Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2007/2662(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B6-0476/2007

Texte depuse :

B6-0476/2007

Dezbateri :

PV 15/11/2007 - 2
CRE 15/11/2007 - 2

Voturi :

PV 15/11/2007 - 5.12
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0540

Texte adoptate
PDF 215kWORD 64k
Joi, 15 noiembrie 2007 - Strasbourg
Către un răspuns al UE la situațiile de fragilitate
P6_TA(2007)0540B6-0476/2007

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind răspunsul UE la situaţii de fragilitate în ţările în curs de dezvoltare

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 25 octombrie 2007 intitulată "Către un răspuns al UE la situațiile de fragilitate - intervenția în medii dificile pentru dezvoltare durabilă, stabilitate și pace"(COM(2007)0643) şi documentul de lucru al Comisiei anexat la aceasta (SEC(2007)1417);

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european", semnată la 20 decembrie 2005(1);

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare(2) ("Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare");

–   având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului de state din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(3), astfel cum a fost modificat prin Acordul de modificare a Acordului de parteneriat, semnat la Luxemburg la 25 iunie 2005(4) ("Acordul de la Cotonou");

–   având în vedere Politica cadru a Uniunii Africane de reconstrucţie post-conflict şi dezvoltare, aprobată de statele membre cu ocazia reuniunii la vârf a Uniunii Africane, de la Banjul din 25 iunie -2 iulie 2006,

–   având în vedere cele zece principii de bună implicare pentru acordarea de asistenţă în statele şi situaţiile fragile, sprijinite de către Grupul statelor fragile din Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare (CAD) al OCDE, şi aprobate la reuniunea la nivel înalt a CAD din 3-4 aprilie 2007 de la Paris;

–   având în vedere Rezoluţia 60/1 din 24 octombrie 2005 a Adunării Generale a ONU privind Rezultatele Summit-ului din 2005, şi în special alineatele 138-140 ale acesteia, referitoare la responsabilitatea de a proteja;

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, începând cu anii '90, statele ce nu au capacitatea de a-şi îndeplini funcţiile "tradiţionale" şi de a susţine dezvoltarea, şi a căror instituţii sunt slabe, au fost clasificate drept "state fragile" de Banca Mondială şi de comunitatea internaţională pentru dezvoltare;

B.   întrucât fragilitatea unui stat reprezintă mai degrabă un concept empiric decât unul normativ şi este o variabilă ce depinde de un anumit context, iar nu o condiţie pre-existentă; întrucât situaţiile de fragilitate pot apărea fie înaintea unei crize, fie ulterior acesteia; întrucât responsabilitatea de a hotărî în ce moment statele încetează să mai fie fragile ar trebui să aparţină propriilor cetăţeni;

C.   întrucât, în ciuda faptului că nu există o definiţie clară a acestui concept, este posibilă identificarea statelor ce trec printr-o perioadă de fragilitate, iar numărul statelor calificate de Banca Mondială drept "fragile" aproape că s-a dublat din 2000 până în 2006, de la 14 la 26, dintre care 14 în Africa Sub-Sahariană;

D.   întrucât este imperativă înţelegerea factorilor externi şi interni ce determină fragilitatea, pentru a putea oferi asistenţă şi a sprijini consolidarea acestor state, în avantajul direct al cetăţenilor lor şi în folosul păcii şi prosperităţii regionale şi globale;

E.   întrucât diferitele tipuri de fragilitate (de exemplu expunerea la conflicte, aşa-numitul "blestem al resurselor", proasta guvernare, lipsa de ieşire la mare) necesită intervenţii de diferite tipuri; întrucât o anumită ţară poate suferi de pe urma mai multor tipuri de fragilitate, ceea ce face clasificarea sa şi întreprinderea de acţiuni specifice mai dificile;

F.   întrucât soluţionarea situaţiilor de fragilitate este un proces de durată şi presupune un angajament pe termen lung atât din partea ţărilor afectate, cât şi din partea comunităţii internaţionale;

G.   întrucât Uniunea Africană recunoaşte că reconstrucţia este în primul rând o chestiune de natură politică şi apoi tehnică; subliniind, prin urmare, necesitatea de a institui o autoritate de stat legitimă şi o guvernare bazată pe consens, de a întreprinde acţiuni clare în favoarea categoriilor vulnerabile şi a dezvoltării capacităţilor locale, în cadrul unei distribuţii echitabile a puterii şi a asumării reciproce a răspunderii, astfel cum se subliniază în cadrul Politicii cadru a Uniunii Africane de reconstrucţie post-conflict şi dezvoltare;

H.   întrucât situaţiile de fragilitate sunt adeseori provocate de sărăcie şi de condiţiile nefavorabile de trai, ducând în cazuri extreme la eşecul structurii de stat şi la insecuritate permanentă; întrucât lipsa de protecţie a drepturilor cetăţenilor din statele afectate necesită intervenţia UE şi a comunităţii internaţionale şi trebuie să fie în centrul acesteia;

I.   întrucât nu există încă schimburi suficiente de experienţă în privinţa construcţiei statale, între statele beneficiare şi cele donatoare, îngreunându-se astfel procesul de învăţare;

J.   întrucât este nevoie de instituirea unui mecanism de dublă răspundere: între ţările donatoare şi ţările beneficiare şi între acestea din urmă şi cetăţenii lor;

K.   întrucât existenţa mai multor instrumente de finanţare favorizează riscul suprapunerii sau a lipsei de alocare a resurselor, făcând şi mai dificilă responsabilizarea şi participarea societăţilor deja afectate,

1.   consideră că fragilitatea reprezintă o provocare complexă la adresa dezvoltării şi subliniază necesitatea elaborării unei agende bine definite şi coerente privind fragilitatea, bazată pe principiul "intervenţiei nedăunătoare", adică adaptată situaţiei de fapt şi luând în considerare implicaţiile pe termen lung şi coordonând diversele obiective şi abordări ale actorilor implicaţi, în contextul obiectivului principal şi unificator al reducerii sărăciei şi al realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

2.   salută pregătirea unui răspuns al UE la fragilitate şi subliniază nevoia de a implica parlamentele în toate etapele acestei strategii;

3.   afirmă că un sistem politic democratic şi stabil, care conduce la dezvoltare, la statul de drept, la protecţia drepturilor omului, la bună guvernare şi o paşnică prevenire a conflictelor reprezintă cea mai bună cale de a ieşi din starea de fragilitate şi de se îndrepta spre instituirea unor instituţii transparente şi eficiente şi a unor politici echitabile;

4.   subliniază că programarea şi acţiunile întreprinse în situaţiile de fragilitate trebuie să fie cuprinzătoare şi coerente şi să aibă drept centru dezvoltarea durabilă a ţărilor în cauză, precum şi populaţiile ţărilor respective; consideră că o abordare care să ia în considerare caracterul fragil trebuie să fie integrată în principal în cadrul instrumentelor şi mecanismelor existente şi este în totalitate de acord că potenţialul documentelor strategice de ţară şi programele tematice, realizate în parteneriat, în vederea prevenirii fragilităţii, trebuie să fie intensificate;

5.   subliniază că agenda privind fragilitatea ar trebui să aibă trei componente principale, punându-se accentul pe situaţia populaţiei sărace şi pe prevenire: promovarea siguranţei oamenilor, îmbunătăţirea dezvoltării şi asigurarea păcii; subliniază, de asemenea, nevoia aplicării coerente a acestor componente în domeniul în cauză;  

6.   consideră că planificarea strategică pe termen lung trebuie să fie coordonată cu punerea în aplicare a programelor deoarece trebuie să fie în continuare flexibilă şi adaptabilă şi să poată veni în întâmpinarea situaţiei ţării respective; prin urmare, invită Comisia să promoveze dezvoltarea pe termen lung, dar să şi acorde, pe termen scurt, servicii de bază, precum asistenţă medicală şi educaţie;

7.   subliniază că programele de dezvoltare în situaţii de fragilitate ar trebui să respecte aceleaşi principii de bază precum programarea dezvoltării în orice situaţie, şi anume însuşirea, parteneriatul, răspunderea reciprocă şi durabilitate;

8.   invită Comisia să susţină dialogurile globale privind pacea şi pe cele politice şi procesele de reconciliere şi să stimuleze participarea comunităţilor şi a societăţii civile la toate aspectele privind ciclul de recuperare şi strategiile de dezvoltare;

9.   subliniază că la o pace durabilă se poate ajunge doar dacă se face dreptate şi dacă se are în vedere acest aspect, în special în ceea ce priveşte crimele de război şi crimele împotriva umanităţii; în acest context, invită Comisia să susţină consolidarea sistemelor legale şi juridice din statele fragile, pentru a se asigura că autorii infracţiunilor grave sunt aduşi în faţa justiţiei, dar şi pentru a permite dezvoltarea, în paralel, a justiţiei şi a iniţiativelor privind reconcilierea;

10.   solicită consolidarea drepturilor legale individuale, inclusiv a celor privind proprietăţile funciare ale populaţiei celei mai sărace; şi invită Comisia să susţină eforturile făcute în ţările în curs de dezvoltare de a-şi diversifica producţia agricolă, astfel încât acestea să poată ieşi din situaţia de economii foarte vulnerabile bazate pe un singur tip de recoltă şi să evite situaţiile de fragilitate care rezultă din colapsul economic;

11.   reiterează nevoia ca acţiunile UE de dezvoltare şi cele umanitare să pună mai mult accentul pe măsurile preventive, pe sisteme de alertă rapidă şi analize ale riscurilor în vederea evitării atât a catastrofelor cauzate de om, cât şi a celor naturale care duc la situaţii de fragilitate;

12.   afirmă că un model cuprinzător privind fragilitatea şi dezvoltarea trebuie să ia în considerare iniţiativele locale, regionale şi continentale existente, precum Politica cadru a Uniunii Africane de reconstrucţie post-conflict şi dezvoltare, Noul parteneriat pentru dezvoltarea Africii, Mecanismul african de evaluare între egali şi Carta privind democraţia, alegerile şi guvernarea în Africa; prin urmare, invită Comisia să susţină eforturile de consolidare a cooperării Sud-Sud în acest domeniu;

13.   invită, de asemenea, Comisia să se asigure nu numai că părţile locale interesate sunt implicate în totalitate în eforturile de a depăşi situaţiile de fragilitate, dar şi că noţiunile şi definiţia acestora privind consolidarea unui stat şi modelul de stat al acestora sunt luate în considerare şi că experţii locali sunt implicaţi şi ei; 

14.   subliniază rolul crucial pe care îl au femeile şi categoriile vulnerabile în promovarea dezvoltării şi a păcii şi invită Comisia să promoveze emanciparea acestora, şi anume prin luarea în considerare a nevoilor şi a situaţiei specifice a acestora în medii fragile;

15.   salută faptul că UE şi Africa vor purta un dialog, în cadrul strategiei comune UE-Africa, privind conceptul de "situaţii de fragilitate" pentru a ajunge la un acord comun şi a stabili măsurile care ar putea fi luate şi că acest dialog este deja prevăzut în planul de acţiune;

16.   reaminteşte faptul că fiecare stat în parte are responsabilitatea de a-şi proteja populaţia împotriva genocidului, a crimelor de război, a epurării etnice şi a crimelor împotriva umanităţii şi că UE susţine cu tărie această responsabilitate, în conformitate cu Rezoluţia 60/1 din 24 octombrie 2005 a Adunării Generale a ONU; subliniază că responsabilitatea de a proteja include şi folosirea presiunii diplomatice, economice şi legale susţinute, şi că ameninţările şi intervenţia militară coercitivă reprezintă ultima soluţie şi necesită un control strict;

17.   subliniază că abordarea situaţiilor de fragilitate este complexă şi necesită resurse financiare şi umane importante, precum şi angajamente pe termen lung; prin urmare, invită Comisia şi statele membre să se asigure că astfel de resurse sunt distribuite în mod suficient, adecvat şi previzibil şi că organismele donatoare acţionează în mod coerent;

18.   subliniază că folosirea sprijinului bugetar nu este adecvată în situaţiile de fragilitate deoarece în aceste situaţii capacităţile de audit şi de monitorizare sunt slabe sau inexistente; prin urmare, invită Comisia să folosească, în astfel de situaţii, alte forme de finanţare, cu excepţia cazului în care poate oferi informaţii detaliate privind modalitatea în care sunt folosiţi banii;

19.   invită Comisia să pună la dispoziţia Parlamentului o cartografiere a donatorilor şi a actorilor internaţionali şi o descriere a tipului de activitate pe care aceştia o desfăşoară pentru a permite monitorizarea, precum şi utilizarea cea mai bună a instrumentelor şi resurselor disponibile;

20.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre, co-preşedinţilor Adunării parlamentare paritare ACP-UE şi Uniunii Africane.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
(2) JO L 378, 27.12.2006, p. 41.
(3) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.
(4) JO L 209, 11.8.2005, p. 27.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate