Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2007/2200(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0460/2007

Texte depuse :

A6-0460/2007

Dezbateri :

PV 12/12/2007 - 18
CRE 12/12/2007 - 18

Voturi :

PV 13/12/2007 - 6.13
CRE 13/12/2007 - 6.13

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0627

Texte adoptate
PDF 399kWORD 113k
Joi, 13 decembrie 2007 - Strasbourg
Gestionarea activelor II
P6_TA(2007)0627A6-0460/2007

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind gestionarea activelor II (2007/2200(INI))

Parlamentul European,

   având în vedere Cartea albă a Comisiei privind îmbunătăţirea cadrului pieţei unice a fondurilor de investiţii (COM(2006)0686),

   având în vedere Directivele 2001/107/CE(1) şi 2001/108/CE(2), ambele modificând Directiva 85/611/CEE(3), privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în vederea reglementării societăţilor de gestionare şi a prospectelor de emisiune simplificate, respectiv în ceea ce priveşte plasamentele OPCVM (OPCVM III),

   având în vedere Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare(4) (DPIF),

   având în vedere Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2005 de instituire a unei noi structuri de organizare pentru comitetele competente din domeniul serviciilor financiare,

   având în vedere Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale(5) (directiva privind fondurile de pensii),

   având în vedere Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări(6) (directiva privind intermedierea de asigurări) şi Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă(7),

   având în vedere rezoluţia sa din 15 ianuarie 2004 privind viitorul fondurilor speculative şi produselor derivate(8),

   având în vedere raportul din 7 mai 2004 al grupului de experți în gestionarea activelor și rapoartele grupului de experți din iulie 2006, precum și Rezoluția Parlamentului din 27 aprilie 2006 privind gestionarea activelor(9),

   având în vedere avizul către Comisia Europeană al Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare (CAERPVM) privind clarificarea definiţiilor referitoare la activele eligibile pentru investiţii ale OPCVM, emis la 26 ianuarie 2006 şi (CESR/06-005),

   având în vedere "Raportul privind stabilitatea financiară mondială: evoluţia şi provocările pieţei" al Fondului Monetar Internaţional, din aprilie 2007,

   având în vedere raportul anual 2006 al Băncii Centrale Europene, capitolul IV: Stabilitatea şi integrarea financiară,

   având în vedere Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare aplicabile întreprinderilor de investiţii, precum şi termenii definiţi în sensul respectivei directive(10) (directiva de punere în aplicare a DPIF),

   având în vedere recomandările CAERPVM privind stimulentele care decurg din DPIF, din 29 mai 2007 (CESR/07-228b),

   având în vedere Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare(11) (directiva privind prospectul),

   având în vedere Propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind iniţierea activităţii de asigurare şi reasigurare şi exercitarea acesteia (COM(2007)0361) (directiva Solvabilitate II),

   având în vedere concluziile Consiliului ECOFIN din 8 mai 2007,

   având în vedere Cartea verde a Comisiei privind ameliorarea cadrului pentru fondurile de investiții în UE (COM(2005)0314),

   având în vedere Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre(12) şi Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni(13),

   având în vedere actualizarea raportului Forumului pentru stabilitate financiară privind instituţiile cu o rată de îndatorare a capitalului foarte ridicată, publicat la 19 mai 2007,

   având în vedere raportul grupului de coordonare pentru guvernare corporativă al OECD din mai 2007, intitulat "Rolul surselor private de capital în guvernarea corporativă: despre rolul fondurilor de capital privat şi fondurilor speculative "activiste",

   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0460/2007),

A.   întrucât, prezenta rezoluţie nu urmăreşte nici să abordeze cele cinci măsuri legislative prevăzute în cadrul pachetului de revizuire OPCVM III, şi anume facilitarea procedurii de notificare, instituirea unui pașaport al societăților de gestionare, revizuirea prospectului simplificat şi crearea unui cadru aplicabil fuziunilor de fonduri de investiţii şi a unui cadru pentru administrarea în comun a activelor, nici să discute modificări ale cooperării în materie de control prevăzute în aceste cinci domenii;

