Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Pentru o Europă în mişcare – Mobilitate durabilă pentru continentul nostru – Evaluarea la jumătatea perioadei a Cărţii albe a Comisiei Europene din 2001 privind transporturile" (COM(2006)0314),

–   având în vedere sinteza Preşedinţiei finlandeze privind evaluarea la jumătatea perioadei a Cărţii albe a Comisiei Europene din 2001 privind transporturile, care reflectă lucrările Consiliului Transporturi din 12 octombrie 2006 (documentul Consiliului 13847/06-TRANS 257),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0190/2007),

A.   întrucât Comunicarea Comisiei menţionată anterior a fost publicată în urma unei largi consultări a părţilor interesate; întrucât aceasta se bazează pe o abordare actualizată, este conformă cu obiectivele de la Lisabona şi se înscrie în cadrul strategiei europene de dezvoltare durabilă,

B.   întrucât Parlamentul recunoaşte realizările din anumite domenii ale politicii europene privind transporturile şi subliniază importanţa continuării eforturilor, în ceea ce priveşte:

C.   întrucât Parlamentul European subliniază că, prin politica europeană în domeniul transporturilor, trebuie să se răspundă următoarelor noi provocări:

D.   întrucât sectorul transporturilor reprezintă aproximativ 7% din PIB-ul european, iar veniturile din transporturi sunt în creştere continuă; subliniază că transportul eficient contribuie nu numai la creşterea economică, ci, în acelaşi timp, este esenţial pentru investiţiile în tehnologiile disponibile, posibile din punct de vedere comercial şi durabile din punct de vedere economic; subliniază că aglomerarea transporturilor a crescut şi costă Uniunea Europeană aproximativ 1% din PIB, iar sectorul transporturilor reprezintă aproximativ 5% din ponderea locurilor de muncă, ceea ce înseamnă că peste 10 milioane de persoane ocupă un loc de muncă în sectoarele legate de transporturi; consideră, în acest context, că evaluarea la jumătatea perioadei îi oferă Parlamentului European ocazia de a exprima obiectivele politicii în domeniul transporturilor într-un mod explicit şi lipsit de ambiguitate, punând accentul pe obiective precise şi vizând o mobilitate durabilă,

1.   subliniază importanţa unei cooperări consolidate la nivel european, naţional, regional şi local, care să includă punerea efectivă în aplicare a unor norme comune şi modalităţi mai eficiente de aplicare; subliniază, de asemenea, necesitatea interconexiunii pragmatice, bazate pe cooperare, dintre sectorul transporturilor şi alte sectoare, precum cel al energiei, mediului şi inovării; propune integrarea deplină a politicii din domeniul transporturilor în Strategia de la Lisabona şi luarea sa în considerare în evaluarea şi recomandările pe care statele membre le prezintă anual în cadrul planurilor naţionale, cu scopul de a evalua şi compara progresele;

2.   subliniază necesitatea unei interconexiuni pragmatice, bazată pe cooperare, în domeniul transportului şi în alte domenii ale politicilor comunitare sau naţionale, precum cel energetic, de mediu şi al inovaţiei; subliniază că aceste politici trebuie să integreze şi cerinţele privind protecţia climei, în special reducerea emisiilor CO2 în sectorul transporturilor cu 20% până în 2020, ca o prioritate; consideră că numai printr-o abordare integrată se pot obţine rezultate pozitive în materie de reducere a incidentelor şi a emisiilor, precum şi de îmbunătăţire a siguranţei şi a mediului, după cum se prevede de exemplu de către Grupul la nivel înalt CARS 21; subliniază importanţa punerii la dispoziţia cetăţenilor, în calitate de utilizatori ai transporturilor, a unor informaţii specifice şi a încurajării să adopte comportamente mai responsabile;

3.   se declară pe deplin de acord cu faptul că legislaţia comunitară, în acord cu principiul unei mai bune legiferări şi cu principiul subsidiarităţii, ar trebui să se concentreze pe domenii noi, cum ar fi transporturile urbane, în care dispoziţiile legislative sunt necesare şi măsurile legate de politici ar trebui adoptate la nivelul UE numai în cazul în care acestea constituie, în mod incontestabil, o valoare adăugată şi se substituie formalităţilor birocratice care rezultă din cele 27 de legislaţii naţionale în domeniu, dar în acelaşi timp invită Comisia şi statele membre să asigure punerea în aplicare, interpretarea uniformă şi respectarea legislaţiei europene existente în domeniul transporturilor; mai mult, invită Comisia să monitorizeze în mod periodic eficacitatea măsurilor vizând realizarea obiectivelor stabilite şi, dacă este cazul, să adopte modificările care se impun;

