Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 iunie 2007 referitoare la propunerea modificată de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1030/2002 privind stabilirea unui format standard pentru permisele de şedere pentru cetăţenii ţărilor terţe (COM(2006)0110 – C6-0157/2006 – 2003/0218(CNS))

P6_TA(2007)0266 A6-0211/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei înaintată Consiliului (COM(2006)0110)(1),

–   având în vedere articolul 63 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 67 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0157/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0211/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să îşi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   cere deschiderea procedurii de concertare prevăzută în Declaraţia comună din 4 martie 1975, în cazul în care Consiliul intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de Parlament;

5.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

6.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Comisie   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 1 CONSIDERENTUL 3 (3)  Introducerea identificatorilor biometrici este o etapă importantă în vederea utilizării noilor elemente, care creează o legătură mai sigură între titular şi permisul de şedere ca o măsură importantă de asigurare protecţiei împotriva utilizării frauduloase. Specificaţiile stabilite în documentul ICAO nr. 9303 referitor la recunoaşterea optică a vizelor trebuie luate în considerare. (3)  Introducerea identificatorilor biometrici este o etapă importantă în vederea utilizării noilor elemente, care creează o legătură mai sigură între titular şi permisul de şedere ca o măsură importantă de asigurare protecţiei împotriva utilizării frauduloase. Standarde riguroase de securitate, echivalente celor prevăzute pentru cărţile de identitate naţionale, trebuie aplicate şi pentru permisele de şedere. Amendamentul 2 CONSIDERENTUL 3A (nou) (3a)  Caracteristicile biometrice din permisul de şedere standard trebuie utilizate numai pentru verificarea autenticităţii documentului şi pentru identificarea titularului prin intermediul caracteristicilor direct disponibile şi comparabile, atunci când legea cere prezentarea permisului de şedere. Amendamentul 3 CONSIDERENTUL 5 (5)  Prezentul regulament stabileşte doar specificaţiile care nu sunt secrete; aceste specificaţii trebuie completate cu altele, care pot rămâne secrete, pentru a preveni contrafacerea şi falsificările şi care nu pot să cuprindă date personale sau trimiteri la astfel de date. Competenţa de a adopta aceste specificaţii suplimentare ar trebui să fie conferită Comisiei, asistată de comitetul instituit prin articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză. (5)  Prezentul regulament stabileşte doar specificaţiile care nu sunt secrete; aceste specificaţii trebuie completate cu altele, care pot rămâne secrete, pentru a preveni contrafacerea şi falsificările şi care nu ar trebui să cuprindă date personale sau trimiteri la astfel de date. Competenţa de a adopta aceste specificaţii suplimentare ar trebui să fie conferită Comisiei, asistată de comitetul instituit prin articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză. Amendamentul 4 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 2 alineatul (1) litera (d) (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) (d) specificaţii tehnice pentru suportul de stocare al caracteristicilor biometrice şi securizarea acestora, inclusiv prevenirea accesului neautorizat; (d) specificaţii tehnice pentru suportul de stocare al caracteristicilor biometrice şi securizarea acestora, în special pentru protejarea integrităţii, autenticităţii şi confidenţialităţii acestor date, precum şi a utilizării acestora în conformitate cu obiectivele stabilite în prezentul regulament, inclusiv prevenirea accesului neautorizat; Amendamentul 5 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 2 alineatul (1) litera (e) (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) (e) condiţiile de calitate şi standardele comune pentru imaginea feţei şi a amprentelor digitale. (e) condiţiile de calitate şi standardele comune pentru imaginea feţei şi imaginile amprentelor digitale, obligaţiile sau cerinţele comune cu privire la specificitatea acestor imagini, o metodologie comună şi cele mai bune practici pentru punerea lor în aplicare, proceduri specifice pentru persoanele care nu au amprente digitale lizibile prin tehnicile de imagine sau care ar fi putut fi identificate incorect; Amendamentul 6 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 2 alineatul (1) litera (ea) (nou) (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) (ea) procedurile adecvate şi normele specifice pentru protecţia copiilor ale căror caracteristici biometrice sunt înregistrate, în special atunci când le sunt luate amprentele digitale. Amendamentul 7 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2A (nou) Articolul 2 alineatul (2a) (nou) (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) 2a.  La articolul 2, se introduce alineatul (2a) după cum urmează: "(2a) Măsurile de aplicare adoptate sunt comunicate cu regularitate Parlamentului European." Amendamentul 8 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 3A (nou) Articolul 3 al doilea paragraf (nou) (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002)) 3a.  La articolul 3, se adaugă următorul paragraf: "Fiecare stat membru transmite Comisiei o listă a autorităţilor competente care sunt autorizate să acceseze datele referitoare la caracteristicile biometrice incluse în permisele de şedere în conformitate cu prezentul regulament, precum şi orice modificări ale acesteia. Această listă specifică, pentru fiecare autoritate în parte, ce date este autorizată să consulte şi în ce scopuri. Comisia asigură publicarea anuală a listei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi actualizarea listei autorităţilor competente pe pagina sa de internet." Amendamentul 9 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 4 Articolul 4 al doilea paragraf (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) Nu se includ informaţii care pot fi citite electronic în suportul de stocare al permisului de şedere prevăzut la articolul 4a, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezentul regulament sau în anexa acestuia sau dacă sau dacă sunt menţionate în documentul de călătorie aferent de către statul emitent în conformitate cu legislaţia sa naţională. Statele membre pot include în permisul de şedere un cip suplimentar de contact în conformitate cu punctul 16 din anexa la prezentul regulament pentru accesul la servicii on-line, cum ar fi administraţia on-line sau afacerile electronice. Nu se includ informaţii care pot fi citite electronic în suportul de stocare al permisului de şedere prevăzut la articolul 4a, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezentul regulament sau în anexa acestuia sau dacă sau dacă sunt menţionate în documentul de călătorie aferent de către statul emitent, în conformitate cu legislaţia sa naţională. Amendamentul 10 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 5 Articolul 4a (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) Formatul standard pentru permisele de şedere include un suport de stocare care conţine imaginea facială. Statele membre includ, de asemenea, amprentele digitale, înregistrate în format interoperabil. Datele sunt securizate şi suportul de stocare are capacitate suficientă şi caracteristicile necesare pentru a garanta integritatea, autenticitatea şi confidenţialitatea datelor. Formatul standard pentru permisele de şedere include un suport de stocare care conţine imaginea facială şi două imagini ale amprentelor digitale ale titularului, toate imaginile fiind înregistrate în format interoperabil. Datele sunt securizate iar suportul de stocare cu un nivel înalt de securizare are capacitatea suficientă şi caracteristicile necesare pentru a garanta integritatea, autenticitatea şi confidenţialitatea datelor. Amendamentul 11 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 5A (nou) Articolul 4b alineatul (1) (nou) (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) 5a.  Se introduce articolul 4b, după cum urmează: "Articolul 4b (1)  Suportul de stocare poate fi utilizat doar de către autorităţile din statele membre, menţionate în lista prevăzută la articolul 3 alineatul (1a), care au competenţa de a citi şi a stoca datele biometrice." Amendamentul 12 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 5A (nou) Articolul 4b alineatul (2) (nou) (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) (2)  Datele biometrice înregistrate pe suportul de stocare nu pot fi modificate sau şterse de nicio autoritate. Acolo unde apare o astfel de necesitate, se va emite un nou permis de şedere. Amendamentul 13 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 5A (nou) Articolul 4b alineatele (3) şi (4) (noi) (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) (3)  Deciziile cu implicaţii majore din punctul de vedere al protecţiei datelor, cum ar fi cele privind introducerea şi accesarea datelor, calitatea datelor, conformitatea tehnică a suportului de stocare şi măsurile de securitate pentru protecţia caracteristicilor biometrice sunt luate sub formă de reglementări, cu implicarea totală a Parlamentului European. (4)  Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor are un rol consultativ în toate deciziile cu implicaţii asupra protecţiei datelor. Amendamentul 14 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 6A (nou) Articolul 9 al patrulea paragraf (nou) (Regulamentul (CE) nr. 1030/2002) (6a)  La articolul 9, se adaugă următorul paragraf: "Statele membre transmit periodic Comisiei evaluări ale aplicării prezentului regulament, pe baza standardelor aprobate de comun acord, în special cu privire la normele de limitare a scopurilor pentru care pot fi utilizate datele şi a sferei autorităţilor care pot avea acces la date. Statele membre informează, de asemenea, Comisia cu privire la toate problemele întâlnite în aplicarea prezentului regulament şi realizează schimburi de informaţii privind cele mai bune practici cu Comisia, precum şi între ele."

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 iunie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind interzicerea exporturilor de mercur metalic şi stocarea în condiţii de siguranţă a acestuia (COM(2006)0636 – C6-0363/2006 – 2006/0206(COD))

P6_TA(2007)0267 A6-0227/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0636)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 133 şi articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0363/2006),

–   având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–   având în vedere articolele 51 şi 35 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi avizul Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0227/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 20 iunie 2007 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind interzicerea exporturilor de mercur metalic, de minereu de cinabru, de clorură de mercur (calomel), de compuşi de mercur şi de produse care conţin mercur şi stocarea în condiţii de siguranţă a acestora

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(3),

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratat(4),

întrucât:

(1)  Emisiile de mercur reprezintă o ameninţare globală, care justifică o acţiune la nivel local, naţional, regional şi mondial.

(2)  În conformitate cu comunicarea Comisiei intitulată "Strategie comunitară privind mercurul"(5), prezentată Consiliului şi Parlamentului European, precum şi cu rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2006(6) privind strategia respectivă, este necesară reducerea riscului de expunere la mercur pentru oameni şi pentru mediu.

(3)  Măsurile luate la nivel comunitar trebuie considerate ca parte a efortului global de reducere a riscului de expunere la mercur, în special în cadrul Programului privind mercurul elaborat de Programul pentru mediu al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(4)  Acordurile multilaterale de mediu nu impun încă restricţii obligatorii pentru mercur, cu excepţia Protocolului din 1998 privind metalele grele la Convenţia UNECE privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi.

(5)  Parlamentul European şi Consiliul recunosc problemele ecologice şi pe cele sociale rezultate ca urmare a închiderii minelor de mercur din Almadén (Spania) şi consideră că se impune adoptarea unor măsuri de compensare corespunzătoare pentru a permite găsirea unor soluţii viabile pentru mediul local, ocuparea forţei de muncă şi activitatea economică din zona afectată. De asemenea, în rezoluţia sa menţionată anterior, Parlamentul European consideră că minele din Almadén ar fi un sit corespunzător pentru stocarea în condiţii de siguranţă a mercurului metalic.

(6)  Exportul mercurului metalic, al minereului de cinabru, al clorurii de mercur (calomel) şi al compuşilor de mercur din Comunitate ar trebui să fie interzis, pentru a reduce în mod semnificativ oferta mondială de mercur. Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a impune interdicţii mai cuprinzătoare şi mai stricte, în conformitate cu articolul 176 din Tratat.

(7)  Din acelaşi motiv, exportul produselor care conţin mercur, a căror comercializare pe piaţa din Uniunea Europeană este deja interzisă sau este pe cale de a fi interzisă, ar trebui la rândul său interzis. Comisia ar trebui să întocmească o listă consolidată a produselor în cauză, care să fie actualizată în fiecare an, în funcţie de evoluţia dreptului comunitar.

(8)  Importul mercurului metalic, al minereului de cinabru al clorurii de mercur (calomel) şi al compuşilor de mercur ar trebui interzis pentru a asigura o protecţie mai bună a sănătăţii umane şi a mediului în Uniunea Europeană.

(9)  Interzicerea exportului va avea ca rezultat cantităţi considerabile de excedent de mercur în Comunitate, a cărui reintrare pe piaţă nu trebuie permisă. Prin urmare, trebuie asigurată stocarea în condiţii de siguranţă a acestui mercur.

(10)  Statele membre ar trebui să transmită periodic Comisiei informaţii privind mercurul metalic, minereul de cinabru şi compuşii de mercur care intră, ies sau sunt comercializaţi transfrontalier pe propriul teritoriu, pentru a permite evaluarea în timp util a eficacităţii instrumentului. Publicul ar trebui să aibă acces nemijlocit la toate aceste informaţii.

(11)  Decizia PARCOM 90/3 (Comisia de la Paris pentru prevenirea poluării marine din surse telurice) stabileşte obiectivul stopării complete a utilizării celulelor cu catod de mercur din instalaţiile de electroliză a cloralcanilor până în 2010. Pentru a prevedea posibilităţi de stocare temporară în condiţii de siguranţă a mercurului care nu mai este utilizat în industria cloralcanilor este necesară derogarea de la articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri(7) pentru anumite tipuri de depozite de deşeuri şi declararea criteriilor din secţiunea 2.4 a anexei la Decizia 2003/33/CE a Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a unor criterii şi proceduri de admitere a deşeurilor în depozitele de deşeuri, în conformitate cu articolul 16 şi cu anexa II la Directiva 1999/31/CE(8) ca fiind inaplicabile pentru stocarea deasupra nivelului solului, într-o formă recuperabilă.

(12)  Pentru a asigura o stocare temporară sigură pentru sănătatea umană şi pentru mediu, evaluarea siguranţei pentru stocarea subterană prevăzută în Decizia 2003/33/CE ar trebui să fie completată cu cerinţe specifice şi ar trebui, de asemenea, să se realizeze şi pentru depozitarea deasupra nivelului solului, într-o formă recuperabilă.

(13)  Industria cloralcanilor ar trebui să trimită toate datele relevante cu privire la eliminarea celulelor cu catod de mercur din instalaţiile sale, Comisiei şi autorităţilor competente din statele membre în cauză, în scopul facilitării respectării acestui regulament. Sectoarele industriale care obţin mercur prin epurarea gazelor naturale sau ca produs secundar, prin operaţii de extracţie şi de fuziune a metalelor neferoase, ar trebui să furnizeze, de asemenea, date relevante, Comisiei şi autorităţilor competente din statele membre în cauză. Comisia ar trebui să pună aceste informaţii la dispoziţia publicului larg.

(14)  Este necesar să se organizeze un schimb de informaţii, cu toate părţile interesate, pentru a evalua eventuala nevoie de măsuri suplimentare cu privire la importul, exportul, stocarea temporară şi eliminarea finală în condiţii de siguranţă a mercurului, a compuşilor acestuia şi a produselor care conţin mercur, fără a aduce atingere dispoziţiilor din tratat privind concurenţa, în special articolului 81.

(15)  Statele membre ar trebui să prezinte informaţii privind autorizaţiile emise pentru spaţiile de stocare temporară, precum şi privind aplicarea regulamentului şi efectele acestuia asupra pieţei, pentru a permite evaluarea sa în timp util.

(16)  Comisia ar trebui să ia în considerare aceste informaţii la prezentarea raportului de evaluare, pentru a identifica eventualele nevoi de modificare a regulamentului.

(17)  Comisia şi statele membre ar trebui să promoveze şi să faciliteze cunoaşterea informaţiilor privind interzicerea exportului de mercur metalic, minereu de cinabru şi compuşi de mercur, şi a informaţiilor privind stocarea în condiţii de siguranţă a mercurului metalic, precum şi să asigure accesul public la aceste informaţii.

(18)  Comisia ar trebui, de asemenea, să urmărească evoluţiile pe plan internaţional privind cererea şi oferta de mercur, în special negocierile multilaterale, şi să prezinte un raport cu privire la acestea care să permită evaluarea coerenţei strategiei globale.

(19)  Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi asigură aplicarea acestora. Sancţiunile respective trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(20)  Ar trebui să se asigure asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare şi ţărilor cu economii în tranziţie, direct, de către Comisie şi statele membre sau, indirect, prin sprijinirea proiectelor organizaţiilor neguvernamentale (ONG-uri), în special asistenţă care să faciliteze trecerea la tehnologii alternative fără mercur şi eventuala eliminare definitivă a utilizării şi a evacuării de mercur şi de compuşi ai mercurului.

(21)  Regulamentul este motivat de necesitatea protejării sănătăţii umane şi a mediului.

(22)  Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv reducerea expunerii la mercur prin interzicerea exportului şi obligaţia de stocare nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere impactul asupra circulaţiei bunurilor şi asupra funcţionării pieţei interne, precum şi natura transfrontalieră a poluării cu mercur, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Exportul de mercur metalic (Hg, Nr. CAS 7439-97-6), de minereu de cinabru şi de compuşi ai mercurului cu o concentraţie de mercur de peste 5% procent de masă din Comunitate este interzis de la 1 decembrie 2010.

Exportul produselor care conţin mercur, a căror vânzare sau distribuţie este interzisă pe teritoriul Uniunii Europene, este interzis de la 1 decembrie 2010.

Articolul 2

Importul de mercur metalic (Hg, Nr. CAS 7439-97-6), de minereu de cinabru şi de compuşi de mercur cu o concentraţie de mercur de peste 5% procent de masă în Comunitate este interzis de la 1 iulie 2010.

Statele membre îşi acoperă necesarul propriu de mercur prin recuperări din deşeuri şi produse brute.

Articolul 3

De la 1 decembrie 2010, statele membre garantează că mercurul metalic care nu mai este utilizat în industria cloralcanilor sau care este extras din minereul de cinabru, mercurul recuperat prin epurarea gazelor naturale şi mercurul recuperat ca produs secundar prin operaţii de extracţie şi de fuziune a metalelor neferoase este transportat şi stocat şi, în cele din urmă eliminat în cadrul Comunităţii, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea umană şi pentru mediu, în instalaţii adecvate pentru acest scop, în urma efectuării unei evaluări a siguranţei şi în baza autorizaţiei corespunzătoare, în conformitate cu prezentul regulament.

Înainte de utilizarea oricărei alternative, trebuie să se ia în considerare posibilitatea folosirii sitului din Almadén pentru depozitarea în condiţii de siguranţă a stocurilor existente de mercur metalic sau de mercur metalic secundar obţinut din industria europeană, cu excepţia produselor care conţin mercur devenite deşeuri, ceea ce va permite folosirea, în acelaşi timp, a infrastructurilor, a forţei de muncă şi a expertizei tehnologice care există deja acolo.

Articolul 4

(1)  Prin derogare de la Articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Directiva 1999/31/CE, mercurul metalic considerat deşeu este stocat temporar în condiţii adecvate, în:

În cazul menţionat la primul paragraf litera (b), criteriile prevăzute în secţiunea 2.4 din anexa la Decizia 2003/33/CE nu se aplică.

(2)  Prin derogare de la articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri(10), autorităţile responsabile cu stabilirea destinaţiei şi expedierea nu pot obiecta cu privire la transporturile de mercur metalic considerat deşeu şi destinat stocării temporare pe motivul că expedierea planificată nu este în conformitate cu măsurile luate pentru a pune în aplicare principiile de proximitate, prioritate de recuperare şi autosuficienţă.

Articolul 5

(1)  Evaluarea siguranţei care trebuie realizată în conformitate cu Decizia 2003/33/CE pentru stocarea într-o mină de sare subterană adaptată stocării deşeurilor acoperă în special riscurile suplimentare rezultate din natura şi comportamentul pe termen lung al mercurului metalic şi izolarea acestuia.

(2)  O evaluare a siguranţei care să garanteze un nivel de protecţie a mediului echivalent cu nivelul asigurat de Decizia 2003/33/CE este efectuată şi prezentată autorităţii competente pentru stocarea temporară într-o instalaţie dedicată exclusiv şi echipată pentru stocarea mercurului metalic.

(3)  Autorizaţia menţionată la articolele 8 şi 9 din Directiva 1999/31/CE pentru minele de sare subterane sau instalaţiile dedicate exclusiv şi echipate pentru stocarea temporară a mercurului metalic include cerinţe referitoare la inspecţii vizuale regulate ale containerelor şi instalarea de echipamente adecvate de detectare a vaporilor pentru detectarea scurgerilor.

Articolul 6

Comisia se ocupă de revizuirea evaluării siguranţei prevăzute în Decizia 2003/33/CE pentru a garanta acoperirea riscurilor specifice determinate de natura şi de comportamentul pe termen lung al mercurului metalic şi de izolarea sa. Revizuirea respectivă este finalizată până la 1 iunie 2010.

Articolul 7

Pe durata stocării temporare, responsabilitatea pentru stocarea în condiţii de siguranţă aparţine proprietarului instalaţiei de stocare. Statele membre instituie un fond pentru a garanta existenţa resurselor financiare necesare pentru stocarea temporară şi eliminarea finală a mercurului în condiţii de siguranţă. Fondul este creat pe baza unor taxe aplicate industriei cloralcanilor şi sectoarelor industriale care generează mercur în cadrul proceselor de producţie, precum, dar nu în mod exclusiv, gazul natural şi industria produselor neferoase, şi care sunt proporţionale cu cantitatea de mercur expediat în vederea stocării temporare.

Articolul 8

(1)  Companiile care îşi desfăşoară activitatea în industria cloralcanilor trimit Comisiei Europene şi autorităţilor competente din respectivele state membre următoarele date cu privire la declasarea mercurului într-un anumit an:

(2)  Companiile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele industriale care obţin mercur prin epurarea gazelor naturale sau ca produs secundar, prin operaţii de extracţie şi de fuziune a metalelor neferoase, trebuie să furnizeze Comisiei Europene şi autorităţilor competente din respectivele statele membre următoarele date cu privire la mercurul obţinut într-un anumit an:

(3)  Companiile respective trimit datele menţionate la alineatele (1) şi (2), după caz, mai întâi până la data de 31 mai ...(11), iar apoi, în fiecare an înainte de data de 31 mai a anului respectiv.

(4)  Comisia face publice informaţiile cuprinse în alineatul (3), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituţiile şi organismele comunitare, a dispoziţiilor Convenţiei de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în domeniul mediului(12).

Articolul 9

Comisia organizează un prim schimb de informaţii între statele membre şi părţile interesate până la 30 iunie 2010.

Acest schimb se bazează pe informaţii colectate până la acea dată şi, de asemenea, analizează necesitatea de extindere a interzicerii exporturilor la compuşi ai mercurului cu o concentraţie de mercur sub 5% procent de masă, de extindere a obligaţiei de stocare la mercurul metalic provenit din alte surse şi eventuala necesitate de a fixa termene pentru stocarea într-o mină subterană sau într-o instalaţie situată deasupra nivelului solului dedicată special şi echipată pentru stocarea temporară a mercurului metalic.

Schimbul de informaţii analizează rezultatele examinării posibilităţii de folosire a sitului din Almadén pentru depozitarea în condiţii de siguranţă a stocurilor existente de mercur metalic sau de mercur metalic secundar produs de industria europeană, în conformitate cu articolul 3.

Articolul 10

(1)  Statele membre prezintă Comisiei o copie a oricărei autorizaţii emise pentru o instalaţie destinată stocării mercurului.

(2)  Statele membre întocmesc un registru al cumpărătorilor, vânzătorilor şi comercianţilor de mercur, minereu de cinabru şi compuşi de mercur şi colectează informaţiile pertinente. La fiecare doi ani, în termen de şase luni de la sfârşitul perioadei analizate, acestea informează Comisia cu privire la aplicarea şi efectele asupra pieţei ale prezentului regulament pe teritoriul propriu. Comisia publică informaţiile, într-un raport concis, în termen de un an de la transmiterea lor de către statele membre. Primul set de informaţii acoperă anii 2007-2008 şi este transmis Comisiei până la 30 iunie 2009 şi este publicat până la 30 iunie 2010. Informaţiile sunt furnizate într-un format care urmează să fie stabilit de Comisie în termen de …(13).

(  3) Informaţiile menţionate la alineatul (2) includ, cel puţin, date referitoare la:

Articolul 11

Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre comunică aceste dispoziţii Comisiei cel mai târziu în termen de …* şi o informează fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară a acestor dispoziţii.

Articolul 12

Comisia şi statele membre promovează şi facilitează cunoaşterea informaţiilor privind interzicerea exportului de mercur metalic, minereu de cinabru şi compuşi de mercur, precum şi a informaţiilor privind stocarea în condiţii de siguranţă a mercurului metalic, şi asigură accesul public la acestea.

Articolul 13

(1)  Comisia evaluează aplicarea şi efectele asupra pieţei ale prezentului regulament în Comunitate, luând în considerare informaţiile menţionate la articolele 9 şi 10.

(2)  Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cel târziu până la 30 iunie 2012. Dacă este cazul, raportul este însoţit de o propunere de revizuire a prezentului regulament.

(3)  Până la 1 iunie 2010, Comisia evaluează eficacitatea şi impactul măsurilor de compensare adoptate pentru a permite zonei afectate de închiderea minelor de mercur să beneficieze de crearea unor alternative economice şi sociale viabile.

Articolul 14

Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cel mai târziu până la 31 decembrie 2009 cu privire la progresul înregistrat în activităţile şi negocierile multilaterale privind mercurul, evaluând în special coerenţa dintre măsurile stabilite în prezentul regulament şi evoluţiile de pe plan internaţional.

Articolul 15

Comisia şi statele membre, luând în considerare în special nevoile ţărilor în curs de dezvoltare şi ale ţărilor cu economii în tranziţie afectate, cooperează în ceea ce priveşte promovarea asistenţei tehnice, inclusiv a instruirii, pentru dezvoltarea infrastructurii, a capacităţilor şi a expertizei necesare pentru a accelera trecerea la tehnologii alternative fără mercur şi pentru a elimina în mod definitiv utilizarea şi evacuarea de mercur şi de compuşi ai mercurului.

Comisia şi statele membre analizează, de asemenea, posibilitatea acordării de sprijin ONG-urilor care au fost deosebit de eficiente în furnizarea acestor tipuri de servicii.

Articolul 16

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) Nepublicată încă în JO. (2) JO C (3) JO C (4) Poziţia Parlamentului European din 20 iunie 2007. (5) COM(2005)0020 final din 28.1.2005. (6) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 128. (7) JO L 182, 16.7.1999, p. 1. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1). (8) JO L 11, 16.1.2003, p. 27. (9) JO L 257, 10.10.1996, p. 26. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, p. 1). (10) JO L 190, 12.7.2006, p. 1. (11) * A anului următor după data intrării în vigoare a prezentului regulament. (12) OJ L 264, 25.9.2006, p. 13. (13) * Un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 iunie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui program comunitar pentru îmbunătăţirea funcţionării sistemelor de impozitare pe piaţa internă (Fiscalis 2013) (COM(2006)0202 – C6-0159/2006 – 2006/0076(COD))

P6_TA(2007)0268 A6-0117/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0202)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului (C6-0159/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi avizele Comisiei pentru bugete şi Comisiei pentru control bugetar (A6-0117/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  Consideră că pachetul financiar menţionat în propunerea legislativă trebuie să fie compatibil cu plafonul pentru capitolul 1A din noul cadru financiar multianual şi subliniază faptul că cuantumul anual urmează să fie stabilit în cadrul procedurii bugetare anuale, în conformitate cu dispoziţiile de la punctul 37 din Acordul Interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(2);

3.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 20 iunie 2007 în vederea adoptării Deciziei nr. .... /2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui program comunitar pentru îmbunătăţirea funcţionării sistemelor de impozitare pe piaţa internă (Fiscalis 2013) şi de abrogare a Deciziei nr. 2235/2002/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. …/2007/CE.)

(1) Nepublicată încă în JO. (2) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 iunie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind îmbunătăţirea portabilităţii drepturilor la pensie suplimentară (COM(2005)0507 – C6-0331/2005 – 2005/0214(COD))

P6_TA(2007)0269 A6-0080/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0507)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolele 42 şi 94 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0331/2005),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, precum şi cel al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0080/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 20 iunie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/ …/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind îmbunătăţirea transferabilităţii drepturilor la pensie suplimentară

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 42 şi 94,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),

întrucât:

(1)  Libera circulaţie a persoanelor este una dintre libertăţile fundamentale ale Comunităţii; articolul 42 din tratat prevede adoptarea, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251, a măsurilor din domeniul securităţii sociale necesare pentru instituirea liberei circulaţii a lucrătorilor.

(2)  Protecţia socială a lucrătorilor în ceea ce priveşte pensiile este garantată de regimurile legale de securitate, împreună cu regimurile de securitate socială suplimentare legate de contractul de muncă, care devin din ce în ce mai răspândite în statele membre.

(3)  Legiuitorul are competenţe discreţionare ample în ceea ce priveşte alegerea măsurilor celor mai potrivite în vederea realizării obiectivului de la articolul 42 din tratat; sistemul de coordonare menţionat în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii de familie ai acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii(4) şi în Regulamentul (CEE) nr. 574/72(5) al Consiliului din 21 martie 1972 prin care se stabilesc normele de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi, în special, normele aplicabile cumulării nu se referă la regimurile de pensii suplimentare, cu excepţia regimurilor acoperite de termenul "legislaţie", aşa cum este definit la articolul 1 litera (j) primul paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sau care au făcut subiectul unei declaraţii în acest sens de către un stat membru în conformitate cu articolul menţionat. Regimurile de pensii suplimentare ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor măsuri specifice, pentru a ţine cont de natura şi de caracteristicile lor specifice, de diversitatea acestor regimuri în cadrul statelor membre şi de la un stat membru la altul şi, în special, de rolul jucat de partenerii sociali în punerea în aplicare a acestora.

(4)  Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecţia dreptului la pensie suplimentară al lucrătorilor salariaţi şi al lucrătorilor care desfăşoară activităţi independente care se deplasează în cadrul Comunităţii(6) reprezintă o măsură specifică iniţială menită să îmbunătăţească exercitarea dreptului lucrătorilor salariaţi şi al lucrătorilor care desfăşoară activităţi independente la libera circulaţie în domeniul regimurilor de pensii suplimentare.

(5)  De asemenea, ar trebui să se recurgă şi la articolul 94 din Tratat, având în vedere faptul că disparităţile dintre legislaţiile naţionale care reglementează regimurile de pensie suplimentară sunt de natură să afecteze atât exercitarea dreptului la libera circulaţie al lucrătorilor, cât şi funcţionarea pieţei interne. Prin urmare, în vederea îmbunătăţirii drepturilor lucrătorilor care îşi exercită dreptul la libera circulaţie în cadrul Comunităţii sau chiar în cadrul aceluiaşi stat membru, este necesară instituirea unor anumite cerinţe minime pentru dobândirea şi păstrarea de către lucrătorii care îşi încetează activitatea a drepturilor la pensie acordate în cadrul unor regimuri de pensii suplimentare condiţionate de existenta unui raport de muncă.

(6)  De asemenea, este necesar să se ţină cont de natura şi de caracteristicile particulare ale regimurilor de pensii suplimentare, precum şi de diferenţele dintre acestea, atât în cadrul statelor membre, cât şi de la un stat membru la celălalt. Introducerea unor noi regimuri, fiabilitatea regimurilor existente şi, respectiv, aşteptările şi drepturile actualilor membri afiliaţi la aceste regimuri de pensii trebuie să fie protejate în mod corespunzător. Prezenta directivă trebuie să acorde importanţa cuvenită, în special rolului deţinut de partenerii sociali în procesul de elaborare şi punere în aplicare a regimurilor de pensii suplimentare.

(7)  Prezenta directivă nu obligă statele membre care nu dispun de regimuri de pensii suplimentare să adopte legislaţia corespunzătoare pentru introducerea unor astfel de regimuri.

(8)  Prezenta directivă se aplică doar în cazul pensiilor suplimentare condiţionate de atingerea vârstei de pensionare sau de îndeplinirea altor cerinţe, în conformitate cu prevederile regimului respectiv sau ale legislaţiei naţionale. Prezenta directivă nu se aplică regimurilor de pensii individuale, în care nu intervine angajatorul, şi nici indemnizaţiilor de invaliditate sau de urmaş.

(9)  Prezenta directivă vizează toate regimurile de pensii suplimentare stabilite în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, care asigură beneficii suplimentare lucrătorilor, cum ar fi contractele de asigurare de grup sau schemele de repartiţie convenite de către una sau mai multe ramuri sau sectoare, regimurile finanţate prin capitalizare sau promisiunile de pensii sprijinite prin înscrierea unor provizioane, sau orice alt acord colectiv sau similar.

(10)  Prezenta directivă nu se aplică regimurilor de pensii suplimentare care au fost închise, acceptarea de noi membri afiliaţi devenind astfel imposibilă, deoarece introducerea unor noi condiţii ar putea reprezenta o povară nejustificată pentru regimurile respective.

(11)  Scopul prezentei directive nu este acela de a armoniza sau de a aduce atingere în vreun fel legislaţiilor naţionale privind măsurile de reorganizare şi procedurile de lichidare; în acest sens, este irelevant faptul că aceste proceduri sunt sau nu demarate ca urmare a insolvabilităţii, ori sunt voluntare sau obligatorii. De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere legislaţiei naţionale privind măsurile de reorganizare în conformitate cu Directiva 2001/17/CE(7). Cu toate acestea, măsurile luate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2003/41/CE(8) nu trebuie interpretate ca măsuri de reorganizare.

