(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2006)0787)(1),

–   având în vedere articolul 308 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0053/2007),

–   având în vedere concluziile Consiliului din 1 şi 2 decembrie 2005 asupra principiilor unui Program european de protecţie a infrastructurilor critice,

-   având în vedere Recomandarea sa din 7 iunie 2005 către Consiliul European şi către Consiliu privind protecţia infrastructurilor critice în cadrul luptei împotriva terorismului(2),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi al Comisiei pentru transport şi turism (A6-0270/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să-şi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   cere deschiderea procedurii de concertare prevăzute în Declaraţia comună din 4 martie 1975, în cazul în care Consiliul intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de Parlament;

5.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

6.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Comisie   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 1 Titlu Directiva Consiliului privind identificarea şi clasarea infrastructurilor critice europene şi evaluarea necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora Propunere de directivă a Consiliului privind identificarea şi clasarea sectoarelor prioritare ale infrastructurilor critice europene şi evaluarea necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora Amendamentul 2 Considerentul 2 (2)  La 17 noiembrie 2005, Comisia a adoptat o Carte Verde privind un Program european de protecţie a infrastructurilor critice, care a furnizat opţiuni politice privind instituirea programului şi a Reţelei de Alertă pentru Infrastructurile Critice (CIWIN). Reacţiile la această Carte verde au evidenţiat în mod clar necesitatea instituirii unui cadru comunitar în materie de protecţie a infrastructurilor critice. A fost recunoscută necesitatea de a spori capacitatea de protecţie a infrastructurilor critice în Europa şi de a ajuta la reducerea punctelor vulnerabile ale acestor infrastructuri. S-a evidenţiat importanţa principiului subsidiarităţii şi a dialogului cu părţile interesate; (2)  La 17 noiembrie 2005, Comisia a adoptat o Carte Verde privind un Program european de protecţie a infrastructurilor critice, care a furnizat opţiuni politice privind instituirea programului şi a Reţelei de Alertă pentru Infrastructurile Critice (CIWIN). Reacţiile la această Carte Verde au evidenţiat posibila valoare adăugată a unui cadru comunitar în materie de protecţie a infrastructurilor critice. A fost recunoscută necesitatea de a spori capacitatea de protecţie a infrastructurilor critice în Europa şi de a ajuta la reducerea punctelor vulnerabile ale acestor infrastructuri. S-a evidenţiat importanţa principiilor-cheie de subsidiaritate, proporţionalitate şi complementaritate, precum şi a dialogului cu părţile interesate; Amendamentul 3 Considerentul 3 (3)  În decembrie 2005, Consiliul pentru justiţie şi afaceri interne a invitat Comisia să prezinte o propunere pentru un program european privind protecţia infrastructurilor critice şi a decis ca acesta să se bazeze pe o abordare care să acopere toate riscurile imaginabile, acordând prioritate ameninţării teroriste. Conform acestei abordări, riscurile de origine umană, ameninţările tehnologice şi calamităţile naturale trebuie luate în considerare în procesul de protecţie a infrastructurilor critice, dar se va acorda prioritate ameninţărilor teroriste; Dacă într-un sector cu infrastructuri critice măsurile de protecţie împotriva unei ameninţări de prim rang sunt considerate adecvate, părţile interesate pot şi trebuie să se concentreze asupra altor ameninţări în faţa cărora sunt încă vulnerabile. (3)  În decembrie 2005, Consiliul pentru justiţie şi afaceri interne a invitat Comisia să prezinte o propunere pentru un program european privind protecţia infrastructurilor critice şi a decis ca acesta să se bazeze pe o abordare care să acopere toate riscurile imaginabile, acordând prioritate combaterii ameninţării teroriste. Conform acestei abordări, riscurile de origine umană, ameninţările tehnologice şi calamităţile naturale trebuie luate în considerare în procesul de protecţie a infrastructurilor critice, fiind de asemenea luate în considerare şi ameninţările condiţionate structural. Totuşi, se va acorda prioritate ameninţărilor teroriste. Amendamentul 4 Considerentul 4 (4)  În prezent, responsabilitatea pentru protecţia infrastructurilor critice revine în primul rând statelor membre şi, respectiv, proprietarilor/operatorilor acestor infrastructuri. Acest lucru nu ar trebui să se schimbe. (4)  Responsabilitatea finală pentru protecţia infrastructurilor critice revine în primul rând statelor