Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind revizia Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor (COM(2006)0729),

–   având în vedere Recomandarea 87/63/CEE a Comisiei din 22 decembrie 1986 privind introducerea sistemelor de garantare a depozitelor în cadrul Comunității(1),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social privind propunerea de Directivă a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege şi acte administrative privind sistemele de garantare a depozitelor din 22 septembrie 1992(2),

–   având în vedere poziţiile sale din 10 martie 1993 în primă lectură(3) şi din 9 martie 1994 în a doua lectură(4) referitoare la propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind sistemele de garantare a depozitelor,

–   având în vedere Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor(5),

–   având în vedere raportul Comisiei privind aplicarea clauzei de interzicere a exporturilor, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor (COM(1999)0722),

–   având în vedere raportul Comisiei privind aplicarea dispozițiilor referitoare la acoperirea suplimentară ("topping-up") din articolul 4 alineatele (2)-(5) din Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor (94/19/CE) (COM(2001)0595),

–   având în vedere avizul tehnic al Comitetului european al inspectorilor bancari privind revizuirea aspectelor legate de sistemele de garantare a depozitelor din 30 septembrie 2005 (CEIB/05/81),

–   având în vedere raportul din februarie 2007 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei (CCC), întitulat "Analiză pe bază de scenarii posibile: estimarea consecinţelor modificării mecanismului de finanţare a sistemelor UE de garantare a depozitelor",

–   având în vedere raportul Comisiei privind nivelul minim de garantare din Directiva 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor,

–   având în vedere Cartea Albă a Comisiei privind politica serviciilor financiare 2005-2010 (COM(2005)0629) şi rezoluţia Parlamentului din 11 iulie 2007 privind aceasta(6),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0448/2007),

A.   întrucât sistemele de garantare a depozitelor constituie o componentă importantă a plasei de siguranță;

B.   întrucât sistemele de garantare a depozitelor au ca scop protecția persoanelor și a funcțiilor, precum și garantarea unor condiții de concurență echitabile;

C.   întrucât situaţia actuală din sectorul bancar, declanşată de criza creditelor ipotecare "subprime" din Statele Unite şi de efectele acesteia asupra pieţelor financiare, a demonstrat pertinenţa sistemelor de garantare a depozitelor;

D.   întrucât diferențele structurale între sistemele de garantare a depozitelor la nivel național sunt o consecință a diferențelor dintre condițiile instituționale din fiecare stat membru;

E.   întrucât încrederea în garantarea stabilităţii piețelor financiare și a unor condiții concurențiale corecte constituie fundamente importante pentru piața internă în ansamblul ei;

F.   întrucât cele mai recente studii au demonstrat că tot mai mulți cetățeni UE devin interesați de achiziționarea de produse financiare din străinătate;

G.   întrucât intensificarea activităților transfrontaliere ale instituțiilor de credit, precum și modificările din structura sistemului european de control bancar ridică noi întrebări în ceea ce privește colaborarea, coordonarea și repartizarea sarcinilor în situații de criză între țara de origine și țara gazdă;

H.   întrucât, în contextul unei piețe financiare integrate într-o măsură tot mai mare, plasa de siguranță trebuie să își îndeplinească rolul în situațiile de criză transfrontaliere,

1.   recunoaște importanța sistemelor de garantare a depozitelor și beneficiile pe care le are directiva 94/19/CE pentru utilizatori și pentru stabilitatea pieței financiare; subliniază, în acelaşi timp, importanţa eliminării posibilelor denaturări ale pieţei, în cazul în care prezenţa acestora este confirmată în urma unei analize;

2.   împărtășește opinia Comisiei, potrivit căreia ar trebui să se opereze modificări legislative ale Directivei 94/19/CE doar după prezentarea unor rezultate suplimentare ale cercetărilor, în special în domeniul gestionării riscurilor și a situațiilor de criză transfrontaliere; consideră că este important să se abordeze denaturările grave ale concurenţei, în cazul în care acestea sunt confirmate în urma unei analize;

3.   consideră că este de dorit o armonizare a nivelului minim de garantare la o valoare mai ridicată, dar creșterea ar trebui cuplată de o dezvoltare economică corespunzătoare, mai ales în condițiile în care, din cauza situației lor economice generale, unele țări nu au atins nivelul minim de garantare stabilit în Directiva 94/19/CE; subliniază însă că, în acest context, ar trebui să se pună capăt reducerii suplimentare a nivelului de garantare determinat de inflație, cel târziu cu ocazia următoarei modificări legislative;

4.   consideră, asemenea Comisiei, că funcționarea sistemelor de garantare a depozitelor ar putea fi îmbunătățită prin măsuri de autoreglementare, în special la nivel transfrontalier;

5.   salută, în această privință, colaborarea inițiată de Comisie cu European Forum of Deposit Insurers (EFDI) și CCC precum și dialogul pe scară largă lansat de Comisie în vederea elaborării unor măsuri de autoreglementare; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la calendarul și rezultatele sale obţinute în această privință;

6.   consideră că trebuie furnizate clienților mai multe informații, pentru a le permite acestora să facă alegeri în cunoștință de cauză cu privire la intermediarii cărora le vor încredința economiile, și că abordarea ar trebui să vizeze în mod constant consolidarea capacității intermediarilor de a opera la nivel transfrontalier și promovarea integrării pe piață; consideră că autoreglementarea, în special posibila contribuție a EFDI, ar putea juca un rol important în această privință;

7.   consideră că diferitele mecanisme actuale de finanțare a sistemelor de garantare a depozitelor trebuie analizate în privința posibilelor denaturări ale concurenței, inclusiv a egalităţii de tratament pentru clienți şi a costurilor conexe, dar mai ales în privința efectelor asupra funcționării în cazul unei situații de criză transfrontaliere;

8.   subliniază faptul că sistemele de garantare a depozitelor ex-post ar trebui să garanteze consumatorilor aceeași siguranță și securitate ca și sistemele de garantare a depozitelor ex-ante;

9.   consideră că o separare a sistemului de supraveghere și de garantare a depozitelor între țări generează probleme normative; solicită Comisiei să analizeze posibilele efecte negative ale unei astfel de situații;

10.   consideră că perioadele de aşteptare pentru rambursarea depunătorilor în cazul unei situații de criză ar putea fi scurtate semnificativ, ca urmare a inovațiilor considerabile în domeniul tehnologiei comunicațiilor, survenite după adoptarea Directivei 94/19/CE; consideră că îmbunătăţirile ar trebui să fie realizate în primul rând mijloace nelegislative, precum: acorduri, cele mai bune practici, îmbunătăţirea calităţii datelor şi repartizarea clară a responsabilităţilor în domeniul procesării datelor, precum şi angajamente voluntare ale băncilor.

11.   consideră că este necesar ca, atunci când rambursarea provine din două sisteme de garantare a depozitelor, perioada de aşteptare pentru rambursarea depunătorului nu trebuie să fie mai lungă în cazul rambursărilor din cadrul sistemelor țării de origine decât în cazul rambursărilor din cadrul sistemelor țării gazdă;

12.   sprijină abordarea conform căreia, în cazul în care un membru se retrage din sistemul de garantare a depozitelor, decizia privind eventuala rambursare, respectiv eventualul transfer al contribuțiilor la sistemul de garantare efectuate de o instituție de credit ar trebui să fie luată de statele membre;

13.   se declară în favoarea opiniei Comisiei că noile dispoziții privind transferul sau rambursarea contribuțiilor la sistemele de garantare nu trebuie nici să influențeze negativ modul de funcționare al fondului, nici să permită o acumulare inadmisibilă a riscurilor;

14.   consideră că, pe termen lung, chestiunea armonizării sistemelor de garantare a depozitelor în privinţa finanţării,, precum şi în privinţa competenţelor şi rolului autorităţii de control ar trebui abordată printr-o poziţie comună proactivă, în cazul în care analizele solicitate demonstrează existenţa unor denaturări ale concurenţei, a unor inegalităţi de tratament a consumatorilor sau a unor consecinţe negative asupra gestionării riscurilor transfrontaliere;

15.   salută constituirea unor grupuri de lucru ale Comitetului economic și financiar și ale Comitetului pentru servicii financiare în vederea revizuirii și elaborării unor măsuri comunitare care vizează stabilitatea pieței financiare și stabilirea unor norme de control;

16.   afirmă clar că tendința din sectorul bancar de a înlocui filialele cu sucursale este de asemenea legată de noi cerințe în ceea ce privește colaborarea dintre autoritățile statelor membre implicate în situații de criză;

17.   consideră necesară analizarea, de către Comisie, alături de miniștrii finanțelor din statele membre,de băncile centrale și de EFDI, a posibilelor avantaje și dezavantaje ale unei repartiții a sarcinilor înainte și după apariția unor eventuale situații de criză, urmând ca rezultatele să fie comunicate Parlamentului European;

18.   consideră necesară stabilirea în avans a procedurilor și metodelor de colaborare dintre părțile implicate într-o eventuală situație de criză transfrontalieră, precum și planificarea și stabilirea, de către Comisie, împreună cu reprezentanții statelor membre, băncile centrale și EFDI, a procedurilor și metodelor de colaborare, urmând ca acestea să fie comunicate Parlamentului European;

19.   solicită Comisiei să elaboreze standarde pentru ameliorarea procesului de identificare timpurie a riscurilor în cadrul sistemelor de garantare; are în vedere folosirea sistemului de identificare timpurie a riscurilor pentru stabilirea unor contribuții în funcție de risc;

20.   consideră oportună inițierea unor studii mai complete, necesare în vederea definirii unei metode comune pentru evaluarea riscurilor;

21.   subliniază responsabilitatea limitării riscurilor revine, în primul rând, băncilor;

22.   consideră necesară elaborarea unor principii pentru gestionarea riscurilor și a situațiilor de criză la nivel transfrontalier, în vederea reducerii problemelor constituite de "parazitism" (free rider) și a pericolului moral;

23.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO L 33, 4.2.1987, p. 16. (2) JO C 332, 16.12.1992, p. 13. (3) JO C 115, 26.4.1993, p. 91. (4) JO C 91, 28.3.1994, p. 85. (5) JO L 135, 31.5.1994, p. 5. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0338.