B.   întrucât Parlamentul intenţionează să îşi exercite pe deplin rolul în crearea unei pieţe europene mai integrate a fondurilor de investiţii, mergând mai departe de cadrul simplei revizuiri viitoare a OPCVM III;

C.   întrucât fondurile imobiliare deschise şi fondurile de fonduri speculative, precum şi alte fonduri nearmonizate de investiții pentru investitorii individuali rămân în prezent în afara cadrului OPCVM şi, prin urmare, nu beneficiază de un paşaport european, fapt care limitează atât diversitatea produselor de investiţii disponibile investitorilor individuali, cât şi strategia de investiţii a OPCVM;

D.   întrucât diferitele regimuri şi practici naţionale în materie de plasamente private constituie un obstacol pentru investitorii sofisticaţi în activitatea de plasare transfrontalieră a produselor de investiţii;

E.   întrucât cerinţele de divulgare divergente pentru OPCVM şi pentru alte produse de investiţii concurente, diferitele norme fiscale naţionale privind fuziunile transfrontaliere de fonduri de investiţii, barierele în calea gestionării fondurilor, precum şi responsabilităţile divergente ale depozitarilor reprezintă un obstacol în calea asigurării unor condiţii de concurenţă echitabilă, unei competitivităţi sporite şi consolidării pieţei europene a fondurilor de investiţii;

F.   întrucât au existat numeroase concepții greșite privind diferitele mijloace alternative de investiții și întrucât instrumente precum fondurile speculative și fondurile de capital privat diferă în privința modului de constituire, a obiectivelor politicii de investiții și a controlului gestionării,

Fondurile nearmonizate de investiții pentru investitorii individuali

1.  Salută crearea unui grup de experţi privind fondurile imobiliare deschise, dar regretă faptul că nu s-a acordat aceeaşi prioritate, de către Comisie, problemei fondurilor de fonduri speculative; aşteaptă cu interes atât raportul grupului de experţi privind fondurile imobiliare deschise, cât şi rezultatele studiului Comisiei privind fondurile nearmonizate de investiţii pentru investitorii individuali, în vederea creării unei pieţe interne pentru aceste produse;

2.   solicită Comisiei să examineze o viitoare extindere a domeniul de aplicare al articolul 19 alineatul (1) din directiva OPCVM III la fondurile imobiliare deschise și la fondurile de fonduri speculative, ținând cont de faptul că indicii fondurilor de investiții speculative sunt deja consideraţi ca active eligibile; subliniază necesitatea unei evaluări complete a impactului riscurilor şi beneficiilor acestei schimbări, acordând astfel o atenție deosebită protecţiei mărcii OPCVM; subliniază că o astfel de examinare nu trebuie să întrerupă revizuirea directivei OPCVM III;

3.   consideră că, după luarea în considerare a concluziilor raportului grupului de experți și a studiului Comisiei, menţionate anterior, ar trebui să analizeze posibilitatea creării unui cadru de organizare a pieţei interne pentru fondurile imobiliare deschise, fondurile de fonduri speculative şi alte fonduri nearmonizate de investiţii pentru investitori individuali, în calitate de produse reglementate la nivelul UE, susţinute de o evaluare a impactului şi ținând cont pe deplin de chestiunile legate de diversificare, lichidate și evaluare; subliniază că o astfel de analiză nu trebuie să întrerupă revizuirea directivei OPCVM III;

Regimul plasamentelor private

4.   solicită un cadru armonizat pentru plasamentele private la nivelul UE, în vederea consolidării integrării pieţei interne, bazat pe o evaluare detaliată a impactului; subliniază faptul că un astfel de regim trebuie să asigure participanţilor securitatea juridică necesară, dar nu trebuie să implice o reglementare excesivă care să constituie o povară în plus pentru activităţile private de plasament între investitori sofisticaţi şi bine informaţi, prin intermediul unor cerinţe prea detaliate sau prescriptive; reiterează că o suprareglementare la nivel național nu ar trebui să fie posibilă;

