Parlamentul European,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European, intitulată "Contribuţia politicilor fiscale şi vamale la Strategia de la Lisabona" (COM(2005)0532),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată "Coordonarea sistemelor de impozitare directă ale statelor membre pe piaţa internă" (COM(2006)0823),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată "Impozitarea în afara ţării şi necesitatea unei coordonări a politicilor fiscale ale statelor membre" (COM(2006)0825),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată "Către o utilizare mai eficientă a stimulentelor fiscale în favoarea cercetării şi a dezvoltării" (COM(2006)0728),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată "Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: progresele înregistrate până în prezent şi paşii următori către o bază comună consolidată de impozitare a societăţilor (BCCIS)" (COM(2006)0157),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată "Tratamentul fiscal al pierderilor în situaţiile transfrontaliere" (COM(2006)0824),

-   având în vedere poziţia sa din 10 martie 2004 privind propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 90/434/CEE din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre(1),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 13 decembrie 2005 privind impozitarea întreprinderilor din Uniunea Europeană: baza comună consolidată de impozitare a societăţilor(2),

-   având în vedre Rezoluţia sa din 29 martie 2007 privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene(3),

-   având în vedere reuniunile informale ale Consiliului ECOFIN din 10 şi 11 septembrie 2004 şi din 7 şi 8 aprilie 2006,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată "Lupta împotriva obstacolelor legate de fiscalitatea societăţilor, cu care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii de pe piaţa internă - Descrierea unui posibil regim pilot în funcţie de normele fiscale ale statului de reşedinţă" (COM(2005)0702),

-   având în vedere studiul Comisiei privind impozitarea în Europa (SEC(2004)1128),

-   având în vedere concluziile Preşedinţiei ca urmare a Consiliului European de la Lisabona din 23 şi 24 martie 2000, ale Consiliului European de la Stockholm din 23 şi 24 martie 2001, ale Consiliului European de la Barcelona din 15 şi 16 martie 2002 şi ale Consiliului European de la Bruxelles din 22 şi 23 martie 2005, 15 şi 16 decembrie 2005 şi 23 şi 24 martie 2006,

-   având în vedere raportul OCDE privind concurenţa fiscală prejudiciabilă: O problemă globală în curs de dezvoltare, din 1998,

-   având în vedere raportul Comisiei: Structurile sistemelor de impozitare în Uniunea Europeană, din 2006,

-   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0391/2007),

A.   întrucât sistemele de impozitare naţionale trebuie să ţină seama din ce în ce mai mult de globalizarea economiei şi de nevoia de a acumula capital uman într-o societate bazată pe cunoaştere;

B.   întrucât existenţa a 27 de sisteme de impozitare diferite în Uniunea Europeană reprezintă un obstacol în calea bunei funcţionări a pieţei interne generează costuri suplimentare semnificative pentru comerţul şi afacerile transfrontaliere pe plan administrativ şi în ceea ce priveşte respectarea, împiedică restructurarea societăţilor, reduce competitivitatea întreprinderilor europene la nivel mondial şi duce la cazuri de dublă impozitare;

C.   întrucât Rezoluţia Parlamentului European din 29 martie 2007 privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene subliniază faptul că orice viitor sistem de resurse proprii al Uniunii Europene trebuie să respecte principiul suveranităţii fiscale a statelor membre, precum şi pe cel al neutralităţii fiscale şi menţionează în acelaşi timp, ca o opţiune pe termen lung pentru viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene, impunerea unui impozit comunitar sau a unor noi impozite naţionale de care să beneficieze în mod direct Uniunea Europeană;

D.   întrucât concurenţa fiscală din UE a generat şi generează, în continuare, beneficii economice la nivelul UE prin stabilirea unui cadru dinamic pentru societăţi, dar întrucât un nivel adecvat de coordonare fiscală la nivelul UE, care nu are ca scop armonizarea cotelor de impozitare, poate contribui la distribuirea pe o scară mai largă a beneficiilor concurenţei fiscale la întreprinderi, angajaţii acestora şi consumatori;

E.   întrucât, în unele ţări din Uniunea Europeană, veniturile provenite din impozitarea capitalului au crescut, ca urmare a unei creşteri economice generale mai puternice şi, în special, datorită creării unui număr mare de noi întreprinderi şi creşterii considerabile a profiturilor acestora, spre deosebire de cazul ţărilor în care capacitatea de a obţine venituri fiscale a scăzut, ca urmare a unei creşteri mai lente;

F.   întrucât nivelurile globale de impozitare în diferitele state membre variază între 28,4 şi 50,5 % din PIB, impactul acestora asupra economiei fiind diferit;

G.   întrucât este necesar să se analizeze modalităţi mai eficiente de utilizare a facilităţilor fiscale destinate activităţilor de cercetare şi dezvoltare, având în vedere impactul activităţilor de cercetare dezvoltare asupra creşterii economice şi creării de locuri de muncă;

H.   întrucât atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona necesită un grad sporit de coordonare a politicii fiscale a statelor membre; întrucât Europa trebuie să construiască un cadru economic şi social specific, care să transforme avantajul oferit de diversitatea patrimoniului cultural şi a capitalului intelectual într-o creştere a productivităţii bazată pe inovaţie;

I.   întrucât anumite elemente în contextul actualei fragmentări a sistemelor de impozitare constituie lacune care permit evaziunea fiscală; întrucât pierderile de venituri fiscale drept consecinţă a fraudei şi evaziunii fiscale sunt estimate, numai în cazul taxei pe valoarea adăugată, între 200 şi 250 miliarde de euro;

J.   întrucât măsura precisă a sarcinii fiscale este dată de cota de impozitare efectivă, care cuprinde cota de impozitare nominală şi o bază de impozitare;

K.   întrucât impozitarea energiei este un instrument util atât pentru aplicarea principiului "poluatorul plăteşte", cât şi pentru diminuarea poluării la sursă; întrucât trebuie să se abordeze de urgenţă impactul din ce în ce mai mare al traficului asupra mediului, pentru combaterea schimbărilor climatice;

L.   întrucât impozitarea energiei şi Sistemul de comercializare a cotelor de emisie al UE sunt două instrumente economice semnificative, utilizate pentru a aborda problema consumului de energie şi emisiilor de CO2,

Contribuţia politicii fiscale la Strategia de la Lisabona

1.   reaminteşte că deciziile privind politica fiscală, precum acordarea de facilităţi fiscale întreprinderilor, sunt principalul instrument pentru dezvoltarea şi creşterea numărului de locuri de muncă, dar şi pentru sporirea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare şi elaborarea de tehnologii nepoluante; subliniază, totuşi, că este nevoie de o monitorizare constantă a modului în care se redistribuie veniturile suplimentare generate de aceste facilităţi fiscale în beneficiul întreprinderilor, pentru ca politica fiscală să poată avea o contribuţie substanţială la Strategia de la Lisabona, în scopul de a garanta faptul că veniturile suplimentare sunt utilizate în vederea sprijinirii inovării şi tehnologii mai eficiente din punct de vedere energetic;

2.   constată tendinţa de scădere a cotelor de impozitare a profitului societăţilor în UE, precum şi în alte ţări OCDE, lucru care reflectă creşterea concurenţei la nivel mondial, schimbările structurale şi evoluţia pieţelor financiare; constată totuşi că nivelul global de impozitare în Europa rămâne mai ridicat în comparaţie cu alte ţări OCDE; atrage, de asemenea, atenţia asupra faptului că venitul public global a crescut în pofida scăderii cotelor efective de impozitare a societăţilor; constată că este necesar un cadru fiscal coordonat, inclusiv a unui regim fiscal favorabil societăţilor, în special IMM-urilor, şi orientat spre relansarea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă;

3.   consideră că este necesar, prin intermediul politicii privind finanţele publice, să se creeze un cadru favorabil creşterii economice şi ocupării forţei de muncă în economie, să se promoveze o concurenţă fiscală corectă în Uniunea Europeană, astfel încât sarcina fiscală să fie repartizată, pe o scară largă, între angajaţi şi consumatori, întreprinderi şi beneficiari de venituri din capital; subliniază faptul că Uniunea Europeană trebuie să promoveze regimuri fiscale care să încurajeze crearea de noi societăţi şi inovaţii tehnologice;

4.   subliniază faptul că, în general, sistemele de impozitare din statele membre au mers prea departe cu aplicarea unor cote relativ ridicate pentru segmente scăzute de venit, ceea ce descurajează asumarea riscurilor şi crearea de întreprinderi;

5.   consideră că pot exista regimuri fiscale competitive fără a submina finanţarea publică, aşa cum s-a putut demonstra în ţările europene, care, în ultimul deceniu, au reuşit să-şi majoreze veniturile fiscale prin reducerea impozitelor însoţită de o extindere a bazelor de impozitare, odată cu controlarea cheltuielilor, reducându-şi, astfel, deficitele;

6.   salută intenţia Comisiei de a elabora soluţii pentru problemele ocazionate de preţurile de transfer în Uniunea Europeană;

7.   salută proiectul pilot propus de Comisie privind aplicarea principiului impozitării în funcţie de normele fiscale ale statului de origine pentru impozitul pe profitul societăţilor plătit de IMM-uri;

8.   recunoaşte dificultăţile pe care IMM-urile le întâmpină în UE şi în alte ţări OCDE în finanţarea proiectelor lor şi susţine acordarea de facilităţi fiscale pentru a încuraja IMM-urile să profite în mai mare măsură de mecanismele de finanţare intermediare, precum, printre altele, participarea la capitalul social al întreprinderii sau reţelele de investitori informali ("business angels");

9.   atrage atenţia asupra deficitului veniturilor publice care se înregistrează în Uniunea Europeană ca urmare a fraudei fiscale şi îndeamnă Comisia şi statele membre să ia în continuare măsuri pentru combaterea fraudei fiscale;

10.   consideră că este necesară o schimbarea radicală a modului de funcţionare a serviciilor fiscale, pe baza unor principii moderne de organizare şi bună administrare, în scopul combaterii eficiente a evaziunii şi fraudei fiscale şi subliniază faptul că Comisia ar trebui să ia iniţiative semnificative pentru a susţine coordonarea la nivel comunitar în acest sector;

11.   este de părere că trebuie menţinut regimul de scutire de la plata TVA, de care beneficiază întreprinderile publice şi semi-publice; consideră că trebuie să se introducă un ghişeu unic care să le permită companiilor să-şi achite obligaţiile legate de TVA la nivel comunitar;

12.   invită statele membre să depună eforturi pentru a asigura o distribuire mai echitabilă a sarcinilor fiscale, prin îmbunătăţirea structurii şi a orientării cheltuielilor bugetare;

13.   critică tendinţa de majorare a cotelor de TVA din Uniunea Europeană, întrucât aceasta are efecte regresive şi diminuează cererea; subliniază faptul că experienţele din unele state membre au arătat că se generează venituri mai mari atunci când se extinde baza de impozitare, când creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă creează o creştere a consumului, iar condiţiile sunt adecvate pentru regularizarea activităţilor economiei subterane, proces care ar fi prejudiciat de majorarea cotelor de TVA;

14.   îşi reafirmă sprijinul faţă de experimentele de reducere a cotelor de TVA pentru serviciile care folosesc intensiv forţa de muncă drept element structural al regimului privind TVA, cu o aplicare flexibilă a acestor cote în statele membre pentru serviciile de proximitate care au, în special, un caracter local şi nu denaturează concurenţa transfrontalieră;

15.   susţine Comisia în eforturile sale de a orienta politica fiscală către realizarea unor obiective de mediu mai ambiţioase; consideră că astfel de acţiuni pot promova cercetarea mai aprofundată a tehnologiilor ecologice şi aplicarea acestora pe o scară mai largă, dezvoltând, astfel, potenţialul competitiv al UE în acest domeniu; consideră totuşi că trebuie evitată exercitarea unei presiuni şi mai mari asupra gospodăriilor defavorizate;

16.   constată că este necesară o abordare cu totul nouă a politicii privind accizele; subliniază faptul că ar trebui să fie respinsă orice strategie care urmăreşte stabilirea unei cote minime la nivel comunitar şi că, mai degrabă, ar trebui să se adopte, în schimb, un cod generic de conduită, având ca obiectiv încurajarea statelor membre de a apropia cotele extrem de divergente privind accizele;

17.   este de părere că politica fiscală trebuie să contribuie, în general, la stimularea industriei în direcţia internalizării costurilor externe, dar consideră oportună menţinerea sau introducerea unor facilităţi fiscale sau de altă natură pentru promovarea surselor alternative şi ecologice de energie, altele decât cele fosile;

18.   consideră că o majorare a taxelor pe combustibili ar avea un efect pozitiv asupra mediului, dacă ar fi disponibile mijloace de transport în comun accesibile şi atractive;

19.   consideră că ţările aflate într-un proces de recuperare a decalajului de dezvoltare, au costuri externe mai ridicate, pentru care nu ar trebui să fie penalizate;

20.   subliniază necesitatea reducerii impozitelor pe forţa de muncă, aceasta fiind o modalitate importantă de a atinge obiectivul Strategiei de la Lisabona privind rata de ocupare a forţei de muncă de 70%;

21.   consideră că, pentru a finaliza piaţa internă, este importantă simplificarea legislaţiei vamale şi raţionalizarea procedurilor vamale în scopul reducerii costurilor administrative aflate în sarcina întreprinderilor care realizează tranzacţii transfrontaliere, menţinându-se simplificarea obligaţiilor transfrontaliere legate de punerea în conformitate care le revin societăţilor; se declară în favoarea evoluţiei către un sistem mai simplu de percepere a TVA pentru vânzările transfrontaliere în Uniunea Europeană, de exemplu prin aplicarea mecanismului de impozitare inversă (reverse charge);

Baza de impozitare comună a societăţilor

22.   susţine eforturile Comisiei de a crea o bază consolidată comună de impozitare a societăţilor (BCCIS) la nivel european; consideră că BCCIS va duce la creşterea transparenţei, permiţând companiilor să funcţioneze în străinătate în conformitate cu aceleaşi reguli din ţara de origine, la intensificarea schimburilor comerciale şi a investiţiilor transfrontaliere şi va reduce considerabil costurile administrative şi posibilităţile de evaziune fiscală şi fraudă; consideră că este necesar să se adopte măsuri specifice pentru reducerea costurilor legate de respectarea normelor fiscale suportate de IMM-uri, ca de exemplu dispoziţiile privind impozitarea în funcţie de regulile statului de origine;

23.   constată că BCCIS reprezintă o politică ce poate fi aplicată în cadrul mecanismului de cooperare consolidată, astfel cum prevăd deja tratatele;

24.   reaminteşte că BCCIS va presupune norme comune privind baza de impozitare şi nu va afecta în niciun fel libertatea statelor membre de a-şi stabili în continuare propriile cote de impozitare;

25.   salută intenţia Comisiei de a lansa BCCIS în cadrul cooperării consolidate; subliniază, totuşi, faptul că aceasta nu este cea mai bună soluţie, având în vedere că avantajele oferite de transparenţă şi costurile administrative scăzute pot fi parţial reduse în lipsa unui sistem global la nivel comunitar;

26.   salută abordarea Comisiei, conform căreia BCCIS trebuie să fie uniformă şi să determine o simplificare, stabilind în acelaşi timp un cadru de standarde comune şi recomandă instituirea unui mecanism de distribuire a veniturilor statelor membre în cauză; consideră, de asemenea, că pentru a stabili o veritabilă bază unificată de impozitare într-adevăr comună, este important să se creeze şi o documentaţie comparabilă sau, în cel mai bun caz, comună, pentru înregistrarea activităţilor economice transfrontaliere;

27.   salută Comunicarea Comisiei intitulată "Către o utilizare mai eficientă a stimulentelor fiscale pentru cercetare şi dezvoltare" şi subliniază necesitatea schimbului de bune practici şi a clarificării la maximum a compatibilităţii acestor stimulente cu dreptul comunitar;

28.   subliniază faptul că impozitarea ecologică este un instrument politic flexibil în vederea atingerii obiectivelor stabilite în materie de poluare, acordării de stimulente pentru inovaţii tehnologice şi reducerii în continuare a emisiilor poluante;

29.   încurajează Comisia să abordeze chestiunile privind consolidarea conturilor, impozitarea şi administrarea impozitării marilor grupuri cu activitate transfrontalieră;

Către o utilizare mai eficientă a stimulentelor fiscale în favoarea cercetării şi a dezvoltării

30.   este de părere că stimulentele fiscale pentru promovarea activităţilor de cercetare şi dezvoltare au o mare importanţă pentru atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, precum majorarea sumelor investite pentru cercetare şi dezvoltare în Europa, în special pentru facilitarea accesului IMM-urilor la activităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare; constată totuşi că stimulentele fiscale pentru promovarea cercetării şi a dezvoltării nu ar trebui folosite ca subvenţii indirecte pentru societăţile naţionale;

31.   îşi exprimă convingerea că politica fiscală ar trebui să fie elaborată în aşa fel încât să ducă la o creştere bazată pe productivitate în toate sectoarele economiei, permiţând contribuabililor să ceară fie deducerea , fie reducerea impozitelor aferente cheltuielilor din domeniul cercetării şi dezvoltării;

32.   consideră că decalajul tehnologic între statele membre UE arată că există diferenţe de politică fiscală şi că trebuie să se întreprindă acţiuni la nivel comunitar, în cazurile în care acţiunea individuală a unui stat membru nu poate oferi o soluţie eficace; este de părere că promovarea bunelor practici pentru elaborarea iniţiativelor fiscale privind cercetarea şi dezvoltarea şi o mai bună coordonare a politicii fiscale ar ajuta statele membre să atingă obiectivele Strategiei de la Lisabona;

Impozitarea în afara ţării

33.   îndeamnă Comisia să adopte o strategie proactivă privind centrele financiare offshore;

34.   susţine opinia Comisiei conform căreia, în cazul unui transfer de active către o ţară terţă, se justifică, având în vedere lipsa unei cooperări administrative transfrontaliere, perceperea imediată a impozitelor la ieşirea din ţară;

Regimul fiscal al pierderilor în situaţiile transfrontaliere

35.   constată faptul că sunt aduse în mod frecvent cauze privind impozitarea în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, în special ca urmare a lipsei de transparenţă şi a nivelului ridicat de complexitate a sistemelor de impozitare în Europa şi solicită, aşadar, o simplificare a codurilor fiscale în Uniunea Europeană; este de părere că, în situaţiile care implică pierderi transfrontaliere suferite de filialele din străinătate, trebuie să se evite dubla impozitare a societăţilor-mamă, competenţa fiscală trebuie să fie împărţită în mod echilibrat între statele membre, pierderile nu ar trebui contabilizate de două ori şi trebuie să se ia măsuri de prevenire a evaziunii fiscale;

36.   constată că, în lipsa unor modalităţi de compensare transfrontalieră a pierderilor, societăţile vor încerca să îşi asigure impozitarea profitului în ţările în care piaţa naţională este suficient de mare pentru a genera un profit care să compenseze posibilele pierderi înregistrate în străinătate;

37.   consideră că sunt necesare eforturi care să permită instituirea unui sistem de compensare transfrontalieră a pierderilor atât pentru societăţi, cât şi pentru grupuri cu filiale în străinătate; ia cunoştinţă de comunicarea Comisiei privind regimul fiscal al pierderilor în situaţiile transfrontaliere;

38.   vede în comunicarea Comisiei privind regimul fiscal al pierderilor în situaţii transfrontaliere o bază pentru continuarea discuţiilor, în special în privinţa posibilelor soluţii, în aşteptarea aplicării BCCIS, care, în conformitate cu aceasta, are drept scop aplicarea unui regim de compensare a pierderilor şi de recuperare de către statul membru gazdă;

o
o   o

39.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO C 102 E, 28.4.2004, p. 569. (2) JO C 286 E, 23.11.2006, p. 229. (3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0098.