(Procedura de consultare - consultare repetată)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Consiliului (11522/2007),

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2001)0664)(1),

–   având în vedere poziția sa din 4 iulie 2002(2),

–   având în vedere articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE,

–   având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat din nou de către Consiliu (C6-0246/2007),

–   având în vedere articolele 93 şi 51 și articolul 55 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0444/2007),

1.   aprobă propunerea Consiliului astfel cum a fost modificată;

2.   invită Consiliul să își modifice propunerea în consecință;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sa sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Consiliu   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 1 Considerentul 6 (6)  Statele membre recunosc faptul că acțiunile de combatere a rasismului și a xenofobiei presupun o serie de măsuri diverse aplicate într-un cadru global și nu pot fi limitate doar la dreptul penal. Prezenta decizie-cadru se limitează la combaterea formelor deosebit de severe de rasism și xenofobie prin intermediul dreptului penal. Întrucât tradițiile culturale și juridice ale statelor membre diferă, într-o anumită măsură, în special în acest domeniu, armonizarea deplină a codurilor penale nu este posibilă în acest moment. (6)  Statele membre recunosc faptul că acțiunile de combatere a rasismului și a xenofobiei presupun o serie de măsuri diverse aplicate într-un cadru global și nu pot fi limitate doar la dreptul penal. Atât la nivelul statului, cât și al societății este necesară o cultură a toleranței. Prezenta decizie-cadru se limitează la combaterea formelor deosebit de severe de rasism și xenofobie prin intermediul dreptului penal. Întrucât tradițiile culturale și juridice ale statelor membre diferă, într-o anumită măsură, în special în acest domeniu, armonizarea deplină a codurilor penale nu este posibilă în acest moment. Amendamentul 2 Considerentul 6a (nou) (6a)  Prezenta decizie-cadru stabileşte un nivel minim de armonizare şi aplicarea sa efectivă este limitată de derogările pe care le prevede, inclusiv de cele de la articolul 1 alineatul (2). Amendamentul 3 Considerentul 6b (nou) (6b)  Politica legislativă ar trebui să reflecte faptul că, într-o societate democratică, se recurge la dreptul penal doar în ultimă instanță. Ar trebui, de asemenea, să țină seama de toate valorile care sunt în joc, inclusiv de dreptul la libera exprimare și de dreptul fiecărei persoane la condiţii egale de tratament și respect. Amendamentul 4 Considerentul 9a (nou) (9a)  Comiterea unei infracțiuni de natură rasistă sau xenofobă de către deținătorul unei funcții oficiale ar trebui considerată ca o circumstanță agravantă. Amendamentul 5 Articolul 1 alineatul (1) litera (b) (b) săvârșirea unui act menționat la litera (a) prin difuzarea publică sau distribuirea de înscrisuri, imagini sau alte materiale; (b) difuzarea sau distribuirea publică de înscrisuri, imagini sau alte materiale al căror conținut constituie un act în sensul literelor (a), (c) sau (d); Amendamentul 6 Articolul 1 alineatul (1) litera (e) (e)  În sensul alineatului (1), statele membre pot alege să pedepsească numai faptele care fie sunt de natură să tulbure ordinea publică fie prezintă amenințări, injurii sau insulte. (e)  În sensul prezentului alineat, statele membre pot alege să pedepsească numai faptele care prezintă amenințări, injurii sau insulte. Amendamentul 7 Articolul 1 alineatul (1) litera (f) (f)  În sensul alineatului (1), referirea la religie este destinată să acopere cel puțin faptele care constituie un pretext pentru a săvârși fapte împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, descendență sau origine națională sau etnică. (f)  În sensul prezentului alineat, referirea la religie este destinată să acopere cel puțin faptele care constituie un pretext pentru a săvârși fapte împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, descendență sau origine națională sau etnică. Un stat membru nu ar trebui totuşi să exonereze de răspundere penală acele discursuri şi comportamente care pot incita la ură rasială. Respectarea libertăţii religioase nu împiedică aplicarea efectivă a prezentei decizii-cadru. Amendamentul 8 Articolul 1 alineatul (2) (2)  Orice stat membru poate, la momentul adoptării de către Consiliu a prezentei decizii-cadru, să facă o declarație potrivit căreia negarea sau banalizarea grosieră a infracțiunilor menționate la alineatul (1) litera (c) și/sau (d) se pedepsesc, doar în cazul în care aceste infracțiuni au fost stabilite printr-o hotărâre definitivă dată de o instanță națională a statului membru respectiv și/sau de o instanță internațională sau doar printr-o hotărâre definitivă dată de o instanță internațională. (2)  Orice stat membru poate, la momentul adoptării de către Consiliu a prezentei decizii-cadru, să facă o declarație potrivit căreia negarea sau banalizarea grosieră a infracțiunilor menționate la alineatul (1) litera (c) și/sau (d) se pedepsesc, doar în cazul în care aceste infracțiuni au fost stabilite printr-o hotărâre definitivă pronunţată de o instanță judecătorească națională a statului membru respectiv și/sau de o instanță judecătorească internațională. Amendamentul 9 Articolul 2 alineatul (2) (2)  Fiecare Stat Membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea la faptele menționate la articolul 1 literele (c) și (d) se sancționează. (2)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea la faptele menționate la articolul 1 se sancționează. Amendamentul 10 Articolul 5 alineatul (1) (1)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru faptele menționate la articolele 1 și 2, săvârșite în folosul lor de o persoană acționând fie individual, fie ca parte a unui organ al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, bazată pe: (1)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru faptele menționate la articolele 1 și 2, săvârșite de o persoană care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, bazată pe: (a) competența de reprezentare a persoanei juridice (b) competența de a lua decizii în numele persoanei juridice, sau (c) competența de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice. (a) competența de reprezentare a persoanei juridice (b) competența de a lua decizii în numele persoanei juridice, sau (c) competența de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice și care a acționat în acea calitate. Amendamentul 11 Articolul 5 alineatul (2) (2)  În afară de cazurile deja prevăzute la alineatul (1), fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere în cazul în care lipsa de supraveghere sau control din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă săvârșirea faptelor prevăzute la articolele 1 și 2 în folosul persoanei juridice de către o persoană aflată sub autoritatea acesteia. (2)  În afară de cazurile deja prevăzute la alineatul (1), fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere în cazul în care lipsa de supraveghere sau control din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă săvârșirea faptelor prevăzute la articolele 1 și 2 de către o persoană aflată sub autoritatea acesteia și ale cărei fapte pot fi imputate persoanei juridice, în conformitate cu legislația națională. Amendamentul 12 Articolul 5 alineatul (3) (3)  Răspunderea persoanei juridice în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu exclude acțiunea penală împotriva persoanelor fizice care sunt autori sau complici la faptele menționate la articolele 1 și 2. (3)  Răspunderea persoanei juridice în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu exclude urmărirea penală împotriva persoanelor fizice care sunt autori, instigatori sau complici la faptele menționate la articolele 1 și 2. Amendamentul 13 Articolul 7a (nou) Articolul 7a Cerințe minime (1)  Statele membre pot adopta sau menține un nivel de protecție mai ridicat în lupta împotriva rasismului și a xenofobiei decât cel care rezultă din dispozițiile prezentei decizii-cadru. (2)  Punerea în aplicare a prezentei decizii-cadru nu poate în niciun caz să constituie un motiv de scădere a nivelului protecției împotriva discriminării deja garantat de statele membre în domeniile reglementate de prezenta decizie-cadru. (3)  Niciuna dintre dispozițiile prezentei decizii-cadru nu poate fi interpretată ca afectând vreuna dintre obligațiile ce revin statelor membre în temeiul Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 7 martie 1966. Statele membre pun în aplicare prezenta decizie-cadru în conformitate cu obligațiile respective. Amendamentul 15 Articolul 7 alineatul (2) (2)  Prezenta decizie-cadru nu obligă statele membre să ia măsuri în contradicție cu principiile fundamentale privind libertatea de asociere și libertatea de exprimare, în special libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, astfel cum rezultă din tradițiile constituționale sau din normele care reglementează drepturile, responsabilitățile și garanțiile procedurale ale presei și ale celorlalte mijloace de informare atunci când aceste norme se referă la stabilirea sau limitarea răspunderii. (2)  Prezenta decizie-cadru nu obligă statele membre să ia măsuri în contradicție cu principiile fundamentale comune ale statelor membre privind libertatea de asociere și libertatea de exprimare, în special libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, astfel cum rezultă din tradițiile constituționale sau din normele care reglementează drepturile, responsabilitățile și garanțiile procedurale ale presei și ale celorlalte mijloace de informare atunci când aceste norme se referă la stabilirea sau limitarea răspunderii. Amendamentul 16 Articolul 9 alineatul (1) (1)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa judiciară în ce priveşte faptele menţionate la articolele 1 şi 2 atunci când faptele au fost săvârşite: (1)  Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa în ce priveşte faptele menţionate la articolele 1 şi 2 atunci când: (a) în totalitate sau în parte pe teritoriul său; sau (a) faptele au fost săvârşite în totalitate sau în parte pe teritoriul său; sau (b) de unul dintre cetăţenii săi; sau (b) faptele au fost săvârşite de unul dintre cetăţenii săi; sau (c) în folosul unei persoane juridice cu sediul pe teritoriul statului membru. (c) sediul persoanei juridice ce poate fi trasă la răspundere se află pe teritoriul statului membru. Amendamentul 17 Articolul 10 alineatul (3) (3)  În maxim trei ani de la expirarea termenului limită menționat la articolul 10 alineatul (1) Consiliul reexaminează prezenta decizie-cadru. În vederea pregătirii acestei revizuiri, Consiliul le cere statelor membre să-l informeze dacă au întâmpinat sau nu dificultăți în cooperarea judiciară privind infracțiunile menționate la articolul 1 alineatul (1). De asemenea, Consiliul poate cere ca Eurojust să prezinte un raport cu privire la problemele de cooperare judiciară care au putut apărea în urma diferențelor dintre legislațiile interne ale statelor membre în acest domeniu. (3)  În cel mult trei ani de la expirarea termenului limită menționat la articolul 10 alineatul (1) Consiliul reexaminează prezenta decizie-cadru. În vederea pregătirii acestei revizuiri, Consiliul le cere statelor membre să-l informeze dacă au întâmpinat sau nu dificultăți în cooperarea judiciară privind infracțiunile menționate la articolul 1 alineatul (1) și consultă Parlamentul European. Pentru această revizuire, Consiliul ia în considerare avizele emise de Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale și de organizațiile neguvernamentale care activează în acest domeniu. De asemenea, Consiliul poate cere ca Eurojust să prezinte un raport cu privire la problemele de cooperare judiciară care au putut apărea în urma diferențelor dintre legislațiile interne ale statelor membre în acest domeniu. Amendamentul 18 Articolul 12 Prezenta decizie-cadru se aplică Gibraltarului. Prezenta decizie-cadru se aplică și Gibraltarului.

(1) JO C 75 E, 26.3.2002, p. 269. (2) JO C 271 E, 12.11.2003, p. 558.