5.   consideră că un regim al plasamentelor private ar trebui să se aplice tuturor fondurilor deschise de investiţii, inclusiv fondurilor reglementate europene şi naţionale, precum şi fondurilor reglementate din ţări terţe; este, totuşi, convins de importanţa soluţionării problemei accesului reciproc pe piaţă, atunci când este cazul; prin urmare, invită Comisia să negocieze astfel de acorduri cu ţări terţe, în special cu Statele Unite, şi solicită Comisiei să abordeze această chestiune în cadrul Consiliului economic transatlantic;

6.   îşi exprimă convingerea că o definiţie a persoanelor eligibile să investească este fundamentală; sugerează că ar trebui luate în considerare actualele categoriile de investitori prevăzute în DPIF şi în directiva privind prospectul; susţine o definiţie extinsă a investitorului sofisticat; cu toate acestea, subliniază că, în pofida legislaţiei în vigoare, rămân câteva chestiuni nerezolvate, cum ar fi criteriile venitului anual şi necesitatea de a institui restricţii de transfer care interzic investitorului sofisticat, eligibil să investească în cadrul unui astfel de regim al plasamentelor private, să îşi vândă produsul investitorilor individuali în mod direct sau grupându-l cu alte produse vândute cu amănuntul;

7.   sugerează ca, într-o primă etapă, în directiva revizuită OPCVM III să fie introdusă o derogare pentru OPCVM de la procesul de notificare, această derogare limitându-se la un număr mic de investitori foarte sofisticați, cum ar fi clienții profesionali în sensul DPIF;

8.   consideră că, în a doua etapă, regimul plasamentelor private ar trebui extins la alte produse, la un tip de investitor sofisticat mai larg definit şi ar trebui să prevadă o derogare generală de la reglementările locale în materie de comercializare; solicită Comisiei să determine, până în vara anului 2008, dacă orientările CAERPVM sunt suficiente sau sunt necesare măsuri legislative;

9.   își exprimă convingerea că un cadru european pentru regimul plasamentelor private ar trebui să se aplice doar plasamentelor private transfrontaliere și că, în acest caz, ar trebui să aibă prioritate în faţa normelor naţionale, dar că nu ar trebui să înlocuiască normele naţionale privind plasamentele private interne; este, cel puţin într-o primă etapă, în favoarea unui regim bazat pe îndrumările CAERPVM, dar subliniază faptul că, pentru a se asigura un grad mai mare de securitate juridică, ar trebui analizată necesitatea unor măsuri legislative europene;

10.   invită Comisia să examineze și să îndepărteze obstacolele fiscale din calea plasamentelor transfrontaliere ale acestor produse;

Distribuția, transparența și cultura financiară

11.   consideră că plata unor comisioane reprezintă un mijloc acceptabil de remunerare; în același timp, subliniază faptul că informarea investitorilor, inclusiv transparența taxelor şi a repartizării, este esențială pentru a permite acestora să ia decizii mai bine documentate și pentru a intensifica concurența; salută prevederile DPIF privind divulgarea taxelor, dar reaminteşte că DPIF nu se aplică tuturor produselor de investiţii concurente;

Produse concurente

12.   consideră că, în cazul costurilor și taxelor, cerințele privind divulgarea acestora la punctele de vânzare, precum și cerințele de informare permanentă în privința riscurilor și rezultatelor ar trebui să se aplice în mod egal nu doar OPCVM, ci și tuturor produselor concurente (cum ar fi certificatele, bonurile, asigurările de viață cu componentă investițională (de tip unit-linked)); recunoaște, totuși, că este imposibilă stabilirea unei comparații perfecte între diferitele tipuri de produse de investiții;