4.   îşi exprimă regretul cu privire la condiţiile punerii în aplicare, de către Consiliu, a politicii UE în domeniul transporturilor şi solicită insistent accelerarea procesului decizional, în cadrul procedurii legislative, precum şi a unei transpuneri în legislaţia naţională mai rapide şi coordonate; invită Comisia să depună toate eforturile pentru atingerea acestui obiectiv;

5.   reaminteşte că resursele comunitare destinate finanţării proiectelor de transport transeuropene rămân limitate şi că valoarea adăugată a programului TEN–T nu poate fi concretizată decât în condiţiile finalizării ansamblului reţelei; subliniază finanţarea infrastructurilor (îndeosebi acolo unde problemele de aglomerare a transporturilor sunt notabile), pe tronsoanele transfrontaliere şi pe plăcile turnante; consideră că în ceea ce priveşte investiţiile prioritare, progresele au un ritm mai scăzut decât cel preconizat; subliniază că marile proiecte TEN–T – supravegheate de coordonatori – trebuie selectate în funcţie de fezabilitatea financiară şi, în special, de disponibilitatea statelor membre şi a regiunilor în cauză, precum şi în funcţie de fezabilitatea operaţională şi de stadiul de realizare a planificării tehnice, în vederea garantării faptului că declaraţiile de intenţie îşi găsesc expresia practică în programele de investiţii de încorporat în legislaţia financiară a statelor membre; consideră că aceste proiecte ar trebui să constituie o "valoare adăugată paneuropeană", demonstrată prin instituirea unei reţele transeuropene interconectate şi interoperabile, în vederea evitării creării unui ansamblu disparat de reţele naţionale;

6.   subliniază că inerţia financiară în materie de infrastructuri constituie un risc deloc de neglijat pentru creşterea economică europeană; invită Comisia să prezinte propuneri cu privire la crearea eventuală a unor formule de finanţare noi sau inovatoare – nu fără a ţine seama de raportul privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene – şi să prevadă resurse suplimentare pentru transporturi şi lucrările de cercetare corespunzătoare, în contextul revizuirii în 2008 a bugetului UE pe şapte ani; subliniază că este vorba în special de găsirea unor surse de finanţare a investiţiilor în domeniul transporturilor, îndeosebi pentru a garanta o imputare echitabilă a cheltuielilor bazate pe principiul "utilizatorul-plăteşte" şi pe capacitatea de a aplica principiul "poluatorul-plăteşte", fiind de la sine înţeles că venitul ar trebui reinvestit în sectorul transporturilor; consideră că statele membre şi Comisia ar trebui să analizeze în comun problemele financiare pe termen lung legate de construcţia reţelelor TEN–T şi de fiabilitatea acestora, ţinând cont de faptul că durata construcţiei va reprezenta cel puţin două perioade de şapte ani şi că ciclul de viaţă a noilor infrastructuri va fi de câteva decenii;

7.   salută crearea Fondului de garanţie, însă aşteaptă şi alte iniţiative similare, îndeosebi din momentul în care parteneriatele public-privat - într-un cadru juridic corespunzător - pot avea un rol în materie de finanţare, sub rezerva, totuşi, a fiabilităţii economice şi a rentabilităţii; subliniază rolul pe care BEI îl poate juca, cu condiţia ca acesta să fie compatibil cu participarea extinsă a sistemului financiar şi bancar european la proiectele de infrastructură şi de transport;

8.   subliniază că, prin extinderea sa geografică, Uniunea a căpătat o diversitate mai accentuată, care ar trebui luată în considerare înainte de a legifera, evaluările de impact trebuind să constituie o bază de informare a Uniunii Europene cu privire la posibilele efecte asupra fiecărui stat membru, în special asupra noilor state; invită instituţiile Comunităţii şi statele membre să facă tot posibilul pentru a exploata din plin toate resursele disponibile alocate dezvoltării infrastructurii de transport, deoarece în regiunile în care resursele şi infrastructurile sunt deficitare nu se pot realiza progrese calitative către un transport mai eficient şi mai durabil, cu ajutorul măsurilor orizontale precum transporturi combinate şi inteligente;

