Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 aprilie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind modificarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului, a directivelor speciale ale acestuia şi a Directivelor 83/477/CEE, 91/383/CEE, 92/29/CEE şi 94/33/CE ale Consiliului în vederea simplificării şi raţionalizării rapoartelor privind punerea în aplicare (COM(2006)0390 – C6-0242/2006 – 2006/0127(COD))

P6_TA(2007)0157 A6-0059/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0390)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 137 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0242/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (A6-0059/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 aprilie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 89/391/CEE a Consiliului, a directivelor speciale ale acestuia şi a Directivelor 83/477/CEE, 91/383/CEE, 92/29/CEE şi 94/33/CE în vederea simplificării şi raţionalizării rapoartelor privind punerea în aplicare

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2007/30/CE.)

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 aprilie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de instituire a unui regim de compensare a costurilor suplimentare suportate la comercializarea anumitor produse pescăreşti din Azore, Madeira, Insulele Canare şi din departamentele franceze Guiana şi Réunion, pentru perioada 2007-2013 (COM(2006)0740 – C6-0505/2006 – 2006/0247(CNS))

P6_TA(2007)0158 A6-0083/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Consiliului (COM(2006)0740)(1),

–   având în vedere articolul 37 şi articolul 299 al doilea paragraf din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0505/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit şi avizele Comisiei pentru bugete şi al Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0083/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să îşi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, dacă intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, dacă intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Comisie   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 1 Titlu Propunere de regulament al Consiliului de instituire a unui regim de compensare a costurilor suplimentare suportate la comercializarea anumitor produse pescăreşti din Azore, Madeira, Insulele Canare şi din departamentele franceze Guiana şi Réunion, pentru perioada cuprinsă între 2007 şi 2013. Propunere de regulament al Consiliului de instituire a unui regim de compensare a costurilor suplimentare generate de situaţia ultraperiferică la comercializarea anumitor produse pescăreşti din Azore, Madeira, Insulele Canare şi din departamentele franceze Guiana şi Réunion. (Această modificare se aplică întregului text legislativ.) Amendamentul 2 Considerentul –1 (nou) (–1) regiunile ultraperiferice au economii fragile, marcate de factori structurali permanenţi care le condiţionează dezvoltarea, şi puţine posibilităţi de diversificare economică, în care sectorul pescuitului şi comunităţile ancestrale de pescari joacă un rol important în menţinerea activităţii economice şi a locurilor de muncă, în amonte şi în aval, precum şi în promovarea coeziunii economice şi sociale. Amendamentul 3 Considerentul –1A(nou) (–1A) Ar trebui să se ţină seama de particularităţile şi de diferenţele sectoriale existente între regiunile ultraperiferice, acestea din urmă având nevoi diferite. Amendamentul 4 Considerentul –1B (nou) (–1B) Ar trebui să se ţină seama de creşterea preţurilor la transport şi a cheltuielilor conexe, constatată mai ales după 2003 şi cauzată de creşterea accentuată a preţurilor la petrol, care provoacă o şi mai mare creştere costurilor suplimentare pe care le implică poziţia ultraperiferică. Amendamentul 5 Considerentul 1 (1)  Sectorul pescuitului în regiunile ultraperiferice ale Comunităţii întâmpină dificultăţi, printre care costuri suplimentare suportate la comercializarea anumitor produse pescăreşti, care rezultă din dezavantajele specifice recunoscute la articolul 299 alineatul (2) din Tratat şi, în principal, din cheltuielile de transport către continentul european. (1)  Sectorul pescuitului în regiunile ultraperiferice ale Comunităţii întâmpină dificultăţi, în special costuri suplimentare suportate la producţia şi la comercializarea anumitor produse pescăreşti, care rezultă din dezavantajele specifice recunoscute la articolul 299 alineatul (2) din Tratat şi, în special, din cheltuielile de transport către continentul european. Amendamentul 6 Considerentul 5 (5)  Statele membre ar trebui să fixeze cuantumurile compensaţiilor la un nivel care să permită o compensare adecvată a costurilor suplimentare, care rezultă din dezavantajele specifice regiunilor ultraperiferice şi, în special, din cheltuielile de transport al produselor către continentul european. Pentru a evita o compensare în exces, aceste cuantumuri ar trebui să fie proporţionale cu costurile suplimentare pe care ajutorul urmăreşte să le compenseze şi nu trebuie în nici un caz să depăşească un anumit procent din cheltuielile de transport către continentul european şi alte cheltuieli conexe. În acest scop, ar trebui să se ţină seama, de asemenea, de alte tipuri de intervenţii publice care au efect asupra nivelului costurilor suplimentare. (5)  Statele membre ar trebui să fixeze cuantumurile compensaţiilor la un nivel care să permită o compensare adecvată a costurilor suplimentare, care rezultă din dezavantajele specifice regiunilor ultraperiferice şi, în special, din cheltuielile de transport al produselor către continentul european. Pentru a evita o compensare în exces, aceste cuantumuri ar trebui să fie proporţionale cu costurile suplimentare pe care ajutorul urmăreşte să le compenseze. În acest scop, ar trebui să se ţină seama, de asemenea, de alte tipuri de intervenţii publice care au efect asupra nivelului costurilor suplimentare. Amendamentul 7 Considerentul 5a (nou) (5a)  Ar trebui să se ţină seama în mod corespunzător de importanţa socioeconomică pe care o are pescuitul costier la scară mică şi pescuitul artizanal pentru regiunile ultraperiferice şi de nevoia de a crea condiţiile necesare dezvoltării acestora. Amendamentul 8 Considerentul 5b (nou) (5b)  Aprovizionarea pe piaţa comunitară trebuie autorizată în limita capacităţii actuale de producţie, atunci când capturile flotelor de pescuit din regiunile ultraperiferice nu sunt suficiente pentru aprovizionarea industriei locale de transformare a peştelui. Amendamentul 9 Considerentul 6 (6)  Pentru realizarea adecvată a obiectivelor prezentului regulament şi pentru a garanta respectarea politicii comune în domeniul pescuitului, ajutorul ar trebui să fie limitat la produsele pescăreşti capturate şi transformate în conformitate cu normele aplicabile. (6)  Pentru atingerea adecvată a obiectivelor prezentului regulament şi pentru a garanta respectarea politicii comune în domeniul pescuitului, ajutorul ar trebui să fie acordat produselor pescăreşti capturate şi transformate în conformitate cu normele aplicabile, precum şi altor materii prime utilizate la prelucrarea peştelui. Amendamentul 10 Considerentul 7a (nou) (7a)  Pentru a compensa constrângerile specifice producţiei piscicole cu care se confruntă regiunile ultraperiferice, cauzate de depărtare, caracterul insular, suprafaţa redusă, relief, climă şi dependenţa economică de un număr mic de produse, care caracterizează aceste regiuni, se poate acorda o derogare de la politica practicată de Comisie privind neautorizarea ajutoarelor de stat de exploatare în sectoarele producţiei, transformării şi comercializării produselor pescăreşti prevăzute în Tratat. Amendamentul 11 Considerentul 9 (9)  Pentru a permite adoptarea unei decizii privind continuarea regimului de compensare după 2013, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European, în timp util, înainte de încheierea regimului, un raport bazat pe o evaluare independentă. (9)  Pentru a permite o revizuire a regimului de compensare, ţinând seama de îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, Comisia ar trebui să prezinte, până la 31 decembrie 2011, Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European, un raport bazat pe o evaluare independentă, care să demonstreze impactul acţiunilor desfăşurate în cadrul prezentului regulament şi să fie însoţit, dacă este necesar, de propuneri legislative adecvate. Amendamentul 12 Articolul 1, teza introductivă Prezentul regulament instituie, pentru perioada cuprinsă între 2007 şi 2013, un regim (denumit în continuare "compensarea") destinat compensării costurilor suplimentare suportate de agenţii economici definiţi la articolul 3, la comercializarea anumitor produse pescăreşti din următoarele regiuni, costuri cauzate de dezavantajele specifice regiunilor respective: Prezentul regulament instituie, pentru perioada cuprinsă între 2007 şi 2013, un regim (denumit în continuare "compensarea") destinat compensării costurilor suplimentare, generate de situaţia ultraperiferică, suportate de operatorii economici definiţi la articolul 3, la comercializarea anumitor produse pescăreşti din următoarele regiuni ultraperiferice, costuri cauzate de dezavantajele specifice regiunilor respective: Amendamentul 13 Articolul 3 alineatul (1) teza introductivă (1)  Se plăteşte o compensaţie următorilor agenţi economici care suportă costuri suplimentare la comercializarea produselor pescăreşti: (1)  Se plăteşte o compensaţie următorilor operatori economici care suportă costuri suplimentare generate de situaţia ultraperiferică la comercializarea produselor pescăreşti din regiunile menţionate la articolul 1: Amendamentul 14 Articolul 3 alineatul (1) litera (c) (c) agenţii economici din sectorul transformării sau al comercializării, în nume propriu sau în asociaţii, care suportă costuri suplimentare la comercializarea produselor în cauză. (c) operatorii economici din sectorul transformării sau al comercializării, în nume propriu sau în asociaţii, care suportă costuri suplimentare la producţia, la prelucrarea şi la comercializarea produselor în cauză. Amendamentul 15 Articolul 4 alineatul (3) litera (ca) (nouă) (ca) monitorizarea. Amendamentul 16 Articolul 4 alineatul (4) litera (b) (b) capturate de nave comunitare de pescuit care nu sunt înmatriculate într-un port al uneia dintre regiunile menţionate la articolul 1; (b) capturate de nave comunitare de pescuit care nu sunt înmatriculate într-un port al uneia dintre regiunile menţionate la articolul 1, cu excepţia recursului la utilizarea peştelui capturat de nave comunitare, atunci când capturile din regiunile în cauză nu sunt suficiente pentru industria proprie de transformare; Amendamentul 17 Articolul 4a (nou) Articolul 4a Alte produse eligibile Se poate, de asemenea, acorda compensaţie produselor utilizate în prelucrarea produselor pescăreşti în măsura în care această compensare nu se suprapune cu alte ajutoare comunitare acordate acestor produse. Amendamentul 18 Articolul 5 alineatul (2) litera (a) (a) pentru fiecare produs pescăresc, de costurile suplimentare cauzate de dezavantajele specifice regiunilor în cauză, în special de cheltuielile de transport către continentul european; (a) pentru fiecare produs pescăresc, de costurile suplimentare cauzate de dezavantajele specifice regiunilor în cauză, în special de cheltuielile de transport către continentul european şi între regiunile învecinate menţionate la articolul 1; Amendamentul 19 Articolul 5 alineatul (2) litera (b) (b) de orice alt tip de intervenţie publică care are efect asupra nivelului costurilor suplimentare. (b) pentru fiecare produs pescăresc, de costurile suplimentare aferente cheltuielilor de transport în interiorul fiecărei regiuni menţionate la articolul 1, cauzate de dispersia geografică; Amendamentul 20 Articolul 5 alineatul (2) litera (ba) (nouă) (ba) de tipul de beneficiari, ţinându-se seama în mod special de pescuitul costier la scară mică şi de pescuitul artizanal; Amendamentul 21 Articolul 5 alineatul (2) litera (bb) (nouă) (bb) de orice alt tip de intervenţie publică care are efect asupra nivelului costurilor suplimentare. Amendamentul 22 Articolul 5 alineatul (3) (3)  Compensarea costurilor suplimentare este proporţională cu costurile suplimentare pe care urmăreşte să le compenseze şi nu depăşeşte 75% din cheltuielile de transport către continentul european şi alte cheltuieli conexe. (3)  Compensarea costurilor suplimentare este proporţională cu costurile suplimentare pe care urmăreşte să le compenseze şi trebuie să acopere cheltuielile de transport către continentul european şi între regiunile menţionate la articolul 1 şi alte cheltuieli conexe. Amendamentul 23 Articolul 5 alineatul (4) litera (a) (a)  Azore şi Madeira: 4.283.992 EUR; (a)  Azore şi Madeira: 4.855.314 EUR; Amendamentul 24 Articolul 5 alineatul (4) litera (b) (b)  Insulele Canare: 5.844.076 EUR; (b)  Insulele Canare: 6.623.454 EUR; Amendamentul 25 Articolul 5 alineatul (4) litera (c) (c)  Guiana franceză şi Réunion: 4.868.700 EUR. (c)  Guiana franceză şi Réunion: 5.518.000 EUR. Amendamentul 26 Articolul 5 alineatul (4a) (nou) (4a)  Sumele prevăzute la alineatul (4) sunt supuse, anual, ajustării tehnice menţionate la punctul 16 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară1. ___________ 1 JO C 139, 14.6.2006, p. 1. Amendamentul 27 Articolul 7 alineatul (1) (1)  În termen de patru luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre în cauză comunică Comisiei lista şi cantităţile menţionate la articolul 4 alineatul (1) şi nivelul de compensare menţionat la articolul 5 alineatul (1), denumite în continuare în comun "planul de compensare". (1)  În termen de patru luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre în cauză comunică Comisiei lista şi cantităţile menţionate la articolul 4 alineatul (1), nivelul de compensare menţionat la articolul 5 alineatul (1) şi o listă detaliată a măsurilor ce urmează să fie aplicate pentru a se garanta respectarea dispoziţiilor articolului 4 alineatele (2), (3) şi (4), denumite în continuare în comun "planul de compensare". Amendamentul 28 Articolul 7 alineatul (4) (4)  În cazul în care un stat membru îşi modifică planul de compensare în temeiul articolului 6, acesta comunică planul modificat Comisiei. Procedura prevăzută la alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis. (4)  În cazul în care un stat membru îşi modifică planul de compensare în temeiul articolului 6, acesta comunică planul modificat Comisiei. În absenţa unei reacţii din partea Comisiei în termen de patru săptămâni de la primirea planului modificat, acesta este considerat aprobat. Amendamentul 29 Articolul 7a (nou) Articolul 7a Modularea cuantumurilor Se poate efectua o modulare între regiunile care aparţin aceluiaşi stat membru, în limitele cadrului financiar global al prezentului regulament. Amendamentul 30 Articolul 7b (nou) Articolul 7b Ajutoare de stat (1)  În ceea ce priveşte produsele pescăreşti cărora li se aplică articolele 87, 88 şi 89 din Tratat, Comisia poate autoriza ajutoare de exploatare în sectoarele de producţie, transformare şi comercializare pentru a compensa dezavantajele specifice în regiunile ultraperiferice, care decurg din caracteristicile şi condiţiile speciale. (2)  În acest caz, statele membre notifică Comisia în legătură cu aceste ajutoare ca parte a sistemelor de compensare, iar Comisia le aprobă în conformitate cu articolul 7. Se consideră că ajutoarele astfel notificate îndeplinesc obligaţia de a furniza informaţii prevăzută la articolul 88 alineatul (3) prima teză din tratat. Amendamentul 31 Articolul 8 alineatul (1) (1)  Fiecare stat membru interesat elaborează un raport anual privind aplicarea compensării şi îl transmite Comisiei până la 30 aprilie a fiecărui an. (1)  Fiecare stat membru interesat elaborează un raport anual privind aplicarea compensării şi îl transmite Comisiei până la 30 iunie a fiecărui an. Amendamentul 32 Articolul 8 alineatul (2) (2)  Până la 31 decembrie 2011, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind aplicarea compensării, pe baza unei evaluări independente, însoţit, dacă este necesar, de propuneri legislative. (2)  Până la 31 decembrie 2011, şi apoi o dată la cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind aplicarea compensării, pe baza unei evaluări independente, însoţit, dacă este necesar, de propuneri legislative. Amendamentul 33 Articolul 10 Statele membre adoptă dispoziţii adecvate pentru a asigura respectarea cerinţelor enunţate în prezentul regulament şi regularitatea operaţiunilor. Statele membre adoptă dispoziţii adecvate pentru a asigura respectarea cerinţelor enunţate în prezentul regulament şi regularitatea operaţiunilor. Dispoziţiile privind trasabilitatea produselor pescăreşti sunt suficient de detaliate pentru a permite identificarea produselor care nu sunt eligibile pentru compensare. Amendamentul 34 Articolul 14 alineatul (2) Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2013. Prezentul regulament se aplică începând cu 1 ianuarie 2007.

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 aprilie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2004/585/CE de înfiinţare a unor consilii consultative regionale în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (COM(2006)0732 – C6-0051/2007 – 2006/0240(CNS))

P6_TA(2007)0159 A6-0078/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2006) 0732)(1),

–   având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia Parlamentul a fost consultat de către Consiliu (C6-0051/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6-0078/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   recunoaşte că prezenta propunere se referă doar la aspectele financiare ale consiliilor consultative regionale şi că alte aspecte rămân să fie rezolvate la viitoarea revizuire, în special cele privind numărul şi componenţa acestora;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să consulte din nou Parlamentul, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind situaţia femeilor cu handicap în Uniunea Europeană (2006/2277(INI))

P6_TA(2007)0160 A6-0075/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenţia privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006,

–   având în vedere Manifestul femeilor cu handicap din Europa, adoptat de către Forumul european al persoanelor cu handicap la 22 februarie 1997,

–   având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene(1),

–   având în vedere anul european al egalităţii de şanse pentru toţi (2007),

–   având în vedere articolul 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere comunicarea Comisiei, intitulată "Egalitate de şanse pentru persoanele cu handicap: un plan de acţiune european" (COM(2003)0650),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0075/2007),

A.   întrucât Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (Convenţia) recunoaşte că femeile şi fetele cu handicap sunt adeseori expuse, atât în interiorul cât şi în afara familiei, la un risc mai mare de violenţă, de atingere adusă integrităţii fizice sau de abuz, de neglijenţă sau tratament neglijent, de maltratare sau exploatare,

B.   întrucât Convenţia subliniază, de asemenea, necesitatea includerii unei perspective de gen în toate eforturile de promovare a posibilităţii depline a persoanelor cu handicap de a se bucura de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale,

C.   întrucât Convenţia recunoaşte dreptul tuturor persoanelor cu handicap, care au împlinit vârsta legală pentru căsătorie, de a se căsători şi de a întemeia o familie,

D.   întrucât aproape 80% dintre femeile cu handicap sunt victime ale violenţei fizice şi psihologice şi întrucât riscul la care acestea sunt supuse în ceea ce priveşte violenţa sexuală este mai mare decât în cazul altor femei; întrucât violenţa nu este doar un fenomen frecvent în viaţa femeilor cu handicap, ci şi, uneori, sursa handicapului lor,

E.   întrucât persoanele cu handicap reprezintă o categorie diversificată a populaţiei, iar acţiunile destinate sprijinirii acesteia trebuie să ţină seama atât de această diversitate, cât şi de faptul că unele grupuri, precum femeile cu handicap, se confruntă cu dificultăţi suplimentare şi cu o discriminare multiplă,

F.   întrucât, conform studiilor realizate în statele membre, în special mamele copiilor cu handicap sunt cele care realizează primele demersuri (medicale, şcolare, administrative etc.) pentru a se informa cu privire la handicapul copilului lor şi pentru a găsi cele mai bune soluţii pentru a-i face faţă,

G.   întrucât responsabilitatea pentru persoanele cu handicap şi dependente este asumată, în general, de către femei, ceea ce implică, atunci când nu există structuri de asistenţă adecvate, că acestea trebuie să părăsească piaţa muncii,

H.   întrucât atât instituţiile europene, cât şi autorităţile naţionale şi regionale trebuie să încurajeze acţiuni prin care egalitatea între persoane să devină reală şi efectivă şi întrucât anul egalităţii de şanse pentru toţi (2007) ar trebui să servească drept catalizator în acest sens,

I.   întrucât femeile cu handicap suferă de o discriminare multiplă, bazată pe sex, infirmitate, rasă şi handicap şi sunt expuse într-o mai mare măsură riscului de sărăcie şi de excludere socială,

J.   întrucât egalitatea de tratament a femeilor cu handicap şi a mamelor copiilor cu handicap este un drept uman fundamental şi o obligaţie etică,

1.   solicită Comisiei şi statelor membre să asigure eliminarea obstacolelor şi barierelor existente, inclusiv barierele arhitecturale, astfel încât să se creeze drepturi şi oportunităţi egale de participare a femeilor şi fetelor cu handicap la viaţa familială, politică, culturală, socială şi profesională, în special printr-o mai bună punere în aplicare a legislaţiei comunitare privind lupta împotriva discriminărilor şi egalitatea între sexe, precum şi prin utilizarea într-o mai mare măsură a posibilităţilor oferite de programele comunitare relevante şi de Fondul Social European;

2.   invită statele membre să integreze nevoile persoanelor cu handicap şi nevoile specifice ale femeilor în politicile naţionale, regionale şi locale, în special în cele referitoare la urbanism, educaţie, ocuparea forţei de muncă, locuinţe, transport, sănătate şi servicii sociale;

3.   solicită Comisiei şi statelor membre să adopte şi să pună în aplicare măsurile necesare pentru a sprijini progresul femeilor cu handicap în domeniile vieţii sociale şi profesionale, culturale şi politice în care acestea sunt, în continuare, insuficient reprezentate;

4.   solicită guvernelor naţionale şi regionale să promoveze şi să finanţeze, prin mijloace adecvate, politici şi servicii inovatoare axate pe gen şi pe handicap, în special în materie de asistenţă personală, mobilitate, sănătate, educaţie, formare, învăţare continuă, angajare, autonomie şi securitate socială;

5.   invită Comisia şi statele membre să stabilească o legislaţie şi politici eficiente, axate pe femei şi copii, care să garanteze identificarea, anchetarea şi, atunci când este cazul, aducerea în justiţie a cazurilor de exploatare, violenţă şi abuz sexual la adresa persoanelor cu handicap, fie că acestea au loc în interiorul sau în exteriorul domiciliului lor; sugerează că, în acest sens, trebuie acordată o atenţie specială femeilor cu handicap, care, din cauza handicapului lor, nu se pot reprezenta singure; să elaboreze măsuri preventive astfel încât să nu existe nicio diferenţă în ceea ce priveşte dreptul femeilor, cu sau fără handicap, la propriul corp şi la propria sexualitate;

6.   este consternat de faptul că riscul femeilor cu handicap de a deveni victime ale violenţei este de trei ori mai mare decât cel al femeilor fără handicap şi solicită, prin urmare, ca programul Daphné să fie utilizat şi pentru combaterea acestei forme de violenţă;

7.   relevă importanţa combaterii active a segregării încă din copilărie a persoanelor cu handicap;

8.   solicită Comisiei şi statelor membre să promoveze proiecte pilot şi, respectiv, proceduri testate şi verificate, în vederea instituirii unor echipamente care să permită integrarea persoanelor cu handicap de la grădiniţă, până la viaţa profesională, trecând prin şcoală şi pregătire profesională;

9.   subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană să ia toate măsurile posibile, inclusiv măsuri legislative, pentru a facilita demersurile administrative legate de obţinerea de ajutoare şi pentru a pune la dispoziţia femeilor şi copiilor cu handicap mai multe fonduri;

10.   invită statele membre să rezolve problema legată de lipsa de îngrijiri medicale primare şi ginecologice pentru femeile cu handicap, prin asigurarea existenţei unui personal medical specializat şi a infrastructurilor adecvate;

11.   invită Comisia să analizeze, împreună cu autorităţile naţionale competente, problemele de sănătate şi de îngrijire medicală specifice cu care se confruntă femeile cu handicap, concentrându-şi atenţia asupra prevenirii şi informării;

12.   consideră că există o relaţie între existenţa unui handicap şi nivelul mai scăzut de studii realizate şi că acest lucru are consecinţe la nivelul ratei de ocupare a forţei de muncă din categoria persoanelor cu handicap;

13.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că femeile cu handicap prezintă un nivel de educaţie din cele mai scăzute şi, în consecinţă, se confruntă cu dificultăţi sporite de acces şi menţinere pe piaţa muncii, precum şi de promovare profesională; consideră că persoanele cu handicap trebuie să beneficieze de aceleaşi oportunităţi de studiu şi să aibă drept de acces pe piaţa muncii pentru a putea fi autonome; consideră că femeile şi fetele cu handicap ar trebui încurajate să urmeze studii şi să exercite o activitate în funcţie de capacităţile şi interesele lor şi nu de lacunele lor;

14.   invită Comisia şi statele membre să sprijine punerea în aplicare a principiului de acces universal la cadrul social, bunuri şi servicii, astfel încât femeile cu handicap să poată beneficia de o autonomie maximă;

15.   solicită Comisiei şi statelor membre, deoarece tehnologiile informaţiei şi comunicării (TIC) reprezintă, adeseori, un instrument esenţial pentru integrarea persoanelor cu handicap, să stabilească măsuri adecvate pentru eliminarea fracturii numerice bazate pe gen, astfel încât femeile cu handicap să poată avea acces la TIC şi să beneficieze de acestea în aceleaşi condiţii ca şi bărbaţii;

16.   consideră că, pentru a îmbunătăţi accesul pe piaţa muncii al persoanelor cu handicap şi a le permite acestora să devină mai active şi să-şi dezvolte capacităţile, ar trebui să se recurgă la toate formele posibile de facilităţi, inclusiv fiscale, pentru a stimula angajatorii să recruteze persoane cu handicap şi să adapteze programul de lucru la nevoile mamelor care cresc copii cu handicap;

17.   invită Comisia şi statele membre să prevină, în cadrul eforturilor lor de ameliorare a situaţiei femeilor cu handicap pe piaţa muncii, discriminarea din partea angajatorilor la recrutarea femeilor cu handicap;

18.   invită Comisia şi statele membre să introducă conceptul de "flexibilitate" în domeniile legate de handicap, recunoscând faptul că fiecare persoană cu handicap are diferite nevoi, pentru ca, într-o comunitate de cetăţeni bazată pe diversitate, să se poată acorda asistenţă fiecărei situaţii individuale;

19.   consideră că măsurile instituite trebuie să vizeze o mai bună integrare;

20.   reaminteşte că, în majoritatea cazurilor, femeile sunt cele care au în îngrijire persoane cu handicap şi, prin urmare, consideră necesar să se elaboreze măsuri de sensibilizare socială care să conducă la implicarea, într-o mai mare măsură, a bărbaţilor în această responsabilitate;

21.   invită Comisia şi statele membre să facă în aşa fel încât responsabilitatea pentru asistenţa şi participarea persoanelor cu handicap să fie responsabilitatea întregii societăţi şi nu numai a familiilor persoanelor cu handicap şi să ia în considerare, atunci când elaborează politici, dedicaţia specială a femeilor care răspund de persoane cu handicap şi situaţia acelor persoane, adesea rude, care îşi asumă responsabilitatea pentru persoanele cu handicap; consideră că este important de subliniat faptul că este vorba, de cele mai multe ori, de femei şi că acestea sunt, prin urmare, afectate în mod special de reducerile de ajutor public, atât în calitate de îngrijitoare, cât şi în calitate de rude;

22.   solicită Comisiei şi statelor membre să adopte măsurile necesare pentru sprijinirea familiilor şi a organizaţiilor care oferă asistenţă atât persoanelor cu handicap, cât şi familiilor acestora;

23.   consideră că este necesar să se ia diverse măsuri pentru a ajuta persoanele cu handicap şi familiile acestora să ducă o viaţă obişnuită în aceleaşi condiţii ca persoanele fără handicap şi familiile acestora, precum şi măsuri de sprijin pentru persoanele, care de cele mai multe ori fac parte din familie şi care au în grija lor socială şi financiară persoane cu handicap, cărora le consacră, adesea izolându-se, tot timpul lor, ceea ce în multe cazuri necesită un sprijin la mai multe niveluri; subliniază că, de fapt, este vorba în general de femei, plătite sau nu; consideră că această responsabilitate evident nu este rezervată niciunuia dintre sexe şi că trebuie luptat activ împotriva concepţiei conform căreia aceasta este responsabilitatea femeilor;

24.   propune ca statele membre să-şi armonizeze reglementările municipale în privinţa parcărilor pentru persoanele cu handicap şi să ia în considerare posibilitatea de a reduce tarifele de transport pentru persoanele care însoţesc persoane cu handicap;

25.   consideră că unul dintre principalele obiective pe care Uniunea Europeană ar trebui să şi le fixeze este îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu handicap şi a familiilor lor şi integrarea deplină a acestora în societate;

26.   subliniază necesitatea consolidării vizibilităţii şi ameliorării imaginii femeilor cu handicap în mass-media, ceea ce va conduce la o mare sensibilizare a publicului la viaţa zilnică a acestora şi le va oferi acestora mai multe ocazii de a se exprima şi de a participa la viaţa socială şi politică;

27.   subliniază importanţa recunoaşterii de către statele membre a dreptului fundamental al femeilor cu handicap la propria lor viaţă sexuală şi familială;

28.   invită Comisia şi statele membre să pună în aplicare o legislaţie care să garanteze autonomia femeilor şi bărbaţilor cu handicap, recunoscând în aceasta un drept fundamental care trebuie respectat;

29.   invită Comisia şi statele membre să garanteze copiilor, tinerilor şi adulţilor cu handicap existenţa condiţiilor necesare pentru a trăi în mod autonom şi pentru a-şi stabili singuri parcursul în viaţă şi, făcând aceasta, să acorde o atenţie deosebită aspectelor legate de egalitate;

30.   recunoaşte că, chiar şi în raport cu serviciile existente în materie de asistenţă pentru o viaţă autonomă şi de îngrijiri medicale, femeile cu handicap sunt victime ale discriminărilor în ceea ce priveşte accesul la acestea;

31.   subliniază rolul pe care îl poate juca educaţia băieţilor şi a fetelor în construcţia societăţii de mâine şi subliniază necesitatea orientării educaţiei astfel încât handicapul să nu reprezinte un obstacol în calea participării acestora la viaţa socială cu şanse şi drepturi egale în vederea instaurării unui climat de cooperare şi de integrare, precum şi de sensibilizare la handicap în şcoală, aceasta din urmă fiind o condiţie necesară pentru realizarea acestui lucru;

32.   subliniază rolul important pe care îl au ONG-urile care lucrează cu femei cu handicap şi invită Comisia şi statele membre să le sprijine;

33.   subliniază necesitatea de a se colecta date recente legate de handicap, defalcate pe sex, şi de a se realiza studii care să integreze indicatorii în materie de egalitate între femei şi bărbaţi pentru a se putea cunoaşte situaţia reală a femeilor şi fetelor cu handicap;

34.   subliniază nevoia de garantare a protecţiei sănătăţii reproductive a femeilor cu handicap, acordându-se atenţie unor aspecte precum planificarea familială şi serviciile de sănătate şi de informare asupra maternităţii, astfel încât acestea să poată stabili relaţii echitabile, responsabile şi satisfăcătoare;

35.   consideră că, prin intermediul politicilor sale, Uniunea Europeană ar trebui să încurajeze mai mult organizaţiile patronale, sindicatele şi organizaţiile non-guvernamentale să elaboreze modalităţi mai eficiente de ajutorare a persoanelor cu handicap;

36.   invită Comisia să faciliteze crearea unei reţele pentru femeile cu handicap în întregul spaţiu comunitar şi în statele candidate la aderare, care să permită împărtăşirea celor mai bune practici, consolidarea capacităţilor şi responsabilizarea;

37.   subliniază necesitatea femeilor cu handicap de a beneficia de acces liber la noile servicii audiovizuale;

38.   reaminteşte Comisiei că o cunoaştere aprofundată a acestei chestiuni şi a "modelului social de handicap" care se concentrează pe barierele societăţii, opus "modelului medical de handicap" care conţine doar aspectele medicale ale handicapului, este baza potrivită pentru oferirea de soluţii, servicii şi sprijin, elaborarea de politici, alocarea de resurse şi măsurarea impactului politicilor asupra situaţiei persoanelor cu handicap;

39.   reaminteşte statelor membre că este esenţial să colaboreze în ceea ce priveşte progresul şi ameliorarea situaţiei femeilor şi fetelor care suferă de orice formă de handicap;

40.   invită statele membre să promoveze iniţiativele cetăţenilor care vizează sprijinirea persoanelor cu handicap;

41.   reaminteşte importanţa partenerilor sociali, ai societăţii de afaceri şi civile şi, în special, a organizaţiilor de femei, a părinţilor copiilor cu handicap, în promovarea şi transmiterea de oportunităţi egale, accesul la forţa de muncă şi la formarea de-a lungul vieţii pentru persoanele cu handicap care acordă o atenţie corespunzătoare nevoilor speciale;

42.   salută eforturile asociaţiilor de părinţi, ale căror activităţi sunt, în general, iniţiate şi desfăşurate de către mamele copiilor cu handicap, care, prin intermediul asociaţiei lor şi al paginilor de internet, adună informaţii (despre centre medicale specializate, reglementări în materie de educaţie, securitate socială etc.), ajutând astfel alţi părinţi şi sensibilizând autorităţile publice;

43.   invită statele membre să transmită un raport Parlamentului European şi Comisiei privind situaţia femeilor şi fetelor cu handicap , întocmit similar cu rapoartele de ţară, şi referitor la măsura în care au respectat Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

44.   consideră că handicapul trebuie privit ca un fenomen natural, care face parte din viaţa zilnică, şi nu ca un fenomen exterior anormal; constată că vor exista întotdeauna cetăţeni cu handicap şi că, prin urmare, este evident că handicapul este parte integrantă a societăţii;

45.   consideră că trebuie mărit nivelul de dezvoltare şi de utilizare a tehnologiei şi a mijloacelor disponibile pentru eliminarea spaţiilor care creează handicap; consideră că această evoluţie trebuie să se bazeze pe faptul că bărbaţii şi femeile nu au întotdeauna aceleaşi nevoi;

46.   invită Comisia şi statele membre să promoveze egalitatea condiţiilor de viaţă pentru persoanele cu handicap, fie ele fete sau băieţi, femei sau bărbaţi;

47.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei şi Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(1) JO C 364, 18.12.2000, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 aprilie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru furnizarea de informaţii de bază privind parităţile puterii de cumpărare şi pentru calculul şi difuzarea acestora (COM(2006)0135 – C6-0100/2006 – 2006/0042(COD))

P6_TA(2007)0161 A6-0077/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0135),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 285 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C6-0100/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0077/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 aprilie 2007 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2007 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru furnizarea de informaţii de bază privind parităţile puterii de cumpărare şi pentru calculul şi difuzarea acestora

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. … 2007.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 aprilie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului privind acest mecanism (COM(2006)0401 – C6-0253/2006 – 2006/0140(COD)

P6_TA(2007)0162 A6-0135/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0401)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolele 62 alineatul (2) litera (a) şi 66 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0253/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0135/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   aprobă declaraţia anexată;

3.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 aprilie 2007 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2007 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului în ceea ce priveşte acest mecanism şi de reglementare a sarcinilor şi competenţelor agenţilor invitaţi

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 863/2007.)

ANEXĂ

Declaraţia Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei

Parlamentul European, Consiliul şi Comisia subliniază faptul că, în cazul unei situaţii de presiune urgentă şi excepţională la graniţele externe, care necesită intervenţia unei echipe de intervenţie rapidă la frontieră, şi al unei eventuale insuficienţe de mijloace financiare în cadrul bugetului Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) pentru a realiza acest lucru, trebuie analizate toate posibilităţile de asigurare a finanţării. Comisia verifică de urgenţă dacă este posibilă o redistribuire a fondurilor. În cazul în care se dovedeşte necesară o decizie a autorităţii bugetare, Comisia iniţiază o procedură în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului financiar, respectiv articolele 23 şi 24, pentru a permite luarea unei decizii prompte de către cele două instituţii care reprezintă autoritatea bugetară cu privire la modalităţile de asigurare a unei finanţări suplimentare care să facă posibilă detaşarea de către FRONTEX a unei echipe de intervenţie rapidă la frontieră. Autoritatea bugetară se angajează să acţioneze în cel mai scurt timp posibil, având în vedere urgenţa situaţiei.

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 aprilie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (COM(2006)0587 – C6-0402/2006 – 2006/0190(CNS))

P6_TA(2007)0163 A6-0085/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2006)0587)(1),

–   având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0402/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6-0085/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să îşi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Comisie   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 3 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 1 Articolul 11 alineatul (5) (Regulamentul (CE) nr. 2371/2002) (5)   Între 1 ianuarie 2003 şi 31 decembrie 2006, pe navele de pescuit vechi de cel puţin 5 ani, lucrările de modernizare a punţii principale pentru îmbunătăţirea siguranţei la bord, a condiţiilor de lucru, a igienei şi calităţii produselor pot mări tonajul navei, cu condiţia ca aceste lucrări de modernizare să nu ducă la creşterea capacităţii de pescuit a navei. Nivelurile de referinţă, stabilite în conformitate cu prezentul articol şi cu articolul 12, se adaptează în mod corespunzător. La stabilirea raportului dintre intrări şi ieşiri de către statele membre, conform articolului 13, nu trebuie luată în considerare capacitatea corespunzătoare. (5)  Modernizarea punţii principale pentru îmbunătăţirea siguranţei la bord, a condiţiilor de lucru, a igienei şi calităţii produselor pot mări tonajul navei, cu condiţia ca aceste lucrări de modernizare să nu ducă la creşterea capacităţii de pescuit a navei. Nivelurile de referinţă, stabilite în conformitate cu prezentul articol şi cu articolul 12, se adaptează în mod corespunzător. La stabilirea raportului dintre intrări şi ieşiri de către statele membre, conform articolului 13, nu trebuie luată în considerare capacitatea corespunzătoare. Amendamentul 1 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 1 Articolul 11 alineatul (6) prima şi a doua liniuţă (Regulamentul (CE) nr. 2371/2002) -4% din tonajul mediu anual retras cu ajutor public între 1 ianuarie 2003 şi 31 decembrie 2006, pentru statele membre care, la 1 ianuarie 2003, făceau parte din Comunitate, şi 4% din tonajul mediu anual retras cu ajutor public între 1 mai 2004 şi 31 decembrie 2006, pentru statele membre care au aderat la Comunitate la 1 mai 2004 şi -10% din tonajul mediu anual retras cu ajutor public între 1 ianuarie 2003 şi 31 decembrie 2006, pentru statele membre care, la 1 ianuarie 2003, făceau parte din Comunitate, şi 10 % din tonajul mediu anual retras cu ajutor public între 1 mai 2004 şi 31 decembrie 2006, pentru statele membre care au aderat la Comunitate la 1 mai 2004 şi -4 % din tonajul retras din flotă cu ajutor public începând cu 1 ianuarie 2007 -10 % din tonajul retras din flotă cu ajutor public începând cu 1 ianuarie 2007 Amendamentul 2 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 13 alineatul (1) litera (c) paragrafele (1a) şi (1b) (noi) (Regulamentul (CE) nr. 2371/2002) Cu toate acestea, această reducere a puterii nu trebuie în niciun caz să diminueze siguranţa, calitatea vieţii la bord sau eficienţa sistemelor de procesare a peştelui. Mai mult, având în vedere că obiectivul reducerii este evitarea oricărei creşteri a capacităţii de pescuit a navei, dispoziţiile din primul paragraf nu sunt luate în considerare în cazul în care motorul este înlocuit pentru a conserva energia şi/sau a îmbunătăţi randamentul navei în alte domenii decât capacitatea de pescuit, sau în cazul în care s-a optat pentru metode mai selective de pescuit privind utilizarea navei.

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind negocierile contractului de concesiune Galileo

P6_TA(2007)0164 B6-0155/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei privind un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului referitor la desfăşurarea fazelor de execuţie şi de operare comercială ale programului european de radionavigaţie prin satelit (COM(2004)0477) şi poziţia sa adoptată în primă lectură la 6 septembrie 2005(1),

–   având în vedere propunerea Comisiei privind un regulament al Consiliului de modificare a statutului întreprinderii comune Galileo anexat la Regulamentul (CE) nr. 876/2002 (COM(2006)0351) al Consiliului, şi poziţia sa din 24 octombrie 2006(2),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1321/2004 din 12 iulie 2004 al Consiliului privind crearea unor structuri de gestionare a programelor europene de radionavigaţie prin satelit(3) şi propunerea Comisiei pentru un regulament al Consiliului de modificare a acestui Regulament (COM(2005)0190), şi poziţia sa din 12 octombrie 2006(4),

–   având în vedere rezoluţia sa din 28 septembrie 2006 privind bilanţul programului Galileo(5),

–   având în vedere concluziile adoptate de Consiliul pentru transporturi, telecomunicaţii şi energie (TTE) la 22 martie 2007 privind bilanţul negocierilor aferente contractului de concesiune referitoare la sistemul global de navigaţie prin satelit,

–   având în vedere documentele relevante înaintate miniştrilor TTE, precum scrisoarea Vicepreşedintelui Comisiei Europene, domnul Barrot, privind statutul negocierilor de concesionare şi raportul actualului Preşedinte al Consiliului privind problemele nesoluţionate menţionate de consorţiul candidaţilor,

–   având în vedere dublul mandat conferit de Consiliul TTE Vicepreşedintelui Comisiei Europene, domnul Barrot, de a prezenta în cadrul reuniunii din iunie 2007 a Consiliului propuneri privind realizarea obiectivelor financiare publice pe termen lung, precum şi scenarii alternative, în situaţia unui eventual eşec, când nu ar fi posibilă reluarea unor negocieri eficiente, încadrate într-un calendar stabilit, cu consorţiul candidaţilor,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.   reiterează sprijinul acordat programului Galileo, inclusiv serviciilor de navigaţie prin satelit EGNOS ca precursoare ale programului Galileo, însă este profund preocupat de faptul că negocierile privind concesionarea au stagnat de câteva luni şi că astfel de întârzieri afectează semnificativ costurile totale;

2.   reaminteşte rezoluţia sa din 28 septembrie 2006 care invita părţile implicate în negocieri să ajungă la o înţelegere într-un mod constructiv; salută, astfel, scrisoarea Vicepreşedintelui Comisiei Europene responsabil cu programul Galileo şi concluziile Consiliului TTE din 22 martie 2007, şi insistă asupra importanţei punerii în aplicare de către părţile implicate a deciziilor la care s-a ajuns în decembrie 2005 (aşa-numitul acord van Miert);

3.   subliniază faptul că Parlamentul, Consiliul, Comisia şi organele consultative ale UE susţin incontestabil mandatul clar acordat de Vicepreşedintele Comisiei Europene responsabil cu programul Galileo, de a prezenta Consiliului din iunie 2007, în special:

4.   invită Comisia să accelereze procesul legislativ privind piaţa reglementată, pe baza Cărţii verzi a Comisiei privind sistemele de navigaţie prin satelit, în vederea asigurării unui plan de afaceri credibil;

5.   invită Comisia să prezinte o propunere – împreună cu Agenţia Europeană Spaţială – de rezolvare a problemei privind ameliorarea guvernării publice, garantând, astfel, responsabilitatea politică clară şi rolul conducător al Comisiei;

6.   invită Comisia, având în vedere caracterul comunitar al proiectului, să respecte acordul-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie(6), în special alineatul (19) privind relaţiile externe, asigurând, astfel, informarea deplină a Parlamentului cu privire la punerea în aplicare a deciziei Consiliului de autorizare a Comisiei pentru negocierea cu ţări terţe, în vederea încheierii de acorduri privind participarea acestora, ca membri asociaţi, în cadrul Autorităţii de control Galileo;

7.   invită Comisia să îi prezinte un raport privind progresele realizate până la mijlocul lunii iunie 2007, şi un altul înainte ca negocierile să atingă stadiul în care se va dispune de o propunere revizuită de modificare a cadrului juridic de finanţare a programului Galileo;

8.   invită Consiliul să garanteze reducerea la minimum a altor întârzieri în cadrul acestui proiect;

9.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 61. (2) Texte Adoptate, P6_TA(2006)0423. (3) JO L 246, 20.7.2004, p.1. (4) Texte Adoptate, P6_TA(2006)0401. (5) Texte Adoptate, P6_TA(2006)0385 (6) A se vedea Anexa la Decizia Parlamentului din 26 mai 2005 (OJ C 117 E, 18.5.2006, p. 125)

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind raportul anual privind drepturile omului în lume în 2006 şi politica UE în această privinţă (2007/2020(INI))

P6_TA(2007)0165 A6-0128/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere cel de-al optulea raport anual UE privind drepturile omului (2006)(1),

–   având în vedere articolele 3, 6, 11, 13 şi 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolele 177 şi 300 din Tratatul CE,

–   având în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi toate instrumentele internaţionale relevante privind drepturile omului(2),

–   având în vedere Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite,

–   având în vedere toate convenţiile ONU privind drepturile omului şi protocoalele lor opţionale,

–   având în vedere intrarea în vigoare la 1 iulie 2002 a Statutului de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (CPI) şi rezoluţiile sale privind CPI(3),

–   având în vedere Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi planul UE pe 2005 privind cele mai bune practici, standarde şi proceduri pentru combaterea şi prevenirea traficului cu fiinţe umane(4),

–   având în vedere Protocolul nr. 13 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO), privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele,

–   având în vedere Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(5),

–   având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE şi revizuirea acestuia(6),

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind drepturile omului în lume,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 16 martie 2006 privind rezultatul negocierilor din cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului şi a 62-a sesiune a UNCHR(7),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului şi la democraţie în acordurile UE(8),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 1 februarie 2007 privind iniţiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea(9),

–   având în vedere toate rezoluţiile în procedura de urgenţă privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept pe care le-a adoptat,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 18 ianuarie 2007 privind cel de-al şaptelea şi cel de-al optulea raport anual al Consiliului, în conformitate cu dispoziţia operativă nr. 8 din Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament(10),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 a Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea unui Instrument de promovare a democraţiei şi a drepturilor omului la nivel mondial(11),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înfiinţarea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(12),

–   având în vedere concluziile Forumului anual UE privind drepturile omului, organizat de către Preşedinţia finlandeză şi Comisie si care a avut loc la Helsinki, în decembrie 2006,

–   având în vedere Convenţia privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată prin Rezoluţia A/RES/61/106 a Adunării Generale a ONU din 13 decembrie 2006, care prevede obligaţia de a include interesele şi preocupările persoanelor cu handicap în acţiunile referitoare la drepturile omului în ţările terţe,

–   având în vedere Convenţia internaţională privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiei forţate, adoptată prin Rezoluţia A/RES/61/177 a Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2006 şi deschisă spre semnare la 6 februarie 2007,

–   având în vedere Orientările UE de promovare a respectării dreptului umanitar internaţional (IHL)(13),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0128/2007),

A.   întrucât raportul anual al Consiliului şi Comisiei privind drepturile omului în 2006 oferă o vedere de ansamblu a activităţilor instituţiilor Uniunii Europene cu privire la drepturile omului atât în interiorul, cât şi în afara Uniunii Europene,

B.   întrucât prezenta rezoluţie îşi propune să examineze, să evalueze şi, în anumite cazuri, să prezinte atât critici constructive ale activităţilor referitoare la drepturile omului întreprinse de Comisie şi Consiliu, cât şi activităţile generale ale Parlamentului, în special atrăgând atenţia asupra aspectelor neglijate în acele activităţi,

C.   întrucât ar trebui admis că există o legătură între politicile interne şi externe ale UE, pe baza faptului că rezultatele UE în domeniul drepturilor omului au un impact direct asupra credibilităţii şi capacităţii sale de a pune în aplicare o politică externă eficientă,

D.   întrucât respectarea drepturilor omului şi un sistem democratic de guvernare sunt implicit în strânsă legătură, şi întrucât promovarea drepturilor omului ar trebui corelată cu promovarea şi aplicarea guvernării democratice,

E.   întrucât trebuie făcute eforturi în general pentru a acorda o mai mare atenţie respectării drepturilor fundamentale, în special a drepturilor politice, în cadrul negocierii de acorduri comerciale regionale, chiar şi cu partenerii comerciali importanţi,

1.   salută rolul activ tot mai mare pe care îl joacă UE la nivel mondial în îmbunătăţirea situaţiei referitoare la drepturile omului şi democraţie, la nivel global; consideră că ultima extindere UE la 27 de state membre, cu 494 milioane de locuitori, a sporit importanţa mondială a Uniunii Europene, oferindu-i astfel o mai mare pondere în politica internaţională de promovare a drepturilor omului şi a democraţiei;

2.   consideră că trebuie acordată o mai mare prioritate îmbunătăţirii capacităţii UE de a reacţiona la cazurile de încălcare a drepturilor omului în ţările terţe, prin integrarea dimensiunii drepturilor omului în politicile comunitare referitoare la astfel de ţări, inclusiv impactul extern al politicilor interne ale UE;

3.   continuă să sublinieze necesitatea unei politici coerente puse în aplicare de toate statele membre ale UE în relaţiile lor bilaterale cu ţările terţe în care drepturile omului sunt încălcate în mod frecvent sau în care există un risc real ca aceste drepturi să fie încălcate şi invită statele membre să întreţină contactele bilaterale cu acele ţări, în conformitate cu politica UE, în special în ceea ce priveşte eforturile active pentru a asigura respectarea drepturilor omului;

4.   este de părere că o politică externă europeană coerentă trebuie să acorde o prioritate absolută promovării democraţiei, având în vedere că societatea democratică stă la baza apărării drepturilor omului;

5.   consideră că progresul realizat în înfiinţarea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene reprezintă un prim pas care răspunde apelului Parlamentului de stabilire a unui cadru integrat de reguli şi instituţii concepute pentru a conferi un caracter obligatoriu Cartei drepturilor fundamentale şi pentru a asigura respectarea sistemului prevăzut în CEDO; subliniază faptul că mandatul Agenţiei include şi acele ţări care au încheiat un Acord de stabilizare şi asociere cu UE; consideră că Agenţia ar trebui să aibă competenţa de a acorda asistenţă Uniunii Europene pentru punerea în aplicare a politicilor sale externe, atunci când acestea necesită o evaluare a situaţiei drepturilor omului într-o ţară terţă;

Raportul anual privind drepturile omului în lume în 2006 (elaborat de Consiliu şi Comisie)

6.   subliniază importanţa raportului anual al UE în ceea ce priveşte analiza şi evaluarea politicii UE în domeniul drepturilor omului, mai ales în vederea creşterii vizibilităţii problemelor legate de drepturile omului, în general;

7.   salută prezentarea în public a raportului pentru 2006 elaborat de Consiliu şi Comisie în cadrul şedinţei plenare din decembrie 2006, în paralel cu acordarea de către Parlament a premiului anual Sakharov pentru libertatea de gândire lui Aliaksandr Milinkevich, militant pentru liberate şi democraţie din Belarus; consideră că, prin stabilirea acestei practici, sesiunea plenară a Parlamentului European din decembrie a devenit perioada anuală de referinţă a activităţilor UE privind drepturile omului;

8.   recunoaşte importanţa activităţilor UE în domeniul drepturilor omului în diferite părţi ale lumii, dar îşi reiterează apelul pentru o evaluare mai aprofundată a utilizării instrumentelor şi iniţiativelor UE în ţările terţe; salută evaluările menţionate în raportul Consiliului şi al Comisiei; consideră că ar trebui creat un mecanism care să permită deputaţilor din Parlament să primească evaluările efectuate în domenii specifice, de exemplu, cele care privesc ţări individuale, grupuri de ţări şi zone geografice, şi în primul rând acele zone cu probleme în ceea ce priveşte drepturile omului; consideră că un astfel de mecanism ar trebui să permită Parlamentului să discute rezultatele acestor evaluări în cadrul cel mai adecvat;

9.   subliniază importanţa eforturilor actuale de promovare a integrării drepturilor omului şi a democraţiei, precum şi a coerenţei şi consistenţei politicilor şi acţiunilor Consiliului, Comisiei, Parlamentului European şi ale statelor sale membre UE în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei;

10.   consideră o dezvoltare pozitivă faptul că raportul încearcă să dea dreptate activităţilor Parlamentului European, dar reiterează cererea sa, inclusă în Rezoluţia din 2006 a Parlamentului European privind drepturile omului, ca viitoarele preşedinţii să includă în rapoartele anuale ale UE modalităţile în care rezoluţiile Parlamentului - inclusiv rezoluţiile de urgenţă privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept - au fost luate în considerare de către Consiliu şi Comisie; constată cu mulţumire evoluţiile menţionate la punctul 13 de mai jos;

11.   reiterează faptul că, în viitorul raport anual privind drepturile omului, Consiliul şi Comisia ar trebui să analizeze modalităţile în care este abordată problema drepturilor omului în cadrul altor politici comunitare, cum ar fi politica externă şi de securitate comună, politicile de dezvoltare, comerciale şi de imigrare, precum şi alte politici relevante legate de relaţiile externe ale UE, în special în grupurile de lucru ale Consiliului şi în mecanismele specifice stabilite în acordurile de cooperare; consideră că aceste instituţii ar trebui să ia act şi de deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului;

12.   invită Consiliul şi Comisia să aibă în vedere adoptarea abordării guvernelor unora dintre statele membre şi a anumitor organizaţii neguvernamentale (ONG-uri), şi să întocmească, astfel, o listă generală cu "ţările de interes major" în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor omului, în cadrul raportului lor anual;

