Parlamentul European,

–   având în vedere interdicţia privind hrănirea rumegătoarelor cu făină de peşte, impusă de Comisia Europeană în 2001, o măsură de precauţie introdusă prin Decizia 2000/766/CE a Consiliului din 4 decembrie 2000 cu privire la anumite măsuri de protecţie referitoare la forme transmisibile de encefalopatie spongiformă şi hrănirea animalelor cu proteine animale(1), consolidată mai târziu în Regulamentul (CE) nr. 1234/2003 al Comisiei din 10 iulie 2003(2) de modificare a anexelor I, IV şi XI la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, stabilind condiţii în care statele membre pot autoriza hrănirea animalelor nerumegătoare cu făină de peşte (anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 astfel cum a fost modificat),

–   având în vedere documentul de lucru din 2004 al Direcţiei Generale Cercetare a Parlamentului European, intitulat "Industria făinii şi uleiurilor de peşte – Rolul său în politica comună în domeniul pescuitului",

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă(3), astfel cum a fost modificat în special prin Regulamentul (CE) nr. 1923/2006 din 18 decembrie 2006(4), şi Regulamentul (CE) nr. 1292/2005 al Comisiei din 5 august 2005 de modificare a anexei IV la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte nutriţia animalelor(5), adoptat de Comisie ca urmare a dezvoltării unei metode validate (a se vedea Directiva 2003/126/CE a Comisiei din 23 decembrie 2003 privind metoda analitică de determinare a componentelor de origine animală pentru controlul oficial al furajelor(6)) care permite depistarea prezenţei făinii de carne şi oase de mamifere în furaje, chiar şi atunci când se găseşte şi făină de peşte în acestea, şi care recunoaşte, prin urmare, că motivele care stau la baza interdicţiei hrănirii rumegătoarelor cu făină de peşte nu mai sunt valabile şi că această interdicţie ar trebui ridicată,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 28 octombrie 2004 privind proiectul de regulament al Comisiei menţionat anterior(7), solicitând retragerea acestuia, şi considerând că hrănirea rumegătoarelor cu făină de peşte nu este conformă cu datoria Comunităţii de a proteja sănătatea cetăţenilor săi,

–   având în vedere conţinuturile maxime admise de substanţe nedorite din furaje, prevăzute de Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanţele nedorite din furaje(8), modificată în 2003, în vederea includerii dioxinelor, de Directiva 2003/57/CE a Comisiei din 17 iunie 2003(9) şi de Directiva 2003/100/CE a Comisiei din 31 octombrie 2003(10),

–   având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind îmbunătăţirea supravegherii pescuitului industrial în cadrul UE (COM(2004)0167), care vizează crearea unui sistem de supraveghere transparentă şi eficientă a debarcărilor industriale pe teritoriul Comunităţii,

–   având în vedere poziţia sa adoptată în primă lectură la 17 mai 2006 privind normele pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă(11),

–   având în vedere răspunsurile date de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară la întrebările adresate de Parlamentul European la 26 octombrie 2005,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6-0155/2005),

A.   întrucât este necesar să se abordeze într-un mod coerent, în vederea asigurării stabilităţii industriei făinii şi uleiurilor de peşte, chestiunile legate de etică, durabilitate, toxine, metale grele şi poluanţi, care sunt uneori semnalate,

B.   întrucât nu există dovezi ştiinţifice conform cărora s-ar putea transmite ESB sau EST ca urmare a utilizării produselor pescăreşti în furaje; întrucât controale stricte de reglementare, precum şi investiţii semnificative din partea industriei respective au asigurat siguranţa lanţului alimentar împotriva contaminării cu dioxine şi PCB de tipul dioxinelor,

C.   întrucât, datorită îmbunătăţirii metodelor oficiale, nu există riscul de a confunda prezenţa făinii de carne şi oase de mamifere cu făina de peşte,

D.   întrucât făina de peşte este bogată în aminoacizi esenţiali, iar făina şi uleiurile de peşte sunt bogate în acizi graşi care oferă beneficii în materie de sănătate şi bunăstare atât oamenilor, cât şi animalelor,

E.   întrucât, în vreme ce există diferite opinii cu privire la efectele pescuitului industrial şi nu ar trebui acordată prea multă încredere surselor de informare individuale, rezultatele studiului ICES (Consiliul Internaţional pentru Explorarea Apelor Maritime) din 2004 au sugerat că impactul pescuitului industrial asupra ecosistemelor marine este relativ redus în comparaţie cu efectele pescuitului pentru consumul uman,

F.   întrucât, cu toate acestea, ar trebui să se facă cercetări în continuare cu privire la impactul pescuitului industrial asupra ecosistemelor marine şi a mediului în general,

G.   întrucât toate ţările şi regiunile care aprovizionează UE cu făină de peşte sprijină şi pun în aplicare ghidul tehnic al FAO privind pescuitul responsabil,

H.   întrucât documentul de lucru al DG Cercetare din 2004 a subliniat că, în apele UE, majoritatea speciilor vizate, pentru care sunt disponibile date, sunt considerate în limitele biologice de siguranţă,

I.   întrucât industria făinii şi uleiurilor de peşte prezintă o importanţă la nivel global, având un număr estimat de 2.222 angajaţi direct şi 30.000 angajaţi indirect în Europa şi peste 100.000 persoane în Peru, cel mai mare producător şi exportator de făină de peşte,

J.   întrucât făina şi uleiurile de peşte au o importanţă crucială, fiind considerate elemente de bază în nutriţia peştilor de crescătorie, în sectorul acvaculturii în plin avânt al UE,

1.   recunoaşte că, în prezent, Comisia aplică principiul stabilirii de TAC (total admis de captură) şi cote în conformitate cu anumite criterii ştiinţifice şi consideră că utilizarea peştelui debarcat este un aspect economic şi nu unul referitor la conservare;

2.   salută comunicarea Comisiei menţionată anterior privind îmbunătăţirea supravegherii pescuitului industrial în cadrul UE;

3.   subliniază importanţa continuării cercetărilor cu privire la impactul pescuitului industrial şi la efectele acestuia asupra altor tipuri de pescuit, precum şi asupra mediului marin în general, în vederea menţinerii tuturor activităţilor de pescuit la un nivel durabil şi a recompensării pescarilor care utilizează cele mai favorabile tehnici pentru mediul înconjurător;

4.   solicită Comisiei să-şi intensifice cercetările ştiinţifice cu privire la putasu, în vederea îmbunătăţirii consilierii şi a gestionării în viitorul apropiat;

5.   atrage atenţia asupra problemei aruncării capturilor înapoi în mare, a căror cantitate este estimată, în Europa, la 1 milion de tone anual;

6.   solicită Comisiei să efectueze studii şi/sau proiecte-pilot pentru a examina situaţia actuală privind aruncările înapoi în mare a capturilor, precum şi posibilitatea de a folosi aceste capturi în sectorul pescuitului industrial în aşa fel încât să nu se ajungă sub nicio formă la o supraexploatare a resurselor;

7.   sugerează ca posibilitatea utilizării acestor capturi în industria făinii şi uleiurilor de peşte să fie examinată de către Comisie în strânsă colaborare cu Comisia pentru pescuit a Parlamentului European, dată fiind creşterea rapidă înregistrată în sectorul acvaculturii al UE;

8.   evidenţiază controalele deja prezente în UE, menite să limiteze prezenţa substanţelor nedorite şi a celor contaminante în furaje, şi prin care se garantează că nivelurile în făina şi uleiurile de peşte rămân în cadrul limitelor şi salută investiţia de 25 milioane euro din partea industriei făinii şi uleiurilor de peşte din Danemarca şi Regatul Unit, efectuată în scopul eliminării dioxinelor şi a PCB de tipul dioxinelor şi al garantării unor produse sigure şi sănătoase; solicită Comisiei şi statelor membre să monitorizeze îndeaproape efectuarea controalelor actuale;

9.   îşi exprimă acordul cu privire la faptul că această investiţie din partea industriei respective s-a realizat în cunoştinţă de cauză, în ciuda neadoptării de către UE a principiului "poluatorul plăteşte";

10.   subliniază necesitatea aplicării principiului ALARA (nivelul cel mai scăzut ce poate fi atins în mod rezonabil) în această industrie ori de câte ori se utilizează dioxine şi PCB de tipul dioxinelor;

11.   solicită o analiză ştiinţifică care să determine valorile limită acceptabile de dioxine în făina de peşte utilizată ca hrană pentru porci şi păsări de curte;

12.   subliniază faptul că nu există nicio probă ştiinţifică pentru a susţine interzicerea totală a utilizării făinii de peşte ca furaj pe motiv că ar putea fi o sursă de contaminare cu ESB sau alte EST;

13.   constată că Regulamentul (CE) nr. 1923/2006 interzice hrănirea rumegătoarelor cu proteine animale, însă permite Comisiei să acorde derogări de la hrănirea tinerelor rumegătoare cu făină de peşte, cu condiţia ca aceste derogări să se bazeze pe o evaluare ştiinţifică a nevoilor nutriţionale ale tinerelor rumegătoare şi pe o evaluare a aspectelor de control;

14.   reaminteşte poziţia sa de mai sus adoptată la 17 mai 2006 care prevede, referitor la articolul 7 al respectivului regulament, acordarea unei derogări care să permită în anumite condiţii hrănirea tinerelor rumegătoare cu proteine derivate din peşte;

15.   solicită Comisiei şi Consiliului să ridice interdicţia privind hrănirea rumegătoarelor cu făină şi uleiuri de peşte;

16.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 306, 7.12.2000, p. 32. (2) JO L 173, 11.7.2003, p. 6. (3) JO L 147, 31.5.2001, p.1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul nr. 722/2007 al Comisiei (JO L 164, 26.6.2007, p. 7). (4) JO L 404, 30.12.2006, p. 1. (5) JO L 205, 6.8.2005, p. 3. (6) JO L 339, 24.12.2003, p. 78. (7) JO C 174 E, 14.7.2005, p. 178. (8) JO L 140, 30.5.2002, p. 10. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva Comisiei 2006/77/CE (JO L 271, 30.9.2006, p. 53). (9) JO L 151, 19.6.2003, p. 38. (10) JO L 285, 1.11.2003, p. 33. (11) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 219.