Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Iranul, în special cele în materie de drepturile omului,

–   având în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale şi Convenţia privind drepturile copilului, la care Iranul este parte,

–   având în vedere dialogul UE-Iran pe tema drepturilor omului,

–   având în vedere declaraţia Preşedintelui său privind lapidarea unui om în Iran şi declaraţia Preşedinţiei UE, precum şi declaraţia Comisarului Ferrero-Waldner privind lapidarea domnului Jafar Kiani,

–   având în vedere declaraţiile Preşedinţiei în numele UE de la 25 mai 2007 şi 3 august 2007 privind condamnarea la moarte a lui Sian Paymard, condamnarea la moarte a lui Adnan Hassanpour şi Abdolwahed "Hiva" Boutimar, execuţia iminentă a domnului Behnam Zare şi condamnarea la moarte a domnului Ali Mahin Torabi,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât situaţia din Republica Islamică Iran legată de exercitarea drepturilor civile şi libertăţilor politice s-a deteriorat în ultimii doi ani, mai ales de la alegerile prezidenţiale din iunie 2005, în ciuda faptului că Iranul s-a angajat să promoveze şi să protejeze drepturile omului şi libertăţile fundamentale în temeiul diverselor instrumente internaţionale din acest domeniu;

B.   întrucât numărul execuţiilor din Iran, inclusiv ale minorilor şi homosexualilor, adesea publice, prin spânzurare sau lapidare, a crescut în mod dramatic, ajungând la cel puţin 244(1) de la începutul anului 2007, cifră ce depăşeşte cele 177 de execuţii înregistrate în 2006;

C.   întrucât cu ocazia celei de-a 62-a sesiuni din 2007, Adunarea Generală a ONU va vota o rezoluţie prin care se solicită introducerea unui moratoriu global privind execuţiile, ca un pas spre abolirea pedepsei cu moartea;

D.   întrucât Adnan Hassanpour şi Abdolvahed Botimar au fost primii ziarişti recent condamnaţi la moarte;

E.   întrucât practicarea torturii şi maltratarea prizonierilor, detenţia în izolare, detenţia clandestină, aplicarea unor pedepse crude, inumane şi degradante, alături de impunitatea funcţionarilor, continuă să fie larg răspândite;

F.   întrucât tot mai mulţi intelectuali sunt deţinuţi şi întrucât recent valul de represiuni s-a extins la persoanele având dublă naţionalitate, care se confruntă cu cele mai grave acuzaţii de colaborare cu serviciile străine de spionaj;

G.   întrucât mai mulţi activişti aparţinând mişcării pentru drepturile femeilor sunt sau au fost urmăriţi în justiţie pentru implicarea lor în campania "un milion de semnături" al cărei scop este abrogarea legilor discriminatorii faţă de femei şi intenţia de a prezenta respectivele semnături Parlamentului Naţional (Majlis);

H.   întrucât Iranul nu este încă parte la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

I.   întrucât în iunie 2007 autorităţile iraniene au luat măsuri represive împotriva a două manifestaţii studenţeşti la Teheran; întrucât în urma acestora au fost efectuate mai multe arestări, deşi mai mulţi studenţi au fost ulterior eliberaţi pe cauţiune; întrucât, mai mult, Asociaţia Alumni din Iran a fost închisă, încălcându-se astfel legislaţia iraniană şi standardele internaţionale ale drepturilor omului privind libertatea de asociere;

J.   întrucât introducerea, de către Ministerul culturii şi al orientării islamice, a instrucţiunilor procedurale în materie de publicaţii, s-a soldat cu o creştere a nivelului de cenzură, a hărţuirii şi arestării ziariştilor, în timp ce punctele de vânzare şi difuzare a presei sunt periodic închise de către autorităţi;

K.   întrucât represiunea mişcării sindicale a crescut, prin arestarea noilor săi conducători, precum cea a lui Mansour Osanlou, Preşedintele Sindicatului lucrătorilor din Teheran şi ai întreprinderii de autobuze din suburbii (SWTBC), şi a adjunctului său, Ebrahim Madadi, precum şi a lui Mahmoud Salehi, fostul Preşedinte al Sindicatului lucrătorilor din panificaţie;

