakech la 24 martie 2006,

–   având în vedere declaraţia finală a Forumului civil care a avut loc la Marrakech între 4 şi 7 noiembrie 2006,

–   având în vedere Conferinţa euro-africană de la Rabat din 10-11 iulie 2006 şi Conferinţa de la Tripoli din 22-23 noiembrie 2006 privind migraţia şi dezvoltarea,

–   având în vedere programul Preşedinţiei în exerciţiu a Consiliului,

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 8-9 martie 2007,

–   având în vedere articolul 103 alineatul 2 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât importanţa strategică pe care o au regiunea mediteraneană şi Orientul Apropiat pentru UE şi necesitatea unei politici mediteraneene solidare pentru a face faţă nenumăratelor provocări comune, precum şi pentru a realiza obiectivele care vizează definitivarea unei zone de pace, stabilitate şi prosperitate comună,

B.   întrucât şefii de stat şi de guvern au adoptat, la 28 noiembrie 2005, un program de lucru pe cinci ani care vizează reanimarea Procesului de la Barcelona,

C.   întrucât nu poate exista dezvoltare durabilă fără pace, stabilitate, solidaritate şi fără exercitarea unei bune guvernări şi întrucât dezvoltarea durabilă trebuie să se situeze în centrul parteneriatului euro-mediteranean,

D.   întrucât agravarea conflictului israelo-palestinian în decursul ultimilor ani a condus la o deteriorare gravă a situaţiei umanitare în Fâşia Gaza şi în Cisiordania cu consecinţe negative grave asupra securităţii în întreaga regiune,

E.   întrucât decizia celei de-a opta Conferinţe euro-mediteraneene de a organiza o conferinţă în 2007 privind respectarea drepturilor omului în cadrul luptei împotriva terorismului în conformitate cu dreptul internaţional, ca măsură de aplicare a codului de conduită Euromed adoptat cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Barcelona din noiembrie 2005,

F.   întrucât UE nu dispune încă de o politică comună de imigrare şi întrucât sunt în vigoare dispoziţii naţionale diferite în fiecare stat membru,

G.   întrucât imigrarea clandestină conduce la exploatare, muncă forţată şi trafic de fiinţe umane,

H.   subliniind faptul că integrarea femeii în viaţa economică şi socială este un element esenţial pentru evoluţia societăţilor,

I.   constatând efectele negative ale problemei datoriei şi deficitului comercial faţă de UE asupra dezvoltării majorităţii ţărilor de la sud de Marea Mediterană,

J.   ţinând seama de comunicarea menţionată Comisiei privind consolidarea PEV, care conţine în special propuneri destinate ameliorării sensibile a impactului politicii de parteneriat, găsirii unor noi posibilităţi de aprofundare a relaţiilor comune, consolidării dialogului politic şi intensificării integrării ţărilor partenere în politicile UE,

K.   întrucât pachetul financiar bugetar alocat de către UE ţărilor care se află la sud şi la est de Marea Mediterană pentru perioada 2007-2013 trebuie menţinut astfel încât să fie în conformitate cu importanţa comercială, economică şi strategică a acestei regiuni în relaţiile sale cu UE,

L.   subliniind faptul că avantajele enorme pe care le aduce tuturor partenerilor crearea unei pieţe euro-mediteraneene a energiei complet interconectate şi integrate prin extinderea şi integrarea pieţelor energetice din regiunea euro-mediteraneană şi subsahariană şi finalizarea proiectelor de infrastructură energetică necesare,

M.   întrucât s-ar putea dovedi utilă stabilirea unei legături între obiectivele politicii euro-mediteraneene şi, în special, dimensiunea economică şi financiară şi obiectivele relaţiilor UE cu ţările membre ale Consiliului de cooperare al Golfului,

N.   întrucât transformarea Forumului parlamentar euro-mediteranean într-o Adunare Parlamentară Euro-Mediteraneană (APEM), ce dispune de trei comisii, consolidează dimensiunea parlamentară a procesului euro-mediteranean, ce poartă, de acum înainte, o responsabilitate democratică sporită; întrucât acest nou organism ar trebui să intensifice dialogul general dintre cele două regiuni,

1.   consideră că ar fi bine să se consolideze dimensiunea politică a vecinătăţii către sud, având în vedere complexitatea sporită a relaţiilor cu regiunea Mediteranei, în care Procesul de la Barcelona a reprezentat o etapă semnificativă; constată că suntem încă departe de atingerea obiectivelor cu care s-a lansat această politică în scopul creării unor relaţii stabile, bazate pe valori comune şi partajate cu noii vecini ai Europei extinse;

2.   consideră că dezvoltarea PEV nu se poate limita la actualizarea acordurilor de asociere şi de cooperare cu fiecare dintre ţările implicate punând accentul doar pe dimensiunea bilaterală şi invită toţi partenerii să relanseze şi să actualizeze obiectivele strategice şi politice ale Procesului de la Barcelona, inclusiv crearea de reţele de cooperare şi promovarea integrării regionale nord-sud şi sud-sud;

3.   salută propunerea Comisiei de a conferi PEV o dimensiune tematică, de a continua aprofundarea acordurilor comerciale şi de a consolida sprijinul pentru reformele care ameliorează mediul de reglementare şi climatul de investiţii;

4.   solicită Comisiei şi ţărilor partenere să concretizeze mai multe aspecte ale raportului dintre PEV şi parteneriatul euro-mediteranean prin adăugarea de noi acorduri şi programe multilaterale în domeniul energiei şi al transporturilor şi prin consolidarea celor deja existente; subliniază în special vulnerabilitatea regiunii euro-mediteraneene în ceea ce priveşte mediul mai precis schimbările climatice şi solicită Comisiei, în acest sens, să propună un plan de acţiune privind energiile regenerabile pentru această regiune;

5.   reafirmă necesitatea relansării procesului de pace din Orientul Apropiat ţinându-se totodată seama de gravitatea situaţiei pe plan politic şi umanitar şi atrage atenţia asupra limitelor Mecanismului Internaţional Temporar; consideră că relansarea negocierilor bazate pe foaia de parcurs nu ar fi suficientă dacă nu s-ar ţine seama şi de alte propuneri, cum ar fi Planul Arab din 2002 şi participarea la negocieri a tuturor părţilor interesate din regiune; susţine perspectiva unei conferinţe internaţionale care să conducă la o soluţionare regională şi definitivă a conflictului;

6.   urmăreşte cu interes anunţul care ar trebui să conducă la formarea unui nou guvern palestinian de coaliţie şi salută iniţiativa saudită materializată prin acordul semnat la Mecca la 8 februarie 2007;

7.   reafirmă faptul că singura cale de soluţionare a conflictului din Orientul Apropriat este negocierea unui acord de pace ferm şi definitiv, astfel cum este prevăzut în foaia de parcurs, şi anume fără condiţii prealabile, bazat pe existenţa a două state democratice, suverane şi viabile care trăiesc în pace unul lângă altul, în interiorul unor frontiere internaţionale sigure şi recunoscute;

8.   îşi reafirmă preocuparea în ceea ce priveşte gravitatea distrugerii sistematice a resurselor naturale şi a potenţialului uman, generată de diferitele conflicte actuale; solicită, în acest sens, o mai mare concentrare a măsurilor politice şi economice, în cadrul parteneriatului euro-mediteranean şi programului de lucru pe cinci ani, pentru a-i face faţă;

9.   insistă asupra importanţei dialogului între culturi şi religii, reafirmând necesitatea respectării valorilor comune şi a dezvoltării statului de drept, a democraţiei şi a drepturilor omului; reaminteşte guvernelor euro-mediteraneene angajamentele pe care şi le-au asumat în cadrul declaraţiei de la Barcelona din 1995, în ceea ce priveşte respectarea diversităţii, a credinţelor şi culturilor altor popoare, precum şi în materie de promovare a toleranţei şi a respectării libertăţilor fundamentale, inclusiv a libertăţii de exprimare;

10.   consideră că niciun act de terorism nu se justifică, indiferent de circumstanţe, şi nu se poate justifica prin urmărirea unor obiective politice sau religioase şi că lupta împotriva terorismului nu justifică stigmatizarea niciunei culturi, civilizaţii sau religii în special; solicită tuturor ţărilor să se conformeze obligaţiei lor juridice de a respecta drepturile omului şi dreptul internaţional în lupta împotriva terorismului;

11.   solicită Comisiei să facă tot posibilul să înfiinţeze comitete pentru "democraţie-drepturile omului" cu toate statele semnatare ale planurilor de acţiune din cadrul PEV şi solicită ţărilor partenere să îşi respecte angajamentele în domeniu, în special în cazuri individuale; îşi reiterează apelul către toate părţile contractante la acordurile de asociere euro-mediteraneene, pentru ca acestea să traducă clauza referitoare la drepturile omului, într-un program de acţiune pentru consolidarea şi promovarea respectării drepturilor omului şi punerea în aplicare a unui mecanism care să evalueze, în mod regulat, respectarea articolului 2 din acordurile de asociere, pentru ca a le face mai eficiente şi mai constrângătoare;

12.   insistă asupra necesităţii de a aborda problema drepturilor femeii în cadrul dialogului euro-mediteranean şi subliniază importanţa pe care o au reformele legislative în promovarea egalităţii dintre bărbaţi şi femei; subliniază că este important ca femeile să participe la viaţa politică, economică şi socială şi să fie prezente în mass-media; solicită ca accesul femeilor la educaţie şi la îngrijirea medicală să se îmbunătăţească, în special în ţările partenere din sud; subliniază, pe de altă parte, necesitatea de a sprijini organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale în apărarea drepturilor femeii şi în punerea în aplicare a planului de acţiune destinat femeilor, adoptat de cea de-a opta Conferinţă euro-mediteraneană;

13.   reafirmă importanţa unei politici sociale, creatoare de locuri de muncă, în special pentru tineri, prin instaurarea unui climat favorabil creşterii investiţiilor străine directe şi încurajarea tinerilor de a înfiinţa noi întreprinderi la nivel local, prin punerea la dispoziţie a instrumentelor adecvate, precum microcreditele;

14.   consideră că o politică de formare şi de educaţie rămâne esenţială pentru dezvoltarea ţărilor din sudul Mării Mediterane, lupta împotriva sărăciei şi o deplină integrare a tinerilor; solicită dezvoltarea schimburilor culturale, universitare şi ştiinţifice în zona euro-mediteraneană;

15.   solicită instituţiilor UE şi celor din ţările mediteraneene partenere să se asigure că principiile lor strategie, politice şi economice ţin seama de obiectivele strategiei de la Lisabona şi strategiei de la Göteborg în domeniul dezvoltării durabile şi de obiectivele strategiei mediteraneene pentru dezvoltare durabilă, având, de asemenea, în vedere necesitatea reducerii inegalităţilor şi a discrepanţelor dintre cele două ţărmuri ale Mediteranei;

16.   solicită Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor ţărilor partenere să acorde o importanţă majoră problemelor de mediu şi, în special, să facă faţă consecinţelor concentraţiei urbane şi activităţilor industriale şi comerciale care se desfăşoară pe cele două coaste ale Mediteranei;

17.   solicită Comisiei şi statelor membre să promoveze respectarea drepturilor sociale şi sindicale în punerea în aplicare a ajutorului său financiar şi tehnic în ţările partenere; solicită Comisiei să pună în aplicare un program regional în vederea construirii unui spaţiu social şi euro-mediteranean, bazat pe dialogul social între toţi partenerii care au ca obiectiv prioritar ocuparea forţei de muncă; se declară în favoarea elaborării unor coduri de conduită pentru locuri de muncă decente şi o responsabilitate socială a întreprinderilor euro-mediteraneene;

18.   solicită ca strategia europeană din regiune să dezvolte investiţii majore în domeniul politicilor şi resurselor financiare la nivel regional şi intraregional al parteneriatului care constituie valoarea adăugată a acestei strategii; invită Comisia, astfel cum s-a decis în cadrul bugetului UE adoptat pentru anul 2007, să menţină, în elaborarea documentelor de strategie din domeniu şi a programelor asociate, ansamblul resurselor disponibile pentru acţiunile regionale şi multilaterale la nivelul atins în perioada 2000-2006, ţinând seama de faptul că, conform Comisiei, acest nivel a atins 20% din suma totală;

19.   insistă asupra necesităţii unei politici europene comune în domeniul imigraţiei şi azilului şi a consolidării gestionării fluxurilor migratorii, în mod integral şi echilibrat, în avantajul populaţiilor din regiunea mediteraneană; insistă, într-un spirit de parteneriat şi pe baza programului de lucru pe cinci ani de la Barcelona, asupra importanţei de a deschide efectiv canalele de imigraţie legală, luptând, în acelaşi timp, împotriva imigraţiei clandestine şi de a proteja drepturile fundamentale ale imigranţilor şi ale solicitanţilor de azil; invită la lupta împotriva exploatării şi traficului de fiinţe umane; invită statele membre ale procesului de la Barcelona, şi, în special, statele membre ale UE, să ratifice cât mai curând posibil Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile lucrătorilor migranţi;

20.   solicită o mărire a pachetului financiar alocat Agenţia Europeană pentru gestionarea cooperării operaţionale la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) şi proiectelor legate de o politică de imigraţie în Mediterană, precum şi consolidarea capacităţilor sale de a impune respectarea drepturilor omului;

21.   reaminteşte că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele europene nu pot, în niciun caz, să trimită o persoană într-un stat în care riscă să fie supusă unor acte de tortură sau unor tratamente dure, degradante sau inumane, inclusiv pedepsei cu moartea, fără să fi obţinut în prealabil asigurări pe cale diplomatică din partea ţării de origine;

22.   invită statele membre ale UE şi partenerii lor mediteraneeni să efectueze studiile necesare transformării facilităţii euro-mediteraneene de investiţie şi de parteneriat într-o Bancă euro-mediteraneană de dezvoltare, ţinând seama de importanţa pe care o are această bancă pentru încurajarea sectorului privat şi dezvoltarea investiţiilor din această regiune;

23.   invită Consiliul şi Comisia să iniţieze o propunere de verificare a posibilităţii unei cooperări, în special în domeniul financiar şi economic, între toate statele partenere şi ţările membre în Consiliul de cooperare al Golfului;

24.   invită Consiliul, Comisia şi statele partenere să conlucreze, în continuare, în vederea unei integrări treptate a pieţelor energetice euro-mediteraneene, pentru îndeplinirea programelor energetice de interes comun şi pentru dezvoltarea surselor de energie durabile, în acord cu planurile şi programele naţionale şi comunităţile locale;

25.   subliniază necesitatea de a consolida cooperarea pentru securitatea aprovizionării cu energie în regiunea euro-mediteraneană, prin măsuri care vizează diversificarea resurselor energetice interne, în special la nivel local şi regional, promovarea eficienţei energetice, în special la nivelul descentralizat al metodelor de conservare, dezvoltarea noilor tehnologii fără risc pentru populaţie şi pentru mediu, activităţi în domeniul cercetării şi dezvoltării, precum şi prin consolidarea oportunităţilor financiare pentru proiectele energetice durabile;

26.   reafirmă necesitatea de a impulsiona procesul de parteneriat, în special prin relansarea APEM, ca un cadru democratic al acţiunii parlamentare; această adunare trebuie să dispună de mijloacele şi structurile administrative necesare pentru a i se garanta vizibilitatea şi pentru a asigura buna funcţionare; salută reuniunea primei Adunări a tinerilor de la Mediterană;

27.   solicită Consiliului să rezerve APEM un rol activ printre invitaţii la reuniunile şi conferinţele ministeriale Euromed;

28.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Biroului APEM, parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor membre şi ţărilor din cadrul parteneriatului euro-mediteranean.


Construcţia zonei euro-mediteraneene de liber schimb
PDF 437kWORD 149k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 privind construcţia zonei euro-fmediteraneene de liber schimb (2006/2173(INI))
P6_TA(2007)0076A6-0468/2006

Parlamentul European,

–   având în vedere Declaraţia de la Barcelona din 28 noiembrie 1995, prin care s-a instituit un parteneriat între Uniunea Europeană şi ţările din sudul şi estul Mediteranei (TSEM), precum şi programul de lucru adoptat în cadrul conferinţei în cauză,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 27 octombrie 2005 privind Procesul de la Barcelona revizuit(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 12 aprilie 2005 intitulată "A zecea aniversare a Parteneriatului euro-mediteranean: un program de lucru menit a răspunde provocărilor din următorii cinci ani" (COM(2005)0139) şi anexele la acesta (SEC(2005)0482 şi SEC (2005)0483),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 11 martie 2003 intitulată "Europa extinsă – vecinătate: un nou cadru pentru relaţiile cu vecinii noştri de la est şi de la sud" (COM(2003)0104), documentul său de strategie din 12 mai 2004 privind politica europeană de vecinătate (PEV) (COM(2004)0373), Comunicarea sa către Consiliu din 9 decembrie 2004, privind propunerile sale de planuri de acţiune în cadrul PEV (COM(2004)0795), planurile de acţiune pentru Israel, Iordania, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Tunisia şi Liban, precum şi Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate şi de parteneriat (IEVP)(2),

–   având în vedere concluziile conferinţelor ministeriale euro-mediteraneene şi ale conferinţelor ministeriale sectoriale care au avut loc de la lansarea Procesului de la Barcelona şi, în special, concluziile celei de-a VII-a Conferinţe euro-mediteraneene a miniştrilor de afaceri externe organizată la Luxembourg la 30-31 mai 2005,

–   având în vedere Acordurile de asociere euro-mediteraneene între Comunităţile Europene şi statele sale membre, pe de o parte, şi Tunisia(3), Israel(4), Maroc(5), Iordania(6), Egipt(7), Liban(8) şi Algeria(9), pe de altă parte, precum şi Acordul euro-mediteranean de asociere interimar privind schimburile comerciale şi cooperarea dintre Comunitatea Europeană şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (acţionând în numele Autorităţii Palestiniene)(10); având în vedere Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a fazei finale a Uniunii Vamale (96/142/CE)(11),

–   având în vedere acordul de liber schimb, cunoscut drept Acordul Agadir, semnat de Iordania, Egipt, Tunisia şi Maroc la 25 februarie 2004,

–   având în vedere parteneriatul strategic pentru regiunea mediteraneană şi Orientul Mijlociu adoptat de Consiliul European în iunie 2004,

–   având în vedere documentul de strategie regională 2002-2006 şi programul indicativ regional 2005-2006 ale parteneriatului euro-mediteranean MEDA,

–   având în vedere evaluarea impactul asupra dezvoltării durabile a zonei de liber schimb euro-mediteraneene, întocmită de Institutul pentru Politica de Dezvoltare şi Management din cadrul Universităţii din Manchester,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 17 noiembrie 1995 privind relaţiile economice şi comerciale dintre UE şi ţările din bazinul mediteranean(12),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 30 martie 2000 privind politica mediteraneană(13),

–   având în vedere concluziile şi recomandările (inclusiv programul cincinal de lucru elaborat de Comisie) ale Reuniunii la nivel înalt de la Barcelona din 27-28 noiembrie 2005,

–   având în vedere Rezoluţia din 11 mai 2006 a Comisiei pentru afaceri economice şi financiare, probleme sociale şi educaţie din cadrul Adunării Parlamentare Euro-mediteraneene (APEM) privind condiţiile pentru transformarea Facilităţii pentru investiţii şi parteneriat euro-mediteraneene (FIPEM) în Banca Euro-Mediteraneană de Investiţii şi Dezvoltare,

–   având în vedere activitatea APEM,

–   având în vedere poziţia sa din 14 decembrie 2004 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind măsurile financiare şi tehnice complementare (MEDA) pentru reforma structurilor economice şi sociale în cadrul parteneriatului euro-mediteranean (versiune codificată)(14),

–   având în vedere articolul 45 din Regulament său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerţ internaţional, precum şi avizele Comisiei pentru afaceri externe şi ale Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (A6-0468/2006),

A.   întrucât Conferinţa de la Barcelona din 27 şi 28 noiembrie 1995 a lansat un proiect extrem de ambiţios, unic în felul său, şi anume: crearea unor legături politice, economice, sociale şi culturale noi şi mai strânse între ţărmurile nordice şi cele sudice ale Mediteranei; întrucât acest proiect a făcut posibile progrese mari în regiune, dar este încă departe de a fi finalizat;

B.   întrucât condiţiile politice (acordurile de la Oslo) care au facilitat lansarea Procesului de la Barcelona s-au modificat radical între timp şi întrucât perspectiva unui acord de pace în Orientul Mijlociu este mai nesigură ca niciodată;

C.   întrucât este în interesul UE şi al statelor membre ca regiunea mediteraneană să se dezvolte într-un mediu economic şi social integrat, reciproc avantajos;

D.   întrucât creşterea demografică semnificativă din TSEM necesită introducerea unor politici şi măsuri atât economice, cât şi sociale ce nu mai suferă amânare;

E.   întrucât este în interesul comun al TSEM şi al UE să reducă ratele şomajului în regiune şi să acorde populaţiilor respective, şi, în special tinerilor şi populaţiei rurale, perspective decente de trai, dat fiind faptul că, doar pentru a menţine ratele şomajului la nivelele lor actuale, ar trebui create 35 de milioane de noi locuri de muncă între 2000 şi 2015;

F.   întrucât economiile TSEM sunt extrem de dependente de comerţul extern şi întrucât importurile şi exporturile totale reprezintă aproape două treimi din PIB-ul acestora; întrucât un procent substanţial din aceste fluxuri comerciale au ca destinaţie UE, deşi ele reprezintă doar 4% din comerţul extern al UE; întrucât structurile de export ale TSEM sunt foarte puţin diversificate, aceste ţări rămânând specializate în sectoare care au o contribuţie minoră în termeni de creştere economică;

G.   întrucât, în raport cu alte zone economice, în special cu ţările din Asia de Sud-Est, TSEM au pierdut poziţii importante în termeni de competitivitate relativă, de dezvoltare industrială şi de perspective de dezvoltare socială, iar participarea lor la comerţul mondial s-a redus semnificativ după 1980 în pofida unei creşteri economice relativ susţinute; întrucât o astfel de evoluţie trebuie să constituie un subiect de preocupare pentru UE şi pentru politica sa de vecinătate, mai ales din perspectiva consecinţelor asupra stabilităţii sociale şi politice la frontierele sale;

H.   întrucât, în ceea ce priveşte comerţul, structura schimburilor comerciale dintre UE şi TSEM a suferit schimbări minore de la începerea Procesului de la Barcelona şi întrucât semnarea acordurilor de asociere nu a produs încă toate rezultatele scontate;

I.   întrucât este necesară o zonă de liber schimb care să vizeze eradicarea sărăciei, ocuparea totală a forţei de muncă, consolidarea democraţiei şi promovarea dezvoltării durabile; întrucât această zonă de liber schimb ar trebui să se bazeze pe norme echilibrate şi cu destinaţie precisă, esenţiale pentru a impulsiona integrarea TSEM în comerţul internaţional, pentru a le asigura diversificarea economică astfel încât să răspundă provocărilor globalizării şi pentru a asigura o împărţire echitabilă a beneficiilor;

J.   întrucât o cooperare economică sporită în regiunea mediteraneană oferă perspective pozitive şi pentru economiile statelor membre din sudul Europei şi, prin urmare, pentru o mai bună integrare a acestora în piaţa unică a UE;

K.   întrucât cele două ţărmuri ale Mediteranei continuă să prezinte o imagine surprinzător de asimetrică din punct de vedere economic, social şi demografic şi întrucât există diferenţe fundamentale între TSEM în ceea ce priveşte dezvoltarea;

L.   întrucât fragmentarea politică şi economică persistentă a TSEM şi lipsa unui proces autentic de integrare ar putea avea efecte extrem de dăunătoare asupra programului de la Barcelona şi, în special, asupra creării zonei de liber schimb, prin agravarea efectelor concentrării schimburilor şi, astfel, prin dependenţa anumitor TSEM de piaţa comunitară;

M.   întrucât crearea unei zone de liber schimb poate avea efecte în general pozitive pe termen lung, dar şi efecte negative pe termen scurt şi mediu asupra ţărilor mediteraneene ale UE şi asupra TSEM;

N.   întrucât este în interesul comun să se introducă măsuri complementare eficiente pentru a reduce şi compensa, pentru toate regiunile şi ţările afectate, efectele negative ale liberalizării în curs;

O.   întrucât, datorită evoluţiei din ce în ce mai rapide a societăţilor noastre marcate de tehnologia informaţiei, TSEM ar trebui să îşi accelereze eforturile, atât cantitativ, cât şi calitativ, în domeniul cercetării ştiinţifice şi tehnologice, în vederea reducerii prăpastiei tehnologice care le separă de ţările mai dezvoltate din zonă, ceea ce ar permite în ultimă instanţă o creştere economică mai susţinută şi mai durabilă;

P.   întrucât TSEM au făcut progrese remarcabile în ceea ce priveşte învăţământul primar, reducând semnificativ nivelul analfabetismului, care rămâne însă ridicat în unele ţări din regiune; întrucât accesul la învăţământul superior şi universitar este limitat la un procent scăzut al populaţiei, iar sistemul educaţional încă nu are mijloacele de a forma profesionişti sau cadre tehnice înalt-calificate astfel încât să existe un echilibru real între oferta şi cererea de pe piaţa muncii;

Q.   întrucât, în paralel cu procesul care urmăreşte înfiinţarea unei zone de liber schimb între UE şi TSEM, este indispensabil pentru ca acestea din urmă să îndepărteze obstacolele politice şi economice existente care încetinesc procesul de integrare în toată regiunea, pentru a realiza o colaborare mai fructuoasă între ele,

Revigorarea Procesului de la Barcelona

1.   regretă faptul că cele trei obiective principale de la Barcelona (stabilirea unui spaţiu comun de pace şi stabilitate; crearea unei zone de prosperitate comună prin intermediul unui parteneriat economic şi crearea unei zone de liber schimb; cooperarea în domeniul social, cultural şi uman pentru promovarea dialogului între culturi în regiune) sunt încă departe de a fi realizate;

2.   arată că aceşti trei piloni trebuie neapărat să progreseze împreună pentru a se asigura succesul procesului de integrare euro-mediteraneană şi pentru a se reduce diferenţa de dezvoltare dintre cele două maluri ale Mediteranei;

3.   subliniază faptul că aspectul privind consolidarea Procesului de la Barcelona contribuie la difuzarea valorilor europene şi a modelului economic şi social european; reaminteşte anterioritatea şi nivelul de instituţionalizare ale acestui proces faţă de alte iniţiative regionale mai recente; accentuează importanţa acestei iniţiative ca factor de stabilitate şi de promovare a dialogului;

4.   subliniază că succesul Procesului de la Barcelona şi, în special, al zonei de liber schimb necesită un efort susţinut şi convergent din partea tuturor părţilor, precum şi o mai mare implicare a societăţii civile şi a populaţiei din cele două părţi ale Mediteranei;

5.   subliniază necesitatea unei definiri mai clare a obiectivelor PEV, care, fără să neglijeze ţările din Europa de Est, nu trebuie nici să slăbească Procesul de la Barcelona, nici să favorizeze abordări bilaterale în defavoarea unei abordări regionale multilaterale; consideră că o utilizare mai eficientă a IEVP pentru proiecte regionale ar face posibilă îmbunătăţirea situaţiei, în vederea promovării unei zone economice regionale cu adevărat integrate; consideră că, deşi pledează pentru o cooperare consolidată cu partenerii cei mai avansaţi, şi acordând consideraţia cuvenită caracteristicilor politice, culturale, religioase şi sociale specifice ale acestora, TSEM trebuie să fie considerate în continuare drept o entitate separată;

