Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2006 privind "Orientările referitoare la detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii" (COM(2006)0159),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iunie 2007 privind "Detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii: maximizarea beneficiilor şi a potenţialului acesteia, garantând, în acelaşi timp, protecţia lucrătorilor" (COM(2007)0304) (Comunicarea privind detaşarea lucrătorilor),

–   având în vedere rezoluţiile sale privind detaşarea lucrătorilor din 15 ianuarie 2004(2) şi 26 octombrie 2006(3),

–   având în vedere Întrebarea cu solicitare de răspuns oral B6-0132/2007 adresată Comisiei referitoare la Comunicarea privind detaşarea lucrătorilor,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât punerea în aplicare completă şi coerentă a Directivei 96/71/CE s-a dovedit a fi problematică, din cauza punerii în aplicare necorespunzătoare în statele membre şi a lipsei de coordonare între autorităţile lor competente,

B.   întrucât comunicările anterioare ale Comisiei pe această temă au fost considerate insuficiente de Parlament şi nu au rezolvat problemele legate de directivă; întrucât Comisia şi Parlamentul au în continuare opinii diferite în ceea ce priveşte anumite aspecte, precum prezenţa unui reprezentant legal al firmei care detaşează lucrătorii în ţara gazdă şi păstrarea documentelor la locul de muncă pentru a verifica respectarea dispoziţiilor directivei,

C.   întrucât protecţia lucrătorilor detaşaţi este extrem de importantă pentru garantarea liberei circulaţii a lucrătorilor şi respectarea condiţiilor de lucru prevăzute în tratat şi ar trebui considerată un factor primordial de interes general,

D.   întrucât jurisprudenţa Curţii de Justiţie specifică faptul că măsurile care intră în domeniul de aplicare al Directivei privind detaşarea lucrătorilor pot fi justificate prin obiective de interes public, precum protecţia lucrătorilor,

1.   îşi exprimă convingerea că punerea în aplicare completă a Directivei 96/71/CE este primordială pentru a se ajunge la un echilibru corect între libertatea de a furniza servicii şi protecţia lucrătorilor, în special împotriva dumpingului social;

2.   este convins că, în unele cazuri, în orientarea şi interpretarea sa juridică, Comisia merge dincolo de ceea ce a fost stabilit prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie;

3.   solicită Comisiei ca, atunci când se adoptă orice măsură privind detaşarea, să ia în considerare sub toate aspectele varietatea de modele a pieţelor muncii existente în Uniunea Europeană; solicită Comisiei să respecte faptul că unele state membre solicită prezenţa unui reprezentant care dispune de capacitatea juridică necesară în ţara gazdă pentru a asigura şi controla punerea în aplicare a directivei; consideră că acest reprezentant ar putea fi orice persoană căreia firma i-a încredinţat un mandat clar (inclusiv un lucrător);

4.   consideră că cooperarea şi schimbul de informaţii între statele membre au fost insuficiente până în prezent şi că abordarea acestei probleme este o condiţie prealabilă pentru succesul punerii în aplicare a directivei; consideră că, atunci când elaborează orientări pentru statele membre în ceea ce priveşte măsurile de control cu privire la protecţia lucrătorilor detaşaţi acceptabile în temeiul directivei, Comisia ar trebui să fie mai precisă;

5.   consideră că verificările şi controalele făcute de statele membre gazdă în temeiul acestei directive, în special obligaţia de a păstra anumite documente în ţara gazdă, trebuie văzute ca un instrument important pentru a garanta protecţia drepturilor lucrătorilor detaşaţi; consideră, totuşi, că aceste măsuri ar trebui să fie strict proporţionale şi să nu constituie o piedică ascunsă în calea exercitării dreptului la libera circulaţie;

6.   arată că jurisprudenţa existentă recunoaşte dreptul statului membru gazdă de a solicita anumite documente pentru a verifica respectarea condiţiilor de muncă prevăzute în Directivă;

7.   invită Comisia să găsească combinaţia potrivită de măsuri orientative adresate atât companiilor, cât şi statelor membre care să permită acestora să aibă o mai bună înţelegere a ceea ce le este permis să facă în conformitate cu directiva şi cu jurisprudenţa corespunzătoare; solicită Comisiei să sprijine în mod activ cooperarea strânsă între organele de inspecţie din statele membre prin crearea unei platforme europene permanente pentru cooperarea transfrontalieră; salută, în acest sens, intenţia Comisiei de a înfiinţa un grup la nivel înalt pentru a sprijini şi asista statele membre în identificarea şi schimbul de bune practici şi pentru a implica partenerii sociali în mod regulat şi oficial;

8.   este de părere că ar fi potrivit ca partenerii sociali din statele membre în care directiva este pusă în aplicare prin acorduri colective să aibă acces direct la informaţiile referitoare la firmele care detaşează lucrători, astfel încât să poată efectua activităţile de supraveghere care, în alte state membre, sunt efectuate de autorităţile cu un astfel de acces la informaţiile referitoare la firmă.

9.   sprijină concluzia Comisiei potrivit căreia statul membru gazdă ar trebui să fie în măsură să solicite o declaraţie prealabilă furnizorului de servicii pentru a putea verifica conformitatea cu condiţiile de muncă;

10.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 18, 21.1.1997, p. 1. (2) JO C 92 E, 16.4.2004, p. 404. (3) P6_TA(2006)0463.