L.   întrucât minorităţile sunt tot mai discriminate şi hărţuite din cauza apartenenţei lor religioase sau etnice, în special în zonele de frontieră (Kurdistan, Khuzestan, Sistan-Baluchistan, Azerbaidjan), inclusiv prin detenţiile continue şi prin condamnarea la moarte a unora dintre membrii lor;

M.   întrucât membrii comunităţii religioase Baha'i nu-şi pot practica religia, sunt expuşi unei persecuţii severe şi sunt privaţi de practic toate drepturile lor civile (de exemplu dreptul la proprietate, dreptul la educaţie superioară) şi toate aşezările lor religioase sunt supuse vandalismului;

N.   întrucât solicitanţii de azil din Iran care au fost retrimişi în Iran de către ţări terţe sunt supuşi unor riscuri ridicate de persecuţie, astfel cum a fost recentul caz al lui Rasool Ali Mezrea, membru al Organizaţiei de eliberare Al Ahwaz, care este ameninţat cu execuţia după ce a fost returnat cu forţa din Siria, în ciuda statutului său de refugiat recunoscut UNHCR,

1.   îşi exprimă profunda preocupare în legătură cu deteriorarea situaţiei drepturilor omului în Iran în cursul ultimilor ani; lansează un apel către autorităţile iraniene în direcţia onorării obligaţiilor care le revin în conformitate cu standardele şi actele internaţionale privind drepturile omului, ratificate de Iran, prin promovarea valorilor universale şi acordarea tuturor persoanelor a dreptului de a-şi exercita drepturile civile şi libertăţile politice;

2.   condamnă cu fermitate execuţia prin lapidare a domnului Jafar Kiani, care a avut loc la 5 iulie 2007 în satul Aghche-kand (provincia Quazvin) şi invită autorităţile iraniene să aplice moratoriul anunţat privind lapidarea; solicită realizarea unei reforme privind Codul penal islamic din Iran, în vederea abolirii lapidării;

3.   este profund preocupat de creşterea dramatică a represiunii mişcărilor societăţii civile care au avut loc în Iran în cursul ultimului an; invită autorităţile iraniene să pună capăt represiunii severe împotriva apărătorilor drepturilor femeilor, activiştilor din cadrul campaniei "un milion de semnături", manifestaţiilor studenţeşti, apărătorilor drepturilor minorităţilor, intelectualilor, cadrelor didactice, ziariştilor, autorilor de blog-uri, precum şi a sindicaliştilor;

4.   reaminteşte guvernului iranian de obligaţiile sale, ca parte semnatară la Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi la Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, referitoare la protecţia drepturilor fundamentale ale omului, îndeosebi a libertăţii de expresie, şi solicită eliberarea tuturor prizonierilor de conştiinţă;

5.   este şocat de creşterea numărului de execuţii înregistrate, multe dintre persoanele executate fiind victimele unor procese inechitabile;

6.   invită Iranul să îşi respecte pe deplin Codul de procedură penală şi să asigure tuturor indivizilor dreptul la un proces echitabil, îndeosebi prin posibilitatea de a beneficia de un avocat de la începutul procedurii judiciare; îndeamnă la acordarea necondiţionată a unei asistenţe medicale corespunzătoare acelor prizonieri a căror stare de sănătate este precară;

7.   condamnă cu fermitate pedepsele cu moartea şi execuţiile din Iran, îndeosebi ale delincvenţilor juvenili şi ale minorilor, şi îndeamnă autorităţile iraniene să respecte garanţiile juridice recunoscute pe plan internaţional cu privire la minori, cum ar fi Convenţia ONU privind drepturile copilului;

8.   invită autorităţile iraniene să pună în practică interzicerea torturii, care a fost anunţată de şeful sistemului judiciar în aprilie 2004;

9.   invită Parlamentul iranian să aducă modificări legii presei şi Codului penal din Iran, astfel încât acestea să se alinieze la Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, şi mai ales să abroge toate dispoziţiile penale referitoare la exprimarea paşnică a opiniei, inclusiv în presă;

10.   solicită ca numeroasele organe de presă care au fost închise sau cenzurate să fie capabile să funcţioneze într-un cadru instituit de reglementare a libertăţii presei;

11.   solicită autorităţilor iraniene să accelereze procesul de anchetare a cazurilor suspecte de deces şi ucidere a intelectualilor şi activiştilor politici, să aducă presupuşii autori ai infracţiunilor în faţa justiţiei;

12.   lansează un apel către membrii Majlis pentru a modifica de urgenţă Codul penal, pentru transformarea moratoriului privind lapidarea într-o interdicţie definitivă, precum şi pentru a adopta legislaţia menită să incrimineze execuţia delincvenţilor juvenili şi aplicarea pedepsei cu moartea pentru acte de homosexualitate sau adulter;

13.   invită autorităţile iraniene să aplice toate garanţiile necesare în cazurile de pedeapsă cu moartea şi să limiteze domeniul infracţiunilor prevăzute cu pedeapsa cu moartea, ca prim pas către abolirea totală a pedepsei cu moartea; invită populaţia iraniană să sprijine campania intitulată "Stop pedepsei cu moartea: decizie mondială", iniţiată de Coaliţia mondială împotriva pedepsei cu moartea (WCADP) şi de alte organizaţii nonguvernamentale;

14.   solicită autorităţilor să respecte garanţiile juridice recunoscute pe plan internaţional cu privire la persoanele aparţinând minorităţilor religioase, recunoscute oficial sau nu; condamnă încălcarea repetată a drepturilor minorităţilor şi solicită posibilitatea ca minorităţile să îşi exercite toate drepturile acordate de Constituţia Iranului şi de dreptul internaţional; invită, de asemenea, autorităţile să elimine orice forme de discriminare din motive religioase sau etnice sau împotriva persoanelor aparţinând minorităţilor, cum ar fi kurzii, azerii, arabii, populaţia Baluchi sau Baha'i; solicită, în special, ridicarea interdicţiei de facto cu privire la practicarea credinţei Baha'i;

15.   invită autorităţile iraniene să elibereze necondiţionat toţi prizonierii de conştiinţă, în special pe ziariştii Emaddedin Baghi, Ako Kurdnasab, Ejlal Ghavami, Mohammad Sadegh Kaboudvand, Said Matinpour, Adnan Hassanpour, Abdolvahed Botimar, Kaveh Javanmard şi Mohammad Hassan Fallahieh, sindicaliştii Mansour Osanlou, Ebrahim Madadi şi Mahmoud Salehi, studenţii Ehsan Mansouri, Majid Tavakoli şi Ahmad Ghassaban; condamnă arestarea şi detenţia apărătorului drepturilor omului Dr. Sohrab Razzaghi la 24 octombrie 2007 şi solicită eliberarea imediată şi necondiţionată a acestuia;

16.   îndeamnă Adunarea Generală a ONU să voteze o rezoluţie prin care să se condamne explicit şi decisiv încălcarea drepturilor fundamentale ale omului în Iran şi să adopte o serie de măsuri urgente pentru stoparea valului recent de execuţii din Iran;

17.   invită Consiliul şi Comisia să urmărească îndeaproape evoluţia situaţiei din Iran şi să atragă atenţia asupra cazurilor concrete de încălcare a drepturilor omului; invită Consiliul şi Comisia să prezinte rapoarte cu privire la urmărirea situaţiei din Iran;

18.   propune reînceperea dialogului dintre UE şi Iran pe tema drepturilor omului, care a fost întrerupt din iunie 2004;

19.   îşi reafirmă sprijinul în favoarea tuturor organizaţiilor şi persoanelor din Iran care continuă dialogul în lupta lor pentru drepturi democratice;

20.   invită Comisia să depună toate eforturile pentru sprijinirea societăţii civile şi a schimburilor academice, socio-economice şi culturale între Europa şi Iran, în interesul unui dialog deschis, îndeosebi prin intermediul noului Instrument pentru democraţie şi drepturile omului;

21.   invită statele membre ale UE să se abţină de la expulzarea solicitanţilor de azil iranieni, printre care se numără şi persoanele persecutate din cauza orientării lor sexuale, şi invită Grecia să nu îi returneze în Iran pe Mohammad Hassan Talebi, Mohammad Hossein Jaafari şi Vahid Shokoohi Nia;

22.   îi încredinţează Preşedintelui său sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru PESC, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Şefului Curţii Supreme din Iran, precum şi Guvernului şi Parlamentului Republicii Islamice Iran.

(1) Conform Amnesty International, la 18 octombrie 2007.