9.   convine să este necesară adoptarea unei abordări mai realiste decât în trecut şi utilizarea capacităţilor limitate în mod raţional şi subliniază importanţa utilizării modurilor de transport într-o optică de eficacitate şi cu imaginaţie, în mod individual sau combinat; subliniază că dezvoltarea transporturilor combinate trebuie să urmeze direcţia unei reduceri a impactului transporturilor asupra mediului; observă că diferitele moduri de transport ar trebui să evolueze în funcţie de propriile lor merite, conform standardelor de mediu, suportând propriile lor costuri, ceea ce ar face posibilă o îmbunătăţire a mobilităţii, graţie unei eficacităţi sporite a tuturor modurilor de transport; subliniază că recursul la co-modalitate face posibilă utilizarea optimă şi durabilă a resurselor, graţie gestionării mobilităţii în domeniul logisticii şi prin combinarea diferitelor moduri, ceea ce ar putea permite o reducere a traficului, obţinându-se, în acelaşi timp, un surplus de capacităţi în beneficiul ansamblului sistemului;

10.   consideră că finalizarea rapidă a reţelei TEN–T este cea mai bună cale de a crea condiţiile unei co-modalităţi sporite; observă că, în cadrul diverselor pieţe, trecerea de la un mod la altul este indispensabilă pentru reducerea impactului transporturilor asupra mediului, unul dintre efectele acestei treceri fiind şi acela al decongestionării traficului; subliniază că este de dorit trecerea la un mod mai favorabil mediului, cum ar fi calea ferată, autobuzul şi autocarul, întrebuinţarea în comun şi pe scară redusă a autovehiculelor, mersul pe jos şi ciclismul, transporturile maritime sau pe căi navigabile interne, şi consideră că accentul ar trebui pus pe modurile de transport cu grad deseori scăzut de utilizare, care prezintă, prin urmare, un potenţial important;

11.   subliniază, în contextul realizării, în continuare, a proiectelor TEN–T, că măsurile convenţionale şi-au atins limitele; insistă, prin urmare, asupra rolului pe care îl pot juca sistemele de transport inteligente, inovaţiile tehnologice şi investiţiile în domeniul telematicii, în scopul creşterii eficacităţii transporturilor, al limitării aglomerării transporturilor şi al îmbunătăţirii siguranţei şi a bilanţului de mediu; subliniază că trebuie exploatate beneficiile sistemelor inteligente şi ale inovaţiilor tehnologice [SESAR(transport aerian), ERTMS (transport feroviar), RIS (sistem de informaţii privind râurile), Galileo (navigaţie prin satelit) etc.]; subliniază că principala sarcină, atât a Comunităţii, cât şi a industriei, este să sprijine piaţa în perspectiva noilor soluţii inovatoare şi să creeze condiţiile juridice şi tehnice adecvate, inclusiv să faciliteze aplicarea noilor tehnologii prin intermediul achiziţiilor publice;

12.   observă apariţia unei serii de noi provocări o dată cu globalizarea logisticii, care constituie un element-cheie al competitivităţii economiei europene; susţine dezvoltarea unei strategii-cadru pentru transportul de mărfuri în Europa şi consideră că o astfel de strategie trebuie să se bazeze pe ideea că transportul de mărfuri este în esenţă o activitate comercială şi că reglementările ar trebui, prin urmare, să se limiteze la crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru un transport eficient de mărfuri; subliniază că politica europeană în materie de transporturi ar trebui să integreze logistica în dezvoltarea porturilor şi în integrarea acestora, precum şi dezvoltarea platformelor logistice; încurajează soluţiile logistice multimodale şi sistemul european modular, conexiunile de infrastructură şi informatica avansată;

13.   subliniază necesitatea cooperării şi a acordurilor între UE şi ţările terţe, atât la nivel bilateral, cât şi în cadrul organizaţiilor internaţionale, în domeniul transporturilor, al energiei, al mediului şi al securităţii şi îşi exprimă dorinţa de a participa activ la aceste negocieri şi acorduri;

14.   salută planurile pentru anii următori din Ghidul de referinţă, stabilit în anexa I a comunicării Comisiei menţionate anterior, şi::

15.   subliniază că, în condiţiile în care politica în domeniul transporturilor a Europei reunite s-a confruntat şi se confruntă în permanenţă cu noi provocări, evaluarea la jumătatea perioadei a Cărţii albe privind transportul din 2001 nu a stabilit obiectivele şi răspunsurile pe termen lung cu privire la o abordare integrată a viitoarei politici europene în domeniul transporturilor; invită, prin urmare, Comisia să demareze imediat lucrările pentru elaborarea, după 2010, a unei politici europene bine pregătite în domeniul transporturilor, care să răspundă noilor provocări într-un mod durabil;

16.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.