membre şi, respectiv, proprietarilor/operatorilor acestor infrastructuri. Ţinând seama de faptul că serviciile naţionale cunosc cel mai bine situaţia din ţările lor, ar trebui adoptată o abordare ascendentă cu privire la protecţia infrastructurile critice europene. Amendamentul 5 Considerentul 4a (nou) (4a)  Protecţia infrastructurilor critice prezintă o importanţă deosebită pentru securitatea internă a Uniunii şi bunăstarea cetăţenilor acesteia. În ultimă instanţă, distrugerea sau deteriorarea anumitor infrastructuri poate avea efecte devastatoare asupra vieţii umane, a mediului şi a bunurilor economice şi, de asemenea, pe termen lung, poate determina scăderea încrederii opiniei publice în capacitatea statului de a asigura protecţie şi asistenţă. Amendamentul 6 Considerentul 5 (5)  Există un anumit număr de infrastructuri critice în cadrul Comunităţii a căror întrerupere sau distrugere ar afecta două sau mai multe state membre sau un stat membru, altul decât cel în care este localizată infrastructura critică. Aceasta poate să includă efectele transfrontaliere intersectoriale ce rezultă din relaţiile de interdependenţă între infrastructurile interconectate. Asemenea infrastructuri critice europene ar trebui identificate şi clasate prin intermediul unei proceduri comune. Necesitatea de a îmbunătăţi protecţia infrastructurilor critice de acest fel ar trebui evaluată într-un cadru comun. Programele bilaterale de cooperare între statele membre în domeniul protecţiei infrastructurilor critice constituie un mijloc bine stabilit şi eficient de protejare a infrastructurilor critice transfrontaliere. Programul european de protecţie a infrastructurilor critice ar trebui să se bazeze pe o asemenea cooperare; (5)  Există un anumit număr de infrastructuri critice în cadrul Comunităţii a căror întrerupere sau distrugere ar afecta trei sau mai multe state membre sau cel puţin alte două state membre, altele decât cel în care este localizată infrastructura critică. Aceasta poate să includă efectele transfrontaliere intersectoriale ce rezultă din relaţiile de interdependenţă între infrastructurile interconectate. Asemenea infrastructuri critice europene ar trebui identificate prin intermediul unei proceduri comune. Pe baza unor criterii comune, ar trebui stabilită o listă a sectoarelor prioritare ale infrastructurilor critice europene. Protecţia infrastructurilor critice europene de acest fel ar trebui realizată într-un cadru de acţiune comun, care să permită statelor membre să reducă potenţialul de risc al infrastructurilor critice de pe teritoriul lor prin măsuri corespunzătoare. Programele bilaterale de cooperare între statele membre în domeniul protecţiei infrastructurilor critice constituie un mijloc bine stabilit şi eficient de protejare a infrastructurilor critice transfrontaliere. Programul european de protecţie a infrastructurilor critice ar trebui să se bazeze pe o asemenea cooperare; Amendamentul 7 Considerentul 5a (nou) (5a)  În anumite sectoare, s-au adoptat deja o serie de măsuri care reglementează identificarea, clasarea şi protecţia infrastructurilor critice europene. Viitoarele reglementări la nivelul Comunităţii nu ar trebui să determine dublarea legislaţiei în aceste sectoare fără un câştig suplimentar în materie de securitate. Amendamentul 8 Considerentul 6 (6)  Din moment ce sectoare diverse posedă o experienţă, o expertiză şi cerinţe de un caracter specific în materie de protecţie a infrastructurilor critice, ar trebui elaborată şi aplicată o abordare comunitară în acest domeniu, luându-se în considerare caracteristicile fiecărui sector şi măsurile sectoriale existente, inclusiv cele deja în vigoare la nivel comunitar, naţional şi regional şi acolo unde există deja acorduri transfrontaliere relevante de asistenţă reciprocă între proprietarii/operatorii de infrastructuri critice. Întrucât sectorul privat deţine un rol major în supravegherea şi gestionarea riscurilor, planificarea pentru cazuri de urgenţă şi, respectiv, redresarea în urma dezastrelor, o astfel de abordare comunitară va trebui să încurajeze implicarea totală a sectorului privat. Pentru a facilita punerea în aplicare a abordării sectoriale a protecţiei infrastructurilor critice, este necesară stabilirea unei liste comune a sectoarelor cu infrastructuri critice. (6)  Din moment ce sectoare diverse posedă o experienţă, o expertiză şi cerinţe de un caracter specific în materie de protecţie a infrastructurilor critice, ar trebui elaborată şi aplicată o abordare comunitară în acest domeniu, luându-se în considerare caracteristicile fiecărui sector şi măsurile sectoriale existente, inclusiv cele deja în vigoare la nivel comunitar, naţional şi regional şi acolo unde există deja acorduri transfrontaliere relevante de asistenţă reciprocă între proprietarii/operatorii de infrastructuri critice. Întrucât sectorul privat deţine un rol major în supravegherea şi gestionarea riscurilor, planificarea pentru continuitatea activităţii şi, respectiv, redresarea în urma dezastrelor, o astfel de abordare comunitară ar trebui să asigure implicarea totală a sectorului privat. Pentru a facilita punerea în aplicare a abordării sectoriale a protecţiei infrastructurilor critice europene, este necesară stabilirea unei liste comune a sectoarelor cu infrastructuri. Amendamentul 9 Considerentul 6 a (nou) (6a)  Infrastructurile critice europene ar trebui proiectate astfel încât să reducă la minimum legăturile cu ţările terţe şi, respectiv, localizarea în aceste ţări. Localizarea unor elemente ale infrastructurilor critice europene în afara UE măreşte riscul unor atacuri teroriste, ale căror efecte s-ar putea extinde la infrastructura în ansamblu, accesul teroriştilor la datele stocate în afara UE, precum şi riscul de încălcare a legislaţiei comunitare, ceea ce ar face ca întreaga infrastructură să devină mai vulnerabilă. Amendamentul 10 Considerentul 7 (7)  Fiecare proprietar/operator de infrastructură critică europeană trebuie să stabilească un Plan de securitate pentru operatori, care să cuprindă elementele esenţiale şi să definească măsurile relevante de securitate pentru protecţia acestora. Planul de securitate pentru operatori ar trebui să ia în considerare evaluarea punctelor vulnerabile, a ameninţărilor şi a riscurilor, precum şi alte informaţii relevante furnizate de autorităţile statelor membre. (7)  Fiecare proprietar/operator de infrastructură critică europeană trebuie să stabilească un Plan de securitate pentru operatori, care să cuprindă elementele esenţiale şi să definească măsurile relevante de securitate pentru protecţia acestora. Planul de securitate pentru operatori ar trebui să ia în considerare evaluarea punctelor vulnerabile, a ameninţărilor şi a riscurilor, precum şi alte informaţii relevante furnizate de autorităţile statelor membre. Astfel de Planuri de securitate pentru operatori ar trebui transmise punctelor de contact privind protecţia infrastructurii critice europene (ECIP) din statele membre. Conformitatea cu măsurile existente de protecţie la nivel sectorial ar putea îndeplini cerinţa de stabilire şi actualizare a unui Plan de securitate pentru operatori; Amendamentul 11 Considerentul 8 (8)  Fiecare proprietar/operator de infrastructură critică europeană ar trebui să desemneze un Ofiţer de legătură pentru securitate, în vederea facilitării cooperării şi comunicării cu autorităţile naţionale relevante în materie de protecţie a infrastructurilor critice. (8)  Fiecare proprietar/operator de infrastructură critică europeană ar trebui să desemneze un Ofiţer de legătură pentru securitate, în vederea facilitării cooperării şi comunicării cu autorităţile naţionale relevante în materie de protecţie a infrastructurilor critice. Conformitatea cu măsurile existente de protecţie la nivel sectorial ar putea îndeplini cerinţa de a desemna un Ofiţer de legătură pentru securitate; Amendamentul 12 Considerentul 10 (10)  Pentru a facilita îmbunătăţirea protecţiei infrastructurilor critice europene, ar trebui definite metode comune pentru determinarea şi clasarea vulnerabilităţilor, a ameninţărilor şi a riscurilor care există în cazul unor active de infrastructură. (10)  Pentru a facilita îmbunătăţirea protecţiei infrastructurilor critice europene, ar trebui dezvoltate şi puse în aplicare metode comune pentru determinarea şi clasarea ameninţărilor şi a riscurilor pentru active de infrastructură, precum şi a vulnerabilităţilor structurale care le afectează. Amendamentul 13 Considerentul 11 (11)  Doar un cadru comun poate furniza baza necesară punerii coerente în aplicare a unor măsuri de protecţie a infrastructurilor critice europene şi poate defini, în mod clar, responsabilităţile respective ale tuturor părţilor interesate. Proprietarilor/operatorilor de infrastructuri critice europene ar trebui să li se permită accesul la cele mai bune practici şi metodologii în materie de protecţie a infrastructurilor critice. (11)  Prin definirea responsabilităţilor corespunzătoare tuturor părţilor interesate, un cadru comun poate furniza baza necesară punerii coerente în aplicare a unor măsuri de protecţie a infrastructurilor critice europene. Statelor membre şi proprietarilor/operatorilor de infrastructuri critice europene ar trebui să li se permită accesul la cele mai bune practici şi metodologii în materie de protecţie a infrastructurilor critice; Amendamentul 14 Considerentul 12 (12)  Protecţia efectivă a infrastructurilor critice necesită comunicarea, coordonarea şi cooperarea la nivel naţional şi la nivelul Comunităţii. Cea mai bună cale de a o obţine constă în desemnarea unor Puncte de contact pentru protecţia infrastructurilor critice europene (CIP) în fiecare stat membru, care să coordoneze aspectele legate de protecţia acestor infrastructuri la nivel naţional, precum şi cu alte state membre şi cu Comisia. (12)  Protecţia efectivă a infrastructurilor critice europene necesită comunicarea, coordonarea şi cooperarea la nivel naţional şi la nivelul Comunităţii. Cea mai bună cale de a o obţine constă în desemnarea unor Puncte de contact pentru ECIP în fiecare stat membru, care să coordoneze aspectele legate de ECIP la nivel naţional, precum şi cu alte state membre şi cu Comisia. Amendamentul 15 Considerentul 13 (13)  Pentru dezvoltarea activităţilor de protecţie a infrastructurilor critice în domeniile care necesită un anumit nivel de confidenţialitate, trebuie garantat un schimb de informaţii coerent şi sigur în cadrul prezentei directive. Anumite informaţii privind protecţia infrastructurilor critice sunt de aşa natură încât dezvăluirea lor ar aduce atingere protecţiei interesului public în ceea ce priveşte siguranţa. Unele informaţii specifice privind un element de infrastructură critică care ar putea fi utilizate pentru a planifica şi a realiza acţiuni în scopul provocării de consecinţe intolerabile pentru instalaţiile de infrastructură critică ar trebui clasificate şi accesul la acestea ar trebui permis doar în situaţiile absolut necesare, atât la nivelul Comunităţii cât şi la nivelul statelor membre; (13)  Pentru dezvoltarea activităţilor de protecţie a infrastructurilor critice europene în domeniile care necesită un anumit nivel de confidenţialitate, trebuie garantat un schimb de informaţii coerent şi sigur în cadrul prezentei directive. Anumite informaţii privind protecţia infrastructurilor critice europene sunt de aşa natură încât dezvăluirea lor ar aduce atingere protecţiei interesului public în ceea ce priveşte securitatea. Unele informaţii specifice privind un element de infrastructură critică care ar putea fi utilizate pentru a planifica şi a realiza acţiuni în scopul provocării de consecinţe intolerabile pentru instalaţiile de infrastructură critică ar trebui clasificate şi accesul la acestea ar trebui permis doar în situaţiile absolut necesare, atât la nivelul Comunităţii cât şi la nivelul statelor membre; Amendamentul 16 Considerentul 14 (14)  Schimbul de informaţii privind infrastructurile critice ar trebui să se desfăşoare într-un mediu de siguranţă şi de încredere. Schimbul de informaţii necesită o relaţie de încredere, astfel încât întreprinderile şi organizaţiile să fie conştiente de faptul că datele lor confidenţiale vor fi suficient protejate. Pentru a încuraja schimbul de informaţii, întreprinderile ar trebui să fie conştiente de faptul că avantajele care rezultă din furnizarea de informaţii cu privire la astfel de infrastructuri compensează costurile care rezultă pentru economie şi pentru societate, în general. Prin urmare, schimbul de informaţii cu privire la protecţia infrastructurilor critice ar trebui încurajat. (14)  Schimbul de informaţii privind infrastructurile critice europene ar trebui să se desfăşoare într-un mediu de securitate şi de încredere. Schimbul de informaţii necesită o relaţie de încredere, astfel încât întreprinderile şi organizaţiile să fie conştiente de faptul că datele lor confidenţiale vor fi suficient protejate. Amendamentul 17 Considerentul 15 (15)  Prezenta directivă completează măsurile sectoriale existente la nivelul Comunităţii şi în statele membre. În cazul în care mecanismele comunitare sunt deja instituite, acestea ar trebui să fie utilizate în continuare şi astfel să contribuie la aplicarea generală a prezentei directive. (15)  Prezenta directivă completează măsurile sectoriale existente la nivelul Comunităţii şi în statele membre. În cazul în care mecanismele comunitare şi dispoziţiile legislative sunt deja instituite, acestea ar trebui să fie puse în practică şi aplicate pentru a contribui la îmbunătăţirea siguranţei publice, evitând orice suprapunere sau contradicţie cu prezenta directivă, cât şi apariţia unor costuri suplimentare fără o creştere a securităţii. Amendamentul 18 Considerentul 17 (17)  Întrucât obiectivele prezentei directive, şi anume stabilirea unei proceduri pentru identificarea şi clasarea infrastructurilor critice europene şi definirea unei abordări comune pentru evaluarea necesităţii de a îmbunătăţi protecţia unor astfel de infrastructuri, nu pot să fie realizate într-un mod satisfăcător de către statele membre şi pot fi, prin urmare, în virtutea dimensiunilor acţiunii, mai bine realizate la nivelul Comunităţii, aceasta ar putea adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, după cum se prevede în articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut în articolul menţionat, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii acelor obiective. (17)  Întrucât obiectivele prezentei directive, şi anume stabilirea unei proceduri pentru identificarea şi desemnarea sectoarelor prioritare ale infrastructurilor critice europene şi definirea unei abordări comune pentru evaluarea necesităţii de a îmbunătăţi protecţia unor astfel de infrastructuri, nu pot fi realizate în toate cazurile în mod satisfăcător de către statele membre şi , prin urmare, având în vedere amploarea acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii acelor obiective, dar o atenţie specială ar trebui acordată acceptabilităţii din punct de vedere financiar pentru proprietari sau operatori şi, respectiv, pentru statele membre. Amendamentul 19 Articolul 1 Prezenta directivă stabileşte o procedură de identificare şi clasare a infrastructurilor critice europene, precum şi o abordare comună pentru evaluarea necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora. Prezenta directivă stabileşte o procedură de identificare şi clasare a sectoarelor prioritare ale infrastructurilor critice europene, precum şi o abordare comună pentru evaluarea necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora. Amendamentul 20 Articolul 2 litera (b) (b) "infrastructuri critice europene" înseamnă infrastructuri critice a căror defectare sau distrugere ar avea efecte semnificative asupra a două sau mai multe state membre sau a unui singur stat membru, în cazul în care infrastructura critică este situată în alt stat membru. Aceasta include efectele ce rezultă din relaţiile intersectoriale de dependenţă de alte tipuri de infrastructuri. (b) "infrastructuri critice europene" înseamnă infrastructuri critice a căror defectare sau distrugere ar avea efecte semnificative asupra a trei sau mai multe state membre sau asupra a cel puţin două state membre altele decât statul membru în care infrastructura critică este situată. Aceasta include efectele ce rezultă din relaţiile intersectoriale de dependenţă de alte tipuri de infrastructuri. Amendamentul 21 Articolul 2 litera (d) (d) "vulnerabilitate" înseamnă o caracteristică a unei componente a concepţiei, utilizării sau funcţionării unei infrastructuri critice, care o expune la o ameninţare de defectare sau de distrugere şi care include dependenţele de alte tipuri de infrastructură; (d) "vulnerabilitate structurală" înseamnă o caracteristică a unei componente a concepţiei, utilizării sau funcţionării unei infrastructuri critice, care o expune la o ameninţare de defectare sau de distrugere şi care include dependenţele de alte tipuri de infrastructură; (Această modificare se aplică întregului text legislativ supus examinării; adoptarea sa ar impune adaptări tehnice în întregul text.) Amendamentul 22 Articolul 3 alineatul (1) (1)  Criteriile intersectoriale şi sectoriale care vor fi folosite pentru a identifica infrastructurile critice europene se vor adopta în conformitate cu procedura menţionată la articolul 11 alineatul (3). Aceste criterii pot fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 alineatul (3). (1)  Criteriile intersectoriale şi sectoriale care vor fi folosite pentru a identifica infrastructurile critice europene se bazează pe criteriile de protecţie existente şi se adoptă şi modifică în conformitate cu articolul 308 din Tratatul CE şi cu articolul 203 din Tratatul Euratom. Criteriile intersectoriale care se aplică orizontal tuturor sectoarelor cu infrastructuri critice sunt definite în funcţie de amploarea efectelor defectării sau distrugerii unei anumite infrastructuri. Criteriile sunt adoptate în termen de [un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Criteriile intersectoriale care se aplică orizontal tuturor sectoarelor cu infrastructuri critice europene sunt definite în funcţie de amploarea efectelor defectării sau distrugerii unei anumite infrastructuri. Criteriile sunt adoptate în termen de [un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Criteriile sectoriale sunt definite pentru sectoarele prioritare, luând în considerare caracteristicile sectoarelor individuale cu infrastructuri critice, cu implicarea, după caz, a părţilor interesate relevante. Acestea se adoptă pentru fiecare sector prioritar în parte, în termen de un an de la clasarea ca sector prioritar. Criteriile sectoriale sunt definite pentru sectoarele prioritare şi au la bază măsurile de protecţie sectoriale existente, luând în considerare caracteristicile sectoarelor individuale de infrastructuri critice, cu implicarea tuturor părţilor interesate relevante, având în vedere că fiecare sector posedă o experienţă, o expertiză şi cerinţe de un caracter specific în materie de protecţie a infrastructurii lor critice. Acestea se adoptă pentru fiecare sector prioritar în parte, în termen de un an de la clasarea ca sector prioritar. În cazul în care sunt instituite deja mecanisme comunitare, acestea se vor utiliza în continuare. Duplicările sau contradicţiile dintre diferite acte sau dispoziţii trebuie evitate cu orice preţ. Amendamentul 23 Articolul 3 alineatul (2) (2)  Sectoarele prioritare care vor fi folosite în scopul definirii criteriilor prevăzute la alineatul (1) se identifică anual de către Comisie din rândul sectoarelor menţionate în anexa I. eliminat Anexa I poate fi modificată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 11 alineatul (3), în măsura în care modificările respective nu extind domeniul de aplicare al prezentei directive. Amendamentul 24 Articolul 3 alineatul (3) (3)  Fiecare stat membru identifică infrastructurile critice de pe teritoriul său, precum şi infrastructurile critice situate în afara teritoriului său, care ar putea avea un impact asupra lui şi care îndeplinesc criteriile adoptate în conformitate cu alineatele (1) şi (2). (3)  Fiecare stat membru identifică posibilele infrastructuri critice europene de pe teritoriul său, precum şi posibilele infrastructuri critice europene situate în afara teritoriului său, care ar putea avea un impact asupra lui şi care îndeplinesc criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (1), în termen de un an de la adoptarea criteriilor relevante şi ulterior, în mod periodic. Fiecare stat membru înştiinţează Comisia în legătură cu infrastructurile critice astfel identificate, în termen de un an de la adoptarea criteriilor relevante şi ulterior, în mod periodic. Amendamentul 25 Articolul 4, titlu Clasarea infrastructurilor critice europene Identificarea şi clasarea sectoarelor prioritare Amendamentul 26 Articolul 4 alineatul (-1) (-1) Fiecare stat membru identifică sectoarele prioritare de pe teritoriul său, precum şi pe cele situate în afara teritoriului său, care ar putea avea impact asupra acestuia şi care urmează a fi utilizate pentru elaborarea criteriilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1). Fiecare stat membru înştiinţează Comisia în legătură cu sectoarele prioritare astfel identificate la cel târziu un an de la adoptarea criteriilor relevante şi ulterior, în mod periodic. Amendamentul 27 Articolul 4 alineatul (1) (1)  Pe baza notificărilor efectuate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf şi a tuturor celorlalte informaţii de care dispune, Comisia propune o listă a infrastructurilor critice care urmează a fi clasate ca infrastructuri critice europene. (1)  Pe baza notificărilor efectuate în conformitate cu alineatul (-1) şi a tuturor celorlalte informaţii de care dispune, Comisia propune o listă a sectoarelor prioritare ale infrastructurilor critice europene. Amendamentul 28 Articolul 4, alineatul (1a) (nou) (1a)  Infrastructurile critice europene sunt concepute astfel încât să se reducă la minimum legăturile cu ţări terţe şi, respectiv, localizarea în aceste ţări. Amendamentul 29 Articolul 4 alineatul (2) (2)  Lista infrastructurilor critice clasificate ca infrastructuri critice europene este adoptată în conformitate cu procedura menţionată în articolul 11 alineatul (3). (2)  Lista sectoarelor prioritare ale infrastructurilor critice este adoptată şi modificată de Consiliu. Lista poate fi modificată în conformitate cu procedura menţionată în articolul 11 alineatul (3). Amendamentul 30 Articolul 4a (nou) Articolul 4a Prelucrarea datelor cu caracter personal Prelucrarea datelor cu caracter personal, realizată, direct sau printr-un intermediar, şi necesară activităţii infrastructurilor critice europene, se efectuează în conformitate cu dispoziţiile Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi cu principiile aplicabile cu privire la protecţia datelor. Prelucrarea datelor se realizează în cadrul Uniunii, orice duplicare de date în ţările terţe fiind interzisă din motive de securitate. _______________________ 1 JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Amendamentul 31 Articolul 5, alineatele (1) şi (2) (1)  Fiecare stat membru impune proprietarului/operatorului fiecărei infrastructuri critice europene de pe teritoriul său obligaţia de a stabili şi a actualiza un Plan de securitate pentru operatori, pe care să îl revizuiască la cel puţin fiecare doi ani. (1)  Fiecare stat membru solicită proprietarului/operatorului fiecărei infrastructuri critice europene de pe teritoriul său de a stabili şi a actualiza un Plan de securitate pentru operatori, pe care să îl revizuiască la cel puţin fiecare doi ani. Comisia şi Consiliul adoptă o listă a măsurilor de protecţie existente aplicabile sectoarelor specifice enumerate în Anexa I. Respectarea uneia sau a mai multor măsuri de protecţie dintre cele enumerate în această listă îndeplineşte cerinţa de a stabili şi de a actualiza un Plan de securitate pentru operatori (2)  Acest plan de securitate identifică elementele esenţiale ale infrastructurilor critice europene şi defineşte măsurile de securitate necesare pentru protecţia acestora, în conformitate cu anexa II. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 alineatul (3), pot fi adoptate cerinţe sectoriale specifice, ţinându-se cont de măsurile comunitare existente privind planul de securitate. Acţionând în conformitate cu procedura menţionată în articolul 11 alineatul (2), Comisia poate considera că respectarea măsurilor aplicabile sectoarelor specifice enumerate în anexa 1 satisface cerinţa de stabilire şi actualizare a unui Plan de securitate pentru operatori. (2)  Acest Plan de securitate pentru operatori identifică elementele esenţiale ale infrastructurilor critice europene şi defineşte măsurile de securitate necesare pentru protecţia acestora, în conformitate cu anexa II. Consiliul poate să adopte cerinţe sectoriale specifice privind Planul de securitate pentru operatori, ţinând cont de măsurile comunitare existente. Amendamentul 32 Articolul 5 alineatul (3) (3)  Proprietarul/operatorul unei infrastructuri critice europene transmite Planul de securitate pentru operatori către autorităţile competente din statele membre în termen de un an de la clasificarea infrastructurii critice ca infrastructură critică europeană. (3)  Proprietarul/operatorul unei infrastructuri critice europene transmite Planul de securitate pentru operatori către punctul de contact ECIP în termen de un an de la clasarea infrastructurii critice ca infrastructură critică europeană. În cazul în care se adoptă, în baza alineatului (2), cerinţe sectoriale specifice referitoare la Planul de securitate pentru operatori, acesta nu este transmis către autoritatea competentă a unui stat membru decât în termen de un an de la adoptarea acestor cerinţe. În cazul în care se adoptă, în baza alineatului (2), cerinţe sectoriale specifice referitoare la Planul de securitate pentru operatori, acesta este prezentat punctului de contact ECIP competent numai în termen de un an de la adoptarea acestor cerinţe. Amendamentul 33 Articolul 5 alineatul (5) (5)  Conformitatea cu Directiva 2005/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind consolidarea securităţii portuare satisface cerinţa de stabilire a unui Plan de securitate pentru operatori. eliminat Amendamentul 34 Articolul 6 alineatul (1) (1)  Fiecare stat membru impune proprietarilor/operatorilor de infrastructuri critice europene de pe teritoriul lor obligaţia de a desemna un Ofiţer de legătură pentru securitate drept punct de contact, pentru problemele legate de securitate, între proprietarul/operatorul infrastructurii şi autorităţile relevante de protecţie a infrastructurilor critice din statul membru respectiv. Ofiţerul de legătură pentru securitate se desemnează în termen de un an de la clasificarea infrastructurii critice drept infrastructură critică europeană. (1)  Fiecare stat membru impune proprietarilor/operatorilor de infrastructuri critice europene de pe teritoriul lor obligaţia de a desemna un Ofiţer de legătură pentru securitate drept punct de contact, pentru problemele legate de securitate, între proprietarul/operatorul infrastructurii şi punctul de contact ECIP din statul membru respectiv. Ofiţerul de legătură pentru securitate se desemnează în termen de un an de la clasarea infrastructurii critice drept infrastructură critică europeană. Respectarea uneia sau a mai multor măsuri de protecţie dintre cele enumerate în lista prevăzută în articolul 5 alineatul (1) îndeplineşte cerinţa de a desemna un Ofiţer de legătură pentru securitate. Amendamentul 35 Articolul 6 alineatul (2) (2)  Fiecare stat membru comunică Ofiţerilor de legătură pentru securitate din cadrul infrastructurii critice europene în cauză informaţiile relevante referitoare la riscurile şi ameninţările identificate. (2)  Fiecare stat membru comunică Ofiţerilor de legătură pentru securitate din cadrul infrastructurii critice europene în cauză, prin intermediul punctului naţional de contact ECIP, informaţiile relevante referitoare la riscurile şi ameninţările identificate. Amendamentul 36 Articolul 7 alineatul (2) (2)  În termen de 18 luni de la adoptarea listei prevăzute la articolul 4 alineatul (2) iar după aceea, o dată la doi ani, fiecare stat membru prezintă Comisiei un raport general privind tipurile de vulnerabilităţi, ameninţări şi riscuri întâlnite în fiecare sector menţionat în anexa I. (2)  În termen de 12 luni de la adoptarea listei prevăzute la articolul 4 alineatul (2) iar după aceea, o dată la doi ani, fiecare stat membru prezintă Comisiei un raport general privind tipurile de vulnerabilităţi structurale, ameninţări şi riscuri întâlnite în cadrul infrastructurilor critice europene. Pentru aceste rapoarte se va dezvolta un model comun, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 11 alineatul (3). Pentru aceste rapoarte Comisia va dezvolta un model comun, supus aprobării Consiliului. Amendamentul 37 Articolul 7 alineatul (3) (3)  Comisia evaluează la nivel sectorial dacă se impun anumite măsuri de protecţie pentru infrastructurile critice europene. (3)  Comisia şi statele membre evaluează la nivel sectorial dacă se impun anumite măsuri de protecţie pentru infrastructurile critice europene. În acest context, se va ţine seama de bunele practici şi metodologii existente. Amendamentul 38 Articolul 7 alineatul (4) (4)  În conformitate cu procedura menţionată la articolul 11 alineatul (3), se pot elabora la nivel sectorial metodologii comune de evaluare a vulnerabilităţilor, a ameninţărilor şi a riscurilor care există în cazul infrastructurilor critice europene. (4)  Dacă se consideră necesar, se pot elabora la nivel sectorial metodologii comune de evaluare a vulnerabilităţilor structurale, a ameninţărilor şi a riscurilor care există în cazul infrastructurilor critice europene. Astfel de metodologii comune iau în considerare metodologiile existente. Amendamentul 39 Articolul 8 Comisia sprijină proprietarii/operatorii de infrastructuri critice clasate ca infrastructuri critice europene, asigurându-le accesul la cele mai bune practici şi metode în materie de protecţie a infrastructurilor critice. Comisia şi statele membre sprijină proprietarii/operatorii de infrastructuri critice europene clasate, asigurându-le accesul la cele mai bune practici şi metode în materie de protecţie a infrastructurilor critice. Amendamentul 40 Articolul 10 alineatul (2) (2)  Orice persoană care tratează informaţii confidenţiale în temeiul prezentei directive în numele unui stat membru este supusă unei proceduri corespunzătoare de evaluare a nivelului său în materie de securitate, efectuată de statul membru în cauză. (2)  Orice persoană care tratează informaţii confidenţiale în temeiul prezentei directive, în numele unui stat membru, este supusă unei proceduri optime de evaluare a nivelului său în materie de securitate, efectuată de statul membru în cauză. Amendamentul 41 Articolul 10 alineatul (3) (3)  Statele membre se asigură că informaţiile cu privire la protecţia infrastructurilor critice transmise lor sau Comisiei nu sunt utilizate în alt scop decât cel al protecţiei infrastructurilor critice. (3)  Statele membre şi Comisia se asigură că informaţiile cu privire la protecţia infrastructurilor critice europene transmise acestora nu sunt utilizate în alt scop decât cel al protecţiei infrastructurilor critice europene şi că se ţine seama, în mod corespunzător, de principiul proporţionalităţii pe plan material, precum şi de drepturile fundamentale şi instituţiile care trebuie protejate. Amendamentul 42 Articolul 11 Articolul 11 Comitetul (1)  Comisia este asistată de către un comitet compus din reprezentanţi ai punctelor de contact pentru chestiuni legate de protecţia infrastructurilor critice. eliminat (2)  Dacă se face referire la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8. (3)  Dacă se face referire la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8. Perioada menţionată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la o lună. (4)  Comisia îşi adoptă Regulamentul său de procedură. Amendamentul 43 Articolul 12, alineatul (1), primul paragraf (1)  Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma cu prezenta directivă până la 31 decembrie 2007. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum şi un tabel de corespondenţă între acestea şi prezenta directivă. (1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2008. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum şi un tabel de corespondenţă între respectivele acte şi prezenta directivă. Amendamentul 44 Anexa I, titlu Lista sectoarelor cu infrastructuri critice Lista posibilelor sectoare cu infrastructuri critice Amendamentul 45 Anexa I, secţiunea III, sub-secţiunea 9 Comunicare şi navigare radio Comunicare radio, navigare radio şi spectre de identificare prin frecvenţă radio (RFID) Amendamentul 46 Anexa I, secţiunea VII, sub-secţiunea 19 Sisteme şi reţele de compensare şi decontare a plăţilor şi a operaţiunilor cu titluri de valoare Sisteme şi reţele de plată, de compensare şi de lichidare a operaţiunilor cu titluri de valoare şi furnizorii de servicii ai acestora Amendamentul 47 Anexa I, secţiunea VII, sub-secţiunea 19a (nouă) 19a.  Servicii bancare şi de asigurări

(1) Nepublicată încă în JO. (2) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 250.