13.   este conştient de faptul că, în special în domeniul drepturilor omului, activităţile UE, precum demersurile faţă de ţările terţe, trebuie să fie, în unele cazuri, confidenţiale; consideră totuşi că o listă a acestor activităţi ar trebui inclusă în raportul anual, lăsând o anumită marjă de deplină confidenţialitate pentru contactele diplomatice bilaterale cu guvernele;

14.   salută consultarea sporită cu Parlamentul European şi progresele făcute în vederea întocmirii unui raport anual al UE care reprezintă activităţile Consiliului, ale Comisiei şi ale Parlamentului European, fiind de părere, în acelaşi timp, că Parlamentul trebuie să continue elaborarea unui raport propriu în această privinţă; consideră, în acest context, că, pe viitor, o discuţie deschisă, în faza de proiect, în cadrul comisiilor, ar da Parlamentului ocazia de a îmbunătăţi precizia şi conţinutul raportului;

Activităţile Consiliului şi Comisiei în domeniul drepturilor omului în cadrul forumurilor internaţionale

15.   aduce un omagiu excelentei activităţi desfăşurate de fostul Reprezentant personal pentru Drepturile Omului al Secretarului General /Înaltul Reprezentant pentru politică externă şi de securitate comună (PESC), dl Michael Matthiessen, în 2006; continuă să îl sprijine pe Reprezentantul personal nou numit în funcţie, Riina Kionka, în eforturile sale de a spori vizibilitatea şi de a consolida rolul UE în cadrul forumurilor internaţionale pentru drepturile omului; se aşteaptă ca Înaltul Reprezentant, Consiliul şi toţi reprezentanţii statelor membre să sprijine, pe deplin, lucrările acesteia, în orice moment;

16.   consideră că, în prezent, UE prezintă o capacitate insuficientă de a preveni, a răspunde la crize şi de a le gestiona; recomandă înfiinţarea unei noi infrastructuri pentru prevenirea şi gestionarea conflictelor civile care necesită măsuri proactive şi preventive, crearea unor mecanisme adecvate de alertă precoce în materie civilă, introducerea unei planificări pentru situaţii de urgenţă, formarea de personal specializat pentru misiuni de gestionare a conflictelor internaţionale şi o mai mare concentrare pentru promovarea societăţilor care sunt capabile, din punct de vedere structural, să trăiască în pace; subliniază importanţa examinării cu atenţie a aspectelor drepturilor omului legate de planificarea măsurilor de prevenire şi gestionare a conflictelor cu privire la fiecare criză în care este implicată UE;

17.   solicită Comisiei să încurajeze statele membre ale UE să semneze şi să ratifice toate convenţiile ONU şi ale Consiliului Europei privind drepturile omului şi protocoalele opţionale la acestea; atrage atenţia statelor membre UE mai ales asupra nevoii de a ratifica Convenţia internaţională din 1990 privind protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora, precum şi Convenţia internaţională pentru protejarea tuturor persoanelor împotriva dispariţiei forţate;

18.   recunoaşte implicarea activă a UE şi a statelor sale membre în chestiunile legate de respectarea drepturilor omului şi a democraţiei în diverse forumuri internaţionale în 2006, inclusiv Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC) nou constituit, Adunarea Generală ONU, Consiliul Ministerial al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Consiliul Europei;

19.   salută intenţia Consiliului de a intensifica relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Consiliul Europei; invită Consiliul şi Comisia să ţină cont de recomandările formulate în raportul Juncker din 11 aprilie 2006, intitulat "Consiliul Europei - Uniunea Europeană: o singură ambiţie pentru continentul european";

20.   observă că noul UNHCR are potenţialul de a se dezvolta ca o reţea importantă pentru eforturile multilaterale ale UE în domeniul drepturilor omului şi recunoaşte că, în primul său an de existenţă, UNHCR şi-a stabilit un program de lucru ambiţios, care include revizuirea şi întreţinerea sistemului de proceduri speciale, crearea şi punerea în aplicare a unei evaluări periodice universale la care vor fi supuse toate statele, definirea metodelor sale de lucru şi promovarea şi protejarea drepturilor omului, în special în ţările în care aceste drepturi au fost încălcate sau puse în pericol; regretă totuşi că noul UNHRC s-a dovedit ineficient în rezolvarea, în mod corespunzător, a crizelor în domeniul drepturilor omului în lume, datorită faptului că multe state au folosit UNHRC ca forum pentru presiune politică în loc să promoveze drepturile omului; invită instituţiile UE şi statele membre să joace un rol mai activ în UNHRC în cadrul comunităţii democraţiilor, în vederea consolidării şi aprofundării normelor şi practicilor democratice la nivel mondial;

21.   invită miniştrii de externe ai UE şi preşedinţiile acesteia îşi folosească influenţa politică pentru a rezolva dificultăţile întâmpinate de noul UNHCR; afirmă necesitatea unei agende politice clare în ceea ce priveşte acţiunile desfăşurate de statele membre în UNHCR; subliniază faptul că UNHCR nu mai trebuie folosit ca un forum politic pentru conflictele dintre diferitele blocuri geografice şi ideologice la nivel mondial; îndeamnă miniştrii de externe ai UE şi preşedinţiile acesteia să colaboreze pentru a ajunge la un consens, în cadrul UNHCR, în favoarea unei mai mari implicări din partea comunităţii internaţionale în rezolvarea cazurilor de încălcare gravă a drepturilor omului şi de abuzuri pe plan umanitar;

22.   îşi reiterează cererea de elaborare a unui acord extins privind drepturile omului între părţile implicate în conflictul din Sri Lanka şi facilitarea acestuia prin crearea unei misiuni de supraveghere internaţională, eficientă şi independentă, care să aibă acces nelimitat la zonele controlate atât de guvern, cât şi de Tigrii Eliberării din Tamil Eelam, aşa cum recomandă domnul Philip Alston, raportorul special al ONU privind execuţiile extrajudiciare, sumare şi arbitrare; consideră că Uniunea Europeană, în calitate de copreşedintă a Conferinţei donatorilor de la Tokyo, ar trebui să ia iniţiativa pentru a se ajunge la un consens privind propunerile prezentate de UNHCR în această privinţă;

23.   recunoaşte că UE trebuie să-şi utilizeze într-un mod mai eficient influenţa pentru a introduce probleme importante pe ordinea de zi a UNHCR şi a-şi adapta mai bine activităţile de presiune şi informare;

24.   reaminteşte Consiliului de rezoluţia sa menţionată anterior, din 16 martie 2006, care saluta înfiinţarea UNHRC şi invita UE să joace un rol de pionierat în cadrul acestei instituţii; salută, în acest context, crearea unui mecanism de sesiuni speciale pentru a răspunde crizelor urgente şi cazurilor de violare a drepturilor omului; este îngrijorat totuşi de gradul deja înalt de politizare a reuniunilor speciale ale UNHCR; solicită menţinerea şi protejarea independenţei procedurilor speciale; salută crearea unui mecanism de revizuire universal şi periodic şi solicită în acest sens un proces de evaluare întemeiat pe punerea în aplicare a recomandărilor efectuate de către mecanismele independente ale ONU; încurajează implicarea societăţii civile independente, dacă este cazul, şi recunoaşte importanţa implicării victimelor încălcării drepturilor omului într-un dialog interactiv cu comunitatea internaţională, în special în cazurile în care cetăţenii nu îşi pot exprima opiniile în propriile lor ţări; invită statele membre UE din cadrul UNHRC să îşi motiveze voturile pentru toate rezoluţiile;

25.   subliniază rolul pozitiv pe care îl pot juca raportorii speciali în structura UNHRC şi solicită sprijin continuu pentru astfel de proceduri speciale; recunoaşte totuşi faptul că, dacă raportorii speciali trebuie să fie eficienţi, aceştia trebuie să beneficieze de o finanţare corespunzătoare şi de personal suficient; subliniază faptul că independenţa acestora trebuie păstrată;

26.   îndeamnă statele membre ca, în negocierile bilaterale cu membrii UNHCR, să îndrepte agenda UNHCR într-o direcţie pozitivă; recunoaşte faptul că Parlamentul şi UE trebuie să continue crearea de alianţe în afara Genevei, în special cu statele influente; consideră că Parlamentul trebuie să continue să participe, în mod regulat, la reuniunile UNHRC;

27.   îşi exprimă dezamăgirea cu privire la caracterul defectuos al rezoluţiei UNHCR privind situaţia din Darfur; consideră că conflictul din Darfur afectează tot mai mult stabilitatea în Africa Centrală şi constituie o ameninţare pentru pacea şi securitatea internaţionale; regretă faptul că delegaţia UNHCR a fost împiedicată să intre în Sudan prin neacordarea vizelor de către autorităţi; consideră că încetarea imediată a propagării violenţei şi protejarea populaţiei din Darfur trebuie să rămână obiective prioritare pentru comunitatea internaţională; recunoaşte, de asemenea, că securitate pe termen lung nu poate fi garantată decât prin soluţionarea politică a conflictelor în regiune; îndeamnă Consiliul şi Comisia să lucreze, în cadrul UHNCR, la elaborarea unei strategii globale de pace care să includă toate părţile; îndeamnă Uniunea Europeană şi statele membre să folosească în mod mai eficient influenţa lor în cadrul UNHCR pentru ca UNHCR să adopte măsuri adecvate şi puternice pentru a reacţiona la catastrofa umanitară din Darfur, în urma raportului misiunii speciale UNHCR;

28.   îşi exprimă îngrijorarea legată de dificultăţile întâmpinate de statele membre ale UE în încheierea unui acord cu Organizaţia Conferinţei Islamice privind o serie de rezoluţii ale UNHRC; consideră nerezolvarea conflictului israelo-palestinian drept un obstacol major în calea unei cooperări pozitive;

29.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de efectul asupra populaţiei palestiniene de rând al deciziei UE de a suspenda acordarea de ajutoare, prin intermediul Autorităţii palestiniene, ca urmare a eşecului Autorităţii de a îndeplini condiţiile legitime şi îndeamnă la extinderea mecanismului temporar internaţional; îndeamnă Consiliul şi Comisia să monitorizeze îndeaproape circumstanţele schimbătoare şi să încurajeze circumstanţele care ar permite reluarea acordării de ajutoare prin intermediul Autorităţii;

30.   încurajează statele membre ale UE din cadrul UNHRC să examineze modul în care ar putea utiliza, mai eficient, timpul lor de discuţii;

31.   este îngrijorat de faptul că, deşi a crescut numărul reuniunilor grupului de lucru al Consiliului pentru drepturile omului (COHOM), este necesar mai mult timp şi mai multe resurse pentru realizarea obiectivelor UE la nivelul UNHRC; invită statele membre şi Comisia să consolideze resursele umane disponibile la Geneva;

32.   îndeamnă statele membre să nu sprijine candidatura pentru posturi de responsabilitate în cadrul forumurilor internaţionale a ţărilor care au încălcat, în mod grav şi repetat, drepturile omului şi democraţia; îndeamnă statele membre să se implice în negocieri cu state influente, în scopul de a bloca alegerea unor astfel de ţări în astfel de poziţii; sprijină necesitatea ca toate ţările candidate să coopereze în cadrul procedurilor speciale şi al altor mecanisme create de UNHCR; în această privinţă, îndeamnă încă o dată statele membre să îşi exprime sprijinul pentru crearea de criterii de aderare, care să coreleze accesul la UNHRC cu obligaţia statelor membre de a face o invitaţie constantă de participare la mecanismele Organizaţiei Naţiunilor Unite;

33.   încurajează Consiliul să utilizeze sancţiuni specifice, cum ar fi cele introduse împotriva regimului din Belarus, pentru sancţionarea persoanelor care sunt în mod deosebit responsabile pentru încălcări ale drepturilor omului în alte ţări;

34.   reiterează solicitarea adresată Consiliului de a explica cum a fost posibil ca Belarusul să fie ales în consiliul de administraţie al Organizaţiei Mondiale a Muncii (OIM) în iunie 2005, atât timp cât patru mari ţări ale UE sunt membri permanenţi ai acestui consiliu de administraţie; solicită Consiliului să explice demersurile sale diplomatice înaintea acestei alegeri şi dacă a avut în vedere opunerea la aderarea Belarusului;

35.   constată cu îngrijorare că, în octombrie 2006, într-un raport al unui grup de experţi al Organizaţiei Naţiunilor Unite, s-a ajuns la concluzia că diamantele de război de pe Coasta de Fildeş infiltrau comerţul legal cu diamante prin Ghana, participantă la procesul Kimberley; invită Comisia să îşi utilizeze poziţia, în calitate de preşedinte al Procesului Kimberley pe durata întregului an 2007, pentru a consolida mecanismele menite să pună capăt fluxului de diamante de război; recomandă Comisiei să depună eforturi pentru a ajunge la un consens care să impună tuturor sectoarelor legate de comerţul cu diamante să pună în aplicare sisteme care să urmărească diamantele din mină până la comerciantul cu amănuntul, să elaboreze politici responsabile şi transparente, cu garanţii verificate de un auditor independent, şi să îmbunătăţească exactitatea statisticilor generale referitoare la comerţul cu diamante, astfel încât să se facă, suficient de rapid, analize eficiente pentru a detecta orice comercializare de diamante de război;

36.   invită Consiliul şi Comisia să sprijine Declaraţia de la Oslo privind muniţia cu dispersie din 23 februarie 2007, semnată de 46 de ţări, care încearcă să încheie până în 2008 un tratat internaţional care să interzică producţia, utilizarea, transferul sau stocarea de bombe cu dispersie, în conformitate cu principiile dreptului umanitar internaţional; invită Consiliul şi Comisia să ia măsuri la nivelul Comunităţii pentru a se asigura că diferitele state membre urmează exemplul Austriei şi Belgiei în interzicerea bombelor cu dispersie, iar la nivel internaţional să se asigure că ţările care încă nu au semnat Declaraţia de la Oslo o semnează acum;

37.   invită Consiliul şi Comisia să îşi continue eforturile ferme de promovare a ratificării universale a Statutului de la Roma şi adoptarea legislaţiei necesare de punere în aplicare la nivel naţional, în conformitate cu poziţia comună a Consiliului 2003/444/PESC din 16 iunie 2003 privind Curtea Penală Internaţională(14) şi Planul de acţiune aferent din 4 februarie 2004; salută faptul că Republica Ciad a ratificat de curând Statutul de la Roma, numărul total al statelor părţi fiind astfel de 104, la 1 ianuarie 2007; îndeamnă Republica Cehă, singurul stat membru al UE care nu a ratificat Statutul de la Roma, să îl ratifice imediat; în acelaşi spirit, invită Consiliul şi Comisia să încurajeze ţările terţe să promoveze mecanisme tranzitorii în domeniul justiţiei pe teritoriul lor, ca un pas înainte în a face dreptate victimelor unor grave încălcări ale drepturilor omului;

38.   salută faptul că au fost introduse referiri la CPI în mai multe planuri noi de acţiune privind vecinătatea europeană (privind Egiptul, Iordania, Moldova, Armenia, Azerbaijan, Georgia, Liban şi Ucraina) şi reprezintă obiectul negocierilor în cadrul altor noi planuri de acţiune şi acorduri de parteneriat şi cooperare cu mai multe ţări; sprijină pe deplin finanţarea de către Comisie, prin intermediul Instrumentului European pentru Democraţie şi Drepturile Omului (IEDDO), inter alia, a lucrărilor coaliţiei pentru Curtea Penală Internaţională, a organizaţiei "No Peace Without Justice", a Federaţiei Internaţionale pentru Drepturile Omului şi a parlamentarilor pentru o acţiune globală de promovare a ratificării şi punerii în aplicare a Statutului de la Roma;

39.   recunoaşte importanţa pe care ar avea-o ratificarea Statutului de la Roma de către Statele Unite ale Americii, dintr-o perspectivă globală; invită, încă o dată, Consiliul şi Comisia să folosească toate mecanismele disponibile pentru a încuraja Statele Unite să semneze şi să ratifice Statutul de la Roma prin care se înfiinţează CPI şi să descurajeze, de asemenea, Statele Unite să împiedice, în mod activ, alte ţări să ratifice acest Statut şi să propună unor ţări terţe acorduri paralele, precum tratate bilaterale de exonerare;

40.   îndeamnă toate statele membre să colaboreze pe deplin cu mecanismele justiţiei penale internaţionale şi, în special, prin aducerea în faţa justiţiei a criminalilor aflaţi în libertate;

41.   îndeamnă toate statele membre să contribuie în mod activ la mecanismele judiciare internaţionale ad-hoc, în special la cele care primesc finanţare voluntară;

42.   subliniază faptul că mecanismele judiciare provizorii menţionate anterior nu trebuie să se abată niciodată de la respectarea drepturilor omului şi a statului de drept, acestea fiind singurele mijloace de a face dreptate victimelor şi de a preveni impunitatea continuă pentru cele mai grave încălcări ale drepturilor omului;

Rezultate referitoare la orientările UE în domeniul drepturilor omului

43.   apreciază eforturile continue de punere în aplicare a metodelor şi priorităţilor politice prezentate în cinci dintre orientările UE în domeniul drepturilor omului, precum şi publicarea evaluărilor impactului pentru fiecare orientare, permiţând evaluarea eficienţei acestora în introducerea schimbării în ţările terţe; este îngrijorat de faptul că a fost informat, în mod regulat, că ambasadele statelor membre ale UE din ţările terţe şi misiunile UE cunosc foarte puţin sau deloc aceste orientări;

44.   solicită Comisiei să se asigure că tot personalul său, în special persoanele care lucrează în domeniul politicii de dezvoltare, cunoaşte suficient de bine orientările din domeniul drepturilor omului; recunoaşte nevoia unei mai mari transparenţe în ceea ce priveşte modul de punere în aplicare a fiecărei orientări, inclusiv prin transmiterea opiniilor privind cazurile individuale şi informaţii privind acţiunile desfăşurate de ONG-uri; solicită realizarea de evaluări regulate şi transparente privind punerea în aplicare a orientărilor UE care implică Parlamentul, astfel încât să i se permită să joace un rol activ, în deplină responsabilitate;

45.   salută angajamentul Preşedinţiei germane în ceea ce priveşte stabilirea de orientări UE în domeniul drepturilor omului privind drepturile copilului; o încurajează să consulte Parlamentul, Comisia şi societatea civilă cu privire la detaliile acestor orientări şi, dacă este cazul, să stabilească o coordonare cu viitoarea Preşedinţie portugheză în vederea finalizării introducerii acestor orientări, al căror scop ar trebui să fie eliminarea efectivă a muncii efectuate de minori, punând accent, în principal, pe învăţarea şi educarea copiilor, ca unul dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului;

46.   constată că orientările UE se referă la diferite ţări, în moduri diferite şi că sunt necesare planuri individuale de punere în aplicare a orientărilor în diferite circumstanţe;

47.   constată responsabilitatea pe care o au reprezentanţii speciali ai UE şi misiunile UE în străinătate în ceea ce priveşte promovarea orientărilor UE; încurajează o abordare mai proactivă în vederea promovării orientărilor la toate nivelurile; subliniază problema resurselor şi a personalului în cadrul misiunilor UE în ţările terţe referitoare la promovarea, monitorizarea şi punerea în aplicare a orientărilor; invită reprezentanţele statelor membre în ţările terţe şi delegaţiile Comisiei să coordoneze mai eficient, împărţind structurile şi personalul pentru crearea unor autentice "ambasade ale Uniunii Europene" în toată lumea, şi deci să îşi asume responsabilităţi în domeniul drepturilor omului;

Pedeapsa cu moartea

48.   îndeamnă preşedinţiile să continue promovarea abolirii pedepsei cu moartea, acordând prioritate unui număr specific de ţări în care există posibilitatea unei schimbări pozitive a politicii;

49.   încurajează preşedinţiile să facă publice numele ţărilor pe care le vizează, în contextul orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea în cadrul campaniei aşa-numite "countries on the cusp" (referitoare la ţările care sunt pe punctul de a realiza o schimbare în acest domeniu), campanie care vizează acele state unde pedeapsa cu moartea este oscilantă; încurajează Consiliul şi Comisia să caute un sprijin mai puternic în favoarea acţiunilor Adunării Generale actuale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru obţinerea unui moratoriu universal privind pedeapsa cu moartea, în vederea abolirii acesteia, inclusiv hotărârile pronunţate; îndeamnă Consiliul să actualizeze orientările, care datează din 1998, astfel încât să poată fi luate în considerare noile elemente şi strategii care au fost elaborate de atunci;

50.   sugerează Consiliului să realizeze o reevaluare a orientărilor şi consideră că aceasta ar putea permite ca UE să intervină în cazurile individuale de interes major care nu se încadrează în standardele minime ale ONU, astfel cum se prevede în orientări;

51.   invită preşedinţia să încurajeze acele ţări care nu au semnat şi ratificate încă al doilea Protocol opţional la Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, şi statele membre care nu au semnat Protocolul nr. 13 la CEDO privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele(15), să facă acest lucru; recunoaşte, în această privinţă, faptul că orientările privind pedeapsa cu moartea ar putea fi puse în aplicare într-un mod mult mai coerent dacă statele membre ar semna şi ratifica astfel de protocoale şi convenţii;

52.   salută organizarea la Paris (1-3 februarie 2007) a celui de-al treilea Congres mondial dedicat abolirii pedepsei cu moartea şi subscrie declaraţiei sale finale; intenţionează să continue lucrările congresului, în special prin dezvoltarea dimensiunii parlamentare a campaniei mondiale împotriva abolirii pedepsei cu moartea şi să ridice această problemă prin intermediul delegaţiilor interparlamentare şi participarea sa la adunările parlamentare comune; invită Consiliul şi Comisia să profite de toate oportunităţile pentru a sprijini înfiinţarea unei coaliţii aboliţioniste regionale, în special în ţările arabe;

53.   salută - ca bun exemplu de utilizare eficientă a orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea - reacţia publică coordonată a reprezentanţilor UE în Peru privind propunerile de extindere a pedepsei cu moartea în acea ţară, încălcându-se constituţia peruană şi Convenţia americană a drepturilor omului;

54.   salută acţiunea coordonată, eficientă - atât publică, cât şi diplomatică - a Parlamentului European, a Comisiei, a statelor membre în cauză şi a ONG-urilor, pentru a obţine din partea preşedintelui Pakistanului decizia suverană de a comuta pedeapsa cu moartea şi de a-l elibera în cele din urmă pe Mirza Tahir Hussain, cetăţean britanic condamnat la moarte, care a făcut 18 ani de închisoare în Pakistan; îndeamnă UE să continue să abordeze cazuri individuale conform orientărilor privind pedeapsa capitală şi recomandă Consiliului şi Comisiei să utilizeze eficient dimensiunea parlamentară în această privinţă, recurgând, în special, la intervenţiile utile şi la timp prin intermediul delegaţiilor interparlamentare;

Tortura sau alte tratamente cu cruzime, inumane sau degradante

55.   salută intrarea în vigoare, la 22 iunie 2006, a Protocolului opţional la Convenţia împotriva torturii (OPCAT); constată că doar 19 state membre ale UE au semnat Protocolul şi doar 9 l-au ratificat(16); îndeamnă toate statele membre UE care, până acum, nici nu au semnat, nici nu au ratificat OPCAT, să facă acest lucru în cursul anului următor;

56.   salută lansarea Convenţiei internaţionale privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiei forţate; solicită tuturor statelor membre ale UE să o semneze şi să o ratifice imediat;

57.   recomandă Uniunii să continue să abordeze cazurile individuale de tortură, în conformitate cu orientările privind tortura, aşa cum procedă în cazurile de pedeapsă cu moartea, în conformitate cu orientările privind pedeapsa cu moartea;

58.   aprobă decizia Consiliului de a face publice condiţiile pentru anumite demersuri şi recunoaşte faptul că acest lucru constituie un progres către o mai mare transparenţă; solicită Consiliului şi Comisiei să ia în considerare, în special, concluziile şi recomandările făcute de Parlament în studiul privind punerea în aplicare a orientărilor UE privind tortura şi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;

59.   subliniază faptul că, deşi acele orientări au fost adoptate în 2001, utilizarea dialogurilor, declaraţiilor şi demersurilor politice referitoare la practicile actuale de tortură a fost minimă; încurajează viitoarele preşedinţii să facă o estimare, evaluare şi planificare pentru orientările privind tortura; invită Consiliul să ia în considerare recomandările oferite în studiul pe această temă, solicitat de Subcomisia acestuia privind drepturile omului din cadrul Comisiei pentru afaceri externe în cadrul viitorului proces de evaluare a acelor orientări; încurajează Uniunea să lărgească domeniul de punere în aplicare, în special prin dezvoltarea unei proceduri de identificare a cazurilor individuale din ţările selecţionate şi demersurile referitoare la acestea;

60.   recomandă Preşedinţiei germane şi celei portugheze să continue seria de demersuri privind tortura atunci când şi acolo unde este necesar; subliniază totuşi faptul că nu sunt suficiente numai demersurile şi că trebuie desfăşurate alte acţiuni complementare în mod coerent şi în urma unei analize minuţioase a situaţiilor locale, de exemplu prin consolidarea relaţiilor cu grupurile societăţii civile care lucrează în domeniul torturii şi al tratamentelor cu cruzime, prin identificarea de metode eficiente de rezolvare a cazurilor individuale de tortură şi tratamente cu cruzime, pe lângă acelea în care sunt implicaţi apărători cunoscuţi ai drepturilor omului şi prin asigurarea coerenţei şi continuităţii acţiunilor misiunilor UE angajate în lupta împotriva torturii şi a tratamentelor cu cruzime în ţările terţe;

61.   subliniază faptul că prezenţa regulată a Preşedinţiei sau a Secretariatului Consiliului în cadrul respectivelor comitete ONU, precum şi consolidarea cooperării cu Consiliul Europei şi Comitetul său pentru prevenirea torturii pot contribui, în mod concret, important şi util, la procesul decizional privind demersurile referitoare la anumite ţări;

62.   îndeamnă Consiliul şi Comisia să continue practica demersurilor în ceea ce priveşte toţi partenerii internaţionali ai UE, cu privire la ratificarea convenţiilor internaţionale de interzicere a utilizării torturii şi a tratamentelor cu cruzime, precum şi dispoziţiile de reabilitare a supravieţuitorilor acţiunilor de tortură; invită UE să privească lupta împotriva torturii şi a tratamentelor cu cruzime ca o prioritate absolută a politicii sale în domeniul drepturilor omului, în special printr-o punere în aplicare consolidată a orientărilor UE şi a tuturor celorlalte instrumente UE, precum IEDDO, şi prin acţiuni de disuasiune a statelor membre de a obţine asigurări diplomatice din partea ţărilor terţe în care există un real risc de supunere a populaţiei la tortură sau tratamente cu cruzime;

