Parlamentul European,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată "Propunere de raport comun asupra protecţiei sociale şi integrării sociale" (COM(2007)0013), şi raportul comun adoptat de Consiliul EPSCO la 22 februarie 2007,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei privind analiza realităţii sociale - Raport intermediar pentru Consiliul de primăvară 2007 (COM(2007)0063),

-   având în vedere Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor din 1951,

-   având în vedere Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de ONU în 1966,

-   având în vedere Convenţia ONU privind drepturile copilului din 1989,

-   având în vedere Convenţia ONU privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora din 1990,

-   având in vedere Planul internaţional ONU de acţiune privind îmbătrânirea, adoptat în 2002,

-   având în vedere Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane din 2005,

-   având în vedere Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap din 2006 şi protocolul său adiţional,

-   având în vedere articolele 34, 35 şi 36 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(1), prin care se definesc îndeosebi dreptul la ajutor social şi ajutorul pentru locuinţă, nivelul ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi accesul la serviciile de interes economic general,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Consolidarea dimensiunii sociale a Strategiei de la Lisabona: raţionalizarea coordonării deschise în domeniul protecţiei sociale" (COM(2003)0261),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Modernizarea protecţiei sociale în scopul dezvoltării unor servicii de asistenţă medicală şi îngrijire de lungă durată de înaltă calitate, accesibile şi durabile: sprijin pentru strategiile naţionale prin metoda deschisă de coordonare" (COM(2004)0304),

-   având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată "Faţă în faţă cu schimbările demografice: o nouă solidaritate între generaţii"(COM(2005)0094),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la consultarea pe tema realizării unei acţiuni la nivelul UE, destinată promovării integrării active a persoanelor care se află cel mai departe de piaţa muncii (COM(2006)0044) şi raportul de sinteză cu privire la rezultatele consultării,

-   având în vedere Cartea albă a Comisiei privind Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate (COM(2007)0279) (Cartea albă privind problemele de sănătate),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei privind o strategie a Uniunii Europene de acordare de sprijin statelor membre în vederea reducerii efectelor nefaste ale alcoolului (COM(2006)0625),

-   având în vedere Carte verde intitulată "Către o Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare" (COM(2007)0027),

-   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a sancţiunilor împotriva angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală (COM(2007)0249),

-   având în vedere opinia exprimată în cadrul celui de-al Şaselea program de acţiune privind mediul al Comunităţii Europene 2002-2012, conform căreia un mediu curat şi sănătos reprezintă o premisă pentru bunăstarea umană;

-   având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(2) şi Rezoluţia Parlamentului European din 28 aprilie 2005 privind situaţia romilor din Uniunea Europeană(3),

-   având în vedere Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(4)

-   având în vedere Rezoluţia sa din 11 iunie 2002 privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, intitulată "Propunere de raport comun privind integrarea socială"(5)

-   având în vedere Rezoluţia sa din 5 iunie 2003 privind aplicarea metodei deschise de coordonare(6),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 24 septembrie 2003 privind Raportul comun adoptat de Comisie şi Consiliu referitor la acordarea unor pensii adecvate şi viabile(7),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 15 decembrie 2005 privind Programul legislativ şi de lucru al Comisiei pentru 2006(8),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind provocările demografice şi solidaritatea între generaţii(9),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 6 septembrie 2006 privind îmbunătăţirea sănătăţii mintale a populaţiei. Către o strategie privind sănătatea mintală pentru Uniunea Europeană(10),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 30 noiembrie 2006 privind situaţia persoanelor cu handicap din Uniunea Europeană extinsă, intitulată "Planul european de acţiune 2006-2007"(11),

-   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0400/2007),

A.   întrucât ]n concluziile Consiliul European de la Lisabona din 23 şi 24 martie 2000 s-a decis consolidarea coeziunii sociale şi a luptei împotriva excluderii sociale;

B.   întrucât la Consiliul European de la Nisa din perioada 7-9 decembrie 2000, statele membre s-au angajat să demonstreze o reducere semnificativă şi cuantificabilă a sărăciei şi a excluderii sociale până în anul 2010; întrucât progresele în vederea realizării acestui obiectiv au fost insuficiente;

C.   întrucât integrarea socială şi protecţia socială reprezintă valori esenţiale ale Uniunii Europene şi drepturi fundamentale al tuturor persoanelor, indiferent de origine etnică, vârstă, sex, handicap, orientare sexuală sau religie;

D.   întrucât peste 50 de milioane de cetăţeni, fie aproximativ 16 % din întreaga populaţia activă a Uniunii Europene sunt persoane cu handicap, iar rata şomajului este de două ori mai ridicată la aceste persoane în raport cu persoanele care nu prezintă niciun fel de handicap;

E.   întrucât 78 milioane de cetăţeni europeni continuă să trăiască în sărăcie şi 8 % din populaţia activă a Uniunii Europene suferă din cauza sărăciei, iar prăpastia dintre săraci şi bogaţi se adânceşte în multe state membre;

F.   întrucât Europa zilelor noastre este o societate multi-etnică şi multi-confesională iar statele membre trebuie să se asigure că legislaţia lor reflectă această diversitate, protejând toţi cetăţenii împotriva violenţei, discriminării şi hărţuirii;

G.   întrucât efectele inegalităţii, sărăciei, excluderii sociale şi ale lipsei de perspective sunt interdependente, impunând o strategie coerentă la nivelul statelor membre, concentrată nu numai pe creşterea veniturilor şi a prosperităţii, dar şi pe abordarea unor chestiuni precum accesul la un loc de muncă, educaţie, servicii medicale, societatea informaţiei, cultură şi transporturi, precum şi oportunităţile generaţiilor viitoare;

H.   întrucât sărăcia şi şomajul au fost legate de o stare de sănătate precară şi un acces limitat la îngrijiri medicale din cauza unor factori precum un regim alimentar necorespunzător, condiţii de trai necorespunzătoare în zonele dezavantajate, condiţii improprii de locuit şi stres,

I.   întrucât, în majoritatea statelor membre, copiii sunt mai expuşi sărăciei şi excluderii sociale decât adulţii;

J.   întrucât sărăcia şi inegalitatea afectează femeile în mod disproporţionat; întrucât venitul mediu al femeilor constituie doar 55% din cel al bărbaţilor iar pentru femeile în vârstă accesul la piaţa muncii este mai dificil;

K.   întrucât sărăcia afectează în mod disproporţionat persoanele cu un nivel redus de educaţie, iar Comisia şi statele membre ar trebui să propună o acţiune comună în vederea îmbunătăţirii accesului şi dreptului la educaţie şi la formare pe întreg parcursul vieţii;

L.   întrucât fenomenele sociale precum traficul de persoane, criminalitatea organizată, discriminarea pe criterii de sex şi prostituţia sunt strâns legate între ele,

M.   întrucât nivelul şomajului în rândul persoanelor cu handicap, care include persoanele cu probleme de sănătate mentală, persoanele în vârstă şi minorităţile etnice din Uniunea Europeană, continuă să fie inacceptabil de ridicat,

N.   întrucât persoanele care se dedică îngrijirilor familiale, principala forţă de muncă neremunerată din Uniunea Europeană, merită recunoaştere pentru contribuţia lor esenţială la îngrijirile acordate în Comunitate;

O.   întrucât serviciile devin din ce în ce mai inaccesibile pentru categoriile cele mai sărace ale societăţii;

P.   întrucât inegalitatea la nivelul veniturilor înregistrează o creştere în majoritatea statelor membre;

Remarci generale

1.   invită statele membre să se folosească în mod optim de potenţialul oferit de metoda deschisă de coordonare;

2.   invită statele membre să realizeze un schimb de bune practici şi să urmeze bunele exemple în domeniul protecţiei sociale şi al integrării sociale;

3.   consideră că nu se poate pune capăt sărăciei şi excluderii sociale decât prin garantarea drepturilor sociale şi economice ale tuturor;

4.   subliniază faptul că întărirea coeziunii sociale, eradicarea sărăciei şi a excluderii sociale trebuie să devină o prioritate politică pentru Uniunea Europeană; salută, în acest sens, viitoarea propunere a Comisiei vizând declararea anului 2010 ca An european al luptei împotriva sărăciei şi a excluderii sociale; invită Comisia şi statele membre să definească şi să urmărească obiectivul ambiţios care constă în reducerea sărăciei, în special în rândul forţei de muncă active din Europa;

5.   salută concluziile Consiliilor Europene de la Bruxelles din 23 şi 24 martie 2006 şi din 8 şi 9 martie 2007, conform cărora statele membre ar trebui să ia măsuri rapide şi semnificative în vederea reducerii a sărăciei în rândul copiilor, oferind tuturor copiilor şanse egale, indiferent de mediul social din care aceştia provin;

6.   încurajează Comisia să faciliteze, inclusiv prin organizarea de stagii, schimburile dintre statele membre având ca obiect cele mai bune practici în domeniul luptei împotriva discriminării pe piaţa muncii;

7.   subliniază că o ocupare a forţei de muncă care garantează salarii şi condiţii de muncă corecte şi decente trebuie considerară, alături de educaţie şi sistemele de securitate socială efective şi eficiente, drept una dintre cele mai puternice măsuri de siguranţă împotriva sărăciei şi a excluderii sociale, ţinând cont, în acelaşi timp, de faptul că acest lucru nu este suficient pentru incluziunea socială a anumitor grupuri sociale, în special a celor mai defavorizate; invită prin urmare Comisia şi statele membre să pună în aplicare în mod eficient Directiva 2000/78/CE; salută examinarea transpunerii acestei directive, aflată în curs de desfăşurare de către Comisie, şi o încurajează pe aceasta din urmă să ia măsurile necesare în situaţiile în care transpunerea nu a fost realizată în mod corespunzător; invită Comisia să abordeze chestiunile legate de "calitatea muncii" în raportul său rezultat în urma consultării lansate în cadrul comunicării privind analiza realităţii sociale;

8.   insistă asupra necesităţii de a acorda ajutor sectoarelor de producţie, microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor), micilor întreprinderi agricole, exploataţiilor agricole familiale şi economiei sociale, ţinând seama de importanţa acestora pentru crearea locurilor de muncă şi a bunăstării;

9.   invită Comisia şi statele membre să ia măsuri pentru a garanta că toate persoanele care lucrează în alte state membre se bucură pe deplin de drepturile omului, drepturile sociale şi politice;

10.   subliniază că accesul la bunuri şi servicii ar trebui să fie un drept al oricărui cetăţean european şi invită prin urmare Comisia să propună directive specifice în toate domeniile care nu sunt prevăzute deja în actele adoptate în conformitate cu articolul 13 din tratat, pentru a combate discriminarea în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, bazată pe handicap, vârstă, religie, origine etnică sau orientare sexuală;

11.   subliniază că responsabilitatea socială a întreprinderilor nu se limitează la crearea şi la menţinerea locurilor de muncă, ci se referă, de asemenea, printre altele, la calitatea locurilor de muncă, la plata unor salarii corecte şi la promovarea învăţării pe întreg parcursul vieţii;

12.   subliniază că trebuie să se acorde aceeaşi atenţie tuturor tipurilor de discriminare;

13.   subliniază rolul major jucat de serviciile publice în promovarea coeziunii sociale, rol recunoscut prin tratat, şi deci necesitatea de a dispune de servicii publice care să se caracterizeze printr-un grad ridicat de siguranţă şi de accesibilitate, egalitatea de tratament şi promovarea accesului universal şi a drepturilor utilizatorilor;

14.   încurajează Comisia să utilizeze dimensiunea europeană pentru promovarea printre altele, a schimbului de bune practici între statele membre, a subvenţiilor, a campaniilor de informare privind regulile specifice de alimentaţie şi activitate fizică adaptate la nevoile diferitelor grupuri ţintă, mai ales la cele ale copiilor, acestea fiind obiective pe care Comisia le-a fixat în Cartea albă privind problemele de sănătate, şi aspectele care afectează în mod disproporţionat categoriile defavorizate ale populaţiei;

15.   invită statele membre să pună în aplicare în mod mai eficient legislaţia comunitară în vigoare în domeniul politicii sociale şi al ocupării forţei de muncă, acordând o atenţie deosebită cerinţelor privind egalitatea între sexe; îndeamnă Consiliul şi Comisia să examineze, în cadrul raportului comun privind ocuparea forţei de muncă 2007-2008, chestiunea referitoare la modul în care Europa poate oferi condiţii sociale echitabile, prin care să se elimine concurenţa neloială de pe piaţa internă;

16.   regretă că, în comunicarea sa privind analiza realităţii sociale, Comisia dă impresia că numeroase iniţiative de politică socială sunt depăşite şi subliniază, în schimb, că sistemul asigurărilor sociale şi politicile sociale constituie forţe care stimulează productivitatea şi inovarea şi sunt esenţiale pentru o economie a cunoaşterii eficace şi cuprinzătoare;

17.   salută contribuţia adusă în vederea protejării sănătăţii publice printre altele de Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CEPCB) şi Sistemul european de alertă rapidă şi de reacţie la ameninţările la adresa sănătăţii publice (SAR) în aplicarea regulamentelor sanitare internaţionale;

18.   insistă asupra faptului că este important ca statele membre şi instituţiile europene să respecte legislaţia în vigoare şi invită Comisia să vegheze la aplicarea corectă a legislaţiei comunitare, nu numai a celei referitoare la calitatea apei, a aerului şi a solului şi la reducerea emisiilor sonore, aplicarea regulamentului REACH şi intensificarea monitorizării produselor chimice, producţia de alimente, dar şi a celei referitoare la reclamele la produse alimentare care induc în eroare şi la cele care se adresează copiilor şi adulţilor.

19.   subliniază că educaţia, învăţarea şi formarea pe tot parcursul vieţii, inclusiv formarea profesională, trebuie să ofere persoanelor şi organizaţiilor bagajul de cunoştinţe necesar pentru a se adapta la schimbările de pe piaţa muncii şi pentru a face faţă mondializării;

20.   subliniază că răspunsul la dispariţia locurilor de muncă tradiţionale din industrie trebuie să constea într-o serie de măsuri suplimentare, printre care se numără în special sprijinul acordat dezvoltării unor noi ramuri industriale, sprijinul acordat IMM-urilor şi dezvoltarea economiei sociale;

21.   invită Consiliul şi Comisia să pună accentul pe o abordare avantajoasă pentru toţi, conform căreia drepturile în vigoare ale lucrătorilor sunt completate şi extinse printr-o serie de noi drepturi, cum ar fi dreptul de acces la formare şi la învăţare pe întreg parcursul vieţii şi dreptul la o organizare a muncii compatibilă cu viaţa de familie;

22.   îndeamnă statele membre să pună în aplicare legi care să concilieze viaţa profesională cu cea de familie, ajutându-i pe părinţi să rămână sau să reintre cu uşurinţă pe piaţa muncii;

23.   îndeamnă Comisia şi statele membre să acorde prioritate maximă integrării sociale şi drepturilor femeilor, modificând corespunzător politicile respective, inclusiv politica de repartizare a veniturilor;

Integrare socială

24.   consideră că trebuie susţinute şi intensificate eforturile de combatere a sărăciei şi a excluderii sociale, în vederea îmbunătăţirii situaţiei persoanelor cel mai mult expuse la riscul sărăciei şi al excluderii;

25.   invită Comisia să consolideze în continuare integrarea aspectelor legate de egalitate şi de handicap în toate domeniile politice pertinente;

26.   consideră că participarea semnificativă a persoanelor care suferă de sărăcie la elaborarea unor politici şi măsuri concrete destinate remedierii situaţiei este esenţială pentru garantarea unor rezultate mai eficace;

27.   consideră că se impune acordarea unei atenţii deosebite femeilor şi mamelor singure, care constituie un grup extrem de vulnerabil şi sunt primele care suferă de sărăcie în cazul unei recesiuni economice;

28.   recunoaşte că, în multe state membre, populaţia beneficiază de o plasă de siguranţă care îi garantează un venit minim şi consideră că statele membre care nu dispun de o astfel de plasă de siguranţă ar trebui încurajate prin schimbul de bune practici să o creeze;

29.   recunoaşte că, dacă există dispoziţii în domeniul asistenţei sociale, statele membre au datoria să se asigure că cetăţenii le înţeleg şi sunt capabili să-şi reclame drepturile;

30.   subliniază că niciun beneficiar al ajutorului social nu ar trebui lăsat în situaţia de a avea un venit considerat sub pragul de sărăcie pentru statul membru în cauză;

31.   invită toate statele membre să garanteze pe deplin egalitatea între sexe în toate sistemele de pensii de stat;

32.   este convins că trebuie depuse eforturi pentru obţinerea, în colaborare cu partenerii sociali, la nivelul statelor membre, a fixării unui salariu minim decent, ceea ce poate ajuta la creşterea profitabilităţii muncii; recunoaşte însă că în multe state membre salariul minim este foarte scăzut sau sub limita subzistenţei; respinge, pe de altă parte, argumentul conform căruia instituirea unui salariu minim i-ar determina pe angajatori să renunţe la crearea de locuri de muncă; consideră că este vital ca lucrătorii să beneficieze de un salariu decent;

33.   consideră că statele membre ar trebui să tindă către adaptarea propriilor sisteme de asigurări sociale, pentru a contribui la asigurarea unei tranziţii între perioadele de muncă remunerată sau formare şi şomaj, în scopul evitării aşa-numitei "capcane a sărăciei" şi al reflectării evoluţiei naturii ocupaţiilor;

34.   consideră că este vital ca statele membre să ajute şomerii să se reîntoarcă în câmpul muncii, asigurându-se că aceste persoane primesc asistenţă personalizată, specifică şi sprijin pentru a le ajuta să câştige încredere în forţele proprii şi să dobândească noi calificări;

35.   consideră că este vital ca statele membre să ajute persoanele care ajung să aibă un handicap să îşi păstreze postul ocupat;

36.   invită statele membre să abordeze problema discriminării, care are un impact grav şi deseori neglijat asupra integrării sociale;

37.   subliniază importanţa cooperării între diferitele niveluri ale administraţiei - local, regional, naţional şi european - în lupta împotriva discriminării;

38.   consideră că asistenţa medicală şi asistenţa socială de înaltă calitate, bazate pe comunitate şi dezvoltate, acolo unde este posibil, în cooperare cu utilizatorii şi pacienţii, pot juca un rol important în combaterea sărăciei şi a excluderii sociale;

39.   constată că există o legătură strânsă şi complexă între sărăcie şi criminalitate, că sărăcia extremă şi excluderea socială pot duce la activităţi criminale şi că pedeapsa cu închisoarea fără o reabilitare şi educaţie corespunzătoare duce deseori la intensificarea excluderii sociale şi la creşterea şomajului;

40.   subliniază necesitatea garantării educaţiei, formării şi muncii în instituţiile de tip penitenciar, pentru ca femeile aflate în închisoare să desfăşoare activităţi care să se constituie într-un sprijin moral şi psihic pentru ele şi graţie cărora să dobândească competenţe utile în perspectiva viitoarei lor reintegrări pe piaţa muncii;

41.   consideră că Uniunea Europeană şi statele membre ar trebui să acorde o atenţie sporită problemei dependenţei de jocurile de noroc; constată că familiile din cadrul cărora unul sau mai mulţi membri sunt jucători patologici sunt expuse unui risc ridicat de scădere a nivelului de trai, de excludere socială şi de sărăcie, ale cărui victime sunt adesea copiii; invită, prin urmare, statele membre, să contribuie la difuzarea informaţiilor referitoare la pericolul pe care îl reprezintă jocul patologic, simptomele şi consecinţele acestuia; invită, de asemenea, Comisia să se asigure că raportul său privind analiza realităţii sociale include problema jocului patologic şi a consecinţelor sale asupra excluderii sociale şi a sărăciei;

42.   avertizează statele membre în legătură cu fenomenul de îndatorare în creştere, care comportă un risc sporit de sărăcie;

43.   consideră că lipsa unor locuinţe decente, la un preţ accesibil, în toate statele membre contribuie în mare măsură la menţinerea populaţiei în cercul vicios al sărăciei; solicită Comisiei să respecte prerogativele statelor membre în definirea şi finanţarea locuinţei sociale, acest tip de locuinţă aducând o contribuţie esenţială la politicile de integrare socială;

44.   invită statele membre să semneze şi să ratifice Convenţia privind drepturile persoanelor cu handicap şi protocolul său opţional;

45.   invită Comisia şi statele membre să promoveze oportunităţi fezabile de integrare pe piaţa forţei de muncă a persoanelor cu handicap prin elaborarea, în cooperare cu reprezentanţii organizaţiilor lor, a unor iniţiative naţionale, regionale şi locale; invită Comisia şi statele membre, în acest cadru, să aducă îmbunătăţiri colectării de date statistice fiabile şi comparabile cu privire la situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa muncii;

46.   solicită tuturor statelor membre să îşi respecte obligaţiile care le revin în baza Convenţiei internaţionale privind drepturile economice, sociale şi culturale;

47.   invită statele membre să sprijine utilizarea noilor tehnici de comunicare şi de informare, care contribuie în mod semnificativ la garantarea egalităţii de şanse pentru persoanele cu handicap, facilitând participarea acestora la sistemul de educaţie şi la cel al ocupării forţei de muncă, întrucât tehnicile menţionate reduc, în paralel, dependenţa persoanelor cu handicap de terţi, favorizând, astfel, autonomia lor;

48.   invită Comisia şi statele membre să încurajeze conceperea şi elaborarea unor sisteme inovatoare de asistenţă şi a unor echipamente care să permită accesul persoanelor cu handicap şi al persoanelor în vârstă la bunuri şi servicii;

49.   salută renunţarea la plasamentul în instituţii al persoanelor cu handicap, dar observă că acest lucru necesită un nivel suficient al serviciilor comunitare, care să favorizeze un mod de viaţă independent, dreptul la asistenţă personală, dreptul la independenţă economică şi dreptul de a participa pe deplin în societate, în cadrul statelor membre;

50.   consideră că este inacceptabil să se construiască noi infrastructuri din resursele Fondului European de Dezvoltare Regională şi alte Fonduri structurale, care să fie inaccesibile persoanelor cu handicap şi persoanelor în vârstă;

51.   invită statele membre, având îndeosebi în vedere îmbătrânirea populaţiei, să soluţioneze problemele întâmpinate de persoanele care se dedică îngrijirilor familiale, în special cele legate de dreptul de a alege în mod liber dacă şi în ce măsură o persoană doreşte să se dedice îngrijirilor de acest tip, de posibilitatea de a combina acţiunile benevole cu o activitate remunerată şi cu un loc de muncă, precum şi de accesul la sistemele de asigurări sociale şi la pensiile de bătrâneţe, în vederea evitării sărăcirii în urma desfăşurării unei activităţi de îngrijire;

52.   invită statele membre să studieze diverse moduri de recunoaştere, ca formare realizată şi experienţă, a competenţelor neoficiale dobândite în cursul îngrijirilor acordate copiilor şi persoanelor dependente, pentru a facilita integrarea acestor prestări de servicii pe piaţa muncii;

53.   solicită statelor membre să îi încurajeze pe angajatorii din sectorul public să caute să ofere locuri de muncă care să reprezinte mai bine comunităţile cărora serviciile lor se adresează, luând în considerare toate candidaturile pentru un anumit loc de muncă, indiferent de sex, apartenenţă etnică, religie, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

54.   subliniază importanţa participării active a angajatorilor la lupta împotriva discriminării şi efectele pozitive, pentru locurile de muncă, ale politicilor bazate pe diversitate;

55.   consideră că discriminarea faţă de persoanele transsexuale, manifestată atât pe piaţa muncii, cât şi în domeniul asigurărilor sociale constituie încă o problemă insuficient dezbătută şi invită statele membre să ia poziţie şi faţă de această formă de discriminare; invită Comisia să iniţieze un studiu pe această temă;

56.   subliniază necesitatea ca statele membre să promoveze dezvoltarea şi punerea în aplicare la nivel local, regional şi naţional, a unor strategii globale privind îmbătrânirea;

57.   solicită Comisiei şi statelor membre să furnizeze resurse adecvate pentru facilitarea accesului populaţiei la programe de învăţare continuă pentru a limita excluderea în special a persoanelor în vârstă de pe piaţa muncii, şi pentru a favoriza participarea lor continuă la viaţa socială, culturală şi civică;

58.   îndeamnă statele membre, dacă nu au făcut încă acest lucru, să se orienteze spre furnizarea unor servicii de îngrijire personală de înaltă calitate şi la costuri rezonabile pentru persoanele în vârstă şi persoanele cu handicap;

59.   invită statele membre să efectueze schimburi de bune practici în scopul prevenirii abandonului şcolar fără ca absolvenţii să fi dobândit competenţele necesare pentru a intra pe piaţa muncii sau în instituţiile profesionale şi de învăţământ superior şi pentru a facilita tranziţia de la şcoală la piaţa muncii;

60.   subliniază că instituţiile de învăţământ ar trebui să dea dovadă de o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte abandonul şcolar timpuriu în cazul tinerilor şi ar trebui să ofere sprijin celor care, pe lângă studii, au şi responsabilităţi familiale;

61.   îndeamnă statele membre să se asigure că cetăţenii lor sunt alfabetizaţi şi că posedă calificările şi competenţele necesare pentru a putea fi încadraţi în muncă şi pentru a-şi ocupa pe deplin locul în societate;

62.   regretă că, deşi există tendinţe salutare de creştere a participării la învăţământul superior, persoanele care provin din medii mai puţin favorizate sunt clar subreprezentate; ia act de faptul că statele membre ar trebui să fie încurajate să introducă, să menţină, să consolideze şi să investească în formarea profesională, stagii practice şi alte tipuri de formare aplicată;

63.   îndeamnă Comisia şi statele membre să evite confuzia între migraţia economică şi solicitarea de azil, precum şi confuzia între aceste două concepte şi imigraţia ilegală;

Protecţie socială

64.   consideră că trebuie depuse mai multe eforturi pentru combaterea violenţei în familie şi a abuzului împotriva copiilor şi a persoanelor vârstnice;

65.   constată cu mare îngrijorare că violenţa pe criterii de sex agravează excluderea socială şi politică a femeilor, împiedicându-le astfel să se bucure de drepturile omului; invită statele membre să consolideze legislaţia şi să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

66.   îndeamnă statele membre să examineze adecvarea şi durabilitatea sistemelor lor de pensii;

67.   solicită statelor membre să propună acţiuni mai clare de orientare şi de consiliere cu privire la pensii, pentru a garanta că persoanele în cauză primesc informaţiile de care au nevoie pentru a-şi planifica pensionarea şi că reformele naţionale sunt realizate pe baza celui mai larg consens posibil;

68.   constată că inegalităţile referitoare la rezultatele obţinute în domeniul sănătăţii, atât între statele membre, cât şi în interiorul acestora, rămân semnificative şi îndeamnă statele membre să încerce să le elimine, îndeosebi prin garantarea unui acces efectiv la asistenţa medicală pentru toţi;

69.   invită statele membre să ofere sisteme mai eficace de protecţie a copiilor, în cadrul cărora să se regăsească servicii de intervenţie precoce care să răspundă nevoilor copiilor vulnerabili şi punerea la dispoziţie a unor servicii terapeutice prin care copiii victime ai unor abuzuri să fie ajutaţi să depăşească efectele acestora;

70.   invită statele membre să adopte o abordare mai constructivă a politicilor antidrog care să se concentreze mai degrabă asupra prevenirii, educaţiei şi tratamentului dependenţei, decât asupra sancţiunilor penale;

71.   solicită îmbunătăţirea schimburilor de bune practici în cadrul Uniunii Europene cu privire la diagnosticarea, prevenirea şi tratamentul afecţiunilor cronice;

72.   constată lipsa metodelor comparative şi a datelor în domeniul îngrijirii pe termen lung şi consideră, prin urmare, că este importantă intensificarea schimbului specific de experienţă în acest domeniu între statele membre, pentru a putea afla cât mai repede cum se poate organiza, garanta şi oferi îngrijire medicală de calitate şi la preţuri accesibile şi care sunt cele mai potrivite metode pentru a garanta persoanelor în vârstă o viaţă în condiţii demne, ceea ce trebuie să fie valabil şi pentru numărul tot mai ridicat de oameni care suferă de boli asociate cu demenţa;

73.   invită statele membre să acorde prioritate măsurilor de sănătate publică care urmăresc să combată ferm inegalitatea existentă în legătură cu problemele de sănătate şi a accesului la asistenţă medicală a multor comunităţi din rândul minorităţilor etnice; invită, de asemenea, statele membre să adopte o serie de măsuri specifice orientate către nevoile minorităţilor etnice;

74.   constată că, în toate statele membre, abuzul de alcool şi consumul de droguri pot duce la infracţionalitate, şomaj şi excludere socială; constată, pe de altă parte, că sărăcia şi excluderea socială pot duce la un consum excesiv de alcool şi de droguri; consideră că este inacceptabil ca numeroase persoane să nu beneficieze de acces la tratament şi consiliere în domeniu decât în sistemul penitenciar şi solicită statelor membre să realizeze un schimb al celor mai bune practici în vederea consolidării programelor destinate combaterii şi tratării acestui fenomen;

75.   subliniază faptul că există numeroase forme de handicap, inclusiv probleme de mobilitate, deficienţe de vedere, auz, probleme de sănătate mentală, boli cronice şi dificultăţi de învăţare; subliniază faptul că persoanele cu handicap multiplu se confruntă cu probleme excepţionale, la fel ca persoanele expuse la discriminări multiple;

76.   face apel ca persoanele cu probleme de sănătate mentală şi dificultăţi de învăţare sa nu mai fie stigmatizate, la promovarea sănătăţii mentale şi a bunăstării, la prevenirea tulburărilor psihice şi la alocarea unor resurse mai importante tratamentului şi îngrijirii;

77.   salută planificarea, de către Comisie, a publicării mai multor studii pe tema nevoilor persoanelor cu handicap şi ale copiilor cu dificultăţi de învăţare, studii în cadrul cărora se vor aborda numeroase aspecte sociale, printre care cele referitoare la educaţia şi formarea acestor segmente de populaţie;

78.   invită statele membre să aplice în mod activ politicile de reducere a problemelor de sănătate cauzate de consumul de alcool, tutun şi alte stupefiante legale şi ilegale;

79.   constată că politica în materie de alcool şi combatere a tabagismului şi a abuzului de droguri şi de medicamente este, în primul rând, de competenţa statelor membre, dar încurajează Comisia să joace un rol activ în strângerea şi diseminarea tuturor experienţelor acumulate în diferitele state membre, aşa cum propune în comunicarea sa privind o strategie a Uniunii Europene de acordare de sprijin statelor membre în vederea reducerii efectelor nefaste ale alcoolului, şi să lanseze o consultare şi o dezbatere publică privind modul cel mai eficient de a continua lupta împotriva tabagismului pasiv, aşa cum se propune în Cartea sa verde intitulată "Către o Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare";

80.   reiterează afirmaţiile din rezoluţia sa mai sus-menţionată din 15 decembrie 2005, în special în ceea ce priveşte pericolele care ameninţă sănătatea publică, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul, cancerul, tulburările psihice şi HIV/SIDA, precum şi gradul ridicat de substanţe periculoase din aer în mediul urban şi în zonele metropolitane;

81.   subliniază importanţa sportului pentru bunăstarea generală a oamenilor, precum şi pentru prevenirea a numeroase boli care pun în pericol sănătatea publică; invită statele membre să acţioneze pentru îmbunătăţirea posibilităţilor de a practica sport şi să susţină înfiinţarea de zone rezidenţiale care să încurajeze o viaţă sportivă şi plină de iniţiative pentru cetăţeni;

82.   recunoaşte că abuzul de alcool şi consumul de droguri pot duce la excluderea socială, menţin copiii şi familiile în cercul vicios al sărăciei şi expunând copiii la un risc sporit de abuz;

83.   salută faptul că sărăcia în rândul copiilor şi excluderea socială au devenit în ultimii ani o prioritate politică mai importantă în toate statele membre; invită totuşi Comisia şi statele membre să stabilească obiective cuantificabile în vederea eradicării fenomenului complex pe care îl reprezintă sărăcia în rândul copiilor şi a alocării de resurse adecvate pentru atingerea acestui obiectiv, pentru a evita transmiterea sărăciei şi excluderii sociale de la o generaţie la alta, acordând o atenţie deosebită copiilor abandonaţi, copiilor străzii şi celor instituţionalizaţi;

84.   consideră că serviciile educative, de asistenţă medicală şi asistenţă socială de calitate, sprijinirea copiilor şi a familiilor acestora, prin furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor şi a unor locuinţe la un preţ accesibil, sunt esenţiale pentru prevenirea şi reducerea sărăciei în rândul copiilor, a excluderii sociale şi a discriminării şi pentru a împiedica perpetuarea sărăciei din generaţie în generaţie;

85.   solicită statelor membre să acorde o atenţie deosebită protecţiei sociale a familiilor monoparentale, expuse mai mult riscului de sărăcie;

86.   invită statele membre să asigure accesul copiilor la serviciile şi posibilităţile care le vor garanta bunăstarea prezentă şi viitoare şi le vor permite să se realizeze pe deplin; invită, prin urmare, statele membre să garanteze introducerea unei formări financiare elementare în cadrul programelor şcolare;

87.   invită statele membre să asigure colectarea datelor privind sărăcia în rândurile copiilor şi să analizeze situaţia copiilor expuşi sărăciei, în special în cazul celor cu un grad ridicat de risc, cum ar fi copiii cu handicap, copiii romi, copiii instituţionalizaţi, copiii migranţi şi copiii străzii, să monitorizeze şi să evalueze politicile în acest domeniu şi să garanteze evaluarea sistematică a impactului acestor politici;

88.   solicită Comisiei să continue elaborarea de noi indicatori, care pot fi combinaţi cu indicatorii de sărăcie existenţi, pentru a face posibilă o percepţie mai aprofundată a sărăciei în rândul copiilor;

89.   subliniază rolul decisiv pe care îl au serviciile medicale şi cele sociale de interes general în cadrul modelului social european; invită Comisia să recunoască acest rol al serviciilor medicale şi sociale în cadrul procesului de aplicare a legislaţiei privind piaţa internă şi concurenţa; subliniază faptul că finanţarea acestor servicii este insuficientă, mai ales în anumite state membre din Europa de Est;

90.   consideră că liberalizarea serviciilor medicale poate duce la accentuarea inegalităţii în ceea ce priveşte accesul egal la îngrijiri medicale de calitate;

91.   invită statele membre să sporească vizibilitatea Caselor de Ajutor Reciproc în scopul creării unui mediu sigur şi reglementat de economisire şi contractare de credite, precum şi în scopul combaterii problemei din ce în ce mai grave de îndatorare excesivă a populaţiei; solicită statelor membre să garanteze dreptul persoanelor de a deschide un cont în bancă la costuri accesibile, acest lucru reprezentând un mijloc esenţial de a participa atât la activităţile economice, cât şi la viaţa socială;

92.   recunoaşte că traficul de fiinţe umane provoacă traume extrem de grave şi invită statele membre să aplice legislaţia în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane şi a discriminării, să reintegreze în societate victimele traficului, să-şi consolideze cooperarea la nivel transfrontalier şi, în mod special, să semneze, să ratifice şi să pună în aplicare Convenţia privind acţiunile de combatere a traficului de fiinţe umane; îndeamnă statele membre să acorde prioritate protecţiei victimelor traficului de fiinţe umane, îndeosebi de copii, precum şi aplicării drepturilor fundamentale ale acestora;

93.   salută propunerea de directivă a Comisiei de stabilire a sancţiunilor împotriva angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală şi invită statele membre să propună legi şi să îmbunătăţească punerea în aplicare a legislaţiei europene în vigoare în vederea prevenirii exploatării lucrătorilor vulnerabili de către şefii de reţele mafiote, să semneze şi să ratifice, după caz, Convenţia privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi ale familiilor acestora;

94.   îndeamnă toate statele membre să garanteze o politică de acordare a azilului bazată pe drepturile omului, conform Convenţiei privind statutul refugiaţilor şi altor prevederi relevante din domeniul legislaţiei drepturilor omului, acţionând în acelaşi timp pentru eliminarea dependenţei solicitanţilor de azil de ajutoare, prin acordarea dreptului la muncă şi introducerea unor căi legale de imigrare; critică ferm încălcările continue de către statele membre ale respectivei convenţii şi ale altor instrumente juridice referitoare la drepturile omului;

95.   solicită statelor membre să acorde mai multă atenţie persoanelor fără adăpost, în special în sensul facilitării accesului acestora la locuinţe, servicii de asistenţă medicală, educaţie şi locuri de muncă.

96.   invită statele membre să elimine deficienţele în cazul ajutorului acordat grupurilor sociale care nu reuşesc să se integreze pe piaţa muncii, precum şi serviciilor care le sunt destinate şi să garanteze că acest ajutor şi aceste servicii sunt echitabile, durabile şi accesibile tuturor;

o
o   o

97.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi Comitetului pentru protecţie socială, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ale ţărilor candidate.

(1) JO C 364, 18.12.2000, p.1. (2) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (3) JO C 45 E, 23.2.2006, p. 129. (4) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (5) JO C 261 E, 30.10.2003, p. 136. (6) JO C 68 E, 18.3.2004, p. 604. (7) JO C 77 E, 26.3.2004, p. 251. (8) JO C 286 E, 23.11.2006, p. 487. (9) JO C 292 E, 1. 12. 2006, p. 131 (10) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 148. (11) JO C 316 E, 22.12.2006, p. 370.