6.   consideră că, prin continuarea demonstrării unei abordări pozitive, având în vedere întârzierile acumulate şi problemele întâlnite, data de 2010 pentru crearea zonei de liber schimb va trebui să fie probabil revizuită, pentru a ţine cont de multiplele schimbări structurale survenite din 1995 în economia mondială, precum şi de necesitatea unei abordări mai prudente a liberului schimb între parteneri inegali, solicită Comisiei, statelor membre ale UE şi TSEM să relanseze Procesul de la Barcelona, acordând prioritate creării unei adevărate zone socio-economice euro-mediteraneene, care să încorporeze într-o mai mare măsură aspecte sociale şi de mediu în latura economică a parteneriatului;

7.   solicită TSEM să nu piardă ocazia unei creşteri durabile, care le-ar putea permite să răspundă mai bine nevoilor crescânde ale cetăţenilor lor şi imperativului de a face faţă mai eficient provocărilor globalizării;

8.   regretă că asistenţa tehnică şi financiară acordată de UE, deşi deloc neglijabilă, nu s-a ridicat la nivelul obiectivelor şi ambiţiilor de la Barcelona, în special în ceea ce priveşte capitolele socio-culturale ale Declaraţiei de la Barcelona şi sprijinul pentru economiile locale;

9.   consideră că zona de liber schimb va putea oferi o şansă reală de creştere pentru TSEM doar dacă va fi planificată pe baze concertate şi graduale, în contextul unui parteneriat raţional şi previzibil care să reflecte realităţile socio-economice ale TSEM şi să promoveze dezvoltarea economică şi o mai profundă integrare regională; subliniază importanţa unei participări mai intense a ţărilor partenere şi caracterul stimulativ al parteneriatului; reaminteşte că asumarea obiectivelor parteneriatului se aplică ambelor ţărmuri ale Mediteranei; accentuează necesitatea de a recunoaşte TSEM dreptul de a controla ritmul deschiderii lor comerciale şi al strategiilor lor naţionale de dezvoltare economică si socială;

10.   consideră că stabilirea unor legături instituţionale mai strânse între UE şi TSEM constituie un factor important în asigurarea succesului Procesului de la Barcelona; pledează pentru o intensificare substanţială a întâlnirilor formale şi informale între autorităţile Comunităţii, statele membre, TSEM şi autorităţile locale competente; speră că TSEM vor participa ca observatori la activitatea agenţiilor şi programelor europene specializate cu care au interese comune;

11.   subliniază importanţa pe care o are integrarea regională a TSEM şi consolidarea schimburilor comerciale sud-sud; salută semnarea Acordului de liber schimb de la Agadir din 25 februarie 2004 între Maroc, Tunisia, Egipt şi Iordania; consideră acest demers indispensabil pentru crearea unei veritabile zone de liber schimb, invitând şi celelalte ţări din regiune să i se asocieze; consideră, de asemenea, esenţial ca procesul de integrare economică să fie aprofundat şi ca obstacolele ce împiedică schimburile comerciale între aceste ţări să fie rapid eliminate, în scopul de a exploata pe deplin posibilităţile de dezvoltare a comerţului sud-sud;

12.   solicită UE să majoreze resursele disponibile pentru asistenţa tehnică şi financiară adresată TSEM, în concordanţă cu ambiţioasele obiective de la Barcelona şi proporţional cu progresul real realizat în mod vizibil în TSEM în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, protecţia lucrătorilor, protecţia mediului, integrarea regională şi creşterea calităţii serviciilor publice locale şi a serviciilor educaţionale şi culturale;

13.   arată că înfiinţarea unei zone economice şi comerciale de liber schimb în regiunea mediteraneană nu poate fi disociată de eforturile politice care urmăresc asigurarea păcii, democratizarea, respectarea drepturilor omului, egalitatea între sexe şi promovarea dialogului intercultural şi interreligios, şi nici de un efort susţinut permiţând dialogului politic şi încrederii între parteneri să contribuie cu adevărat la stabilirea democraţiei în regiune;

Politică comercială şi vamală

14.   subliniază faptul că taxele vamale reprezintă încă o parte substanţială a veniturilor fiscale ale TSEM; consideră, prin urmare, că este necesar ca, în programarea oricărei reduceri ulterioare ce urmează a fi realizate, să se ia în calcul progresul economic înregistrat de TSEM şi timpul necesar pentru realizarea unor reforme fiscale echitabile, destinate să contrabalanseze reducerea veniturilor tarifare;

15.   consideră că, în paralel, vor trebui combătute eficient obstacolele comerciale netarifare, subliniind în această privinţă importanţa acordării unei asistenţe tehnice suficiente;

16.   solicită Comisiei să ia în considerare o posibilă erodare a preferinţelor tarifare de care beneficiază TSEM cauzată de semnarea unor acorduri de liber schimb între Comunitate şi unele ţări terţe şi de îmbunătăţirea sistemului de preferinţe generalizate (SPG) pentru ţările în curs de dezvoltare şi acordarea sistemului cumulului de origine anumitor ţări din Asia, concurenţi foarte competitivi pentru industria TSEM;

17.   solicită Comisiei să stabilească o procedură de compensare, în contextul Procesului de la Barcelona şi cu respectarea standardelor OMC, în vederea reducerii impactului negativ pe care această erodare tarifară ar putea-o avea asupra TSEM şi, pe viitor, asupra creării zonei de liber schimb;

18.   salută progresul înregistrat în "facilitarea comerţului", în special în domeniul vamal, prin armonizarea şi simplificarea procedurilor vamale, automatizarea şi accelerarea procedurilor, consolidarea transparenţei, utilizarea de sisteme electronice de informare şi plată şi eliminarea anumitor bariere netarifare care au în prezent tendinţa de a înlocui barierele tarifare tradiţionale, în special în domeniul standardizării şi certificării;

19.   reafirmă că, dată fiind intensificarea concurenţei internaţionale, este esenţial să se consolideze voinţa politică de a formula o agendă economică şi socială mai substanţială, care să amelioreze competitivitatea economiei bazate pe cunoaştere, să stimuleze creşterea, formarea, inovarea şi cercetarea, să creeze noi locuri de muncă şi să stimuleze prosperitatea în vederea co-dezvoltării;

20.   solicită TSEM să pună bazele unei scheme de cooperare consolidată şi înfrăţire, cu scopul de a contribui la reforma mediului administrativ şi de afaceri în concordanţă cu principiul bunei guvernări;

21.   subliniază necesitatea de a intensifica şi a face mai severe controalele vamale, în scopul combaterii fenomenelor de contrabandă, contrafacere şi piratare a mărfurilor, practici care, pe lângă pierderea de venituri pe care o implică, prezintă riscuri importante pentru sănătatea publică a locuitorilor regiunii;

Studiu de impact asupra dezvoltării durabile a zonei euro-mediteraneene de liber schimb

22.   salută publicarea celei de-a doua faze a studiului de impact asupra dezvoltării durabile a zonei de liber schimb, realizată de Universitatea din Manchester; se arată extrem de preocupat de concluziile respectivului studiu în ceea ce priveşte efectele sociale şi de mediu negative aşteptate ale unei zone de liber schimb, pe termen scurt şi pe termen mediu; îndeamnă Comisia să integreze recomandările din prezentul raport în viitoarele discuţii privind punerea în aplicare a zonei de liber schimb, dar şi să reorienteze negocierile către coeziunea socială şi dezvoltarea durabilă pentru care pledează acest studiu;

23.   subliniază în continuare importanţa punerii la punct a unui sistem de coordonare a parteneriatului pentru evaluarea măsurilor luate pentru promovarea obiectivelor urmărite; sistem de coordonare care ar putea consta în crearea unui instrument de analiză şi evaluare pentru regiunea mediteraneană;

24.   îndeamnă toţi participanţii la Parteneriatul euro-mediteranean să discute rezultatele studiului de impact asupra dezvoltării durabile a zonei de liber schimb, menţionat anterior, la nivel ministerial şi să precizeze consecinţele asupra negocierilor în curs privind zona de liber schimb;

Asistenţa financiară şi tehnică
MEDA şi IEPV

25.   regretă faptul că UE nu a fost în măsură să pună la dispoziţie o finanţare proporţională cu obiectivele Procesului de la Barcelona, aceasta fiind una din cauzele întârzierilor acumulate în crearea zonei de liber schimb;

26.   ia act de buna performanţă a programului MEDA II în perioada 2004-2006 în comparaţie cu MEDA I, în special în ceea ce priveşte capacitatea sporită de absorbţie dovedită de ţările beneficiare şi flexibilitatea în programarea şi realizarea proiectelor MEDA începând din 2000;

27.   salută cu interes crearea IEPV, un nou instrument menit să acopere aspectele financiare ale PEV, precum şi propunerea Comisiei de a creşte finanţarea la 14 930 000 000 EUR pentru a răspunde într-un mod mai satisfăcător nevoilor ţărilor eligibile, cu condiţia ca acesta să devină un instrument real de convergenţă şi să includă ajutoare pentru compensarea pierderii de venituri vamale a ţărilor mediteraneene partenere, precum şi pentru alte costuri asociate cu liberalizarea pieţelor;

28.   consideră că suma de 11 181 000 000 EUR adoptată de Consiliu la 17 octombrie 2006 este insuficientă; solicită ca, la revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar, în 2008-2009, să fie puse la dispoziţie sume mai substanţiale pentru ca procesul de integrare să îşi poată atinge obiectivele;

29.   speră că acest instrument financiar va deveni mai eficient prin punerea unui mai mare accent pe o programare mai relevantă şi mai bine direcţionată şi pe participarea partenerilor şi societăţii civile ("asumarea de către aceştia") în toate fazele ciclului de management a proiectelor; solicită guvernelor TSEM să întreprindă toate acţiunile necesare pentru îmbunătăţirea utilizării fondurilor UE, în special a celor pentru cercetare, formare profesională, consolidarea infrastructurilor locale şi a serviciilor publice, reorganizarea sistemului de producţie industrială şi agricolă; solicită Comisiei şi statelor membre să încerce să menţină un echilibru între vecinii noştri din est şi cei din sud şi să acorde prioritate finanţării de proiecte regionale (în special sud-sud);

30.   reafirmă cu tărie faptul că, pentru crearea zonei de liber schimb şi în general pentru succesul Procesului de la Barcelona, PEV nu trebuie să dezamăgească aşteptările legitime ale TSEM, în special în ceea ce priveşte distribuţia geografică a sprijinului financiar european şi aranjamentele pentru acordarea acestuia;

FEMIP

31.   salută bunele rezultate obţinute de FEMIP de la iniţierea sa şi consideră că intensificarea acesteia este esenţială pentru succesul Procesului de la Barcelona; doreşte să vadă FEMIP transformată într-o adevărată bancă euro-mediteraneană de investiţii şi dezvoltare;

32.   ia act de faptul că activităţile programului MEDA şi ale FEMIP sunt în mare măsură complementare; solicită Comisiei şi Băncii Europene de Investiţii să pună bazele unei proceduri de cooperare şi coordonare consolidate, pentru a spori eficienţa acţiunii UE, atât la nivel strategic, cât şi în gestionarea unor proiecte specifice;

33.   consideră că, până se va ajunge la un consens între statele membre ale UE, proiectul privind Banca Euro-Mediteraneană de Investiţii şi Dezvoltare ar putea fi lansat, cu implicarea, în faza iniţială, a ţărilor interesate, fie europene sau sud-mediteraneene;

Investiţii străine directe (ISD)

34.   ia act de faptul că lipsa atractivităţii financiare constituie un obstacol major în calea ISD în TSEM, cu efecte negative asupra creşterii economice a regiunii;

35.   reaminteşte că investiţiile au un impact(15) extrem de important în ceea ce priveşte subcontractarea, propagarea know-how-ului şi satisfacerea nevoilor de formare profesională într-o regiune care este pe ansamblu sub-industrializată, precum şi în ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncă;

36.   consideră necesar ca aceste ţări să se angajeze într-o politică comercială care să poată încuraja utilizarea investiţiilor autohtone private, în special prin modernizarea sistemelor financiare şi bancare şi prin facilitarea accesului la credit pentru cât mai mulţi oameni posibil;

37.   subliniază importanţa dialogului între societăţile comerciale de pe ambele ţărmuri ale Mediteranei pentru impulsionarea comerţului şi a investiţiilor;

Reguli de origine şi cumulul de origine

38.   salută extinderea la toate TSEM a sistemului pan-european al cumulului de origine; consideră că acest lucru poate oferi TSEM acces la o zonă economică mai largă, care acoperă regiunea euro-mediteraneană, precum şi ţările Asociaţiei Europene de Liber Schimb şi ţările din Europa Centrală şi de Est; solicită deplina respectare a cererii Autorităţii Palestiniene ca bunurile produse în Teritoriile Ocupate să fie identificabile în cadrul regulilor de origine;

39.   solicită, prin urmare, TSEM să adopte cât mai curând posibil protocoale pan-euro-mediteraneene privind regulile de origine în contextul acordurilor lor respective cu UE sau cu alţi parteneri pan-euro-mediteraneeni, cu scopul de a profita la maxim de efectul cumulativ pan-european, prin aplicarea lui la întreaga regiune;

40.   solicită TSEM să aplice rapid programe de formare, informare şi sensibilizare privind regulile de origine şi să garanteze, cu asistenţa Comisiei, instruirea adecvată a operatorilor economici şi a funcţionarilor vamali;

41.   solicită Comisiei, în concordanţă cu criteriile formulate în Comunicarea sa intitulată "Regulile de origine în aranjamentele comerciale preferenţiale - Orientări pentru viitor" (COM(2005)0100) şi în lumina celor două studii comandate de DG Comerţ şi DG Dezvoltare de la publicarea Cărţii verzi 2005, să ia în considerare cu atenţie reforma (simplificarea şi flexibilitatea crescută) a acestor reguli, precum şi nevoia de a exercita un control mai eficient asupra aplicării lor pentru a se evita abuzul de preferinţe; speră, în special, că noile reglementări vor garanta conformitatea cu aceste reguli şi respectarea angajamentelor făcute faţă de zona euro-mediteraneană;

Agricultura

42.   subliniază că deschiderea pieţelor agricole trebuie să fie definită în comun şi pusă în practică într-un mod progresiv şi asimetric, trebuie să includă posibilitatea de a acorda un număr selectiv de derogări şi eşalonări ţinându-se seama atât de perspectivele sectoriale comune ale UE şi TSEM, cât şi de diferenţele şi caracteristicile individuale ale sectoarelor agricole din diferite ţări; subliniază, de asemenea, importanţa economică şi socială a acestui sector pentru TSEM şi necesitatea de a evita sărăcirea populaţiilor rurale, factor de exod şi de concentrare în polii urbani deja suprapopulaţi, în special în oraşele de pe coastă;

43.   solicită Comisiei şi guvernelor TSEM să acorde prioritate oricărei iniţiative care urmăreşte modernizarea şi dezvoltarea durabilă a sectorului mediteranean primar, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai şi al creării de noi locuri de muncă în zona rurală, în agricultură şi nu numai;

44.   solicită introducerea unui sistem integrat de asistenţă tehnică şi formare profesională în domeniul resurselor umane; subliniază că măsurile agricole ale UE în regiune trebuie să ajute la definirea unei politici viabile privind resursele de apă, să apere mediul şi biodiversitatea, să protejeze solul şi fertilitatea, să garanteze suveranitatea alimentară şi să valorifice produsele regionale tipice; îşi reiterează sprijinul pentru politicile aplicate de TSEM în scopul diversificării producţiilor agricole;

45.   consideră că promovarea unei agriculturi, în principal la scară mică, adaptată la condiţiile locale, care reprezintă o ameliorare a situaţiei mediului şi, prin urmare, a situaţiei economice şi a sănătăţii populaţiei rurale nu poate fi realizată prin simpla liberalizare a accesului la piaţa produselor agricole;

46.   consideră, în consecinţă, că o deschidere a pieţelor între UE şi TSEM trebuie să fie treptată, orientată spre calitate şi bine măsurată şi să ia în considerare structurile exploataţiilor agricole, politicile agricole şi reformele urmărite de fiecare parte a Mediteranei; accentuează în plus faptul că negocierile privind accesul la pieţe nu pot fi în nici un caz purtate global, ci mai degrabă de la caz la caz şi de la produs la produs şi trebuie să ţină cont de nevoia de protecţie în cazul produselor "sensibile", care ar trebui excluse de la o liberalizare completă pentru a împiedica producătorii locali să sufere daune ireparabile;

47.   subliniază că numeroase ţări mediteraneene şi-au exprimat dorinţa de a-şi menţine preferinţele comerciale faţă de piaţa comunitară; consideră că menţinerea acestui sistem preferenţial şi asimetric este incompatibilă cu o liberalizare generalizată a sectorului agricol; subliniază, în plus, că este în interesul reciproc al întregului bazin mediteranean să păstreze anumite instrumente de gestionare a ofertei de pe pieţele lor respective;

48.   solicită tuturor actorilor socio-profesionali din sectorul agricol euro-mediteranean să încurajeze cooperarea în sectoarele complementare, prin promovarea complementarităţii produselor între ţărmurile nordice şi sudice ale Mediteranei şi între TSEM; subliniază, ca exemplu, cazul industriei vitivinicole sau al sectorului fructelor şi legumelor, în care producţia de pe ambele maluri ale Mediteranei poate contribui la dezvoltarea unei oferte comerciale mai complete şi mai atractive pentru consumatori;

49.   subliniază, în aceeaşi ordine de idei, valoarea dezvoltării în colaborare a unei politici comune euro-mediteraneene de etichetare pe baza denumirilor de origine controlată – o politică ce trebuie să fie suficient de compatibilă cu normele actuale ale UE bazate pe denumiri de origine controlată şi certificare organică, precum şi importanţa asigurării trasabilităţii şi a transparenţei metodelor de producţie;

50.   este convins că liberalizarea pieţelor din TSEM va avantaja în primul rând marile exploataţii agricole mecanizate, care beneficiază deja pe deplin de sistemul fondului de compensare; solicită actorilor instituţionali din cadrul parteneriatului euro-mediteranean să uşureze accesul la credite pentru micii producători şi să dezvolte un sistem pentru ponderarea ajutorului către micii agricultori, care constituie majoritatea copleşitoare a populaţiei agricole din aceste ţări şi care vor fi primii care vor avea de suferit de pe urma concurenţei cu UE; pe termen lung, solicită înlocuirea vechiului sistem de compensare şi ajutoare cu un nou sistem de sprijin pentru agricultura durabilă şi investiţiile în mica industrie de prelucrare a alimentelor, în scopul de a spori competitivitatea economiilor rurale prin diversificare, comercializare locală şi producerea de calităţi specifice;

51.   solicită să se ia în considerare punerea în aplicare a unei politici agricole care să integreze în mod real ambele ţărmuri ale Mediteranei, acordându-se prioritate securităţii alimentare sporite în TSEM faţă de consideraţiile comerciale, precum şi coordonării gestionării resurselor piscicole şi de apă;

Reglementări şi standarde tehnice, dreptul de proprietate intelectuală, concurenţa

52.   consideră că un context de reglementare armonizat UE/TSEM ar face posibilă extinderea şi consolidarea comerţului pe o bază clară, nu în ultimul rând prin promovarea unei mai mari transparenţe şi a unei concurenţe loiale; consideră că armonizarea standardelor, sau cel puţin un cadru coerent în această privinţă, poate, de asemenea, să încurajeze dezvoltarea comerţului sud-sud;

53.   accentuează importanţa introducerii de stimulente economice adecvate şi de asistenţă tehnică pentru IMM-urile care au dificultăţi în internalizarea costurilor rezultate din armonizarea standardelor propuse de acordurile de asociere;

54.   solicită TSEM să elaboreze şi să aplice o legislaţie privind dreptul de proprietate intelectuală care să fie în conformitate cu standardele internaţionale, să încurajeze inovarea şi creativitatea şi să fie suficient de flexibilă pentru a răspunde cerinţelor şi caracteristicilor specifice ale ţărilor în cauză; solicită Comisiei, în legătură cu legislaţia privind proprietatea intelectuală, să nu solicite TSEM să depăşească angajamentele prevăzute în Acordurile existente privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală;

Servicii

55.   consideră că orice liberalizare a serviciilor în legătură cu crearea zonei de liber schimb poate avea loc doar pe o bază convenită împreună cu TSEM şi acordând acestora dreptul de a introduce treptat şi de a controla deschiderea unor sectoare sensibile, vulnerabile, ale economiilor proprii;

56.   consideră sectorul serviciilor drept esenţial pentru succesul zonei de liber schimb; observă că sectorul serviciilor este crucial pentru economiile TSEM, reprezentând aproximativ 50% din PIB-ul Egiptului, Marocului şi Siriei, 60% din PIB-ul Tunisiei şi mai mult de 70% din PIB-ul Iordaniei şi Libanului;

57.   subliniază, totodată, faptul că liberalizarea treptată a serviciilor, sector de o importanţă deosebită şi pentru economia TSEM, se va dovedi benefică pentru dezvoltarea lor economică, aducând astfel o contribuţie la îmbunătăţirea infrastructurilor, la transferul de tehnologii şi de cunoştinţe, precum şi la revalorizarea serviciilor furnizate de acestea în folosul cetăţenilor lor; consideră, prin urmare, că negocierile din sectorul serviciilor va trebui să se desfăşoare în paralel cu cele din domeniul comerţului de mărfuri;

58.   ia act de deschiderea oficială a negocierilor între UE şi unele TSEM asupra liberalizării comerţului în domeniul serviciilor şi investiţiilor în cadrul celei de-a 5-a Conferinţe Ministeriale EuroMed în domeniul comerţului din martie 2006;

59.   solicită Comisiei să continue negocierile angajate la Marrakech şi să le încheie cu anumite TSEM în domeniul serviciilor, acoperind totalitatea modurilor şi sectoarelor, în conformitate cu ceea ce au convenit în cadrul Acordului General privind Comerţul cu Servicii (GATS) al OMC, precum şi să răspundă ofertelor pozitive prin luarea în considerare a dispoziţiilor UE cu privire la posibilităţile sporite de liberă circulaţie a lucrătorilor din domeniul serviciilor (Modul IV al GATS);

60.   consideră că trebuie făcută o distincţie între servicii comerciale şi servicii publice; subliniază necesitatea de a menţine serviciile publice în afara cadrului de negociere, în special cele legate de nevoile de bază ale oamenilor şi cele care permit accesul la beneficiile publice esenţiale, cum ar fi sănătatea, educaţia, apa potabilă şi energia, precum şi cele care joacă un rol principal în identitatea culturală, cum ar fi serviciile audio-vizuale;

Transporturi

61.   consideră că dezvoltarea unei reţele de transporturi euro-mediteraneene bazate pe interconexiuni moderne şi pregătirea unei strategii comune pentru o mai bună cooperare, coordonare şi dezvoltare constituie o condiţie preliminară pentru succesul zonei de liber schimb; consideră vital ca TSEM să se bucure de o mai bună interoperabilitate cu reţelele de transport trans-europene şi să fie implicate în hotărârea şi realizarea unor proiecte prioritare viitoare; solicită în acest context să se acorde atenţie posibilităţii de modernizare a rutelor maritime de transport, ca o chestiune prioritară, şi scăderii costurilor asociate cu serviciile de transport maritim de mărfuri;

62.   solicită Comisiei şi TSEM să pună la dispoziţie resurse financiare suficiente pentru modernizarea infrastructurii, cu referire în special la sectorul logistic, şi să realizeze reformele necesare pentru a face acest sector mai competitiv şi mai dinamic, luând în considerare în mod adecvat situaţia geografică specifică a zonei, care reprezintă punctul natural de tranzit pentru comerţul cu bunuri între Europa şi Asia (inclusiv, în special, China şi India);

63.   solicită TSEM ca, în colaborare cu Comisia, să eficientizeze sectorul drumuri şi porturi pentru a reduce costurile extrem de mari ale logisticii şi transportului, care fac mai puţin competitive exporturile industriale şi agricole ale regiunii; solicită, de asemenea, să se acorde atenţie şi sectorului transporturi aeriene, cu referire în special la serviciile de transport aerian de mărfuri;

64.   ia act cu interes de faptul că Consiliul va adopta în curând o comunicare privind extinderea principalelor rute trans-europene în ţările mediteraneene, ţinând seama de necesitatea unor acţiuni pentru reorientarea fluxurilor de transporturi în beneficiul acestei regiuni;

Energie

65.   observă că majoritatea ţărilor participante la Procesul de la Barcelona sunt dependente într-o măsură din ce în ce mai mare de resurse externe de energie, în special petrol şi gaz, iar cererea crescândă va exercita o presiune suplimentară asupra canalelor de alimentare existente; în acest context, va fi importantă stabilirea unei cooperări eficiente între ţările mediteraneene în domeniul aprovizionării cu energie;

66.   solicită ca realizarea unei adevărate pieţe energetice euro-mediteraneene să reprezinte o preocupare centrală; în lumina creşterii recente a preţurilor la petrol şi gaz, consideră drept vital pentru UE şi pentru TSEM care nu deţin resurse energetice să facă un efort coordonat pentru a revigora dialogul cu ţările producătoare de energie, evitând în acelaşi timp, pe cât posibil, încheierea de acorduri bilaterale care ar fi în detrimentul intereselor UE şi ale TSEM; ia act cu interes de dorinţa Comisiei, exprimată cu ocazia Conferinţei asupra politicii energetice externe din 20 şi 21 noiembrie 2006, de a acorda un rol important Africii de Nord şi Orientului Mijlociu în politica sa energetică externă şi cere ca aceste declaraţii să fie însoţite de acţiuni concrete;

67.   salută intrarea în vigoare a cooperării energetice în regiunea mediteraneană sub auspiciile Platformei Energetice Euro-Mediteraneene de la Roma (PEEMR); consideră că această platformă poate furniza un punct comun de plecare pentru consolidarea cooperării UE/TSEM, prin facilitarea punerii în practică a unor iniţiative regionale importante, precum şi o bază pentru orice alte activităţi de interes comun care ar putea fi iniţiate;

68.   salută lansarea de proiecte sub-regionale majore, precum integrarea progresivă a pieţei electricităţii a ţărilor din Magreb în cea a UE, integrarea pieţelor gazului în regiunea Mashreq şi construirea conductelor de gaz Medgaz şi Arab;

69.   solicită Comisiei, statelor membre ale UE şi TSEM să exploreze noi forme de cooperare bilaterală şi multilaterală în sectorul energetic, în special în ceea ce priveşte introducerea de măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice; solicită, de asemenea, TSEM să introducă politici pentru încurajarea dezvoltării energiilor regenerabile şi a protecţiei mediului (activităţi de rafinare a petrolului şi riscurile asociate cu transportul de hidrocarburi pe Marea Mediterană);

70.   consideră vital pentru UE şi pentru TSEM care nu deţin resurse energetice să se angajeze într-un dialog strategic cu privire la posibilitatea de a încuraja producţia la scară largă de energii regenerabile şi să acorde TSEM dreptul de a participa la programele UE privind cercetarea şi dezvoltarea în domeniul energiei regenerabile;

71.   subliniază rolul pe care îl pot juca biocombustibilii de primă generaţie ca formă alternativă de energie, precum şi competitivitatea lor crescută pe pieţele de energie;

Mediul şi dezvoltarea durabilă

72.   salută iniţiativa "Orizont 2020" lansată la reuniunea la nivel înalt de la Barcelona din 2005, menită a reduce nivelul de poluare din regiune, prin identificarea şi abordarea celor mai importante surse de poluare de acum şi până în 2020; subliniază că această iniţiativă poate completa şi relansa Strategia de dezvoltare durabilă Euro-Mediteraneană, aprobată în 1995;solicită Comisiei şi TSEM să se concentreze asupra obiectivului principal de mediu, şi anume stoparea poluării Mării Mediterane (în special prin reducerea emisiilor industriale şi a deşeurilor urbane), dând naştere, în acelaşi timp, unei forme mai bune de cooperare politică şi financiară, care să implice o participare mai activă a autorităţilor regionale şi locale şi a reprezentanţilor societăţii civile şi ai sectorului privat; solicită, de asemenea, Comisiei să efectueze evaluări periodice ale progreselor realizate în acest domeniu;