(12)  Prezenta directivă nu aduce atingere regimurilor de garanţie în caz de insolvabilitate şi celor de compensare care nu fac parte din regimurile de pensii suplimentare condiţionate de existenta unui raport de muncă şi al căror obiectiv este acela de a proteja drepturile la pensie ale lucrătorilor de riscul de insolvenţă a întreprinderii sau a regimului de pensii. De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere fondurilor naţionale de rezervă pentru pensii.

(13)  Întrucât pensiile suplimentare devin din ce în ce mai importante în toate statele membre, în scopul de a îmbunătăţi standardul de viaţă pentru persoanele vârstnice, condiţiile pentru dobândirea, conservarea şi transferul drepturilor dobândite trebuie îmbunătăţite.

(14)  În cazul în care regimul de pensii sau angajatorul suportă riscul de investiţie (în special în cazul regimurilor de cotizaţii definite), regimul ar trebui să îi ramburseze lucrătorului care îşi încetează activitatea cotizaţiile plătite, indiferent de valoarea investiţiilor rezultate din acestea. În cazul în care lucrătorul care îşi încetează activitatea suportă riscul de investiţie (în special în cazul regimurilor de cotizaţii definite), regimul ar trebui să ramburseze valoarea investiţiilor rezultate din aceste cotizaţii. Valoarea poate fi superioară sau inferioară cotizaţiilor plătite de către lucrătorul care îşi încetează activitatea. În cazul în care această valoare este negativă, rambursarea ar trebui să nu aibă loc.

(15)  Lucrătorul care îşi încetează activitatea trebuie să beneficieze de posibilitatea de a-şi păstra drepturile la pensie acordate sub formă de drepturi latente în cadrul regimului de pensii suplimentare în care acestea au fost dobândite.

(16)  În conformitate cu legislaţia şi practica naţională, ar trebui luate măsuri pentru asigurarea unui tratament echitabil al valorii drepturilor latente la pensie. Valoarea acestor drepturi la momentul încetării raportului de muncă poate fi calculată pe baza principiilor actuariale general recunoscute. În calcularea acestor valori ar trebui să se aibă în vedere particularităţile regimului, interesele lucrătorului care îşi încetează activitatea, precum şi cele ale membrilor afiliaţi la regimul de pensii care continuă să fie activi.

(17)  În cazul în care valoarea drepturilor la pensie acordate, de care beneficiază un lucrător care îşi încetează activitatea, nu depăşeşte un prag stabilit de statul membru în cauză şi, respectiv, pentru a se evita costuri administrative excesive rezultate din gestionarea unui număr mare de drepturi latente cu valoare scăzută, regimurile de pensii trebuie să beneficieze de posibilitatea de a nu conserva aceste drepturi la pensie acordate, ci de a recurge, în schimb, la plata unui capital, proporţional cu drepturile la pensie acordate. Cuantumul capitalului plătit ar trebui să se calculeze întotdeauna pe baza principiilor actuariale recunoscute şi să reflecte valoarea actualizată, la momentul efectuării plăţii, a drepturilor la pensie acordate.

(18)  Scopul prezentei directive nu este acela de a limita transferul drepturilor la pensie acordate de care beneficiază lucrătorii care îşi încetează activitatea. Pentru a încuraja dreptul la libera circulaţie al lucrătorilor, statele membre trebuie să facă eforturi pentru îmbunătăţirea progresivă, în măsura în care este posibil, a transferabilităţii drepturilor la pensie acordate, în special, în contextul instituirii unor noi regimuri de pensie suplimentară.

(19)  Fără a aduce atingere Directivei 2003/41/CE, lucrătorii care îşi exercită sau intenţionează să-şi exercite dreptul la libera circulaţie ar trebui să fie informaţi în mod corespunzător de persoanele responsabile cu gestionarea regimurilor de pensii suplimentare, în special în ceea ce priveşte modul în care încheierea activităţii le-ar putea afecta drepturile la pensia suplimentară.

(20)  Având în vedere diversitatea regimurilor suplimentare de securitate socială, Comunitatea trebuie să se limiteze la stabilirea obiectivelor care urmează să fie atinse în termeni generali, ceea ce înseamnă că instrumentul juridic potrivit este o directivă.

(21)  Întrucât obiectivul prezentei directive, şi anume reducerea obstacolelor din calea exercitării dreptului lucrătorilor la libera circulaţie, pe de-o parte şi a celor din calea funcţionării pieţei interne, pe de altă parte, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, şi, având în vedere amploarea efectelor măsurilor, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat; în conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă, bazându-se pe analiza de impact realizată cu ajutorul comitetului în domeniul pensiilor suplimentare, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(22)  Prezenta directivă stabileşte cerinţele minime, permiţând astfel statelor membre să adopte sau să menţină dispoziţii mai favorabile. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate fi folosită pentru a justifica un regres faţă de situaţia existentă în fiecare stat membru.

(23)  Având în vedere nevoia de a lua în considerare efectele prezentei directive, în special viabilitatea financiară a regimurilor de pensii suplimentare, statelor membre li se poate acorda mai mult timp în care să pună treptat în aplicare acele dispoziţii care pot avea astfel de efecte.

(24)  În conformitate cu dispoziţiile naţionale de reglementare a organizării regimurilor de pensii suplimentare, statele membre pot acorda partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, responsabilitatea de a pune în aplicare prezenta directivă în ceea ce priveşte prevederile legate de acordurile colective, cu condiţia ca aceştia să ia măsurile necesare pentru a se asigura că pot garanta, în orice moment, rezultatele prevăzute de prezenta directivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectiv

Scopul prezentei directive este de a uşura exercitarea dreptului persoanelor la libera circulaţie şi a dreptului la mobilitate profesională, precum şi acela de a contribui la dezvoltarea timpurie şi de o manieră cuprinzătoare a prevederilor în domeniul pensiilor suplimentare, prin eliminarea obstacolelor create de anumite dispoziţii care reglementează regimurile de pensie suplimentară.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică regimurilor de pensie suplimentară cu excepţia regimurilor reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 privind coordonarea regimurilor de securitate socială.

(2)  Prezenta directivă nu se aplică însă următoarelor:

Articolul 3

Definiţii

Articolul 4

Condiţii de dobândire a drepturilor la pensie

Articolul 5

Conservarea drepturilor latente la pensie

(1)  Statele membre adoptă măsurile pe care le consideră necesare, pentru a asigura că lucrătorii care îşi încetează activitatea îşi păstrează în continuare, în conformitate cu prevederile alineatelor (2) şi (3), drepturile la pensie acordate în cadrul regimului de pensie suplimentară în care au fost dobândite.

(2)  Având în vedere natura regimului de pensie suplimentară, statele membre adoptă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta tratamentul echitabil al valorii drepturilor latente la pensie ale lucrătorilor care îşi încetează activitatea, precum şi pentru a proteja aceste drepturi de riscul de insolvenţă a întreprinderii. Un tratament echitabil asigură, în special, următoarele:

(3)  Statele membre pot permite regimurilor de pensii suplimentare să nu conserve drepturile la pensie acordate, ci să recurgă la plata către lucrătorul care îşi încetează activitatea a unui capital reprezentând drepturile la pensie acordate, dacă acestea nu depăşesc un anumit prag stabilit de statul membru în cauză. Statul membru informează Comisia asupra oricărui prag aplicat.

(4)  Statele membre au posibilitatea de a permite partenerilor sociali să includă în acordurile colective dispoziţii diferite de cele prevăzute la alineatele (2) şi (3), în măsura în care aceste dispoziţii oferă persoanelor în cauză cel puţin un grad echivalent de protecţie.

Articolul 6

Informaţii

(1)  Fără a aduce atingere obligaţiilor instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, care decurg din articolul 11 din Directiva 2003/41/CE, de a furniza informaţii membrilor şi beneficiarilor, statele membre adoptă măsurile pe care le consideră necesare pentru a asigura membrilor afiliaţi activi posibilitatea de a solicita, în conformitate cu alineatul (2), informaţii cu privire la felul în care încetarea contractului de muncă le-ar afecta drepturile la pensie suplimentară.

(2)  Informaţii suficiente sunt transmise în scris şi într-un termen rezonabil membrilor afiliaţi activi ai regimului care le solicită. Aceste informaţii se referă, în special, la următoarele:

(3)  Un beneficiar inactiv care solicită acest lucru, va fi informat de către persoana responsabilă pentru gestionarea regimului de pensie suplimentară, cu privire la drepturile sale latente la pensie şi, respectiv, cu privire la modificările prevederilor regimului de pensie suplimentară care îl interesează în mod direct.

Articolul 7

Cerinţe minime – menţinerea nivelului de protecţie

(1)  Statele membre pot adopta sau menţine dispoziţii privind stabilirea şi conservarea drepturilor la pensie suplimentară ale lucrătorilor care îşi încetează activitatea mai favorabile decât cele prevăzute în prezenta directivă.

(2)  Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate fi folosită, sub nici o formă, ca motiv pentru diminuarea domeniului de aplicare a prevederilor legale existente în statele membre referitoare la stabilirea şi conservarea drepturilor la pensie suplimentară ale lucrătorilor care îşi încetează activitatea.

Articolul 8

Punerea în aplicare

(1)  Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2008, sau se asigură că, până la această dată, partenerii sociali au introdus dispoziţiile necesare prin acord; statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt, în orice moment, în măsură să garanteze rezultatele prevăzute de prezenta directivă. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), statelor membre le poate fi acordat, în cazul în care este necesar, un termen suplimentar de 60 de luni, începând cu 1 iulie 2008, în vederea realizării obiectivului menţionat la articolele 4 şi 5. Orice stat membru care doreşte să îi fie acordat acest termen suplimentar informează Comisia în legătură cu acest lucru, indicând dispoziţiile şi regimurile vizate şi motivele specifice pentru care solicită acest termen suplimentar.

(3)  Atunci când statele membre adoptă actele respective, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4)  Statele membre informează Comisia în legătură cu măsurile luate în vederea aplicării dispoziţiilor articolului 5.

Articolul 9

Raport

(1)  Începând cu data de 1 iulie 2008, la fiecare cinci ani, Comisia realizează un raport pe baza informaţiilor furnizate de statele membre pe care îl prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor. Acest raport conţine şi o evaluare a disponibilităţii angajatorilor de a oferi un regim de pensie suplimentară după data intrării în vigoare a prezentei directive.

(2)  În caz de transferabilitate a drepturilor la pensie acordate, raportul include şi o propunere privind posibilitatea de încetare a responsabilităţii întreprinderilor pentru drepturile la pensie astfel transferate.

(3)  La cel târziu ...(10), Comisia întocmeşte un raport referitor, în special, la condiţiile privind transferul de capital reprezentând drepturile la pensie suplimentară ale lucrătorilor. Pe baza acestui raport, Comisia înaintează o propunere care include toate modificările prezentei directive sau a altor instrumente care se dovedesc necesare pentru a reduce în continuare eventualele obstacole în calea mobilităţii lucrătorilor create de anumite dispoziţii privind pensiile suplimentare.

Articolul 10

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 11

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) JO C ... / Nepublicat încă în JO. (2) JO C 185, 8.8.2006, p. 37. (3) Poziţia Parlamentului European din 20 iunie 2007. (4) JO L 149, 5.7.1971, p. 2. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 392, 30.12.2006, p. 1). (5) JO L 74, 27.3.1972, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 311/2007 al Comisiei (JO L 82, 23.3.2007, p. 6). (6) JO L 209, 25.7.1998, p. 46. (7) Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor de asigurare (JO L 110, 20.4.2001, p. 28). (8) Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10). (9) * Data intrării în vigoare a prezentei directive. (10) * Cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 iunie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului în conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din tratat, privind adoptarea de către Cipru a monedei unice la 1 ianuarie 2008 (COM(2007)0256 – C6-0151/2007 – 2007/0090(CNS))

P6_TA(2007)0270 A6-0244/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0256),

–   având în vedere Raportul de convergenţă din 2007 al Comisiei pentru Cipru (COM(2007)0255) şi al Băncii Centrale Europene din mai 2007,

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, document de însoţire al Raportului de convergenţă din 2007 al Comisiei pentru Cipru (SEC(2007)0623),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 1 iunie 2006 privind extinderea zonei euro(1),

–   având în vedere articolul 122 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0151/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0244/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   este în favoarea adoptării monedei euro de către Cipru la 1 ianuarie 2008;

3.   invită statele membre să permită Comisiei să evalueze respectarea criteriilor de la Maastricht pe baza unor date precise, actuale, fiabile şi de înaltă calitate;

4.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

6.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre poziţia Parlamentului.

(1) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 249.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 iunie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului în conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din tratat, privind adoptarea de către Malta a monedei unice la 1 ianuarie 2008 (COM(2007)0259 – C6-0150/2007 – 2007/0092(CNS))

P6_TA(2007)0271 A6-0243/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0259),

–   având în vedere Raportul de convergenţă din 2007 al Comisiei pentru Malta (COM(2007)0258) şi al Băncii Centrale Europene din mai 2007,

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, document de însoţire al Raportului de convergenţă din 2007 al Comisiei pentru Malta (SEC(2007)0622),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 1 iunie 2006 privind extinderea zonei euro(1),

–   având în vedere articolul 122 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0150/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0243/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   este în favoarea adoptării monedei euro de către Malta la 1 ianuarie 2008;

3.   invită statele membre să permită Comisiei să evalueze respectarea criteriilor de la Maastricht pe baza unor date precise, actuale, fiabile şi de înaltă calitate;

4.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

6.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre poziţia Parlamentului.

(1) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 249.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 iunie 2007 privind finanţarea programului european de radionavigaţie prin satelit (Galileo) în conformitate cu Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 şi programul-cadru multianual 2007-2013

P6_TA(2007)0272 B6-0238/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei referitoare la un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind desfăşurarea fazelor de execuţie şi de operare comercială ale programului european de radionavigaţie prin satelit (COM(2004)0477),

–   având în vedere poziţia sa din 6 septembrie 2005 cu privire la această propunere(1),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 aprilie 2007 privind negocierile contractului de concesiune Galileo(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Galileo la răscruce: implementarea programelor europene GNSS" (COM(2007)0261),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(3),

–   având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

1.   reaminteşte Consiliului şi Comisiei că, în cadrul financiar multianual, este prevăzută suma de aproximativ 1 milion de euro pentru cheltuieli operaţionale legate de proiectul Galileo pentru perioada 2007-2013 şi că suma de referinţă financiară în temeiul propunerii modificate de regulament privind desfăşurarea fazelor de execuţie şi de operare comercială ale programului european de radionavigaţie prin satelit este de 1 005 milioane de euro la preţurile actuale;

2.   îşi exprimă îngrijorarea în ceea ce priveşte posibilitatea ca o finanţare suplimentară necesară pentru a compensa lipsa de mijloace cauzată de eşecul parteneriatului public-privat (PPP) să fie decisă la nivel interguvernamental;

3.   va respinge orice soluţie care ar combina o finanţare comunitară cu o finanţare suplimentară interguvernamentală;

4.   subliniază necesitate prezentării de către Comisiei a unei propuneri revizuite de regulament privind finanţarea programului Galileo, care trebuie să fie aprobată în comun de către Parlament şi Consiliu, în cadrul procedurii de codecizie;

5.   îşi reafirmă sprijinul pentru programul Galileo, care reprezintă un plus de valoare europeană considerabil, şi îşi exprimă sprijinul total pentru continuarea acestui program sub responsabilitatea Uniunii Europene;

6.   este de părere că, în aceste condiţii, programul Galileo ar trebui să fie finanţat integral din bugetul Uniunii Europene;

7.   consideră că, în cazul în care sectorul public îşi asumă finanţarea integrală a proiectului, precum şi preluarea unora sau a tuturor riscurilor şi responsabilităţilor, acest fapt ar trebui luat în considerare într-un viitor contract de concesiune modificat, în special în ceea ce priveşte mecanismul de rambursare a contribuţiilor financiare publice şi tarifele aplicate serviciilor;

8.   invită, aşadar, Comisia să ia iniţiativa de a propune o revizuire a cadrului financiar pe baza punctului 22 din Acordul interinstituţional menţionat anterior sau a altor mijloace prevăzute în respectivul acord;

9.   invită Consiliul să deschidă negocierile cu Parlamentul imediat ce Comisia îşi va prezenta propunerea;

10.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 61 (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0164. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 iunie 2007 privind problemele specifice în transpunerea şi aplicarea legislaţiei referitoare la achiziţiile publice şi relaţia acesteia cu Agenda de la Lisabona (2006/2084(INI))

P6_TA(2007)0273 A6-0226/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

–   având în vedere Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de servicii(1),

–   având în vedere Directiva 93/36/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de adjudecare a contractelor publice de aprovizionare(2),

–   având în vedere Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări(3),

–   având în vedere Directiva 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de achiziţie publică ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii(4),

–   având în vedere Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/52/CE din 13 octombrie 1997 de modificare a Directivelor 92/50/CEE, 93/36/CEE şi 93/37/CEE privind coordonarea procedurilor pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice de servicii, produse şi, respectiv, lucrări(5),

–   având în vedere Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 98/4/CE din 16 februarie 1998 de modificare a Directivei 93/38/CEE privind coordonarea procedurilor de achiziţie publică ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii(6),

–   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind coordonarea procedurilor de achiziţie publică ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie şi transport (COM(2000)0276),

–   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind coordonarea procedurilor pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice de bunuri, servicii şi lucrări (COM(2000)0275),

–   având în vedere Acordul interinstituţional pentru o legiferare mai bună(7),

–   având în vedere Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transportului şi serviciilor poştale(8),

–   având în vedere Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii(9),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0226/2007),

A.   întrucât dreptul comunitar privind achiziţiile publice urmăreşte deschiderea pieţelor publice din statele membre către o concurenţă transfrontalieră, creând astfel o situaţie comparabilă pentru furnizori şi sprijinind dezvoltarea pieţei interne;

B.   întrucât transpunerea şi aplicarea oportune şi corecte ale legislaţiei privind achiziţiile publice contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor programului UE privind o reglementare mai bună;

C.   întrucât Directiva 2004/18/CE (directiva privind sectorul public) reuneşte trei directive anterioare referitoare la lucrări, servicii şi bunuri, clarificând şi modernizând astfel normele anterioare;

D.   întrucât directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE (directivele privind achiziţiile publice) introduc noi prevederi şi norme opţionale care oferă o mai mare flexibilitate autorităţilor contractante, şi întrucât se pot realiza creşteri generale ale eficacităţii în domeniul achiziţiilor publice prin introducerea elementelor opţionale ale directivei privind sectorul public, deoarece acestea reduc costurile de tranzacţie;

E.   întrucât Directiva 2004/17/CE introduce un mecanism de scutire pentru activităţile deschise în totalitate concurenţei din întreaga UE;

F.   întrucât termenul pentru transpunerea directivelor privind achiziţiile publice în legislaţia naţională a fost 31 ianuarie 2006, şi întrucât, până în prezent, doar 20 din cele 27 de state membre le-au transpus; întrucât transpunerea întârziată creează condiţii juridice inegale pe teritoriul UE;

G.   întrucât este posibil, de asemenea, să apară unele bariere în calea comerţului, dacă nu sunt aplicate în mod corespunzător, de către toate statele membre, toate elementele opţionale ale directivei privind sectorul public;

H.   întrucât competenţele Comisiei sunt limitate la oferirea în mod voluntar de asistenţă statelor membre în ceea ce priveşte procesul de transpunere, care nu este, deci, asigurat întotdeauna în mod eficient;

I.   întrucât barierele cel mai des amintite în calea transpunerii satisfăcătoare sunt lipsa expertizei juridice naţionale sau a resurselor umane şi lipsa voinţei politice în statele membre;

J.   întrucât tabloul de bord al pieţei interne din decembrie 2006 observă îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte procentajele de transpunere;

K.   întrucât majoritatea achiziţiilor publice supuse directivelor privind achiziţiile publice respectă normele, astfel încât afirmaţiile conform cărora piaţa internă din sectorul achiziţiilor publice este sub aşteptări şi ameninţă realizarea obiectivelor Agendei de la Lisabona sunt nefondate;

L.   întrucât, cu toate acestea, există probleme în ceea ce priveşte culegerea de date referitoare la achiziţiile publice, care sunt legate, în special, de numărul mare de autorităţi contractante şi de situaţia incompletă privind aplicările necorespunzătoare ale normelor;

M.   întrucât Comisia este îngrijorată de numărul de atribuiri directe ilegale;

N.   întrucât atribuirile directe ilegale se produc ca urmare a unui număr de factori printre care se numără înţelegerea greşită a normelor privind achiziţiile publice astfel cum sunt prezentate în directivele privind achiziţiile publice, în principiile tratelor şi în hotărârile relevante ale Curţii Europene de Justiţie; erorile comise în achiziţiile publice complexe; extinderea acordurilor-cadru dincolo de câmpul de aplicare sau de durata iniţială a acestora; presupusele practici de corupţie; eludarea termenelor lungi asociate cu normele de publicitate ale UE; şi cerinţele inutil de complicate în cazul licitaţiilor naţionale, cum ar fi sistemele complexe de achiziţionare electronică;

O.   întrucât există preocupări referitoare la faptul că criteriile legate de mediu sau cele sociale prevăzute în directiva privind sectorul public ar putea fi aplicate incorect;

P.   întrucât capacitatea Comisiei de a intenta acţiuni prompte în mod sistematic în cazurile de aplicare incorectă a normelor este limitată de o lipsă de resurse umane adecvate;

Q.   întrucât situaţia privind transpunerea şi aplicarea ar putea fi îmbunătăţită prin promovarea profesionalismului şi a celor mai bune practici în politicile de achiziţii publice la nivelul statelor membre;

R.   întrucât, în mai multe state membre, cele mai bune practici au fost codificate în sisteme eficiente de căi de atac în materia achiziţiilor publice;

S.   întrucât achiziţiile publice înainte de comercializare au fost identificate ca o oportunitate, neexploatată încă în Europa, de a utiliza nevoile publice ca stimulent pentru inovaţie; întrucât aceste achiziţii pot fi organizate în cadrul juridic existent, instituit prin Acordul privind achiziţiile publice al OMC, directivele privind achiziţiile publice, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, legislaţia în domeniul concurenţei, inclusiv legislaţia privind ajutoarele de stat şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie;

1.   salută recenta modernizare şi simplificare a normelor UE privind achiziţiile publice, care a sporit în mod semnificativ eficacitatea în cadrul proceselor achiziţiilor publice din UE;

Transpunerea legislaţiei comunitare privind achiziţiile publice

2.   consideră că statele membre ar trebui să profite din plin de ajutorul Comisiei în ceea ce priveşte procesul de transpunere;

3.   consideră că, în vederea supravegherii într-un mod mai eficient a transpunerii tardive şi incorecte, Comisiei ar trebui să i se acorde resurse umane;

4.   subliniază faptul că statele membre ar trebui să facă schimb de cunoştinţe şi bune practici, în mod activ, în ceea ce priveşte transpunerea legislaţiei privind achiziţiile publice şi îmbunătăţirea cooperării cu Comisia în acest domeniu;

5.   consideră că transpunerea inconstantă a elementelor opţionale ale directivei privind sectorul public ar putea avea un efect advers asupra pieţei interne şi, în consecinţă, încurajează statele membre să ia în considerare adoptarea tuturor opţiunilor de flexibilitate; subliniază, în special, că aceste opţiuni ar putea reduce riscul practicilor ilegale;

6.   în consecinţă, invită Comisia să efectueze un studiu pentru a evalua impactul transpunerii nearmonizate a elementelor opţionale ale directivei privind sectorul public asupra licitaţiilor transfrontaliere din cadrul UE;

7.   invită statele membre care nu au făcut încă acest lucru, să acorde autorităţilor lor publice mijloacele legale necesare pentru a coopera în mod nebirocratic în cadrul oferit de parteneriatul public-public, asigurând astfel securitatea juridică necesară pentru ca autorităţile publice să acţioneze în conformitate cu legislaţia comunitară, în special cu directivele privind achiziţiile publice şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;

Aplicarea legislaţiei comunitare privind achiziţiile publice

8.   consideră cu fermitate că încălcările normelor ar putea fi reduse în cazul în care statele membre şi Comisia ar introduce practici de natură să implice o colaborare mai strânsă; încurajează deci statele membre şi Comisia să promoveze în mod activ schimburile neoficiale încă din faza incipientă;

9.   consideră că, având în vedere numărul însemnat de încălcări ale dreptului comunitar, Comisiei ar trebui să i se pună la dispoziţie suficiente resurse umane pentru a asigura o supraveghere mai eficientă a aplicării legislaţiei privind achiziţiile publice;

10.   solicită statelor membre să furnizeze Comisiei date suficiente referitoare la aplicarea directivelor privind achiziţiile publice; mai mult, îndeamnă statele membre şi Comisia să lucreze împreună în vederea sporirii capacităţii pentru o mai bună culegere a datelor şi pentru o mai bună supraveghere a problemelor privind transpunerea şi aplicarea;

11.   solicită înfiinţarea unor agenţii naţionale de consultanţă în domeniul achiziţiilor publice, care să ajute autorităţile contractante în aplicarea corectă a normelor privind achiziţiile publice şi care să îi ajute pe ofertanţi, în special întreprinderile mici şi mijlocii, să participe la licitaţii pentru contracte de achiziţii publice;

12.   solicită statelor membre să îşi concentreze eforturile naţionale asupra detectării şi sancţionării practicilor ilegale şi a asigurării respectării tuturor hotărârilor judecătoreşti naţionale şi a deciziilor CJCE;

13.   subliniază faptul că mecanismele neoficiale de soluţionare a litigiilor pot fi complementare căilor de atac oficiale referitoare la achiziţiile publice şi ar trebui să beneficieze de o vizibilitate mai mare;

14.   încurajează cu fermitate statele membre să coordoneze şi să simplifice tehnicile de achiziţionare electronice pentru a facilita accesul la astfel de achiziţii publice;

15.   salută publicarea broşurii Comisiei privind aplicarea criteriilor de mediu;

16.   salută realizarea studiului Comisiei în curs de elaborare privind aplicarea criteriilor sociale în vederea asigurării aplicării corecte şi eficiente a acestor criterii; solicită publicarea unui ghid privind aplicarea criteriilor sociale, la finalizarea studiului;

Ameliorarea celor mai bune practici în sectorul achiziţiilor publice

17.   consideră că statele membre ar trebui să dedice o capacitate mai mare ridicării nivelului de profesionalism în sectorul achiziţiilor publice şi diseminării celor mai bune practici la nivel naţional, pentru a asigura aplicarea consecventă şi echitabilă a normelor privind achiziţiile publice de către toate autorităţile contractante şi în sectoare guvernate de norme caracterizate de mai puţină claritate, în special în cazul achiziţiilor publice care ies din câmpul de aplicare al directivelor privind achiziţiile publice;

18.   subliniază faptul că formarea sistematică de profesionişti în domeniul achiziţiilor publice în întreaga UE ar îmbunătăţi transparenţa măsurilor şi procedurilor de aplicare naţionale în sectorul achiziţiilor publice din întreaga UE;

19.   subliniază faptul că este necesară o schimbare în sectorul achiziţiilor publice pentru a trece de la o abordare bazată pe buget la o abordare concentrată asupra rezultatelor, luând în considerare costurile întregului ciclu de proiect şi solicitând profesioniştilor contractanţi să îşi dezvolte competenţe manageriale şi economice solide;

20.   încurajează Comisia ca, în parteneriat cu statele membre, să îmbunătăţească diseminarea la nivelul UE de cunoştinţe în domeniul achiziţiilor publice;

21.   încurajează realizarea, la nivel naţional, de "conferinţe-vitrină" în sectorul achiziţiilor publice, în care să fie prezentate cele mai bune proiecte de achiziţii publice, precum şi dezvoltarea şi coordonarea activităţii reţelelor europene pentru schimbul celor mai bune practici în sectorul achiziţiilor publice;

22.   încurajează statele membre să recurgă la achiziţii publice înainte de comercializare, bazate pe partajarea riscurilor şi a beneficiilor între cumpărători şi furnizori, în vederea elaborării unor soluţii inovatoare pentru a aborda probleme specifice de interes public şi, respectiv, ca instrument eficient de stimulare a inovaţiei în Uniunea Europeană;

Concluzie

23.   recomandă Comisiei să propună un plan de acţiune pentru a încuraja statele membre să îşi îndeplinească obligaţia legată de rezolvarea problemelor persistente şi a celor noi privind transpunerea şi aplicarea legislaţiei din sectorul achiziţiilor publice, concentrându-se asupra atribuirilor directe ilegale şi a transpunerii tardive sau incorecte;

o
o   o

24.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Curţii de Justiţie, Ombudsmanului European, precum şi parlamentelor statelor membre.

(1) OJ L 209, 24.7.1992, p. 1. (2) OJ L 199, 9.8.1993, p. 1. (3) OJ L 199, 9.8.1993, p. 54. (4) OJ L 199, 9.8.1993, p. 84. (5) OJ L 328, 28.11.1997, p. 1. (6) OJ L 101, 1.4.1998, p. 1. (7) OJ C 321, 31.12.2003, p. 1. (8) OJ L 134, 30.4.2004, p. 1. (9) OJ L 134, 30.4.2004, p. 114.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 iunie 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – etapa intermediară (2007/2103(INI))

P6_TA(2007)0274 A6-0220/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Declaraţia Mileniului din 8 septembrie 2000, care stabileşte Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM-uri) drept criterii convenite în comun de comunitatea internaţională pentru eliminarea sărăciei,

–   având în vedere Rapoartele succesive privind dezvoltarea umană elaborate de Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 12 aprilie 2005 privind rolul Uniunii Europene în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM-uri)(1),

–   având în vedere Declaraţia de la Roma privind armonizarea, adoptată la 25 februarie 2003 ca urmare a Forumului la nivel înalt privind armonizarea, şi Declaraţia de la Paris privind eficienţa ajutorului, adoptată la 2 martie 2005 ca urmare a Forumului la nivel înalt privind punerea în aplicare, alinierea şi rezultatele (denumită în continuare "Declaraţia de la Paris"),

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european" (denumit în continuare "Consensul european pentru dezvoltare"), semnată la 20 decembrie 2005(2),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Strategia UE pentru Africa: spre un pact euro-african pentru accelerarea dezvoltării Africii" (COM(2005)0489),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 17 noiembrie 2005 privind o strategie de dezvoltare pentru Africa(3),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de instituire a unui instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare(4) (denumit în continuare "Instrument de cooperare pentru dezvoltare" (ICD)),

–   având în vedere rapoartele anuale ale Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind aplicarea Declaraţiei Mileniului, ultimul dintre acestea datând din iulie 2006,

–   având în vedere raportul Grupului de lucru al Proiectului Mileniului al ONU, condus de profesorul Jeffrey Sachs, intitulat "Investind în dezvoltare: un plan practic pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului",

–   având în vedere Raportul Conferinţei ONU pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), intitulat "Ţările cel mai puţin dezvoltate 2002: ieşind din capcana sărăciei",

–   având în vedere rapoartele anuale ale UNICEF privind situaţia copiilor lumii şi Convenţia ONU privind drepturilor copilului din 1989,

–   având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene privind "Raportul Comisiei privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului 2000–2004" (SEC(2004)1379),

–   având în vedere Raportul anual de monitorizare globală a ODM al Băncii Mondiale şi al Fondului Mondial Internaţional (FMI), ultimul fiind publicat în aprilie 2007,

–   având în vedere Raportul de cooperare pentru dezvoltare din 2006 al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică,(OCDE) ultimul fiind publicat în martie 2007,

–   având în vedere declaraţiile finale şi concluziile conferinţelor internaţionale, în special Conferinţa internaţională privind finanţarea pentru dezvoltare (Monterrey, 2002), Reuniunea mondială la nivel înalt din 2005 (New York, 2005), Reuniunea mondială la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă (Johannesburg, 2002), a treia Conferinţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind ţările cel mai puţin dezvoltate (Bruxelles, 2001), a patra Conferinţă ministerială a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) (Doha, 2001), Conferinţa internaţională privind populaţia şi dezvoltarea (CIPD) (Cairo, 1994), sesiunea specială a Adunării Generale a ONU din 1999 pentru analizarea progresului către atingerea obiectivelor CIPD ("Cairo + 5") şi Forumul mondial al educaţiei (Dakar, 2000),

–   având în vedere rezervele naţionale exprimate de statele membre ale UE în declaraţiile finale şi concluziile conferinţelor menţionate mai sus,

–   având în vedere angajamentele luate de către Consiliul European de la Barcelona din martie 2002, înaintea Conferinţei de la Monterrey,

–   având în vedere angajamentele privind volumul ajutoarelor, ajutoarele pentru Africa Subsahariană şi calitatea acestora, luate de G8 în cadrul Reuniunii la nivel înalt de la Gleneagles din 2005,

–   având în vedere cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului de lucru II al Comisiei interguvernamentale privind schimbările climatice, intitulat "Schimbările climatice 2007: impacturi, adaptare şi vulnerabilitate" (denumit în continuare "Al patrulea raport de evaluare privind schimbările climatice"),

–   având în vedere raportul final al Raportului Stern privind economia schimbărilor climatice,

–   având în vedere concluziile UNDP, ale Proiectului Mileniului al ONU şi ale Băncii Mondiale în raportul lor pe 2006 privind Energia şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM-uri),

–   având în vedere articolele 177-181 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată Ajutorul UE: "Mai substanţial, mai eficient şi mai rapid" (COM(2006)0087),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Creşterea impactului ajutorului UE: un cadru comun pentru elaborarea documentelor de strategie de ţară şi de programare multianuală comună" (COM(2006)0088),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Accelerarea ritmului progreselor înregistrate în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului – Finanţare pentru dezvoltare şi eficienţa ajutorului" (COM(2005)0133),

–   având în vedere concluziile reuniunii Consiliului pentru afaceri generale şi relaţii externe (GAERC) din 10-11 aprilie 2006 privind finanţarea pentru dezvoltare şi eficienţa ajutorului european,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Codul de conduită al UE în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare " (COM(2007)0072),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 6 aprilie 2006 privind eficienţa ajutorului şi corupţia în ţările în curs de dezvoltare(5),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind asistenţa bugetară pentru ţările în curs de dezvoltare(6),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0220/2007),

A.   întrucât anul 2007 marchează etapa intermediară către îndeplinirea ODM-urilor în 2015 şi, prin urmare, oferă o oportunitate unică pentru a analiza ceea ce rămâne de făcut;

B.   întrucât în Africa Subsahariană multe ţări nu sunt în grafic pentru a atinge vreunul dintre ODM-uri şi, de asemenea, în multe ţări cu venit mediu există regiuni şi grupuri etnice compuse din milioane de persoane care realizează progrese insuficiente;

C.   întrucât Consiliul European a convenit în mai 2005, în legătura cu agenda pentru Reuniunea la nivel înalt a G8 de la Gleneagles din iulie 2005, ca 0,7% din venitul naţional brut (VNB) să fie donat ca asistenţă oficială pentru dezvoltare (ODA) până în 2015, şi că această creştere a ajutorului reprezintă o condiţie fundamentală pentru atingerea ODM-urilor;

D.   întrucât Comisia pentru asistenţă pentru dezvoltare a OCDE (DAC) permite ca scutirile de datorii să fie considerate contribuţiile ODA ale ţărilor donatoare, chiar dacă aceasta nu reprezintă un transfer de resurse noi de la donator la ţările beneficiare;

E.   întrucât scutirea de datorii reprezintă unul dintre obiectivele ODM 8, care se orientează în mod specific către "abordarea cuprinzătoare a problemelor legate de datoriile ţărilor în curs de dezvoltare prin măsuri naţionale şi internaţionale care să determine durabilitatea datoriilor pe termen lung";

F.   întrucât 24 de ţări, inclusiv 18 ţări din Africa, au beneficiat până în prezent de anularea datoriilor, dar că este nevoie de un şi mai mare număr de anulări a datoriilor;

G.   întrucât sunt necesare anual 6,9 miliarde EUR pentru ODA în vederea atingerii ODM-urile privind învăţământul primar şi întrucât actuala ODA globală pentru învăţământul primar este în jur de 1,6 miliarde EUR – din care UE contribuie cu 0,8 miliarde EUR;

H.   întrucât finanţarea estimată necesară pentru a atinge ODM-urile privind sănătatea este de 21 miliarde EUR pe an, iar finanţarea actuală acoperă numai 36% din această necesitate şi întrucât, chiar cu o creştere anticipată a ODA a UE până în 2010, fondurile disponibile vor acoperi numai 41% din cele 21 miliarde EUR necesare – lăsând un decalaj de finanţare de 11,9 miliarde EUR pe an;

I.   întrucât, în ciuda progresului semnificativ înregistrat în ultimii ani în învăţământul primar universal, încă mai există 77 de milioane de copii de vârsta şcolii primare care nu sunt şcolarizaţi în prezent, iar obiectivul referitor la corectarea dezechilibrului între sexe în şcolile primare până în anul 2005 nu a fost atins;

J.   întrucât munca copiilor îi privează pe aceştia de dreptul la educaţie, care reprezintă un instrument esenţial pentru generaţiile viitoare în lupta împotriva sărăciei;

K.   întrucât este cel mai puţin probabil ca cele trei ODM-uri privind sănătatea, şi anume cele privind mortalitatea infantilă, mortalitatea maternală şi lupta împotriva HIV/SIDA, tuberculozei şi malariei să fie atinse până în anul 2015;

L.   întrucât, în conformitate cu Raportul ONU pentru anul 2006 privind OMD, în ciuda progresului înregistrat în anumite ţări, rata de infectare cu HIV/SIDA continuă să crească, numărul de persoane infectate crescând de la 36,2 milioane în 2003 la 38,6 milioane în 2005 (dintre care jumătate sunt femei), şi întrucât numărul de decese cauzate de SIDA a crescut, de asemenea, în anul 2005, în ciuda accesului ameliorat la terapiile antiretrovirale;

M.   întrucât, în prezent, peste 90% din fondurile de cercetare în sănătate sunt destinate bolilor care afectează doar 10% din populaţia globului şi întrucât este posibil ca sistemele de brevetare să fi acţionat ca un stimulent pentru cercetare şi dezvoltare în ţările dezvoltate, dar nu şi pentru bolile neglijate care afectează populaţia săracă;

N.   întrucât, conform anumitor estimări, în ţările în curs de dezvoltare există un deficit de aproximativ două milioane de profesori şi un deficit de peste patru milioane de lucrători în domeniul sanitar şi, în majoritatea cazurilor, nu există strategii pentru formarea profesională şi recrutarea acestora;

O.   întrucât dreptul la hrană este esenţial pentru a permite exercitarea tuturor celorlalte drepturi ale omului, iar îndeplinirea sa este o premiză pentru atingerea întregii serii de ODM-uri; întrucât conform raportului ONU din 2006 referitor la ODM-uri, s-a înregistrat un progres prea lent în reducerea foametei, iar cifrele au crescut chiar în ultimii ani şi, în consecinţă, 845 milioane de oameni (17% din populaţia mondială) suferă de foame în fiecare zi şi aproape 16 000 de copii mor zilnic din cauze legate de foamete;

P.   întrucât progresul în soluţionarea problemei subnutriţiei este alarmant de lent şi că 27% din copii sunt subnutriţi, iar 53% din decesele în rândul copiilor sub 5 ani sunt asociate cu subnutriţia;

Q.   întrucât, conform PNUD, cel puţin 19 ţări au finalizat evaluările nevoilor privind ODM-urile şi alte 55 sunt în curs de elaborare a acestora, dar că, până în prezent, niciuna dintre ţările africane cu venituri scăzute nu pune în aplicare aceste strategii;

R.   întrucât studiul de referinţă pentru monitorizarea Declaraţiei de la Paris, care a fost realizat în 2006, a identificat rezultate dezamăgitoare referitoare la punerea în aplicare a garanţiilor privind armonizarea, alinierea şi proprietatea;

S.   întrucât UE, Regatul Unit, Olanda, Suedia, Irlanda, Danemarca şi Germania cresc procentul de fonduri de ajutor cheltuite prin intermediul ajutorului bugetar general;

T.   întrucât calitatea ajutorului pentru dezvoltare este la fel de importantă ca şi cantitatea, având în vedere capacitatea de absorbţie a ţărilor în cauză;

U.   întrucât pentru a se ajunge la un progres în atingerea ODM-urilor este nevoie de acţiuni radicale pentru îndepărtarea cauzelor sărăciei, inclusiv un sistem comercial bazat pe reguli echitabile şi corecte destinat promovării comerţului şi corectării dezechilibrelor existente în comerţul mondial, mai ales în cazurile în care este vorba de Africa;

V.   întrucât Parlamentul, în Rezoluţia sa din 6 iulie 2006 privind comerţul echitabil şi dezvoltarea(7), a recunoscut rolul comerţului echitabil în îmbunătăţirea nivelului de trai al micilor fermieri şi al producătorilor din ţările în curs de dezvoltare, cu condiţia ca acesta să constituie un model durabil de producţie cu profit garantat pentru producător;

W.   întrucât ajutorul îmbunătăţit acordat sectorului privat, în special întreprinderilor mici şi mijlocii, constituie pârghia pentru dezvoltarea şi crearea de pieţe noi, precum şi de noi locuri de muncă;

X.   întrucât atingerea ODM-urilor constituie o prioritate a UE şi întrucât rolul crucial al autorităţilor locale în punerea în aplicare a acestor obiective a fost recunoscut de ONU;

Y.   întrucât aproximativ două miliarde de oameni de pe glob nu au acces la reţelele moderne de energie şi întrucât nicio ţară nu a putut reduce în mod substanţial sărăcia fără creşterea semnificativă a consumului energetic;

Z.   întrucât Raportul Stern mai sus menţionat privind economia schimbărilor climatice şi al patrulea Raport de evaluare privind schimbările climatice au demonstrat în mod neechivoc că schimbările climatice au cel mai mare impact asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi că pentru multe dintre cele mai vulnerabile comunităţi ale lumii, schimbarea climatică este deja o realitate;

AA.   întrucât evaluările preliminare ale Băncii Mondiale indică faptul că va fi nevoie de o sumă anuală de 10-40 miliarde USD pentru ca ţările cele mai sărace să facă faţă schimbărilor climatice şi întrucât contribuţiile la fondurile de adaptare privind Convenţia-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice nu se ridică la mai mult de 150-300 milioane USD anual;

AB.   întrucât statele fragile afectate de conflicte numără numai 9% din populaţia ţărilor în curs de dezvoltare, dar 27% fac parte din persoanele care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă, aproape o treime din totalul ratei de mortalitate infantilă şi 29% din copiii care nu au terminat un ciclu de studii primare în 2005 trăiesc într-un stat fragil;

AC.   întrucât buna guvernare şi capacitatea instituţională îmbunătăţită sunt vitale pentru a asigura servicii sociale de bază, infrastructuri şi securitate pentru cetăţeni;

AD.   întrucât îndeplinirea ODM-urilor nu ar constitui numai un pas imens în reducerea sărăciei şi suferinţei în lume, dar ar servi totodată la demonstrarea abilităţii sistemului internaţional de a stabili şi îndeplini obiectivele practice pentru parteneriatul global,

Mărirea ajutoarelor

1.   subliniază faptul că obiectivul major al cooperării pentru dezvoltare este şi trebuie să fie lupta împotriva sărăciei; subliniază totuşi că această luptă nu se limitează la creşterea materială şi că, prin urmare, construcţia democraţiei şi promovarea drepturilor fundamentale ale omului, a statului de drept şi a principiilor justiţiei, imparţialităţii, transparenţei şi responsabilităţii trebuie să constituie întotdeauna temele centrale ale oricărei astfel de cooperări;

2.   reaminteşte angajamentul luat de ţările G8 la Gleneagles în 2005 privind dublarea ajutorului pentru Africa Subsahariană până în 2010 şi îşi exprimă dezamăgirea că, în conformitate cu OCDE, în cazul în care scutirea de datorii nu ar fi luată în considerare ODA "a stagnat în 2006";

3.   subliniază faptul că, pentru a-şi îndeplini angajamentele financiare faţă de Africa, donatorii G8 vor trebui să furnizeze fiecare câte 15 miliarde EUR suplimentare către Africa până în 2010, mai mult decât nivelurile lor din 2004, dar până acum sunt în afara graficului;

4.   regretă că la recenta reuniune la nivel înalt a G8 de la Heiligendamm, şefii de stat şi de guvern nu au reuşit să garanteze într-o măsură suficientă promisiunile făcute Africii şi este preocupat de faptul că, deşi statele din G8 au reiterat angajamentul lor din 2005 de a mări ODA pentru Africa cu 18,6 miliarde EUR pe an până în 2010, acestea nu s-au angajat să respecte un calendar pentru îndeplinirea acestor promisiuni de ajutor;

5.   subliniază faptul că suma de 44,7 miliarde EUR, care, conform anunţului G8, va fi alocată pentru HIV, sănătate, TBC şi malarie, cuprinde o parte considerabilă din cheltuielile deja existente şi nu este suficientă pentru a face faţă tuturor angajamentelor globale ale ODA în cadrul G8; invită, aşadar, G8 să garanteze că acest angajament este urmat de alte angajamente în alte sectoare ale sănătăţii şi în cele ale educaţiei, comerţului, guvernării şi păcii şi securităţii, pentru a asigura respectarea promisiunilor G8 faţă de Africa;

6.   salută măsura luată de multe state membre ale UE pentru anularea datoriei ţărilor în curs de dezvoltare; îşi exprimă totuşi îngrijorarea că aceste anulări de datorii au mărit artificial cifrele ajutorului acordat de UE cu aproape 30% în 2006, aceasta însemnând că statele membre au cheltuit 0,31% din VNB pe ajutor efectiv anul trecut, ratând obiectivul intermediar colectiv de 0,33%;

7.   solicită Uniunii Europene şi ţărilor G8 să nu fie de acord cu anularea datoriilor şi a scutirilor din statisticile ajutoarelor în conformitate cu Consensul de la Monterrey din 2002 şi cu mai sus-menţionatele Concluzii GAERC din aprilie 2006;

8.   regretă faptul că la mijlocul perioadei de punere în aplicare pentru ODM-urilor, ODA din UE-15 scade ca pondere în VNB de la 0,44% ODA/VNB în 2005 la 0,43% ODA/VNB în 2006;

9.   salută faptul că ajutorul acordat de Comisie a crescut de la 5,7%, la 7,5 miliarde EUR în 2006, reflectând o capacitate de plată îmbunătăţită din nivelul mai ridicat al angajamentelor asumate în ultimii ani;

10.   felicită statele membre care au atins sau au depăşit obiectivul de 0,7% ODA/VNB şi pe acelea care cresc nivelurile reale de ajutor, dar regretă că mai multe state din UE-15 nu au atins cu mult obiectivul intermediar de 0,33% în 2006;

11.   constată că Portugalia, care urmează să găzduiască Reuniunea la nivel înalt UE-Africa în cursul preşedinţiei sale, a atins numai 0,21% ODA/VNB în 2006;

12.   constată că cei care au mărit artificial cel mai mult nivelul ajutorului sunt Austria (57%), Franţa (52%), Italia (44%), Germania (53%) şi Regatul Unit (28%) şi, de asemenea, constată că Germania, care deţine în prezent atât preşedinţia UE, cât şi a G8, nu ar fi îndeplinit obiectivul 0,33% ODA/VNB fără mărirea artificială a ajutorului;

13.   solicită tuturor statelor membre care au rămas în urmă să-şi onoreze promisiunile făcute la Barcelona, Gleneagles şi Monterrey şi să se angajeze urgent în creşterea ajutoarelor reale în 2007; solicită Comisiei să sprijine aceste state membre în planificarea atentă a aspectelor financiare şi organizaţionale pentru creşterea sprijinului viitor în vederea garantării îndeplinirii obiectivului intermediar al UE pentru 2010 de 0,56% VNB;

14.   consideră că revizuirea bugetului, începând cu 2008, ar trebui să ţină seama de rolul din ce în ce mai important al Uniunii Europene pe plan mondial şi să permită creşterea cheltuielilor pentru dezvoltare; în acest context, UE ar putea decide să pună în aplicare noi forme de finanţare a ODM-urilor, în special prin Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi invită BEI să se asigure că această responsabilitate politică privind finanţarea unor astfel de proiecte este extinsă şi în privinţa Parlamentului, ca şi în cazul altor operaţiuni ale BEI;

15.   solicită Comisiei să planifice, în mod foarte clar posibilitatea ca cel de-al zecelea Fond European pentru Dezvoltare (FED) să nu fie ratificat de toate cele 27 de state membre înainte de 2010 şi, prin urmare, ar trebui să se asigure imediat ca, în perioada de tranziţie (2008-2010) fondurile să fie disponibile;

16.   îndeamnă Comisia să continue explorarea surselor inovatoare de finanţare ca moduri alternative de asigurare a fondurilor pentru programele de dezvoltare;

17.   îndeamnă statele membre să realizeze evaluări periodice ale progresului către ţintele ODA şi salută propunerea Comisiei ca statele membre ale UE să pună în aplicare grafice naţionale pentru a se asigura că se află pe calea atingerii ţintelor ODA convenite pentru fiecare ţară până în 2010/2015 şi pentru a ameliora caracterul previzibil pe termen lung al fluxurilor lor de ajutor;

18.   îndeamnă UE şi G8 să recunoască importanţa din ce în ce mai mare a noilor donatori, în special China, şi să-i angajeze pe aceştia într-un dialog privind abordările şi normele pentru asistenţa externă, inclusiv importanţa de a aplica norme şi standarde convenite pe plan internaţional în transpunerea ajutoarelor;

19.   solicită statelor G8 să disocieze întregul ajutor de interesele lor economice naţionale, observând că G8 direcţionează în prezent 29% din ajutorul său de grup către ţările în curs de dezvoltare, spre deosebire de media totală a donatorilor, de 24%;

Scutirea de datorii

20.   subliniază că este posibil ca 60 de ţări să necesite anularea tuturor datoriilor ca să aibă o şansă de realizare a ODM-urilor şi că există încă mai multe ţări care solicită scutiri de datorii, inclusiv un număr de ţări cu "datorii odioase", precum cele contractate de fostul regim apartheid din Africa de Sud;

21.   salută evaluarea Băncii Mondiale conform căreia ţările care beneficiază de o scutire de datorii conform Iniţiativei pentru ţările sărace puternic îndatorate (HIPC) şi-au dublat, între anii 1999 şi 2005, cheltuielile pentru planurile de reducere a sărăciei;

22.   solicită ţărilor să îşi îndeplinească obligaţiile privind utilizarea fondurilor eliberate în urma scutirii de şi anulării datoriilor în mod transparent şi responsabil şi susţine în continuare că scutirea de datorii nu ar trebui aplicată doar dacă există un consens larg în parlament şi în rândul organizaţiilor societăţii civile în legătură cu neîndeplinirea standardelor de transparenţă şi responsabilitate;

23.   subliniază că durabilitatea datoriilor pe termen lung depinde de politici de împrumut responsabile, de asigurarea unor fonduri corespunzătoare, de menţinerea unor politici economice sănătoase, de gestiunea consolidată a datoriilor şi de responsabilitatea sănătoasă a parlamentelor şi a opiniei publice la contractarea împrumuturilor, precum şi de rentabilitatea exportului şi, în special, de diversificarea exportului;

24.   solicită statelor membre care ataşează scutirii de datorii condiţii structurale dăunătoare, precum privatizarea, restructurarea sectorială, liberalizarea financiară şi a comerţului şi raportarea la obiectivele macroeconomice ale FMI să pună capăt acestei practici;

25.   solicită tuturor donatorilor şi creditorilor să facă astfel încât toate informaţiile legate de împrumuturi şi anularea datoriilor să fie disponibile şi uşor accesibile în ţările partenere şi să insiste pentru aceeaşi transparenţă şi în cazul creditorilor comerciali;

26.   solicită statelor membre să acţioneze pe "partea de demascare" a corupţiei, prin anchetarea, acuzarea şi includerea pe lista neagră a mituitorilor şi să protejeze ţările sărace împotriva "fondurilor vultur";

27.   solicită Băncii Mondiale să pună la dispoziţia ţărilor care se străduiesc să îndeplinească ODM-urile mai multe fonduri preferenţiale;

Finanţarea dezvoltării umane şi sociale

28.   îndeamnă UE să îşi mărească angajamentele ODA pentru educaţie pentru a umple golul de finanţare de 5,6 miliarde EUR şi având în vedere că principala dificultate care se pune pentru iniţiativa "Educaţie pentru toţi – Fast Track" este lipsa de finanţare externă, felicită Comisia pentru eforturile pe care le-a întreprins pentru ca donatorii să-şi mărească angajamentele, dar deplânge faptul că, dacă angajamentele luate cu ocazia Conferinţei donatorilor, care a avut loc la Bruxelles, la 2 mai 2007 ar trebui să permită unui milion de copii să meargă la şcoală, mai rămân încă alte 76 de milioane copii care nu sunt şcolarizaţi;

29.   invită UE să-şi mărească procentul ODA global de 6,6% pentru sănătate pentru a acoperi lipsa de finanţare de 11,9 miliarde EUR pe an din totalul estimat de 21 miliarde EUR necesar pentru a acoperi nevoile globale în domeniul sănătăţii şi solicită susţinerea continuă, în creştere şi previzibilă a Fondului Global de luptă împotriva SIDA, a tuberculozei şi a malariei;

30.   invită Uniunea Africană (UA) să-şi continue sprijinul pentru Declaraţia de la Abuja din 2001 care confirmă că ţările ar trebui să aloce cel puţin 15% din bugetele lor naţionale pentru sănătate, dar regretă faptul că numai două state africane au îndeplinit această promisiune;

31.   subliniază faptul că guvernele ţărilor în curs de dezvoltare au făcut un progres real în ultimii zece ani în privinţa creşterii investiţiilor în sănătate şi educaţie, dar că în anumite cazuri promisiunile nu au fost îndeplinite şi solicită acestor guverne să stabilească un grafic pentru atingerea obiectivului de învestire a cel puţin 20% din bugetele guvernamentale în educaţie şi a obiectivului de învestire de 15% din bugetele guvernamentale în sănătate;

32.   solicită Curţii de Conturi să pună în aplicare în 2008 un control al angajamentului în cadrul ICD, ca până în 2009 să fie alocate 20% din toate ODA ale UE, sănătăţii de bază şi educaţiei primare şi secundare;

Priorităţi în dezvoltarea umană şi socială

33.   subliniază că este prioritară asigurarea ca acei copii "inaccesibili" - cei proveniţi din state fragile, afectate de conflicte, cei cu handicap, din regiuni îndepărtate, proveniţi din familii afectate de sărăcie cronică sau cei excluşi din motive etnice – să-şi poată exercita dreptul la educaţie primară;

34.   solicită UE să acorde o atenţie urgentă educaţiei în statele fragile afectate de conflicte, care primesc în mod curent mai puţin de o cincime din ajutorul global pentru educaţie, în ciuda faptului că aceste ţări reprezintă căminul a mai mult de jumătate din copiii lumii, care sunt privaţi de educaţie şi invită în special Biroul de Ajutor Umanitar al Comisiei Europene (ECHO) să urmeze orientări clare privind sprijinul ECHO pentru educaţie în situaţii de urgenţă;

35.   solicită UE să asiste ţările în procesul de construcţie a capacităţii naţionale de urmărire a rezultatelor şcolare, cu scopul de a se asigura că accesul extins la educaţie oferă şi o educaţie de calitate;

36.   deplânge faptul că, în fond, nicio ţară din Africa nu se află pe calea realizării ODM-urilor privind sănătatea maternală şi sănătatea copilului;

37.   observă că progresul înregistrat privind mortalitatea infantilă rămâne în urma altor ODM-uri, în ciuda disponibilităţii unor intervenţii simple şi ieftine care pot preveni milioane de decese în fiecare an şi subliniază că terapia de rehidratare orală, baldachinele tratate cu insecticide, alăptatul la sân, precum şi antibioticele comune pentru infecţiile respiratorii pot preveni aproximativ 63% din decesele infantile;

38.   consideră că infrastructura de îngrijire medicală merită un sprijin financiar stabil şi pe termen lung din partea bugetelor naţionale şi a asistenţei internaţionale pentru a îndeplini ODM-urile privind sănătatea, precum reducerea ratei de mortalitate infantilă prin creşterea imunizării, reducerea mortalităţii maternale prin creşterea accesului la personal calificat, susţinerea cercetării, a dezvoltării şi a accesului la noi diagnostice şi terapii, furnizarea de apă potabilă şi servicii de salubrizare, creşterea semnificativă pentru atingerea obiectivului de acces universal la prevenirea, tratamentul, îngrijirea şi susţinerea HIV/SIDA, a malariei, a tuberculozei şi a altor boli până în 2010, inclusiv pentru populaţiile marginalizate şi a celor mai vulnerabile la bolile infecţioase;

39.   solicită comunităţii internaţionale de donatori să sprijine ţările în curs de dezvoltare pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a programelor de acţiune cuprinzătoare în domeniul sănătăţii, pentru abordarea unor aspecte precum nevoia de a asigura o finanţare durabilă pentru infrastructura şi salariile din domeniul sănătăţii, creşterea investiţiilor în formarea profesională şi evitarea unui exod excesiv de inteligenţă prin migrarea muncitorilor cu înaltă calificare din domeniul sănătăţii;

40.   salută Declaraţia de la Johannesburg a celei de-a treia sesiuni ordinare a Conferinţei Miniştrilor Sănătăţii din Uniunea Africană din 9-13 aprilie 2007 privind Consolidarea sistemelor de sănătate pentru echitate şi dezvoltare, ca o iniţiativă importantă pentru îndeplinirea ODM-urilor în domeniul sănătăţii; solicită Uniunii Europene să sprijine statele membre ale UA în procesul de punere în aplicare a programelor bazate pe această declaraţie;

41.   îndeamnă Uniunea Europeană să rămână în avangarda eforturilor de susţinere a drepturilor la sănătate sexuală şi reproductivă prin menţinerea nivelurilor de finanţare pentru punerea în aplicare a Planului de acţiune al Conferinţei internaţionale privind populaţia şi dezvoltarea (CIPD) şi regretă că în timp ce Africa Subsahariană înregistrează cele mai mari rate de mortalitate maternală, aceasta înregistrează, de asemenea, cea mai scăzută rată de utilizare a mijloacelor contraceptive din lume (19%), iar 30% din totalul deceselor maternale de pe continent sunt cauzate de avorturi nesigure;

42.   subliniază că ONU plănuieşte să adopte o nouă ţintă pentru ODM 5 privind accesul universal la sănătatea sexuală şi reproductivă şi, prin urmare, ia notă de Planul de acţiune de la Maputo pentru operaţionalizarea cadrului de politică continentală pentru sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive 2007-2010, adoptat în sesiunea specială a Conferinţei Miniştrilor Sănătăţii din Uniunea Africană din 18-22 septembrie 2006;

43.   subliniază nevoia urgentă de a aborda violenţa bazată pe gen în toate formele, deoarece violenţa are impact asupra accesului fetelor la educaţie şi sănătate şi constituie, de asemenea, unul din factorii determinanţi ai pandemiei HIV şi, prin urmare, este o barieră principală în calea obţinerii unei egalităţi între sexe în ţările în curs de dezvoltare;

44.   solicită Comisiei să accelereze ritmul angajamentului asumat de a combate HIV/SIDA în ţările în curs de dezvoltare şi să se asigure că cei mai afectaţi beneficiază de un acces şi mai bun, la preţuri accesibile, la resursele şi politicile de prevenire, la tratamentele antiretrovirale şi la serviciile medicale (infrastructură, personal şi medicamente) capabile să facă faţă cererii în creştere;

45.   notează faptul că ODM-urile depind, în principal, de stoparea epidemiei de HIV/SIDA şi solicită Comisiei să acorde prioritate maximă abordării acestei pandemii globale prin sprijinirea unei acţiuni intensificate şi cuprinzătoare; subliniază faptul că acţiunea ar trebui să asigure accesul universal la prevenirea şi tratamentul existente, precum şi investiţii corespunzătoare în dezvoltarea şi accesul universal la o gamă largă de tehnologii de prevenire inclusiv microbiocide şi vaccinuri; şi invită Uniunea Europeană să promoveze participarea lărgită a industriei, un efort ştiinţific mai coordonat, precum şi politici şi programe care accelerează testarea de noi microbiocide şi vaccinuri;

46.   solicită Uniunii Europene să suplimenteze fondurile pentru a se asigura că progresul în ştiinţa şi biomedicina de bază are drept rezultat medicamente, vaccinuri noi şi accesibile, precum şi diagnostice pentru boli neglijate; să sprijine fazele de dezvoltare ale sectorului de cercetare şi dezvoltare şi să asigure utilizarea de noi produse de către populaţiile neglijate concomitent cu respectarea dispoziţiilor TRIPS;

47.   solicită Uniunii Europene să susţină punerea integrală în aplicare a Declaraţiei de la Doha privind Acordul TRIPS şi Sănătatea Publică a Conferinţei Ministeriale a OMC din 9-14 noiembrie 2001, şi să se asigure că medicamentele sunt accesibile pentru acele ţări în curs de dezvoltare care iau într-adevăr măsuri în conformitate cu Declaraţia de la Doha şi solicită, de asemenea, Uniunii Europene să furnizeze asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare pentru punerea în aplicare a măsurilor pro sănătate publică în legislaţia privind brevetele;

48.   evidenţiază necesitatea unei revizuiri cuprinzătoare a acelor sisteme în vigoare care nu reuşesc să rezolve problema privind accesul la medicamente, aceasta incluzând prezentarea de recomandări către OMC de modificare a normelor sale care guvernează exportul de medicamente cu licenţă obligatorie, cunoscute sub denumirea "Decizia de la 30 august";

49.   subliniază faptul că, potrivit unor anumite estimări, două milioane de profesori şi peste 4 milioane de lucrători în domeniul sănătăţii trebuie recrutaţi în vederea concretizării obiectivelor programului "Sănătate şi educaţie pentru toţi" şi că 10 miliarde EUR trebuie investite în fiecare an în formare profesională şi salarii pentru profesori de calitate şi personal din domeniul sanitar;

50.   solicită guvernelor ţărilor sărace să stabilească, în colaborare cu sindicatele, salarii demne pentru lucrătorii din domeniul sanitar şi profesorii existenţi;

51.   solicită guvernelor ţărilor sărace să asigure o reprezentare şi o supraveghere parlamentară şi cetăţenească în monitorizarea serviciilor publice şi să faciliteze participarea societăţii civile şi a autorităţilor locale la procesele de planificare şi buget la nivel local şi naţional, inclusiv acorduri şi contracte semnate cu donatorii;

52.   subliniază că în unele ţări gradul de subnutriţie este în creştere şi că pentru întreaga Africă, încă aproximativ 3,7 milioane de copii vor fi subnutriţi în 2015 faţă de prezent şi solicită Uniunii Europene să revizuiască şi să evalueze dacă investiţiile sale indirecte abordează eficient aspectul legat de subnutriţie;

53.   invită comunitatea internaţională a donatorilor să-şi dubleze eforturile şi să coordoneze politicile specifice pentru abordarea foametei cronice şi să garanteze siguranţa alimentară, adoptând o abordare de ansamblu care să soluţioneze multiplele cauze profunde ale problemei; îndeamnă guvernele să îşi onoreze obligaţiile de a respecta, proteja şi asigura dreptul la hrană, în special prin garantarea accesului tuturor la hrană;

54.   solicită donatorilor din UE să înceapă imediat utilizarea de indicatori conveniţi la nivel internaţional privind nutriţia pentru a raporta progresul obţinut în domeniul siguranţei alimentare, dispozitivelor de protecţie socială, guvernării, apei, salubrităţii şi sănătăţii;

Cooperarea pentru dezvoltare concentrată pe calitatea ajutorului şi sărăcie

55.   insistă ca Comisia şi statele membre să utilizeze mai sus-menţionatul Cod de conduită în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare pentru a se asigura că cheltuielile şi programele în domeniul sănătăţii şi educaţiei sunt mai bine coordonate şi pentru a garanta un accent îmbunătăţit asupra ţărilor care nu primesc ajutoare, inclusiv ţările în situaţii de criză şi statele fragile;

56.   îndeamnă toate statele membre să pună în aplicare pe deplin mai sus-menţionata Declaraţie de la Paris privind eficienţa ajutorului şi subliniază că Uniunea Europeană trebuie să depună mai multe eforturi în legătură cu responsabilitatea reciprocă, proprietatea ţărilor partenere şi reforma asistenţei tehnice deoarece statele membre DAC au înregistrat rezultate slabe în aceste trei domenii, conform ultimului studiu de bază al OCDE privind punerea în aplicare a Declaraţiei de la Paris;

57.   solicită UE să îşi susţină partenerii în construirea propriei capacităţi interne de conducere a unui proces coerent de gestiune a dezvoltării, deoarece aceasta rămâne cel mai important lucru în asigurarea proprietăţii de drept a ţărilor şi a conducerii propriului proces de dezvoltare;

58.   consideră că micro-finanţarea reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente în lupta împotriva sărăciei deoarece îi îndreptăţeşte chiar pe săraci să participe activ la această luptă;

59.   subliniază faptul că principala modalitate de a combate sărăcia şi de a permite femeilor şi bărbaţilor să-şi ia soarta în propriile mâini este de a le garanta un loc de muncă productiv şi de calitate, cu un venit decent;

60.   consideră că priorităţile specifice egalităţii între sexe şi drepturile copiilor trebuie reconsiderate în politica de dezvoltare a UE, ca drepturi de bază şi ca parte a criteriilor de guvernare aplicate în conformitate cu Acordul de la Cotonou(8) şi cu alte acorduri;

61.   salută Parteneriatul CE/ONU privind egalitatea între sexe pentru dezvoltare şi pace care a fost lansat recent, cu scopul de a garanta că aspectele legate de sexe nu sunt lăsate pe plan secundar în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi revizuirea Declaraţiei de la Paris;

62.   consideră că documentele strategice de reducere a sărăciei (PSRP) şi documentele strategice de ţară (CPS) sunt instrumente potenţiale importante pentru atingerea ODM-urilor, dar că acestea ar trebui elaborate, puse în aplicare, supravegheate şi evaluate în consultare cu parlamentele din statele ACP şi statele membre, Parlamentul, societatea civilă şi autorităţile locale şi ar trebui să se concentreze pe atingerea ODM-urilor;

63.   îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu lipsa de flexibilitate în programarea CE care defineşte priorităţi limitate la începutul unui ciclu de programare şi apoi nu permite susţinerea de noi aspecte, chiar dacă acest lucru este solicitat direct de către guvernele partenere;

64.   subliniază faptul că obiectivul pe termen lung al cooperării pentru dezvoltare trebuie să fie acela de creare a condiţiilor pentru o dezvoltare durabilă economică, socială şi de mediu; subliniază, în acest context, necesitatea de a promova parteneriatele public-private de creştere a iniţiativei, inclusiv măsuri de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii în vederea creşterii productivităţii şi nivelului de ocupare a forţei de muncă;

65.   subliniază potenţialul ridicat al investiţiilor străine directe pentru dezvoltare, creştere economică durabilă, transfer de know-how, spiritul întreprinzător şi tehnologie, precum şi crearea de locuri de muncă; subliniază, în acest context, importanţa unui climat transparent, previzibil şi favorabil pentru investiţii, reducerea birocraţiei pentru mediul de afaceri, respectarea drepturilor de proprietate, promovarea concurenţei şi lupta pentru politici macro-economice solide;

66.   solicită donatorii şi beneficiarii să susţină datele îmbunătăţite pentru punerea în aplicare şi supravegherea ODM-urilor;

67.   solicită Comisiei să garanteze că atunci când fondurile sunt cheltuite pe infrastructură, reducerea sărăciei rămâne obiectivul principal al tuturor proiectelor;

68.   recunoaşte că fondurile şi facilităţile UE actuale de tipul Facilităţii pentru infrastructură, facilităţii pentru apă şi facilităţii pentru energie abordează aspecte importante;

69.   solicită Uniunii Europene să consolideze parteneriatele pe care le are cu ţările în curs de dezvoltare astfel încât să încurajeze responsabilitatea şi obligaţiile reciproce, prin stabilirea de repere previzibile şi termene limită pentru creşterea ODA, în vederea facilitării planurilor ţărilor beneficiare pentru creşterea investiţiilor publice;

70.   subliniază că trebuie utilizate toate mijloacele în vederea atingerii ODM-urilor şi că acest lucru necesită parteneriate cât mai largi ale părţilor interesate, în special cu parlamentele naţionale ale ţărilor în curs de dezvoltare, cu societatea civilă, autorităţile locale şi partenerii privaţi;

71.   are încredere că se va ajunge la un acord în timpul elaborării Strategiei Comune Africa-UE privind importanţa fundamentală a atingerii ODM-urilor până în 2015;

Sprijinul bugetar general

72.   insistă ca UE şi guvernele partenere să garanteze că sprijinul bugetar va lua întotdeauna forma ajutoarelor de la buget care acordă fonduri pentru un sector specific în care acestea ar trebui cheltuite, să utilizeze ţintele legate de sărăcie care măsoară direct rezultatul politicilor în locul intrărilor şi ieşirilor de la buget, să pună în aplicare mecanisme şi instrumente de supraveghere pentru a garanta că un procent corespunzător în ajutorul de susţinere de la bugetul general susţine nevoile de bază, în special sănătatea şi educaţia; subliniază că acestea ar trebui însoţite de susţinere pentru crearea de capacităţi şi subliniază că 0,5% din susţinerea acordată de la buget ar trebui rezervată în mod exclusiv pentru organele de supraveghere ale societăţii civile;

73.   solicită UE să sprijine o gestiune coerentă a ODM-urilor a sprijinului bugetar general în diverse părţi ale executivului şi ale legislativului şi să asigure sprijin pentru cercetarea atentă de către societatea civilă, parlamentari şi autorităţile locale a sprijinului bugetar pentru a asigura o legătură puternică şi clară între sprijinul bugetar şi atingerea ODM-urilor;

74.   solicită participarea parlamentelor naţionale şi a societăţii civile la supravegherea bugetară eficientă sub forma unor studii de urmărire a cheltuielilor publice (PETS) care să facă o comparaţie detaliată între "intrări" şi "ieşiri" pe baza criteriilor DAC;

75.   solicită UE să crească ponderea ajutoarelor cheltuite printr-un sprijin bugetar direct pentru acele ţări care au făcut dovadă de bună guvernare, respectarea drepturilor omului şi principiile democraţiei;

76.   subliniază faptul că sprijinul bugetar în forma sa comună este în esenţă un alt acord pe termen scurt între donatori şi guverne, cu câteva acorduri care depăşesc trei ani şi solicită donatorilor să prelungească termenul angajamentului pe care îl fac, posibil de-a lungul liniilor propuse de Comisie pentru "Contractele ODM" care implică angajamente pe şase ani şi înţelegeri clare şi claritate cu privire la momentul şi modul în care un astfel de sprijin va fi suspendat;

77.   solicită ţărilor să se concentreze asupra implicaţiilor sprijinului bugetar general pentru egalitatea femeilor şi relaţiile dintre sexe deoarece creşterile globale ale finanţării nu depăşesc neapărat accesul şi statutul inegal al grupurilor marginalizate, inclusiv femei şi persoane cu handicap;

Guvernare

78.   reaminteşte că Acordul de la Cotonou dispune de un cadru pentru dialog între UE şi statele ACP cu privire la aspecte legate de guvernare şi solicită UE să consolideze acest cadru în locul adăugării de noi iniţiative, strategii şi politici;

79.   regretă faptul că Comunicarea Comisiei privind guvernarea în cadrul consensului european pentru dezvoltare (COM(2006)0421) care propune o tranşă de stimulare pentru sprijinul bugetar, reduce ODM-urile la doar unul din douăzeci şi trei de indicatori, cu alţi indicatori precum liberalizarea comerţului, lupta împotriva terorismul şi migraţia care sunt irelevanţi pentru punerea în aplicare a ODM-urilor, şi consideră că instrumentul de guvernare ar trebui să se concentreze asupra angajamentului ţării partenere de punere în aplicare a ODM-urilor;

80.   îndeamnă Comisia să profite de oportunitatea prezentată de revizuirea din 2008 a abordării guvernării pentru a asculta părerile parlamentelor din Europa şi Africa şi ale organizaţiilor societăţii civile, precum şi ale guvernelor statelor membre şi africane, şi pentru a adapta abordarea sa de guvernare în consecinţă;

81.   reaminteşte guvernelor ţărilor în curs de dezvoltare că progresul în atingerea ODM-urilor este adesea împiedicat de corupţia endemică, proasta guvernare şi strategii de asistenţă medicală îndoielnice şi accentuează faptul că sărăcia nu va fi niciodată eliminată dacă insuficienţele sistemice care o cauzează nu sunt recunoscute ca atare, atacate şi eliminate;

82.   recomandă ţărilor în curs de dezvoltare să îşi îmbunătăţească propriul potenţial de prosperitate prin instituirea de programe de liberalizare economică, în special în domeniul drepturilor de proprietate, ce ar elibera imediat capital substanţial pentru investiţii imediate – fapt care prin el însuşi ar înlesni atingerea timpurie a OMD-urilor;

83.   recomandă tuturor donatorilor bilaterali şi multilaterali şi agenţiilor de credit la export să dezvolte un set de condiţii bazate pe răspunderea guvernelor faţă de cetăţenii lor şi un sistem de parteneriat în care ajutorul neumanitar să fie condiţionat de respectarea unei serii de criterii specifice şi, în special, de transparenţa publică privind fluxurile de venituri;

Pace şi securitate

84.   reaminteşte faptul că pacea şi securitatea sunt vitale pentru atingerea ODM-urilor şi, ca urmare, îndeamnă UE să se asigure că politicile sale de dezvoltare au un impact pozitiv asupra construirii păcii;

85.   reaminteşte faptul că angajamentul de a integra sensibilitatea faţă de conflicte în toate politicile şi instrumentele UE, aşa cum s-a susţinut în Programul pentru prevenirea conflictelor violente de la Goteborg din 2001, şi solicită UE să pună în aplicare cele mai recente instrumente adoptate în vederea prevenirii conflictelor, precum Strategia UE privind armele mici şi de calibru mic, Cadrul politic al UE pentru reforma sectorului de securitate şi Conceptul comun al UE pentru dezarmare, demobilizare şi reintegrare (DDR);

86.   salută faptul că un tratat de comercializare a armelor are acum sprijinul a 80% din guvernele lumii, şi îndeamnă UE să îşi joace rolul în garantarea faptului că poate exista un tratat internaţional, cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic;

Comerţ

87.   invită UE să adopte o politică coerentă între politicile sale comercială, de pescuit, de cooperare pentru dezvoltare şi politica agricolă comună, pentru a evita impactul negativ, direct sau indirect, asupra economiei ţărilor în curs de dezvoltare;

88.   subliniază faptul că deschiderea comerţului poate reprezenta unul dintre cei mai eficienţi factori determinanţi ai creşterii economice, dar că aceasta trebuie completată de politici interne sociale şi de redistribuire în vederea reducerii sărăciei;

89.   subliniază promisiunea cu ocazia Rundei de la Doha privind dezvoltarea şi necesitatea unor sisteme comerciale internaţionale corecte şi echitabile bazate pe reguli, concepute pentru a corecta dezechilibrele comerciale din comerţul global, în special în ceea ce priveşte Africa, solicită UE să depună eforturi maxime pentru a pune capăt impasului în negocierile OMC;

90.   notează faptul că potrivit Preşedinţiei Rundei blocate de la Doha, pentru a facilita un acord amiabil de dezvoltare, UE trebuie să aibă în vedere reducerea subvenţiilor exporturilor agricole care denaturează comerţul cu un procent estimat de 70% şi că trebuie încheiat un acord privind reducerile subvenţiilor şi ale tarifelor pentru ca negocierile să se încheie până la sfârşitul anului 2007;

91.   consideră că un comerţ corect constituie un instrument important în construirea unui comerţ durabil cu profituri corecte pentru producătorii din ţările în dezvoltare; solicită Comisiei să răspundă Rezoluţiei mai sus menţionată a Parlamentului privind comerţul corect şi dezvoltarea printr-o recomandare pentru a sprijini comerţul corect, astfel cum se prevede la alineatele (1) şi (2) din rezoluţie;

92.   invită Comisia să garanteze că acordurile sale comerciale contribuie la, în loc să împiedice, îndeplinirea ODM-urilor; în special, ar trebui să garanteze că APE constituie instrumente de dezvoltare şi de eradicare a sărăciei în ACP;

93.   consideră că dispoziţiile din Acordul TRIPS referitoare la sectorul farmaceutic ce privesc sănătatea publică şi accesul la medicamente şi care depăşesc sfera Acordului TRIPS ar trebui excluse din APE şi din alte acorduri bilaterale sau regionale viitoare cu ţările cu venituri mici;

94.   consideră că toate statele ACP ar trebui să aibă un drept clar de a decide dacă să extindă negocierile peste schimbul de bunuri; solicită Comisiei să garanteze că drepturile de proprietate intelectuală şi problemele de la Singapore (politica concurenţială, achiziţiile publice şi investiţiile) sunt retrase de la masa negocierilor dacă statele ACP nu doresc să negocieze aceste aspecte;

95.   solicită Comisiei să evite denaturarea comerţului pentru grupul statelor din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP); prin urmare, îndeamnă Comisia să se asigure de faptul că, în cazul în care negocierile privind Acordurile de Parteneriat Economic (APE) nu pot fi finalizate înainte de sfârşitul anului 2007, se vor face aranjamente în vederea evitării nesiguranţei pentru partenerii noştri ACP; accentuează faptul că acest lucru necesită o garanţie că, indiferent de stadiul negocierilor APE la momentul respectiv, termenii şi condiţiile de acces ale ACP pe piaţa UE vor rămâne echivalente celor actuale, conform Acordului de la Cotonou; solicită Comisiei să clarifice modul în care pot fi făcute astfel de aranjamente pentru a evita nesiguranţa pentru exportatori şi importatori;

96.   ia notă de studiile recente realizate de UNCTAD care indică faptul că liberalizarea extensivă a comerţului în LDC are puţine efecte asupra obiectivelor de reducere durabilă şi semnificativă a sărăciei şi a contribuit la un declin în ceea ce priveşte comerţul ţărilor în curs de dezvoltare, în special al ţărilor africane şi solicită Uniunii Europene să înceapă o campanie durabilă, sinceră pentru a mări cu adevărat capacitatea de export a acestor LDC-uri prin promovarea asistenţei tehnice pentru normele fizio-sanitare, legea proprietăţii, capacităţile mediului de afaceri şi programele de adăugare a valorii;

97.   solicită Comisiei să îşi adapteze politicile de cooperare şi comerţ pe cât posibil pentru a ajuta guvernele ţărilor în curs de dezvoltare să menţină şi să dezvolte serviciile publice, în special cele care garantează accesul integral pentru populaţie la apă potabilă, servicii de sănătate, educaţie şi transport;

98.   îndeamnă să se ia deplin în considerare faptul că statele ACP sunt deseori foarte dependente de bunurile primare, care sunt în special vulnerabile la fluctuaţiile de preţ şi la creşterea tarifelor, şi subliniază importanţa diversificării, dezvoltarea industriilor de prelucrare şi a IMM-urilor din aceste ţări;

99.   accentuează importanţa creării de capacităţi pentru comerţ şi nevoia de resurse suplimentare din UE pentru a consolida capacitatea statelor ACP de a identifica nevoi şi strategii, pentru a negocia şi sprijini integrarea regională, pentru diversificarea şi pregătirea pentru liberalizare prin creşterea producţiei, a capacităţii de aprovizionare şi comercializare şi compensarea costurilor de adaptare, precum şi creşterea abilităţii acestora de a atrage investiţii;

100.   solicită Comisiei să mărească asistenţa legată de comerţ pentru a sprijini crearea capacităţii, care este esenţială dacă va trebui ca ţările cele mai sărace să poată aborda concurenţa crescută rezultată din liberalizarea pieţei;

Schimbările climatice

101.   îndeamnă UE să continue să joace un rol principal în promovarea unor abordări mai clare, mai eficiente pentru o dezvoltare durabilă şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

102.   subliniază că acele comunităţile sărace din ţările în curs de dezvoltare au contribuit cel mai puţin la schimbările climatice, dar vor suferi cel mai sever efectele acestora; invită UE să pună la dispoziţie finanţări substanţiale pentru a permite ţărilor în curs de dezvoltare să se adapteze la creşterea nivelului mării şi la o creştere a forţei şi frecvenţei condiţiilor meteorologice extreme precum secetele, furtunile puternice, inundaţiile etc., precum şi asigurarea sănătăţii, producţia de alimente şi presiunea de apă, care ar putea pune în pericol dezvoltarea şi ar putea duce la migrarea la scară largă şi la ameninţări la adresa securităţii;

103.   solicită UE să disponibilizeze fonduri semnificative pentru a permite ţărilor sărace să se adapteze la schimbările climatice şi accentuează faptul că acestea nu pot fi pur şi simplu canalizate din bugetele de ajutor existente; consideră că o proporţie semnificativă din venitul strâns prin licitarea alocaţiilor din cadrul Schemei Europene de Schimb de Emisii şi impozitarea pentru dioxidul de carbon ar trebui utilizate pentru a finanţa o dezvoltare clară în ţările în curs de dezvoltare;

104.   subliniază că adaptarea nu trebuie abordată doar ca un aspect umanitar sau ca o prioritate doar în contextul convenţiei asupra schimbărilor climatice; subliniază că măsurile de reducere a riscului şi de protejare a climei trebuie integrate pe ordinea de zi privind dezvoltarea globală, inclusiv în programul strategic de reducere a sărăciei (PSRS) şi documentele strategice naţională (DSN);

105.   recunoaşte faptul că taxele de licenţiere pentru drepturile de proprietate intelectuală (DPI) din domeniul tehnologiei curate pot constitui o barieră în calea transferului unei astfel de tehnologii către ţările în curs de dezvoltare; accentuează faptul că pentru a combate penuria energetică şi pentru a asigura o cale durabilă de dezvoltare, trebuie dezvoltate parteneriate DPI între ţările industrializate şi ţările în curs de dezvoltare, pentru a asigura respectarea acestor drepturi concomitent cu facilitarea fluxurilor tehnologice;

106.   subliniază faptul că, deşi energia nu este abordată în mod specific în Declaraţia Mileniului, furnizarea de servicii energetice moderne către populaţiile sărace este o condiţie fundamentală în Declaraţia Mileniului; subliniază faptul conform căruia condiţiile prealabile pentru tehnologiile în domeniul energiei regenerabile sunt excelente în multe ţări în curs de dezvoltare, furnizând o modalitate eficientă de acoperire a costurilor ridicate ale ţiţeiului şi de îndeplinire a nevoilor energetice simultan cu evitarea altor impacturi nocive pentru climat; regretă faptul că UE a alocat resurse financiare insuficiente pentru abordarea provocării legate de insuficienţa energetică; evidenţiază în acest scop nevoia de fluxuri sporite de ajutoare, precum şi un sprijin intensificat pentru investiţiile private în tehnologiile din domeniul energiei regenerabile;

Agenda post-ODM

107.   subliniază faptul că, pentru atingerea ODM-urilor, proporţia persoanelor aflate în sărăcie va trebui înjumătăţită în decurs de un deceniu, o realizare uriaşă, dar care totuşi, va lăsa pradă sărăciei cronice sute de milioane de persoane dintre cele mai sărace şi mai vulnerabile;

108.   solicită UE să stabilească o dată pentru acordul privind o strategie de eliminare a sărăciei după 2015;

o
o   o

109.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezentul raport Consiliului şi Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi statelor în curs de aderare, Uniunii Inter-parlamentare, Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Comitetului de Asistenţă pentru Dezvoltare al OCDE.

(1) JO C 33 E, 9.2.2006, p. 311. (2) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (3) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 475. (4) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (5) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 316. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0043. (7) Texte adoptate, P6_TA(2006)0320. (8) Acord de parteneriat între membrele grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (JO L 317, 15.12.2000, p. 3). Acord modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2006 a Consiliului de Miniştri ACP-UE (JO L 247, 9.9.2006, p. 22).

Rezoluţia Parlamentului European din 20 iunie 2007 privind lucrările Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE în 2006 (2007/2021(INI))

P6_TA(2007)0275 A6-0208/2007

Parlamentul European,

‐   având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului ţărilor din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou)(1),

‐   având în vedere Regulamentul Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE (APP), adoptat la 3 aprilie 2003(2), astfel cum a fost modificat ultima dată la Bridgetown (Barbados) la 23 noiembrie 2006,

‐   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind stabilirea unui instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare(3),

‐   având în vedere rezoluţiile adoptate de către APP în 2006 privind:

‐   având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

‐   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0208/2007),

A.   având în vedere dezbaterile care au avut loc la Viena şi la Bridgetown (în iunie şi noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 11-a şi, respectiv, a 12-a sesiuni) privind situaţia negocierilor Acordurilor de parteneriat economice, cu participarea dlui Peter Mandelson, membru în domeniul comerţului al Comisiei , şi a dnei Billie Miller, Ministrul Afacerilor Externe şi al Comerţului Extern din Barbados;

B.   având în vedere adoptarea de către Parlament şi Consiliu a Regulamentului menţionat mai sus de înfiinţare a unui instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare care prevede programe tematice aplicabile ţărilor ACP şi un program de măsuri complementare pentru ţările ACP semnatare ale protocolului privind zahărul;

C.   având în vedere importanţa tot mai mare a chestiunilor legate de migraţie şi de traficul de fiinţe umane ca şi chestiuni de interes comun în cadrul Acordului de la Cotonou;

D.   având în vedere deciziile adoptate de Biroul APP de a trimite, în 2006, următoarele misiuni de informare şi de studiu:

E.   întrucât revizuirea Acordului de la Cotonou, care a primit acordul instituţiilor europene, a pus recent bazele unei cooperări consolidate şi mai eficiente între UE şi ţările ACP;

F.   având în vedere răsunetul excepţional al misiunii de studiu şi informare în Malta şi în Spania privind situaţia imigranţilor proveniţi din ţările ACP, prima de acest gen care a asociat parlamentarii ţărilor de provenienţă şi ai ţărilor europene;

G.   având în vedere persistenţa conflictului de la Darfur (Sudan) şi încălcările grave şi repetate ale drepturilor omului care se produc în această regiune, şi reamintind necesitatea unui ajutor umanitar eficient;

H.   având în vedere că RDC, ţară care suferă de decenii de pe urma conflictelor, s-a angajat în cele din urmă pe o cale care se anunţă constructivă, datorită angajamentului actorilor congolezi şi al comunităţii internaţionale;

I.   având în vedere refuzurile autorităţilor eritreene de autorizare a unei misiuni de informare a Biroului APP pentru a se deplasa în Eritrea;

J.   având în vedere respingerea unei rezoluţii de urgenţă privind situaţia din Africa de Vest, în urma unui vot în colegii separate;

K.   având în vedere lucrările Parlamentului Panafrican şi formalizarea relaţiilor dintre Parlamentul European şi Parlamentul Panafrican;

L.   având în vedere pronunţata deteriorare a situaţiei din Zimbabwe;

M.   având în vedere decizia Secretariatului ACP de a desfăşura o anchetă cu privire la organizarea sa internă;

N.   având în vedere contribuţia excelentă a preşedinţiei austriece a UE şi a Guvernului Barbados la cea de-a 11-a şi de-a 12-a sesiune;

O.   având în vedere participarea din ce în ce mai mare a actorilor nestatali la sesiunile APP,

1.   salută faptul că APP a oferit în 2006 cadrul pentru un dialog deschis, democratic şi aprofundat privind negocierea acordurilor de parteneriat economic între UE şi subregiunile ACP; salută, de asemenea, adoptarea, la Bridgetown, a unei rezoluţii de urgenţă cu privire la situaţia negocierilor privind acordurile de parteneriat economic, care exprimă îngrijorarea UE şi a reprezentanţilor ACP cu privire la potenţialul impact negativ al acestora asupra obiectivului general al realizării unei dezvoltări durabile în ţările ACP;

2.   încurajează APP să dea în continuare dovadă de independenţă şi să prezinte propuneri concrete privind negocierile APE şi procesul de punere în aplicare, astfel încât acestea să constituie un mijloc de promovare a unei implicării totale din partea societăţii civile şi a parlamentelor naţionale;

3.   salută angajamentul luat, în cadrul sesiunii de la Bridgetown, de comisarul însărcinat cu dezvoltarea şi ajutorul umanitar, de a supune parlamentelor documentele strategice naţionale şi regionale pentru ţările ACP (perioada 2008-2013) în vederea unei examinări democratice, însă regretă că acest lucru nu a fost făcut posibil;

4.   invită Comisia să concretizeze cât mai repede acest angajament pe baza procedurii aplicate în cazul regulamentului menţionat mai sus de înfiinţare a unui instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare;

5.   solicită parlamentelor naţionale ale ţărilor ACP să solicite cu insistenţă guvernelor lor şi Comisiei să le asocieze în mod permanent, în colaborare cu organizaţiile societăţii civile, la programarea, punerea în aplicare, controlul şi evaluarea documentelor strategice naţionale referitoare la cooperarea dintre UE şi ţările respective (perioada 2008-2013);

6.   invită parlamentele naţionale ale ţărilor din UE să exercite un control parlamentar strâns asupra organelor executive în ceea ce priveşte programarea Fondului European de Dezvoltare (FED);

7.   salută caracterul parlamentar din ce în ce mai marcat al APP, implicarea sporită a membrilor săi şi dezbaterea cu privire la Fondul European de Dezvoltare şi aspectele legate de schimburile comerciale ACP-UE, precum şi punerea în aplicare a Acordului de la Cotonou;

8.   ia act cu satisfacţie de faptul că APP a decis să abordeze chestiunile legate de migraţie, chestiuni de interes comun, în special prin:

9.   încurajează APP să continue această reflecţie şi să formuleze recomandări concrete cu privire la problemele de migraţie şi la contribuţia sa la identificarea de soluţii în favoarea dezvoltării ţărilor de origine şi la lupta împotriva traficului cu fiinţe umane;

10.   salută adoptarea în sesiunea de la Viena a unei rezoluţii asupra situaţiei din Sudan, care stabileşte o poziţie clară privind responsabilităţile conflictului din regiunea Darfur; solicită comunităţii internaţionale să acţioneze de urgenţă şi mai energic, de comun acord cu Uniunea Africană (UA), pentru soluţionarea conflictului şi încheierea suferinţelor populaţiilor civile şi a dezastrului umanitar; invită comunitatea internaţională să se asigure de trimiterea efectivă a unei forţe multinaţionale, în temeiul mandatului Consiliului de Securitate (în special, cu Rezoluţia 1706 din 31 august 2006); constată faptul că guvernul sudanez a acceptat deplasarea forţei multinaţionale de menţinere a păcii în temeiul mandatului Consiliului de Securitate şi speră ca acesta să constituie primul pas către înregistrarea de progrese efective în procesul de pace în regiunea Darfur;

11.   regretă utilizarea votului în colegii separate, care a condus la respingerea rezoluţiei privind Africa de Est în cadrul sesiunii din Bridgetown, deşi majoritatea membrilor APP au fost în favoarea rezoluţiei;

12.   încurajează toate părţile să evite recursul la voturile în colegii separate pentru a favoriza un sentiment de solidaritate şi de coeziune a APP;

13.   solicită cu insistenţă autorităţilor eritreene să faciliteze misiunea de informare şi studiu decisă şi confirmată de mai multe ori de către Biroul APP;

14.   invită APP să continue şi să aprofundeze dialogul cu Parlamentul Panafrican, în special în ceea ce priveşte problemele de pace şi de securitate;

15.   recomandă insistent APP să adopte o poziţie comună fermă cu privire la eşecul democraţiei, statului de drept, drepturilor omului şi sistemului economic din Zimbabwe, şi să insiste ca interdicţiile privind călătoriile internaţionale impuse unor persoane importante ale regimului din această ţară să fie întru totul respectate.

16.   încurajează APP să lanseze o reflecţie asupra viitoarei cooperări între ACP şi UE, ţinând seama de noul context de creare a UA – şi a Parlamentului Panafrican – şi de consolidare a subregiunilor ACP şi a instituţiilor acestora;

17.   invită adunările parlamentare subregionale din cadrul grupului ACP care doresc să lanseze un dialog cu Parlamentul European să facă acest lucru în cadrul dispoziţiilor prevăzute la articolul 19 din Acordul de la Cotonou;

18.   salută decizia Biroului APP de a aborda chestiunea relaţiilor China-Africa şi de a o include în dialogul politic din cadrul Adunării;

19.   încurajează APP să continue transformarea Comisiei afacerilor politice într-un veritabil forum de prevenire şi de soluţionare a conflictelor, în cadrul parteneriatului ACP-UE, şi să generalizeze în acest scop dezbaterile privind situaţiile de urgenţă proprii fiecărei ţări; salută acţiunile întreprinse pentru lupta împotriva armelor de calibru mic şi a armamentului uşor şi încurajează APP să susţină concretizarea în viitor a rezoluţiei din 23 noiembrie 2006;

20.   ia act cu satisfacţie de dorinţa exprimată de către Comisia pentru dezvoltare economică, finanţe şi comerţ, de a aborda chestiunile privind aprovizionarea surselor energetice şi dezvoltarea turismului ca vector de dezvoltare;

21.   subliniază rolul jucat de Comisia pentru afaceri sociale şi mediu pentru a încuraja un pescuit mai responsabil şi mai profitabil din punct de vedere al dezvoltării şi pentru a îndeplini Obiectivul 7 de Dezvoltare al Mileniului, "acces la apă pentru toţi";

22.   felicită preşedinţia austriacă a Consiliului UE, Agenţia internaţională pentru energie atomică (AIEA), oraşul Viena, precum şi diversele asociaţii implicate, pentru contribuţia lor la a 11-a sesiune care a avut loc la Viena, în special în cadrul atelierelor, în ceea ce priveşte subiectele următoare:

23.   salută Guvernul şi Parlamentul din Barbados, precum şi actorii economici şi sociali pentru contribuţia lor la a 12-a sesiune din Bridgetown, în special în cadrul atelierelor, cu privire la următoarele subiecte:

24.   subliniază faptul că organizarea reuniunilor la nivel regional sau subregional, în conformitate cu articolului 17 alineatul (3) din Acordul de la Cotonou, trebuie să intre în faza sa activă de punere în practică; invită APP să programeze reuniuni de acest tip, bazându-se pe structurile parlamentare existente în cadrul grupului ACP, aceste reuniuni trebuind să se orienteze, în special, asupra cooperării regionale în contextul prevenirii şi soluţionării conflictelor şi asupra încheierii şi punerii în aplicare a acordurilor de parteneriat economic;

25.   ia act cu satisfacţie de participarea din ce în ce mai mare a actorilor nestatali la sesiunile APP şi de faptul că evenimentele care se desfăşoară pe marginea acestora au început să reprezinte un element complementar pozitiv;

26.   reafirmă sprijinul său faţă de solicitarea formulată de către APP în cadrul celei de-a 9-a sesiuni din aprilie 2005 ca un procent adecvat din creditele Fondului European de Dezvoltare să fie utilizate pentru educaţia şi instruirea politică a parlamentarilor şi liderilor politici, economici şi sociali, spre a consolida în mod durabil buna guvernare, statul de drept, structurile democratice şi interacţiunea dintre guvern şi opoziţie în democraţii pluraliste întemeiate pe alegeri libere; această finanţare ar trebui să fie destinată înfiinţării unor institute de administraţie publică şi educaţiei politice a parlamentarilor, funcţionarilor din administraţia locală şi peroanelor cu funcţii de răspundere în partidele şi asociaţiile politice;

27.   încredinţează preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, Consiliului ACP, guvernelor şi parlamentelor din Austria şi Barbados.

(1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. Acord modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2006 a Consiliului de Miniştri ACP-UE (JO L 247, 9.9.2006, p. 22). (2) JO C 231, 26.9.2003, p. 68. (3) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (4) JO C 307, 15.12.2006, p. 22. (5) JO C 307, 15.12.2006, p. 17. (6) JO C 307, 15.12.2006, p. 27. (7) JO C 307, 15.12.2006, p. 37. (8) JO C 307, 15.12.2006, p. 35. (9) JO C 330, 30.12.2006, p. 22. (10) JO C 330, 30.12.2006, p. 15. (11) JO C 330, 30.12.2006, p. 31. (12) JO C 330, 30.12.2006, p. 36.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 iunie 2007 privind îmbunătăţirea procesului de consultare a Parlamentului European cu privire la procedurile de extindere a zonei euro

P6_TA(2007)0276 B6-0264/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 1 iunie 2006 privind extinderea zonei euro(1),

–   având în vedere articolul 122 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul căruia Consiliul a consultat Parlamentul privind adoptarea de către Cipru şi Malta a monedei unice la 1 ianuarie 2008 (C6-0151/2007 şi C6-0150/2007),

–   având în vedere scrisorile Preşedintelui din 6 iunie 2007 către Preşedinţii Comisiei şi Consiliului,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură

1.   invită Consiliul şi Comisia, cu privire la viitoarea extindere a zonei euro:

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre şi Băncii Centrale Europene.

(1) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 249.