13.   solicită, în acest sens, revizuirea, cel mai târziu până la sfârşitul anului 2008, a cadrului legislativ privind promovarea, consilierea şi vânzarea tuturor produselor de investiţii cu amănuntul, în special a directivei Solvabilitate II, a directivei privind intermedierea de asigurări şi a OPCVM III, pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabilă şi o abordare coerentă în materie de protecţie a investitorilor; invită Comisia să solicite comitetelor de nivel 3 un aviz tehnic în acest domeniu, ţinând cont, în acelaşi timp, de diversitatea produselor şi a canalelor de distribuţie;

14.   solicită Comisiei să examineze în ce măsură un cod de conduită produs de actorii din acest sector ar putea contribui la creșterea transparenței taxelor, ţinând cont de efectele pozitive şi negative ale codului de conduită în sectorul post-tranzacţionare;

15.   salută recomandarea CAERPVM de a trata în acelaşi mod plăţile sau beneficiile nemonetare de care se bucură sau pe care le generează o persoană juridică în cadrul aceluiaşi grup care oferă doar propriile produse (fonduri interne) şi cele de care se bucură sau pe care le generează orice altă persoană juridică în cadrul unor firme cu arhitectură deschisă (fonduri aparţinând terţilor);

16.   constată că în temeiul articolului 26 din directiva de punere în aplicare a DPIF, dispozițiile privind stimulentele se aplică plăților sau beneficiilor nemonetare dintre două entități juridice distincte, în timp ce produsele care sunt produse și distribuite de aceeași entitate juridică nu intră în sfera de aplicare a articolului 26; solicită Comisiei să examineze impactul concret al articolului 26 asupra distribuției produselor concurente și, prin urmare, asupra arhitecturii deschise;

17.   recunoaște faptul că urmărirea comisioanelor, în special a taxelor de retrocesiune, reprezintă un proces costisitor și care necesită mult timp, de așteptat să se intensifice în condițiile unei arhitecturi din ce în ce mai deschise; în consecință, solicită sectorului să examineze în ce măsură standardele comune din UE privind monitorizarea adecvată a pozițiilor instrumentelor financiare sunt necesare, cum ar fi standardele de identificare a distribuitorilor sau de furnizare de date precum formatele fișierelor de date, protocoalele de transmitere a datelor, frecvența raportărilor;

18.   solicită CAERPVM să prezinte un raport privind impactul în 2008 al articolului 26 din directiva de punere în aplicare a DPIF asupra mecanismelor actuale privind comisioanele în natură și comisioanele globale de curtaj (softing și bundling) și să examineze, luând în considerare iniţiativele existente şi posibilele iniţitiative viitoare de autoreglementare ale sectorului, dacă un control comun în UE ar fi benefic investitorilor;

19.   împărtășește îngrijorarea exprimată în Cartea verde a Comisiei privind ameliorarea cadrului pentru fondurile de investiții în UE în legătură cu apariția fondurilor garantate, având o denumire înşelătoare, atunci când acestea nu sunt susținute de cerințe în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu; prin urmare, invită Comisia să propună un mecanism adecvat prin care să se garanteze că aceste fonduri răspund unor criterii la nivel comunitar, de exemplu cerinţelor în materie de capital, pentru a asigura o protecţie eficientă a consumatorilor; observă, în acest context, că cerinţele de control trebuie să fie coerente şi stricte atât din punct de vedere calitativ, în ceea ce priveşte standardele de gestionare a riscurilor, cât şi din punct de vedere cantitativ, în ceea ce priveşte cerinţele de capital rezultante;

Interacţiunea OPCVM-DPIF

20.   salută intenția Comisiei de a soluționa, într-un vademecum, eventualele conflicte între prevederile directivei OPCVM III și DPIF în materie de distribuție, stimulente și norme de conduită profesională; regretă, totuşi, faptul că aceste orientări nu au fost publicate de către Comisie înainte de punerea în aplicare a DPIF de către statele membre; invită Comisia să ia în considerare actele cu putere de lege şi actele administrative de punere în aplicare ale statelor membre, să clarifice statutul juridic al vademecumului şi legătura acestuia cu măsurile de nivel 3 ale CAERPVM, precum şi cu întrebările şi răspunsurile Comisiei privind DPIF;

Cultura financiară

21.   subliniază faptul că cerințele similare de transparență la punctul de vânzare pentru produsele concurente în ceea ce privește costurile, riscurile și rezultatele ajută investitorul să ia o hotărâre documentată, doar dacă acesta posedă cunoștințe solide și are o înțelegere de bază a funcționării diferitelor produse de investiții; evidențiază, prin urmare, necesitatea culturii financiare;

Impozitarea fuziunilor transfrontaliere de fonduri de investiţii

22.   observă cu regret că în multe jurisdicții fuziunile transfrontaliere sunt în continuare impozabile în timp ce fuziunile la nivel național nu sunt impozabile; consideră că, din moment ce investitorii nu pot să influențeze astfel de evenimente și ar trebui tratați în mod egal, fuziunile transfrontaliere și cele la nivel național ar trebui să fie ghidate de principiul neutralității fiscale;

23.   invită Comisia să propună, în 2008, o directivă privind impozitarea fuziunilor de fonduri de investiții respectând principiul neutralității fiscale prevăzut în Directivele 90/434/CEE și 2005/56/CE; subliniază faptul că scopul nu este armonizarea fiscală, ci garantarea neutralității fiscale a fuziunilor transfrontaliere și a celor la nivel național în cazul în care investitorul își păstrează investiția în respectivul fond înainte și după fuziune sau în cazul în care investitorul își retrage investiția ca urmare a intenției de fuziune, înainte ca fuziunea să aibă loc;

24.   consideră că, din motive practice, neutralitatea fiscală ar trebui aplicată, într-o primă etapă, doar fuziunilor OPCVM, iar ulterior tuturor celorlalte fonduri;

25.   subliniază importanța crucială a coordonării controlului produselor OPCVM și non-OPCVM și îndeamnă la eforturi sporite în vederea schimbului de informații și de cooperare practică între autoritățile financiare;

Politica de investiţii şi gestionarea riscurilor

26.   regretă că orientările actuale ale politicilor de investiții au condus la menţinerea unor active precum fondurile de fonduri speculative și fondurile imobiliare deschise în afara sferei de eligibilitate OPCVM, în timp ce active volatile și mai puțin transparente, cum ar fi indicii fondurilor de investiții speculative sunt considerate eligibile de CAERPVM;

27.   consideră că definirea activelor eligibile și stabilirea limitelor de investiții nu garantează calitatea în gestionarea investițiilor și că aceasta poate chiar da investitorilor individuali o falsă impresie de securitate; sugerează, prin urmare, că ar trebui să se ia în considerare, pe termen mediu, trecerea de la o abordare prescriptivă la o abordare fondată pe principii și bazată pe gestiunea activ-pasiv, ca modalitate mai avansată de diversificare a riscurilor; subliniază că revizuirea directivei OPCVM III nu ar trebui amânată prin deschiderea în acest stadiu a unei discuții de principiu privind o asemenea schimbare; subliniază necesitatea de a analiza cu atenţie efectul respectivelor schimbări asupra performanţelor OPCVM şi a mărcii OPCVM;

28.   consideră că introducerea unor dispoziții fondate pe principii privind sistemele de gestionare a riscurilor de nivel 1 va ar putea contribui la garantarea unei stabilităţi financiare şi a convergenței în cazul practicilor de control; așteaptă, prin urmare, ca, odată ce se încheie activitatea legislativă privind directivei OPCVM III revizuită, Comisia să redacteze o listă de criterii fondate pe principii pentru uzul sistemelor de gestionare a riscurilor, ținând cont de faptul că asemenea sisteme ar trebui să corespundă profilului individual de risc al fiecărui fond; solicită Comisiei să examineze dacă societățile de gestionare ar trebui să fie obligate să explice adecvarea unui anume sistem și dacă o cerință generală de autorizare prealabilă a sistemelor de gestionare a riscurilor de către autoritatea de supraveghere sau dacă un rol mai clar al depozitarului în controlul activităților investiționale sunt necesare; invită CAERPVM să îşi finalizeze activitatea în ceea ce priveşte armonizarea sistemelor de măsurare a riscurilor şi să se reorienteze spre gestionarea lichidităţilor;