73.   solicită Comisiei şi TSEM să se concentreze asupra obiectivului principal de mediu, şi anume stoparea poluării Mării Mediterane (în special prin reducerea emisiilor industriale şi a deşeurilor urbane), dând naştere, în acelaşi timp, unei forme mai bune de cooperare politică şi financiară, care să implice o participare mai activă a autorităţilor regionale şi locale şi a reprezentanţilor societăţii civile şi ai sectorului privat; solicită, de asemenea, Comisiei să efectueze evaluări periodice ale progreselor realizate în acest domeniu;

74.   solicită Comisiei să se concentreze asupra aplicării depline de către toate statele mediteraneene a Protocolului de la Barcelona privind protecţia împotriva poluării de origine terestră, în special prin finanţarea intensă a Programului mediteranean pentru asistenţă tehnică de mediu (PMATM);

75.   consideră că această iniţiativă merită să fie făcută publică pe cât posibil şi ar trebui să primească sprijinul total şi unanim al Parlamentului European, date fiind importantele sale implicaţii nu doar pentru dezvoltarea durabilă a regiunii (turism, pescuit, agricultură, acces la apă), ci şi pentru standardul de trai al regiunilor adiacente;

Industrie

76.   observă cu preocupare că TSEM au dezvoltat industrii specializate în tehnologii de slabă calitate şi produse cu valoare adăugată mică, ceea ce le face mai vulnerabile în faţa concurenţei externe; este de părere că o competitivitate crescută a industriei TSEM este necesară pentru succesul zonei de liber schimb şi solicită TSEM să adopte măsuri directe pentru a ajuta societăţile comerciale să devină mai competitive în raport cu producătorii europeni şi asiatici;

77.   solicită ca programul liberalizării sectorului industrial să fie ajustat în funcţie de evoluţia condiţiilor economice şi sociale (inclusiv nivelul şomajului) din fiecare TSEM şi de impactul său asupra mediului;

78.   solicită TSEM să stabilească politici regionale în domeniul industrial care să ofere mai bune perspective ale unor economii de scară, precum şi o mai bună strategie de dezvoltare, care să ia în considerare rolul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) în regiune; solicită Comisiei şi TSEM să promoveze microîntreprinderile şi IMM-urile prin dezvoltarea de servicii financiare eficiente şi furnizarea de asistenţă tehnică şi administrativă, pentru a le permite acestora să-şi crească nivelul de competitivitate;

79.   solicită, de asemenea, Comisiei şi TSEM să se angajeze în acţiuni comune destinate : (a) să simplifice procedurile administrative, (b) să asigure o reprezentare reale a asociaţiilor profesionale, de afaceri şi sindicale, (c) să faciliteze acces la informaţii comerciale, (d) să ofere asistenţă tehnică şi servicii de sprijin firmelor şi (e) să furnizeze formare profesională continuă;

Sectorul textil

80.   îşi reafirmă preocuparea în legătură cu consecinţele încetării la 1 ianuarie 2005 a Acordului privind produsele textile şi confecţiile şi eliminării cotelor de performanţă în sectorul textilelor şi confecţiilor în TSEM şi UE; arată că acest sector joacă un rol crucial în economiile multor TSEM şi ale unor ţări europene; subliniază că realizarea unui program menit să sporească competitivitatea acestui sector, cu sprijinul Comisiei, ar servi unui scop util;

81.   consideră că dificultăţile majore cu care se confruntă sectorul textil pot avea în mod inevitabil consecinţe negative pentru economia ţărilor UE şi TSEM şi, indirect, pentru înfiinţarea zonei de liber schimb; consideră că, la formularea noii strategii comerciale şi de investiţii a UE faţă de China şi, în general, a politicii comerciale a UE faţă de Asia, eventualul impact al acestora asupra TSEM şi ţărilor UE trebuie luat în considerare;

82.   solicită Comisiei să iniţieze, în strânsă cooperare cu statele membre şi cu sectorul privat, programe ad-hoc de asistenţă pentru a îmbunătăţi competitivitatea industriilor textile ale acestor ţări şi a consolida legăturile lor tradiţionale cu producătorii comunitari;

83.   consideră că dificultăţile actuale pot fi depăşite prin reorganizarea sectorului, astfel încât acesta să poată profita de proximitatea fizică faţă de pieţele europene, prin concentrarea asupra producţiei de calitate medie şi înaltă cu termene de livrare (şi înnoire a stocurilor) mai scurte, la preţuri competitive;

84.   sprijină înfiinţarea unei zone de producţie euro-mediteraneene ca unic mijloc care poate permite nu doar regiunii mediteraneene de sud, ci şi celei de nord să facă faţă provocării blocurilor regionale competitoare şi să se asigure că producţia industrială şi ocuparea forţei de muncă pot fi menţinute; consideră că este necesar să se aloce fonduri europene speciale pentru sprijinirea programelor de cercetare, inovare sau cooperare ce au această finalitate;

85.   susţine parteneriatul euro-mediteranean care promovează cooperarea şi competitivitatea în acest sector printr-o politică activă de sprijinire hotărâtă a formării, cercetării şi dezvoltării, inovării tehnologice, diseminării de bune practici şi schimburilor de informaţii de pe piaţă; recomandă introducerea unei reţele euro-mediteraneene de şcoli, instituţii de formare profesională şi centre tehnice specializate în industria textilelor/confecţiilor, pentru promovarea parteneriatului tehnic şi a programelor comune de instruire şi cercetare;

86.   observă că accesul dificil la finanţare şi natura inadecvată a anumitor instrumente financiare constituie încă obstacole considerabile ce trebuie depăşite de IMM-uri în acest sector; solicită Comisiei să propună mijloace de remediere a acestor deficienţe, precum şi măsuri de stimulare menite să reţină o parte a lanţului de producţie în ţările din zona euro-mediteraneană;

Ştiinţă şi tehnologie

87.   este preocupat de progresul lent realizat de cele mai multe dintre TSEM în ceea ce priveşte educaţia şi cercetarea ştiinţifică; în ciuda unei creşteri ce nu poate fi negată a proporţiei de copii şcolarizaţi, constată o lipsă persistentă de interacţiune între piaţa muncii şi sistemul educaţional, cu implicaţii grave asupra productivităţii, calificărilor profesionale şi, în general, asupra perspectivelor de dezvoltare a regiunii;

88.   solicită Comisiei şi TSEM să introducă măsuri destinate să îmbunătăţească sistemul educaţional în general, să acorde o mai mare atenţie rolului tinerilor, să încurajeze schimburile mai frecvente între universităţi şi să faciliteze pătrunderea femeilor pe piaţa muncii prin intermediul unor programe educaţionale speciale; subliniază că o participare mai mare a femeilor pe piaţa muncii reprezintă un factor cheie pentru dezvoltarea economică; salută iniţiativele luate de Fundaţia Euro-Mediteraneană pentru dialog intercultural "Anna Lindh" în legătură cu şcolile Euromed, echipele Euromed de tineri cercetători, şcolile universitare de vară şi programele de schimburi academice, care permit un dialog şi o cooperare extinse între membrii parteneriatului euro-mediteranean;

89.   îndeamnă TSEM să acorde o mai mare prioritate modelului de dezvoltare bazat pe o economie a cunoaşterii şi să mărească substanţial procentul din PIB alocat pentru cercetarea ştiinţifică; solicită Comisiei să furnizeze sprijin financiar şi tehnic;

90.   solicită Comisiei să sprijine reţeaua interuniversitară Euromesco, să se asigure că parteneriatele între universităţi, centre de cercetare, laboratoare şi şcoli medicale sunt stabilite pe o bază instituţională, precum şi să promoveze mobilitatea cercetătorilor, profesorilor şi studenţilor postuniversitari din aceste instituţii şi consolidarea programelor comune de cercetare;

91.   solicită Comisiei să evalueze aranjamentele existente de finanţare şi programare, cu scopul de a încuraja proiectele comune UE/TSEM şi de a sprijini aceste ţări să participe într-o mai mare măsură la programe-cadru comunitare de cercetare;

92.   subliniază importanţa formării profesionale, care joacă un rol crucial în dezvoltarea societăţilor comerciale; consideră că importanţa formării profesionale ar trebui să fie reflectată prin introducerea de programe axate pe problemele şi nevoile întâmpinate şi identificate de societăţile comerciale;

Comerţ şi dezvoltare

93.   subliniază că politica comercială a UE nu trebuie să fie contrară obiectivelor politicilor sale de dezvoltare şi de reducere a sărăciei, ci să le completeze ; subliniază că mai mult de 30% din populaţia TSEM trăieşte cu mai puţin de 2 $ SUA pe zi; solicită UE să investească într-un plan de acţiune specific pentru combaterea sărăciei absolute şi relative în regiunea mediteraneană, adică o versiune mediteraneană a "Obiectivelor Mileniului" şi pentru realizarea dezvoltării prin comerţ, versiunea mediteraneană a "Sprijinului pentru comerţ", în paralel cu programele de reducere a sărăciei;

94.   subliniază faptul că microcreditul, în special pentru micii proprietari de terenuri din sectorul agricol, reprezintă un mijloc esenţial de combatere a sărăciei şi de realizare a dezvoltării sociale şi economice durabile, în conformitate cu Obiectivele Mileniului, fiind de asemenea, o puternică sursă de emancipare, în special pentru femei; consideră că această nouă abordare microeconomică ar trebui recunoscută în cadrul zonei de liber schimb şi, în general, în PEV şi Procesul de la Barcelona; solicită Consiliului şi Comisiei să ofere mai mult sprijin iniţiativelor ce urmăresc promovarea microfinanţării în TSEM, să consolideze în mod semnificativ programele existente şi să dezvolte şi să promoveze noi sisteme de facilitare a accesului la credite pentru cât mai multe persoane;

95.   subliniază importanţa unor standarde fundamentale de ocupare a forţei de muncă şi a unor locuri de muncă decente pentru dezvoltarea zonei de liber schimb; observă că, pentru a contribui la dezvoltare şi la reducerea sărăciei, schimburile comerciale trebuie să contribuie, de asemenea, la realizarea progresului social şi a unor condiţii de muncă decente; observă că normele ce reglementează comerţul nu trebuie să aibă prioritate faţă de legislaţia socială şi Convenţia cadru a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM); observă că acţiunile pentru combaterea tuturor formelor de exploatare la locul de muncă şi respectarea libertăţilor sindicale sunt esenţiale dacă se doreşte organizarea comerţului pe baze echitabile şi în folosul tuturor; îndeamnă Comisia să acţioneze în acest scop în strânsă colaborare cu OIM, în special în vederea introducerii planurilor de acţiune PEV;

96.   solicită Comisiei să ţină seama de criterii necomerciale pe parcursul negocierilor viitoare, astfel încât comerţul să nu se extindă în detrimentul condiţiilor de muncă ale localnicilor; doreşte să vadă că zona de liber schimb formulează o agendă a activităţilor lucrative acceptabile concepută special pentru TSEM şi să vadă că UE se angajează să furnizeze asistenţa necesară pentru asigurarea realizării acestei agende;

97.   subliniază necesitatea de a promova coduri de conduită negociate cu societăţile multinaţionale, care ar trebui sa încorporeze obiective de furnizare a unor locuri de muncă decente; recomandă ca întreprinderile care au sediul social în Europa şi filiale în TSEM să verifice periodic respectarea acestor coduri de conduită în filiale lor; solicită ca orice întreprindere nou asociată să accepte codurile de conduită şi să facă public acest lucru;

Consideraţii finale

98.   atrage atenţia asupra deciziei Reuniunii la nivel înalt de la Barcelona din 2005 de a crea o zonă de cooperare reciprocă cu privire la migraţie, integrare socială, justiţie şi securitate; consideră că înfiinţarea unei astfel de zone este un corolar esenţial al înfiinţării unei adevărate zone euro-mediteraneene de liber schimb;

99.   este de părere că, deşi nu sunt încă întrunite condiţiile, zona de liber schimb ar trebui completată cu deschiderea treptată şi condiţionată a liberei circulaţii a lucrătorilor, ţinând seama de situaţia pieţei europene a munci şi de opiniile actuale ale comunităţii internaţionale cu privire la legăturile între migraţie şi dezvoltare; insistă asupra importanţei unei reduceri necesare a costului transferurilor de bani efectuate de migranţi, în scopul de a maximiza utilizarea lor în economia locală; consideră urgentă crearea de modalităţi juridice şi administrative care ar putea facilita acordarea vizelor, în special pentru actorii parteneriatului euro-mediteranean, pentru studenţi, cadre universitare şi actorii socioeconomici;

100.   continuă să fie preocupat de absenţa unei definiţii clare a politicii mediteraneene a UE şi a unei viziuni strategice pe termen lung asupra dezvoltării şi stabilităţii regiunii; subliniază necesitatea ca procesul de integrare euro-mediteraneană să devină din nou o prioritate politică pe agenda UE;

101.   deplânge distrugerea sistematică a sistemului economic şi infrastructurii Libanului în cursul recentului conflict cu Israelul, ceea ce va cauza întârzieri în dezvoltarea ţării şi în realizarea zonei de liber schimb; ia act de rezultatele conferinţei pe tema reconstrucţiei Libanului, din 25 ianuarie 2007 şi sprijină eforturile în direcţia organizării asistenţei internaţionale în această ţară pe termen lung; invită UE , în contextul actualului proces de pace, să menţină un sprijin financiar suficient pentru a ajuta populaţia libaneză să facă faţă provocărilor pe care le presupune reconstrucţia economică şi socială a ţării, ca urmare a conflictului din iulie 2006; îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la situaţia teritoriilor palestiniene şi solicită, prin urmare, Consiliului şi Comisiei să ofere populaţiei palestiniene, în cooperare cu comunitatea internaţională, ajutor umanitar esenţial; ia act de faptul că Israelul a transferat o parte din impozitele şi veniturile vamale palestiniene pe care le deţinea şi solicită guvernului israelian să efectueze, de urgenţă, plata restului sumelor îngheţate în prezent; îndeamnă Comisia să insiste asupra respectării clauzelor privitoare la Procesul de la Barcelona, în special clauza privind drepturile omului inclusă în acordurile de asociere şi în diferitele planuri de acţiune, pentru a realiza o adevărată zonă de libertate şi securitate în regiune;

102.   consideră că, ţinând seama, în special, de etapele recente parcurse în cadrul PEV, precum şi de noua prezenţă a Chinei în Africa, obiectivul politicii externe a UE în regiunea mediteraneană este de a sprijini şi încuraja reformele politice, democratice şi socioeconomice din ţările partenere, pentru a crea împreună o zonă de prosperitate comună;

103.   subliniază rolul jucat, în cadrul parteneriatului, de Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană ca organ democratic ce reuneşte parlamentari de pe ambele ţărmuri ale Mediteranei pentru sprijinirea celor trei piloni ai Procesului de la Barcelona; în final, solicită o mai strânsă cooperare între APEM, Comisie şi Consiliul Uniunii Europene în domeniul economic;

o
o   o

104.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, şefilor de stat şi guvern şi parlamentelor statelor membre şi ale TSEM, precum şi APEM.

(1) JO C 272 E, 9.11.2006, p. 570.
(2) JO L 310, 9.11.2006, p.1.
(3) JO L 97, 30.3.1998, p. 2.
(4) JO L 147, 21.6.2000, p. 3.
(5) JO L 70, 18.3.2000, p. 2.
(6) JO L 129, 15.5.2002, p. 3.
(7) JO L 304, 30.9.2004, p. 39.
(8) JO L 143, 30.5.2006, p. 2.
(9) JO L 265, 10.10.2005, p. 2.
(10) JO L 187, 16.7.1997, p. 3.
(11) JO L 35, 13.2.1996, p. 1.
(12) JO C 323, 4.12.1995, p. 5.
(13) JO C 378, 29.12.2000, p. 71.
(14) JO C 226E, 15.9.2005, p. 42.
(15) În special cele cunoscute sub numele de investiţii "greenfield".


Bosnia-Herţegovina
PDF 299kWORD 94k
Recomandarea Parlamentului European din 15 martie 2007 adresată Consiliului privind Bosnia-Herţegovina (2006/2290(INI))
P6_TA(2007)0077A6-0030/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Doris Pack, în numele Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni privind Bosnia-Herţegovina (B6-0615/2006),

–   având în vedere acordul din 5 octombrie 2005 între reprezentaţii statului şi entităţile constitutive ale Bosniei-Herţegovinei, care susţine principiile fundamentale expuse de către Comisia Europeană în vederea restructurării forţelor de poliţie,

–   având în vedere decizia ulterioară a Consiliului, din 22 noiembrie 2005, de a deschide negocierile cu Bosnia-Herţegovina cu privire la un acord de stabilizare şi asociere,

–   având în vedere acordul încheiat la 18 martie 2006 între liderii celor mai multe dintre principalele partide politice din Bosnia-Herţegovina cu privire la o serie de amendamente constituţionale,

–   având în vedere decizia comitetului director al Consiliului de implementare a păcii (PIC) din 23 iunie 2006, prin care Oficiul Înaltului Reprezentant (OHR) ar trebui să înceapă imediat preparativele în vederea închiderii sale la 30 iunie 2007,

–   având în vedere faptul că PIC va revizui şi, dacă este cazul, va confirma închiderea OHR la începutul anului 2007, ţinând cont de situaţia globală din ţară şi din regiune,

–   având în vedere recentele alegeri prezidenţiale şi parlamentare din Bosnia-Herţegovina,

–   având în vedere raportul de activitate din 2006 al Comisiei privind Bosnia-Herţegovina (SEC(2006)1384),

–   având în vedere concluziile referitoare la Balcanii de Vest ale Consiliului Afaceri Generale din 11 decembrie 2006,

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) şi articolul 90 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0030/2007),

A.   întrucât Bosnia-Herţegovina a trecut de perioada de tranziţie, de la punerea în aplicare a Acordului de pace de la Dayton, din 1995, care a pus capăt celui mai sângeros război desfăşurat pe teritoriul european de la încheierea celui de-al doilea război mondial, într-o ţară odinioară pacifistă şi multietnică, iar aceasta se află în prezent pe calea integrării europene, ceea ce implică necesitatea unor schimbări constituţionale;

B.   întrucât reprezentanţii statului şi ai celor două entităţi au convenit ca reforma propusă a forţelor de poliţie să preconizeze transferul la nivel de stat al tuturor competenţelor legislative şi bugetare, eliminarea tuturor interferenţelor politice în funcţionarea forţelor de poliţie şi delimitarea unor unităţi teritoriale, în funcţie de criterii pur tehnice şi funcţionale;

C.   întrucât acordul respectiv prevedea înfiinţarea unei Direcţii pentru restructurarea poliţiei, cu reprezentanţi de la toate nivelurile guvernului (stat, entităţi şi cantoane), a cărei sarcină era aceea de a înainta o propunere pentru punerea în aplicare a reformei, precum şi unele propuneri pentru demarcarea noilor unităţi teritoriale ale poliţiei;;

D.   întrucât, la 22 decembrie 2006, direcţia respectivă a prezentat Consiliului de Miniştri al Bosniei-Herţegovina un proiect de aplicare a unei reforme structurale a poliţiei;

E.   întrucât aceste propuneri creează cadrul pentru îndeplinirea condiţiilor prealabile stabilite de Comisie pentru încheierea unui acord de stabilizare şi asociere cu Uniunea Europeană;

F.   întrucât, în timpul recentei campanii electorale, conducerea Republicii Srpska a făcut în mod repetat declaraţii care puneau sub semnul îndoielii acordul privind reforma propusă a poliţiei, pe care iniţial o susţinuse;

G.   întrucât mandatul reprezentanţilor Republicii Srpska a fost confirmat acum prin vot popular, iar partidele lor au o reprezentare puternică atât la nivel de entităţi, cât şi la nivel de stat;

H.   întrucât pachetul de amendamente constituţionale susţinut de către reprezentanţii celor mai multe dintre principalele partide din Bosnia-Herţegovina conţine o serie de propuneri care consolidează puterea la nivel de stat şi abordează anumite disfuncţionalităţi ale puterii legislative şi ale celei executive din Bosnia-Herţegovina;

I.   întrucât aceste propuneri nu îmbunătăţesc mecanismul de veto al entităţilor, deşi acest mecanism poate împiedica serios munca din Parlamentul Bosniei-Herţegovina;

J.   întrucât diferitele componente ale societăţii din Bosnia-Herţegovina ar trebui iniţieze în viitorul apropiat o reflecţie aprofundată asupra modalităţii de a depăşi divizarea etnică rigidă a ţării, pentru a-i reforma structurile, a o flexibiliza şi a o face compatibilă cu democraţiile europene;

K.   întrucât pachetul de amendamente menţionat mai sus a fost susţinut de majoritate în Parlamentul Bosniei-Herţegovinei, însă mai avea nevoie de doar două voturi pentru a atinge pragul cerut pentru adoptarea amendamentelor constituţionale;

L.   întrucât închiderea prematură a OHR, bazată pe dorinţa legitimă de întărire a sentimentului de asumare a procesului politic şi de accelerare a i procesului de reconciliere dintre cele trei principale populaţii din Bosnia-Herţegovina, ar avea un impact asupra stabilităţii ţării şi a ritmului şi rezultatului reformelor administrative şi constituţionale;

M.   întrucât rezistenţa diviziunilor etnice puternice în interiorul Bosniei-Herţegovinei demonstrează că este nevoie de un sistem educaţional mai integrat, nesegregaţionist şi modern în această ţară,

N.   întrucât ar trebui luată în considerare, în acest context, experienţa instituţiilor de învăţământ multietnice din Bosnia-Herţegovina, subvenţionate de Biserica Catolică, care au aplicat cu succes modelul nesegregaţionist;

1.   constată cu îngrijorare că partidele care au câştigat alegerile parlamentare şi prezidenţiale, care au fost anterior partide moderate, au recurs în timpul campaniei la un limbaj agresiv şi care creează disensiuni; recomandă insistent partidelor, în special celor care au câştigat alegerile - făcând abstracţie de unele acţiuni şi declaraţii recente negative - să acţioneze prompt pentru a pune bazele unei Bosnia-Herţegovina mai puternice, care se pregăteşte pentru a îndeplini criteriile necesare încheierii şi implementării Acordului de asociere şi stabilizare, precum şi pentru a-şi depune în timp util candidatura pentru a deveni membru UE;

2.   salută instituirea unui guvern la nivel de stat şi reaminteşte liderilor politici din Bosnia-Herţegovina reformele urgente şi importante pe care trebuie să le întreprindă, în special în ceea ce priveşte Constituţia statului, sistemul judiciar, administraţia publică, mediul de afaceri, învăţământul, domeniile fitosanitar şi veterinar şi mediul;;

3.   consideră că proiectul recent de aplicare a reformei structurale a poliţiei din Bosnia-Herţegovina prevede o distribuire clară şi echilibrată a responsabilităţilor la nivel statal şi la nivel local, cu condiţia ca statul să adopte un cadru juridic unic pentru administraţia din cadrul poliţiei, să aloce resurse bugetare şi să verifice utilizarea lor, să ofere servicii de asistenţă, să coordoneze activităţile dintre diferitele organe sau nivele şi să asigure o conducere strategică, fără a încălca autonomia necesară a unităţilor de poliţie locale;

4.   salută, de asemenea, metodele preconizate în acest proiect pentru asigurarea transparenţei selecţionării şi numirii şefilor şi agenţilor de poliţie, precum şi pentru monitorizarea activităţii forţelor de poliţie atât la nivel statal, cât şi la nivel local;

5.   consideră că dispoziţiile legale privind crearea unei structuri a poliţiei care să corespundă structurii etnice a populaţiei din Bosnia-Herţegovina ar trebui completate de un mecanism eficient de monitorizare;

6.   constată cu satisfacţie că criteriile de delimitare a sectoarelor poliţiei locale se bazează pe principiile eficienţei operaţionale şi viabilităţii, precum şi pe factori demografici, sociali, economici şi de securitate, şi nu doar pe frontierele administrative;

7.   îndeamnă Consiliul să exercite presiuni asupra autorităţilor competente din Bosnia-Herţegovina pentru a lua toate măsurile necesare punerii în aplicare a propunerilor din proiectul susmenţionat şi să reamintească tuturor partidelor că reforma poliţiei este o condiţie-cheie pentru încheierea acordului de stabilizare şi asociere;

8.   salută faptul că forţele de poliţie bosniace au colaborat, în general, cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPIFY), printre altele permiţând accesul la arhivele militare; condamnă, cu toate acestea, faptul că nu au fost arestaţi toţi criminalii de război aflaţi încă în libertate pe teritoriul ţării, precum şi dispariţia a numeroase documente utile investigaţiilor;

9.   recomandă liderilor politici din Bosnia-Herţegovina să depună în continuare eforturi pentru a coopera deplin cu TPIFY şi să continue demontarea reţelelor care sprijină criminalii de război urmăriţi;

10.   salută decizia autorităţilor Republicii Srpska de a crea un organ special care să asigure o mai bună cooperare cu TPIFY, în vederea transpunerii în practică a Planului de acţiune ad-hoc; aşteaptă, în această privinţă, rezultate concrete şi rapide în ceea ce priveşte arestarea principalilor criminali aflaţi încă în libertate;

11.   recomandă insistent Bosniei-Herţegovina să continue eforturile de ameliorare a politicilor economice şi fiscale şi, mai ales, să consolideze cooperarea fiscală, contribuind astfel la stabilitatea în domeniu;

12.   invită conducătorii Bosniei-Herţegovina să soluţioneze toate conflictele subzistente de frontieră cu ţările vecine şi, în mod special, să respecte şi să ratifice un acord privind frontierele terestre şi riverane;

13.   invită conducătorii Bosniei-Herţegovina să-şi continue eforturile de aplicare în întregime a reformelor convenite în domeniul radiodifuziunii publice;

14.   recomandă autorităţilor din Bosnia-Herţegovina să implementeze cât mai curând priorităţile identificate în cadrul parteneriatului european; reafirmă faptul că politica globală a UE privind Bosnia-Herţegovina şi întreaga regiune a Balcanilor de Vest se bazează explicit pe perspectiva integrării europene, aşa cum s-a stabilit în Agenda de la Salonic din iunie 2003;

15.   consideră că dezbaterea constituţională ar trebui relansată imediat, pe baza realizărilor obţinute până acum, dar implicând:

   § o revizuire aprofundată a mecanismului de veto al entităţilor, care ar trebui să se aplice numai în cazul chestiunilor ce ţin de responsabilitatea comună a statului şi a entităţilor,
   § o interpretare clară, exhaustivă şi, în acelaşi timp, severă a conceptului de "interese naţionale vitale", cu scopul de a preveni orice întrebuinţare greşită, pe motive etnice, a instrumentului de veto asociat, în scopuri pur obstrucţioniste,
   § o reorganizare mai curajoasă a structurilor administrative ale Bosniei-Herţegovina, cu scopul de a simplifica şi de a accelera procesul decizional;

16.   consideră că această dezbatere ar trebui să aibă loc în public, cu participarea societăţii civile şi a unor experţi naţionali şi internaţionali; opinia publică trebuie să fie implicată în acest proces, în aşa fel încât rezultatul final să aparţină tuturor şi să fie recunoscut ca fiind legitim de către toată lumea;

17.   invită Parlamentul Bosniei-Herţegovina să aibă în vedere înfiinţarea unei comisii care să aibă sarcina specifică de a elabora propuneri cuprinzătoare pentru reforma constituţională;

18.   consideră că Uniunea Europeană, sub egida Reprezentantului Special al UE, ar trebui să joace un rol principal în relansarea dezbaterii constituţionale, în special facilitând dialogul între părţi, sprijinind iniţiativele care au ca scop promovarea dezbaterii publice şi oferind asistenţă tehnică în materie de expertiză parlamentarilor din Bosnia-Herţegovina direct implicaţi în dezbatere;

19.   este preocupat de persistenţa barierelor etnice în Bosnia-Herţegovina, care împiedică dezvoltarea unei identităţi naţionale; consideră că aranjamentele constituţionale din Acordul Dayton fac şi mai dificilă înlăturarea acestor bariere; reaminteşte că experienţa UE a demonstrat că o identitate comună este pe deplin compatibilă cu respectul faţă de tradiţiile culturale şi religioase ale popoarelor componente;

20.   salută, prin urmare, declaraţia recentă a prim-ministrului Republicii Srspka, prin care guvernul acestei entităţi se angajează să prevină orice tulburări care s-ar putea produce în legătură cu stabilirea statutului regiunii Kosovo;

21.   consideră că, în contextul asistenţei UE – care, după faza de reconstrucţie, s-a concentrat asupra promovării adoptării standardelor şi legislaţiei UE –, ar trebui acordată o atenţie sporită problemelor moştenite din istoria recentă - cum ar fi cea a persoanelor dispărute în timpul sângerosului conflict - şi promovării unui sistem educaţional global, nediscriminatoriu în Bosnia-Herţegovina, bazat pe toleranţă şi respectul faţă de diversitate;

22.   reaminteşte că aceasta înseamnă, în practică, sfârşitul segregării diferitelor grupuri etnice în cadrul şcolii, iniţierea unei dezbateri asupra creării unei programe şcolare comune pentru învăţământul obligatoriu, acordarea unei atenţii speciale felului în care este predată istoria şi o mai bună formare continuă pentru profesori;

23.   solicită Comisiei alocarea unor fonduri suficiente, în cadrul noului Instrument de preaderare, pentru cele două obiective menţionate mai sus, în special prin acordarea de sprijin Comisiei internaţionale pentru persoane dispărute şi îndeamnă Consiliul, prin intermediul Reprezentantului Special al UE, să promoveze iniţiativele din acest domeniu; consideră că actualul sistem poate reprezenta o ameninţare gravă la adresa securităţii ţării;

24.   consideră că ar fi în interesul cetăţenilor din Bosnia-Herţegovina - şi ar veni în întâmpinarea dorinţei lor de a evita conflictele viitoare - să se instituie o comisie naţională pentru adevăr şi reconciliere, care să examineze şi să raporteze abuzurile petrecute în trecut, şi să indice calea de urmat pentru a face faţă acestei moşteniri dureroase şi pentru a împiedica repetarea acelor acte inumane;

25.   subliniază că educaţia este principalul mijloc de reconciliere; consideră că generaţia tânără din Bosnia-Herţegovina ar trebui înţeleagă trecutul şi să înveţe din acesta, la fel cum au făcut şi tinerii din Europa după al doilea război mondial, că viitorul înseamnă depăşirea diviziunilor, promovarea înţelegerii reciproce şi asimilarea valorilor solidarităţii, democraţiei, drepturilor omului şi egalităţii între toţi cetăţenii;

26.   consideră, în acest context, că organizarea unor cursuri de mediere interetnică în şcoli, pentru copii de aceeaşi vârstă şi a claselor mixte constituie o cale de a depăşi segregarea la nivel oficial şi la nivel informal în sistemul de învăţământ din Federaţia din Bosnia şi Herţegovina;

27.   avertizează, astfel, împotriva oricărei încercări de înfiinţare, pe teritoriul Bosniei-Herţegovina, a unor teritorii monoetnice; reaminteşte politicienilor din Bosnia-Herţegovina că nu se va tolera de către comunitatea internaţională ca vreo măsură sau vreo politică să submineze, în mod direct sau indirect, caracterul multietnic, integritatea teritorială, stabilitatea şi unitatea Bosniei-Herţegovina şi a entităţilor sale; îl invită pe Înaltul Reprezentant pentru Bosnia-Herţegovina să rămână deosebit de vigilent în această privinţă şi să promoveze activ reintegrarea refugiaţilor şi a persoanelor strămutate de pe tot teritoriul Bosniei-Herţegovina şi în special, în republica Srpska, care prezintă un record dezamăgitor cu privire la repatrierea refugiaţilor şi persoanele deplasate;

28.   salută începerea primei runde de negocieri între UE şi Bosnia-Herţegovina privind facilitarea acordării vizelor şi speră că negocierile se vor încheia înainte de iunie 2007, astfel încât acordul să poată intra în vigoare în 2008; subliniază faptul că obiectivul suprem trebuie să fie facilitarea călătoriilor în UE pentru toţi cetăţenii din ţările Balcanilor de Vest şi invită Comisia să susţină acest proces, în special prin măsuri al căror scop este consolidarea cooperării în domeniul poliţienesc şi al controlului frontierelor;

29.   salută rolul jucat de Forţa Uniunii Europene în Bosnia şi Herţegovina (EUFOR) în asigurarea unui mediu sigur şi liniştit în Bosnia-Herţegovina; consideră că reducerea efectivelor militare, recent hotărâtă de Consiliu, reprezintă un indiciu clar al unei mai mari stabilităţi în regiune;

30.   salută munca efectuată de către Misiunea de poliţie a UE în Bosnia şi Herţegovina în sprijinul dezvoltării unei forţe de poliţie moderne şi eficiente în Bosnia-Herţegovina; consideră că viitorul acestei misiuni ar trebui privit, de asemenea, în lumina progresului înregistrat în reforma poliţiei;

31.   salută faptul că Bosnia-Herţegovina a semnat numeroase acte internaţionale şi a adoptat legi menite să garanteze şi să promoveze drepturile femeii; îndeamnă guvernul Bosniei-Herţegovina să continue eforturile de punere în aplicare a principiilor stabilite în aceste instrumente internaţionale şi naţionale;

32.   în lumina incertitudinilor care încă mai înconjoară viitorul Bosniei-Herţegovina, sprijină decizia PIC de a reveni asupra deciziei sale din 23 iunie 2006 şi de a păstra toate prerogativele OHR, până în iunie 2008; consideră că această prelungire ar fi folositoare pentru a delega mai multe responsabilităţi autorităţilor locale; salută adoptarea de către Consiliu a unei acţiuni comune pentru Reprezentantul Special al UE în Bosnia-Herţegovina, prin care se prelungesc termenii acestui mandat în vederea acordării unui rol clar Reprezentantului Special în ceea ce priveşte progresul reformelor constituţionale din Bosnia-Herţegovina;

33.   subliniază necesitatea ca comunitatea internaţională să adopte o poziţie comună în Bosnia-Herţegovina; regretă anunţul recent făcut de Înaltul Reprezentant/Reprezentantul Special al UE cu privire la intenţia sa de a-şi abandona funcţia, în luna iunie a 2007 şi salută activitatea desfăşurată de acesta în timpul mandatului său; îndeamnă Consiliul poarte o dezbatere aprofundată privind natura, misiunea şi durata prezenţei internaţionale în Bosnia-Herţegovina;

34.   consideră, de asemenea, că, după închiderea OHR, UE trebuie să acorde un sprijin puternic şi coordonat Bosniei-Herţegovina pentru ca aceasta să-şi atingă obiectivul pe termen lung, anume integrarea europeană, cât mai repede şi cât mai conştiincios; consideră că Reprezentantul Special al UE trebuie să vorbească ferm în numele Uniunii Europene, astfel încât toate instituţiile şi agenţiile UE din Bosnia-Herţegovina să fie coordonate;

35.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului Afaceri Generale şi, spre informare, Comisiei, Reprezentantului Special al UE/Înaltului Reprezentant pentru Bosnia şi Herţegovina, precum şi guvernelor şi parlamentelor din Bosnia şi Herţegovina, Republica Srpska şi Federaţiei Bosnia şi Herţegovina.


Respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: metodologia unei monitorizări sistematice şi riguroase
PDF 239kWORD 81k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: o procedură de monitorizare sistematică şi riguroasă (2005/2169(INI))
P6_TA(2007)0078A6-0034/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei (COM(2005)0172),

–   având în vedere articolele 6 şi 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamată la 7 decembrie 2000, la Nisa(1),

–   având în vedere Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa semnat la Roma la 29 octombrie 2004, care include dispoziţiile Cartei drepturilor fundamentale, pentru a le conferi astfel un caracter obligatoriu,

–   având în vedere rezoluţia sa din 20 aprilie 2004 privind Comunicarea Comisiei referitoare la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană: protejarea şi promovarea valorilor pe care Uniunea Europeană este fondată(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 mai 2005 pentru promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale: rolul instituţiilor naţionale şi europene, inclusiv al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale(3),

–   având în vedere raportul anual 2005 privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, elaborat de reţeaua experţilor independenţi din Uniunea Europeană,

–   având în vedere Regulament (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înfiinţarea unei Agenţii pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(4) şi declaraţia Consiliului privind cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală,

–   având în vedere discursul lui José Manuel Barroso, în calitatea sa de Preşedinte desemnat al Comisiei Europene, în cursul şedinţei plenare a Parlamentului European din 17 noiembrie 2004,

–   având în vedere articolele 45, 34 şi 91 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, precum şi avizul Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6-0034/2007),

A.   întrucât Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a statului de drept şi care sunt comune tuturor statelor membre (articolul 6 din Tratatul UE),

B.   întrucât Parlamentul are o responsabilitate specifică în ceea ce priveşte aplicarea acestor drepturi, datorită faptului că este ales prin vot direct de către toţi cetăţenii Uniunii,

C.   întrucât această responsabilitate este cu atât mai mare deoarece în situaţia actuală a tratatelor:

   dreptul persoanelor fizice de a introduce o acţiune directă în faţa unei instanţe europene rămâne foarte limitat(5),
   acţiunile colective ("collective action") nu sunt posibile,
   în mai multe domenii, chiar şi competenţele Curţii sunt limitate (a se vedea titlul IV din Tratatul CE şi articolul 35 din Tratatul UE) sau inexistente (al doilea pilon - titlul V din Tratatul UE(6)),
  

ceea ce impune legiuitorului european cu atât mai multă prudenţă atunci când legiferează în domenii care ar putea afecta protecţia drepturilor fundamentale,

D.   întrucât o procedură de verificare a compatibilităţii tuturor propunerilor legislative cu Carta drepturilor fundamentale se impune ca urmare a adoptării acesteia de către Parlament, Consiliu şi Comisie, precum şi de toate statele membre, precum şi ca urmare a proclamării solemne în faţa tuturor cetăţenilor Uniunii la 7 decembrie 2000 la Nisa,

E.   reamintind că domeniul efectiv de aplicare a drepturilor fundamentale, astfel cum reiese din aplicarea articolului 6 alineatul (2) din Tratatul UE, este şi astăzi rezultatul interpretării jurisdicţionale, şi că legislatorul european ar trebui, de asemenea, să afirme clar cum trebuie interpretate aceste drepturi,

F.   reamintind că, prin proclamarea Cartei drepturilor fundamentale, Parlamentul, Consiliul şi Comisia au fost de acord asupra definiţiilor acestor drepturi şi că, din motive evidente de coerenţă şi bună credinţă, trebuie să se refere la acestea în elaborarea legislaţiei Uniunii, (a se vedea comunicarea sus-menţionată a Comisiei (COM(2005)0172)),

G.   luând notă că, odată incluse în legislaţia Uniunii, drepturile descrise în Cartă, dobândesc un caracter obligatoriu prin intermediul legislaţiei europene întemeiată pe aceasta,

H.   întrucât caracterul sistematic, meticulozitatea, obiectivitatea, deschiderea şi transparenţa procedurii de control a respectării drepturilor fundamentale în propunerile legislative sunt cu atât mai importante cu cât, din păcate, până în prezent Carta drepturilor fundamentale nu are valoare juridică obligatorie; cu toate acestea, întrucât, totuşi, de-a lungul anilor, Carta drepturilor fundamentale a devenit un document de referinţă pentru instanţele europene, precum şi pentru Tribunalul de Primă Instanţă, pentru Curtea de Justiţie(7), pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, precum şi pentru numeroase curţi constituţionale,

I.   întrucât legislatorul european, la evaluarea prealabilă a efectelor noii legislaţii europene asupra drepturilor fundamentale, trebuie să implice atât legiuitorul naţional, cât şi societatea civilă, cercurile academice şi experienţa de specialitate a altor organizaţii internaţionale, cum ar fi Consiliul Europei şi Organizaţia Naţiunilor Unite; reamintind că legiuitorul european ar favoriza astfel stabilirea unei culturi din ce în ce mai extinse a drepturilor fundamentale, cum s-a întâmplat deja în cazul elaborării anumitor acte în domeniul protecţiei vieţii private, dreptului familiei şi dreptului la transparenţă,

J.   întrucât propunerea Comisiei pentru a aprofunda şi a face mai cunoscută publicului procedura de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în propunerile legislative, utilizată încă din 2001, reprezintă un adevărat progres în intenţia sa de a pune în aplicare în Uniunea Europeană o adevărată "cultură a drepturilor fundamentale",

K.   întrucât această procedură are un caracter prea intern, criteriile sunt prea restrictive, iar rolul Parlamentului European este insuficient, precum şi faptul că propunerile de implicare a parlamentelor statelor naţionale, precum cele privind implicarea Camerei Lorzilor(8) britanice, au rămas la fel de ignorate ca şi dialogul constant necesar între instituţiile europene şi consultarea organizaţiilor independente, în vederea creşterii obiectivităţii,

L.   întrucât pentru a pune în aplicare o adevărată "cultură a drepturilor fundamentale" în Uniunea Europeană, ar trebui să se înfiinţeze un sistem general de control al drepturilor fundamentale, care ar trebui să implice Consiliul şi deciziile în domeniul cooperării interguvernamentale,

M.   întrucât o adevărată "cultură a drepturilor fundamentale" constă nu numai în respectarea pasivă a regulilor, ci şi în promovarea activă a drepturilor fundamentale şi intervenţia în cazurile de încălcare sau de protecţie insuficientă a drepturilor fundamentale de către statele membre,

N.   întrucât sistemul comun de control al drepturilor fundamentale trebuie să prevadă o dezbatere anuală la care să participe cele trei instituţii şi parlamentele naţionale, mai ales atunci când Parlamentul European face un bilanţ al progreselor şi problemelor în calea dezvoltării Uniunii Europene ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie,

O.   întrucât cu prilejul această dezbatere ar prilejui verificarea următoarelor aspecte:

   raportul anual al Agenţiei pentru Drepturile Fundamentale,
   un raport specific al Comisiei în cadrul raportului său general privind aplicarea dreptului comunitar,
   un raport al Consiliului privind aspectele pe care le consideră semnificative în anul anterior referitor la respectarea drepturilor fundamentale în Uniune şi de către statele membre,

P.   reamintind că, în cursul acestor dezbateri anuale, instituţiile ar trebui să se verifice oportunitatea revizuirii legislaţiilor care ar limita exercitarea libertăţilor din motive de siguranţă publică,

Q.   întrucât existenţa închisorilor secrete şi a răpirilor realizate de CIA în cadrul luptei împotriva terorismului, explicaţiile întârziate şi lipsa cooperării din partea mai multor guverne, transmiterea de date privind zborurile sau datele bancare prin SWIFT, fără temei juridic, pot zdruncina încrederea tuturor cetăţenilor în ceea ce priveşte capacitatea şi voinţa instituţiilor europene de a proteja drepturile fundamentale şi de a pedepsi încălcările acestora,

1.   reaminteşte datoria istorică de a crea, în cadrul "unei uniuni tot mai profunde" (articolul 1 din Tratatul UE) instrumente în materie de securitate, justiţie, progres economic şi social, dar şi în materie de libertate;

2.   subliniază necesitatea de a depăşi criza referitoare la tratatul constituţional, de a păstra realizările deja obţinute şi de a conferi Cartei drepturilor fundamentale un caracter juridic obligatoriu;

3.   salută propunerile Comisiei privind aprofundarea şi vizibilitatea mai mare a procedurii de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în propunerile sale legislative, văzând aici un rezultat pozitiv al măsurilor ambiţioase anunţate în Parlament, la 17 noiembrie 2004, de Preşedintele Comisiei José Manuel Barroso privind protecţia drepturilor fundamentale, precum şi al grupului de lucru constituit de acesta în acest scop;

4.   solicită Comisiei să facă procesul de monitorizare mai transparent şi să consulte actorii relevanţi din societatea civilă, mai ales aceia care sunt potenţial vizaţi de respectivele propuneri ale Comisiei;

5.   subliniază că un control "sistematic" propus de Comisie impune verificarea temeinică a fiecărei propuneri legislative şi argumentarea rezultatelor;

6.   solicită Comisiei să verifice nu numai dacă propunerile legislative respectă Carta drepturilor fundamentale, ci şi dacă sunt respectate toate instrumentele europene şi internaţionale în materie de drepturi fundamentale, precum şi drepturile rezultate din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar;

7.   subliniază că o monitorizare cu adevărat sistematică şi riguroasă a respectării drepturilor fundamentale nu constă numai în a identifica eventuale erori de drept la evaluarea libertăţii individului în raport cu cerinţele interesului general, dincolo de aceasta fiind necesară o analiză politică pentru a identifica printre soluţiile diferite care asigură un echilibru între aceste interese, pe acelea care prezintă cel mai bun raport între obiectivul urmărit şi limitarea drepturilor fundamentale (optimizarea în termeni de drepturi fundamentale);

8.   consideră că este util ca monitorizarea să fie concentrată pe drepturile fundamentale specifice şi crede că este indispensabil ca acestea să fie numite explicit şi individual în considerente;

9.   speră ca metodologia indicată, prin care Comisia intenţionează să aplice Carta drepturilor fundamentale în propunerile sale legislative, ar putea fi pusă în practică prin modalităţi practice şi concrete;

10.   consideră că este foarte important ca o monitorizare sistematică internă a respectării drepturilor fundamentale în faza de elaborare a propunerilor legislative să facă obiectul unui raport adecvat în care respectarea acestor drepturi să fie prezentată din punct de vedere juridic;

11.   solicită Comisiei să revină asupra deciziei de a include în evaluarea efectelor dimensiunea drepturilor fundamentale în cele trei categorii existente – efecte economice, sociale şi de mediu – şi să creeze o categorie specifică "efecte asupra drepturilor fundamentale", astfel asigurându-se că toate aspectele drepturilor fundamentale vor fi luate în considerare;

12.   subliniază dreptul Comisiei de a-şi retrage propunerea înainte de aprobarea Consiliului, în cursul procedurii legislative, în cazul unor modificări care încalcă un drept fundamental;

13.   refuză dreptul pe care şi-l rezervă Comisia, de a introduce o acţiune în anulare după "verificarea politică de la caz la caz" şi subliniază prioritatea apărării drepturilor fundamentale şi a libertăţilor în faţa oricărui considerent politic;

14.   consideră că este necesar ca procedura pentru respectarea Cartei drepturilor fundamentale să se extindă asupra întregii proceduri legislative, precum şi asupra comitologiei, să se consolideze poziţia Parlamentului, să se precizeze rolul viitoarei Agenţii pentru Drepturi Fundamentale şi să fie solicitat şi mai mult sprijinul acesteia;

15.   examinează posibilitatea de a modifica articolul 34 din Regulamentul său de procedură pentru a conferi Comisiei pentru libertăţi civile competenţa de a verifica efectele propunerilor legislative, măsurilor şi reglementărilor care prezintă o legătură cu drepturile fundamentale, precum şi articolele 91 şi 115 din Regulamentul său de procedură, pentru ca rezoluţiile Parlamentului să poată avea incidenţă şi asupra situaţiilor din statele membre, în scopul de a-şi putea îndeplini într-un stadiu incipient obligaţiile care îi revin, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Tratatul UE;

16.   consideră că, în ciuda mecanismelor generale de consultare existente, este importantă o participare mai mare a organizaţiilor şi organismelor externe independente, care se preocupă de problemele legate de drepturile fundamentale; în acest scop, solicită Comisiei să prevadă un mecanism specific de consultare a acestor organizaţii şi organisme în cursul elaborării propunerilor legislative care au efecte asupra drepturilor fundamentale;

17.   invită Consiliul să consolideze controlul sistematic al drepturilor fundamentale în domeniul cooperării interguvernamentale, să publice rezultatele şi să se asigure de sprijinul Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale;

18.   reafirmă faptul că Parlamentul şi celelalte instituţii ale Uniunii Europene ar putea beneficia în cadrul procedurii legislative, în mod voluntar, de experienţa Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale în domeniul drepturilor fundamentale, precum şi în cel al cooperării poliţieneşti şi judiciare;

19.   reaminteşte faptul că nici tratatele, nici Regulamentul (CE) nr. 168/2007 nu împiedică Parlamentul să solicite asistenţa Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale în aplicarea articolului 7 din Tratatul UE; aşteaptă de la Comisie şi de la Agenţia pentru Drepturile Fundamentale să prevadă în cadrul multianual, precum şi în programul de lucru anual, resursele financiare şi de personal necesare pentru a permite Agenţiei pentru Drepturile Fundamentale să răspundă solicitărilor adresate de Parlament în exercitarea competenţelor care îi sunt atribuite, în conformitate cu articolul 7 din Tratatul UE;

20.   subliniază importanţa stabilirii de modalităţi adecvate de comunicare şi informare a publicului general şi a instituţiilor europene în ceea ce priveşte monitorizarea internă a respectării drepturilor fundamentale, printre altele prin elaborarea de rapoarte periodice în acest sens;

21.   solicită parlamentelor statelor membre să verifice dacă toate deciziile şi măsurile sunt în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale, în special cele din domeniile cooperării poliţieneşti şi judiciare şi politicii externe şi de securitate comună, pentru a asigura indivizibilitatea drepturilor fundamentale şi o verificare sistematică şi aprofundată a drepturilor fundamentale în toate politicile Uniunii;

22.   solicită Consiliului şi Comisiei, în conformitate cu articolul 4 din Tratatul UE şi/sau articolele 200 şi 212 din Tratatul UE, să prezinte Parlamentului European şi parlamentelor naţionale un raport anual privind politica Uniunii în domeniul drepturilor fundamentale şi să intre într-un dialog sistematic, deschis şi permanent privind respectarea drepturilor fundamentale în Uniune;

23.   invită Comisia şi Consiliul să informeze Parlamentul în ceea ce priveşte progresele rapoartelor elaborate de reţeaua experţilor naţionali;

24.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi statelor candidate.

(1) JO. C 364 din 18.12.2000, p. 1.
(2) JO. C 104 E din 30.4.2004, p. 408.
(3) JO. C 117 E din 18.5.2006, p. 242.
(4) JO L 53 din 22.2.2007, p.1.
(5) Hotărârea Curţii din 25 iulie 2002 în cazul C-50/00 P, Unión de Pequeños Agricultores împotriva Consiliului Uniunii Europene, Culegere 2002, p. I-6677.
(6) Ordonanţa Tribunalului de Primă Instanţă din 7 iunie 2004 în cazul T-338/02, Segi şi alţii împotriva Consiliului Uniunii Europene, Culegere 2004, p. II-1647.
(7) Hotărâre a Curţii din 27 iunie 2006 în cauza C-540/03, Parlamentul European împotriva Consiliului Uniunii Europene pentru dreptul la reîntregirea familiei al copiilor minori ai resortisanţilor din state terţe (Directiva 2003/86/CE).
(8) Camera Lorzilor, Comisia Uniunea Europeană, al 16-lea raport de şedinţă 2005-2006, "Human Rights Proofing EU Legislation", 29 noiembrie 2005, alineatul (149).


Negocierea unui acord de asociere între Uniunea Europeană şi ţările din America Centrală
PDF 232kWORD 84k
Recomandarea Parlamentului European din 15 martie 2007 adresată Consiliului privind mandatul de negociere a unui acord de asociere între Uniunea Europeană şi statele membre, pe de-o parte, şi ţările din America Centrală, pe de altă parte (2006/2222(INI))
P6_TA(2007)0079A6-0026/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului prezentată de Willy Meyer Pleite în numele grupului GUE/NGL privind orientările de negociere a unui acord de asociere între Uniunea europeană şi America Centrală (B6-0417/2006),

–   având în vedere alineatul 31 din declaraţia de la Viena, care face referire la decizia luată de Uniunea Europeană şi de America Centrală, în cadrul celei de-a IV-a reuniuni la nivel înalt Uniunea Europeană-America Latină şi Caraibe (ALC), care a avut loc la Viena la 12 mai 2006, decizie de a porni negocierile în vederea unui acord de asociere, care să includă un dialog politic, programe de cooperare şi un acord comercial,

–   având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere rezoluţia din 15 noiembrie 2001 privind un parteneriat global şi o strategie comună pentru relaţiile între Uniunea Europeană şi America Latină(1),

–   având în vedere rezoluţia din 27 aprilie 2006 privind un parteneriat susţinut între Uniunea Europeană şi America Latină(2),

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) şi articolul 83 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru Afaceri Externe şi avizul Comisiei pentru dezvoltare precum şi cel al Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0026/2007),

A.   întrucât respectarea democraţiei, a statului de drept şi exercitarea deplină a drepturilor omului de către orice persoană, precum şi respectarea deplină a drepturilor civile şi politice ale resortisanţilor din cele două regiuni, constituie condiţii esenţiale pentru realizarea unei asocieri între părţi, după cum a fost decis la Viena,

B.   întrucât garantarea pentru toţi cetăţenii a exercitării depline a drepturilor fundamentale, în special de către persoanele cele mai defavorizate, cum ar fi cele care aparţin populaţiilor indigene şi consolidarea participării lor sociale şi politice, constituie elemente fundamentale ale acordului,

C.   întrucât liniile directoare de negociere a viitorului acord de asociere economică, consens politic şi cooperare trebuie să ţină cont de dorinţa părţilor, exprimată în cadrul alineatului 31 al declaraţiei de la Viena, de a încheia un acord de asociere global, adică un acord care să reafirme convingerea că relaţiile cu America Centrală implică o asociere politică şi economică cu regiunea şi cu diferitele ţări din cadrul acesteia, asociere care să ţină cont de dezechilibrele şi inegalităţile existente între cele două regiuni şi între diferitele ţări ale Americii Centrale şi care, din acest motiv, să conţină dispoziţii fundamentale privind cooperarea pentru dezvoltare şi coeziune socială şi care să tindă în viitor spre liberul schimb,

D.   întrucât crearea Adunării Parlamentare Euro-Latino-Americane (EuroLat) a constituit o etapă decisivă în consolidarea legitimităţii democratice şi în dimensiunea politică a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi America Latină, în mod special dintre UE şi America Centrală, şi că această Adunare va constitui un forum permanent de dialog politic între cele două regiuni,

E.   întrucât liniile directoare de negociere a viitorului acord trebuie să ţină cont de condiţiile economice, politice şi sociale existente în cea mai mare parte a ţărilor Americii Centrale şi de diferenţele de dezvoltare dintre cele două regiuni, precum şi de caracteristicile relaţiilor economice din America Centrală (concentrarea comerţului regional în cadrul unui număr redus de ţări, puternica dependenţă de exportul de produse tradiţionale şi nivelul scăzut de investiţii străine directe din partea Uniunii Europene în această regiune, etc.),

1.   adresează Consiliului următoarele recomandări:

   a) să includă în mod expres în mandatul de negociere temeiul juridic pe care se va fonda negocierea noului acord de asociere, şi anume articolul 310 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, coroborat cu articolul 300, alineatul (2), primul paragraf, prima teză, şi cu articolul 300, alineatul (3), al doilea paragraf;
   b) să precizeze în mandatul de negociere că obiectivul acordului de asociere între UE şi America centrală vizează liberalizarea progresivă a schimburilor comerciale, în condiţii echitabile şi reciproc avantajoase, fondate pe complementaritate şi solidaritate, dialog politic şi cooperare si în acelaşi timp pe consolidarea democraţiei şi a statului de drept, pe deplina respectare a drepturilor omului, şi a drepturilor civile şi politice, pe coeziunea socială, dezvoltarea umană durabilă şi drepturile economice şi sociale, fără a uita dimensiunea culturală şi cea legată de mediu a acestor drepturi;
   c) să prevadă în cadrul orientărilor de negociere mecanismele necesare pentru a garanta că dispoziţiile viitorului acord vor respecta întocmai mandatul definit de Tratatul privind Uniunea Europeană, în baza căruia contribuţia la dezvoltarea umană durabilă, aşa cum este definită în Programul Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare din 1996, promovarea cooperării internaţionale, dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi respectarea drepturilor omului sunt obiective fundamentale ale Uniunii;
   d) să definească în cadrul orientărilor de negociere, ţinând cont de vulnerabilitatea caracteristică dezvoltării central-americane în plan socio-economic, democratic şi al mediului înconjurător, marile teme în jurul cărora se vor articula programul de lucru şi dialogul politic, inclusiv actualizarea obiectivelor şi abordarea unor teme precum guvernarea democratică, lupta împotriva terorismului, menţinerea păcii şi a securităţii şi gestionarea conflictelor; să se includă noi teme, cum ar fi reducerea sărăciei, favorizarea coeziunii sociale, migrările şi schimburile umane, lupta împotriva delicvenţei şi, în mod special, împotriva violenţei cu implicaţii internaţionale (traficul de droguri şi armament uşor, de carne vie, acţiuni ale bandelor organizate de tipul "Maras"), etc.; şi să preconizeze acţiuni concrete pentru adoptarea unor poziţii comune în incintele internaţionale şi în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru a se ajunge la un veritabil consens politic între cele două regiuni pe plan internaţional;
   e) să desemneze membrii comisiei parlamentare paritare Uniunea Europeană-America Centrală, care va fi creată în temeiul noului acord de asociere, din rândurile deputaţilor în Parlamentul European şi membri ai Parlamentului Central-american, membri ai parlamentelor naţionale care nu aparţin încă nici unei adunări cu caracter regional şi membrii EuroLat, ca expresie concretă a sprijinului adus procesului de integrare regională în America Centrală şi asocierii strategice biregionale UE-ALC;
   f) să includă între orientările de negociere referinţe specifice la participarea adecvată a societăţii civile la noul dialog politic, propunându-se organizarea de conferinţe periodice împreună cu reprezentanţii societăţii civile, atât în cadrul Uniunii Europene cât şi în America Centrală şi acordarea statutului de observator pentru şedinţele interministeriale acestor reprezentanţi şi facilitarea participării active a acestora la forumurile, comisiile şi sub-comisiile sectoriale corespunzătoare, pe parcursul tuturor fazelor de dezbatere, negociere şi monitorizare a procesului;
   g) să atribuie de asemenea un rol cheie sprijinului adus luptei împotriva impunităţii şi a corupţiei şi să se prevadă acţiuni şi programe în favoarea consolidării instituţiilor democratice în America Centrală;
   h) să prevadă în cadrul orientărilor de negociere întărirea sprijinului acordat de către Uniune integrării central americane, reformei şi consolidării cadrului normativ şi instituţiilor acesteia – inclusiv Secretariatul general, Parlamentul Central American şi Curtea Central Americană de Justiţie – pentru o mai mare eficienţă, reprezentativitate şi legitimitate ale acestora, în ceea ce priveşte în mod special uniunea vamală, libera circulaţie a persoanelor, politicile comune, armonizarea legislaţiilor şi crearea unui mecanism de finanţare proprie;
   i) să prevadă obiective de susţinere ale integrării regionale – în mod special integrarea infrastructurilor materiale, de transport, comunicare şi energie – în cadrul obiectivelor următorului mandat pentru intervenţiile Băncii Europene de Investiţii în America Latină, astfel încât aceste acţiuni să completeze în mod eficient noul acord;
   j) să colaboreze cu ţările Americii Centrale susţinând eforturile acestora de a lupta împotriva producţiei şi comerţului ilegal de droguri; o parte a acestei acţiuni ar trebui să cuprindă programe de ajutor pentru agricultori pentru a face posibilă introducerea culturilor alternative a căror ieşire pe piaţă ar putea fi sprijinită în mod eficient de UE;
   k) să asigure includerea şi aplicarea clauzei democratice în cadrul orientărilor acordului de asociere şi să stabilească mecanisme pentru garantarea continuităţii regimului de stimulente în materie de creare de locuri de munca şi mediu din cadrul Sistemului de preferinţe generalizate (SPG)(3), inclusiv regimul SPG PLUS, prin intermediul clauzelor cu caracter social sau de mediu; să facă referire în mod expres la mecanismele concrete care garantează aplicarea acestuia şi să prevadă în mod special stabilirea unui raport anual în atenţia Parlamentului European privind monitorizarea realizată de către Comisie în această privinţă;
   l) să ţină cont de faptul că SPG, inclusiv SPG Plus, este un regim autonom al Uniunii Europene de care beneficiază ţările Americii Centrale în funcţie de nivelul lor de dezvoltare;
   m) să ţină cont, în ceea ce priveşte dispoziţiile noului acord în privinţa cooperării pentru dezvoltare, de particularităţile regiunii central americane şi de îndeplinirea, în această regiune, a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), având la bază ideea că formarea capitalului uman şi schimburile culturale şi educative sunt prioritare pentru a combate sărăcia în regiune, în aşa fel încât să se acorde o atenţie deosebită învăţământului, cercetării, ştiinţei şi tehnologiei, dar şi culturii, încurajând intensificarea schimburilor în aceste domenii;
   n) să indice faptul că acordul de asociere între UE şi America Centrală trebuie fondat, pe de-o parte, pe realizarea ODM şi, pe de altă parte, pe lupta pentru eradicarea sărăciei şi reducerea inegalităţilor, ca priorităţi fixate de Uniune în materie de cooperare;
   o) să garanteze faptul că această cooperare şi instrumentele economice pe care le are la dispoziţie Uniunea vor fi folosite în aceeaşi măsură pentru promovarea şi protejarea mediului în regiunea central americană;
   p) să acorde o atenţie deosebită proiectelor turistice din America Centrală pentru a se garanta punerea în aplicare a acestora în mod durabil, în măsura în care această activitate stimulează creşterea economică;
   q) să încurajeze de asemenea cooperarea trilaterală şi biregională – mai ales cu ţările Caraibelor – şi politica de cooperare Sud-Sud, o dată cu intrarea în vigoare a acordului de asociere;
   r) să promoveze un cadru de susţinere adaptat pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) şi realizarea acestuia ca element esenţial pentru dezvoltarea economică, crearea de locuri de muncă şi bunăstarea socială; să examineze măsurile – în special cele fiscale – care are putea fi adoptate în privinţa luptei împotriva şomajului în sectorul IMM; şi să se dezvolte programe de susţinere pentru aceste întreprinderi în domeniul cercetării;
   s) să susţină micii producători şi IMM-urile în general şi să încurajeze realizarea de investiţii în întreprinderile mici, deoarece deschiderea pieţelor europene va aduce beneficii în mod special marilor producători, capabili să respecte normele sanitare şi fitosanitare europene;
   t) să încheie un acord de asociere care să fie global, echilibrat şi fondat pe trei piloni: un capitol politic şi instituţional care să consolideze dialogul democratic şi cooperarea politică, un capitol consacrat cooperării care să promoveze dezvoltarea economică şi socială durabilă şi un capitol comercial menit să instaureze la momentul potrivit o zonă de liber schimb (ZLS) de vârf dotată cu un program amplu care să meargă de la liberalizarea progresivă şi reciprocă a comerţului de bunuri şi servicii până la aspecte legate de investiţii, achiziţii publice, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, cooperare în materie de concurenţă şi instrumente de protecţie comercială, facilitarea schimburilor comerciale şi un mecanism eficace de soluţionare a litigiilor;
   u) să prevadă în cadrul orientărilor de negociere liberalizarea progresivă şi reciprocă a schimburilor comerciale, în condiţii echitabile şi reciproc avantajoase bazate pe complementaritate şi solidaritate, accesul progresiv pe pieţele europene a produselor din America Centrală, în condiţii de concurenţă, evitând ca viitorul acord să agraveze dezechilibrele existente, să se prevadă, aşadar, un tratament special, diferenţiat si flexibil în ceea ce priveşte termenele, în funcţie de angajamentele şi de ameliorarea competitivităţii ţărilor din America Centrală, incluzând măsuri de susţinere din partea Uniunii pentru a face posibilă transformarea structurilor de producţie şi competitivitatea economiei ţărilor Americii Centrale, cum ar fi transferurile tehnologice, adăugarea de criterii referitoare la conţinutul naţional în regulile de origine şi crearea programelor de cooperare şi de asistenţă tehnică, toate acestea prin promovarea unui cadru juridic stabil şi a unor reguli clare care să garanteze siguranţa investiţiilor şi a relaţiilor economice şi comerciale ale părţilor;
   v) să ia în considerare crearea unei zone euro-latino-americane de asociere globală interregională, ca obiectiv strategic prioritar al relaţiilor externe ale Uniunii Europene într-un context internaţional caracterizat de o interdependenţă crescândă, creştere economică şi apariţia unor noi puteri economice;
   w) să se ralieze Parlamentului pentru a solicita Comisiei să realizeze, de urgenţă, o evaluare privind impactul acordului comercial asupra durabilităţii, ca etapă preliminară în cadrul negocierii unui acord comercial şi informarea Parlamentului despre iniţiativele luate în acest sens;
   x) să nu includă, în mod special, nici o condiţie, expresă sau tacită, care să condiţioneze încheierea viitorului acord UE-America Centrală de finalizarea în prealabil a negocierilor rundei Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), fără a exclude posibilitatea de a include în acest acord, la momentul respectiv, rezultatele programului de lucru al rundei Doha, compatibile cu obiectivul final al asocierii UE-America Centrală, toate acestea dovada a unui sprijin tangibil şi determinant adus procesului de integrare regională din America Centrală;
   y) să se angajeze la implementarea unei zone euro-latino-americane de asociere globală interregională conform noului mecanism de transparenţă al OMC şi conform drepturilor şi obligaţiilor stabilite de această organizaţie, în mod special conform celor din articolul XXIV al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT ) şi din articolul V al Acordului General privind Comerţul cu Serviciile (GATS), pentru a contribui astfel la întărirea sistemului multilateral de schimburi;
   z) să negocieze un acord comercial unic şi indivizibil care să depăşească obligaţiile prezente şi viitoare ale părţilor faţă de OMC, care să stabilească o zonă euro-latino-americană de asociere globală interregională, după o perioadă de tranziţie compatibilă cu exigenţele OMC şi care, fără excluderea vreunui sector, să ţină cont, în manieră cât mai puţin restrictivă, de dimensiunea dezvoltării şi de caracterul specific sensibil al anumitor produse;
   aa) să ţină cont, ca element esenţial pentru încheierea pozitivă a negocierilor, de faptul că America Centrală s-a străduit să-şi ţină angajamentul, lucru confirmat în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Viena, de a aplica, după cum s-a prevăzut, deciziile luate de şefii de stat şi de guvern ai Panama, Belice, Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Republica Dominicană, reuniţi la data de 9 martie 2006 în Panama, care vizează implementarea unei uniuni vamale reale, ratificarea tratatului privind investiţiile şi comerţul între ţările Americii Centrale precum şi dezvoltarea unui mecanism jurisdicţional care să permită garantarea aplicării legislaţiei regionale în materie economică în întreaga regiunii;
   ab) să ţină cont în mod special de faptul că evaluarea comună UE–America Centrală în ceea ce priveşte integrarea economică regională a Americii Centrale scoate în evidenţă un anumit număr de concluzii importante legate de aspecte concrete (în ceea ce priveşte cadrul constituţional al integrării economice, uniunea vamală, obstacolele tehnice cu care se confruntă comerţul, normele din domeniul sanitar şi fitosanitar, liberalizarea regională a serviciilor şi a investiţiilor, achiziţiile publice, drepturile de proprietate intelectuală şi sistemul informaţional geografic, concurenţa şi instrumentul de protecţie comercială) pentru a întări, a dezvolta şi a finaliza uniunea vamală central americană şi piaţa comună internă, elemente esenţiale pentru negocieri şi pentru instaurarea unei ZLS reale între cele două regiuni;
   ac) să ia în considerare faptul că întărirea pieţei comune central americane, în special prin realizarea uniunii vamale şi dezvoltarea pieţei comune, inclusiv prin stabilirea unei politici comerciale externe şi libera circulaţie reală a bunurilor importate, va permite reducerea obstacolelor întâlnite de către agenţii economici şi încurajarea schimburilor comerciale şi a investiţiilor între cele două regiuni;
   ad) să ofere posibilităţi noi şi semnificative pentru accesul pe piaţă în sectorul agricol, sector foarte important pentru dezvoltarea Americii Centrale, indiferent de progresele realizate în alte domenii, precum cel al accesului pe piaţă pentru produsele non-agricole (APNA) şi cel al serviciilor şi indiferent de progresul realizat în alte chestiuni de natură agricole;
   ae) să garanteze că negocierile în privinţa APNA vor ajunge la un rezultat echilibrat şi de anvergură pentru a permite apariţia unor oportunităţi noi şi concrete pentru accesul pe piaţă a tuturor domeniilor comerciale, urmând un grad de flexibilitate adecvat în ceea ce priveşte calendarul suprimării drepturilor vamale pentru America Centrală, inclusiv menţinerea şi extinderea activităţilor legate de pescuit;
   af) să ţină cont din plin de importanţa şi de caracterul sensibil pe care la au activităţile legate de pescuit atât pentru Uniunea Europeană cât şi pentru America Centrală, dat fiind faptul că acestea contribuie la dezvoltarea economică şi la crearea de locuri de muncă în regiune, menţinându-se durabilitatea stocurilor halieutice prin practici de pescuit responsabile;
   ag) să ţină cont de importanţa pe care o are garantarea accesului universal la serviciile esenţiale şi de dreptul naţional în materie de reglementare şi, în consecinţă, să se poarte cu prudenţă negocieri privind liberalizarea comerţului cu servicii, conform articolului V al GATS, pentru garantarea unor progrese reale în ceea ce priveşte angajamentele luate şi aplicate până la momentul respectiv în materie de liberalizare şi privind necesitatea unui cadru de reglementare clar şi previzibil; este recomandabil să nu facă oferte sau să accepte solicitări în domeniile sănătăţii publice şi educaţiei;
   ah) să ţină cont de potenţialul mereu în creştere al industriei turistice pentru investiţii şi pentru dezvoltarea economiei ţărilor Americii Centrale şi de importanţa pe care o are încurajarea turismului între cele două regiuni;
   ai) să includă ca dispoziţie de ordin general, atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru America Centrală, necesitatea de a căuta, ca o chestiune de principiu, o posibilă convergenţă a diferitelor acorduri în vigoare sau în curs de negociere între cele două regiuni;
   aj) să ţină cont de faptul că mecanismele de soluţionare a litigiilor, prevăzute în acorduri comerciale similare încheiate de către Comunitate cu ţări terţe nu sunt utilizate eficient; să solicite, în consecinţă, Comisiei prezentarea unor noi propuneri pentru a stabili un instrument de soluţionare a litigiilor mai eficient pentru tranşarea conflictelor susceptibile de a se ivi în oricare dintre sectoarele acoperite de ZLS;
   ak) să invite Comisia să furnizeze Parlamentului toate informaţiile, dacă este necesar cu titlu confidenţial, atât în privinţa proiectelor de orientări de negociere, cât şi în privinţa orientărilor de negociere adoptate în final;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi, pentru informare, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Americii Centrale.

(1) JO C 140 E, 13.6.2002, p. 569.
(2) JO C 296 E, 6.12.2006, p. 123.
(3) Regulamentul (CE) nr. 980/2005 al Consiliului, din 27 iunie 2005, de aplicare a unui sistem de preferinţe tarifare generalizate (JO L 169 din 30.6.2005, p. 1).


Negocierea unui acord de asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Andină
PDF 297kWORD 87k
Recomandarea Parlamentului European din 15 martie 2007 adresată Consiliului privind mandatul de negociere a unui acord de asociere între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Comunitatea Andină şi ţările sale membre, pe de altă parte (2006/2221(INI))
P6_TA(2007)0080A6-0025/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Luis Yañez-Barnuevo García în numele grupului PSE, privind directivele de negociere a unui acord de asociere între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Comunitatea Andină şi ţările sale membre, pe de altă parte (B6-0374/2006),

–   având în vedere alineatul (31) din Declaraţia de la Viena, care reia decizia adoptată de Uniunea Europeană şi de Comunitatea andină (CAN) cu ocazia celei de-a patra reuniune la nivel înalt Uniunea Europeană - America Latină şi Caraibe, care avut loc la Viena la 12 mai 2006, de a iniţia, în decursul anului 2006, un proces vizând negocierea unui acord de asociere care să includă un dialog politic, programe de cooperare şi un acord comercial,

–   având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 noiembrie 2001 privind un parteneriat global şi o strategie comună pentru relaţiile între Uniunea Europeană şi America Latină(1),

–   având în vedere poziţia sa din 31 martie 2004 privind propunerea de decizie a Consiliului referitoare la semnarea unui acord de dialog politic şi de cooperare între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Comunitatea Andină şi ţările sale membre, şi anume Republicile Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru şi Republica Bolivariană Venezuela, pe de altă parte(2),

–   având în vedere rezoluţia sa din 27 aprilie 2006 privind un parteneriat consolidat între Uniunea Europeană şi America Latină(3),

–   având în vedere recomandarea Comisiei Europene privind deschiderea negocierilor în vederea încheierii unui acord de asociere cu Comunitatea Andină şi statele sale membre(SEC(2006)1625),

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) şi articolul 83 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe şi avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum şi cel al Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0025/2007),

A.   întrucât respectarea democraţiei, a statului de drept şi exercitarea deplină şi integrală a drepturilor omului de către orice persoană, precum şi respectarea integrală a drepturilor civile şi politice ale resortisanţilor din cele două regiuni constituie criterii esenţiale care guvernează dezvoltarea asocierii între părţi,

B.   întrucât garantarea, pentru toţi cetăţenii, a exercitării depline a drepturilor fundamentale, în special de către persoanele mai puţin favorizate, cum ar fi cele care aparţin populaţiilor indigene, şi consolidarea participării lor sociale şi politice constituie elemente fundamentale ale acordului,

C.   având în vedere eforturile şi disponibilitatea de care a dat dovadă CAN cu privire la încheierea unui acord de asociere cu Uniunea Europeană, în ciuda dificultăţilor interne cu care ea se confruntă,

D.   întrucât directivele de negociere a viitorului acord trebuie să stabilească în mod clar că părţile vor semna un acord global care trebuie să includă un dialog politic, necesar oricărei adevărate asocieri, precum şi program de cooperare şi crearea unei zone de liber schimb vizând maximum de beneficii pentru toţi resortisanţii celor două regiuni,

E.   întrucât , la data de 13 iunie 2006, preşedinţii Boliviei, Columbiei, Ecuadorului şi Peru-ului s-au reunit la Quito şi au răspuns în mod pozitiv cerinţelor definite în Declaraţia de la Viena mai sus-menţionată, convenind să-şi consolideze voinţa de integrare şi să încurajeze procesul în vederea lansării negocierilor pentru încheierea acordului de asociere între CAN şi UE,

F.   întrucât crearea Adunării Parlamentare Euro-Latino-Americane (EuroLat) a constituit o etapă decisivă în consolidarea legitimităţii democratice şi în dimensiunea politică a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi America Latină, în special dintre UE şi CAN, şi întrucât această Adunare va constitui un forum permanent de dialog politic între cele două regiuni,

G.   întrucât directivele de negociere a viitorului acord trebuie să ţină cont de gravul deficit economic, politic şi social care există în majoritatea ţărilor andine, de diferenţele de dezvoltare dintre cele două regiuni, şi de caracteristicile relaţiilor economice existente în cadrul CAN,

H.   întrucât trebuie să se asigure că instrumentele multianuale de programare financiară ale UE sunt compatibile cu realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) în regiunea andină,

1.   adresează Consiliului următoarele recomandări:

   a) să se asigure că mandatul de negociere include în mod expres temeiul juridic de negociere al noului acord de asociere, şi anume articolul 310 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză şi cu articolul 300 alineatul (3) al doilea paragraf din acelaşi tratat;
   b) să precizeze în directivele de negociere că unul dintre obiectivele acordului de asociere între UE şi CAN ar trebui să fie stabilirea la timp a unei zone de liber schimb avansate (ZLS), a unui dialog politic şi a unei cooperări, precum şi promovarea dezvoltării umane durabile, a coeziunii sociale, a consolidării democraţiei şi a statului de drept şi a respectării depline a drepturilor omului, precum şi a drepturilor civile, politice, economice şi sociale, fără a uita dimensiunea culturală şi cea legată de mediu a acestor drepturi;
   c) să prevadă în directivele mai sus amintite indicaţii clare care să vizeze sprijinirea partenerilor andini în eforturile lor de aprofundare a integrării regionale în toate domeniile, privilegiind un acord între blocurile regionale, care să nu excludă totuşi tratamentul diferenţiat indispensabil evoluţiei procesului integrării în cadrul CAN;
   d) să identifice temele centrale pe care sunt axate calendarul şi dialogul politic al directivelor mai sus-amintite, inclusiv actualizarea obiectivelor şi demersurilor care se referă la guvernarea şi la stabilitatea democratică, la lupta împotriva corupţiei, împotriva impunităţii şi a terorismului , în special a terorismului legat de traficul de droguri şi de raportul acestuia cu criminalitatea organizată, la menţinerea păcii şi a securităţii, şi la gestionarea conflictelor; să includă şi noi chestiuni, precum reducerea sărăciei, susţinerea coeziunii sociale, migraţiile şi schimburile umane şi să întreprindă acţiuni concrete, în special în materie de adoptare de poziţii comune în cadrul platformelor internaţionale sau al Organizaţiei Naţiunilor Unite;
   e) să desemneze membrii comisiei parlamentare paritare UE-CAN, care va fi creată în temeiul noului acord de asociere, din rândurile deputaţilor în Parlamentul European şi în Parlamentul Andin care fac parte şi din Adunarea parlamentară euro-latino-americană, ca expresie concretă a sprijinului adus procesului de integrare regională a regiunii andine şi a asocierii strategice biregionale UE-America Latină şi Caraibe;
   f) acordă prioritate acţiunilor UE, în special în domeniile educaţiei şi sănătăţii;
   g) să promoveze participarea structurată a organizaţiilor societăţii civile în domeniile cuprinse în acordul de asociere şi în procesul de negociere, definind mecanismele de dialog, garantând transparenţa şi accesul oportun la informaţii, propunând organizarea de conferinţe periodice cu reprezentanţii organizaţiilor sociale şi ai societăţii civil, atât în cadrul UE, cât şi în cadrul CAN şi să acorde acestor reprezentanţi statutul de observatori pe parcursul reuniunilor interministeriale, facilitând şi participarea lor activă în forumurile, comisiile şi sub-comisiile sectoriale ale acestora din urmă;
   h) să reia, în directivele mai sus amintite, consensul stabilit între UE şi CAN cu privire la responsabilitatea comună în materie de luptă împotriva traficului de droguri ilicite, consolidând dialogul politic specializat în domeniul luptei împotriva drogurilor, şi să ţină cont de implicaţiile sociale, economice şi de mediu , în vederea aplicării măsurilor propuse, în special a măsurilor vizând promovarea şi facilitarea locurilor de muncă şi a culturilor alternative şi a accesului acestora pe piaţă, precum şi a mecanismelor de control specifice, destinate să limiteze şi să reducă în mod progresiv infracţiunile asociate, de spălare de capital şi de trafic de arme;
   i) să garanteze includerea, în viitorul acord de asociere, a clauzei numite democratică, precum şi a altor clauze cu caracter social (în raport cu dispoziţiile în materie de drept al muncii, cuprinse în convenţiile OIM şi menţionând în special Convenţia nr. 169 privind populaţiile indigene şi tribale din ţările independente, asigurarea de condiţii de muncă decente, nediscriminarea şi egalitatea între femei şi bărbaţi în domeniul muncii şi eliminarea muncii copiilor) şi privitoare la mediu; să se facă trimitere în mod expres la mecanismele concrete care garantează aplicabilitatea lor şi să se garanteze în special continuitatea şi ameliorarea regimului de măsuri cu caracter stimulativ în materie de ocupare a forţei de muncă şi de mediu din cadrul Sistemului de preferinţe generalizate(4) (SPG), inclusiv regimul SPG plus, prevăzând în special prezentarea, în faţa Parlamentului European, de către Comisie, a unui raport anual de monitorizare în materie;
   j) să dispună, în directivele de mai sus, de dispoziţiile în materie de cooperare pentru dezvoltare din noul acord care vizează realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (OMD), de specificul regiunii andine, şi, prin urmare, să se plece de la principiul conform căruia este prioritară formarea de capital uman, dacă se doreşte eliminarea sărăciei în regiune; să se acorde în acest scop o atenţie sporită educaţiei, cercetării, ştiinţelor şi tehnologiei, precum şi culturii, promovând, în plus, consolidarea schimburilor între aceste domenii, protejării sănătăţii publice, a ecosistemelor şi a biodiversităţii;
   k) să se insiste pe necesitatea de a garanta coerenţa măsurilor politice care favorizează dezvoltarea, conform principiului consfinţit în articolul 178 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, de declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor Statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene intitulată "Consensul european privind dezvoltarea"(5), precum şi de concluziile Consiliului privind includerea problemelor de dezvoltare în procesul decizional al Consiliului(6);
   l) subliniază necesitatea ca aceste directive să ţină cont în mod substanţial de obiectivul prioritar care constă în eradicarea sărăciei, a inegalităţii, a excluderii sociale şi a tuturor formelor de discriminare, în special a discriminărilor pe criterii sexuale şi etnice, şi subliniază în plus faptul că este importantă punerea în aplicare a unei strategii generale integrate în materie de dezvoltare şi de politici care să garanteze egalitatea de şanse şi condiţii de viaţă şi de muncă mai bune pentru toţi, inclusiv drepturile economice şi culturale ale populaţiilor indigene, precum şi un acces prioritar sporit la educaţie şi la îngrijire medicală;
   m) cere punerea în practică a unor măsuri de consolidare a mecanismelor interne şi a măsurilor comune în cadrul asocierii, pentru ca strategiile de dezvoltare să fie exploatate la potenţial maxim şi să poată încuraja proiectele de co-dezvoltare, mai ales cu populaţiile imigrate care locuiesc în cadrul Uniunii;
   n) semnalează că investiţiile străine sunt capitale pentru dezvoltarea economică a ambelor regiuni şi subliniază că se doreşte ca întreprinderile europene având investiţii în CAN să aplice în această regiune aceleaşi norme în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi de investiţii ca cele care sunt în vigoare în UE, precum şi ca securitatea juridică a investitorilor să fie garantată în temeiul dreptului privat internaţional şi în spiritul respectării depline a principiului suveranităţii naţionale asupra resurselor naturale;
   o) să includă în viitorul acord, privitor la migraţie, dispoziţii vizând consolidarea drepturilor fundamentale, a dreptului muncii şi a drepturilor civile ale migranţilor legali, cu precădere a asigurării sociale a acestora, oriunde s-ar afla ei, şi să definească mecanismele având rolul de a facilita şi de a asigura tranzacţii financiare mai puţin costisitoare, mai transparente şi mai sigure, ocupându-se, în acelaşi timp, de problemele de fond care se află la originea migraţiei;
   p) să prevadă obiective de susţinere a integrării regionale andine - cu precădere a integrării infrastructurilor materiale şi infrastructurilor din domeniul transporturilor, al comunicaţiilor şi al energiei - printre obiectivele următorului mandat de activităţi al Băncii Europene de Investiţii în America Latină şi în Asia, pentru ca activităţile acestei instituţii să completeze eficient noul acord;
   q) să prevadă, în directivele menţionate mai sus, consolidarea susţinerii din partea Uniunii pentru integrarea andină, precum şi pentru reformarea şi întărirea cadrului legislativ şi al instituţiilor acesteia, pentru ca acestea din urmă să câştige în eficienţă, în reprezentativitate şi în legitimitate, mai ales în ceea ce priveşte înlăturarea obstacolelor în calea schimburilor, libera circulaţie a persoanelor, politicile comune şi armonizarea legislaţiilor, făcând în acelaşi timp referire la experienţa europeană în materie de fonduri structurale, regionale şi de coeziune;
   r) să stabilească, în directivele menţionate mai sus, că studiul de impact social şi de mediu trebuie să fie prezentat la începutul negocierilor, ca document de referinţă al agenţiei însărcinate cu negocierile;
   s) să încheie un acord de asociere cu CAN care să fie global şi echilibrat, şi care să se bazeze pe trei piloni: un capitol politic şi instituţional cu rolul de a consolida dialogul democratic şi cooperarea politică, un capitol consacrat cooperării care să promoveze dezvoltarea economică şi socială durabilă şi un capitol comercial care să ţină pe deplin cont de obiectivele dezvoltării specifice ţărilor care fac parte din CAN;
   t) să prevadă, în directivele de negociere, liberalizarea progresivă şi reciprocă a schimburilor comerciale în condiţii de justiţie şi beneficiu mutual fondate pe complementaritate şi solidaritate, pentru ca viitorul acord să reducă asimetriile care există între Uniunea Europeană şi CAN, precum şi între ţările membre ale acesteia din urmă; să prevadă, în consecinţă, un tratament special, diferenţiat şi flexibil, în ceea ce priveşte termenele care trebuie stabilite, în funcţie de angajamentele din domeniul integrării regionale şi de progresele realizate de ţările andine în materie de competitivitate; este necesară susţinerea fără echivoc a transformării producţiei şi competitivităţii economiilor andine, prin intermediul instrumentelor de cooperare pentru dezvoltare şi a transferurilor de tehnologii, al adăugării de criterii referitoare la conţinutul naţional în regulile de origine, şi al creării unor programe de cooperare şi de asistenţă tehnică, toate aceste măsuri, cu rolul de a promova un cadru juridic stabil, să garanteze siguranţa investiţiilor şi a relaţiilor economice şi comerciale între părţi;
   u) să considere negocierile referitoare la o zonă de liber schimb UE - CAN ca fiind un element esenţial pentru afirmarea rolului Uniunii Europene ca partener în schimburile comerciale şi în domeniul investiţiilor şi pentru a consolida integrarea intercontinentală, precum şi să recunoască faptul că aceste negocieri trebuie să se finalizeze repede, într-un context marcat de extinderea acordurilor comerciale bilaterale ale Statelor Unite ale Americii şi de propunerea lansată de Statele Unite ale Americii de a crea o zonă de liber schimb a Americilor, condusă de Statele Unite ale Americii;
   v) să ţină cont de faptul că încheierea unui acord de asociere cu CAN, pentru instituirea unei zone euro-latino-americane de asociere globală interregională, reprezintă o prioritate strategică pentru relaţiile externe ale Uniunii Europene într-un context internaţional caracterizat prin : o interdependenţă din ce în ce mai accentuată, creştere economică, apariţia unor noi puteri economice şi o serie de provocări globale care depăşesc graniţele naţionale, precum securitatea, guvernanţa economică globală, mediul şi lupta împotriva sărăciei;
   w) să se implice în crearea unei zone euro-latino-americane de asociere globală interregională întru totul conforme cu noul mecanism de transparenţă al Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi cu drepturile şi obligaţiile care decurg din acordul OMC, în special articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) şi articolul V din Acordul General privind Comerţul cu Servicii (GATS), contribuind astfel la consolidarea sistemului comercial multilateral;
   x) să excludă din aceste directive orice condiţie expresă sau implicită care condiţionează semnarea viitorului acord UE-CAN de încheierea prealabilă a negocierilor în cadrul rundei OMC, fără a renunţa la includerea în directivele mai sus menţionate, în timp util, a rezultatelor planului de lucru de la Doha compatibile cu obiectivul principal al asocierii UE-CAN, ca dovadă a susţinerii concrete şi decisive în favoarea procesului andin de integrare regională;
   y) să negocieze un acord comercial unic şi indivizibil care să aibă aplicare dincolo de obligaţiile respective, prezente şi viitoare, ale celor două părţi implicate, în cadrul OMC şi să creeze, pe o perioadă de tranziţie compatibilă cu regulile OMC, o zonă euro-latino-americană de asociere globală interregională care, fără a exclude vreun sector, să ţină cont, în cel mai puţin restrictiv mod cu putinţă, de dimensiunea dezvoltării şi de sensibilitatea specifică a anumitor produse;
   z) să acorde o atenţie sporită procesului de evaluare comun UE-CAN a integrării economice regionale a CAN, care conţine o serie de concluzii operaţionale concrete majore, care vizează intensificarea, dezvoltarea şi finalizarea realizării uniunii vamale şi a pieţei interne comune a CAN, care sunt esenţiale pentru negocierea şi finalizarea creării unei zone de liber schimb efectiv între cele două regiuni;
   aa) să acorde o atenţie sporită elementului cel mai important în vederea reuşitei negocierilor, şi anume iniţiativelor prevăzute de CAN în vederea aprofundării integrării economice regionale şi mai ales acelor iniţiative referitoare la drepturile vamale aplicate produselor provenind din Uniunea Europeană, simplificării şi armonizării regimurilor vamale şi domeniului serviciilor şi transporturilor rutiere transfrontaliere;
   ab) să ofere posibilităţi noi şi reale de acces pe piaţa agricolă, care constituie un sector esenţial pentru dezvoltarea CAN, admiţând în acelaşi timp că flexibilitatea Uniunii în domeniul agricol trebuie să se subordoneze progreselor înregistrate în alte sectoare, precum accesul pe piaţă al produselor non-agricole şi al serviciilor, precum şi chestiunilor de natură agricolă, altele decât cele legate de accesul pe piaţă;
   ac) să recunoască importanţa garantării accesului universal la serviciile esenţiale şi drepturile ţărilor de a legifera la nivel naţional, şi în consecinţă să poarte în mod prudent negocierile asupra liberalizării comerţului cu servicii în conformitate cu articolul V din GATS, pentru a avea ca rezultat ameliorări concrete în planul angajamentelor de liberalizare asumate şi respectate până în prezent şi să afirme necesitatea unui cadrul regulamentar clar şi previzibil; să evite prezentarea de propuneri sau acceptarea cererilor în domeniul sănătăţii publice şi al educaţiei;
   ad) să ceară Comisiei, dat fiind că mecanismele de soluţionare a litigiilor incluse în precedentele acorduri comerciale de acelaşi tip încheiate între Comunitatea Europeană şi alte ţări rămân nepuse în practică, să propună idei noi în vederea dezvoltării unui instrument bilateral de soluţionare a litigiilor , care să fie mai eficient şi care să permită adoptarea de decizii în cazul litigiilor apărute într-unul din domeniile care ţin de zona de liber schimb;
   ae) să examineze cu atenţie necesitatea, pentru Uniunea Europeană şi America latină, de a tinde în principiu către atingerea punctului de convergenţă între diferitele acorduri în vigoare sau în curs de negociere dintre cele două regiuni, pentru a împiedica suprapunerea, din ce în ce mai accentuată, a numeroaselor compromisuri şi angajamente – bilaterale, regionale şi multilaterale - şi dispoziţii referitoare la liberalizarea din America Latină să nu genereze piedici neprevăzute în calea fluxului schimburilor şi investiţiilor;
   af) să prevadă, în liniile directoare ale negocierii, promovarea unui sistem care încurajează crearea întreprinderilor mici şi mijlocii ca elemente esenţiale ale dezvoltării economice, ale generării de locuri de muncă şi de confort social; pentru a lupta împotriva şomajului, să se pună accent pe dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, graţie accesului la credite însoţite de condiţii liberale şi să se elaboreze programe de susţinere a întreprinderilor în domeniul inovaţiei;
   ag) să invite Comisia să furnizeze Parlamentului toate informaţiile, dacă este cazul, în mod confidenţial, privind recomandările sale referitoare la liniile directoare de negociere, precum şi privind directivele de negociere definitiv adoptate;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului şi, spre informare, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Comunităţii Andine.

(1) JO C 140 E din 13.6.2002, p. 569.
(2) JO C 103 E din 29.4.2004, p. 543.
(3) JO C 296 E din 6.12.2006, p. 123.
(4) Regulamentul (CE) nr.°980/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferinţe tarifare generalizate (JO L 169, 30.6.2005, p. 1).
(5) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
(6) Concluziile Consiliului "Afaceri generale şi relaţii externe" din 16 şi 17 octombrie 2006, document nr. 13735/06.


Persoane dispărute în Cipru
PDF 191kWORD 37k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2007 privind persoanele dispărute în Cipru
P6_TA(2007)0081B6-0118/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale din 6 aprilie 1995(1) privind situaţia persoanelor dispărute în Cipru,

–   având în vedere rezoluţiile specifice ale Consiliului de Securitate şi ale Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Cipru şi iniţiativele internaţionale de anchetare a situaţiei persoanelor dispărute în Cipru,

–   având în vedere hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 10 mai 2001(2) privind persoanele dispărute în Cipru,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât problema persoanelor dispărute (ciprioţi greci, ciprioţi turci, greci, turci şi alţii) este una exclusiv umanitară, inerentă dreptului rudelor persoanelor dispărute de a se interesa despre soarta acestora;

B.   întrucât calvarul şi suferinţa familiilor persoanelor dispărute, care nu cunosc soarta apropiaţilor dispăruţi de zeci de ani, nu mai poate continua şi trebuie să înceteze, în cele din urmă;

C.   întrucât Comisia pentru persoanele dispărute (CMP) în Cipru a fost reactivată sub îndrumarea Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi s-au înregistrat progrese, deşi mici, în ceea ce priveşte exhumarea şi identificarea rămăşiţelor pământeşti;

D.   întrucât Parlamentul European salută cooperarea constructivă între membrii C.M.P. ciprioţi greci şi ciprioţi turci,

1.   solicită părţilor implicate să coopereze în mod deschis şi corect pentru a grăbi încheierea anchetarea corespunzătoare în ceea ce priveşte soarta persoanelor dispărute în Cipru şi să pună integral în aplicare hotărârea CEDO din 10 mai 2001;

2.   solicită părţilor implicate şi tuturor celor care deţin sau ar putea deţine orice informaţii sau dovezi provenite din surse sau arhive personale, rapoarte de pe front sau registre din locuri de detenţie să le pună imediat la dispoziţia CMP;

3.   invită Consiliul şi Comisia să se implice activ în această problemă, să asigure, printre altele, asistenţă financiară CMP şi să ia toate măsurile necesare, împreună cu Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru punerea în aplicare a hotărârii sus-menţionate a CEDO şi a rezoluţiilor specifice ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Parlamentului European.

4.   invită ca această chestiune să fie retrimisă comisiei competente în scopul de a urmări, în strânsă colaborare cu Comisia, evoluţia acesteia; solicită comisiei respective să raporteze periodic, primul raport urmând a fi depus în termen de şase luni;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi guvernelor din Cipru, Turcia, Grecia şi Regatul Unit al Marii Britanii.

(1) JO C 109, 1.5.1995, p. 166.
(2) Cipru c. Turciei [GC], nr. 25781/94 Culegere p. 2001-IV


Constrângerile insulare, naturale şi economice în contextul politicii regionale
PDF 219kWORD 71k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 privind constrângerile insulare, naturale şi economice în contextul politicii regionale (2006/2106(INI))
P6_TA(2007)0082A6-0044/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere dispoziţiile de reglementare a fondurilor structurale pentru perioada 2007-2013,

–   având în vedere Decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune(1),

–   având în vedere concluziile Consiliului European de la Sevilla din 21-22 iunie 2002,

–   având în vedere concluziile Consiliului European de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 2 septembrie 2003 privind regiunile dezavantajate din punct de vedere structural (insule, regiuni muntoase, regiuni cu densitate scăzută a populaţiei) în contextul politicii de coeziune şi perspectivele instituţionale ale acestora(2),

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 martie 2002 privind problemele regiunilor insulare din Uniunea Europeană în contextul extinderii(3),

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 7 iulie 2005 privind revizuirea orientărilor pentru ajutoarele de stat regionale(4),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0044/2007),

A.   întrucât Parlamentul European a atras frecvent atenţia asupra situaţiei dificile în care se află insulele care se confruntă cu o serie de dezavantaje şi a subliniat necesitatea de a le ajuta să depăşească aceste dificultăţi şi de a reduce disparităţile regionale;

B.   întrucât conceptele de ultraperiferic şi insular nu ar trebui confundate între ele, chiar dacă multe regiuni ultraperiferice sunt în acelaşi timp şi insule; întrucât trebuie să se facă o diferenţiere clară între dispoziţiile specifice de la articolul 299 din Tratatul CE, care reprezintă un temei juridic sigur pentru măsurile ce trebuie luate în vederea garantării unei compensaţii eficiente, menită să vină în ajutorul regiunilor ultraperiferice, şi dispoziţiile de la articolul 158 din Tratatul CE şi Declaraţia privind regiunile insulare din Tratatul de la Amsterdam, care nu au făcut niciodată obiectul unor dispoziţii de aplicare, creându-se astfel dezechilibre în materie de dezvoltare economică între partea centrală a Uniunii Europene, pe de o parte, şi insulele periferice, pe de altă parte;

C.   întrucât coeziunea este unul din obiectivele esenţiale ale Uniunii Europene, având ca scop asigurarea unei dezvoltări multicentrice şi armonioase, prin reducerea disparităţilor şi înlăturarea barierelor din calea dezvoltării, inclusiv a celor legate de handicapurile naturale şi geografice;

D.   întrucât principiul de coeziune teritorială a fost consolidat în reglementările privind fondurile structurale pentru perioada 2007-2013 şi întrucât acest principiu constituie o parte integrantă a politicii de coeziune care trebuie păstrată şi consolidată în viitor şi are drept scop integrarea multicentrică a teritoriului Uniunii, pentru a permite egalitatea de şanse pentru toate regiunile şi populaţiile acestora;

E.   întrucât imigrarea ilegală pe mare constituie una dintre principalele probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană şi întrucât, anul trecut, presiunea migraţiei a fost deosebit de puternică la frontierele maritime externe ale UE şi , în special, pe insulele din Marea Mediterană, care trebuie să suporte o povară disproporţionată doar din cauza poziţiei lor geografice;

F.   întrucât Consiliul European de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006, a subliniat că imigrarea trebuie abordată la nivel global şi că eforturile depuse până acum trebuie dublate, în special în unele regiuni insulare ale Uniunii, deoarece acestea constituie frontierele maritime şi rutele de migrare ale Uniunii,

1.   consideră că insularitatea constituie, în acelaşi timp, o caracteristică geo-culturală, reprezentând un potenţial care poate fi pus în valoare într-o strategie de dezvoltare şi un handicap permanent, care adaugă o dificultate suplimentară în calea competitivităţii acestor regiuni;

2.   recunoaşte că un număr de dispoziţii concrete în favoarea regiunilor dezavantajate din punct de vedere structural au fost încorporate în noile reglementări privind fondurile structurale pentru perioada 2007-2013; regretă totuşi că alte propuneri importante din partea Parlamentului, cum ar fi posibilitatea de a creşte rata de cofinanţare pentru zonele afectate de mai multe handicapuri geografice sau naturale, nu au fost acceptate de către Consiliu;

3.   invită Comisia să epuizeze toate posibilităţile cu privire la perioada de programare 2007-2013 legată de programele operaţionale din regiunile insulare, inclusiv cele de la obiectivul 2, dându-le acestora posibilitatea de a lua măsuri privind lucrările de infrastructură care sunt atât de necesare;

4.   salută accentul pus pe dimensiunea teritorială a politicii de coeziune în cadrul noilor orientări strategice ale Comisiei pentru perioada 2007-2013; constată, în special, faptul că susţinerea diversificării economice a regiunilor cu handicapuri naturale figurează printre priorităţile următoarei perioade de programare; îndeamnă, prin urmare, autorităţile responsabile cu gestionarea din statele membre respective să ia în considerare pe deplin această prioritate în pregătirea cadrelor naţionale strategice de referinţă şi a programelor operaţionale;

5.   invită Comisia să acorde o atenţie deosebită situaţiei insulelor şi a altor regiuni dezavantajate din punct de vedere structural şi să abordeze acest subiect în cel de-al patrulea Raport de coeziune;

6.   invită Comisia, în contextul programului de lucru al Reţelei Europene de Observare a Planificării Spaţiale (ESPON), să acorde o atenţie deosebită situaţiei regiunilor care se confruntă cu handicapuri naturale şi, în special, a insulelor; consideră că o cunoaştere solidă şi aprofundată a situaţiei din insule este esenţială pentru a se lua în considerare, în mod satisfăcător, caracteristicile acestora; îndeamnă statele membre să instituie mecanisme specifice care să permită colectarea la nivel local a datelor privind insulele, care vor fi înaintate ulterior ESPON;

7.   invită Comisia să actualizeze informaţiile statistice pe care le-a obţinut în cadrul tuturor studiilor din 2003 privind insulele; consideră că activitatea următoare ar trebui orientată spre definirea unor indicatori statistici mai pertinenţi pentru a oferi o imagine statistică distinctă a gradului de dezvoltare şi o mai bună înţelegere a regiunilor cu handicapuri geografice şi naturale şi, în special, a cazurilor în care există dificultăţi acumulate, precum lanţuri muntoase, grupări de insule şi dublu caracter insular; subliniază că aceşti indicatori ar trebui să permită, de asemenea, o mai bună evaluare a diferenţelor dintre aceste regiuni şi restul Uniunii, precum şi o evaluare a disparităţilor existente în cadrul acestor regiuni; invită Comisia să înregistreze şi să prezinte periodic un raport cu privire la aceşti indicatori, împreună cu exemple de cele mai bune practici;

8.   recunoaşte atenţia pe care o acordă Comisia situaţiei speciale a insulelor şi regiunilor periferice în cadrul orientărilor cu privire la ajutorul regional naţional pentru 2007-2013 şi în orientările privind ajutorul de stat şi capitalul de risc pentru IMM-uri; consideră, cu toate acestea, că, pentru a aborda în mod satisfăcător dezavantajul permanent al acestor teritorii, ar trebui să existe o mai mare flexibilitate în punerea în aplicare a politicilor existente şi a celor viitoare privind ajutorul de stat, fără ca această flexibilitate să cauzeze denaturări inacceptabile ale pieţei în cadrul Uniunii Europene; solicită Comisiei să-şi revizuiască modul de abordare, astfel încât să ia în considerare, în mai mare măsură, nevoia insulelor de a-şi exercita accesul la piaţa internă, în aceeaşi măsură ca şi regiunile continentale; consideră, în această privinţă, că legături îmbunătăţite de transport ar trebui să constituie o acţiune prioritară în aceste domeniu, în special în cazul porturilor şi aeroporturilor;

9.   invită Comisia să studieze posibilitatea de a permite acordarea de ajutoare de stat regiunilor insulare în care costurile energiei şi combustibilului afectează evident în mod negativ competitivitatea comunităţilor locale; consideră, în special, că fluctuaţiile semnificative ale preţului combustibilului pot îngreuna, în mod semnificativ, transportul dintre regiunile insulare şi Europa continentală; consideră că, în viitoarele orientări privind ajutorul de stat regional, un regim care să permită ajutoare operaţionale ar trebui să fie extins la toate regiunile insulare care nu sunt state insulare sau insule continentale;

10.   invită Comisia să iniţieze şi să prezinte periodic Parlamentului un studiu de "evaluare a nevoilor speciale" ale regiunilor insulare, care să ia în considerare chestiuni de interes specific pentru insule şi să propună măsuri pentru a le soluţiona; consideră că o astfel de evaluare ar trebui să se concentreze, în special, pe impactul punerii în aplicare a politicii regionale asupra insulelor, inclusiv asupra nivelurilor de investiţii, amploarea activităţii economice, şomaj, infrastructura de transport (în special porturile şi aeroporturile), presiunile exercitate asupra mediului înconjurător şi nivelul general de integrare economică şi socială a insulelor în cadrul pieţei interne;

11.   invită statele membre să asigure o protecţie eficientă a caracteristicilor speciale de mediu, culturale şi sociale ale regiunilor insulare, prin intermediul unor măsuri precum elaborarea de planuri adecvate de dezvoltare regională şi controlarea activităţii de construcţii şi, în plus, să adopte, în cooperare cu Comisia, programe integrate de protejare a patrimoniului cultural şi a resurselor de mediu;

12.   aprobă abordarea transsectorială de punere în aplicare a politicilor comunitare, după cum se reflectă în Cartea verde a Comisiei intitulată "Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: o viziune europeană privind oceanele şi mările" şi insistă ca această abordare să fie aplicată în primul rând insulelor care reprezintă o parte esenţială a dimensiunii maritime a Europei; invită Comisia să extindă abordarea transsectorială în cadrul altor politici, astfel încât acestea să ia în considerare circumstanţele specifice ale regiunilor insulare, sprijinind astfel capacitatea acestor regiuni de a se integra pe deplin şi de a profita de avantajele pieţei interne şi ale Strategiei de la Lisabona;

13.   atrage în mod deosebit atenţia asupra insulelor care se află departe de marile centre de populaţie şi care, din acest motiv, întâmpină dificultăţi legate de acces şi furnizarea de servicii şi suportă costuri mai mari, în special pentru transport, situaţie care le plasează pe o poziţie dezavantajoasă din punct de vedere competitiv;

14.   încurajează eforturile depuse în vederea unei politici maritime comunitare globale, care va fi extinsă dincolo de frontierele juridice ale UE şi care va stabili astfel, prin locaţia geopolitică avantajoasă a insulelor Comunităţii, puternice relaţii comerciale, economice, politice şi de cooperare tehnică (schimb de cunoştinţe şi de experienţă) cu ţările vecine, bazate pe legislaţia maritimă internaţională, respect şi beneficii reciproce;

15.   consideră că insulele se confruntă cu costuri mai mari decât media pe cap de locuitor în ceea ce priveşte infrastructura de transport şi de mediu, precum şi în ceea ce priveşte nevoile lor energetice şi întâmpină deseori dificultăţi în ceea ce priveşte punerea în aplicare a anumitor părţi din acquis-ul comunitar care este posibil să nu fi luat complet în considerare specificul acestora; invită, în consecinţă, Comisia să adopte o abordare mai flexibilă faţă de insule, cu privire la formularea politicilor şi la legislaţie, punerea în aplicare a acesteia putând fi extrem de dificilă pentru insule;

16.   solicită Comisiei să înfiinţeze, în cadrul Direcţiei Generale pentru Politică Regională, o unitate administrativă pentru insule, similară cu unitatea administrativă existentă pentru regiunile ultraperiferice, pentru a se asigura că specificul şi nevoile insulelor şi ale populaţiilor permanente şi sezoniere ale acestora sunt luate sistematic în considerare în elaborarea de politici al căror scop este de a ajunge la coeziune socială, economică şi teritorială şi în punerea în aplicare a măsurilor, în special în domeniul transportului, al energiei, al asigurării de rezerve adecvate de apă, al supravegherii zonelor de graniţă regională şi al protecţiei mediului insular fragil;

17.   doreşte o exploatare mai intensă, de către Comisie, a posibilităţii oferite de Tratatul CE de adaptare a politicilor comunitare care pot avea repercusiuni negative asupra dezvoltării economice, sociale şi teritoriale a acestor regiuni, în scopul de a remedia, cât mai concret posibil, problemele majore care afectează fiecare regiune sau grup de regiuni insulare;

18.   consideră că ar trebui acordată o atenţie deosebită acelor sectoare de activitate economică care sunt predominante pe insule, în special agricultura, pescuitul, turismul şi meşteşugurile; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că iniţiativele sale politice iau în considerare, într-o măsură din ce în ce mai mare, nevoile specifice ale insulelor din aceste regiuni;

19.   invită Comisia să analizeze modul în care trebuie adaptat testul "investitor de piaţă" pentru ajutorul de stat, astfel încât să reflecte realităţile vieţii din insule şi din alte regiuni îndepărtate, unde poate fi imposibil de găsit sau evaluat un investitor de piaţă, având în vedere că este posibil sa nu existe niciunul în regiunea respectivă; este foarte puţin probabil ca nivelul mediu al câştigurilor dintr-un sector dat să fie atins din cauza mărimii mici şi a naturii îndepărtate a acestor pieţe, făcând astfel acest test nefuncţional pentru insulele îndepărtate;

20.   invită Comisia să examineze, în special, impactul schimbărilor climatice asupra regiunilor insulare şi, mai ales, exacerbarea problemelor existente, cum ar fi seceta, pentru a promova, în cooperare cu statele membre, dezvoltarea şi aplicarea unor tehnologii adecvate sau a altor măsuri pentru abordarea acestor probleme;

21.   invită Comisia să reexamineze condiţiile privind contractele de achiziţii publice legate de transport, pentru a elimina orice bariere în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor de a furniza servicii publice în vederea facilitării legăturilor de transport cu regiunile insulare;

22.   invită Comisia să acorde prioritate securităţii energetice a insulelor şi finanţării pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a proiectelor pentru producerea de energie folosind noile tehnologii şi sursele de energie regenerabilă şi să promoveze utilizarea eficientă a energiei, protejând, în acelaşi timp, mediul înconjurător şi frumuseţea naturală a acestuia;

23.   încurajează comunităţile insulare să utilizeze euroregiunile sau reţele europene similare pentru gestionarea cooperării interregionale şi schimbul de bune practici, precum şi pentru dezvoltarea proiectelor transfrontaliere şi pentru o mai bună integrare a comunităţilor insulare în zonele economice învecinate;

24.   încurajează comunităţile insulare să utilizeze facilităţile financiare şi de gestiune oferite de JASPERS (Programul de asistenţă comună pentru susţinerea proiectelor în regiunile europene) şi JEREMIE (Programul de resurse europene comune pentru întreprinderi mici şi mijlocii ), în scopul de a utiliza resursele disponibile de dezvoltare regională şi de a promova creşterea microîntreprinderilor şi a IMM-urilor, încurajând diversificarea economiilor insulare şi promovând creşterea esenţială prin dezvoltarea durabilă; încurajează, în continuare, punerea în aplicare la nivel local, regional, naţional şi european a iniţiativei "o mai bună legislaţie" care să aibă în vedere, printre altele, simplificarea cerinţelor administrative, în special în ceea ce priveşte depunerea şi evaluarea cererilor pentru ajutor financiar;

25.   recunoaşte rezultatul pozitiv obţinut cu privire la punerea în aplicare, pentru prima dată, a unor resurse europene pentru controlul graniţelor şi salută propunerea recentă a Comisiei privind un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră (COM(2006)0401), cu scopul de a oferi asistenţă operaţională şi tehnică rapidă oricărui stat membru care solicită acest lucru; consideră, cu toate acestea, că activităţile acestor echipe vor fi eficiente numai dacă au o competenţă definită în virtutea sarcinilor Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Uniunii Europene (FRONTEX); îndeamnă Comisia să examineze necesitatea înfiinţării unui organ european de pază de coastă care să asiste, în paralel, acele regiuni şi statele membre în monitorizarea frontierelor externe ale UE;

26.   îşi reafirmă sprijinul pentru iniţiativele şi activităţile întreprinse de FRONTEX şi solicită ca aceasta să monitorizeze permanent impactul imigraţiei ilegale asupra comunităţilor insulare; invită Comisia şi FRONTEX să ia imediat măsuri de sprijinire a insulelor, pentru a atenua presiunea imediată legată de confruntarea cu această problemă, asigurând în acelaşi timp respectarea drepturilor omului; invită Comisia şi Consiliul să se asigure că sunt puse la dispoziţie resursele necesare pentru o acţiune rapidă şi eficientă; subliniază, în continuare, importanţa unei coordonări şi cooperări mai puternice şi mai strânse între insule şi nevoia unei mai puternice implicări din partea acestor regiuni în combaterea imigraţiei ilegale;

27.   invită Comisia să pună accent în special pe dezvoltarea interconexiunilor în bandă largă şi să promoveze măsurile menite să soluţioneze dificultăţile specifice ale furnizării de servicii în regiunile insulare, cum ar fi asistenţa medicală şi serviciile medicale online, serviciile de guvernare electronică şi cele pentru cetăţeni;

28.   consideră că turismul reprezintă o sursă principală de câştiguri pentru majoritatea insulelor, având o influenţă directă asupra dezvoltării altor sectoare (agricultura, comerţul, serviciile, pescuitul), şi că este imperativ să se aplice o politică integrată care să poată asigura durabilitatea turismului insular; consideră că această politică trebuie să fie însoţită de o campanie de informare europeană, bine organizată, adresată cetăţenilor europeni, prin crearea unei mărci de calitate şi de origine insulară, şi de apariţia sau dezvoltarea ulterioară a altor sectoare de activitate pe insule; din această perspectivă, invită Comisia să efectueze o analiză transsectorială, acordând o atenţie deosebită oportunităţilor pentru susţinerea turismului durabil în cadrul strategiilor regionale ale insulelor care se află departe de centrele de populaţie;

29.   propune Comisiei şi celorlalte instituţii să desemneze anul 2010 drept Anul european al insulelor;

30.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 291, 21.10.2006, p. 11.
(2) JO C 76 E, 25.3.2004, p. 111.
(3) JO C 192, 12.8.2002, p. 42.
(4) JO C 31, 07.2.2006, p. 25.


Autorităţile locale şi cooperarea pentru dezvoltare
PDF 348kWORD 120k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 privind autorităţile locale şi cooperarea pentru dezvoltare (2006/2235(INI))
P6_TA(2007)0083A6-0039/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 179 din Tratatul CE,

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european"(1), din 20 decembrie 2005, declaraţie care defineşte asumarea şi parteneriatul ca prime principii comune ale cooperării pentru dezvoltare, prin intermediul căreia semnatarii săi se angajează să susţină descentralizarea şi buna guvernare şi care încurajează "o participare sporită autorităţilor locale",

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de creare a unui instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare(2),

–   având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(3), astfel cum a fost modificat de Acordul de modificare a Acordului de parteneriat, semnat la Luxemburg, la 25 iunie 2005(4) ("Acordul de la Cotonou") şi, în special, articolele 4 şi 28, articolul 30 alineatul (2), articolul 43 alineatul (4) şi articolul 58 alineatul (2),

–   având în vedere Carta Congresului autorităţilor locale şi regionale din Europa (CLRAE), adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 14 ianuarie 1994 în cadrul celei de-a 56-a reuniuni a delegaţilor miniştrilor,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 25 ianuarie 2006 intitulată "Programul tematic "Actori nestatali şi autorităţi locale în dezvoltare" care reafirmă faptul că autorităţile locale sunt actori cu drepturi depline în dezvoltare şi propune implicarea acestora (...) "în procesul de dezvoltare, inclusiv prin dialog şi sprijin financiar" (COM(2006)0019),

–   vând în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European din 12 octombrie 2005 intitulată "Strategia UE pentru Africa: spre un pact euro-african pentru accelerarea dezvoltării în Africa", (strategie adoptată de Consiliul European din 15-16 decembrie 2005, comunicare în care Comisia se angajează să sprijine descentralizarea şi să dezvolte capacităţile autorităţilor locale, subliniind importanţa strategică a parteneriatului şi a înfrăţirii dintre oraşele şi municipalităţile europene şi africane, în vederea îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) şi a promovării condiţiilor necesare pentru îndeplinirea acestora (COM(2005)0489),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European din 20 octombrie 2003 privind guvernarea şi dezvoltarea, prin care buna guvernare este definită ca domeniu prioritar al cooperării europene (COM(2003)0615),

–   având în vedere Nota de orientare a Comisiei către departamentele din cadrul DG DEV (Direcţia Generală Dezvoltare) şi delegaţiile în ţările ACP-ALA-MED şi TECE (Africa, zona Caraibelor şi Pacific - America Latină şi Asia - Mediteraneană şi - Europa centrală şi de est) din 23 decembrie 1999 (DEV/1424/2000), care preconizează "participarea în amonte a actorilor descentralizaţi în formularea de politici şi programare" şi propune un ghid operaţional pentru delegaţiile în toate ţările în curs de dezvoltare (TCD),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1659/98 al Consiliului din 17 iulie 1998 privind cooperarea descentralizată(5),

–   având în vedere linia bugetară B7-6002 intitulată "cooperarea descentralizată", al cărei scop este promovarea acestei abordări în toate TCD,

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 16 noiembrie 2005 privind "Cooperarea descentralizată în reforma politicii de dezvoltare a UE" (CdR 224/2005),

–   având în vedere Declaraţia finală a şefilor de stat şi de guvern privind ODM la cea de-a 60-a Adunare Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, din septembrie 2005, care subliniază "rolul important al autorităţilor locale în îndeplinirea [...] ODM",

–   având în vedere raportul A/59/354 al Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, prezentat la cea de-a 59-a Adunare Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 13 septembrie 2004, care recunoaşte rolul autorităţilor locale şi al reţelelor globale de autorităţi locale, în special Organizaţia mondială a Oraşele şi Administraţiile Locale Unite (UCLG), ca unul dintre principalii parteneri ai ONU în materie de dezvoltare şi chestiuni umanitare la nivel local,

–   având în vedere Declaraţia finală a miniştrilor şi reprezentanţilor guvernelor la cel de-al patrulea Forum mondial privind apa (care a avut loc în Mexic, la 16-22 martie 2006), care afirmă că colaborarea eficientă cu autorităţile locale reprezintă un factor-cheie pentru a face faţă provocărilor legate de resursele de apă şi a îndeplini ODM,

–   având în vedere Declaraţia Reuniunii mondiale la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă, care a avut loc la Johannesburg între 26 august – 4 septembrie 2002, care consideră esenţială consolidarea rolului şi a capacităţile autorităţilor pentru asigurarea dezvoltării durabile,

–   având în vedere Declaraţia finală a celei de a doua Conferinţe a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind aşezările umane (Habitat II) (care a avut loc la Istambul între 3 - 5 iunie 1996, care recunoaşte că autorităţile locale sunt partenerii cei mai apropiaţi ai statelor în punerea în aplicare a Agendei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind aşezările umane,

–   având în vedere Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea, adoptată în cadrul celei de-a doua Reuniuni mondiale la nivel înalt privind pământul (care a avut loc la Rio de Janeiro între 3-14 iunie 1992), care subliniază rolul-cheie pe care autorităţile locale îl joacă în punerea în aplicare a Agendei 21, adoptată de ţările semnatare a declaraţiei menţionate,

–   având în vedere Declaraţia Congresului fondator al UCLG (care a avut loc la Paris între 2 - 5 mai 2004) la care 3000 de primari şi aleşi locali, reprezentând autorităţi locale din întreaga lume s-au angajat să pună în aplicare ODM la nivel local şi să depună eforturi în vederea consolidării autonomiei şi democraţiei locale şi a cooperării între oraşe pentru promovarea dezvoltării,

–   având în vedere Declaraţia finală a Adunării Generale a Municipalităţilor şi Regiunilor din Europa, organizate la Innsbruck între 10 - 12 mai 2006, şi capitolul intitulat " De la local la global" al declaraţiei menţionate, care subliniază rolul Europei şi a autorităţilor locale în lume,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0039/2007),

Competenţele şi valoarea adăugată a autorităţilor locale în cooperarea pentru dezvoltare

A.   întrucât îndeplinirea ODM reprezintă o prioritate a UE, iar rolul esenţial al autorităţilor locale în realizarea acestor obiective a fost recunoscut de Organizaţia Naţiunilor Unite şi, în special, de către Secretarul său General, care a afirmat cu ocazia Reuniunii la nivel înalt a mileniului în 2005: "Cum ne putem aştepta să îndeplinim ODM fără a face progrese în domenii precum: educaţia, combaterea foametei, sănătatea, accesul la apă, condiţiile sanitare şi egalitatea între sexe? Oraşele şi autorităţile locale joacă un rol foarte important în toate aceste domenii [...]. Dacă obiectivele noastre sunt globale, îndeplinirea cea mai eficientă a acestora se realizează, în schimb, prin acţiuni la nivel local";

B.   întrucât, în ritmul actual, ar fi nevoie de 110 ani pentru îndeplinirea ODM stabilite pentru 2015 şi întrucât experienţa autorităţilor locale într-o gamă largă de domenii legate de dezvoltare, precum gestionarea apei, lupta împotriva SIDA, politica egalităţii între sexe, gestionarea deşeurilor, coeziunea socială şi dezvoltarea economică locală, ar trebui recunoscute de UE ca reprezentând o contribuţie necesară la îndeplinirea ODM;

C.   întrucât fiecare copil are dreptul de a fi înregistrat, la naştere, în registrul de stare civilă şi având în vedere rolul esenţial pe care îl au autorităţile locale în acest sens, precum şi legătura directă dintre această practică şi aplicarea normelor specifice în materia drepturilor omului, care protejează copiii împotriva exploatării prin muncă;

D.   întrucât buna guvernare reprezintă unul dintre obiectivele prioritare ale UE şi întrucât democraţia şi descentralizarea la nivel local reprezintă esenţa guvernării democratice, în conformitate cu Consensul european privind dezvoltarea menţionat;

E.   întrucât, în 20 de ani, 60% din populaţia lumii va locui în oraşe şi, prin urmare, acestea vor avea un rol major în îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale populaţiilor celor mai sărace;

F.   întrucât autorităţile locale din întreaga lume au nevoie de experienţă prin:

   proiecte la nivel de autorităţi locale, finanţate sau promovate de însăşi autorităţile locale europene, în parteneriat cu autorităţile locale sudice, pe o perioadă de peste 30 de ani;
   proiecte la nivel de autorităţi locale finanţate de UE în cadrul programelor URB-AL (America Latină), Asia URBS (Asia) şi, într-o mai mică măsură, MEDA (ţările sud-mediteraneene), ACCESS (Europa Centrală şi de Est), TACIS (Europa de Est şi Asia Centrală) şi CARDS (Balcani), precum şi programele multianuale de microproiecte (MMP) în ţările ACP;
   programe naţionale sau regionale de cooperare în vederea susţinerii descentralizării sau a dezvoltării locale, în care autorităţile locale şi asociaţiile lor sunt implicate ca operatori, cu sprijinul UE si al altor finanţatori (Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţii bilaterale, Banca Mondială sau bănci regionale de dezvoltare etc.);

G.   întrucât autorităţile locale dispun de legitimitatea politică necesară, cunoştinţele şi experienţa în gestionarea problemelor locale, precum şi posibilitatea de a mobiliza în jurul lor şi alţi actori la nivel local;

H.   întrucât, deşi importanţa implicării autorităţilor locale în procesul de cooperare a fost recunoscut în Acordul de la Cotonou şi în Consensul european privind dezvoltarea, nu a fost creat niciun mecanism permanent care să garanteze participarea acestora la dialogul cu Comisia Europeană şi în TCD; întrucât un astfel de mecanism există totuşi în cazul actorilor nestatali,

În Europa

I.   întrucât autorităţile locale reprezintă în prezent un actor deja competent şi activ de o perioadă îndelungă în domeniul ajutorului pentru dezvoltare: acestea sunt experte în toate domeniile de dezvoltare urbană şi în sectorul rural de peste treizeci de ani, şi nu încetează să îşi dezvolte activităţile, din ce în ce mai diversificate, creând astfel o reţea de solidaritate care se întinde pe cele cinci continente; întrucât multe dintre aceste activităţi sunt, în prezent, sprijinite şi finanţate de diferite state;

J.   întrucât asociaţiile naţionale şi regionale de autorităţi locale europene joacă un rol tot mai important, în termeni de informare, de consolidare a capacităţilor şi de dialog şi pot deveni astfel unul dintre "canalele-cheie" ale UE şi ale altor parteneri pentru dezvoltare în ceea ce priveşte implicarea autorităţilor locale pe care le reprezintă în dialogul cu Comisia Europeană;

K.   întrucât guvernele locale europene şi asociaţiile lor joacă un rol-cheie în informarea, mobilizarea şi sensibilizarea opiniei publice în cadrul UE, la nivel local, implicând în mod direct cetăţenii; întrucât acest lucru contribuie la promovarea valorilor de solidaritate şi ajutor pentru dezvoltare, după cum rezultă din "Campania oraşelor pentru mileniu" lansată în iulie 2005 de către UCLG, cu sprijinul Organizaţiei Naţiunilor Unite; întrucât, în acest context, secţiunea europeană a UCLG, Consiliul municipalităţilor şi al regiunilor europene, adică CEMR, mobilizează oraşele europene din aprilie 2006 în vederea promovării şi a îndeplinirii ODM;

L.   întrucât într-un număr tot mai mare de municipalităţi şi regiuni planurile şi programele de sensibilizare în vederea dezvoltării nu se limitează la acţiuni punctuale, ci stabilesc un program complet de formare şi informare pentru populaţiile locale;

M.   întrucât autorităţile locale sunt actori-cheie în domeniul dezvoltării, ajutând la dinamizarea şi coordonarea operatorilor economici şi sociali la nivel local;

N.   întrucât înfrăţirile dintre oraşele europene şi cele din sud nu beneficiază, în prezent, de niciun sprijin din partea UE, în ciuda numărului tot mai mare de iniţiative de cooperare din partea oraşelor europene la dresa omoloagelor lor din ţările sudice;

O.   întrucât populaţiile migratoare din Europa joacă un rol important în cooperarea pentru dezvoltare, acestea aducând o valoare adăugată prin potenţiala lor contribuţie, competenţele lor şi apropierea de ţările lor de origine; întrucât, în acest context, cooperarea descentralizată reprezintă un domeniu de intervenţie privilegiat şi adecvat pentru organizaţiile de solidaritate internaţională din cadrul comunităţilor de imigranţi, atât în ceea ce priveşte activităţile iniţiate în ţările de origine ale acestor persoane, cât şi proiectele de educaţie pentru dezvoltare şi de sensibilizare din ţările gazdă;

În ţările în curs de dezvoltare

P.   întrucât "cooperarea descentralizată", aşa cum este definită de UE începând încă de la cea de a patra Convenţie Lomé (Lomé IV) semnată la 15 decembrie 1989, reflectă dorinţa de a nu mai lua decizii privind ajutorul pentru TCD doar prin consultare cu ţările terţe, ci de a implica autorităţile locale în deciziile politice şi în punerea în aplicare a ajutorului, pentru ca acesta să fie mai eficient şi mai viabil; întrucât scopul este acela de a transforma, în mod durabil, procedurile europene de cooperare, în funcţie de aşteptările populaţiilor, astfel încât proiectele să răspundă mai bine nevoilor reale;

Q.   întrucât participarea la politicile de dezvoltare şi însuşirea acestora, principii prioritare ale UE, trebuie să includă implicarea autorităţilor locale, deoarece răspândirea acestora pe întreg teritoriul le permite se asigure o politică de proximitate şi să comunice zi de zi aşteptările populaţiilor lor, în special în regiunile cele mai îndepărtate;

R.   întrucât autorităţile locale au experienţă în ceea ce priveşte nevoile la nivel local în TCD, în domenii cum ar fi condiţiile sanitare, educaţia, sănătatea, locuinţele, promovarea drepturilor femeilor în cadrul organelor de decizie locale, sistemele de informare privind drogurile, gestionarea turismului, protejarea patrimoniului istoric urban, dezvoltarea serviciilor de sănătate locale, gestionarea apei şi transportul public;

S.   întrucât descentralizarea şi reformele statelor în curs de desfăşurare în prezent în majoritatea regiunilor din lume fac ca autorităţile locale să se afirme ca o sferă guvernamentală distinctă şi reprezentativă, în acelaşi timp, cu noi responsabilităţi în sectoare foarte variate ale activităţii politice, esenţiale pentru combaterea sărăciei şi îndeplinirea ODM, cum ar fi îngrijirile medicale primare, apa, condiţiile sanitare, accesul la educaţie, protecţia mediului, dezvoltarea economică locală, prevenirea HIV/SIDA şi egalitatea de gen;

T.   întrucât implicarea autorităţilor locale poate contribui la consolidarea democraţiei locale şi la democratizarea gestionării ajutorului la nivel local, având în vedere rolul pe care asociaţiile naţionale de autorităţi locale îl pot juca în acest domeniu, în ţările sudice;

U.   întrucât, atunci când au legitimitate electorală, rolul strategic al autorităţilor locale, situate între guvernul naţional şi societatea civilă, face ca acestea să fie intermediarul ideal pentru promovarea consultării dintre diferiţii parteneri implicaţi în procesul de dezvoltare, necesare pentru un ajutor eficient şi coordonat;

V.   întrucât autorităţile locale care, fiind mai aproape de situaţia locală decât guvernul central sau finanţatorii internaţionali, aduc o valoare adăugată specifică, sunt mai în măsură să evalueze impactul local al strategiilor de dezvoltare naţionale şi internaţionale, ceea ce le permite să aducă un sprijin mai bine adaptat nevoilor specifice din zonele pe care le administrează;

W.   întrucât, beneficiind de resursele adecvate, autorităţile locale ar putea constitui un cadru stabil, care să permită noilor actori să se exprime, să se organizeze şi să se adapteze la cerinţele parteneriatului european;

X.   întrucât cunoştinţele lor specifice privind teritoriul pe care îl administrează fac din autorităţile locale o pârghie esenţială pentru combaterea sărăciei şi a inegalităţii;

Y.   întrucât în regiunea latino-americană, de exemplu, dezvoltarea rapidă a fenomenului de urbanizare plasează politicile urbane în prim-planul aspectelor legate de dezvoltare şi fac din oraşe şi metropole urbane principalii interlocutori ai guvernelor în ceea ce priveşte gestionarea problemelor sociale majore (migraţie, tineret, sărăcie şi ocuparea forţei de muncă);

Z.   întrucât este necesară promovarea dialogului dintre autorităţile locale şi actorii nestatali, în vederea elaborării şi punerii în aplicare a proiectelor de dezvoltare locale finanţate de Comunitate;

AA.   întrucât implicarea autorităţilor locale din ţările în curs de dezvoltare necesită un proces de însuşire a strategiilor de cooperare pentru dezvoltare, lucru care necesită, printre altele, îmbunătăţirea accesului lor la informaţie, a resurselor organizaţionale şi a mecanismelor lor de reprezentare, a capacităţilor lor de dialog şi iniţiativă privind politicile de cooperare, precum şi implicarea în instanţele naţionale, regionale şi internaţionale de dialog şi consultare;

AB.   întrucât UCLG joacă un rol în restructurarea şi prezentarea nevoilor autorităţilor locale din ţările în curs de dezvoltare;

AC.   întrucât, în ciuda acestor competenţe în domeniul dezvoltării, rolul autorităţilor locale în dezvoltare a fost subestimat şi subexploatat,

Punerea la dispoziţia autorităţilor locale a resurselor pentru a-şi juca rolul în îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului

1.   reaminteşte că Comisia se angajează de mult timp să acorde autorităţilor locale un rol de partener cu drepturi depline în materie de ajutor pentru dezvoltare, ultimele sale angajamente fiind: pentru ţările ACP, Acordul de la Cotonou; pentru toate TCD, principiile morale care stau la baza Consensului european privind dezvoltarea din 2005, menţionat;

2.   recunoaşte că implicarea autorităţilor locale în politicile de dezvoltare este esenţială pentru îndeplinirea ODM şi asigurarea unei bune guvernări; consideră că însuşirea politicilor de dezvoltare reprezintă un pas important către transparenţă şi democraţie în materie de ajutor pentru dezvoltare şi permite elaborarea de proiecte şi programe mai eficiente şi mai viabile, în funcţie de nevoile reale ale beneficiarilor;

3.   subliniază importanţa parteneriatelor Nord-Sud şi Sud-Sud între autorităţile locale şi asociaţiile lor reprezentative în ceea ce priveşte contribuţia la consolidarea bunei guvernări şi îndeplinirea ODM;

4.   invită Comisia să sprijine şi să consolideze cooperarea directă dintre autorităţile locale europene şi partenerii lor internaţionali; solicită, în special, asigurarea continuităţii, inclusiv din punct de vedere financiar, a reţelelor de solidaritate înfiinţate prin URB-AL, Asia URBS şi alte astfel de programe, care urmează să se încheie în 2007, cel târziu, şi care reprezintă angajamente luate faţă de populaţii;

5.   subliniază că principiile de însuşire, participare şi bună guvernare necesită o abordare multilaterală, conform căreia diverşii parteneri pentru dezvoltare, fie că este vorba de ţări terţe, autorităţi locale sau actori nestatali, să acţioneze într-un mod complementar şi coerent;

6.   subliniază că guvernele locale ar trebui să mobilizeze în jurul lor şi ceilalţi actori locali (universităţi, agenţi sociali, ONG-uri de dezvoltare, companii etc.) şi să stimuleze cetăţenii să se implice în viaţa publică;

7.   invită actorii locali să coopereze cu organizaţiile internaţionale în vederea monitorizării industriei şi a agriculturii, pentru prevenirea exploatării copiilor prin muncă şi pentru cooperarea în vederea construirii şi întreţinerii de structuri şcolare adecvate, dotate cu un personal didactic format corespunzător, transport şi mese gratuite, pentru a permite tuturor copiilor să frecventeze şcoala;

8.   consideră totuşi că este important să se facă o distincţie clară între rolul specific al autorităţilor locale şi cel al "actorilor nestatali", în materie de domeniu de competenţă, legitimitate şi control democratic, experienţă în gestionarea afacerilor locale şi implicarea în punerea în aplicare a politicilor publice;

9.   salută recunoaşterea politică şi fondurile specifice alocate autorităţilor locale prin intermediul instrumentului de cooperare pentru dezvoltare menţionat mai sus (ICD): (a) autorităţile locale sunt implicate în amonte în definirea strategiilor de cooperare din TCD în elaborarea de programe geografice şi tematice şi în punerea în aplicare şi evaluarea acestora; (b) până la 15% din programul tematic "actori nestatali şi autorităţi locale" pot fi alocate direct autorităţilor locale; (c) autorităţile locale europene vor fi integrate într-un dialog politic structurat cu instituţiile europene şi ceilalţi actori pentru dezvoltare din nord;

10.   invită Comisia să facă referire, în viitoarele instrumente de finanţare a cooperării pentru dezvoltare şi în textele legislative, la rolul autorităţilor locale şi al asociaţiilor lor reprezentative ca "parteneri politici" şi să se asigure că acestea sunt implicate în toate fazele procesului de cooperare şi au acces direct la finanţările comunitare;

11.   invită Comisia să menţioneze în documentele naţionale de strategie procedurile şi mecanismele necesare pentru o implicare mai profundă a autorităţilor locale, a organizaţiilor lor reprezentative şi a partenerilor din societatea civilă în toate fazele procesului de cooperare (dialoguri şi formularea de documente de strategie, programare, revizuiri, evaluări) şi să informeze delegaţiile Uniunii cu privire la acestea, pentru a asigura punerea lor în aplicare;

12.   invită Comisia şi Consiliul să recunoască asociaţiile autorităţilor locale sudice ca interfeţe eficiente între autorităţile locale, pe de o parte, şi guvernele statelor membre ale UE, pe de altă parte, în ceea ce priveşte definirea strategiilor şi punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare;

13.   regretă că, până în prezent, autorităţile locale din TCD au fost implicate doar în punerea în aplicare a proiectelor, nu şi în elaborarea politicilor de dezvoltare, inclusiv în ţările ACP, în ciuda revizuirii Acordului de la Cotonou, care plasează dialogul politic cu autorităţile locale în centrul parteneriatului; se angajează, prin urmare, să realizeze o monitorizare politică minuţioasă cu asociaţiile reprezentanţilor aleşi privind punerea în aplicare a ICD, atât în cadrul UE, cât şi în TCD, în special prin examinarea documentelor naţionale de strategie, şi să informeze autorităţile locale cu privire la noile oportunităţi care li se oferă şi, în caz de dificultăţi menţionate de autorităţile locale, să transmită aceste informaţii Comisiei;

14.   subliniază, în acest sens, că Nota de orientare a Comisiei din 23 decembrie 1999 menţionată mai sus, propunea un ghid operaţional pentru delegaţiile din toate ţările în curs de dezvoltare, care explica clar modul în care autorităţile locale şi actorii nestatali trebuie implicaţi în fiecare etapă a procesului de cooperare, susţinea că actorii descentralizaţi trebuie să fie "implicaţi în amonte în formularea de politici şi în programare", acesta rămânând un ghid util pentru punerea în aplicare a noilor instrumente de dezvoltare;

15.   salută faptul că, în comunicarea din 25 ianuarie 2006 menţionată, Comisia reafirmă că autorităţile locale sunt actori cu drepturi depline în dezvoltare şi propune "implicarea actorilor nestatali şi a autorităţilor locale în procesul de dezvoltare, inclusiv prin dialog şi sprijin financiar"; subliniază că, în conformitate cu noile dispoziţii ale ICD, acest lucru presupune asigurarea participării acestora în elaborarea de strategii naţionale şi programe geografice, deoarece aici sunt stabilite orientările politice ale cooperării europene; regretă, prin urmare, că, în aceeaşi comunicare, Comisia limitează posibilitatea de implicare a autorităţii locale şi o consideră secundară, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, în raport cu programele geografice; consideră, prin urmare, că cooperarea dintre autorităţile locale şi guvernul central va face ca ajutorul pentru dezvoltare să fie mai eficient, va permite o utilizare mai eficientă a fondurilor alocate şi va facilita accesul la acest ajutor celor care au cel mai mult nevoie de el;

16.   subliniază necesitatea stabilirii unui dialog şi a unei consultări permanente între UE şi autorităţile locale şi asociaţiile lor reprezentative, la toate nivelurile – naţional, regional şi global – în special prin implicarea acestora în calitate de observatori, în cadrul forumurilor pentru dialogul dintre UE şi ţările partenere, cum ar fi Adunarea Parlamentară Paritară şi Consiliul de Miniştri ACP-UE, în aceeaşi măsură ca şi reprezentanţii actorilor nestatali;

17.   solicită ca autorităţile locale şi asociaţiile lor reprezentative să poată beneficia de o finanţare directă şi adecvată: (a) în cadrul programelor geografice ale IDC, având în vedere rolul acestora în guvernarea locală şi importanţa participării lor în vederea îndeplinirii ODM; (b) în programul tematic "actorilor nestatali şi autorităţi locale", având în vedere faptul că consolidarea capacităţii de dialog şi a participării acestora la procesul de cooperare (organizare şi reprezentare, crearea de mecanisme de consultare, dialog şi lobby) în Europa şi în ţările în curs de dezvoltare necesită un sprijin financiar mai bine adaptat noilor responsabilităţi;

18.   invită, prin urmare, Comisia să revizuiască instrumentele de dezvoltare prevăzute pentru perioada 2008-2009:

   să asigure că descentralizarea şi acţiunile autorităţii locale ocupă un loc central în cadrul procesului de acordare a ajutorului comunitar în TCD;
   să garanteze că o parte semnificativă a ajutorului bugetar UE destinat programelor geografice din TCD se alocă direct autorităţilor locale, de comun acord cu administraţiile centrale, pentru a permite o mai bună gestionare a ajutorului în TCD, pentru a consolida democraţia locală şi pentru a îmbunătăţi accesul populaţiei la fondurile comunitare, în conformitate cu principiile prevăzute în Consensul european privind dezvoltarea;
   să mărească valoarea liniei bugetare referitoare la programul tematic "actorii nestatali şi autorităţile locale", având în vedere rolul decisiv pe care îl au acestea la realizarea ODM, în special rolul autorităţilor locale în furnizarea de servicii publice locale;
   să accelereze acordarea de sprijin pentru dezvoltarea capacităţilor guvernelor locale din ţările ACP şi schimbul de informaţii în virtutea Acordului de la Cotonou, în special prin intermediul platformei guvernelor locale din ţările ACP şi a membrilor săi, inclusiv prin punerea rapidă în aplicare a cererii de finanţare aprobate de către Comitetul ambasadorilor ţărilor ACP în octombrie 2003;
   să susţină, acolo unde descentralizarea nu reprezintă o dimensiune importantă, acţiunea autorităţilor locale printr-un sprijin acordat politicii de descentralizare a ţării respective, fie că este vorba de capacităţi, disponibilitate de fonduri, sprijin bugetar, legislativ sau de altă natură;
   să elaboreze mecanisme pentru alocarea ajutorului sectorial în teritoriu, pentru ca autorităţile locale să poată juca rolul care le este conferit prin legislaţia privind descentralizarea, deoarece autorităţile locale au o valoare adăugată în ceea ce priveşte punerea în aplicare a programelor sectoriale, în special în materie de sănătate, educaţie şi servicii publice de bază, dar sunt în prezent totuşi excluse din acest proces;

19.   subliniază importanţa unui dialog structurat între autorităţile locale europene şi instituţiile comunitare, astfel cum este definit de ICD, pentru ca autorităţile locale europene să dispună de un cadru în care să poate coopera şi dialoga eficient cu instituţiile şi actorii implicaţi în dezvoltare;

20.   invită Comisia să iniţieze un parteneriat cu o platformă de asociaţii reprezentative ale autorităţilor locale care acţionează în domeniul cooperării, urmând exemplul sistemului Concord (Confederaţia Europeană a ONG-urilor pentru Ajutor Umanitar şi Dezvoltare) pentru ONG-uri, pentru a facilita dialogul şi cooperarea cu instituţiile europene, pentru a coordona cooperarea între autorităţile locale şi pentru a susţine autorităţile locale la punerea în aplicare a unor politici de dezvoltare şi, în special, pentru a consolida capacităţile membrilor săi;

21.   invită Comisia să creeze un centru internaţional de monitorizare pentru democraţie locală şi descentralizare, în parteneriat cu organizaţiile autorităţilor locale, care să vizeze:

   monitorizarea implicării autorităţilor locale în procesul de cooperare cu UE (dialog politic, formularea de strategii pentru dezvoltare, programare, punere în aplicare şi evaluare) şi informarea instituţiilor cu privire la dificultăţile întâmpinate pe teren;
   întocmirea unei hărţi mondiale a guvernării locale, care să cuprindă proiectele, actorii şi bugetele disponibile autorităţilor locale din întreaga lume, pentru a facilita coordonarea, coerenţa şi sinergia între diferiţii parteneri ai guvernării locale;
   crearea de instrumente de informare şi de sprijin pentru implicarea autorităţilor locale în procesul european de cooperare, precum informaţii actualizate privind noile oportunităţi disponibile autorităţilor locale de la reformarea ajutorului, ajutor tehnic pentru a putea răspunde cererilor de oferte şi cererilor de propuneri etc.;
   monitorizarea şi analizarea respectării standardelor legate de democraţie şi drepturile omului, în special a celor legate, în mod specific, de democraţia locală şi buna guvernare, astfel cum au fost stabilite în textele pertinente ale Comunităţii şi în alte norme recunoscute la nivel internaţional, cum ar fi cele ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Uniunii Africane, Commonwealth;

22.   invită Comisia să promoveze acţiuni structurale care să impulsioneze şi să susţină descentralizarea şi dezvoltarea capacităţilor locale în ţările partenere, însoţite de o mai puternică democraţie şi de o participare mai mare a cetăţenilor;

23.   propune utilizarea mecanismelor de revizuire a strategiilor de cooperare, inclusiv cel al Acordului de la Cotonou, pentru a monitoriza progresul înregistrat în ceea ce priveşte implicarea autorităţilor locale în procesul de cooperare, precum şi pentru a elimina constrângerile de natură legală, politică şi organizaţională din calea implicării autorităţilor locale în procesul de cooperare;

o
o   o

24.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
(2) JO L 378, 27.12.2006, p.41.
(3) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. Acord astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2006 a Consiliului de miniştri ACP-CE (JO L 247, 9.9.2006, p. 22).
(4) JO L 209, 11.8.2005, p. 27.
(5) JO L 213, 30.7.1998, p. 6. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 625/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 99, 3.4.2004, p. 1).


Guatemala
PDF 201kWORD 47k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 privind Guatemala
P6_TA(2007)0084RC-B6-0101/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Guatemala şi, în special cele din 18 mai 2000(1), 14 iunie 2001(2), 11 aprilie 2002,(3) 10 aprilie 2003(4), 7 iulie 2005(5) şi 26 octombrie 2006 privind acţiunile împotriva lui Rios Montt(6),

–   având în vedere Acordul dintre Guvernul din Guatemala şi Organizaţia Naţiunilor Unite de instituire a unei Comisii internaţionale de anchetă împotriva impunităţii din Guatemala (CICIG), adoptat la 12 decembrie 2006,

–   având în vedere angajamentul său ferm şi permanent în vederea respectării acordurilor de pace şi a drepturilor omului în Guatemala,

–   având în vedere Acordul pentru dialog politic şi de cooperare dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte şi Republicile Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Panama, pe de altă parte, semnat la 15 decembrie 2003,

–   având în vedere poziţia exprimată de Parlamentul Central American (PARLACEN) privind asasinarea a trei parlamentari din America Centrală,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, la 19 februarie 2007, trei membri ai Parlamentului Central American, salvadorienii Eduardo José D'Aubuisson Munguía, William Rizziery Pichinte Chávez şi José Ramón González Rivas, precum şi şoferul lor, Gerardo Napoleón Ramírez, au fost asasinaţi cu brutalitate în timp ce se îndreptau cu maşina spre şedinţa plenară a PARLACEN, iar trupurile carbonizate şi abandonate ale acestora au fost găsite lângă oraşul Guatemala,

B.   întrucât presupuşii autori ai acestor infracţiuni de omor (Luis Arturo Herrera López, José Estuardo López, José Adolfo Gutiérrez şi Marvin Escobar Méndez), care au deţinut poziţii importante în cadrul Departamentului pentru Investigaţii Penale al Poliţiei din Guatemala, au fost ulterior asasinaţi în închisoarea de maximă securitate în care erau deţinuţi, în circumstanţe stranii, care nu au fost încă elucidate,

C.   întrucât există suspiciuni că aceste asasinate au avut ca scop împiedicarea anchetei în vederea descoperirii instigatorilor în cazul infracţiunilor de omor asupra membrilor PARLACEN,

D.   întrucât jurnaliştii de televiziune care au relatat despre asasinarea celor patru poliţişti au primit ameninţări cu moartea după difuzarea reportajului lor,

E.   întrucât, potrivit experţilor în domeniul drepturilor omului, câteva mii de omucideri sunt comise în fiecare an în Guatemala, însă numai în 2% dintre cazuri se fac arestări; întrucât sindicaliştii (cum ar fi Pedro Zamora în Puerto Quetzal), liderii ţăranilor şi familiile acestora au fost, de asemenea, ucişi la începutul lui 2007, iar martorii cazurilor de genocid în curs de cercetare, precum şi reprezentanţii legali ai victimelor genocidului şi diferite organizaţii din domeniul drepturilor omului se confruntă cu ameninţări, violări ale domiciliului şi jafuri,

F.   întrucât vicepreşedintele Eduardo Stein a mărturisit cât de dificilă este combaterea crimei organizate atunci când aceasta este adânc înrădăcinată în instituţiile publice; întrucât acest incident reflectă măsura în care crima organizată a pătruns în rândurile poliţiei guatemaleze, creşterea impunităţii şi deteriorarea siguranţei publice, şi subliniază necesitatea asumării responsabilităţii politice,

1.   îşi exprimă dezaprobarea totală faţă de toate crimele comise şi transmite condoleanţele sale familiilor victimelor;

2.   solicită guvernului guatemalez să garanteze deplina independenţă, libertate şi securitate a autorităţilor judiciare guatemaleze în anchetarea acestor crime, face apel la cooperarea deplină a autorităţilor politice, judiciare şi poliţieneşti din Guatemala şi El Salvador pentru anchetarea acestor incidente;

3.   îndeamnă Parlamentul din Guatemala să ratifice acordul de instituire a CICIG;

4.   invită Comisia Europeană şi Guvernul din Guatemala să convoace Grupul consultativ privind Guatemala, implicând ţările donatoare pentru a susţine punerea în aplicare a CICIG şi pentru a promova dialogul naţional împotriva impunităţii;

5.   îndeamnă Parlamentul din Guatemala să ratifice Statutul de la Roma a Curţii Penale Internaţionale. adoptat la 17 iulie 1998 şi să adapteze legislaţia internă în conformitate cu obligaţiile care decurg din Statutul de la Roma şi alte dispoziţii ale dreptului internaţional pertinente;

6.   invită Guvernul din Guatemala să adopte măsuri în vederea protejării agenţilor judiciari, a victimelor crimelor împotriva umanităţii care doresc să se facă dreptate, a apărătorilor drepturilor omului şi a martorilor care pot contribui la avansarea proceselor;

7.   salută măsurile de restructurare şi epurare a forţelor de securitate introduse de guvern;

8.   îşi exprimă sprijinul pentru poporul şi autorităţile guatemaleze în vederea continuării menţinerii statului de drept şi a încurajării dezvoltării economice, sociale şi politice, în folosul păcii şi al reconcilierii naţionale;

9.   îndeamnă Comisia să consolideze, în cadrul strategiei de cooperare cu Guatemala pentru perioada 2007-2013, promovarea statului de drept, combaterea impunităţii, respectarea deplină a drepturilor omului şi sprijinul acordat Guvernului din Guatemala pentru consolidarea capacităţilor forţelor sale de securitate, în temeiul respectării drepturilor omului;

10.   subliniază că este absolut necesar ca autorităţile din ţara în care PARLACEN îşi are sediul să asigure siguranţa şi să garanteze integritatea fizică a membrilor PARLACEN şi a reuniunilor acestuia;

11.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor din Guatemala, El Salvador şi din celelalte ţări din America Centrală, precum şi Parlamentului Central American.

(1) JO C 59, 23.2.2001, p. 286.
(2) JO C 53 E, 28.2.2002, p. 403.
(3) JO C 127 E, 29.5.2003, p. 688.
(4) JO C 64 E, 12.3.2004, p. 609.
(5) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 494.
(6) Texte adoptate, P6_TA(2006)0466.


Cambodgia
PDF 200kWORD 46k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 privind Cambodgia
P6_TA(2007)0085RC-B6-0102/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale din 13 ianuarie 2005(1), 10 martie 2005(2) şi 19 ianuarie 2006(3) privind Cambodgia şi Rezoluţia sa din 1 decembrie 2005 privind situaţia drepturilor omului în Cambodgia, Laos şi Vietnam(4),

–   având în vedere Acordul de cooperare între Comunitatea Europeană şi Regatul Cambodgiei(5) din 1997, aprobat la 4 octombrie 1999,

–   având în vedere Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului, adoptată la 9 decembrie 1998,

–   având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului, adoptate de Consiliu la 14 iunie 2004,

–   având în vedere Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptate la 16 decembrie 1966, la care Cambodgia a aderat,

–   având în vedere acordul încheiat între ONU şi Guvernul regal al Cambodgiei la 6 iunie 2003 privind condamnarea, în conformitate cu legislaţia cambodgiană, a infracţiunilor comise în perioada republicii Kampucia Democratică,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât la 24 februarie 2007, Hy Vuthy, preşedintele Sindicatului liber al lucrătorilor din Regatul Cambodgia (SLLRC) al fabricii de confecţii Suntex, a fost împuşcat mortal, la sfârşitul turei de noapte în respectiva fabrică din districtul Phnom Penh's Dangkao;

B.   întrucât Chea Vichea, preşedintele SLLRC, a fost împuşcat mortal în 22 ianuarie 2004, iar Ros Sovannareth, preşedintele SLLRC al fabricii Trinunggal Komara, a fost ucis în 7 mai 2004, în timp ce, în ultimul an, alţi sindicalişti din Cambodgia au căzut victime hărţuirilor grave, actelor de intimidare şi atacurilor fizice;

C.   întrucât uciderea lui Chea Vichea nu a fost încă elucidată; întrucât, la 28 ianuarie 2004, Born Sammang şi Sok Sam Oeun au fost arestaţi pentru presupusa ucidere a lui Chea Vichea şi mai târziu condamnaţi la 20 de ani de închisoare, în ciuda lipsei oricărei dovezi credibile împotriva lor;

D.   întrucât Cambodgia a aderat la Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care prevăd dreptul oricărui individ de a crea un sindicat şi de a se alătura unui sindicat pe care acesta l-a ales, precum şi dreptul sindicaliştilor de a acţiona liber;

E.   întrucât Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului prevede, de asemenea, "dreptul de a promova şi de a lupta, individual şi în asociere cu alte persoane, pentru protejarea şi realizarea drepturilor omului" (articolul 1);

F.   întrucât este profund îngrijorat de faptul că aceste cazuri menţionate mai sus demonstrează că nu există încă o garanţie a independenţei şi imparţialităţii sistemului judiciar şi nici a capacităţii de a organiza procese fără intervenţii politice, în cadrul tribunalului special creat pentru liderii khmerilor roşii;

G.   întrucât procedurile în faţa Camerelor Extraordinare ale Instanţelor din Cambodgia nu au fost încă demarate, din cauza diverselor neînţelegeri dintre autorităţile judecătoreşti cambodgiene şi cele internaţionale, cu privire la proiectul de regulament intern al acestui organ,

H.   alarmat de statutul juridic neclar al refugiaţilor de origine vietnameză în Cambodgia;

1.   condamnă uciderea lui Hy Vuthy şi toate celelalte acte de violenţă comise împotriva sindicaliştilor; îndeamnă autorităţile cambodgiene să lanseze o investigaţie urgentă, imparţială şi eficientă asupra infracţiunilor de omor comise împotriva lui Hu Vuthy, Chea Vichea, Ros Sovannarith şi a lui Yim Ry, să facă publice rezultatele acestei investigaţii şi să aducă persoanele responsabile în faţa justiţiei; invită autorităţile să le ofere lui Born Sammang şi lui Sok Sam Oeum posibilitatea de a fi rejudecaţi, în conformitate cu normele internaţionale;

2.   insistă ca guvernul cambodgian să pună capăt climatului dominant de impunitate şi să aplice în mod eficient legislaţia celor care încalcă drepturile omului şi libertăţile civile;

3.   reaminteşte guvernului cambodgian că trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile şi să-şi respecte angajamentele cu privire la principiile democratice şi drepturile fundamentale ale omului, care constituie un element esenţial al Acordului de cooperare cu Comunitatea Europeană, astfel cum sunt definite la articolul 1 din respectivul acord;

4.   invită autorităţile cambodgiene să se angajeze pe calea reformelor politice şi instituţionale, în vederea construirii unui stat democratic, guvernat de principiul statului de drept şi bazat pe respectarea libertăţilor fundamentale, şi să garanteze, în orice circumstanţă, respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în conformitate cu standardele internaţionale privind drepturile omului şi convenţiile internaţionale ratificate de Cambodgia;

5.   îndeamnă guvernului cambodgian să permită Tribunalului khmerilor roşii să funcţioneze fără întârziere, în conformitate cu standardele internaţionale privind independenţa judiciară, procesul echitabil şi procedurile juridice corecte, astfel cum s-a convenit cu ONU în iunie 2003;

6.   sprijină toate eforturile Comisiei pentru revizuirea regulamentului intern al Camerelor Extraordinare ale Instanţelor din Cambodgia, în vederea limitării numărului divergenţelor cu privire la anumite chestiuni, pentru a putea face să avanseze urmărirea penală şi procesele;

7.   invită Consiliul şi Comisia să abordeze chestiunile legate de drepturile omului şi statul de drept în Cambodgia, cu ocazia contactelor acestora cu guvernul cambodgian;

8.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Guvernului şi Adunării Naţionale a Regatului Cambodgia, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU pentru drepturile omului în Cambodgia şi guvernelor statelor membre ale ASEAN.

(1) JO C 247 E, 6.10.2005,p. 161.
(2) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 280.
(3) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 334.
(4) JO C 285 E, 22.11.2006, p.129.
(5) JO L 269, 19.10.1999, p.18.


Nigeria
PDF 192kWORD 40k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 privind Nigeria
P6_TA(2007)0086B6-0105/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Nigeria,

–   având în vedere convenţiile internaţionale privind drepturile omului ratificate de Nigeria,

–   având în vedere articolul 115 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, în ciuda eforturile depuse în ultimii ani de guvernul nigerian pentru promovarea drepturilor omului şi combaterea corupţiei şi în ciuda unor ameliorări în ceea ce priveşte respectarea drepturilor civile şi politice, au rămas nesoluţionate o serie de aspecte urgente şi fundamentale privind drepturile omului; si întrucât ţara este dominată de corupţie, arestări arbitrare şi tortură, execuţii extrajudiciare şi violenţă politică,

B.   întrucât diviziunile etnice şi religioase, precum şi sărăcia generalizată sunt principalele cauze ale violenţei intercomunitare cronice,

C.   întrucât tribunalele islamice Sharia au jurisdicţie asupra cazurilor penale în 12 dintre cele 36 de state din Nigeria; întrucât aceste tribunale continuă să pronunţe pedepse cu moartea, precum şi sentinţe de flagelare şi amputare; întrucât, deşi pedepsele cu moartea şi amputările nu mai sunt executate, procesele nu sunt conforme cu standardele internaţionale, de exemplu în ceea ce priveşte dreptul la apărare şi informarea acuzaţilor cu privire la drepturile lor, şi au tendinţa de a discrimina femeile,

D.   întrucât impunitatea este în continuare regula generală, mai degrabă decât excepţia, deoarece foarte puţine persoane care comit acte de violenţă sau încalcă drepturile omului sunt anchetate şi puse sub acuzaţie şi întrucât această impunitate constituie unul dintre cele mai importante obstacole în calea luptei împotriva încălcărilor drepturilor omului şi a violenţei şi în calea eradicării lor,

E.   întrucât capacitatea şi lipsa de resurse ale forţelor de poliţie nigeriene le limitează posibilităţile de anchetare a infracţiunilor şi conduc, de asemenea, la menţinerea prelungită în arestare preventivă a numeroase persoane, cu încălcarea drepturilor lor,

F.   întrucât forţele de poliţie şi de securitate au fost deseori implicate în încălcări ale drepturilor omului, inclusiv execuţii extrajudiciare, arestări arbitrare şi tortură,

G.   întrucât exploatarea prin muncă a copiilor şi traficul de copii sunt în continuare larg răspândite,

H.   întrucât libertatea de exprimare este în continuare limitată prin hărţuirea constantă a jurnaliştilor şi a activiştilor politici,

I.   întrucât parlamentul nigerian examinează în prezent o propunere legislativă intitulată "Legea privind interzicerea căsătoriilor homosexuale" care prevede o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru orice persoană care "oficiază, asistă, contribuie sau încurajează o căsătorie homosexuală", precum şi pentru orice persoană care se implică în mod public sau privat în reprezentarea pozitivă sau apărarea relaţiilor homosexuale,

J.   întrucât alegerile naţionale şi regionale din 1999 şi 2003 nu pot fi considerate libere şi corecte din cauza numeroaselor cazuri de fraudă şi violenţă,

1.   solicită guvernului nigerian să ia măsuri urgente şi eficiente pentru a-şi proteja cetăţenii, a pune capăt violenţei, corupţiei generalizate şi impunităţii de care se bucură persoanele care încalcă drepturile omului şi să promoveze activ respectarea drepturilor omului;

2.   solicită guvernului nigerian să abolească pedeapsa cu moartea şi să intervină în cazurile individuale ale persoanelor care sunt judecate conform legii Sharia şi sunt condamnate la pedeapsa cu moartea, amputare, flagelare sau alt tratament inuman şi degradant care încalcă Constituţia Nigeriei, precum şi legislaţia internaţională privind drepturile omului;

3.   salută acordul multilateral împotriva traficului de femei şi copii încheiat între 26 de ţări din vestul şi centrul Africii, precum şi alte eforturi depuse în acest domeniu de autorităţile nigeriene; solicită, cu toate acestea, guvernului nigerian să ia măsuri suplimentare în acest domeniu, precum şi pentru soluţionarea problemei exploatării copiilor prin muncă;

4.   solicită tuturor actorilor interesaţi de următoarele alegeri naţionale din aprilie să se angajeze public pentru eradicarea violenţei politice, a execuţiilor, a intimidărilor şi a altor încălcări ale drepturilor omului, precum şi a impunităţii pentru astfel de infracţiuni;

5.   solicită guvernului nigerian să ia toate măsurile necesare pentru a face faţă problemelor preelectorale privind limitarea independenţei Comisei Electorale Naţionale Independente, abuzurile şi hărţuirile comise de forţele de securitate şi orice alte obstacole în calea libertăţii de exprimare şi de opinie şi a altor cerinţe de bază pentru alegeri libere şi corecte;

6.   solicită parlamentului nigerian să nu adopte "Legea privind interzicerea căsătoriilor homosexuale" în forma sa actuală, deoarece conţine încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului în ceea ce priveşte libertatea de exprimare şi de opinie, în special prin prevederea privind aplicarea unei pedepse de cinci de ani de închisoare oricărei persoană care se implică în mod public sau privat în reprezentarea pozitivă sau apărarea relaţiilor homosexuale;

7.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi Guvernului şi Parlamentului din Nigeria.


Atac împotriva Galinei Kozlova
PDF 199kWORD 43k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2007 cu privire la Galina Kozlova
P6_TA(2007)0087RC-B6-0081/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţia sa anterioară din 12 mai 2005 privind încălcările drepturilor omului şi ale democraţiei în Republica Mari El din Federaţia Rusă(1), celelalte rezoluţii referitoare la Rusia, în special Rezoluţia din 13 decembrie 2006 privind reuniunea la nivel înalt UE-Rusia ce s-a desfăşurat la Helsinki la 24 noiembrie 2006(2) şi cea din 25 octombrie 2006 privind relaţiile dintre UE şi Rusia după asasinarea jurnalistei ruse Anna Politkovskaya(3), precum şi raportul Malmstrom privind relaţiile UE-Rusia, adoptat la 26 mai 2005(4),

–   având în vedere Acordul de parteneriat şi cooperare dintre CE şi Rusia, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 1997(5),

–   având în vedere Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în special articolul 10,

–   având în vedere Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare semnată de Federaţia Rusă la 10 mai 2001,

–   având în vedere Constituţia Republicii Mari (Mari El), prin care mari este recunoscută ca una dintre limbile oficiale, şi Actul din 1995 privind aspectele lingvistice, prin care Mari El este declarată republică multietnică şi care prevede dreptul tuturor cetăţenilor, indiferent de originea lor etnică, de a-şi păstra şi dezvolta limba şi cultura lor maternă,

–   având în vedere rapoartele credibile întocmite de ONG-urile din Rusia şi comunitatea internaţională privind permanentele încălcări ale drepturilor omului şi neregulile din Mari El,

–   având în vedere consultările în curs dintre UE şi Rusia privind drepturile omului, minorităţile şi libertăţile fundamentale,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Galina Kozlova, membru al consiliului de administraţie al Organizaţiei naţionale Mari Ušem şi redactor-şef al revistei literare Ontsoko şi soţia lui Vladimir Kozlov, preşedinte al consiliului de administraţie al Organizaţiei Mari, a fost atacată cu brutalitate la 25 ianuarie 2007, suferind leziuni la cap care au avut ca efect o comoţie cerebrală, puternice dureri de cap, ameţeli şi tulburări de vedere;

B.   întrucât, potrivit Mari Ušem, atacul nu ar fi putut fi o tentativă obişnuită de tâlhărie;

C.   întrucât atacul împotriva dnei Kozlova urmează unei serii de atacuri împotriva activiştilor şi a jurnaliştilor din Mari El, inclusiv uciderea, în 2001, a trei jurnalişti, atacul împotriva lui Vladimir Kozlov, din 4 februarie 2005, precum şi cel împotriva fostului lider al mişcării Mari, Nina Maksimova;

D.   întrucât, în octombrie 2006, Vladimir Kozlov se declara optimist cu privire la viitorul organizaţiei, subliniind că niciun activist pentru drepturile etnice din Mari El nu a fost ţinta vreunui atac, de mai bine de un an, însă această atitudine aparent mai puţin ostilă faţă de Mari Ušem s-a schimbat acum cu brutalitate;

E.   întrucât autorităţile locale şi cele federale nu au reuşit să ia măsurile necesare pentru a aduce autorii faptelor în faţa justiţiei şi pentru a garanta siguranţa jurnaliştilor şi independenţa mass-mediei;

F.   întrucât mass-media şi buletine informative ale opoziţiei se confruntă cu mari dificultăţi în ceea ce priveşte desfăşurarea liberă a activităţii, astfel încât, de exemplu, mai multe ziare ale opoziţiei nu pot fi imprimate decât în afara Mari El;

G.   întrucât persoanele care aparţin minorităţii Mari se confruntă cu mari dificultăţi în ceea ce priveşte educaţia în limba lor maternă, deoarece nu există învăţământ liceal şi universitar în limba mari,

1.   condamnă ferm atacul împotriva Galinei Kozlova, care nu a dus, până în prezent, la nicio condamnare sau arestare, precum şi continua hărţuire şi atacurile împotriva activiştilor, personalităţilor culturale şi ziariştilor independenţi din Mari El şi invită autorităţile federale şi locale să aducă autorii acestor acte în faţa justiţiei şi să asigure respectarea libertăţii de exprimare;

2.   este convins că caracterul multietnic al Federaţiei Ruse contribuie, în mare măsură, la diversitatea culturală şi lingvistică a Europei şi reprezintă un fenomen de care toţi cetăţenii Federaţiei Ruse sunt mândri, pe bună dreptate, şi care ar trebui păstrat în avantajul tuturor europenilor;

3.   invită autorităţile federale şi judiciare locale să efectueze anchete rapide, amănunţite şi independente privind atacurile împotriva doamnei Kozlova şi alte incidente similare;

4.   invită guvernul din Mari El să înceteze imediat condamnările şi intimidarea pe motive politice la adresa funcţionarilor disidenţi şi să se abţină de la orice interferenţă politică nejustificată în problemele instituţiilor educaţionale şi culturale;

5.   invită autorităţile locale şi federale să îşi onoreze obligaţiile care decurg din dreptul internaţional şi să ia măsurile necesare pentru a facilita punerea în aplicare a dispoziţiilor prevăzute de Constituţie şi de alte dispoziţii legislative privind menţinerea şi dezvoltarea limbilor şi culturilor minorităţilor, cu un accent deosebit pe asigurarea unei educaţii de calitate în limba maternă a unei populaţii, la toate nivelurile, punând în acest fel limbile mari şi rusă pe picior de egalitate, în Mari El;

6.   invită Comisia să ridice problema minorităţilor fino-ugrice din Rusia şi să îşi exprime îngrijorarea privind situaţia din Mari EL, în timpul dialogului obişnuit dintre UE şi Rusia privind drepturile omului, precum şi cu ocazia viitoarei reuniuni la nivel înalt UE-Rusia;

7.   invită Comisia să includă programe axate pe minorităţile fino-ugrice şi alte minorităţi în cadrul cooperării culturale şi educaţionale UE-Rusia;

8.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor Federaţiei Ruse şi Republicii Mari El.

(1) JO C 92 E, 20.4.2006, p. 409.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2006)0566.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2006)0448.
(4) JO C 117 E, 18.5.2006, p.235.
(5) JO L 327, 28.11.1997, p. 1.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate