Parlamentul European,

–   având în vedere Cartea albă a Comisiei privind politica serviciilor financiare în perioada 2005-2010 (COM(2005)0629) (denumită, în continuare, Cartea albă a Comisiei),

–   având în vedere punerea în aplicare a Planului de acţiune pentru serviciile financiare (PASF) (COM(1999)0232) adoptat de către Comisie, în special Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă)(1), Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare(2) (DPIF), Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată(3), directivele privind cerinţele de capital (DCC) (Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (reformare)(4) şi Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (reformare)(5)) şi propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind exercitarea drepturilor de vot ale acţionarilor societăţilor cu sediul social într-un stat membru şi ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (COM(2005)0685),

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei – Raportul de activitate privind piaţa unică a serviciilor financiare 2006,

–   având în vedere Codul european de conduită privind compensarea şi regularizarea din 7 noiembrie 2006 şi propunerea sistemului Euro de dezvoltare a unui sistem de decontare pentru tranzacţiile cu titluri de valoare în lichidităţi la banca centrală (Target 2 - titluri de valoare) (denumit, în continuare, Codul de conduită),

–   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE şi 2006/48/CE în ceea ce priveşte normele de procedură şi criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudenţiale a achiziţiilor şi majorărilor de participaţii în sectorul financiar (COM(2006)0507),

–   având în vedere Raportul FSC privind controlul financiar din februarie 2006 (raportul Francq), publicat în 23 februarie 2006,

–   având în vedere al doilea Raport intermediar al Grupului de monitorizare interinstituţională care supraveghează Procesul Lamfalussy, emis la 26 ianuarie 2007,

–   având în vedere raportul Comitetul autorităţilor europene de reglementarea valorilor mobiliare (CAERVM) privind "instrumente de supraveghere pentru pieţele de valori mobiliare ale UE" (Raportul Himalaya), publicat în 25 octombrie 2004,

–   având în vedere recomandarea sa din 19 iunie 2007 ca urmare a raportului Comisiei de anchetă privind criza societăţii de asigurări Equitable Life(6),

–   având în vedere Rezoluţiile sale din 15 ianuarie 2004 privind viitorul fondurilor speculative şi produselor derivate(7), din 28 aprilie 2005 privind situaţia actuală a integrării pieţelor financiare ale UE(8) şi din 4 iulie 2006 privind consolidarea în industria serviciilor financiare(9),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0248/2007),

1.   felicită Comisia în ceea ce priveşte contribuţia PASF la crearea unei pieţe de capital europene care ocupa un loc de lider în lume, nu în ultimul rând datorită calităţii şi solidităţii reglementărilor sale financiare; salută priorităţile de natură economică pe care le conţine Cartea albă a Comisiei, şi anume: consolidarea pieţei financiare europene, eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a capitalurilor, îmbunătăţirea controlului serviciilor financiare;

2.   îndeamnă statele membre să asigure punerea în aplicare promptă şi consistentă a PASF; invită Comisia să monitorizeze punerea sa în aplicare şi, prin comitetele de nivelul trei, să îmbunătăţească în permanenţă consecvenţa aplicării sale;

3.   este preocupat de faptul că indicele de transpunere a legislaţiei comunitare de către statele membre în limita de timp stabilită este încă slab şi face apel la consolidarea cooperării între organismele de supraveghere din statele membre;

4.   salută angajamentul Comisiei de a efectua o interpretare coerentă a terminologiei în toate statele membre; îndeamnă Comisia să asigure compatibilitatea noilor propuneri elaborate cu terminologia existentă atât la nivel european, cât şi mondial;

5.   ar dori o examinare mai detaliată a efectelor economice ale măsurilor din cadrul PASF în contextul Strategiei de la Lisabona şi al necesităţilor financiare ale economiei reale; solicită Comisiei să comande astfel de studii împreună cu rapoartele sale anuale de activitate şi acţiunile de monitorizare a punerii în aplicare şi recomandă să se acorde o atenţie deosebită efectelor aplicării măsurilor PASF, în special referitor la ţările care beneficiază în mod relativ de aplicarea PASF şi de consolidarea pieţei financiare;

Concentrarea pieţei

6.   observă o consolidare ridicată a pieţei în segmentul de vârf al serviciilor financiare furnizate marilor companii cotate la bursă, în special de către firme de audit, agenţii de rating pentru credite (ARC); îndeamnă Comisia şi autorităţile naţionale din domeniul concurenţei să aplice cu atenţie regulile de concurenţă acestor actori de pe piaţă, să fie vigilente cu privire la orice risc de concentrare nelegală pe piaţă în cadrul furnizării de servicii marilor societăţi cotate la bursă; subliniază nevoia de proceduri de contestaţie şi căi de atac accesibile; solicită Comisiei să ia în considerare punctul de vedere al utilizatorilor; subliniază necesitatea înlăturării obstacolelor întâmpinate de noii operatori, precum şi nevoia eliminării legislaţiei care favorizează operatorii deja existenţi şi structurile actuale de piaţă în cadrul cărora concurenţă este redusă;

7.   îndeamnă la punerea în aplicare a recomandărilor din raportul Comisiei de anchetă privind criza societăţii de asigurări Equitable Life (A6-0203/2007);

8.   îşi exprimă satisfacţia pentru recenta adoptare a modificării articolului 19 din Directiva 2006/48/CE prin directiva preconizată privind evaluarea prudenţială a achiziţiilor şi majorărilor de participaţii deţinute la entităţi din sectorul financiar şi îndeamnă Comisia să continue acţiunile pentru îndepărtarea obstacolelor din calea fuziunilor şi achiziţiilor transfrontaliere identificate în documentul de lucru al Comisiei privind consolidarea transfrontalieră în sectorul financiar al UE (SEC(2005)1398) şi Rezoluţia Parlamentului din 4 iulie 2006 menţionată anterior;

9.   accentuează nevoia de transparenţă a tarifelor şi de separare a activităţilor de rating şi a celor auxiliare, precum şi de clarificare a criteriilor de evaluare şi a modelelor de afaceri în cadrul ARC-urilor; subliniază faptul că ARC-urile joacă un rol public, de exemplu, în cadrul DCC, şi că acestea ar trebui să respecte standardele ridicate de accesibilitate, transparenţă, calitate şi fiabilitate impuse sectoarelor reglementate, precum băncile; îndeamnă Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare (OICVM) şi CAERVM să continue monitorizarea atentă a respectării codului de conduită OICVM de către ARC-uri; ar saluta apariţia unor actori europeni în sectorul ARC-urilor;

10.   ca urmare punerii în aplicare a DPIF, anticipează accentuarea concurenţei între platformele comerciale şi intermediarii financiari şi, de asemenea, o consolidare accentuată a burselor de valori; consideră că este necesară o mai mare convergenţă transatlantică a regulilor şi practicilor de supraveghere de pe piaţa financiară, fără a prejudicia abordarea bazată pe principii şi evitând impunerea unor reguli extrateritoriale; subliniază faptul că o bună guvernare este imperativă şi că influenţa utilizatorilor şi drepturile angajaţilor din acest sector nu ar trebui să fie ştirbite de schimbarea proprietarilor;

11.   invită Comisia să găsească măsurile cele mai potrivite pentru promovarea fidelităţii acţionarilor şi încurajarea deţinerii de acţiuni de către angajaţi, în vederea echilibrării diverselor interese ale părţilor interesate;

12.   reafirmă cu tărie, solicitând în acelaşi timp înlăturarea celorlalte obstacole identificate în Raportul Giovannini privind mecanismele de compensare şi de regularizare transfrontaliere în Uniunea Europeană din noiembrie 2001, nevoia de îmbunătăţire a infrastructurii post-comercializare, atât din perspectiva transparenţei preţurilor şi concurenţei, cât şi a interesului public privind securitatea compensării şi regularizării; salută progresele realizate în punerea în aplicare a Codului de conduită prin care vor fi atinse aceste scopuri şi care, de asemenea, va susţine articolul 34 din DPIF, impunând burselor să ofere utilizatorilor opţiunea de a alege sistemul de regularizare prin care doresc să-şi regularizeze tranzacţiile în cazul tranzacţiilor transfrontaliere de acţiuni; intenţionează să urmărească îndeaproape evoluţia din domeniul Codului de conduită, precum şi proiectul Target 2 - Titluri de valoare în acest context, subliniind necesitatea guvernării şi supravegherii pentru a face faţă conflictelor de interese; invită Consiliul şi Comisia să lanseze fără întârzieri iniţiativele necesare pentru eliminarea totală, sub controlul sectorului public, a obstacolelor referitoare la barierele juridice şi fiscale identificate de raportul grupului Giovannini şi în domeniile care nu sunt acoperite de Codul de conduită;

13.   atrage atenţia asupra creşterii influenţei intermediarilor cu drept de vot prin delegare şi a intermediarilor financiari care deţin active materiale ale consumatorilor prin sisteme de deţinere indirecte; solicită Comisiei să evalueze riscurile posibile de poziţie dominantă pe piaţă, abuz de piaţă şi conflict de interese în legătură cu astfel de intermediari şi să monitorizeze atent efectele directivei preconizate privind exercitarea drepturilor de vot ale acţionarilor societăţilor; încurajează utilizarea mai largă a soluţiilor informatice moderne pentru promovarea a unui acces direct la piaţă, fără intermediari, pentru investitorul final;

14.   recunoaşte că există un număr mare de societăţi de servicii financiare în noile state membre care se află în totalitate sau parţial în proprietate străină şi îşi exprimă îngrijorarea că, fără o cooperare aplicată în mod adecvat, aceasta ar putea îngreuna activitatea efectivă de supraveghere şi control a organismelor din domeniu ale acestor ţări precum şi posibilitatea lor de a lua în considerare interesele şi nevoile noilor state membre;

15.   solicită Comisiei să evalueze funcţionarea nivelului superior al pieţei tranzacţiilor de fuziune şi achiziţie de mare valoare şi a operaţiunilor cu capital privat şi activităţile conexe de subscriere şi împrumut; salută cu satisfacţie vigilenţa organismelor de supraveghere în cazurile clare de manipulare a pieţei, utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale sau "front-running"; îndeamnă Comisia să coopereze cu autorităţile de reglementare din SUA pentru a verifica dacă măsurile de siguranţă necesare, precum codurile interne de conduită şi procedurile de confidenţialitate a informaţiei ("ziduri chinezeşti") sunt adecvate pentru a atinge un nivel corespunzător de guvernare corporativă şi transparenţă a pieţei şi a preveni conflictele de interese;

16.   subliniază importanţa asigurării independenţei analiştilor financiari şi a furnizorilor de date privind piaţa financiară prin structuri transparente de finanţare; îndeamnă Comisia să abordeze problemele nerezolvate de Directiva 2004/72/CE(10) şi de DPIF privind distincţia dintre "analiza financiară" şi "alte informaţii";

Mijloace alternative de investiţii

17.   este pe deplin conştient de creşterea rapidă a instrumentelor alternative de investiţii (fonduri speculative şi fonduri de capital privat); recunoaşte că acestea asigură lichidităţi şi diversificare pe piaţă şi creează posibilitatea ameliorării gestiunii corporative, dar este preocupat, la fel ca unele bănci centrale şi organisme de supraveghere, de faptul că aceste instrumente pot genera riscuri sistemice şi niveluri ridicate de expunere a altor instituţii financiare;

18.   solicită Comisiei UE să iniţieze o dezbatere privind fondurile speculative pentru a fi pregătită pentru discuţii la nivel internaţional şi european;

19.   salută recentele studii ale Comisiei privind fondurile speculative şi fondurile de capital privat, dar regretă faptul că aceste studii s-au concentrat până acum numai asupra restricţiilor de dezvoltare a acestor fonduri; invită Comisia să monitorizeze orice posibile lacune din politica în materie; subliniază necesitatea unei activităţi specifice din partea autorităţilor de reglementare a acestor fonduri, în special CAERVM şi OICVM şi autorităţile competente de pe pieţele unde aceste fonduri sunt curente, introducând acest subiect în cadrul dialogului UE-SUA; solicită o abordare mai amplă şi mai critică privind riscurile de abuz de piaţă; invită Comisia să revizuiască diferenţele dintre regimurile statelor membre pentru accesul cu amănuntul la investiţiile alternative şi, în special, să determine calificările adecvate pentru furnizarea acestor produse investitorilor cu amănuntul;

20.   îndeamnă Comisia să analizeze calitatea supravegherii în locaţii off-shore şi să intensifice cooperarea cu organismele de supraveghere din aceste jurisdicţii; intenţionează să îşi unească eforturile cu Comisia pentru servicii financiare din Camera Reprezentanţilor a Congresului SUA pentru a analiza modul în care să se reacţioneze la scurgerile nedorite de capital către paradisuri fiscale;

21.   salută raportul actualizat al Forumului pentru stabilitate financiară din 19 mai 2007 privind sectorul fondurilor speculative; salută, în special, recomandările raportului care se referă la posibilele riscuri sistemice şi la riscurile operaţionale asociate activităţilor fondurilor speculative; solicită accentuarea cooperării şi a schimbului de informaţii între organismele de supraveghere ale instituţiilor financiare pentru punerea în practică a acestor recomandări şi răspândirea bunelor practici în vederea consolidării rezistenţei la şocuri sistemice; îndeamnă, în plus, creditorii, investitorii şi autorităţile să rămână vigilente şi să evalueze în mod adecvat riscurile de contrapartidă reprezentate de fondurile speculative;

Accesul la finanţare în sectorul cu amănuntul

22.   observă că integrarea transfrontalieră a pieţelor financiare cu amănuntul ale UE este mai redusă decât cea a sectorului en gros; observă preferinţa consumatorilor pentru instituţii prezente fizic în detrimentul celor virtuale şi observă o structură financiară cu o orientare preponderent naţională; avertizează, totuşi, împotriva unei simple remanieri a tradiţiilor de protecţie a consumatorului şi a sistemelor juridice naţionale printr-o armonizare generalizată pentru toţi operatorii; consideră că tradiţiile naţionale de protecţie a consumatorului nu trebuie sa fie interpretate în aşa fel încât noii operatori să întâmpine piedici pe piaţa naţională; subliniază necesitatea unei pieţe interne funcţionale pentru servicii financiare: constată importanţa intermediarilor pentru a asigura concurenţa pe pieţele naţionale ale statelor membre; subliniază avantajele unor structuri deschise şi diversificate pe piaţa bancară europeană pentru satisfacerea nevoilor diferite şi în evoluţie ale consumatorilor;

23.   preferă o abordare concentrată asupra obstacolelor de facto care afectează utilizatorii transfrontalieri mobili; încurajează sectorul financiar să dezvolte produse financiare pan-europene pilot, precum pensii, ipoteci, asigurări sau credite de consum; invită Comisia să-şi asume realizarea unui cadru adecvat şi fezabil de reglementare şi control, în privinţa dreptului contractual, fiscalităţii, creditului de consum şi protecţiei consumatorului pentru ca astfel de produse să fie portabile şi recunoscute reciproc în Uniunea Europeană, în vederea creării unor condiţii favorabile pentru mobilitatea transfrontalieră a forţei de muncă într-o piaţă unică integrată;

24.   subliniază necesitatea ca aceleaşi riscuri, profiluri şi strategii de afaceri să fie acoperite de aceleaşi garanţii într-o piaţă europeană comună a produselor financiare şi de a elabora în mod corespunzător cerinţele de capital; susţine, în interesul transparenţei şi al protecţiei consumatorilor, necesitatea evitării unei concurenţe bazate pe standarde scăzute de supraveghere şi siguranţă între statele membre;

25.   împărtăşeşte îngrijorarea exprimată la punctul 1.2.3 din nota de informare generală ataşată la Cartea verde a Comisiei privind consolidarea cadrului european pentru fonduri de investiţii (SEC(2005)0947) privind apariţia de fonduri garantate neacoperite de cerinţe referitoare la adecvarea capitalului propriu, având în vedere că nivelul protecţiei consumatorului este insuficient în acest domeniu; invită Comisia, aşadar, în interesul unei protecţii eficace a consumatorului, să elimine lipsurile din reglementările europene prin stabilirea de cerinţe corespunzătoare referitoare la adecvarea capitalului propriu pentru fondurile garantate, respectând principiul conform căruia cerinţele de supraveghere trebuie să fie echilibrate atât din punct de vedere calitativ, în privinţa standardelor de gestionare a riscului, cât şi cantitativ, privind cerinţele de capital ["same risk, same capital" (acelaşi risc, acelaşi capital];

26.   ia act de ancheta sectorială în domeniul serviciilor bancare cu amănuntul şi al sistemelor de plată prin card care dezvăluie mai multe sectoare care necesită ameliorări; salută viitoarea directivă privind serviciile de plată, care este de aşteptat să ofere condiţii mai bune de concurenţă în aceste domenii, dar avertizează că deschiderea sistemelor imperfecte existente nu ar trebui să ducă la o situaţie în care nivelul ridicat al consolidării pieţei să poate genera noi imperfecţiuni şi constrângeri de preţuri, deteriorând structura globală a sistemului de finanţare al economiei europene, calitatea serviciilor locale şi şansele IMM-urilor de a obţine finanţare adecvată necesităţilor lor; ia act de necesitatea de a permite liberul acces la registrele de credit şi la sistemele de plată şi solicită clarificări suplimentare privind paşii concreţi de urmat în acest sens;

27.   ar saluta, având în vedere şi poziţia actuală privind SWIFT, apariţia unui sistem propriu de carduri bancare UE;

28.   subliniază faptul că două elemente fundamentale ale Spaţiului unic european de plaţi (SUEP), mai precis transferurile de credite şi debitele directe, vor intra în vigoare în 2010; constată că al treilea pilon, cadrul privind cardurile, va fi pus în aplicare începând cu 2008; constată că viitoarea directivă privind serviciile de plată urmează să aducă noi furnizori de servicii în acest domeniu, precum comercianţii cu amănuntul, furnizorii de servicii de transfer de fonduri şi operatori mobili; va urmări dacă, în consecinţă, se înregistrează o reducere semnificativă a costului comisioanelor interbancare şi cel aferent tranzacţiilor transfrontaliere de plata cu amănuntul

29.   este preocupat de faptul că alegerea consumatorului este adesea limitată la produsele cu amănuntul ale grupurilor financiare care operează pe piaţa naţională; subliniază nevoia de separare a diferitelor servicii furnizate consumatorilor şi solicită dezvăluirea către clienţi a costurilor lanţului de valoare pentru a asigura o transparenţă ridicată şi un spaţiu de acţiune uniform pentru concurenţă;

30.   îndeamnă Comisia să relanseze iniţiativa care vizează dotarea societăţilor mutuale cu un statut european, aşa cum s-a solicitat în Rezoluţia din 16 mai 2006 privind rezultatul examinării propunerilor legislative înaintate legislatorului(11);

31.   recunoaşte provocarea ce derivă din îmbătrânirea populaţiei; subliniază importanţa sistemului colectiv de pensii ocupaţionale din al doilea pilon, pe lângă sistemele specifice de pensii bazate pe solidaritate din primul pilon şi aprobă Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale(12), drept cadrul de reglementare specific pentru fondurile de pensii; îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea, în cadrul unei mai bune legiferări, în vederea promovării unei convergenţe a controlului la nivelul Uniunii Europene şi a prevenirii tratamentului inechitabil aplicat operatorilor şi a denaturării concurenţei, posibilitatea de a completa directiva menţionată cu un cadru armonizat privind solvabilitatea pentru fondurile de pensii în conformitate cu abordarea Solvabilitate II, astfel încât să se prevadă tehnici avansate de gestionare a riscului, precum şi măsuri de descurajare a arbitrajului de reglementare prin stabilirea unor cerinţele de control echilibrate atât din punct de vedere calitativ, în privinţa standardelor de gestionare a riscului, cât şi cantitativ privind cerinţele de capital ("same risk, same capital" (acelaşi risc, acelaşi capital), având în vedere caracteristicile specifice regimurilor de pensii ocupaţionale; reiterează, de asemenea, că un astfel de cadru legislativ trebuie să fie sprijinit de coordonarea fiscalităţii, concentrată în special pe baza de impozitare;

32.   constată că prea mulţi cetăţeni ai UE nu au acces la servicii financiare de bază; ajunge la concluzia că serviciile financiare funcţionale de bază trebuie să fie disponibile şi accesibile fiecărui cetăţean al UE; solicită Comisiei să efectueze un studiu cu privire la accesibilitatea serviciilor precum conturile bancare, bancomatele, cardurile de plată şi împrumuturile la costuri reduse şi să promoveze cele mai bune practici şi experienţe ale instituţiilor financiare în furnizarea acestor servicii de bază;

33.   susţine constatările anchetei sectoriale privind serviciile bancare cu amănuntul care arată că utilizarea partajată a datelor despre credite tinde să aibă efecte pozitive, mărind concurenţa şi avantajând noii operatori, prin reducerea asimetriilor informaţionale dintre bănci şi clienţi, acţionând ca un dispozitiv de disciplinare a clienţilor care fac împrumuturi, reducând problemele selecţiei adverse şi promovând mobilitatea consumatorilor; consideră că acordarea accesului atât la datele pozitive, cât şi la datele negative privind creditele poate juca un rol cheie în ajutarea consumatorilor să obţină acces la credite şi în combaterea excluderii financiare;

34.   atenţionează în legătura cu creşterea numărului de furnizori de servicii financiare specifice pentru grupurile de migranţi, care transferă fonduri şi dezvoltă servicii bancare, în special islamice; avertizează că cerinţele pentru aceşti operatori de nişă ar trebui să fie solide, dar ar trebui, în acelaşi timp, să evite dispariţia acestora într-o zonă gri, unde supravegherea nu este posibilă; invită Uniunea, în special în cadrul relaţiilor acesteia cu ţările de provenienţă ale lucrătorilor migranţi, să colaboreze cu autorităţile economice şi monetare locale competente;

35.   salută atenţia sporită acordată sistemului de micro-credite ca o contribuţie la activităţile independente şi la crearea de noi întreprinderi, de exemplu, în activităţile întreprinse de Direcţia Generală Politică Regională a Comisiei şi în programul JEREMIE al grupului Băncii Europene de Investiţii; solicită ca regulile de la Basel să fie adaptate scopurilor portofoliilor de micro-credite şi să limiteze costurile deseori excesive ale împrumuturilor mici; îndeamnă Comisia să elaboreze, în colaborare cu diferitele directorate generale cu responsabilităţi în acest sector, un plan de acţiune pentru micro-finanţare, să coordoneze diversele măsuri privind politica în domeniu şi optimizeze utilizarea celor mai bune practici în interiorul şi în afara Uniunii Europene;

Cultura financiară şi contribuţia utilizatorilor la elaborarea politicii în domeniu

36.   consideră că crearea unei pieţe financiare europene integrate implică mai mult decât acordarea mai multor alternative consumatorilor; subliniază faptul că trebuie promovată mai activ cultura financiară şi că accesul la informaţii corecte şi la sfaturi nepărtinitoare despre investiţii este esenţial; este de părere că principii, precum asigurarea celei mai bune executări şi realizarea testelor de adecvare pentru furnizarea de servicii de investiţie, ar trebui să constituie baza reglementării privind furnizorii de servicii în acest domeniu;

37.   susţine cu hotărâre iniţiativele Comisiei de a actualiza capacitatea financiară şi invită Comisia şi statele membre să îşi intensifice eforturile pentru a crea programe şi pagini de internet specifice, în care trebuie să fie implicate şi societăţile interesate; le îndeamnă, totodată, să integreze aceste iniţiative în educaţia şcolară elementară;

38.   salută instituirea Grupului pentru consumatorii de servicii financiare şi încercările de a implica reprezentanţii utilizatorilor în grupuri de experţi şi consultări; observă, totuşi, că opinia consumatorilor şi a utilizatorilor finali, precum IMM-urile, rămâne totuşi cu mult în urma opiniei sectorului financiar; recomandă instituirea unei linii bugetare europene pentru finanţarea dobândirii de cunoştinţe despre piaţa financiară de către organizaţiile consumatorilor şi IMM-urilor în vederea alimentării procesului consultativ referitor la PASF;

39.   invită sectorul să îşi asume rolul ce îi revine privind protecţia consumatorilor prin produse uşor de înţeles şi de folosit, precum şi prin informaţii concise şi pe înţelesul consumatorilor;

O mai bună legiferare

40.   se angajează total faţă de obiectivele unei mai bune legiferări bazată pe rezultatele unor evaluări atente de impact realizate în mod independent şi profesional şi subliniază faptul că evaluările respective şi deciziile privind politica în domeniu nu ar trebui limitate la consideraţii de ordin financiar, ci ar trebui să ia în considerare şi aspectele sociale, societale, de mediu şi culturale, precum şi alte aspecte de interes public;

41.   constată că una dintre priorităţile unei mai bune legiferări se referă la aspectul juridic, şi anume, la "punerea în aplicare, impunerea respectării şi evaluarea continuă a cadrului legislativ existent, precum şi la aplicarea cu rigurozitate a principiilor abordării "O mai bună legiferare" în faţa oricărei iniţiative viitoare";

42.   consideră că un rol central trebuie să îl aibă în continuare consultările cu părţile interesate şi subliniază că acestea trebuie să aibă loc la un nivel decizional suficient de ridicat pentru ca opiniile să fie într-adevăr luate în considerare; invită Comisia să continue publicarea răspunsurilor la consultările sale, în aşa fel încât să asigure transparenţa procesului;

43.   constată că, în conformitate cu acordul referitor la "o mai bună legiferare", orice nouă propunere a Comisiei ar trebui să conducă la o evaluare de impact asupra aspectelor importante; regretă faptul că, până în prezent, acest angajament nu a fost îndeplinit în mod satisfăcător şi subliniază că evaluările de impact nu ar trebui să aibă totuşi drept consecinţă paralizarea acţiunii legislative; reafirmă angajamentul Parlamentului pentru o mai bună legiferare şi pentru efectuarea unor evaluări de impact atunci când se aduc modificări substanţiale propunerilor legislative;

44.   reaminteşte că alegerea instrumentului corespunzător, şi anume o directivă sau un regulament, nu este neutră; solicită iniţierea unei dezbateri pe baza activităţii grupului interinstituţional de supraveghere, pe criterii care să asigure orientarea şi coerenţa;

45.   salută recentul acord privind comitologia şi se angajează să adapteze instrumentele implicate în sectorul serviciilor financiare; recomandă, în mod similar, modificarea instrumentelor premergătoare acţiunii Lamfalussy; insistă ca Parlamentului să i se permită să aibă observatori în comitetele de nivelul 2; constată nevoia de a elabora metode de lucru interinstituţionale bine stabilite, mai degrabă prin practică decât prin intermediul regulilor scrise sau al acordurilor formale şi că, în această privinţă, elaborarea măsurilor de aplicare de nivelul 2 pentru DPIF poate servi drept exemplu util;

46.   se declară în favoarea procedurilor legislative accelerate, atunci când este posibil, dacă acestea şi-au demonstrat eficienţa practică, dar avertizează că orientarea spre acordurile de la prima lectură nu trebuie să afecteze calitatea procesului de luare a deciziilor sau să împiedice procesul democratic; sugerează o evaluare a acestor procese şi elaborarea unui regulament de procedură pentru garantarea responsabilităţii colective, a transparenţei şi a controlului democratic;

47.   consideră că o varietate de cerinţe privind raportarea care dublează dispoziţiile existente generează costuri inutile, sarcini administrative excesive şi poate avea, de asemenea, consecinţe negative în privinţa certitudinii juridice şi, prin urmare, asupra integrităţii pieţei; subliniază faptul că se pot obţine beneficii prin raţionalizarea, simplificarea şi, unde este cazul, revocarea dispoziţiilor ineficiente existente;

48.   consideră că PASF a contribuit la acoperirea multor lacune de reglementare în domeniul serviciilor financiare; este convins, cu toate acestea, că o mai bună coordonare a aplicării regulilor de concurenţă ar putea avea un efect multiplicator asupra funcţionării şi eficienţei globale a cadrului de reglementare; subliniază faptul că noua legislaţie ar trebui să asigure un mediu echitabil şi competitiv, în conformitate cu politica din domeniul concurenţei;

Riscuri sistemice

49.   ia act de o serie de inovaţii, care prezintă atât avantaje potenţiale, cât şi eventuale dezavantaje, inclusiv tehnicile inovatoare de reducere a riscurilor, creşterea substanţială a pieţelor derivatelor de credite, importanţa sistemică sporită a marilor grupuri financiare pan-europene, şi de rolul din ce în ce mai important al instituţiilor financiare nebancare, cum ar fi fondurile speculative şi de capital privat;

50.   subliniază că aceste schimbări ale pieţei modifică de asemenea natura, sursa şi transferul riscului sistemic şi, astfel, eficacitatea instrumentelor existente de reducere ex-ante a riscurilor; solicită, prin urmare, identificarea şi evaluarea surselor riscurilor sistemice şi dinamica de la baza crizelor financiare în contextul schimbărilor descrise;

51.   este preocupat de faptul că prezentul cadru de control naţional şi sectorial nu ar putea ţine pasul cu dinamica pieţei financiare şi subliniază că acesta trebuie să beneficieze de resurse suficiente, de o coordonare corespunzătoare şi de legitimitate pentru a garanta reacţii adecvate şi rapide în cazul unor crize sistemice majore care afectează mai mult de un stat membru;

52.   salută decizia Consiliului pentru afaceri economice şi financiare de a iniţia un exerciţiu de criză pentru a testa adecvarea reacţiei supraveghetorilor prudenţiali, a ministerelor de finanţe şi a băncilor centrale, şi încurajează grupul de lucru comun constituit ulterior să formuleze concluzii curajoase, chiar şi în cazul în care acestea sunt sensibile din punct de vedere politic;

53.   salută raportul recent al Comisiei care evaluează Directiva 2002/47/CE privind contractele de garanţie financiară (CGF) (COM(2006)0833); ia act de comentariile Comisiei în ceea ce priveşte importanţa compensării cu exigibilitate imediată cu privire la reducerea riscului de creditare şi creşterea eficienţei pe pieţele financiare, cât şi repartizarea eficientă a capitalului propriu şi încurajează Comisia să formuleze o propunere pentru îmbunătăţirea coerenţei acquis-ului cu privire la diverse instrumente comunitare, inclusiv directiva CGF, care conţine dispoziţii privind compensarea, posibil prin dezvoltarea unui singur instrument care stabileşte un set de principii fundamentale pentru fiecare regim juridic naţional cu privire la compensarea cu exigibilitate imediată;

Arhitectura legiferării şi a supravegherii

54.   salută activitatea comitetelor europene de legiferare (CEIB - Comitetul european al inspectorilor bancari şi CEIAPO - Comitetul european al inspectorilor de asigurări şi pensii ocupaţionale) în domeniul consultării pieţelor, al consultanţei oferite Consiliului şi comitetelor de nivelul 2 ale Comisiei, şi, mai presus de orice, în vederea promovării convergenţei practicilor de reglementare şi supraveghere, fără, însă, a-şi depăşi mandatul sau a încerca să înlocuiască organele legislative; este convins că aceste eforturi trebuie încurajate şi că aceste comitete trebuie să fie utilizate în mod adecvat, alocându-li-se resursele necesare pentru realizarea sarcinilor care le-au fost atribuite;

55.   îndeamnă comitetele de nivelul 3 să amelioreze coerenţa la nivel trans-sectorial în domeniul reglementării prudenţiale şi a normelor de supraveghere colectivă pentru mari grupuri financiare care comercializează produse identice sau asemănătoare, şi , după consultarea părţilor interesate şi îndeplinirea procedurilor necesare, să ofere consultanţă organelor legislative cu privire la necesitatea revizuirii normelor; de asemenea, le îndeamnă să se asigure că toate instituţiile financiare sunt supravegheate în mod egal şi funcţional în toate statele membre;

56.   invită comitetele de nivelul 2 şi 3 să restricţioneze puterea discreţionară la nivel naţional şi completările normative, în conformitate cu legislaţia de bază de nivelul 1, dar să ia în considerare caracteristicile naţionale şi, în special, caracteristicile structurale ale fiecărei pieţe; sugerează, în contextul activităţii GMII, să se examineze oportunitatea funcţionării sporite a comitetelor de nivelul 3 în cadrul unui proces decizional bazat pe votul cu majoritate calificată, ale cărui principii urmează să fie definite; sugerează ca Parlamentul European şi Consiliul să acorde comitetelor de nivelul 3 un mandat anual în vederea elaborării unor planuri concrete de cooperare şi aplicare a măsurilor convenite, eventual pe baza resurselor bugetare ale UE; recomandă ca mandatele şi competenţele comitetelor Lamfalussy de nivelul 2 şi 3 să fie definite mai precis, pentru a reflecta necesitatea evoluţiei în direcţia unei convergenţe sporite a practicilor lor şi să li se permită, în limita mandatului lor, să ia decizii cu caracter obligatoriu pentru membrii lor şi ca întreprinderile mici şi mijlocii şi investitorii să contribuie mai mult în procesul de consultare al sectoarelor economice;

57.   subliniază importanţa unui sistem integrat european de cooperare între autorităţile de supraveghere de la nivel naţional şi sectorial, capabil să asigure supravegherea eficientă atât a marilor actori financiari, cât şi a entităţilor locale înrădăcinate în tradiţii naţionale; pune accentul pe faptul că toate autorităţile de supraveghere trebuie să ţină seama de aceste tradiţii în activitatea lor de supraveghere a afacerilor la sediul societăţilor; salută cooperarea sporită a comitetelor de nivelul 3, CEIB, CAERVM şi CEIAPO şi publicarea, de către acestea, a unor programe de lucru anuale comune;

58.   ia act de faptul că, pentru o supraveghere eficientă a riscurilor sistemice şi prudenţiale a actorilor de vârf de pe piaţă, actualul sistem de cooperare ar avea nevoie de consolidare, pe baza sistemului de cooperare care există între autorităţile de supraveghere şi încurajează realizarea unei mai bune coordonări, în special în privinţa supravegherii riscului prudenţial al entităţilor multijurisdicţionale şi trans-sectoriale şi al conglomeratelor financiare; încurajează acordurile şi codurile de conduită dintre statele membre şi băncile centrale privind susţinerea financiară a acestui sistem de supraveghere, cu privire la obligaţiile de "salvare financiară" şi "împrumutător în ultimă instanţă", în care sunt implicate mai multe autorităţi de supraveghere şi state membre; constată că, pentru a putea aprecia dacă actualul sistem oferă o imagine globală reală a riscurilor sistemice şi prudenţiale ale actorilor de vârf de pe piaţă, este necesar să se acorde timp recentelor acorduri de nivelul 2 şi 3 să se sedimenteze şi, în acelaşi timp, să se examineze dacă, la nivel european, supravegherea prudenţială este posibilă şi de dorit;

59.   înţelege de ce statele membre doresc să aştepte ca noile acorduri să fie aplicate şi testate înainte de a examina posibilitatea unor măsuri suplimentare în direcţia convergenţei; subliniază că, dacă nu se fac progrese în acest sens, ar putea creşte presiunea în privinţa stabilirii unei structuri de supraveghere centralizate; prin urmare, propune ca, în aceste condiţii, sporirea convergenţei la nivelul supravegherii şi cooperării între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi, respectiv, de primire să dobândească o importanţă mai mare;

60.   salută cooperarea dintre autorităţile de supraveghere naţionale care vizează utilizarea mai eficientă a resurselor, dezvoltarea practicilor de supraveghere şi uşurarea sarcinii impuse de supraveghere pe piaţă; este de acord cu înfiinţarea colegiilor de supraveghere responsabile de conglomeratele financiare multijurisdicţionale, precum şi cu proiectul reţelei operaţionale iniţiat recent de CEIB; face apel la colegiile de supraveghere să promoveze o cultură de supraveghere europeană comună şi să stabilească exact limitele unei astfel de cooperări voluntare în cazul apariţiei unor situaţii de criză reale; constată, totuşi, că aceste colegii nu posedă mandate naţionale pentru transferul competenţelor, pentru acceptarea deciziilor cu majoritate sau pur şi simplu pentru alocarea de expertiză şi resurse suficiente în vederea desfăşurării activităţii lor; prin urmare, subliniază necesitatea definirii unui cadru şi a unor mandate naţionale de cooperare şi se aşteaptă ca proiectul reţelei operaţionale şi colegiile de supraveghere să furnizeze, în scurt timp, soluţiile practice necesare (memorandumuri de acord) pentru supravegherea grupurilor transfrontaliere;

61.   subliniază faptul că o cooperare între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi cele din ţara de primire reprezintă cea mai importantă bază de înfiinţare a unei pieţe financiare unice; ia act, în special, de faptul că în ceea ce priveşte procesul de aprobare a activităţilor de supraveghere a fuziunilor şi achiziţiilor, trebuie luate mai multe măsuri pentru a facilita crearea unor conglomerate financiare funcţionale eficiente, care să dispună de economii la scară mai mari; remarcă faptul că trebuie să se acorde atenţia corespunzătoare mediului pieţei bancare din ţara în care are sediul entitatea financiară achiziţionată;

62.   consideră că o repartizare mai precisă a rolurilor este de dorit între Consiliu, Comisie şi comitetele de nivelul 3; consideră, de asemenea, că pentru o supraveghere riguroasă (în special acolo unde există o legătură clară cu aspectele concurenţiale) se impune un nivel ridicat de independenţă şi de neutralitate care nu poate fi bine combinat cu un profil prea politic; subliniază faptul că statele membre ar trebuie să fie încurajate să orienteze în aceeaşi direcţie competenţele autorităţilor naţionale de supraveghere, în special în privinţa sancţiunilor; consideră că o convergenţă sporită între autorităţile de supraveghere ar trebui să faciliteze activitatea societăţilor care, în prezent, sunt supuse mai multor autorităţi de reglementare; subliniază faptul că cea mai mare provocare în materie de cooperare practică o reprezintă comitetele de nivelul 3; sugerează, în acest scop, crearea unor programe de formare pentru autorităţile de supraveghere a pieţei financiare şi invită Comisia să examineze în ce măsură ar putea fi stabilite standarde la nivelul UE pentru formarea supraveghetorilor naţionali, conform culturii europene de supraveghere comună, şi pentru promovarea acesteia;

63.   salută decizia Consiliului pentru afaceri economice şi financiare de a institui un subgrup al Comitetului pentru servicii financiare pe probleme de supraveghere pe termen lung, care are ca termen de raportare luna octombrie 2007; se aşteaptă ca grupul să realizeze o analiză corectă a situaţiei actuale, care, împreună cu raportul final al GMI, aşteptat de asemenea în toamna anului 2007, raportul Parlamentului European şi raportul de monitorizare al Comisiei, să poată crea momentul propice pentru o evaluare a celorlalte provocări cu care se confruntă integrarea şi eficacitatea arhitecturii de reglementare şi supraveghere în domeniul financiar şi poate oferi angajamentul pentru eventuale recomandări în vederea unor măsuri ulterioare;

64.   este convins că această convergenţă a practicilor de supraveghere poate favoriza crearea unei pieţe financiare cu amănuntul la nivel european;

65.   invită grupul de monitorizare interinstituţional să adopte o perspectivă mai largă asupra provocărilor şi oportunităţilor sistemului european de supraveghere şi să contribuie la o dezbatere de perspectivă în concluziile sale finale;

Impactul la nivel mondial

66.   crede că o contrabalansare mai puternică a Uniunii Europene în raport cu dominaţia Statelor Unite ar consolida influenţa Uniunii Europene şi a statelor membre la nivel mondial faţă de autoritatea Securities and Exchange Commission a SUA; este convins că modelul de finanţare şi cadrul de răspundere al organismelor de auto-reglementare precum Consiliul pentru Standardele de Contabilitate Internaţionale ar trebui clarificate; speră în posibilitatea ca FMI să se stabilizeze din nou ca o autoritate monetară mondială reală şi ca actor în prevenirea crizelor, garantarea stabilităţii financiare şi remedierea dezechilibrelor mondiale;

67.   consideră că parteneriatul transatlantic ar trebui dezvoltat şi consolidat prin sporirea coordonării în materie de reglementare; subliniază importanţa aplicării acordului Basel II de către autorităţile SUA, precum şi recunoaşterea reciprocă a standardelor de contabilitate ale UE şi SUA şi lansează un apel pentru o cooperare controlată mai democratic între Uniunea Europeană şi Statele Unite în supravegherea activităţii specifice a autorităţilor de legiferare a instrumentelor de investiţii alternative, precum fondurile speculative, inclusiv cu Organizaţia Internaţională a Comisiilor de supraveghere a operaţiunilor bursiere şi autorităţile competente, pe pieţe în care aceste fonduri sunt comune şi, ca parte a dialogului UE-SUA, sprijină iniţiativa Preşedinţiei Consiliului privind Parteneriatul economic transatlantic care vizează favorizarea coordonării transatlantice în materie de reglementare şi evitarea suprapunerilor inutile şi, eventual, a inconsecvenţelor în domeniul normelor care se aplică actorilor de pe piaţa financiară;

68.   consideră că măsurile de reglementare comparabile pe pieţele financiare cele mai importante sunt potrivite în contextului noilor riscuri şi provocări la nivel mondial; este conştient că reglementările UE influenţează relaţiile cu ţările terţe; îndeamnă Comisia să menţină un dialog intens şi o cooperare tehnică între UE şi ţările în curs de dezvoltare, pentru a asigura eficienţa şi calitatea cadrului legal şi de reglementare în domeniul serviciilor financiare, la nivel mondial;

69.   accentuează rolul marcant al Uniunii Europene în activitatea sa curentă în cadrul iniţiativei Solvabilitate II şi se aşteaptă ca acest rol să influenţeze arhitectura de reglementare mondială şi activităţile de dezvoltare a standardelor Asociaţiei Internaţionale a Autorităţilor de Supraveghere a Asigurărilor;

70.   consideră că Uniunea Europeană ar trebui să privească în mod constructiv şi deschis dezvoltarea economică a Asiei de Sud-Est, în special din India, China şi Coreea de Sud şi să evite luarea unor măsuri protecţioniste la nivel european şi naţional; susţine iniţiativele pentru definirea unor standarde mondiale comune pentru serviciile financiare, cum ar fi întâlnirile anuale din cadrul Mesei rotunde dintre Uniunea Europeană şi China privind serviciile financiare şi reglementarea acestora;

o
o   o

71.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare, Comitetului european al inspectorilor bancari şi Comitetului european al inspectorilor de asigurări şi pensii ocupaţionale.

(1) JO L 96, 12.4.2003, p. 16. (2) JO L 145, 30.4.2004, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/31/CE (JO L 114, 27.4.2006, p. 60). (3) JO L 390, 31.12.2004, p. 38. (4) JO L 177, 30.6.2006, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/18/CE a Comisiei (JO L 87, 28.3.2007, p. 9). (5) JO L 177, 30.6.2006, p. 201. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0264 (7) JO C 92 E, 16.4.2004, p. 407. (8) JO C 45 E, 23.2.2006, p. 140. (9) Texte adoptate, P6_TA(2006)0294. (10) Directiva 2004/72/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 privind normele de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte practicile comerciale admise, definirea informaţiei confidenţiale pentru instrumentele financiare derivate din produsele de bază, stabilirea listelor de persoane care au acces la informaţii confidenţiale, declararea operaţiunilor efectuate de persoanele care exercită responsabilităţi de conducere şi notificarea operaţiunilor suspecte (JO L 162, 30.4.2004, p.70). (11) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 140. (12) JO L 235, 23.9.2003, p. 10.