63.   reafirmă că mutilarea genitală feminină este o încălcare a dreptului omului la integritate fizică şi este alarmat de încercările de a clasifica astfel de acte de mutilare în aceeaşi categorie cu practicile medicale standard;

Copiii şi conflictele armate (CCA)

64.   salută numirea doamnei Radhika Coomaraswamy în calitate de reprezentant special al Secretarului General al ONU pentru copii şi conflictele armate, în aprilie 2006, a cărui sarcină este aceea de a defini strategii de acordare de protecţie concretă copiilor afectaţi de conflicte armate şi de a asigura punerea în aplicare deplină a standardelor şi normelor internaţionale de protecţie a copilului;

65.   salută organizarea comună de către Ministru de Externe al Franţei şi Fondul ONU pentru copii (UNICEF) a conferinţei cu titlul "Să eliberăm copiii de război" din februarie 2007 şi adoptarea principiilor şi orientărilor de la Paris privind copiii asociaţi cu forţele sau grupurile armate, ca o etapă importantă în motivarea comunităţii internaţionale în vederea promovării protecţiei, sensibilizării opiniei publice şi plasării problemei copiilor în conflictele armate în centrul eforturilor de menţinere şi instaurare a păcii;

66.   subliniază că fetele-soldat reprezintă o cauză specială de îngrijorare, fiind atât victimele exploatării sexuale, cât şi ale ostracizării mult prea frecvente în cadrul comunităţilor lor în urma demobilizării, şi solicită măsuri care să abordeze în mod specific problemele acestora şi care să le ajute să se adapteze după demobilizare şi să se întoarcă la viaţa civilă;

67.   invită statele membre să ratifice protocoalele opţionale la Convenţia privind drepturile copilului;

68.   constată că multe ţări, inclusiv unele state membre ale UE, instruiesc copii pentru conflicte armate; invită aceste ţări să ia măsuri pentru a se asigura că nicio persoană cu vârsta de până la 18 ani nu este instruită în vederea participării la conflicte armate;

69.   salută strategia de punere în aplicare, adoptată în aprilie 2006 de către Preşedinţia austriacă, care defineşte recomandările specifice de acţiune şi conţine indicaţii conform cărora problemele referitoare la drepturile omului trebuie luate în considerare, în mod sistematic, încă de la primele etape ale planificării operaţiunilor din cadrul politicii europene de securitate şi de apărare (PESA); salută eforturile pe care le-a făcut Preşedinţia finlandeză pentru punerea în aplicare a strategiei de punere în aplicare; regretă faptul că instrumentele politice la dispoziţia UE (precum demersurile şi dialogurile politice) nu au fost încă puse în aplicare la potenţialul lor maxim, de la adoptarea orientărilor, în 2003;

70.   subliniază faptul că este important să se concentreze în continuare asupra orientărilor, în afara strategiei de punere în aplicare, în măsura în care orientările au un caracter mai global; regretă faptul că Preşedinţia finlandeză nu a întreprins decât puţine demersuri şi alte măsuri în ceea ce priveşte CCA; insistă ca UE să păstreze standardele înalte de calitate şi de profunzime atunci când monitorizează sau întocmeşte un raport privind CCA; îndeamnă Comisia şi Înaltul Reprezentant pentru PESC să se asigure că preşedinţiile viitoare sunt pe deplin conştiente de strategia de punere în aplicare;

71.   solicită Comisiei şi Consiliului să elaboreze o listă cu întrebări pe care şefii de misiune să o poată folosi atunci când întocmesc rapoartele periodice; solicită Comisiei şi Consiliului să elaboreze o listă cu criteriile prin care să se stabilească dacă ţara reprezintă sau nu o "prioritate" şi să se consulte mai mult cu actorii implicaţi în vederea obţinerii avizelor acestora; îndeamnă Comisia şi Consiliul să elaboreze un document, aşa cum se sugerează în recomandările strategiei de punere în aplicare, care să conţină propuneri referitoare la modalitatea de punere în aplicare a Rezoluţiei 1612 (2005) a Consiliului de Securitate al ONU;

72.   invită Comisia să reflecteze mai bine la obiectivele orientărilor, integrând CCA în toate domeniile, inclusiv cooperarea pentru dezvoltare;

73.   salută cererea de oferte lansată de Comisie la începutul lui 2006, în vederea selectării proiectelor de finanţare privind lupta împotriva traficului cu femei şi copii şi apărarea drepturilor grupurilor vulnerabile în conflictele armate, în special drepturile copiilor;

74.   salută, de asemenea, adoptarea, în decembrie 2006 a conceptului UE de sprijin pentru dezarmare, demobilizare şi reintegrare, care conţine referiri solide şi sistematice la copii, şi sprijin UE (prin intermediul Direcţiei Generale Ajutor Umanitar, ECHO) pentru procesul de revizuire, sub conducerea UNICEF, a "Principiilor de la Cape Town" privind dezarmarea, demobilizarea şi reintegrarea copiilor;

Apărătorii drepturilor omului

75.   subliniază faptul că punerea în aplicare integrală a orientărilor UE din 2004 privind apărătorii drepturilor omului trebuie să aibă prioritate şi că recomandările Consiliului, adoptate în iunie 2006, în continuarea primei verificări a punerii în aplicare a orientărilor, efectuate de Preşedinţia austriacă, trebuie urmate de o acţiune concretă; încurajează Consiliul să faciliteze urmarea adecvată a demersurilor şi evaluarea impactului acţiunii întreprinse în numele indivizilor, prin crearea unei baze de date centrale privind demersurile UE;

76.   subliniază faptul că UE trebuie să crească nivelul de sensibilizare în rândul tuturor actorilor UE de la Bruxelles, în capitale şi la nivel de misiuni, în legătură cu existenţa, scopul, conţinutul şi punerea în aplicare concretă a orientărilor; recunoaşte că creşterea nivelului de sensibilizare internă ar trebui să aibă ca obiectiv crearea unei înţelegeri mai profunde a muncii desfăşurate de apărătorii drepturilor omului; invită Comisia şi statele membre să organizeze ateliere de formare pentru departamentele regionale, precum şi pentru personalul delegaţiilor, ambasadelor şi consulatelor în ceea ce priveşte punerea în aplicare a acelor orientări, cu participarea din faza iniţială a apărătorilor drepturilor omului şi cu schimburi de bune practici privind sprijinul financiar şi de altă natură acordat apărătorilor drepturilor omului; consideră că ideea de a elibera vize apărătorilor drepturilor omului aflaţi în mare pericol, astfel cum a recomandat Consiliul, trebuie să constituie o prioritate importantă;

77.   subliniază că este important să se pună la dispoziţia apărătorilor drepturilor omului manualul de punere în aplicare a orientărilor; încurajează COHOM să distribuie traducerile orientărilor UE privind apărătorii drepturilor omului în toate limbile UE care reprezintă lingua franca în ţările terţe şi în limbi, altele decât cele UE, care sunt deosebit de importante în birourile regionale şi ambasade/delegaţii; subliniază faptul că misiunile UE trebuie să intre în contact cu apărătorii locali ai drepturilor omului într-un mod mai proactiv;

78.   invită Consiliul şi Comisia să abordeze, în mod sistematic, situaţia apărătorilor drepturilor omului în toate dialogurile politice, inclusiv în dialogurile bilaterale cu statele membre ale UE; invită Consiliul să informeze Parlamentul, în mod sistematic, cu privire la punerea în aplicare pe teren a orientărilor şi să îl implice pe deplin în procesul de evaluare a acestora; salută faptul că una dintre priorităţile IEDDO este protejarea apărătorilor drepturilor omului, care include instituirea de măsuri urgente de protecţie de către UE; salută, de asemenea, iniţiativa campaniei globale a UE în sprijinul apărătorilor drepturilor femeilor; ia act de rapoartele şi recomandările reprezentantului special al ONU pentru apărătorii drepturilor omului, doamna Hina Jilani;

Orientări privind dialogurile referitoare la drepturile omului şi consultările recunoscute cu ţările terţe

79.   subliniază faptul că strategia globală a Uniunii Europene pentru promovarea drepturilor omului şi a democraţiei nu se poate baza doar pe relaţii bilaterale sau multilaterale între state, ci trebuie să implice şi să includă, pe cât posibil, actori non-guvernamentali, inclusiv membri ai parlamentului, academicieni, intelectuali, jurnalişti, apărători ai valorilor democratice, activişti, lideri de ONG-uri şi de opinie;

80.   salută faptul că Consiliul a elaborat un document care oferă o viziune de ansamblu asupra dialogurilor şi consultărilor privind drepturile omului; solicită Consiliului să ia în considerare raportul din proprie iniţiativă al Parlamentului, în curs de elaborare, privind evaluarea dialogurilor referitoare la drepturile omului şi consultările cu ţările terţe; în acest context, regretă faptul că evaluarea Consiliului a fost declarată confidenţială şi solicită Consiliului să dea un răspuns favorabil invitaţiei de a dezvolta, împreună cu Parlamentul, un sistem prin care deputaţii în Parlamentul European să fie informaţi în legătură cu activităţile secrete; sugerează, încă o dată, faptul că o astfel de schemă s-ar putea modela pe sistemul de informare a deputaţilor în Parlamentul European selecţionaţi, în legătură cu documentele secrete privind securitatea şi apărarea; este de părere că, în general, dialogul cu privire la drepturile omului trebuie planificat şi desfăşurat în mod transparent, căutând mijloacele adecvate pentru atingerea acestui obiectiv;

81.   subliniază nevoia de consolidare şi îmbunătăţire, în mod considerabil, a dialogului UE-China privind drepturile omului; recunoaşte decizia actuală a Chinei ca toate cazurile privind pedeapsa cu moartea să fie revizuite de Curtea Supremă, însă rămâne îngrijorat de faptul că China continuă să realizeze majoritatea execuţiilor din lume; subliniază că rezultatele Chinei în domeniul drepturilor omului rămân o preocupare serioasă; invită Consiliul să ofere Parlamentului mai multe detalii în cadrul reuniunilor publice, în urma discuţiilor; subliniază importanţa reiterării problemelor abordate în cadrul dialogurilor anterioare; sprijină Comisia şi Consiliul în reflecţiile lor actuale privind îmbunătăţirea dialogului; constată faptul că, în ciuda reformelor economice importante, subzistă încă problemele politice şi în domeniul drepturilor omului, în special în ceea ce priveşte detenţia pe motive politice, munca forţată, libertatea de exprimare şi religia, drepturile minorităţilor etnice şi religioase, sistemul taberei de la Laogai şi acuzaţiile privind traficul cu organe; observă că acestor subiecte ar trebui să li se acorde mai multă atenţie în cadrul pregătirii Jocurilor Olimpice de la Beijing; îndeamnă UE să se asigure că relaţiile sale comerciale cu China depind de reformele privind drepturile omului şi solicită, în această privinţă, o evaluare aprofundată din partea Consiliului a situaţiei drepturilor omului înaintea încheierii oricărui nou acord-cadru de parteneriat şi cooperare; invită Consiliul şi Comisia să aducă în discuţie problema Tibetului şi să sprijine în mod activ consolidarea dialogului dintre guvernul chinez şi trimişii lui Dalai Lama;

82.   este foarte preocupat de faptul că dialogul cu Iranul privind drepturile omului a fost întrerupt din 2004, din cauza lipsei de cooperare din partea Iranului; regretă faptul că, astfel cum susţine Consiliul, nu s-a mai înregistrat niciun progres în acest sens; îndeamnă Iranul să se re-angajeze pe calea dialogului şi, pe baza sugestiilor făcute de UE, să definească sisteme de referinţe care să permită realizarea de adevărate progrese în acest domeniu; solicită Comisiei să pună în aplicare toate acţiunile solicitate în cadrul IEDDO, pentru a promova contactele şi cooperarea cu societatea civilă iraniană şi să consolideze sprijinul acordat democraţiei şi drepturilor omului; îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de deteriorarea situaţiei drepturilor omului în Iran şi subliniază în special intensificarea represiunii împotriva apărătorilor drepturilor omului; deplânge, în acelaşi timp, faptul că Iranul continuă să aplice pedeapsa cu moartea în condiţii care încalcă standardele internaţionale şi denunţă în special execuţiile infractorilor minori; invită Consiliul să îşi exprime preocupările legate de situaţia drepturilor omului în această ţară cu ocazia tuturor contactelor cu guvernul iranian, să-şi concentreze eforturile asupra protejării apărătorilor drepturilor omului, şi în special a femeilor, şi să convingă Iranul să adopte imediat un moratoriu privind execuţiile ca un prim pas către abolire;

83.   ia act de continuarea consultărilor privind drepturile omului dintre UE şi Rusia; sprijină Consiliul în proiectul său de dezvoltare a acestor consultări într-un dialog deschis şi autentic UE-Rusia privind drepturile omului şi solicită implicarea în acest proces a Parlamentului European şi a ONG-urilor europene şi ruse; regretă faptul că UE nu a avut decât un succes limitat în ceea ce priveşte modificarea politicii ruse din cauza faptului că a abordat probleme dificile, cum ar fi situaţia din Cecenia, climatul de impunitate şi independenţa puterii judecătoreşti, tratarea apărătorilor drepturilor omului, independenţa mass-mediei şi libertatea de exprimare, tratarea minorităţilor etnice, respectarea statului de drept şi apărarea drepturilor omului în cadrul forţelor armate, discriminarea bazată pe orientare sexuală, precum şi alte subiecte; îşi exprimă îngrijorarea cu privire la legislaţia rusă care limitează acţiunile ONG-urilor; regretă faptul că jurnaliştii şi apărătorii drepturilor omului au fost ameninţaţi şi reaminteşte, cu consternare, asasinarea Annei Politkovskaja; aşteaptă ca Rusia să ia mai multe măsuri pe viitor de apărare a libertăţii de exprimare şi a securităţii ziariştilor şi a apărătorilor drepturilor omului; consideră, în această privinţă, că cooperarea Rusiei cu mecanismele ONU pentru drepturile omului, precum şi ratificarea tuturor convenţiilor în domeniul drepturilor omului ar trebui considerate prioritare de către UE; este îngrijorat de acuzaţiile conform cărora guvernul rus se află în spatele otrăvirii lui Alexander Litvinenko, care a murit în decembrie 2006, la Londra; îşi exprimă îngrijorarea faţă de noile acuzaţii care i se aduc lui Mikhail Khodorkovsky, fostul şef al Yukos, deţinut în 2003 şi este, de asemenea, îngrijorat de presupusul tratament la care acesta este supus, în timpul detenţiei; îndeamnă Comisia şi Consiliul să abordeze astfel de cazuri cu autorităţile ruse la cel mai înalt nivel şi în cadrul noului acord de parteneriat şi cooperare cu Rusia; îndeamnă Comisia să stabilească, pe lângă clauza privind drepturile omului, obligaţii mai clare şi mecanisme de monitorizare mai eficiente pentru a realiza un progres real al situaţiei drepturilor omului;

84.   salută eforturile depuse până în prezent de Consiliu, Comisie şi Parlamentul European pentru combaterea încălcărilor drepturilor omului în Belarus; subliniază faptul că această politică ar trebui continuată, acordându-se o atenţie deosebită chestiunilor referitoare la încălcarea libertăţii de expresie, a dreptului la întrunirea paşnică şi la asociere, şi a drepturilor minorităţilor naţionale; subliniază necesitatea sprijinirii opoziţiei politice care este ţinta represiunii;

85.   îndeamnă Comisia şi Consiliul să înfiinţeze subcomisii pentru drepturile omului în colaborare cu toate ţările învecinate, în scopul promovării drepturilor omului şi a democraţiei, astfel cum a fost cazul în Maroc şi Iordania şi cum se întrevede, în prezent, în Egipt, Tunisia şi Liban; reiterează apelul său ca Parlamentul să fie implicat în pregătirea acestor întâlniri şi să fie informat în mod adecvat cu privire la rezultatul acestora;

86.   recunoaşte încercările de stabilire a unui dialog privind drepturile omului cu Uzbekistan, însă constată că acest lucru nu a fost posibil datorită incapacităţii Uzbekistanului de a aborda un astfel de dialog, într-un mod constructiv; consideră, în acest sens, că implicarea într-un dialog privind drepturile omului cu Uzbekistanul nu ar trebui să ducă la ridicarea sancţiunilor impuse acestei ţări în cazul în care nu se face niciun progres în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei; invită, prin urmare, Consiliul să realizeze o evaluare aprofundată a situaţiei drepturilor omului înainte de a lua vreo decizie;

87.   este convins că progresul din cadrul discuţiilor cu cele şase părţi va contribui la un climat politic mai favorabil în cazul în care s-ar redeschide dialogul privind drepturile omului cu Republica Populară Democrată Coreeană; invită Comisia şi Consiliul să urmărească cu fermitate realizarea acestui obiectiv în cadrul contactelor şi negocierilor cu RPDC;

88.   ia act de negocierile purtate de Comisie şi Consiliu cu privirea la drumul Turciei spre aderare şi problemele întâmpinate; este îngrijorat de progresul limitat înregistrat până în prezent şi subliniază necesitatea acordării unei atenţii sporite problemelor privind drepturile omului în Turcia, în special în ceea ce priveşte libertatea religioasă pentru toate comunităţile religioase şi beneficierea pe deplin de drepturile de proprietate, protecţia minorităţilor, libertatea de expresie şi drepturile omului legate de populaţia de origine kurdă din sud-estul ţării; condamnă moartea tragică a ziaristului Hrant Dink, în ianuarie 2007, ceea ce demonstrează existenţa unui sentiment naţionalist crescând în anumite părţi ale societăţii turce, dar a fost încurajat de condamnarea fermă a acestei crime în întreaga ţară, inclusiv de către guvern, precum şi de arestarea rapidă a autorilor; încurajează guvernul turc să modifice articolul 301 din Codul penal turc, care limitează, în mod clar, libertatea de exprimare din mass-media;

89.   solicită Consiliului şi Comisiei, ca, în special în cadrul situaţiilor post-conflictuale, inclusiv în situaţiile în care violul femeilor şi al fetelor a fost folosit ca o armă de război şi în care violenţa împotriva femeilor este încă foarte răspândită, să aibă în vedere eforturile ţărilor partenere de a soluţiona cazurile anterioare de încălcare a drepturilor omului, ceea ce constituie o dovadă a angajamentului actual în această problemă;

90.   subliniază că, în timpul dialogurilor şi consultărilor privind drepturile omului, instituţiile UE ar trebui să-şi exprime toate preocupările legate de încălcările drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de cazurile de discriminare; subliniază importanţa unor astfel de dialoguri şi consultări atunci când încălcările sunt generalizate şi/sau sistematice şi recunoaşte că presiunea internaţională poate juca un rol important în prevenirea altor încălcări;

91.   constată, cu îngrijorare, faptul că participarea Parlamentului nu este atât de cuprinzătoare, pe cât ar trebui să fie în cadrul dialogurilor şi consultărilor privind drepturile omului, şi încurajează Consiliul şi Comisia să deschidă dialogurile în vederea participării sporite a deputaţilor în Parlamentul European;

Supravegherea generală a activităţilor Consiliului şi Comisiei, în special performanţele celor două preşedinţii

92.   salută cooperarea dintre Preşedinţia finlandeză şi cea austriacă în vederea unei abordări coerente a problemelor privind drepturile omului şi democraţia; aşteaptă cu interes ca Preşedinţia germană, cea portugheză şi cea slovenă să continue acest proces de colaborare;

93.   sprijină Consiliul şi Comisia în poziţia lor faţă de actualele încălcări ale drepturilor omului şi democraţiei în Birmania/Myanmar, precum şi angajamentele UE de a-şi atinge obiectivele declarate, şi anume instaurarea unui guvern civil legitim, ales în mod democratic, care respectă drepturile omului ale poporului său şi restabileşte relaţiile normale cu comunitatea internaţională; îndeamnă Comisia şi Consiliul să consolideze poziţia comună a UE prin adoptarea unor sancţiuni mai eficiente şi mai specifice, având în vedere faptul că situaţia din Birmania/Myanmar continuă să se deterioreze; încurajează Consiliul şi Comisia – în cadrul poziţiei comune privind Birmania/Myanmar – să se angajeze mai proactiv cu ţările Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud - Est (ASEAN) şi statele învecinate şi să le îndemne să-şi folosească influenţa în mod responsabil pentru a aduce schimbări pozitive; solicită o iniţiativă proactivă din partea UNHCR, care ar putea lua forma unei sesiuni speciale pe această temă; încurajează Consiliul şi Comisia să îndemne China, India şi alte ţări care continuă să furnizeze armament şi alte forme de ajutor juntei militare să înceteze acest lucru şi să se alăture eforturilor comunităţii internaţionale de îmbunătăţire a situaţiei din Birmania/Myanmar; ia act de eforturile făcute la nivelul Consiliului de Securitate al ONU, ca recunoaştere a crizei umanitare continue din această ţară; îndeamnă Consiliul şi Comisia să încerce să ajungă la un consens cu China, Rusia şi Africa de Sud în ceea ce priveşte o rezoluţie obligatorie, solicitând un dialog tripartit constructiv între Consiliul de stat pentru pace şi dezvoltare, Liga Naţională pentru Democraţie şi minorităţile etnice, precum şi eliberarea tuturor prizonierilor politici, inclusiv a lui Aung San Suu Kyi;

94.   îşi exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa oricăror rezultate pozitive în procesul de obţinere a eliberării sau de garantare a unui proces echitabil pentru cele cinci asistente medicale bulgare şi un medic palestinian, care au fost reţinuţi şi condamnaţi la moarte de către regimul libian pentru că au infectat în mod intenţionat copii cu virusul HIV, pe baza confesiunii obţinute prin tortură; constată că, în pofida eforturilor continue ale Comisiei de a rezolva această problemă prin dialog politic şi prin furnizarea de tratamente medicale copiilor infectaţi, regimul libian rămâne la fel de sfidător ca întotdeauna cu privire la acest caz şi continuă să dea declaraţii provocatoare mass-mediei; în această privinţă, îndeamnă Comisia să îşi revizuiască politica referitoare la Libia pentru a găsi o modalitate mai eficientă de rezolvare rapidă a acestei chestiuni şi pentru a pune capăt celor opt ani de agonie şi de încălcări flagrante ale drepturilor omului;

95.   regretă eşecul Consiliului şi al Comisiei de a convinge guvernul etiopian să-i elibereze imediat şi necondiţionat pe toţi deputaţii şi pe alţi prizonieri politici şi să-şi îndeplinească obligaţiile în ceea ce priveşte drepturile omului, principiile democratice şi statul de drept; reaminteşte că, de la misiunea europeană de observare a alegerilor din Etiopia din 2005, Parlamentul European a adoptat mai multe rezoluţii privind situaţia din Etiopia, şi în special cea mai recentă dintre acestea, adoptată la 16 noiembrie 2006(17);

96.   invită Consiliul şi Comisia să încurajeze şi să asiste susţină guvernul senegalez în eforturile sale în vederea pregătirii unui proces imediat şi corect al lui Hissène Habré, pentru a răspunde în faţa justiţiei la acuzaţiile privind încălcările în masă ale drepturilor omului

97.   recunoaşte consecinţele importante ale continuării războiului în Irak în ceea ce priveşte drepturile omului şi natura complexă a situaţiei politice fragile actuale; ia act de rapoartele şi rezoluţiile adoptate de Parlament referitor la Irak şi recomandările conţinute în acestea; îndeamnă Consiliul şi Comisia să evalueze în mod constant modalitatea prin care UE ar putea juca un rol mai constructiv în reinstaurarea stabilităţii în Irak; constată cu totală stupefacţie suspendarea provizorie de către ECHO a ajutorului umanitar pentru Irak, în ciuda situaţiei dezastruoase care afectează populaţia şi refugiaţii irakieni; salută, cu toate acestea, reluarea acordării acestui ajutor începând cu februarie 2007;

98.   salută faptul că Comisia a pus mai mult accentul pe problema traficului cu fiinţe umane în UE şi îndeamnă să se ia măsurile necesare pentru combaterea traficului cu fiinţe umane, în special femei şi copii; îndeamnă Comisia să ţină evidenţa statelor membre care nu au respectat convenţiile şi directivele împotriva acestui trafic, în special Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente(18); subliniază, de asemenea, că în lupta împotriva traficului cu fiinţe umane, ar trebui adoptată o abordare bazată pe drepturile omului pentru victimele acestui trafic; felicită Preşedinţia austriacă, în special pentru organizarea unui anumit număr de iniţiative împotriva traficului cu fiinţe umane, inclusiv o conferinţă a experţilor UE, în iunie 2006, privind punerea în aplicare a planului UE privind traficului cu fiinţe umane, şi ia act de concluziile şi recomandările rezultate în urma acestei reuniuni care a durat două zile;

99.   regretă faptul că Preşedinţia finlandeză nu a organizat o a patra reuniune a reţelei UE de puncte de contact în ceea ce priveşte persoanele responsabile pentru genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război, ceea ce reprezintă o modalitate foarte importantă de consolidare a cooperării între statele membre ale UE în cadrul anchetelor şi urmăririlor penale ale crimelor internaţionale, la nivel naţional; atrage atenţia asupra angajamentului formulat în concluziile Consiliului privind reţeaua UE de organizare a unei reuniuni în timpul fiecărei preşedinţii şi solicită punerea în aplicare eficientă a concluziilor reuniunilor precedente ale reţelei UE; solicită fiecărei preşedinţii ca acesta să devină un element standard în cadrul programului său;

100.   salută Comunicarea Comisiei intitulată "Către o strategie UE în domeniul drepturilor copilului" (COM(2006)0367); speră că, prin aceasta, Comisia oferă o bază solidă pentru politici mai eficiente şi mai cuprinzătoare, menite să protejeze drepturile fundamentale ale copilului; cu toate acestea, îşi exprimă îngrijorarea faţă de înmulţirea cazurilor de nerespectare a drepturilor copilului la nivel mondial;

101.   deplânge faptul că violenţele în Darfur continuă fără a fi controlate şi că guvernul sudanez nu a fost învinuit pentru eşecurile repetate de a respecta cererile internaţionale şi de a-şi proteja cetăţenii de violenţă; salută, în acelaşi timp, hotărârile de condamnare pronunţate recent de Curtea Penală Internaţională; regretă faptul că UE nu a luat mai multe măsuri unilaterale privind criza din Darfur şi nu a făcut mai multe eforturi pentru a convinge guvernul sudanez să accepte o forţă internaţională de menţinere a păcii; subliniază faptul că este nevoie de o presiune diplomatică permanentă pentru a arăta guvernului sudanez că angajamentele sale verbale trebuie urmate de eforturi depline şi susţinute pentru a pune capăt violenţelor din Darfur, iar comunitatea internaţională nu va mai accepta ca guvernul sudanez să-şi neglijeze angajamentele şi responsabilitatea de a-şi proteja cetăţenii; îndeamnă Consiliul să stabilească un plan pentru a impune sancţiuni specifice centrate asupra regimului Khartoum, după un calendar precis, în cazul în care acesta nu respectă cererile comunităţii internaţionale; îndeamnă UE să contribuie (şi să facă presiuni şi asupra altora să contribuie) la o forţă internaţională de menţinere a păcii şi la impunerea unei interdicţii de survolare a Darfurului şi să se asigure că Uniunea Africană are suficiente resurse şi dispune de suficient personal pentru îndeplinirea mandatului său; solicită ca UE să facă presiuni pentru o misiune a ONU de menţinere a păcii în Republica Ciad cu un mandat important de protecţie civilă; imploră statele membre, Consiliul şi Comisia să îşi asume responsabilitatea şi să acorde populaţiei din Darfur o protecţie eficientă împotriva unui dezastru umanitar;

102.   solicită adoptarea unui cod de conduită pentru personalului civil şi militar privind normele de comportament care trebuie respectate în timpul misiunilor umanitare sau de menţinere a păcii în zonele de conflict armat, care să includă sancţiuni în caz de nerespectare a acestor norme stricte de conduită, în special în ceea ce priveşte orice formă de violenţă pe criterii de sex;

103.   salută faptul că cinci state membre au numit ambasadori speciali pentru drepturile omului în vederea desfăşurării activităţilor de contact, în special în domeniul drepturilor omului, cu ţările terţe şi ia act de lucrările permanente în acest domeniu; solicită statelor membre să adopte aceeaşi măsură;

104.   solicită Comisiei şi Consiliului o evaluare a ţărilor care nu au adresat invitaţii permanente pentru toate mecanismele speciale, raportorii speciali şi reprezentanţii speciali ai ONU;

105.   salută folosirea noului instrument, şi anume lista cu "prizonierii/deţinuţii de interes major" referitoare la câteva ţări; reiterează cererea sa ca Consiliul să stabilească o listă comunitară cu "prizonierii/deţinuţii de interes major" pentru fiecare ţară terţă în care există probleme privind drepturile omului şi să prezinte această listă în cadrul reuniunilor consacrate dialogurilor politice; solicită Comisiei să informeze Parlamentul în legătură cu astfel de liste;

106.   salută faptul că Comisia şi Consiliul stabilesc şi actualizează acum în mod regulat listele cu "ţările ţintă" în ceea ce priveşte problemele specifice, în special lista cu ţările "oscilante", în ceea ce priveşte pedeapsa cu moartea, cu "ţările ţintă" în ceea ce priveşte tortura şi cu ţările în care situaţia apărătorilor drepturilor omului este deosebit de alarmantă;

107.   este surprins de faptul că Secretariatul Consiliului nu a aderat încă la deciziile Consiliului Afaceri Generale, din 12 decembrie 2005, privind adoptare dispoziţiei prin care documentele actualizate ale Consiliului privind drepturile omului în UE trebuie puse la dispoziţia tuturor instituţiilor UE(19); aşteaptă cu nerăbdare să primească versiunea actuală a acestor documente imediat ce este posibil;

108.   salută recunoaşterea de către Consiliu a faptului că Convenţia internaţională privind drepturile persoanelor cu handicap, nou adoptată, va permite UE să îşi îndrepte atenţia către protejarea şi promovarea drepturilor legate de handicap şi, în contextul acestei noi convenţii, solicită ca UE să monitorizeze mai eficient situaţia drepturilor persoanelor cu handicap din ţările terţe în vederea realizării unui raport privind principalele observaţii până în 2009-2010;

109.   insistă ca toate discuţiile cu ţările terţe, instrumentele, documentele şi rapoartele, inclusiv rapoartele anuale, privind drepturile omului şi democraţia să abordeze explicit problemele de discriminare, în special problemele referitoare la minorităţile etnice, libertăţile religioase, inclusiv practicile discriminatorii faţă de minorităţile religioase şi, în mod explicit, protecţia şi promovarea drepturilor minorităţilor etnice, drepturile omului privind femeile, drepturile copilului, drepturile popoarelor indigene, drepturile persoanelor cu handicap, în special persoane cu handicap mental şi ale persoanelor de orice orientare sexuală, implicând pe deplin organizaţiile lor, atât în cadrul UE, cât şi în ţările terţe, dacă este cazul;

110.   consideră că o politică activă de promovare a drepturilor omului nu poate fi restrânsă la cazurile care atrag cel mai mult atenţia publică; atrage atenţia asupra faptului că grave încălcări ale acestor drepturi, care scapă atenţiei publice, se produc în instituţii închise, pentru copii, bătrâni şi bolnavi, precum şi în închisori; subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană să monitorizeze, cu ajutorul experţilor, viaţa în aceste instituţii;

111.   solicită Consiliului să reevalueze procedura de stabilire a listelor cu grupurile politice şi să elaboreze o metodă clară de excludere de pe listă a grupurilor care merită acest lucru (având în vedere atitudinea, istoria şi practicile acestora);

112.   consideră că o politică comună privind controlul asupra exportului de arme care să fie clară, eficientă şi armonizată, bazată pe un Cod de conduită în materie de export de armament cu caracter obligatoriu, poate juca un rol decisiv în lupta împotriva terorismului, în prevenirea conflictelor, în menţinerea stabilităţii regionale şi în promovarea drepturilor omului şi invită Preşedinţia UE, Consiliul, Comisia şi statele membre să susţină în continuare un tratat internaţional privind comerţul cu arme;

113.   deplânge, astfel cum se menţionează în rezoluţia sa din 14 februarie 2007, eşecul Consiliului şi al preşedinţiilor UE de a respecta obligaţia de a informa permanent Parlamentul în legătură cu aspectele principale şi opţiunile fundamentale în domeniul PESC privind lucrările Comisiei temporare privind presupusa folosire a unor ţări europene de către CIA pentru transportarea şi deţinerea ilegală de prizonieri;

114.   subliniază faptul că, în această etapă, având în vedere că nu este posibil ca Uniunea Europeană să ofere Belarusului participarea deplină la politica de vecinătate, UE ar trebui să depună toate eforturile pentru a găsi modalitatea adecvată de prevenire a altor evoluţii antidemocratice şi încălcări ale drepturilor omului în această ţară, care este un vecin imediat al UE; invită, astfel, Consiliul şi Comisia să supravegheze îndeaproape situaţia din Belarus şi să îşi sporească sprijinul acordat activităţilor societăţii civile, ONG-urilor şi opoziţiei politice;

Programele de asistenţă externă ale Comisiei
Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului (IEDDO)

115.   salută faptul că Comisia şi Consiliul au fost de acord cu Parlamentul, la insistenţa acestuia din urmă, privind necesitatea creării unui instrument special de finanţare (IEDDO) în vederea promovării democraţiei şi a drepturilor omului, la nivel mondial;

116.   salută consultările conduse de Comisie cu ONG-urile şi societatea civilă referitoare la punerea în aplicare a noului IEDDO; solicită transparenţă completă în ceea ce priveşte modalitatea de cheltuire a fondurilor şi de selectare şi evaluare a proiectelor în cadrul acestui instrument;

117.   salută adoptarea, în cadrul IEDDO, a unei noi măsuri (printre alte măsuri ad-hoc introduse recent în cadrul acestui instrument) care face posibilă luarea de măsuri urgente pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului; invită Comisia să pună în aplicare această nouă măsură, în mod rapid şi eficient;

118.   constată că fondurile IEDDO folosite pentru misiunile de observare electorală ale UE din 2006 s-au ridicat la 23% din totalul fondurilor IEDDO folosite (35 176 103 EUR) şi că astfel de misiuni s-au desfăşurat în 13 ţări şi teritorii, inclusiv în provincia Aceh, în insulele Fiji şi în Republica Democrată Congo;

119.   constată că un mare procent (49%) din totalul fondurilor IEDDO pentru proiectele contractate în 2006 a revenit proiectelor tematice şi doar un mic procent (24%) micro-proiectelor puse în aplicare de delegaţiile comunitare; speră ca noul instrument financiar să permită Comisiei finanţarea acelor ONG-uri care joacă un rol-cheie în promovarea drepturilor omului şi a democraţiei în ţările lor, dar care nu sunt legal recunoscute de autorităţile din acele ţări;

120.   rămâne preocupat de faptul că povara administrativă asupra organizaţiilor din societatea civilă, în calitate de beneficiari ai finanţărilor trebuie să se diminueze, iar flexibilitatea distribuirii fondurilor să crească, permiţând o realocare a fondurilor, o alocare de fonduri mai mici organizaţiilor provenite din aceeaşi societate şi finanţarea ONG-urilor neînregistrate;

121.   recomandă Comisiei să elaboreze un proiect de orientări clare astfel încât potenţialii beneficiari ai finanţărilor să înţeleagă obiectivele şi criteriile determinante;

Programele de asistenţă în general

122.   salută faptul că Comisia a început să introducă, în mod sistematic, chestiunile legate de respectarea drepturilor omului, principiile democratice, statul de drept şi buna guvernare atunci când planifică reuniuni şi documente în cadrul elaborării de baze juridice pentru instrumente, strategii naţionale, programe indicative naţionale, programe sectoriale, proiecte şi evaluări individuale; salută faptul să funcţionarii care pregătesc proiecte sau programe au la dispoziţie orientări referitoare la introducerea sistematică a acestor aspecte;

123.   salută faptul că Comisia (DG EuropeAid) este pe punctul de a comanda un studiu privind integrarea în activităţile sale a unui anumit număr de domenii de guvernare precum democraţia, promovarea şi apărarea drepturilor omului, consolidarea statului de drept şi a administraţiei publice, consolidarea societăţii civile, reforma administraţiei publice, în special cea a luptei anticorupţie, descentralizarea şi formele locale de guvernare; sprijină lucrările Comisiei care constau în transformarea acestui studiu într-un instrument practic care să fie folosit pentru introducerea problemelor de guvernare în cooperarea comunitară pentru dezvoltare, în beneficiul gestionarilor de programe din cadrul delegaţiilor şi la nivelul cartierelor generale, precum şi în beneficiul consultanţilor implicaţi în elaborarea şi punerea în aplicare a programelor comunitare; aşteaptă cu nerăbdare să primească acest studiu, odată finalizat;

124.   salută faptul că Comisia este în curs de a elabora profiluri de guvernare pentru toate ţările ACP, în contextul celui de-al zecelea program al Fondului European de Dezvoltare; solicită totuşi un grad mai mare de transparenţă în procesul de dezvoltare a profilurilor de guvernare, ceea ce presupune consultarea reală şi eficace a tuturor părţilor implicate, inclusiv a partenerilor ACP şi a organizaţiilor societăţii civile; invită Comisia să includă, în secţiunea privind guvernarea socială, gradul de reuşită a guvernelor în procesul de furnizare a serviciilor sociale de bază către populaţiile lor;

125.   salută faptul că Instrumentul pentru cooperare economică şi ajutor pentru dezvoltare (ECDCI) a fost divizat în două, astfel încât ţările în curs de dezvoltare să fie acum separate de cele industrializate(20); rămâne totuşi, în continuare, îngrijorat de faptul că niciun instrument nu pare să acopere, în prezent, problema prevenirii conflictelor;

Punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului şi democraţia în acordurile externe

126.   reaminteşte rezoluţia sa susmenţionată din 14 februarie 2006 privind viitoarea politică UE referitoare la punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului în toate acordurile UE; constată, ca o primă reacţie, faptul că Comisia a schiţat mai multe măsuri de îmbunătăţire a aplicării clauzei, cum ar fi extinderea progresivă a comisiilor pentru drepturile omului în mai multe ţări terţe; atrage atenţia asupra faptului că, nici până în prezent, Consiliul nu a oferit un răspuns concret la rezoluţia mai sus menţionată, preferând aplicarea în continuarea a clauzei democratice în contextul mai general al politicii externe; salută faptul că şefilor delegaţiilor Comisiei în ţările terţe li se cere, ca parte din mandatul acestora, să pună accentul, în mod specific, pe drepturile omului; cu toate acestea, îşi exprimă îngrijorarea faţă de recenta propunere a Comisiei de a face, în cazul Indiei, o excepţie de la regula ca toate acordurile UE să includă o clauză privind drepturile omului şi democraţia, în contextul negocierilor pentru Acordul de Liber Schimb UE-India; consideră că o asemenea acţiune reprezintă un pas înapoi, care ar putea constitui un precedent îngrijorător pentru viitoarele negocieri privind acordurile comerciale; solicită astfel ca Comisia şi Consiliul să adopte o poziţie clară referitoare la propunerile detaliate, prevăzute în rezoluţia menţionată anterior din 14 februarie 2006; subliniază, în special, necesitatea introducerii unui mecanism de monitorizare, a unei evaluări periodice a respectării obligaţiilor privind drepturile omului şi a unui sistem gradual de sancţiuni pentru nerespectarea acestora, în vedere garantării unei aplicări corespunzătoare a clauzei privind drepturile omului şi democraţia, inclusă în acordurile încheiate de către UE cu ţările terţe;

127.   ia act de intenţia Comisiei de a elabora noi măsuri de îmbunătăţire a aplicării clauzei democratice, precum extinderea progresivă a comisiilor pentru drepturile omului pentru a include un număr mai mare de ţări terţe sau invitaţia adresată "şefilor delegaţiilor UE" din toată lumea de a pune un mai mare accent pe drepturile omului; observă, cu toate acestea, că este necesară prezentarea de către Comisie a unui plan politic strategic, împreună cu o iniţiativă legislativă specifică pentru reformarea substanţială a clauzei democratice, astfel cum a fost indicat de Parlamentul European, aceasta fiind o problemă strategică în cadrul abordării generale a chestiunii drepturilor omului de către Uniunea Europeană;

128.   atrage în special atenţia Consiliului şi Comisiei asupra necesităţii de a include sistematic o clauză privind drepturile omului în toate acordurile sectoriale de nouă generaţie, precum acordurile comerciale, pentru a încuraja promovarea, protecţia şi respectarea drepturilor omului, în cadrul obiectivelor acestor acorduri;

Abordarea integrată a drepturilor omului

129.   continuă să sprijine Consiliul în eforturile sale de a introduce sistematic drepturile omului şi democraţia în ansamblul lucrărilor UE, punând accentul în principal pe revizuirea regulată şi punerea în aplicare a unui ansamblu specific de orientări ale UE privind drepturile omului;

130.   atrage atenţia asupra faptului că numeroase politici interne, în special cele în materie de azil, imigrare şi antiterorism, au un impact major asupra respectării drepturilor omului în ţările terţe; consideră că trebuie depuse eforturi sporite pentru a se asigura că politicile interne în cauză respectă drepturile omului şi dreptul umanitar internaţional; îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de numărul ridicat de decese ale refugiaţilor în încercarea de a intra în statele membre; solicită mai multe opţiuni juridice pentru a obţine azil şi îndeamnă statele membre să ia în considerare încălcările drepturilor omului, ţinând cont de dreptul persoanelor care provin din ţări terţe de a primi azil într-un stat membru; ia act de faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele membre nu pot, în nicio circumstanţă, să returneze o persoană către un stat unde aceasta este supusă riscului de a fi torturată sau tratată inuman, cu cruzime sau în mod degradant;

131.   salută efortul permanent al Consiliului şi Comisiei în vederea consolidării coerenţei dintre politica UE în domeniul drepturilor omului şi celelalte politici internaţionale; consideră că, pentru ca UE să desfăşoare o politică credibilă în domeniul drepturilor omului, această coerenţă trebuie consolidată; consideră că este necesar ca, în viitor, Europa să vorbească cu o singură voce; aprobă tema centrală a Forumului UE privind drepturile omului, intitulat "Integrarea sistematică a drepturilor omului şi a democraţiei în politicile Uniunii Europene";

132.   invită Comisia să continue monitorizarea îndeaproape a acordării beneficiilor SGP+ (sistemul general de preferinţe) ţărilor care au avut probleme serioase în punerea în aplicare a celor opt convenţii a OIM privind standardele de bază din domeniul muncii, pe baza încălcării drepturilor civile şi politice sau a recurgerii la muncă în închisori; solicită Comisiei să dezvolte criterii pentru a defini momentul în care SGP+ trebuie retras din motive legate de drepturile omului;

133.   condamnă fără drept de apel orice formă de exploatare a copiilor, fie de natură sexuală, inclusiv pornografia cu minori şi turismul sexual, fie munca forţată, alături de orice altă formă de trafic uman; constată cu indignare lipsa oricărei diminuări a exploatării sexuale a copiilor, în special ca rezultat al utilizării internetului; consideră aceste fapte ca fiind infracţiuni grave care trebuie anchetate şi pedepsite;

134.   îndeamnă Comisia să continue promovarea responsabilităţii sociale a întreprinderilor în ceea ce priveşte societăţile europene şi locale; solicită Consiliului să trimită un raport Parlamentului referitor la orice informaţie provenită de la reprezentantul special al ONU pentru afaceri şi drepturile omului, domnul John Ruggie, prin care se precizează standardele de responsabilitate a întreprinderilor şi de răspundere a societăţilor transnaţionale şi a altor întreprinderi în domeniul drepturilor omului;

135.   salută concluziile Consiliului Afacerilor Generale din 13 noiembrie 2006 referitoare la egalitatea între sexe şi introducerea sistematică a dimensiunii întemeiate pe sex în gestionarea crizelor;

136.   recunoaşte că politica de imigrare a devenit o prioritate pe agenda politică europeană internă şi externă şi că, în textele sale, Uniunea a încercat să asocieze imigrarea cu dezvoltarea şi să se asigure că drepturile fundamentale ale imigranţilor sunt respectate; cu toate acestea, susţine că realitatea contrazice aceste texte; îşi exprimă preocuparea faţă de faptul că se încheie acorduri pentru readmisia imigranţilor ilegali cu ţări terţe care nu au mecanismele instituţionale şi juridice necesare pentru a face faţă readmisiei cetăţenilor lor şi pentru a le proteja drepturile; invită Consiliul şi Comisia să îl informeze cu privire la progresul înregistrat în acest domeniu de la publicarea, în 2005, a primului raport anual de monitorizare şi evaluare privind cooperarea cu ţările terţe pentru combaterea migrării ilegale; recomandă implicarea Parlamentului, încă din faza iniţială, în procesele de negociere şi încheiere a acordurilor de readmisie; subliniază faptul că orice politică de migrare trebuie să fie o politică comună şi, mai presus de toate, trebuie să fie mai degrabă preventivă decât punitivă;

137.   reiterează importanţa politicii interne a UE de promovare a aderării la dreptul internaţional în domeniul drepturilor omului şi necesitatea ca statele membre să legifereze într-un mod coerent, în special cu Convenţiile de la Geneva, Convenţia împotriva torturii, Convenţia referitoare la genocid şi Statutul de la Roma al CPI; salută progresele înregistrate în procesul de punere în aplicare a jurisdicţiei universale în anumite state membre; în scopul realizării unei mai mari coerenţe a politicilor interne şi externe, încurajează Consiliul, Comisia şi statele membre să includă lupta împotriva climatului de impunitate în cazul infracţiunilor internaţionale grave în procesul de dezvoltare a unui spaţiu comun de libertate, securitate şi justiţie al UE;

138.   solicită Comisiei, Consiliului şi statelor membre să includă sistematic, în cadrul discuţiilor privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale cu ţările terţe, problema persecuţiei sau discriminarea împotriva persoanelor pe baza orientărilor lor sexuale şi să ia măsuri progresive adecvate atunci când au loc încălcări similare ale drepturilor omului; le solicită să ia toate iniţiativele necesare la nivel internaţional pentru a pune capăt persecuţiilor pe baza orientării sexuale, precum şi în ceea ce priveşte dezincriminarea, cum ar fi adoptarea unei rezoluţii pe aceste teme de către organele ONU, şi decide să sponsorizeze şi să celebreze anual, la 17 mai, Ziua internaţională împotriva homofobiei,

Eficienţa intervenţiilor Parlamentului European în cazurile privind drepturile omului

139.   salută rolul important pe care l-a jucat Parlamentul în domeniul drepturilor omului şi în respectarea angajamentelor de ameliorare a drepturilor omului şi a democraţiei la nivel mondial, prin examinarea activităţilor altor instituţii şi, în special, prin acordarea premiului Sakharov;

140.   solicită Consiliului şi Comisiei să ia act de studiul realizat de Centrul interuniversitar european pentru drepturile omului şi democraţie, intitulat "Dincolo de activism: impactul rezoluţiilor şi a altor activităţi ale Parlamentului European în domeniul drepturilor omului, în afara Uniunii Europene", finalizat în octombrie 2006;

141.   salută activităţile Subcomisiei pentru drepturile omului, activităţi care includ rapoarte regulate realizate de Preşedinţie, de Comisie şi de Reprezentantul personal pentru drepturile omului, schimburi de opinii (îndeosebi cu raportorii speciali şi experţii independenţi ai ONU), numeroase audieri, mărturii ale experţilor şi studii; sugerează faptul că impactul lucrărilor acesteia ar putea fi consolidat printr-o asociere sistematică cu alte comisii, precum Comisia pentru dezvoltare, Comisia pentru comerţ internaţional, Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe şi Comisia pentru bugete;

142.   recunoaşte că Subcomisia pentru drepturile omului a continuat să se implice în evaluarea aplicării instrumentelor UE în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei, punând accentul pe orientările UE privind tortura, în determinarea Comisiei şi Consiliului să îşi asume răspunderea pentru acţiunile lor în acest domeniu, în stabilirea unui dialog permanent cu instituţiile internaţionale pe tema drepturilor omului, în oferirea unei baze de expertiză şi, în acelaşi timp, în a contribui la aspectele legate de drepturile omului şi democraţie, în urma întocmirii rapoartele Comisiei pentru afaceri externe, în proiectele de raport din proprie iniţiativă privind instrumentele specifice din domeniul drepturilor omului, în integrarea sistematică a problemelor legate de drepturile omului în cadrul organelor Parlamentului European (comisii şi delegaţii), în organizarea şi pregătirea procedurii de decernare a premiilor Sakharov, precum şi în punerea la dispoziţie a unei baze de dialog permanent cu reprezentanţii societăţii civile;

143.   subliniază importanţa cooperării consolidate cu membrii parlamentelor naţionale, în vederea coordonării monitorizării politicilor privind drepturile omului; consideră că Subcomisia pentru drepturile omului ar trebui să deschidă canalele de comunicare şi să organizeze întâlniri cu comisiile omologe din parlamentele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi ale ţărilor terţe;

144.   solicită Subcomisiei pentru drepturile omului să joace un rol mai constructiv în dezvoltarea unor criterii coerente şi transparente de selectare a problemelor urgente, pentru a se asigura că intervenţiile parlamentare au loc în timp util şi au un impact maxim; sugerează că dezbaterile şi momentul votului privind rezoluţiile urgente să fie reorganizate, astfel încât să poată participa şi Consiliul;

145.   recomandă ca delegaţiile Parlamentului să pună în aplicare în totalitate orientările în timpul vizitei lor în ţările terţe;

146.   recomandă traducerea rezoluţiilor şi a altor documente-cheie privind problemele legate de drepturile omului în limbile vorbite în ţările vizate;

147.   salută rolul activ jucat de Subcomisia pentru drepturile omului, Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru dezvoltare şi Preşedintele Parlamentului în confruntarea cu cazurile de nedreptate în lume, în special prin decernarea premiului Sakharov; consideră că obiectivul Parlamentului ar trebui să fie acela de a oferi mai mult decât o vizibilitate de moment şi de a răspunde mai bine aşteptărilor, cum ar fi, de exemplu, stabilirea unei legături sistematice cu foştii laureaţi şi acordarea unui sprijin durabil; consideră că Parlamentul European ar trebui să faciliteze stabilirea unei reţele a laureaţilor premiului Sakharov, cu întâlniri regulate organizate în Parlamentul European, în vederea asocierii laureaţilor premiului Sakharov cu activităţile Parlamentului European în domeniul drepturilor omului; regretă profund răspunsul primit din partea autorităţilor birmane şi cubaneze la cererea Parlamentului European de a primi acordul lor privind trimiterea unei delegaţii care să viziteze foştii laureaţi ai premiului Sakharov;

148.   solicită Subcomisiei pentru drepturile omului să confere mai multă vizibilitate audierilor publice prin îmbunătăţirea participării deputaţilor în Parlamentul European şi mediatizare; solicită subcomisiei să invite în continuare experţi eminenţi şi actori-cheie să participe la aceste audieri şi să aibă în vedere extinderea invitaţiilor la reprezentanţii ţărilor terţe şi şefii de misiuni UE; solicită subcomisiei să tragă concluzii practice la sfârşitul tuturor reuniunilor sale şi să facă schimburi de opinii, pentru a permite o monitorizare a angajamentelor şi informaţiilor obţinute, precum şi a opţiunilor politice elaborate;

149.   salută rezoluţiile Parlamentului, prin care se solicită închiderea centrului de detenţie de la Guantánamo Bay şi contribuţiile Parlamentului la creşterea vizibilităţii acestui centru şi aspectele legate de drepturile omului din acest caz; invită Consiliul şi Comisia să îndemne guvernul SUA să găsească un mecanism care să faciliteze punerea sub acuzare sau eliberarea deţinuţilor, în conformitate cu dreptul internaţional; salută faptul că, în mai 2006, Albania a devenit prima ţară care a primit cinci uiguri chinezi din Guantánamo, dar regretă că 13 uiguri chinezi a căror eliberare a fost aprobată de către guvernul Statelor Unite rămân în Guantánamo Bay întrucât guvernul Statelor Unite a ajuns la concluzia corectă că aceştia nu se pot întoarce în China de teama torturii; solicită Consiliului, Comisiei şi statelor membre să lucreze cu guvernul Statelor Unite pentru a facilita primirea tuturor celorlalte persoane care, conform Statelor Unite, nu prezintă nici o ameninţare pentru Statele Unite sau aliaţii acestora, dar care nu se pot întoarce în ţările lor de teama torturii; este îngrijorat de faptul că însăşi existenţa centrului de detenţie de la Guantánamo Bay continuă să trimită un semnal negativ cu privire la modul în care se desfăşoară lupta împotriva terorismului;

150.   consideră că eficacitatea lucrărilor Parlamentului în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei ar putea fi consolidată prin stabilirea de priorităţi pentru acţiunile sale, în special axându-le pe problemele în cazul cărora se poate ajunge la un acord politic extins; consideră că Subcomisia sa ar trebui să creeze grupuri mici de lucru pentru a monitoriza fiecare dintre orientările privind drepturile omului; consideră că competenţele oficiale existente ar putea fi mai bine utilizate pentru promovarea drepturilor omului, în special competenţele bugetare şi dreptul de a da un aviz conform;

151.  Readuce în atenţie Rezoluţia sa din 18 ianuarie 2007 privind abordarea integrată a egalităţii între femei şi bărbaţi în cadrul lucrărilor comisiilor(21); solicită comisiilor parlamentare să depună toate eforturile pentru a respecta echilibrul între bărbaţi şi femei în cadrul activităţilor lor (inclusiv în ceea ce priveşte componenţa delegaţiilor şi a vorbitorilor invitaţi) şi să aplice planurile de acţiune referitoare la acest subiect propuse de către membrii numiţi în cadrul fiecărei comisii ca responsabili cu abordarea integrată a egalităţii între bărbaţi şi femei;

152.   sugerează că diferite domenii politice ale PE ar putea fi mai bine interconectate, prin intermediul activităţii comisiilor responsabile cu drepturile omului, bugetul şi comerţul internaţional, astfel încât aspectele bugetare şi comerciale să fie mai bine integrate în definirea problemelor privind drepturile omului, în vederea unei soluţionări mai realiste şi a unei armonizări cu atribuţiile oficiale ale Parlamentului European;

153.   solicită Consiliului să invite, în mod sistematic, deputaţi în Parlamentul European să participe la reuniunile pregătitoare şi de informare, cum ar fi cele organizate cu ONG-urile şi la cele referitoare la dialogurile cu ţările terţe privind drepturile omului sau în subcomisiile pentru drepturile omului din cadrul politicii europene de vecinătate;

154.   consideră drept o prioritate să continue să lucreze în strânsă cooperare cu Organizaţia Naţiunilor Unite, în special cu UNHCR, precum şi cu reprezentanţii şi organele Consiliului Europei; consideră că este, de asemenea, foarte important să se stabilească relaţii de lucru mai strânse cu adunările parlamentare ACP, euro-mediteraneene (APEM) şi Euro-latin America (EUROLAT), în vederea asigurării schimbului de expertiză şi a coerenţei cu privire la activităţile din domeniul drepturilor omului şi democraţiei;

155.   recunoaşte lucrările Comisiei temporare privind presupusa folosire a unor ţări europene de către CIA pentru transportarea şi deţinerea ilegală de prizonieri şi raportul acestei comisii, adoptat la 14 februarie 2007(22); salută eforturile de a aduna informaţii, de a analiza alegaţiile şi de a stabili faptele respective şi de a conferi mai multă vizibilitate predării extraordinare şi folosirii unor state UE de către avioane CIA pentru transportarea victimelor, prin definirea lor ca o încălcare a drepturilor omului şi a dreptului internaţional; ia notă de critica, precum şi de recomandările, adresate Consiliului, Secretarului General/ Înaltul Reprezentant şi statelor membre; ia act de rolul comisiilor sale competente în ceea ce priveşte asigurarea unei monitorizări politice adecvate a raportului menţionat mai sus; solicită Uniunii şi statelor membre să colaboreze la toate nivelurile pentru a denunţa practica predării extraordinare, în prezent şi în viitor;

156.   salută adoptarea Rezoluţiei sale din 1 februarie 2007 privind situaţia drepturilor omului privind daliţii în India(23);

Resurse consacrate lucrărilor în domeniul drepturilor omului

157.   salută faptul că Comisia acordă acum o mai mare prioritate drepturilor omului în mandatul şefilor delegaţiilor comisiei susmenţionate în ţările terţe;

158.   salută faptul că, în procesul aflat în desfăşurare de reînnoire a mandatelor reprezentanţilor speciali ai UE, referinţa la drepturile omului a fost adăugată la toate mandatele;

159.   susţine punerea la dispoziţia tuturor reprezentanţilor speciali numiţi de Consiliu, de resurse umane sporite în domeniul drepturilor omului;

o
o   o

160.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ţărilor candidate, Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliului Europei, OSCE, guvernelor ţărilor şi teritoriilor menţionate în prezenta rezoluţie, precum şi birourilor principalelor ONG-uri de apărare a drepturilor omului cu sediul în UE.

(1) Documentul Consiliului 13522/1/2006. (2) Pentru toate textele de bază relevante, a se vedea tabelul din anexa III la raportul A6-0128/2007 al Comisiei pentru afaceri externe. (3) JO C 379, 7.12.1998, p. 265; JO C 262, 18.9.2001, p. 262; JO C 293, 28.11.2002, p. 88; JO C 271 E, 12.11.2003, p. 576. (4) JO C 311, 9.12.2005, p. 1. (5) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (6) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. JO L 209, 11.8.2005, p. 27. (7) JO C 291 E, 30.11.2006, p.409. (8) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107. (9) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0018. (10) Texte adoptate, P6_TA(2007)0008. (11) JO L 386, 29.12.2006, p.1. (12) JO L 53, 22.2.2007, p.1. (13) JO C 327, 23.12.2005, p. 4. (14) JO L 150, 18.6.2003, p. 67. (15) La 7 februarie 2007, Franţa, Italia, Letonia, Polonia şi Spania au semnat, însă nu au ratificat Protocolul nr. 13. (16) Au semnat dar nu au ratificat încă (în ianuarie 2007): Austria (2003), Belgia (2005), Cipru (2004), Finlanda (2003), Franţa (2005), Germania (2006), Italia (2003), Luxemburg (2005), Olanda (2005), Portugalia (2006) şi România (2007). Semnat şi ratificat: Republica Cehă, Danemarca, Polonia, Spania, Suedia, Regatul Unit, Malta, Estonia şi Slovenia. Prin urmare, până acum, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania şi Slovacia nici nu au semnat, nici nu au ratificat OPCAT. (17) Texte Adoptate, P6_TA(2006)0501. (18) JO L 261, 6.8.2004, p. 19. (19) Concluziile Consiliului din 12 decembrie 2005, 15293/1/05 REV 1, Anexă, p. 14. (20) Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de instituire a unui instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p.41) şi Regulamentul (CE) nr. 1934/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 de instituire a unui instrument financiar de cooperare cu ţări industrializate sau alte ţări sau teritorii cu venituri mari (JO L 29, 3.2.2007, p. 16). (21) Texte adoptate, P6_TA(2007)0010. (22) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0032. (23) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0016.

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind iniţiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea

P6_TA(2007)0166 B6-0164/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţia sa din 1 februarie 2007 privind iniţiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea(1),

–   având în vedere orientările privind politica UE faţă de ţările terţe cu privire la pedeapsa cu moartea, din 29 iunie 1998,

–   având în vedere declaraţia finală a celui de-al treilea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, organizat la Paris, între 1-3 februarie 2007,

–   având în vedere declaraţia privind abolirea pedepsei cu moartea, făcută la 19 decembrie 2006 de către preşedinţia UE în cadrul Adunării Generale a ONU şi care, iniţial, a fost semnată de 85 de ţări din toate zonele geografice,

–   având în vedere declaraţia citită de preşedinţia UE, în numele Uniunii Europene, cu ocazia celei de-a patra sesiuni a Consiliului ONU pentru drepturile omului, la 29 martie 2007,

–   având în vedere sprijinul public faţă de un asemenea moratoriu, exprimat de către Secretarul General al ONU cu ocazia vizitei sale recente la Roma,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât solicitarea unui moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea reprezintă un pas strategic spre abolirea pedepsei cu moartea în toate ţările,

B.   întrucât în rezoluţia sa din 1 februarie 2007 a invitat preşedinţia UE să prezinte de urgenţă o rezoluţie actualei Adunări Generale a ONU şi să informeze Parlamentul cu privire la rezultatele obţinute; întrucât, până în prezent, nicio rezoluţie nu a fost prezentată actualei Adunări Generale a ONU,

C.   întrucât declaraţia privind pedeapsa cu moartea, prezentată de Uniunea Europeană în cadrul Adunării Generale a ONU la 19 decembrie 2006, a obţinut până în prezent 88 de semnături ale unor state din toate zonele geografice,

1.   reiterează apelul adresat statelor membre ale UE să obţină sprijinul ţărilor terţe în favoarea declaraţiei;

2.   încurajează UE să profite de oportunităţile existente pentru a face mai multe în acest sens şi invită statele membre ale UE şi Uniunea Europeană să prezinte imediat, în cadrul actualei Adunări Generale a ONU, o rezoluţie privind un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea, încercând să obţină co-sponsorizarea unor ţări care aparţin altor continente;

3.   invită preşedinţia UE să încurajeze acele ţări care nu au semnat şi ratificat cel de-al doilea Protocol facultativ la Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, precum şi statele membre care nu au semnat Protocolul nr. 13 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind pedeapsa cu moartea, să facă acest lucru;

4.   aprobă fără rezerve declaraţia finală a celui de-al treilea Congres mondial şi intenţionează să îi dea curs, mai ales dezvoltând dimensiunea parlamentară a campaniei mondiale împotriva pedepsei cu moartea şi ridicând problema prin intermediul delegaţiilor sale interparlamentare şi prin participarea la Adunarea parlamentară mixtă ACP-UE şi la Adunarea parlamentară euro-mediteraneană;

5.   invită Consiliul şi Comisia să profite de orice ocazie pentru a sprijini formarea unor coaliţii regionale împotriva pedepsei cu moartea;

6.   invită toate instituţiile Uniunii Europene, împreună cu Consiliul Europei, să sprijine Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea, declarând, începând cu anul 2007, data de 10 octombrie ca fiind Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea, şi sprijină iniţiativa organizării unei conferinţe europene de amploare împotriva pedepsei cu moartea cu ocazia acestei zile; însărcinează Preşedintele său să reprezinte Parlamentul European la această conferinţă, împreună cu delegaţia pertinentă;

7.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, statelor membre ale UE, Secretarului General al ONU, Preşedintelui Adunării Generale a ONU şi statelor membre ale ONU.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0018.

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind homofobia în Europa

P6_TA(2007)0167 RC-B6-0167/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere instrumentele internaţionale care garantează drepturile omului şi libertăţile fundamentale şi care interzic discriminarea, în special Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO),

–   având în vedere articolele 6 şi 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi articolul 13 din Tratatul CE, prin care UE şi respectiv, Comunitatea Europeană precum şi statele sale membre se angajează să respecte drepturile omului şi libertăţile fundamentale şi care oferă, la nivel european, mijloace de luptă împotriva discriminării şi încălcării drepturilor omului,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21, care interzice discriminarea bazată pe orientare sexuală,

–   având în vedere acţiunile Comunităţii Europene de luptă împotriva homofobiei discriminării bazate pe orientare sexuală, în special Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(1) şi Decizia nr. 771/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 de instituire a Anului European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi (2007) – spre o societate justă(2),

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind homofobia, protecţia minorităţilor şi politicile de luptă împotriva discriminării, în special cele din 18 ianuarie 2006 privind homofobia în Europa(3), şi din 15 iunie 2006 privind intensificarea violenţei rasiste şi homofobe în Europa(4),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Parlamentul European a monitorizat o proliferare a discursurilor de incitare la ură îndreptate împotriva comunităţii de lesbiene, bisexuali şi transexuali (LGBT) în mai multe ţări europene,

B.   întrucât liderii politici şi religioşi, ale căror declaraţii şi acţiuni au un impact major asupra opiniei publice, deţin o responsabilitate importantă şi au o contribuţie pozitivă la crearea unui climat de toleranţă şi egalitate,

C.   întrucât prezenta rezoluţie, la fel ca rezoluţiile mai sus-menţionate, a plecat de la proliferarea discursurilor incitând la ură şi de alte evenimente îngrijorătoare, precum interdicţia impusă de autorităţile locale de a organiza marşuri ale homosexualilor şi în favoarea egalităţii, utilizarea de către liderii politici şi religioşi a unui limbaj incendiar sau ameninţător sau care incită la ură, şi incapacitatea poliţiei de a asigura protecţia adecvată împotriva manifestărilor violente din partea grupurilor homofobe, chiar şi la împrăştierea manifestaţiilor pacifiste,

D.   întrucât, în următoarele luni, în întreaga Europă şi în întreaga lume, sunt planificate manifestări ale homosexualilor şi în favoarea egalităţii, participanţii şi organizatorii urmând să se confrunte probabil cu violenţe fizice îndreptate împotriva lor, în pofida dreptului lor fundamental la libertatea de exprimare şi de întrunire, reamintit printre altele de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei,

E.   întrucât Matteo, un cetăţean italian, în vârstă de 16 ani, care locuia în Torino, s-a sinucis recent, lăsând în urmă două bileţele în care arăta ca motiv pentru gestul său, manevrele de intimidare la care era supus pe motive de orientare sexuală; întrucât unele organizaţii ale societăţii civile din Regatul Unit au semnalat o creştere a situaţiilor de hărţuire homofobă în instituţiile de învăţământ preuniversitar de pe teritoriul Regatului; întrucât, în Ţările de Jos, un homosexual a fost omorât în bătaie, doar din motive de orientare sexuală şi din cauza aspectului său fizic feminin,

F.   întrucât Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri finalizarea pachetului legislativ împotriva discriminării bazat pe articolul 13 din Tratatul CE şi solicită periodic Comisiei să propună o directivă privind interzicerea discriminării bazate pe orientare sexuală în toate domeniile,

G.   întrucât Parlamentul European, în rezoluţia sa mai sus-menţionată din 15 iunie 2006 şi-a exprimat deja îngrijorarea cu privire la situaţia din Europa şi, în special, din Polonia, condamnând prin aceasta declaraţiile de incitare la ură şi violenţă ale liderilor partidului Liga Familiilor Polone şi, în special, declaraţia vice prim-ministrului şi ministrului educaţiei,

H.   întrucât vice prim-ministrul şi ministrul educaţiei guvernului polonez anunţa, în luna martie 2007, elaborarea unui proiect de lege care pedepsea "propaganda homosexuală" în şcoli şi dădea exemple din conţinutul acestui proiect de lege care prevedea demiterea, amendarea sau pedepsirea cu închisoarea a directorilor de şcoli, a profesorilor şi a elevilor implicaţi în cazuri de "activism" în ceea ce priveşte drepturile LGBT în şcoli,

I.   întrucât ministrul adjunct al educaţiei din guvernul polonez a confirmat că administraţia are în curs de elaborare o astfel de lege şi a declarat că "profesorii care îşi dezvăluie homosexualitatea vor fi concediaţi de la locul de muncă"; întrucât membrii guvernului polonez au reacţionat diferit, lăsând din acest motiv neclară chestiunea legată de propunerea efectivă a legislaţiei,

J.   întrucât vice prim-ministrul şi ministrul educaţiei guvernului polonez şi-a exprimat dorinţa de a promova adoptarea unor legi similare la nivel european,

K.   întrucât legile propuse s-au bucurat de sprijinul prim-ministrului guvernului polonez, care a declarat că "promovarea unui mod de viaţă homosexual tinerilor în şcoli, ca alternativă la un mod de viaţă normal, este exagerată şi că acest tip de iniţiative în şcoli trebuie să înceteze" şi, în acest mod, a oferit o interpretare deformată a educaţiei şi toleranţei,

L.   întrucât ombudsmanul polonez pentru drepturile copiilor a anunţat că pregăteşte o listă de posturi pentru care homosexualii sunt nepotriviţi,

M.   întrucât, în iunie 2006, Parchetul General a dispus efectuarea unor controale privind finanţarea organizaţiilor LGBT, în conexiune cu unele'mişcări criminale", şi prezenţa lor în şcoli, cu scopul de a găsi urme de activităţi infracţionale, fără rezultat,

N.   întrucât, la 8 iunie 2006, guvernul polonez l-a eliberat din funcţie pe şeful Centrului pentru dezvoltarea cadrelor didactice şi a interzis distribuirea unui manual oficial al Consiliului Europei împotriva discriminării şi întrucât noul şef al Centrului a declarat, la 9 octombrie 2006, că "în şcoli nu trebuie să existe modele neadecvate, deoarece obiectivul şcolii este de a explica diferenţa dintre bine şi rău, frumos şi urât (…), de a explica că practicile homosexuale conduc la drame, deşertăciune şi degenerare",

O.   întrucât Terry Davis, Secretarul General al Consiliului Europei, a reacţionat la aceste evenimente declarând că "guvernul polonez este liber să decidă dacă doreşte să utilizeze materialele Consiliului Europei pentru educaţie în domeniul drepturilor omului, dar, chiar dacă materialul didactic este opţional, valorile şi principiile conţinute în acestea nu sunt" şi şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la "acceptarea de către guvern a anumitor politici care promovează homofobia … şi comportamentele homofobe",

P.   întrucât guvernul polonez a refuzat, de asemenea, finanţarea unor proiecte sponsorizate de organizaţiile LGBT în cadrul Programului european pentru tineret şi a ilustrat această decizie într-o scrisoare către respectivele organizaţii afirmând că "politica ministerului nu sprijină acţiuni care au ca scop promovarea comportamentului homosexual şi a acestei atitudini printre tineri ...[şi] rolul ministerului nu este de a sprijini cooperarea cu organizaţiile homosexuale",

Q.   întrucât pot fi luate în considerare şi mai multe evenimente pozitive, precum marşul homosexualilor de la Varşovia din iunie 2006, ampla demonstraţie pentru toleranţă şi democraţie care a avut loc la Varşovia în noiembrie 2006, după interzicerea unei demonstraţii pentru toleranţă la Poznan, marşul pentru protejarea drepturilor homosexualilor de la Cracovia din aprilie 2007, precum şi faptul că marşurile homosexuale nu mai sunt interzise în mod sistematic,

R.   întrucât Parlamentul European a solicitat Observatorului European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe să întreprindă o anchetă cu privire la climatul de intoleranţă rasială, xenofobă şi homofobă care începe să se manifeste în Polonia şi a solicitat Comisiei să verifice dacă acţiunile şi declaraţiile ministrului polonez al educaţiei sunt în conformitate cu articolul 6 din TUE, reamintind totodată sancţiunile prevăzute pentru încălcarea acestuia, solicitări la care nu s-a dat curs,

1.   subliniază faptul că Uniunea Europeană este, în primul rând, o comunitate de valori, dintre care cele mai preţioase sunt respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, democraţia şi statul de drept, egalitatea şi nediscriminarea;

2.   afirmă că instituţiile şi statele membre ale UE au datoria de a se asigura că drepturile omului pentru persoanele ce locuiesc în Europa sunt respectate, apărate şi promovate,astfel cum este prevăzut în CEDO, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 6 din TUE şi în Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(5) şi Directiva 2000/78/CE a Consiliului;

3.   îşi reiterează cererea adresată Comisiei de a garanta că discriminarea bazată pe orientare sexuală este interzisă în toate domeniile, prin finalizarea pachetului legislativ împotriva discriminării bazat pe articolul 13 din Tratatul CE, fără de care lesbienele, homosexualii, bisexualii şi alte persoane care se confruntă cu situaţiile discriminatoare vor continua să fie supuse riscului discriminării; solicită o dezincriminare la nivel mondial a homosexualităţii;

4.   va sărbători în fiecare an, la 17 mai, Ziua internaţională împotriva homofobiei;

5.   îndeamnă Comisia să accelereze revizuirea aplicării directivelor împotriva discriminării şi să iniţieze proceduri împotriva statelor membre în cazul în care acestea îşi încalcă obligaţiile derivate din dreptul comunitar;

6.   reaminteşte tuturor statelor membre că în temeiul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la libertatea de întrunire poate fi exercitat chiar şi atunci când opiniile celor care le exercită sunt provocatoare pentru opiniile majorităţii societăţii; în consecinţă, interzicerea discriminatorie a marşurilor homosexualilor, pe lângă faptul că nu oferă o protecţie adecvată participanţilor la acestea, contravine principiilor apărate de CEDO; invită toate autorităţile competente şi, în special, autorităţile locale, să autorizeze marşurile şi să ofere participanţilor o protecţie adecvată;

7.   condamnă afirmaţiile discriminatorii ale liderilor politici şi religioşi îndreptate împotriva homosexualilor, deoarece acestea alimentează ura şi violenţa, chiar dacă, ulterior, sunt retrase, şi solicită conducerilor respectivelor organizaţii să le condamne;

8.   invită din nou statele membre să propună legi pentru a pune capăt discriminării cu care se confruntă cuplurile de acelaşi sex şi solicită Comisiei să facă propuneri pentru a asigura că principiul recunoaşterii reciproce se aplică şi în acest domeniu, pentru a garanta libera circulaţie a tuturor persoanelor, fără discriminare, pe teritoriul Uniunii Europene;

9.   îşi exprimă susţinerea şi sentimentul de solidaritate faţă de militanţii pentru drepturile fundamentale şi apărătorii egalităţii de drepturi pentru membrii comunităţii LGBT ;

10.   îndeamnă autorităţile poloneze competente să se abţină de la a propune sau adopta o lege precum cea descrisă de vice prim-ministrul şi ministru al educaţiei polonez, sau de la a pune în aplicare măsuri de intimidare împotriva organizaţiilor LGBT;

11.   solicită autorităţilor poloneze competente să condamne public şi să adopte măsuri împotriva declaraţiilor făcute de unii lideri publici, care incită la discriminare şi ură bazate pe orientare sexuală; consideră că orice altă atitudine ar constitui o încălcare a articolului 6 din TUE;

12.   solicită autorităţilor poloneze să faciliteze punerea în aplicare a Anului 2007 al egalităţii de şanse, iar Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare a acestui An, în special a clauzei conform căreia finanţarea depinde de luarea în considerare, în mod egal, a tuturor motivelor de discriminare în cadrul programelor naţionale;

13.   solicită Conferinţei preşedinţilor să autorizeze trimiterea unei delegaţii în Polonia într-o misiune de informare, cu scopul de a obţine o imagine mai clară a situaţiei şi de a se angaja într-un dialog cu toate părţile interesate;

14.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, şi statelor candidate, precum şi Consiliului Europei.

(1) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (2) JO L 146, 31.5.2006, p. 1. (3) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 179. (4) Texte adoptate, P6_TA(2006)0273. (5) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind finanţele publice în UEM 2006 (2007/2004(INI))

P6_TA(2007)0168 A6-0076/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Finanţele publice în UEM 2006 – primul an al Pactului de stabilitate şi de creştere revizuit" (COM(2006)0304),

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Stockholm din 23-24 martie 2001, prin care se solicită o revizuire periodică a viabilităţii pe termen lung a finanţelor publice, inclusiv a dificultăţilor pe care le va crea evoluţia demografică,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind viabilitatea pe termen lung a finanţelor publice în UE (COM(2006)0574),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1056/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv(1),

–   având în vedere Raportul Comisiei cu privire la convergenţă din decembrie 2006 (COM(2006)0762),

–   având în vedere recomandările Comisiei privind programele de stabilitate şi convergenţă ale statelor membre pentru perioada 2006-2007,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 22 şi 23 martie 2005 privind revizuirea Pactului de stabilitate şi de creştere,

–   având în vedere Comunicările Comisiei referitoare la cel de-al doilea raport privind pregătirile practice pentru viitoarea extindere a zonei euro (COM(2005)0545) şi Declaraţia anuală privind zona euro din 2006 (COM(2006)0392),

–   având în vedere Rezoluţiile sale din 1 iunie 2006 privind extinderea zonei euro(2) şi din 14 noiembrie 2006 privind raportul anual pe 2006 al zonei euro(3),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0076/2007),

A.   întrucât statele membre trebuie să îşi menţină deficitul bugetar la sub 3 % din PIB, în conformitate cu dispoziţiile care stau la baza monedei unice, şi întrucât această cerinţă a fost sistematic încălcată; întrucât, ori de câte ori deficitul bugetar este mai mare de 3%, această depăşire poate fi judecată mai favorabil dacă este combinată cu o creştere economică ridicată şi cu o rată a datoriei în scădere (cu excepţia veniturilor din privatizări), aducând, de asemenea, deficitul anual la sub 3% pe termen mediu,

B.   întrucât, prin avertizările sale recente referitoare la problema deficitului, OCDE invită statele membre să îşi concentreze eforturile în direcţia realizării de reforme pentru consolidarea progresului economic prin restabilirea folosirea refacerii economice pentru reducerea deficitului bugetar şi prin creşterea competitivităţii pieţelor muncii,

C.   întrucât rata medie a datoriei în zona euro a fost de 70,6% în 2005 şi de aproximativ 69,4% în 2006 şi se estimează că va scădea la 68% în 2007; întrucât diferenţa dintre cea mai scăzută şi cea mai ridicată rată a datoriei a depăşit 100 puncte procentuale din PIB atât în 2005, cât şi în 2006, şi se aşteaptă menţinerea aceleiaşi diferenţe şi în 2007; întrucât aceste cifre continuă să fie mult mai ridicate decât valoarea de referinţă de 60% a ponderii datoriei interne în PIB, unul din cei doi piloni ai Pactului de stabilitate şi de creştere (PSC),

D.   întrucât rata medie a deficitului pentru zona euro a fost de -2,6 % în 2005 şi de aproximativ -2,0% în 2006 şi se estimează că aceasta va scădea la -1,5% în 2007; întrucât coeficientul de variaţie a ratei deficitului s-a apropiat de 9 puncte procentuale în 2005 şi în 2006 şi se estimează că va scădea la aproximativ 7 puncte procentuale în 2007,

E.   întrucât rata medie de creştere a PIB în zona euro a fost de 1,4 % în 2005, de aproximativ 2,8% în 2006 şi se estimează că va fi de 2,1 % în 2007; întrucât coeficientul de variaţie a ratei de creştere în 2005 şi în 2006 a fost de aproximativ 5 puncte procentuale şi se estimează că va rămâne la aproximativ 5 puncte procentuale în 2007; întrucât aceste rate de creştere sunt în mod evident mai mici decât cele din alte zone ale lumii,

F.   întrucât rata medie a şomajului în zona euro a fost de 8,6 % (12 600 000) în 2005 şi a scăzut la 8,1 % (11 900 000) în 2006; întrucât se estimează că rata şomajului va scădea la 7,7 % (11 500 000) în 2007 şi întrucât scăderea prognozată arată că reducerea deficitului intensifică activitatea economică şi reduce şomajul,

G.   întrucât cheltuielile legate de îmbătrânirea populaţiei se estimează că vor creşte cu 4% din PIB până în anul 2050; întrucât, în unele state membre, cheltuielile publice legate de îmbătrânirea populaţiei vor creşte, prin urmare, cu 5% până la 13% din PIB, ceea ce va induce o presiune enormă asupra viabilităţii finanţelor publice ale acestor state, în timp ce creşterea se estimează că va scădea de la 2,4 % în perioada 2004-2010 la 1,9 % în perioada 2011-2030 şi apoi la numai 1,2 % în perioada 2031-2050; întrucât reducerea creşterii economice şi creşterea nivelului de cheltuieli legate de îmbătrânirea populaţiei pot pune în pericol bunăstarea economică şi socială a cetăţenilor europeni şi coeziunea socială a societăţilor noastre şi pot induce o presiune de dezintegrare la nivelul instituţiilor europene şi al politicilor comune,

H.   întrucât Comisia şi BCE evaluează bienal modul în care toate statele membre care beneficiază de derogare îndeplinesc criteriile de la Maastricht pentru adoptarea monedei euro,

Bilanţul PSC revizuit

1.   reaminteşte că obiectivul principal al PSC este acela de a asigura poziţii bugetare care sunt aproape de sold sau în excedent bugetar pe termen mediu şi durabilitatea şi stabilitatea finanţelor publice, ceea ce este esenţial din perspectiva viitoarelor provocări de natură demografică;

2.   salută faptul că o bună parte dintre statele membre au depus un efort considerabil în încercarea de a-şi îndeplini obligaţiile cu privire la PSC; subliniază totuşi că este încă prea devreme pentru o evaluare a rezultatelor obţinute în urma intrării în vigoare a revizuirii PSC;

3.   împărtăşeşte îngrijorarea Comisiei privind implementarea componentei preventive a PSC, în special în ceea ce priveşte acele state membre care nu au reuşit încă să-şi echilibreze finanţele publice;

4.   se teme că forma revizuită a PSC, în special componenta sa de corecţie, dacă nu este aplicată în mod riguros, atrage riscul unor deficite publice ridicate şi persistente, ceea ce ar putea constitui o ameninţare serioasă la adresa echilibrului finanţelor publice şi a gradului de ocupare a forţei de muncă;

5.   subliniază faptul că poziţia statelor membre faţă de PSC revizuit va fi, în final, decisivă pentru succesul sau eşecul PSC; avertizează asupra faptului că o eventuală viitoare revizuire ar avea puţine şanse de a fi acceptată de către public sau de către actorii economici;

6.   este îngrijorat de faptul că diferiţii coeficienţi de variaţie între statele membre în ceea ce priveşte deficitul, datoria şi creşterea se pot accentua, ceea ce ar conduce la subminarea monedei unice, stoparea creşterii economice şi reducerea perspectivelor de ocupare a forţei de muncă; încurajează statele membre să pună în aplicare politici economice coordonate menite să diminueze diferenţele constatate şi să conducă la o convergenţă sporită în direcţia unor niveluri mai scăzute ale deficitului şi datoriei şi către o creştere mai mare;

7.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la ritmul scăzut de reducere a datoriei publice în anumite state membre; se opune procedurilor fără finalitate sau rezultat şi, prin urmare, îndeamnă Consiliul şi Comisia să acţioneze în mod rapid şi decisiv; sugerează să se menţină credibilitatea procedurii deficitului excesiv şi un standard unic pentru evaluarea statelor membre;

8.   se întreabă în ce măsură creşterea europeană ar putea fi ciclică şi atrage atenţia asupra necesităţii de a se majora potenţialul de creştere al Uniunii Europene ca mijloc de a crea locuri de muncă; reaminteşte statelor membre că o creştere economică sporită şi un nivel mai ridicat de ocupare a forţei de muncă pot conduce la o creştere semnificativă a veniturilor din impozite, ceea ce ar reduce riscul unui deficit excesiv şi ar permite diminuarea substanţială a nivelului datoriei publice;

9.   subliniază că nerespectarea PSC poate, în final, submina politica monetară comună şi accentua presiunea pentru creşterea ratelor dobânzii; subliniază faptul că existenţa unei Bănci Centrale Europene independente este esenţială pentru menţinerea stabilităţii preţurilor, creându-se astfel condiţii pentru politicile economice care să contribuie la atingerea unor niveluri ridicate de creştere economică şi de ocupare a forţei de muncă;

10.   consideră, prin urmare, că este necesar ca statele membre să îşi adapteze de urgenţă politicile fiscale la cerinţele politicii economice şi monetare comune, în vederea creşterii nivelului de bunăstare a cetăţenilor europeni şi că ar trebui aplicate un calendar şi un cadru bugetar comune pentru toate statele membre;

11.   salută faptul că PSC revizuit permite realizarea programelor de reformă cu termene realiste şi obiective bugetare pe termen mediu;

12.   recunoaşte că existenţa unor programe de reformă adaptate nevoilor statelor membre ar permite o mai bună aplicare a componentei preventive a PSC;

13.   regretă faptul că statele membre nu valorifică suficient situaţia lor economică pozitivă pentru a pune în aplicare reforme structurale semnificative care ar spori eficienţa pieţelor de bunuri, servicii, forţă de muncă şi capital şi care ar asigura, pe termen lung, consolidarea fiscală, creşterea economică şi un nivel mai ridicat de ocupare a forţei de muncă;

Provocări viitoare

14.   reaminteşte că PSC este principalul şi cel mai puternic instrument pentru coordonarea politicilor economice în cadrul Uniunii Europene; subliniază faptul că, atât timp cât PSC este aplicat în mod coerent şi hotărât, politicile economice vor continua să conducă spre o mai mare creştere economică şi un nivel mai ridicat de ocupare a forţei de muncă;

15.   este îngrijorat de previziunile Comisiei care indică o creştere dramatică a nivelului cheltuielilor legate de îmbătrânirea populaţiei, în condiţiile în care previziunile de creştere pe termen lung indică un declin al acesteia, ceea ce va crea, în mod inevitabil, o presiune enormă asupra viabilităţii finanţelor publice ale statelor membre;

16.   este îngrijorat de faptul că şase state membre sunt considerate ca fiind expuse unui risc important în ceea ce priveşte viabilitatea pe termen lung a finanţelor lor publice ca urmare a impactului bugetar al îmbătrânirii populaţiei, în vreme ce se consideră că alte zece state membre se confruntă cu un risc mediu şi doar nouă state membre cu un risc scăzut;

17.   solicită în mod insistent soluţionarea acestei provocări majore de natură bugetară în cadrul UE; reaminteşte faptul că reducerea datoriei publice ar trebui accelerată în perioadele de creştere economică, evitându-se măsurile prociclice şi aplicându-se reforme structurale şi fiscale în vederea îmbunătăţirii rezultatelor economice ale statelor membre; încurajează statele membre să profite de actuala relansare a economiei pentru a efectua reformele necesare în piaţa forţei de muncă şi în sectorul serviciilor şi pentru a reduce sarcina administrativă care apasă pe întreprinderi; consideră că este încă loc - şi este şi nevoie - de o mai puternică accelerare a activităţii de investiţii şi solicită aşadar reforme structurale şi măsuri suplimentare capabile să îmbunătăţească în mod durabil climatul investiţional şi să stimuleze investiţiile;

18.   solicită reorientarea cheltuielilor publice către acumularea de capital fizic şi uman şi înspre crearea de parteneriate public-privat în domenii cum ar fi inovarea, energiile regenerabile, educaţia şi formarea profesională, cercetarea, tehnologiile informaţiei, reţelele de telecomunicaţii şi de transport;

19.   salută faptul că previziunile făcute de statele membre pentru 2007 şi 2008 au inclus reducerea deficitului cu 0,5% din PIB prevăzută de PSC revizuit; împărtăşeşte îngrijorarea Comisiei cu privire la faptul că ajustarea structurală anuală medie în 2006 nu atinge acest nivel; este convins că, având în vedere perspectivele economice favorabile, există posibilitatea ca ajustarea structurală să depăşească, în majoritatea statelor membre, valoarea de 0,5 % recomandată;

20.   îndeamnă statele membre să evite previziunile bugetare lipsite de fundament, precum şi măsurile excepţionale şi temporare şi contabilitatea creativă; recomandă Consiliului să se asigure că statele membre care înregistrează o datorie publică ce nu poate fi susţinută declară orice datorie publică nouă fie neconstituţională, fie ilegală până în 2015, aplicând astfel cele mai bune practici din anumite state membre şi regiuni ale UE; recomandă Comisiei să elaboreze un studiu asupra celor mai bune practici cu privire la organizarea statistică a raportării datelor fiscale şi la contabilitatea activelor şi pasivelor publice din statele membre;

21.   salută recentele acorduri ale Eurogrupului de a dezbate împreună previziunile bugetare pentru a stabili ex ante strategia fiscală adecvată pentru exerciţiul financiar ulterior şi este convins că, în cadrul Parlamentului European împreună cu reprezentanţii parlamentelor naţionale, ar trebui să se desfăşoare o dezbatere publică privind aceste previziuni;

22.   recomandă să se studieze oportunitatea stabilirii unui calendar uniform al procedurilor bugetare pe tot teritoriul Uniunii Europene, concomitent cu prelungirea planificării bugetare peste actualul interval de un an; consideră că planificarea bugetară a statelor membre trebuie să se bazeze pe ipoteze uniforme cu privire la principalii parametri economici care ar urma să fie stabiliţi şi evaluaţi de o manieră uniformă pe tot cuprinsul Uniunii Europene;

23.   solicită statelor membre să prezinte Comisiei date statistice de înaltă calitate pentru a permite compararea deficitului public şi a datoriei publice; încurajează Comisia să verifice cu stricteţe calitatea datelor statistice transmise de către statele membre; solicită insistent Comisiei să ia orice măsură necesară, inclusiv măsuri de penalizare, pentru a se asigura că statele membre furnizează date statistice de înaltă calitate, fiabile, uniforme şi comparabile, care includ toate elementele de pasiv prezente şi viitoare (precum pensiile şi cheltuielile de sănătate); invită Comisia să-şi finalizeze munca rapid;

24.   este de acord cu Comisia în ceea ce priveşte faptul că existenţa unor instituţii independente şi a unor reguli specifice privind echilibrul bugetar poate avea o influenţă pozitivă asupra obiectivelor pe termen mediu ale statelor membre şi asupra stabilităţii pe termen lung a echilibrului finanţelor publice;

25.   observă că, în ultimul raport cu privire la convergenţă din decembrie 2006, Comisia consideră că majoritatea statelor evaluate au făcut progrese, dar că, în prezent, nici unul nu întruneşte condiţiile necesare pentru adoptarea monedei euro;

26.   reaminteşte că criteriile de la Maastricht, în raport cu care Comisia îşi efectuează evaluarea, trebuie aplicate în mod unitar, adică, în situaţii deosebite, neîngreunând intrarea statelor membre în zona euro, dar nici interpretând criteriile de o manieră indulgentă;

27.   încurajează Comisia să studieze avantajele înfiinţării unor organisme naţionale independente care să stabilească nivelul anual al deficitului în concordanţă cu obiectivul pe termen mediu de a elabora un buget echilibrat;

28.   salută eforturile Consiliului şi ale Comisiei de a îmbunătăţi organizarea statistică a raportării datelor fiscale, recomandând statelor membre aplicarea unor standarde unitare la nivelul UE în ceea ce priveşte institutele de statistică, care să includă principii de independenţă profesională, confidenţialitatea, fiabilitatea şi pertinenţa datelor şi dotarea institutelor de statistică cu resursele adecvate, precum şi sporirea drepturilor de monitorizare ale Comisiei;

29.   consideră că sunt posibile îmbunătăţiri în ceea ce priveşte contabilitatea activelor publice şi a pasivelor implicite, în sensul sporirii transparenţei şi comparabilităţii şi al furnizării unei baze mai solide pentru luarea deciziilor; consideră că ar fi necesară o iniţiativă a Comisiei în acest domeniu;

30.   deplânge lipsa de coordonare a politicilor din zona euro, atrage atenţia asupra divergenţelor de politică fiscală dintre statele membre din zona euro şi îşi exprimă îngrijorarea cu privire la potenţialele efecte antagoniste ale acestei lipse de coordonare; încurajează studierea în continuare a diferitelor tipuri şi măsuri de reformă macroeconomică şi structurală şi a modului în care acestea interacţionează şi se influenţează reciproc în diferite faze ale ciclului economic, în vederea identificării celor mai bune mijloace de consolidare a finanţelor publice, concomitent cu realizarea Strategiei de la Lisabona;

o
o   o

31.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 174, 7.7.2005, p. 5. (2) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 249. (3) Texte adoptate, P6_TA(2006)0485.

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind represiunea recentă a manifestărilor în Rusia

P6_TA(2007)0169 RC-B6-0172/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere obiectivele de consolidare a democraţiei şi a libertăţilor politice în Federaţia Rusă, prevăzute în Acordul de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă parte (APC)(1), care a intrat în vigoare în 1997 şi expiră în 2007,

–   având în vedere dialogul privind drepturile omului dintre UE şi Rusia,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Rusia, în special Rezoluţia sa din 25 octombrie 2006 privind relaţiile dintre UE şi Rusia după asasinarea ziaristei ruse Anna Politkovskaya(2) şi Rezoluţia sa din 13 decembrie 2006 privind relaţiile dintre UE şi Rusia(3),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât membrii opoziţiei ruse au manifestat în Piaţa Puşkin din Moscova la 14 aprilie 2007; întrucât aşa-numitul marş al opozanţilor a fost organizat de mişcarea Cealaltă Rusie, un grup care reuneşte mai multe mişcări cu convingeri politice diferite,

B.   întrucât, la câteva minute după începerea marşului, cei 2 000 de protestatari au fost încercuiţi de forţele de securitate, de peste patru ori mai numeroase, care au dispersat rapid activiştii, bătându-i şi reţinându-i pentru perioade scurte de timp pe cei care încercau să străpungă liniile de control al manifestaţiei,

C.   întrucât printre persoanele reţinute s-au aflat liderul Frontului Civic Unit, Garry Kimovič Kasparov, fostul campion de şah, şi Maria Gaidar, fiica primului prim-ministru reformist post-sovietic al Rusiei; întrucât fostul prim-ministru, Mikhail Mikhailovitch Kasyanov, a evitat arestarea doar pentru că gărzile sale de corp l-au ajutat să scape; întrucât mulţi ziarişti, printre care şi corespondentul ARD, Stephan Stuchlik, care a încercat să surprindă evenimentele şi să le facă cunoscute Occidentului, au fost bătuţi şi arestaţi,

D.   întrucât, la 15 aprilie 2007, un alt protest, deşi mai mic, organizat de aceeaşi grupare în Sankt Petersburg a fost împrăştiat în mod asemănător, deşi Garry Kimovič Kasparov a fost reţinut înainte măcar ca protestul să fi început, iar câţiva demonstranţi au fost arestaţi prevenitv, în drum spre manifestaţie,

E.   întrucât Vladimir Petrovich Lukin, ombudsmanul rus pentru drepturile omului, a afirmat că, în opinia lui, poliţia din ambele oraşe şi-a depăşit competenţele şi întrucât Valentina Ivanovna Matviyenko, guvernator al oraşului Sankt Petersburg, a dispus efectuarea unei anchete privind încălcările drepturilor omului cu ocazia manifestaţiei din Sankt Petersburg,

F.   întrucât, în pragul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, autorităţile ruse sporesc presiunea asupra grupurilor de opoziţie şi a organizaţiilor neguvernamentale pentru ca acestea să se abţină de la orice activităţi îndreptate împotriva preşedintelui şi a guvernului şi împiedicând mass-media să relateze despre orice astfel de activităţi,

G.   întrucât în Rusia democraţia a slăbit, în special din cauza aducerii sub control guvernamental a tuturor posturilor importante de televiziune şi de radio, a răspândirii autocenzurii în presa scrisă, a noilor restricţii asupra dreptului de a organiza demonstraţii publice şi înrăutăţirii climatului pentru ONG-uri,

H.   întrucât dreptul de întrunire constituie un element fundamental al principiilor democratice şi a standardelor din domeniul drepturilor omului, pe care Rusia s-a angajat să le respecte, angajament exprimat în repetate rânduri; întrucât respectivele principii şi valori reprezintă, de asemenea, baza pentru parteneriatul strategic dintre UE şi Rusia,

I.   întrucât, în calitate de membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi al Consiliului Europei, Federaţia Rusă s-a angajat să respecte libertatea de exprimare şi de întrunire; întrucât respectarea principiilor respective este deosebit de importantă în contextul viitoarelor alegeri din Rusia,

1.   condamnă ferm utilizarea excesivă a forţei de către forţele ruseşti de intervenţie în timpul demonstraţiilor paşnice de la sfârşitul săptămânii trecute de la Moscova şi Sankt Petersburg şi invită autorităţile ruse să se conformeze obligaţiilor lor internaţionale şi să respecte libertatea de exprimare şi de întrunire;

2.   condamnă, în special, acţiunile represive utilizate de forţele de securitate împotriva ziariştilor care îşi îndeplineau atribuţiile profesionale; consideră inacceptabile aceste atacuri asupra mass-media;

3.   solicită autorităţilor ruse să dispună efectuarea unei anchete privind încălcările drepturilor omului în timpul ambelor manifestaţii, precum şi să identifice şi să aducă în faţa justiţiei persoanele responsabile de aceste încălcări;

4.   încurajează Duma de Stat din Rusia să instituie un grup de lucru pentru a investiga motivul pentru care s-a utilizat forţa împotriva demonstranţilor paşnici;

5.   îndeamnă Comisia şi Consiliul să exprime clar preocupările respective în contactele lor cu guvernul rus, în special în cadrul următoarei Reuniuni la nivel înalt UE-Rusia, care va avea loc la 18 mai 2007 la Samara;

6.   solicită conducerii ruse să depună toate eforturile pentru a evita repetarea unor astfel de evenimente regretabile, în special înaintea următoarelor alegeri prezidenţiale şi parlamentare, şi să dea tuturor partidelor şi mişcărilor politice ocazia să participe la procesul democratic; invită Comisia Centrală Electorală şi sistemul judiciar rus să fie vigilent, obiectiv şi imparţial la monitorizarea campaniei şi a procedurilor electorale;

7.   este profund marcat de utilizarea repetată a forţei excesive de către autorităţile ruse împotriva activiştilor din opoziţie, care ridică semne serioase de întrebare cu privire la situaţia democraţiei şi a respectării drepturilor omului în Federaţia Rusă;

8.   îşi reiterează solicitarea de a se intensifica dialogul privind drepturile omului dintre UE şi Rusia, astfel încât să devină mai eficient şi mai orientat pe rezultate, cu deplina implicare a Parlamentului European la toate nivelurile, în vederea consolidării acelui element în noul APC care urmează să fie negociat în curând;

9.   subliniază faptul că, pentru a se înregistra un progres vizibil în ceea ce priveşte situaţia democraţiei în Rusia, politica comună a UE şi relaţiile bilaterale ale statelor membre cu Rusia ar trebui să se conducă după principii stabilite de comun acord şi poziţii comune;

10.   solicită autorităţilor ruse să respecte în totalitate, pe parcursul preparativelor pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale, standardele şi principiile democratice stabilite de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi de Consiliul Europei; solicită Consiliului Europei să efectueze anchete privind încălcările drepturilor omului care au avut loc la manifestaţiile de la Moscova şi Sankt Petersburg;

11.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei, precum şi Guvernului şi Parlamentului Federaţiei Ruse.

(1) JO L 327, 28.11.1997, p. 1. (2) Texte adoptate, P6_TA(2006)0448. (3) Texte adoptate, P6_TA(2006)0566.

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind răpirea jurnalistului BBC Alan Johnston în Gaza

P6_TA(2007)0170 RC-B6-0159/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, la 12 martie 2007, jurnalistul BBC Alan Johnston a fost răpit sub ameninţare cu arma, în timp ce se întorcea acasă în oraşul Gaza, iar locul în care se află a rămas necunoscut,

B.   întrucât domnul Johnston a rămas în Gaza în ultimii trei ani, în timpul unei perioade de violenţă acută, în special pentru a raporta lumii evenimentele din Gaza,

C.   întrucât comunitatea media palestiniană, opinia publică şi toţi oamenii politici au condamnat răpirea şi cer eliberarea imediată a jurnalistului şi sfârşitul tuturor actelor de răpire, demonstrând cât de apreciată este activitatea lui de populaţia locală,

D.   întrucât Preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene Mahmoud Abbas a confirmat public că există dovezi credibile că domnul Johnston este în viaţă, că este deţinut în condiţii de siguranţă şi că există informaţii legate de gruparea care îl deţine,

E.   întrucât nicio grupare nu a revendicat răpirea domnului.Johnston, care a fost condamnată de Preşedintele Abbas şi de toţi conducătorii mişcărilor palestiniene importante,

F.   întrucât, potrivit Comitetului de protecţie a jurnaliştilor, organizaţiei Reporteri fără frontiere şi Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (FIJ), din august 2005, 15 jurnalişti străini au fost răpiţi în Fâşia Gaza şi mii de jurnalişti din întreaga lume se confruntă zilnic cu ameninţări de răpire, violenţă şi intimidare,

G.   întrucât BBC are reputaţia justificată de a fi unul dintre posturile de televiziune importante din lume, care sprijină valori precum imparţialitatea, obiectivitatea şi corectitudinea în reportajele sale,

H.   întrucât libertatea presei are o importanţă esenţială pentru democraţie şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere rolul său esenţial în garantarea liberei exprimări a opiniilor şi a ideilor şi în asigurarea participării efective a popoarelor în procesele democratice,

1.   cere ca domnului Johnston să fie eliberat nevătămat, imediat şi necondiţionat, în siguranţă;

2.   îşi exprimă susţinerea totală atât pentru familia domnului Johnston în aceste circumstanţe dificile, cât şi pentru colegii şi directorii de la BBC, care au desfăşurat o campanie neobosită pentru a obţine susţinere din partea opiniei publice şi a oamenilor politici pentru eliberare;

3.   aduce un omagiu activităţii domnului Johnston de jurnalist integru, desfăşurate de-a lungul a şaisprezece ani în cadrul BBC, în special pentru munca sa din ultimii trei ani din Gaza, unde a fost singurul jurnalist străin permanent al unei organizaţii media majore;

4.   îşi exprimă solidaritatea cu FIJ şi cu sindicatele membre, inclusiv Sindicatul Jurnaliştilor din Palestina, în eforturile depuse pentru a obţine eliberarea domnului Johnston şi în campania pentru un nou angajament global de a pune capăt ameninţărilor la adresa jurnalismului independent; în acest sens, reaminteşte apelul adresat de către FIJ liderilor Autorităţii Palestiniene la 19 aprilie 2007, însoţit de semnăturile a 197 deputaţi în Parlamentul European;

5.   cere Autorităţii Naţionale Palestiniene să-şi intensifice eforturile pentru a obţine eliberarea rapidă a domnului Johnston, să garanteze faptul că jurnaliştii din Gaza pot să-şi îndeplinească sarcinile fără a fi ameninţaţi cu răpiri şi hărţuiri şi să garanteze că toate atacurile îndreptate împotriva jurnaliştilor şi a altor civili sunt investigate în detaliu, iar persoanele responsabile sunt aduse în faţa justiţiei;

6.   solicită Biroului de asistenţă tehnică al Comisiei Europene pentru Cisiordania şi Gaza, reprezentanţelor diplomatice ale statelor membre ale UE, precum şi Înaltului Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) să-şi consolideze şi să-şi coordoneze eforturile pentru a obţine eliberarea domnului Johnston şi să susţină eforturile Autorităţii Naţionale Palestiniene în acest sens

7.   condamnă acest act şi toate celelalte acte de violenţă şi intimidare împotriva exercitării libere a profesiei de jurnalist şi a libertăţii de exprimare; subliniază faptul că siguranţa jurnaliştilor trebuie tratată ca o prioritate de către toţi cei care luptă pentru o societate deschisă şi democratică şi progresului spre pace în întreaga lume, în conformitate cu rezoluţia S/RES/1738 (2006), aprobată în unanimitate de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite la 23 decembrie 2006;

8.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru PESC, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Preşedintelui Autorităţii Naţionale Palestiniene, Consiliului Legislativ Palestinian şi Secretarului General al ONU.

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind situaţia drepturilor omului în Filipine

P6_TA(2007)0171 RC-B6-0160/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere raportul Comisiei independente pentru examinarea chestiunii uciderii jurnaliştilor şi activiştilor, prezidată de judecătorul Jose Melo (Comisia Melo), dat publicităţii la 22 februarie 2007,

–   având în vedere raportul preliminar al lui Philip Alston, Raportor special al ONU în materie de execuţii extrajudiciare, sumare sau arbitrare,

–   având în vedere declaraţia din 12 martie 2007 a Raportorului special al ONU, Martin Schenin, privind promovarea şi protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în lupta împotriva terorismului,

–   având în vedere angajamentele guvernului filipinez faţă de comunitatea internaţională, luate înaintea alegerii sale în cadrul Consiliului ONU privind drepturile omului,

–   având în vedere Convenţia ONU împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante din 1984, ratificată de Filipine la 18 iunie 1986, precum şi Primul şi Al doilea Protocol Facultativ la aceasta, care permit plângerile individuale şi, respectiv, vizitele în centrele de detenţie de către organismele independente,

–   având în vedere Convenţia internaţională ONU privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiilor forţate din 2006,

–   având în vedere alegerile locale şi pentru Congres din Filipine programate pentru 14 mai 2007 şi misiunea de observare a UE,

–   având în vedere declaraţia comună din 15 martie 2007 a celor doi preşedinţi celei de-a 16-a Reuniune Ministerială EU-ASEAN,

–   având în vedere Reuniunea Asia - Europa (ASE) la nivel de miniştri de externe programată pe 28 şi 29 mai 2007 la Hamburg,

–   având în vedere declaraţia Preşedinţiei în numele Uniunii Europene din 26 iunie 2006, privind abolirea totală a pedepsei cu moartea în Filipine,

–   având în vedere Documentul de strategie al Comisiei Europene şi Programul orientativ naţional 2005-2006 referitor la Filipine,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Filipine,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât în ultimii ani numărul omorurilor din motive politice a crescut spectaculos în Filipine, iar situaţia drepturilor omului în această ţară este extrem de îngrijorătoare,

B.   întrucât organizaţia locală pentru drepturile omului, Karapatan, a înregistrat, începând cu 2001, 180 de dispariţii forţate şi peste 800 de asasinate, la originea cărora s-a aflat cel mai frecvent un necunoscut înarmat,

C.   întrucât majoritatea victimelor - membri ai partidelor de opoziţie, clerici, lideri ai comunităţilor, ţărani, jurnalişti, avocaţi, activişti pentru drepturile omului, sindicalişti sau simpli martori ai execuţiilor extrajudiciare - au fost acuzate de către reprezentanţii guvernului că fac parte din organizaţii care acoperă grupuri armate ilegale şi "terorişti",

D.   întrucât Preşedintele Republicii filipine, doamna Gloria Macapagal-Arroyo a numit o mai-sus menţionata Comisie Melo pentru a examina chestiunea şi a instituit un grup operativ de poliţie la nivel naţional (Grupul operativ Usig) pentru a ancheta rapid asupra execuţiilor şi a urmări vinovaţii,

E.   întrucât atât concluziile Comisiei Melo, cât şi rezultatele anchetelor Raportorului Special ONU privind execuţiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare relevă implicarea Forţelor armate ale Filipinei (FAF) în aceste omoruri şi întrucât atacurile s-au soldat rareori cu acuzarea, arestarea sau urmărirea vinovaţilor,

F.   întrucât recomandările Comisiei Melo se referă la: crearea unei agenţii civile independente de anchetă, care să emită mandate şi să execute arestări; formarea procurorilor; crearea de instanţe speciale, competente în astfel de cazuri; consolidarea programului de protecţie a martorilor; creşterea capacităţilor de anchetă ale poliţiei; orientarea şi formarea forţelor de securitate,

G.   întrucât, în urma recomandărilor Comisiei Melo, Preşedintele Arroyo a elaborat un plan în şase puncte pentru a opri execuţiile extrajudiciare, care include ordinul ca Ministerul Justiţiei să extindă şi să consolideze programul de protecţie a martorilor; a cerut Curţii Supreme să creeze instanţe speciale pentru judecarea celor acuzaţi de asasinate pe motive politice sau ideologice; a solicitat FAF să elaboreze un nou document privind responsabilitatea comandamentului, iar Ministerului Justiţiei şi Ministerului Apărării Naţionale să-şi coordoneze acţiunile cu cele ale Comisiei Melo pentru drepturile omului; şi a ordonat Ministerului Afacerilor Externe să prezinte o cerere oficială Uniunii Europene, Spaniei, Finlandei şi Suediei pentru a trimite anchetatori care să asiste Comisia Melo,

H.   întrucât recentele măsuri antiterorism adoptate de către guvern dau naştere unei serioase îngrijorări privind posibilele încălcări ale drepturilor omului în privinţa persoanelor aflate în detenţie în temeiul acestei legi,

1.   îşi exprimă grava îngrijorare cu privire la creşterea numărului de asasinate politice intervenite în ultimii ani în Filipine, precum şi la rolul FAF în perpetuarea acestor asasinate; face apel la autorităţile filipineze pentru a efectua anchetele necesare în timp util şi de o manieră transparentă, precum şi pentru a-i aduce pe cei răspunzători în faţa justiţiei;

2.   condamnă cu maximă fermitate asasinarea doamnei Siche Bustamante-Gandinao, o activistă devotată pentru drepturile omului, care a fost ucisă la câteva zile după ce a depus mărturie în faţa Raportorului Special ONU privind execuţiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare; îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că poliţia nu a efectuat nici o anchetă în acest caz important;

3.   consideră că adoptarea Actului privind securitatea persoanelor 2007, care va intra în vigoare în iulie 2007, riscă să crească şi mai mult numărul încălcărilor drepturilor omului de către forţele de securitate, întrucât el va permite arestarea fără mandat şi detenţia arbitrară pe o perioadă de până la trei zile; solicită, referitor la aceasta, guvernului filipinez să introducă măsuri concrete de protecţie pentru a evita abuzurile în materie de drepturile omului ce pot rezulta din aplicarea acestei legi;

4.   denunţă atacurile împotriva grupurilor legale de opoziţie şi solicită autorităţilor să pună capăt acuzaţiilor aduse grupurilor paşnice de opoziţie, de colaborare cu grupuri armate ilegale;

5.   salută instituirea Comisiei Melo şi recomandările sale, crearea Grupului operativ Usig şi declaraţia Preşedintelui Arroyo din 30 ianuarie 2007, conform căreia, ca un prim pas, ea nu va tolera nici o încălcare a drepturilor omului;

6.   solicită guvernului filipinez să adopte măsurile necesare pentru încetarea intimidărilor şi hărţuirilor sistematice a martorilor din procesele asasinatelor şi să asigure o protecţie reală a acestora; subliniază, de asemenea, necesitatea încetării incitării la violenţă din partea anumitor grupuri politice sau ale societăţii civile, precum şi necesitatea reinstaurării unor mecanisme normale de stabilire a răspunderii pentru a detecta abuzurile guvernului; solicită în mod special Ombudsmanului din Filipine, în această privinţă, să-şi ia în serios rolul constituţional şi să reacţioneze la execuţiile extrajudiciare atribuite unor reprezentanţi ai autorităţilor;

7.   consideră că programul în şase puncte al guvernului este un element pozitiv din perspectiva încetării asasinatelor politice; subliniază, cu toate acestea, faptul că guvernul filipinez trebuie să dea dovadă de o angajare reală în direcţia anchetării acestor asasinate şi de disponibilitatea de a-i aduce pe cei responsabili în faţa justiţiei, inclusiv pe cei care sunt reprezentaţi ai forţelor de securitate; observă că, până în prezent, majoritatea anchetelor poliţiei au fost viciate;

8.   salută semnarea de către Preşedintele Arroyo, la 24 iunie 2006, a legii de abolire a pedepsei cu moartea în Filipine (Actul nr.9346 sau Actul de interzicere a impunerii pedepsei cu moartea în Filipine); solicită, de asemenea, autorităţilor filipineze să ratifice recent adoptata Convenţie ONU privind dispariţiile forţate şi să adopte legislaţia de punere în aplicare;

9.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că climatul de impunitate are un impact distructiv asupra încrederii populaţiei în statul de drept şi cu privire la faptul că asasinatele creează un mediu în care poporul filipinez nu se poate simţi liber să-şi exercite dreptul de liberă expresie şi asociere politică;

10.   cere Preşedintelui Arroya să ia măsuri imediate pentru a preveni riscul unei noi escaladări a violenţei înainte şi în timpul viitoarelor alegeri;

11.   solicită guvernului filipinez să garanteze securitatea celor care cer redistribuirea pământurilor în conformitate cu Programul de reformă agrară extinsă şi să accelereze aplicarea programului de reformă agrară în vederea eliminării unei cauze fundamentale a violenţei politice;

12.   salută faptul că Comisia Europeană a anunţat că se va alătura eforturilor guvernului filipinez în privinţa anchetării execuţiilor extrajudiciare, trimiţând o echipă de experţi;

13.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Consiliului ONU privind drepturile omului, guvernelor statelor membre ale ASEAN şi guvernului şi parlamentului filipinez.

Rezoluţia Parlamentului European din 26 aprilie 2007 privind Zimbabwe

P6_TA(2007)0172 RC-B6-0162/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluţiile sale din 15 ianuarie 2004(1), 16 decembrie 2004(2), 7 iulie 2005(3) şi 7 septembrie 2006(4),

–   având în vedere Reuniunea de urgenţă la nivel înalt a Comunităţii pentru Dezvoltare din Africa de Sud (CDAS) din 28-29 martie 2007 organizată la Dar es Salaam, în Tanzania,

–   având în vedere Declaraţia Biroului Adunării parlamentare comune ACP-UE din 21 martie 2007 privind tratamentul necorespunzător aplicat deputatului opoziţiei din Zimbabwe, Nelson Chamisa,

–   având în vedere Poziţia comună a Consiliului 2007/120/PESC(5) din 19 februarie 2007 privind prelungirea măsurilor restrictive împotriva Zimbabwe până la 20 februarie 2008,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 236/2007(6) de lărgire a listei persoanelor din Zimbabwe care fac obiectul măsurilor restrictive,

–   având în vedere Declaraţia Forumului societăţii civile africane 2007 privind Zimbabwe din 24 martie 2007,

–   având în vedere raportul Grupului Internaţional de Criză din 5 martie 2007 intitulat "Zimbabwe: ieşirea din impas",

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât în această lună se sărbătoreşte cea de-a 27-a aniversare a independenţei Zimbabwe, însă populaţia din Zimbabwe încă trebuie să îşi câştige libertatea,

B.   întrucât persoane, membri ai partidelor de opoziţie şi ai societăţii civile din Zimbabwe sunt atacaţi şi/sau arestaţi în mod arbitrar şi devin victime ale brutalităţii poliţiei şi serviciului de securitate ale guvernului, într-un climat de violenţă politică sistematică care urmăreşte distrugerea structurilor opoziţiei şi a societăţii civile înaintea alegerilor din 2008,

C.   întrucât după dispersarea violentă a adunării opoziţiei din 11 martie 2007, în timpul căreia au fost ucise două persoane, mai mult de trei sute de membri ai societăţii civile şi ai partidelor de opoziţie au fost arestate,

D.   întrucât Biroului Adunării parlamentare comune ACP-UE a condamnat în cei mai duri termeni atacul brutal asupra colegului său Nelson Chamisa,

E.   întrucât situaţia politică şi economică din ţară se deteriorează deja de opt ani şi locuitorii din Zimbabwe continuă să treacă printr-o gravă penurie de alimente, iar Programul Alimentar Mondial a furnizat ajutoare alimentare de urgenţă pentru 1,5 milioane de locuitori ai Zimbabwe în primele trei luni din 2007, constatând însă că peste 4,5 milioane de persoane suferă de malnutriţie,

F.   întrucât speranţa de viaţă în Zimbabwe este una dintre cele mai reduse din lume, de 37 de ani pentru bărbaţi şi 34, pentru femei, 20% dintre adulţi sunt seropozitivi şi peste 3.200 persoane pe săptămână mor din cauza bolii, creând, astfel, cel mai ridicat indice de copii orfani din lume,

G.   întrucât 80% din populaţie trăieşte sub limita sărăciei, ţara are o rată de şomaj de 80% în sectorul oficial, iar puţinele persoane care au un loc de muncă în Zimbabwe nu au venituri care să le asigure măcar necesităţile de bază, suferind de o accentuată necalificare, corupţie, taxe de şcolarizare prohibitive şi colapsul sistemului sanitar şi al serviciilor de primă necesitate,

H.   întrucât o treime din cetăţenii din Zimbabwe locuiesc pe teritoriul ţărilor vecine, iar milioane de zimbabweni au părăsit deja ţara şi, actualmente, 50 000 de zimbabweni părăsesc ţara în fiecare lună,

I.   întrucât în regiune se înmulţesc semnalele de alarmă privind repercusiunile dezastrului economic din Zimbabwe asupra ţărilor vecine,

J.   întrucât orice formă de întrunire a mai mult de trei persoane trebuie să fie aprobată în prealabil de poliţie, în conformitate cu legea ordinii şi siguranţei publice, ca urmare a modificării Constituţiei de către preşedintele Robert Mugabe înainte de februarie 2007, şi întrucât legile privind presa sunt represive iar legea electorală este nedemocratică,

K.   întrucât mulţi locuitori din Zimbabwe nu au informaţii privind violenţa dezlănţuită de forţele de securitate asupra opoziţiei şi reprezentanţilor societăţii civile, din cauza absenţei cotidianelor şi mass-media independente, dar, întrucât poveştile victimelor violenţei sunt răspândite,

L.   întrucât, conform Fondului Monetar Internaţional (FMI), toate ţările africane vor beneficia de creştere economică în 2007, cu excepţia Republicii Zimbabwe, a cărui economie a scăzut cu 40% în ultimul deceniu şi va mai scădea cu 5,7% anul acesta; întrucât Zimbabwe a intrat în situaţie de hiperinflaţie, definită ca atare din punct de vedere tehnic, când rata inflaţiei anuale a ajuns în martie 2007 la 2 200% şi întrucât, conform FMI, această rată ar putea depăşi 5 000% până la sfârşitul anului,

M.   întrucât, conform Camerei Minelor din Zimbabwe, sectorul mineritului aurifer, care este cel mai important exportator al ţării şi deţine 52% din producţia de minereu, este pe cale să intre în colaps; întrucât industria tutunului din Zimbabwe care reprezintă aproximativ 50% din comerţul exterior al ţării este într-o situaţie similară, deoarece începutul campaniei de comercializare a tutunului pentru 2007 se amână; şi, întrucât, productivitatea agriculturii a scăzut cu 80% din 1998,

N.   întrucât dezvoltarea Africii este o prioritate pentru democraţiile occidentale, iar ajutorul în sine nu poate da decât rezultate reduse, guvernele africane trebuie să se angajeze pe drumul democraţiei, al statului de drept şi al drepturilor omului,

O.   întrucât Uniunea Africană (AU), (CDAS) şi, în special, Africa de Sud, au roluri vitale în rezolvarea crizei şi întrucât reuniunea CDAS din 28 şi 29 martie 2007 a reprezentat un important pas înainte în această direcţie,

1.   condamnă ferm dictatura lui Mugabe pentru opresiunea necruţătoare asupra zimbabwenilor, partidelor de opoziţie, grupurilor societăţii civile şi pentru distrugerea economiei Zimbabwe, care a mărit nefericirea a milioane de zimbabweni;

2.   salută concluziile Consiliului din 23 aprilie 2007 în care îşi exprima profunda preocupare referitoare la deteriorarea rapidă a situaţiei din Zimbabwe şi la amploarea încălcărilor drepturilor omului care au încă loc în ţară şi îndeamnă guvernul din Zimbabwe să îşi respecte angajamentele, ca parte semnatară a Tratatului CDAS şi a protocoalelor acestuia, a Actului Constitutiv al UA şi a Cartei Africană privind drepturile omului şi ale cetăţenilor şi principiile Noului Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD), în special respectarea principiilor democratice, ale drepturilor omului şi ale statului de drept;

3.   deplânge faptul că, în ciuda situaţiei din ţară, a criticilor regionale şi internaţionale şi ale autorităţii exersate de 27 de ani, Robert Mugabe a fost din nou numit de către Uniunea Naţională Africană Zimbabwe - Frontul Patriot (Zanu-PF) candidatul la preşedinţie în 2008 şi că o campanie de sensibilizare are deja loc pentru a distruge structurile opoziţiei şi ale societăţii civile şi pentru a asigura câştigarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale;

4.   solicită din nou lui Robert Mugabe să îşi respecte promisiunea de a abandona puterea, cât de curând posibil, acest lucru fiind decizia cea mai importantă în vederea restabilirii societăţii, politicii şi economiei din Zimbabwe;

5.   condamnă ferm reprimarea violentă a marşului pentru rugăciune din cadrul campaniei "Salvaţi Zimbabwe", organizat la 11 martie 2007 de către opozanţii lui Mugabe; condamnă, în special, crimele şi îşi exprimă profunda durere faţă de moartea lui Gift Tandare, activist din opoziţie, care a fost împuşcat şi al cărui cadavru a fost luat şi îngropat în secret, fără ştirea familiei, a lui Itai Manyeruke, care a murit o zi mai târziu după ce a fost bătut cu cruzime de către poliţie, precum şi faţă de moartea jurnalistului Edmore Chikomba, survenită la 30 martie 2007;

6.   condamnă ferm atacurile împotriva liderilor opoziţiei şi arestarea ulterioară a lui Morgan Tsvangirai, preşedintele Mişcării pentru schimbare democratică" (MDC), precum şi a lui Nelson Chamisa, Grace Kwinjeh, Lovemore Madhuku, William Bango, Sekai Holland, Tendai Biti, Arthur Mutambara şi mulţi alţii, tratamentul brutal aplicat de către forţele de poliţie şi interzicerea recurgerii la îngrijiri medicale în afara Zimbabwe; regretă mult faptul că o serie de alţi participanţi la manifestaţie au fost asaltaţi cu sălbăticie de către poliţia din Zimbabwe; îşi exprimă profunda consternarea faţă de faptul că, cu aceeaşi ocazie, ministrul informaţiei din Zimbabwe, dl Ndlovu, a respins rapoartele privind brutalitatea şi actele de tortură ale poliţiei, acuzând, în schimb, opoziţia că a atacat forţele de poliţie;

7.   protestează faţă de rearestarea membrilor MDC, inclusiv a lui Morgan Tsvangirai şi a altor persoane la 28 martie 2007, detenţia continuă a multor activişti din opoziţie, inclusiv a lui Ian Makone, consilierul special al lui M. Tsvangirai, reluarea atacurilor împotriva membrilor MDC, procesele periodice cu care aceştia se confruntă şi care se bazează pe acuzaţii nefondate, precum şi arestările şi răpirile continue ale membrilor suspectaţi din opoziţie;

8.   consideră inacceptabil atacul împotriva lui Nelson Chamisa, care a avut loc în timp ce acesta se deplasa spre aeroportul Harare , de unde urma să ia un avion pentru a participa la reuniunea Adunării parlamentare comune ACP-UE (ACP-UE JPA);

9.   este profund îngrijorat de ştirea conform căreia cincizeci de femei din ONG-ul "Mişcarea femeilor din Zimbabwe" (WOZA) au fost arestate la 23 aprilie 2007 şi zece dintre copiii acestora au fost închişi împreună cu ele;

10.   condamnă ferm violenţele iraţionale ale poliţiei şi armatei împotriva civililor, aşa cum s-a întâmplat în ajunul sărbătorii de Paşti, când forţe înarmate ale poliţiei au luat cu asalt populaţia care aştepta mijloacele de transport pentru a merge în destinaţii de vacanţă, această tactică vizând în mod clar instaurarea terorii;

11.   solicită guvernului din Zimbabwe să restabilească statul de drept şi să pună imediat capăt atacurilor violente împotriva opoziţiei, a grupurilor societăţii civile şi a cetăţenilor, precum şi dispariţiilor şi detenţiilor arbitrare, torturii şi abuzurilor împotriva deţinuţilor; solicită totodată respectarea instanţelor judecătoreşti şi a persoanelor din cadrul profesilor juridice, precum şi respectarea şi apărarea dreptului la libertatea de exprimare şi de întrunire;

12.   solicită guvernului din Zimbabwe să înceapă imediat un proces de încetare a crizei din ţară, căzând de acord asupra unei foi de parcurs credibile pentru o tranziţie democratică, restabilirea imediată a statului de drept, un cadru pentru alegeri libere şi corecte sub supraveghere internaţională, precum şi garanţii provizorii ale controlului imparţial asupra celor mai importante instituţii de stat, precum armata şi poliţia;

13.   solicită, în continuare, aplicarea unor schimbări constituţionale necesare, precum şi mandatarea adecvată a comisiei electorale în calitate de veritabil organism independent, capabil să supravegheze desfăşurarea unor alegeri libere şi corecte printr-un sistem transparent şi consideră că o parte esenţială a acestui proces va fi controlul deplin al buletinelor electorale, auditate corespunzător de la început până la sfârşit, cu o evidenţă fiabilă a numărului de buletine imprimate, distribuite fiecărui district şi corect folosite;

14.   oferă, în acest sens, asistenţă pentru realizarea oricărui proces convenit care va pune bazele unor alegeri libere şi corecte, inclusiv trimiterea unei misiuni UE de observare a alegerilor şi consideră că alte organizaţii, precum Commonwealth-ul, vor fi, de asemenea, invitate să trimită observatori electorali;

15.   salută noua unitate în acţiune a partidelor şi grupurilor din opoziţie, din Zimbabwe, inclusiv toate elementele MDC, bisericile şi Congresul uniunilor sindicale din Zimbabwe (ZCTU) şi hotărârea lor de a lucra împreună în ciuda opresiunii guvernului, pentru a oferi cetăţenilor democraţie şi libertate;

16.   salută faptul că CDAS a recunoscut existenţa unei crize în Zimbabwe, precum şi numirea preşedintelui Republicii Africa de Sud, Thabo Mbeki, în vederea facilitării dialogului dintre Zanu-PF şi opoziţia MDC; sprijină evaluările reale ale situaţiei din Zimbabwe realizate de către preşedintele Republicii Zambia, Levy Mwanawasa, preşedintele Republicii Ghana, John Kuffour, arhiepiscopul Desmond Tutu şi arhiepiscopul Pius Ncube din Bulawayo; subliniază faptul că nu există sancţiuni economice împotriva Zimbabwe, ci doar măsuri restrictive îndreptate către regimul Mugabe; salută iniţiativa CDAS de găsire a unei soluţii de pe urma căreia să beneficieze atât cetăţenii Zimbabwe, cât şi întreaga regiune şi îndeamnă întreaga comunitate internaţională, în special naţiunile africane, să profite de această oportunitate;

17.   are încredere că preşedintele Mbeki al Africii de Sud, va pune capăt actualului val de violenţă şi intimidare fără de care mandatul său de facilitare a dialogului dintre opoziţie şi guvernul din Zimbabwe şi un amplu dialog naţional dincolo de Zanu PF şi MDC, inclusiv conducătorii bisericii, oamenii de afaceri, sindicaliştii şi alţi actori ai societăţii civile nu poate fi dus la bun sfârşit în mod adecvat;

18.   sprijină mişcarea studenţească din Zimbabwe, ai cărei lideri şi activişti sunt, în permanenţă, arestaţi, agresaţi şi hărţuiţi şi campania actuală pentru iniţiativa ZCTU şi salută curajul acestora de a decreta "o sărbătoare naţională" de două zile, denunţând incapacitatea lui Mugabe de a pune capăt colapsului economic al ţării, în ciuda faptului că s-au raportat violenţe ale poliţiei şi că liderii ZCTU au fost luaţi sever cu asalt de poliţie după ultima demonstraţie din 2006; regretă că un angajament constructiv nu se poate realiza cu un guvern violent;

19.   deplânge reînnoirea declaraţiei de intenţie a guvernului din Zimbabwe de hărţuire şi închidere a ONG-urilor pe care le consideră că sprijină opoziţia şi schimbările politice şi consideră că această ameninţare indică reaua credinţă a guvernului referitor la găsirea unei soluţii pentru ţară;

20.   solicită Consiliului să se asigure că toate statele membre pun în aplicare, cu rigurozitate, măsurile restrictive existente, inclusiv embargoul asupra armelor şi interdicţia de călătorie, subliniind faptul că situaţia din Zimbabwe nu poate fi tratată separat de relaţiile extinse ale UE cu Africa; solicită, prin urmare, Consiliului să se asigure că nicio persoană pentru care s-au emis restricţii nu este invitată şi nu va participa la reuniunea la nivel înalt dintre Africa şi UE care urmează să aibă loc la Lisabona în decembrie 2007; consideră că insuficienţele în aplicarea sancţiunilor vizate subminează grav politica UE privind Zimbabwe şi dezamăgeşte foarte mult acele persoane din Zimbabwe care doresc să sprijine comunitatea internaţională;

21.   solicită Consiliului să continue lărgirea domeniului de aplicare al măsurilor restrictive vizate şi să mărească lista persoanelor interzise pentru a cuprinde şi mai mult din structura de putere a lui Mugabe, inclusiv miniştrii guvernului, deputaţii şi guvernatorii, militarii, personalul Organizaţiei Centrale de Informaţii (OIC) şi forţele de poliţie, precum şi guvernatorul Băncii de rezervă a Zimbabwe;

22.   constată că UE este cel mai important donator al Zimbabwe, cu o finanţare totală de 193 milioane euro în 2006, din care finanţarea totală a statelor membre se ridică la 106,9 milioane euro, finanţarea totală a Comisiei la 86,1 milioane euro; dintre aceste fonduri 94,7 milioane euro sunt destinate ajutorului pentru alimente, umanitar şi de urgenţă şi 49,9 milioane euro sunt destinate dezvoltării umane şi sociale; cu toate acestea, regretă profund că regimul lui Mugabe manipulează un astfel de sprijin, în special ajutorul pentru alimente, folosindu-l ca armă politică cu care să-i pedepsească pe cei care îndrăznesc să se opună regimului;

23.   insistă ca tot ajutorul pentru Zimbabwe să fie acordat prin intermediul unor veritabile organizaţii neguvernamentale şi să ajungă la persoanele pentru care este destinat, fără a fi interceptat în niciun fel de agenţii regimului Mugabe;

24.   solicită Regatului Unit, care a deţinut preşedinţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite în aprilie 2007, să treacă problema din Zimbabwe pe ordinea de zi a Consiliului şi se aşteaptă ca Africa de Sud să joace un rol constructiv ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite;

25.   îşi reiterează cererea ca regimul lui Mugabe să nu obţină niciun beneficiu financiar sau de propagandă fie din perioada premergătoare Cupei Mondiale din 2010, fie din competiţia propriu-zisă; în această privinţă, solicită Africii de Sud, naţiunea gazdă şi FIFA să interzică Zimbabwe participarea la meciurile de calificare la Cupa Mondială, la cele amicale internaţionale sau găzduirea echipelor naţionale implicate în acest eveniment;

26.   salută iniţiativa ACP-UE JPA de trimitere a unei delegaţii comune în Zimbabwe pentru a clarifica situaţia la faţa locului, solicită ACP-UE JPA să realizeze o anchetă cât mai curând posibil, iar guvernului din Zimbabwe să ofere tuturor membrilor unei astfel de delegaţii acces în Zimbabwe; subliniază faptul că delegaţia ar trebui să aibă acces la toate domeniile societăţii civile şi să nu fie obligată să se întâlnească numai cu grupurile guvernamentale organizate; solicită Comisiei să organizeze o vizită în Zimbabwe şi îndeamnă autorităţile din Zimbabwe să coopereze în acest sens;

27.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, guvernului şi parlamentului din Zimbabwe, guvernului şi parlamentului din Africa de Sud, Secretarului General al Comunităţii pentru dezvoltare din Africa de Sud, co-preşedintelui Adunării parlamentare comune ACP-UE, preşedinţilor Comisiei şi ai Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Secretarului General al Commonwealth-ului, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, guvernelor ţărilor G8 şi preşedintelui Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA).

(1) JO C 92 E, 16.4.2004, p. 417. (2) JO C 226 E, 15.9.2005, p. 358. (3) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 491. (4) Texte adoptate, P6_TA(2006)0358. (5) JO L 51. 20.2.2007, p. 25. (6) Regulamentul (CE) 236/2007 al Comisiei din 2 martie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) 314/2004 al Consiliului privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe (JO L 66, 6.3.2007, p.14).