Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind rasismul, xenofobia şi extremismul, în special Rezoluţia din 20 februarie 1997 privind rasismul, xenofobia şi extrema dreaptă(1), Rezoluţia din 15 iunie 2006 privind intensificarea violenţei rasiste şi homofobe în Europa(2), precum şi Poziţia sa din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 27 ianuarie 2005 privind Holocaustul, antisemitismul şi rasismul(4),

–   având în vedere articolele 6, 7 şi 29 din Tratatul UE şi articolul 13 din Tratatul CE, prin care UE şi statele sale membre se angajează să apere drepturile omului şi libertăţile fundamentale şi care oferă, la nivel european, mijloace de combatere a rasismului, xenofobiei şi discriminării, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi Regulamentul (CE) nr. 168/2007 din 15 februarie 2007 al Consiliului privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(5),

–   având în vedere instrumentele internaţionale în domeniul drepturilor omului, care interzic discriminarea pe criterii de rasă şi origine etnică, şi, în special, Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO), ambele semnate de către toate statele membre şi de un număr mare de ţări terţe;

–   având în vedere activităţile Uniunii Europene de combatere a rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi homofobiei, în special cele două directive anti-discriminare (Directiva 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(6) şi Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(7)), precum şi decizia-cadru privind combaterea rasismului și xenofobiei, menţionată anterior,

–   având în vedere Rezoluţia 1344 din 29 septembrie 2003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind ameninţarea pe care partidele şi mişcările extremiste o reprezintă pentru democraţia din Europa,

–   având în vedere raportul privind rasismul şi xenofobia din statele membre ale UE, publicat în 2007 de Agenţia pentru drepturi fundamentale,

–   având în vedere raportul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) intitulat "Provocări şi răspunsuri la incidentele motivate de ură în regiunea OSCE", publicat în octombrie 2006,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât este profund îngrijorat de reapariţia, în Europa, a mişcărilor extremiste, a grupurilor paramilitare şi a partidelor, unele având chiar responsabilităţi guvernamentale, care îşi fondează ideologia, discursul politic, activităţile şi comportamentul pe discriminare, inclusiv pe rasism, intoleranţă, incitare la ură religioasă, excludere, xenofobie, antisemitism, măsuri împotriva romilor, homofobie, misoginism şi ultranaţionalism, şi întrucât în mai multe ţări europene au avut loc recent evenimente violente şi crime motivate de ură;

B.   întrucât este profund alarmat de campania de recrutare și de propagandă violentă a grupurilor fundamentaliste islamice pe teritoriul Uniunii Europene prin atacuri teroriste, bazată pe ura faţă de valorile europene şi pe antisemitism;

C.   întrucât aceste ideologii extremiste sunt incompatibile cu principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a statului de drept, stabilite la articolul 6 din Tratatul UE, care reflectă valorile diversităţii şi egalităţii pe care se bazează Uniunea Europeană;

D.   întrucât nici un stat membru nu este protejat în faţa ameninţării intrinseci pentru democraţie pe care o reprezintă extremismul, şi întrucât combaterea creşterii comportamentelor xenofobe şi a mişcărilor politice extremiste este, prin urmare, o provocare la nivel european, care necesită o abordare comună şi coordonată;

E.   întrucât unele partide şi mişcări politice, inclusiv cele aflate în prezent la putere în unele ţări sau reprezentate la nivel local, naţional sau european, au plasat în mod deliberat în centrul programei lor intoleranţa şi/sau violenţa pe criterii de rasă, origine etnică, naţionalitate, religie şi orientare sexuală;

F.   întrucât neonaziştii, grupurile paramilitare şi alte organizaţii extremiste îşi îndreaptă atacurile lor violente împotriva a numeroase grupuri vulnerabile, inclusiv migranţi, populaţie de etnie romă, homosexuali, militanţi împotriva rasismului şi persoane fără adăpost;

G.   întrucât existenţa unor site-uri internet publice şi uşor accesibile care incită la ură ridică preocupări importante în ceea ce priveşte modalităţile de a contracara această problemă fără a încălca libertatea de exprimare,

1.   condamnă cu hotărâre toate atacurile rasiste şi motivate de ură şi solicită tuturor autorităţilor să facă tot posibilul pentru pedepsirea responsabililor; îşi exprimă solidaritatea faţă de toate victimele unor astfel de atacuri şi faţă de familiile acestora;

2.   subliniază că lupta împotriva extremismului nu trebuie să aibă efecte negative asupra obligaţiei permanente de a respecta drepturile fundamentale şi principiile juridice fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare şi de asociere, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul UE;

3.   regretă faptul că unele partide tradiționale au acordat credibilitate şi au acceptat partide extremiste, intrând în acorduri de coaliţie şi sacrificând astfel, dintr-un oportunism pe termen scurt, integritatea lor morală pentru a obţine un câştig politic imediat;

4.   observă că sporirea numărului de organizaţii extremiste, care deseori prezintă elemente neofasciste, poate agrava temerile din societate, ceea ce poate duce la manifestări de rasism în numeroase domenii, inclusiv ocuparea forţei de muncă, locuinţele, educaţia, sănătatea, activitatea forţelor de poliţie, accesul la bunuri şi servicii şi mass-media;

5.   îndeamnă Comisia şi Consiliul să conducă procesul de elaborare a unor soluţii politice şi juridice adecvate, în special în faza de prevenire, în ceea ce priveşte educaţia tinerilor şi informarea publică, militând împotriva totalitarismului şi difuzând principiile drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, pentru a păstra vie amintirea istoriei europene; solicită statelor membre să elaboreze politici în materie de educaţie pentru cetăţenia democratică bazată pe drepturile şi responsabilităţile cetăţenilor;

6.   îndeamnă Comisia să monitorizeze aplicarea integrală a legislaţiei existente care vizează interzicerea incitării la violenţă politică şi religioasă, la rasism şi xenofobie; solicită statelor membre să monitorizeze punerea strictă în aplicare şi îmbunătăţirea permanentă a legislaţiei de combatere a rasismului, a campaniilor de informare şi de sensibilizare în mass-media şi în instituţiile de învăţământ;

7.   îndeamnă toate forţele politice democratice, indiferent de ideologie, să evite orice tip de susţinere, explicită sau implicită, pentru partidele extremiste cu o orientare rasistă sau xenofobă, şi, prin urmare, de asemenea, orice tip de alianţă cu reprezentanţii aleşi ai acestora;

8.   avertizează, în perspectiva alegerilor europene din anul 2009, asupra posibilităţii ca partidele extremiste să fie reprezentate în Parlamentul European şi invită grupurile politice să ia măsurile corespunzătoare pentru a garanta că o instituţie democratică nu este utilizată drept platformă pentru finanţarea şi transmiterea de mesaje antidemocratice;

9.   invită instituţiile europene să confere un mandat clar Agenției pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene, care să permită anchetarea structurilor grupurilor extremiste pentru a determina dacă unele dintre acestea îşi coordonează acţiunile în cadrul grupurilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene sau la nivel regional;

10.   îşi reafirmă convingerea că personalităţile publice ar trebui să se abţină de la declaraţii care încurajează sau incită la ură sau la stigmatizarea anumitor grupuri pe criterii de rasă, origine etnică, religie, handicap, orientare sexuală sau naţionalitate; consideră că dacă personalităţile publice incită la ură, faptul că acestea au o vizibilitate mare la nivelul publicului ar trebuie considerat ca circumstanţă agravantă; condamnă, în special, generalizarea îngrijorătoare a antisemitismului;

11.   invită mass-media să informeze publicul asupra pericolelor reprezentate de discursurile de incitare la ură şi să contribuie la promovarea principiilor şi valorilor democraţiei, egalităţii şi toleranţei;

12.   solicită tuturor statelor membre să prevadă, cel puţin, posibilitatea ca, după o hotărâre judecătorească, să fie suspendată finanţarea publică a partidelor politice care nu condamnă violenţa şi terorismul şi care nu respectă drepturile omului, libertăţile fundamentale, democraţia şi statul de drept, astfel cum sunt prevăzute în CEDO şi în Carta Drepturilor Fundamentale, şi invită statele care dispun deja de această posibilitate să întreprindă, fără întârziere, acţiuni în acest sens; invită, de asemenea, Comisia să garanteze că nu se acordă nicio finanţare comunitară mijloacelor mass-media care sunt utilizate drept platformă pentru promovarea la scară largă a ideilor rasiste, xenofobe şi homofobe;

13.   invită Comisia să sprijine ONG-urile şi organizaţiile societăţii civile care promovează valorile democratice, demnitatea umană, solidaritatea, incluziunea socială, dialogul intercultural şi sensibilizarea socială privind pericolul reprezentat de radicalizarea şi extremismul violent, şi care se angajează în combaterea tuturor formelor de discriminare;

14.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) JO C 85, 17.3.1997, p. 150. (2) JO C 300 E, 9.12.2006, p. 491. (3) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0552. (4) JO C 253 E, 13.10.2005, p. 37. (5) JO L 53, 22.2.2007, p. 1. (6) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (7) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.