29.   consideră că este necesar, în vederea întăririi încrederii investitorilor, ca toate societățile de gestionare constituite sub formă de societăți pe acţiuni și toate societățile de distribuţie cotate la bursă să se supună reglementărilor naționale privind guvernarea corporativă aplicabile în țara acestora de înregistrare, precum și normelor comunitare privind guvernarea corporativă;

Gestionarea fondurilor

30.   salută iniţiative precum cele ale Grupului de standardizare a procesării fondurilor de investiţii din cadrul Asociaţiei europene de gestiune de fonduri şi de active, Eurofi şi alte iniţiative la nivel național de creştere a eficienţei gestionării fondurilor; constată, cu toate acestea, că progresul realizat până în prezent nu este satisfăcător; consideră că trebuie să se ia măsuri de către Comisie în cazul în care sectorul nu înregistrează progrese semnificative până la sfârșitul anului 2009 în ceea ce privește sporirea utilizării gestionării electronice și standardizate a fondurilor de investiții;

31.   atrage atenţia asupra dificultăţilor cu care se confruntă distribuitorii mici şi mijlocii, precum şi distribuitorii având o activitate transfrontalieră limitată, în momentul în care realizează trecerea la soluţii automatizate şi standardizate;

32.   ia în considerare ideea că termenele standardizate privind decontarea ar putea constitui un stimulent pentru o mai mare automatizare, pentru simplificarea și clarificarea gestionării comenzilor și reducerea ratelor de eroare;

33.   ia în considerare ideea de a crea un proces standardizat care să faciliteze accesul la date fiabile și standardizate privind fondurile transfrontaliere, de exemplu, dacă este cazul, susținute de o bază europeană de referințe în materie de fonduri, conținând date statice, cum ar fi datele privind prospectul şi gestionarea; subliniază necesitatea supravegherii pentru a garanta că datele sunt actualizate și fiabile;

Depozitarul

34.   regretă faptul că nu toate statele membre permit sucursalelor instituțiilor de credit din Uniunea Europeană să acționeze în calitate de depozitari, chiar dacă acestea sunt reglementate la nivelul UE, în conformitate cu legislația comunitară privind serviciile financiare; prin urmare, solicită Comisiei ca, în cadrul revizuirii directivei OPCVM III, să ia măsurile legislative necesare pentru a permite respectivelor sucursale ale instituţiilor de credit să acţioneze în calitate de depozitari şi să clarifice modalităţile unei cooperări eficiente în domeniul controlului;

35.   consideră că o definiție armonizată a funcțiilor depozitarului ar putea contribui la o mai bună înțelegere și cooperare între autoritățile de reglementare, precum și la garantarea unui nivel omogen de protecție a investitorilor în toată Europa; cu toate acestea, recunoaște dificultatea depășirii diferențelor naționale, în special a celor privind dreptul proprietății, condițiile răspunderii și normele de protecție în caz de insolvabilitate; solicită o analiză suplimentară a obstacolelor juridice care ar trebui îndepărtate pentru a realiza o armonizare a funcţiilor depozitarilor, luând în considerare studiile existente privind diferitele roluri şi responsabilităţi ale depozitarilor la nivel comunitar;

36.   atrage atenția asupra faptului că un pașaport al depozitarului nu ar trebui introdus decât după ce s-a realizat o armonizare completă a rolului și responsabilităților depozitarului; subliniază faptul că, înaintea de a lua orice decizie, trebuie să se examineze cu atenție interacțiunea dintre pașaportul depozitarului, pașaportul societății de gestionare, fondul de investiții și autoritatea de reglementare;

37.   solicită Comisiei să examineze impactul utilizării extinse a produselor cu un grad ridicat de complexitate, de exemplu, produsele derivate, inclusiv derivatele de credit și indicii, inclusiv indicii fondurilor de investiții speculative asupra eficienței funcției de control a depozitarului;

Procesul Lamfalussy

38.   subliniază importanţa garantării posibilităţii de a alege instrumentele de punere în aplicare pe baza conţinutului şi obiectivelor legislaţiei de bază de nivel 1; invită Comisia să propună un temei juridic la nivelul 1 pentru utilizarea atât a directivelor de punere în aplicare, cât și a regulamentelor de punere în aplicare la nivelul 2; atrage atenția că noua procedură de reglementare cu control trebuie să se aplice tuturor măsurilor de nivel 2;

Fondurile speculative

39.   evidențiază faptul că, deşi potenţialul lor impact sistemic este în continuare incorect înţeles, investiţiile alternative precum activitățile fondurilor speculative contribuie adesea la creșterea lichidității pieței, la repartizarea riscurilor, în special pentru portofoliile tradiţionale, și la intensificarea concurenței între formatorii de piață și intermediari, precum și la o analiză internă utilă care contribuie la îmbunătățirea informațiilor și la stabilirea mai eficientă a prețurilor;

40.   consideră că transparența și comunicarea sunt, pentru investitori și pentru autoritățile de supraveghere, de o importanță crucială și așteaptă ca viitoarele propuneri ale Organizației internaționale a comisiilor de valori (OICV) să aducă mai multă claritate în acest sens; îndeamnă sectorul să stabilească un cod de conduită privind evaluarea portofoliilor, sistemele de gestionare a riscurilor, transparența structurii taxelor și o mai bună cunoaștere a strategiilor de investiții; solicită Comisiei să joace un rol mai activ în dezbaterile pe această temă (de exemplu, în cadrul G8);

41.   își exprimă convingerea că investitorilor individuali nu ar trebui să le fie interzis accesul în sine la fondurile speculative; subliniază, cu toate acestea, că reglementarea adesea insuficientă a fondurilor speculative şi a activităţilor acestora impune respectarea unor condiții stricte de acces pentru investitorii individuali; subliniază că niște criterii clare de eligibilitate a investitorilor și o reglementare a riscurilor la care sunt supuse contrapartidele sunt esențiale; subliniază, în același timp, că entitățile reglementate prin DPIF se supun testelor de evaluare a caracterului adecvat și a pertinenței, ca măsură împotriva vânzărilor frauduloase;

42.   consideră că problemele stabilității financiare trebuie rezolvate la nivel mondial, prin consolidarea cooperării autorităților de control și a băncilor centrale, în cadrul organismelor internaționale, cum ar fi OICV, precum și printr-un dialog periodic între guverne și autoritățile legislative; îndeamnă Comisia, Banca Centrală Europeană şi CAERPVM să preia un rol activ în stimularea acestui dialog și în propunerea de măsuri corespunzătoare, acolo unde este necesar;

43.   îşi exprimă convingerea că fondurile speculative pot contribui la îmbunătățirea practicilor de guvernare corporativă prin sporirea numărului de investitori care își exercită în mod activ și documentat drepturile de acționari; este, totuşi, conștient de pericolul ca unele fonduri speculative să le crească acestora drepturile de vot la costuri mici, prin diferite mecanisme precum darea şi luarea de titluri cu împrumut; recunoaște că aceasta din urmă nu este utilizată doar de fondurile speculative; sugerează Comisiei să examineze fezabilitatea şi aplicabilitatea unei prevederi care să stipuleze că atunci când titlurile sunt deţinute în numele investitorilor, un acord privind împrumutul de titluri trebuie să includă dreptul proprietarului acţiunilor de a-şi retrage prompt acţiunile, în cazul în care nu are loc nici o retragere, beneficiarul împumutului ar trebui să îşi poată exercita dreptul de vot doar în conformitate cu instrucţiunile primite de la proprietarul acţiunilor;

Fonduri de capital privat

44.   consideră că fondurile de capital privat reprezintă o sursă importantă de capital iniţial, de creştere şi restructurare, nu doar pentru marile societăţi comerciale cotate ci şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii; cu toate acestea, este conştient, de asemenea, de existenţa unor situaţii în care un nivel ridicat de îndatorare a supus întreprinderile şi angajaţii acestora unor riscuri considerabile, atunci când organele lor de conducere nu au mai fost în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile de rambursare;

45.   subliniază importanţa, atât faţă de investitori, cât şi faţă de autorităţile de control, a transparenţei privind taxele şi modalităţile de constituire a fondurilor, în special în cazul în care contribuie la îmbunătăţirea situaţiei financiare a societăţii comerciale delistate, precum şi a obiectivelor privind gestionarea, mai ales în cazul restructurării marilor societăţi;

46.   consideră că este esențial să se reglementeze atât riscurile contrapartidelor cât și criteriile clare de eligibilitate ale investitorilor, pentru a limita riscurile cu care se confruntă investitorii individuali în ceea ce privește fondurile de capital privat;

47.   recunoaște că efectele ocupării forței de muncă sunt deseori motive de îngrijorare a opiniei publice; observă că datele disponibile se contrazic în ceea ce privește efectul cumulat al fondurilor private asupra nivelului general de ocupare a forței de muncă; invită Comisia să furnizeze o analiză mai bună;

48.   îşi exprimă convingerea că este necesară o analiză mai aprofundată pentru a înţelege mai bine efectul unor investiţii alternative precum fondurile speculative, pe de o parte, şi fondurile de capital privat, pe de altă parte, asupra stabilităţii financiare, guvernării corporative, posibilităţilor de alegere şi protecţiei consumatorilor, precum şi asupra ocupării forţei de muncă; aşteaptă cu interes examinarea acestui impact în viitoarele rapoarte parlamentare privind fondurile speculative şi fondurile de capital privat, bazate pe rezultatele studiilor comandate în august 2007; sugerează ca aceste rapoarte să analizeze, printre altele, următoarele aspecte:

   în ce măsură un cod de conduită produs de actorii din acest sector este suficient pentru a îmbunătăţi stabilitatea financiară şi protecţia investitorilor sau dacă este necesar ca autorităţile legislative şi de control să ia mai multe măsuri în ceea ce priveşte cerinţele de divulgare prin impunerea unor standarde minime de raportare şi prin reglementarea activităţii actorilor relevanţi;

   în ce măsură există un interes sau chiar o necesitate pentru o etichetă europeană pentru instrumentele de investiţii alternative şi, dacă este cazul, care ar putea fi criteriile pentru a face distincţia între diferitele categorii de active care ar intra sub incidenţa acestui cadru UE; şi

   condiţiile în care ar putea fi permis accesul investitorilor individuali la aceste categorii de active;

o
o   o

49.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 41, 13.2.2002, p. 20.
(2) JO L 41, 13.2.2002, p. 35.
(3) JO L 375, 31.12.1985, p. 3. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).
(4) JO L 145, 30.4.2004, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).
(5) JO L 235, 23.9.2003, p. 10.
(6) JO L 9, 15.1.2003, p. 3.
(7) JO L 345, 19.12.2002, p. 1.
(8) JO C 92 E, 16.4.2004, p.407.
(9) JO C 296 E, 6.12.2006, p.257.
(10) JO L 241, 2.9.2006, p. 26.
(11) JO L 345, 31.12.2003, p. 64.
(12) JO L 225, 20.8.1990, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/98/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 129).
(13) JO L 310, 25.11.2005, p. 1.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate