Rezoluţia Parlamentului European din 11 iulie 2007 privind convocarea Conferinţei interguvernamentale (CIG): avizul Parlamentului European (articolul 48 din Tratatul UE) (11222/2007 – C6-0206/2007 –2007/0808 (CNS))

P6_TA(2007)0328 A6-0279/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 48 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0206/2007),

–   având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

–   având în vedere Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa semnat la Roma la 29 octombrie 2004 (denumit în continuare "Tratatul Constituţional"),

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, semnată şi proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000,

–   având în vedere Declaraţia de la Laeken din 15 decembrie 2001 privind viitorul Uniunii,

–   având în vedere Declaraţia de la Berlin din 25 martie 2007 cu ocazia aniversării a cincizeci de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma,

–   având în vedere rezoluţiile sale din 12 ianuarie 2005 privind Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa(1) şi din 7 iunie 2007 privind foaia de parcurs a procesului constituţional al Uniunii(2),

–   având în vedere rezoluţia Comitetului Economic şi Social European din 30 mai 2007 privind foaia de parcurs a procesului constituţional şi avizul Comitetului Regiunilor din 6 iunie 2007 privind relansarea procesului de reformare a Uniunii Europene în perspectiva Consiliului European din 21 şi 22 iunie 2007,

–   având în vedere reuniunea parlamentară comună privind viitorul Europei din 11 şi 12 iunie 2007 care a avut loc la Bruxelles,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 21 şi 22 iunie 2007, de instituire a mandatului pentru CIG,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6-0279/2007),

întrucât:

A.  Doi ani de reflecţie privind viitorul Europei au confirmat nevoia de a garanta şi îmbunătăţi conţinutul inovator al Tratatului Constituţional în materie de democraţie, eficienţă şi transparenţă, pentru a asigura funcţionarea adecvată a Uniunii Europene, precum şi consolidarea drepturilor cetăţenilor ei şi a rolului acesteia în lume,

B.  Această perspectivă este împărtăşită în mare măsură de către parlamentele naţionale ale statelor membre şi de către Parlamentul European, ai căror reprezentanţi au pus bazele acestor înnoiri în cadrul Convenţiei privind Carta drepturilor fundamentale şi al Convenţiei privind viitorul Europei,

C.  Consiliul European din iunie 2007 a fost de acord cu convocarea unei CIG cu un mandat menit să transforme majoritatea înnoirilor cuprinse în Tratatul Constituţional în amendamente la tratatele în vigoare,

D.  Mandatul este foarte precis şi permite, în egală măsură, CIG să convină rapid asupra modificării unor înnoiri cuprinse în Tratatul Constituţional, fără a afecta substanţa acestuia,

E.  Mandatul renunţă, totuşi, la ambiţia de a crea un singur tratat constituţional menit să le înlocuiască pe cele existente, abandonează o terminologie care ar fi în măsură să le dea cetăţenilor o percepţie clară asupra naturii acţiunilor Uniunii, nu păstrează un set de simboluri care le-ar permite cetăţenilor să se identifice mai uşor cu Uniunea Europeană şi cuprinde câteva clauze de excludere voluntară (opt-out) în anumite domenii cu privire la care unele state membre au ridicat obiecţii,

F.  Mandatul nu ia în considerare în mod suficient noile provocări cu care se confruntă Uniunea de la semnarea Tratatului Constituţional,

G.  Parlamentul European, în calitate de unică instituţie a Uniunii aleasă în mod direct de cetăţeni, are datoria de a exprima interesul comun al Uniunii Europene, pentru a consolida construcţia europeană şi metoda comunitară, care au generat pace, stabilitate şi prosperitate de peste 50 de ani,

1.   salută eforturile depuse de Preşedinţia germană a Consiliului în vederea obţinerii unui acord unanim cu ocazia Consiliului European din 21şi 22 iunie 2007;

2.   ia act de mandatul CIG stabilit de către Consiliul European; salută precizia elaborată a acestuia şi calendarul strâns stabilit pentru încheierea CIG şi solicită statelor membre să nu îşi retragă angajamentele la care au subscris în cadrul Consiliului European; îşi dă avizul favorabil pentru convocarea CIG;

3.   regretă totuşi că acest mandat presupune pierderea câtorva elemente importante, asupra cărora se convenise în timpul CIG din 2004, cum ar fi ideea unui singur tratat constituţional, simbolurile Uniunii, o denumire inteligibilă a actelor juridice ale Uniunii, o declaraţie clară privind prioritatea dreptului Uniunii şi definirea UE ca Uniune a cetăţenilor şi a statelor, precum şi o întârziere prelungită în introducerea altora;

4.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că mandatul permite acordarea, pentru anumite state membre, a unui număr sporit de derogări de la punerea în aplicare a unor dispoziţii importante ale tratatelor avute în vedere, derogări care ar putea duce la slăbirea coeziunii Uniunii;

5.   regretă faptul că mandatul permite diverse schimbări în elaborare, în comparaţie cu Tratatul Constituţional, care dau impresia unei neîncrederi faţă de Uniune şi instituţiile ei şi transmit astfel un semnal greşit opiniei publice;

6.   regretă bunăvoinţa şi curajul politic tot mai scăzute ale reprezentanţilor statelor membre şi îşi exprimă îngrijorarea cu privire la evoluţia atitudinilor opuse ideilor europene de solidaritate şi integrare;

7.   subliniază faptul că mandatul permite modificarea denumirii actelor juridice, dar nu prevede nicio schimbare substanţială în structura şi ierarhia lor şi îşi exprimă intenţia de a urmări cu atenţie felul în care aceasta va fi introdusă în dispoziţiile aferente, pentru a garanta responsabilitatea politică şi a-şi proteja puterile legislative, în special în ceea ce priveşte controlul actelor delegate;

8.   salută, cu toate acestea, faptul că mandatul păstrează mult din substanţa Tratatului Constituţional, în special personalitatea juridică unică a Uniunii şi eliminarea structurii bazate pe piloni, extinderea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului şi a codeciziei Parlamentului şi Consiliului, elementele de democraţie participativă, statutul obligatoriu din punct de vedere juridic al Cartei drepturilor fundamentale, sporirea coerenţei acţiunii externe a Uniunii şi pachetul instituţional echilibrat;

9.   observă că toate rezultatele pozitive în ceea ce priveşte consolidarea procedurilor democratice şi a drepturilor cetăţenilor privind extinderea competenţelor şi definirea valorilor şi obiectivelor UE îşi au originea exclusiv în lucrările Convenţiei privind viitorul Europei;

10.   salută faptul că uniunea economică şi monetară va fi recunoscută în Tratatul privind Uniunea Europeană ca un obiectiv al UE;

11.   salută faptul că mandatul prevede introducerea anumitor elemente noi tratatelor, cum ar fi menţionarea explicită a schimbărilor climatice şi a solidarităţii în domeniul energiei;

12.   reaminteşte faptul că UE s-a proclamat, atât în faţa propriilor cetăţeni, cât şi a întregii lumi, ca fiind o comunitate de valori, că drepturile şi libertăţile fundamentale constituie esenţa acestei comunităţi de valori şi că acestea au fost exprimate în mod exhaustiv în Carta drepturilor fundamentale şi recunoscute în repetate rânduri de către instituţiile UE şi de către statele membre; consideră, prin urmare, că dacă acum unul sau mai multe state membre pretind o clauză de excludere voluntară (opt-out) de la Carta drepturilor fundamentale, acest lucru ar reprezenta un serios pas înapoi şi ar aduce un grav prejudiciu sensului celui mai profund de identitate a UE; din acest motiv, solicită de urgenţă tuturor statelor membre să depună, încă o dată, toate eforturile, în vederea depăşirii acestei diviziuni interne şi a ajungerii, în cele din urmă, la un consens cu privire la validitatea nelimitată a acestei Carte;

13.   invită CIG să îşi încheie activitatea înainte de sfârşitul anului 2007, astfel încât să permită noului tratat intrarea în vigoare la timp, înaintea alegerilor europene din 2009;

14.   salută consolidarea modalităţilor sale de participare la CIG la toate nivelurile, după cum a convenit Consiliul European din iunie 2007;

15.   îşi rezervă dreptul de a adresa CIG propuneri concrete privind aspecte specifice, în limitele mandatului său;

16.   va răspunde în timp util invitaţiei Consiliului European de a-şi reglementa problema componenţei sale;

17.   subliniază intenţia de a examina atent rezultatele CIG pentru a evalua dacă reformele asupra cărora s-a convenit în timpul negocierilor corespund în mod satisfăcător propriei sale interpretări a mandatului;

18.   invită statele membre şi pe reprezentanţii săi să asigure transparenţa totală a activităţii CIG, în special prin publicarea tuturor documentelor depuse în vederea examinării;

19.   îşi reafirmă intenţia de a menţine o relaţie strânsă cu parlamentele naţionale şi cu societatea civilă în timpul procesului de revizuire a tratatelor;

20.   solicită CIG să asigure, din motive de transparenţă, publicarea rezultatelor Conferinţei interguvernamentale şi sub forma unui proiect de versiune consolidată a tratatelor;

21.   îşi anunţă hotărârea fermă de a prezenta, după alegerile din 2009, noi propuneri cu privire la un alt acord constituţional privind Uniunea, în conformitate cu clauza privind revizuirea tratatului(3), ţinând cont de faptul că Uniunea Europeană este un proiect comun, care este în permanenţă reînnoit;

22.   solicită instituţiilor UE să prezinte propuneri specifice, menite să implice din nou cetăţenii Uniunii într-un dialog în continuarea procesului constituţional;

23.   invită comisia competentă în fond să analizeze introducerea unei modificări a Regulamentului său de procedură, astfel încât să confere un caracter oficial drapelului şi imnului Uniunii Europene prevăzute în Tratatul Constituţional în activităţile şi sediile sale;

24.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie, ce constituie avizul său privind convocarea CIG, Consiliului, Comisiei, şefilor de stat sau de guvern, parlamentelor statelor membre şi Băncii Centrale Europene.

(1) JO C 247 E, 6.10.2005, p. 88 (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0234 (3) A se vedea articolul IV-443 din Tratatul Constituţional.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iulie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei Consiliului 78/855/CEE privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni şi a Directivei Consiliului 82/891/CEE privind divizarea societăţilor comerciale pe acţiuni cu privire la condiţia întocmirii unui raport de expertiză independentă în cazul unei fuziuni sau a unei divizări (COM(2007)0091 – C6-0082/2007 – 2007/0035(COD))

P6_TA(2007)0329 A6-0252/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0091)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 44 alineatul (2) litera (g) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0082/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0252/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iulie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 78/855/CEE şi 82/891/CEE ale Consiliului, cu privire la cerinţa întocmirii unui raport de expertiză independentă în cazul fuziunii sau al divizării unor societăţi comerciale pe acţiuni

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva nr. 63/2007/CE.)

(1) Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iulie 2007 privind poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării unei decizii a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire, pentru perioada 2007-2013, a programului specific "Justiţie civilă" în cadrul programului general "Drepturile fundamentale şi justiţia" (8699/2/2007 – C6-0179/2007 – 2005/0040(COD))

P6_TA(2007)0330 A6-0262/2007

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia comună a Consiliului (8699/2/2007 – C6-0179/2007),

–   având în vedere poziţia sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0122)(2),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0262/2007),

1.   aprobă poziţia comună astfel cum a fost modificată;

2.   atrage atenţia asupra declaraţiei Comisiei făcute în cursul şedinţei plenare din 11 iulie 2007;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 11 iulie 2007 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire, pentru perioada 2007-2013, a programului specific "Justiţie civilă" în cadrul programului general "Drepturile fundamentale şi justiţia"

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în a doua lectură corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1149/2007/CE.)

(1) Nepublicată încă în Jurnalul Oficial. (2) Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iulie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei (COM(2006)0921 – C6-0032/2007 – 2006/0297(COD))

P6_TA(2007)0331 A6-0174/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0921)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0032/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0174/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iulie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2007/.../ CE.)

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iulie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei COM(2006)0922 – C6-0006/2007 – 2006/0287(COD))

P6_TA(2007)0332 A6-0186/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0922)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0006/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0186/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iulie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2007/.../CE.)

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iulie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE), în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei (COM(2006) 0914 – C6-0019/2007 – 2006/0302 (COD))

P6_TA(2007)0333 A6-0188/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006) 0914)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0019/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0188/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iulie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE), în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2007/.../CE.)

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iulie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2002/95/CE privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei (COM(2006)0915 – C6-0021/2007 – 2006/0303(COD))

P6_TA(2007)0334 A6-0187/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0915)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0021/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0187/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iulie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2002/95/CE privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2007/.../CE.)

(1) Nepublicată încă în JO.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iulie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2005/32/CE de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie, a Directivei 92/42/CEE a Consiliului şi a Directivelor 96/57/CE şi 2000/55/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, cu privire la competenţele de executare conferite Comisiei (COM(2006)0907 – C6-0034/2007 – 2006/0291 (COD))

P6_TA(2007)0335 A6-0222/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0907),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0034/2007),

–   având în vedere declaraţia Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei anexată,

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0222/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iulie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2005/32/CE de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie, a Directivei 92/42/CEE a Consiliului şi a Directivelor 96/57/CE şi 2000/55/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, cu privire la competenţele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2007/.../CE.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iulie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieţei interne a serviciilor poştale ale Comunităţii (COM(2006)0594 – C6-0354/2006 –2006/0196(COD))

P6_TA(2007)0336 A6-0246/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0594)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 47 alineatul (2) şi articolele 55 şi 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0354/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism şi avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, precum şi cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0246/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iulie 2007 în vederea adoptării Directivei 2007/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieţei interne a serviciilor poştale ale Comunităţii

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 47 alineatul (2), articolul 55 şi articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei║,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratat(4),

întrucât:

(1)  În Rezoluţia sa din 7 februarie 1994 privind dezvoltarea serviciilor poştale comunitare(5), Consiliul a identificat reconcilierea dintre deschiderea progresivă şi controlată spre concurenţă a pieţei serviciilor poştale şi garantarea durabilă a prestării serviciului universal, ca unul dintre obiectivele principale ale politicii poştale comunitare.

(2)  Directiva 97/67/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieţei interne a serviciilor poştale ale Comunităţii şi îmbunătăţirea calităţii serviciului(6) a instituit un cadru de reglementare pentru sectorul poştal la nivel comunitar, care include măsuri de garantare a unui serviciu universal şi de stabilire a unor limite maxime pentru serviciile poştale pe care statele membre le pot rezerva furnizorului sau furnizorilor lor de servicii universale, în vederea menţinerii serviciului universal, limite care trebuie reduse în mod progresiv, precum şi a unui calendar pentru adoptarea deciziilor privind procesul de deschidere a pieţei spre concurenţă, în scopul de a crea o piaţă unică a serviciilor poştale.

(3)  Articolul 16 din Tratatul CE subliniază locul ocupat de serviciile de interes economic general în cadrul valorilor comune ale Uniunii Europene, precum şi rolul acestora în promovarea coeziunii sociale şi teritoriale. Afirmă că trebuie să se aibă grijă ca aceste servicii să funcţioneze pe baza unor principii şi condiţii care să le permită să îşi atingă obiectivele.

(4)  Rolul pozitiv al serviciilor de interes economic general a fost subliniat de Eurobarometrul special 219 din octombrie 2005, care indica faptul că serviciile poştale sunt serviciile de interes economic general cele mai apreciate, conform utilizatorilor de pe întreg teritoriul UE, 77% dintre persoanele intervievate oferind un răspuns pozitiv.

(5)  Deoarece constituie un instrument esenţial pentru comunicare şi schimbul de informaţii, serviciile poştale au un rol vital care se înscrie în obiectivele de coeziune socială, economică şi teritorială ale Uniunii Europene.

(6)  Măsurile din acest domeniu de activitate ar trebui să fie elaborate în aşa fel încât sarcinile Comunităţii, în temeiul articolului 2 din tratat, în special promovarea unei dezvoltări armonioase, echilibrate şi durabile a activităţilor economice, pe întreg teritoriul Comunităţii, a unui înalt nivel de ocupare a forţei de muncă şi protecţie socială, a unei creşteri durabile şi neinflaţioniste, a unui grad înalt de competitivitate şi convergenţă a performanţei economice, creşterea standardului de viaţă şi a calităţii vieţii, precum şi coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele membre, să fie atinse ca obiective.

(7)  Pieţele poştale europene au suferit, în ultimii ani, schimbări importante, fapt determinat de progresele tehnologice şi de concurenţa în creştere, generată de liberalizare. Ca urmare a globalizării, este esenţial să se adopte o atitudine proactivă şi progresistă, astfel încât cetăţenii UE să nu fie privaţi de beneficiile unor asemenea schimbări.

(8)  În concluziile sale privind revizuirea la jumătatea perioadei a Strategiei de la Lisabona, Consiliul European din 22-23 martie 2005 a reafirmat importanţa realizării pieţei interne ca instrument de generare a creşterii şi de creare de locuri de muncă mai bune, precum şi rolul important pe care serviciile eficiente de interes economic general trebuie să îl joace într-o economie competitivă şi dinamică. Aceste concluzii rămân aplicabile serviciilor poştale, ca un instrument esenţial de comunicare, de schimb şi de coeziune socială şi teritorială.

(9)  Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2006 referitoare la aplicarea directivei privind serviciile poştale(7) a subliniat importanţa economică şi socială a unor servicii poştale eficiente şi rolul important al acestora în cadrul Strategiei de la Lisabona, indicând faptul că măsurile de reformă luate până acum au determinat evoluţii pozitive semnificative în sectorul poştal, alături de creşterea calităţii, a eficienţei, precum şi de o mai mare axare pe satisfacerea nevoilor consumatorilor. Având în vedere evoluţia uneori divergentă a obligaţiilor privind serviciul universal în statele membre, Parlamentul European a solicitat prin rezoluţia sa Comisiei să îşi axeze eforturile în efectuarea studiului prospectiv pe calitatea prestării serviciului universal şi pe finanţarea acestuia în viitor şi să propună, ca parte integrantă a studiului, o definiţie a serviciului universal, a câmpului său de aplicare, precum şi o finanţare adecvată a acestuia., De asemenea, Parlamentul European a constatat că reţelele poştale au dimensiuni teritoriale şi sociale de neînlocuit, făcând posibil accesul universal la serviciile locale esenţiale.

(10)  În conformitate cu dispoziţiile din Directiva 97/67/CE, Comisia a realizat un studiu prospectiv în scopul evaluării, în cazul fiecărui stat membru, a consecinţelor pe care le va avea realizarea pieţei interne a serviciilor poştale în 2009 asupra serviciului universal. De asemenea, Comisia a realizat o examinare detaliată a sectorului poştal comunitar, inclusiv prin comandarea de studii privind evoluţiile la nivel economic, social şi tehnologic din acest sector, şi a consultat, în repetate rânduri, părţile interesate.

(11) █Studiul prospectiv susţine faptul că obiectivul fundamental de garantare a prestării durabile a unui serviciu universal care să satisfacă standardele de calitate stabilite de către statele membre în conformitate cu Directiva 97/67/CE poate fi realizat pe întreg teritoriul Comunităţii până în 2009, fără a fi necesară menţinerea unui domeniu rezervat.

(12)  Deschiderea progresivă spre concurenţă a pieţelor serviciilor poştale a oferit tuturor furnizorilor serviciului universal timp suficient pentru a pune în practică măsurile de modernizare şi restructurare necesare pentru asigurarea viabilităţii lor pe termen lung, în noile condiţii de piaţă, şi a permis statelor membre să îşi adapteze sistemele de reglementare la un mediu mai deschis. Statele membre pot, în continuare, să se folosească de această ocazie oferită de perioada de transpunere, precum şi de perioada considerabilă de timp pentru introducerea unei concurenţe eficiente, pentru a realiza, dacă este cazul, modernizarea şi restructurarea furnizorilor serviciului universal.

(13)  Studiul prospectiv demonstrează că domeniul rezervat nu ar mai trebui să fie soluţia preferată pentru finanţarea serviciului universal. Această evaluare ia în considerare interesele Comunităţii şi ale statelor membre cu privire la realizarea pieţei interne şi a potenţialului acesteia de a genera creştere şi locuri de muncă, garantând totodată un serviciu eficient, de interes economic general pentru toţi utilizatorii. █

(14)  Există o serie de factori care acţionează ca forţe motoare pentru schimbare în sectorul poştal, în special cererea şi evoluţia nevoilor consumatorilor, restructurările organizaţionale, automatizarea şi introducerea de noi tehnologii, utilizarea mijloacelor electronice de comunicare şi deschiderea pieţei. Pentru a face faţă concurenţei şi noilor cerinţele ale consumatorilor şi pentru a asigura noi surse de finanţare, furnizorii de servicii poştale îşi pot diversifica activităţile prin prestarea de servicii comerciale electronice sau de alte servicii ale societăţii informaţionale.

(15)  Furnizorii de servicii poştale, inclusiv furnizorii desemnaţi ai serviciului universal, sunt îndemnaţi să-şi îmbunătăţească eficienţa în urma noilor provocări competitive care sunt diferite de serviciile poştale tradiţionale (precum digitalizarea şi comunicările electronice), acest lucru contribuind la creşterea semnificativă a competitivităţii.

(16)  Deschiderea treptată a pieţei, dacă este pregătită cu grijă, poate ajuta la extinderea dimensiunii generale a pieţelor poştale; aceasta poate contribui, de asemenea, în condiţii de garantare a neutralităţii concurenţiale, la menţinerea unor locuri de muncă durabile şi de calitate în cadrul furnizorilor serviciului universal şi la facilitarea creării de noi locuri de muncă în cadrul altor operatori, precum şi al noilor operatori şi al sectoarelor economice aferente. Prezenta directivă nu aduce atingere competenţei statelor membre de a reglementa condiţiile de ocupare a locurilor de muncă în sectorul serviciilor poştale, care nu ar trebui totuşi să conducă la o concurenţă inechitabilă. Consideraţiile de ordin social, în special cu privire la personalul angajat anterior în prestarea de servicii poştale, sunt luate în considerare, în mod corespunzător, atunci când se pregăteşte deschiderea pieţei serviciilor poştale.

(17)  Creşterea competitivităţii ar trebui, de asemenea, să permită ║sectorului poştal să fie integrat în metodele alternative de comunicare şi să permită îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate unor utilizatori din ce în ce mai exigenţi. O deschidere mai mare a pieţei va continua să avantajeze în special consumatorii şi întrepriderile mici şi mijlocii, atât ca expeditori, cât şi ca destinatari de corespondenţă, prin faptul că aduce îmbunătăţiri calitative, oferă o gamă largă de opţiuni, continuă scăderea preţurilor, pune la dispoziţie servicii inovatoare şi modele comerciale. Piaţa poştală actuală face parte dintr-o piaţă mai largă pentru mesagerie, inclusiv cea electronică, care ar trebui luată în considerare atunci când se face o evaluare a pieţei.

(18)  Reţeaua poştală rurală, inclusiv în regiunile de munte şi insulare, joacă un rol important în integrarea întreprinderilor în economia naţională/globală şi în menţinerea coeziunii din punct de vedere social şi al ocupării forţei de muncă. Mai mult, oficiile poştale rurale din regiunile de munte şi insulare pot asigura o reţea esenţială de infrastructură pentru accesul universal la noile tehnologii din domeniul telecomunicaţiilor.

(19)  Progresele înregistrate pe pieţele comunicaţiilor, tangenţiale acestui sector, au avut un impact diferit asupra diverselor regiuni ale comunităţii, diverselor segmente ale populaţiei şi utilizării serviciilor poştale. Coeziunea teritorială şi socială ar trebui menţinută şi, având în vedere că statele membre pot adapta anumite caracteristici specifice ale serviciului, pentru a răspunde cererii locale, prin aplicarea flexibilităţii prevăzute în Directiva 97/67/CE, este indicat să se menţină în întregime serviciul universal şi cerinţele de calitate aferente, prevăzute în directiva respectivă. Pentru a garanta că deschiderea pieţei continuă să favorizeze toţi utilizatorii, în special consumatorii şi întreprinderile mici şi mijlocii, statele membre trebuie să monitorizeze şi să supravegheze evoluţia pieţei. Acestea trebuie să ia măsuri de reglementare adecvate, astfel cum sunt prevăzute în directivă, pentru a garanta că gradul de accesibilitate la serviciile poştale continuă să satisfacă nevoile utilizatorilor, garantând inclusiv, dacă este cazul, un număr minim de servicii la acelaşi punct de acces şi, în special, că nu există nicio reducere a densităţii punctelor de acces la serviciile poştale în zonele rurale şi îndepărtate. În acelaşi timp, statele membre ar trebui să introducă şi să aplice sancţiuni adecvate în cazul nerespectării obligaţiilor de către furnizorii de servicii.

(20)  Serviciul universal, astfel cum este prevăzut în Directiva 97/67/CE, garantează o ridicare şi o distribuire a corespondenţei la locuinţa sau locaţia oricărei persoane fizice sau juridice, în fiecare zi lucrătoare, chiar şi în zonele îndepărtate sau puţin populate.

(21)  Termenul "utilizatori" include consumatorii individuali şi entităţile comerciale care folosesc servicii universale, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în Directiva 97/67/CE.

(22)  Prestarea de servicii poştale de înaltă calitate contribuie în mod considerabil la atingerea obiectivului coeziunii sociale şi teritoriale. În special în zonele îndepărtate sau puţin populate, comerţul electronic oferă noi oportunităţi de a participa la viaţa economică, prestarea de servicii poştale de calitate fiind o condiţie prealabilă importantă.

(23)  Directiva 97/67/CE a instituit o preferinţă pentru prestarea serviciului universal prin desemnarea furnizorilor serviciului universal. O dată cu dezvoltarea concurenţei şi a posibilităţilor de alegere, statele membre ar trebui să se bucure de o mai mare flexibilitate în determinarea celui mai eficient şi mai adecvat mecanism de garantare a disponibilităţii serviciului universal, respectând în acelaşi timp principiile de obiectivitate, transparenţă, nediscriminare, proporţionalitate şi ║ denaturare minimă a pieţei, principii necesare pentru garantarea prestării libere a serviciilor poştale pe piaţa internă. Statele membre pot aplica unul dintre următoarele elemente sau o combinaţie a acestora: prestarea serviciului universal de către mecanismele pieţei, desemnarea uneia sau a mai multor întreprinderi care să presteze diverse componente ale serviciului universal sau care să acopere diverse părţi ale teritoriului naţional şi achiziţiile publice de servicii. În eventualitatea în care un stat membru hotărăşte să desemneze una sau mai multe întreprinderi pentru prestarea serviciului universal sau pentru prestarea diferitelor componente ale acestui serviciu universal, trebuie să se asigure că ceilalţi furnizori ai serviciului universal respectă, de asemenea, cerinţele de calitate ale serviciului universal.

(24)  Este important ca utilizatorii să fie pe deplin informaţi cu privire la serviciile universale prestate şi ca întreprinderile care prestează servicii poştale să fie informate cu privire la drepturile şi obligaţiile furnizorului (furnizorilor) serviciului universal. Statele membre asigură informarea pe deplin a consumatorilor cu privire la caracteristicile şi accesibilitatea serviciilor specifice prestate. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să se asigure că toate aceste informaţii sunt puse la dispoziţia publicului. Totuşi, în concordanţă cu flexibilitatea sporită a statelor membre de a asigura prestarea serviciului universal în alte moduri decât desemnarea furnizorului (furnizorilor) serviciului universal, este necesar să se acorde acestora flexibilitatea de a decide asupra modului în care aceste informaţii sunt puse la dispoziţia publicului.

(25)  Pe baza studiilor efectuate şi în vederea valorificării integrale a potenţialului pieţei interne a serviciilor poştale, este oportun să se pună capăt utilizării domeniului rezervat şi a drepturilor speciale, ca mod de asigurare a finanţării serviciului universal. Având în vedere situaţia din statele membre, este oportun să se stabilească sfârşitul anului 2010 ca dată finală pentru înlăturarea drepturilor exclusive din sectorul poştal.

(26)  Este posibil ca în anumite state membre să fie în continuare necesară finanţarea externă a costului net rezidual al serviciului universal. În consecinţă, trebuie clarificate în mod explicit, în măsura în care este necesar şi se justifică în mod corespunzător, opţiunile disponibile pentru finanţarea serviciului universal, lăsând în acelaşi timp la latitudinea statelor membre să aleagă mecanismele financiare care trebuie aplicate. Aceste opţiuni includ utilizarea procedurilor de achiziţii publice, inclusiv a procedurilor de negociere directă, precum şi, în cazurile în care obligaţiile privind serviciul universal atrag costuri nete ale serviciului universal şi reprezintă o povară pentru furnizorul desemnat, o compensaţie pentru servicii publice şi o repartizare a costurilor între furnizori şi/sau utilizatori, într-un mod transparent, prin intermediul plăţii unor contribuţii într-un fond de compensare, în măsura în care acestea sunt compatibile cu Directiva 97/67/CE. Statele membre pot recurge şi la alte mijloace de finanţare autorizate de legislaţia comunitară, în măsura în care acestea sunt compatibile cu prezenta directivă; de exemplu, statele membre pot decide alocarea, integrală sau parţială, a profitului pe care furnizorii serviciului universal îl obţin din activităţi care nu ţin de domeniul serviciului universal pentru finanţarea costului net al serviciului universal. Fără a aduce atingere obligaţiei statelor membre de a respecta normele din tratat aplicabile ajutoarelor de stat, statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la planurile lor de finanţare a tuturor costurilor nete ale serviciului universal, care ar trebui să se reflecte în raportul periodic referitor la aplicarea prezentei directive, pe care Comisia îl prezintă Parlamentului European şi Consiliului cu privire la aplicarea Directivei 97/67/CE.

(27)  Întreprinderilor care oferă servicii ce pot substitui serviciul universal ar trebui să li se ceară să contribuie la finanţarea serviciului universal, în cazurile în care este prevăzut un fond de compensare. În vederea determinării întreprinderilor în cauză, statele membre ar trebui să analizeze posibilitatea ca, din perspectiva utilizatorilor, serviciile prestate de aceste întreprinderi să fie considerate ca substitute ale serviciului universal, luând în considerare caracteristicile acestora, inclusiv pe cele care aduc un plus de valoare, şi scopul care le-a fost destinat. Pentru a fi considerate ca substitute, aceste servicii nu trebuie neapărat să aibă toate caracteristicile serviciului universal, precum livrarea zilnică sau acoperirea naţională completă, cu condiţia să acopere cel puţin una dintre caracteristicile serviciilor furnizate în cadrul serviciului universal; serviciile de poştă rapidă şi de curierat nu se consideră ca fiind servicii substitute ale serviciului universal. Pentru a respecta principiul proporţionalităţii atunci când se determină contribuţia solicitată din partea acestor întreprinderi pentru costurile de prestare a serviciului universal într-un stat membru, acesta din urmă ar trebui să utilizeze criterii transparente şi nediscriminatorii. █

(28)  Principiile de transparenţă, nediscriminare şi proporţionalitate, înscrise în Directiva 97/67/CE, trebuie să fie aplicate în continuare oricărui mecanism de finanţare, iar orice decizie din acest domeniu trebuie să se bazeze pe criterii transparente, obiective şi uşor de verificat. În special, costul net al serviciului universal se calculează, sub responsabilitatea autorităţii naţionale de reglementare, ca diferenţa dintre costul net suportat de un furnizor desemnat care este supus obligaţiilor privind serviciul universal şi cel suportat de un furnizor care nu este supus acestor obligaţii. Calculul trebuie să ia în considerare toate elementele corespunzătoare, inclusiv beneficiile comerciale de care s-a bucurat furnizorul desemnat al serviciului universal, dreptul de a realiza un profit rezonabil şi măsurile de stimulare a rentabilităţii. Pentru a evita insecuritatea juridică şi pentru a asigura existenţa unor condiţii de concurenţă echitabile, Comisia ar trebui să prezinte orientări detaliate cu privire la modul în care urmează să fie calculat costul net al serviciului universal.

(29)  Pentru statele membre care s-au alăturat procesului de reformă din domeniul serviciilor poştale într-o etapă ulterioară, sau pentru statele membre cu un relief deosebit de dificil, în special cele cu un număr foarte mare de insule, trebuie să se prevadă posibilitatea unei perioade suplimentare de tranziţie, de doi ani, pentru înlăturarea drepturilor exclusive şi speciale, sub rezerva notificării Comisiei. Având în vedere această perioadă excepţională, trebuie, de asemenea ca, pe parcursul unei perioade limitate şi pentru un număr limitat de servicii, să se permită statelor membre care şi-au deschis complet pieţele, să refuze ca monopolurile care operează în alt stat membru să opereze pe teritoriul lor.

(30)  Statele membre ar trebui să fie autorizate să aplice un sistem de autorizaţii generale şi licenţe individuale atunci când acest lucru este justificat şi adecvat pentru obiectivul urmărit. Cu toate acestea, după cum a fost evidenţiat în al treilea raport privind aplicarea Directivei 97/67/CE, o armonizare în continuare a condiţiilor care ar putea fi introduse pare a fi necesară, pentru a reduce obstacolele nejustificate pentru prestarea de servicii pe piaţa internă. În acest context, statele membre ar putea, spre exemplu, să ofere întreprinderilor care furnizează servicii în cadrul serviciului universal sau servicii considerate potenţiale substitute, posibilitatea de a alege între obligaţia de a presta un serviciu şi obligaţia de a contribui financiar la costurile acestui serviciu prestat de o altă întreprindere, dar nu ar trebui să mai fie autorizate să impună concomitent obligaţia de a contribui la un mecanism de repartizare a costurilor şi obligaţii privind serviciul universal sau obligaţii de calitate, care au acelaşi scop. Este, de asemenea, indicat să se precizeze că anumite dispoziţii privind acordarea de autorizaţii generale şi ║licenţe individuale nu ar trebui să se aplice furnizorilor desemnaţi ai serviciului universal.

(31)  Într-un mediu în care mai multe întreprinderi poştale prestează servicii în domeniul serviciului universal, este indicat să li se solicite tuturor statelor membre să evalueze posibilitatea ca anumite elemente ale infrastructurii poştale sau anumite servicii furnizate de furnizori ai serviciului universal să devină accesibile şi pentru alţi operatori care prestează servicii similare, pentru a promova o concurenţă eficientă şi/sau pentru a proteja utilizatorii şi consumatorii, garantând calitatea generală a serviciului poştal. Atunci când există mai mulţi furnizori de serviciu universal şi mai multe reţele poştale regionale, statele membre ar trebui, de asemenea, să evalueze şi, atunci când este cazul, să asigure interoperabilitatea acestora pentru a preveni orice obstacol în calea unui transport poştal rapid. Întrucât situaţia juridică şi comercială a acestor elemente sau servicii diferă de la un stat membru la altul, trebuie doar să li se solicite statelor membre să adopte o decizie documentată cu privire la necesitatea, tipul de instrument de reglementare şi măsura în care trebuie aplicat, inclusiv, dacă este cazul, la repartizarea costurilor. Această dispoziţie nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta măsuri care să asigure accesul la reţeaua poştală publică, în mod transparent şi fără discriminare.

(32)  Având în vedere importanţa serviciilor poştale pentru nevăzători sau persoanele cu probleme de vedere, este necesar să se confirme că, într-o piaţă competitivă şi liberalizată, ar trebui să existe o obligaţie pentru statele membre să asigure prestarea de servicii gratuite█ pentru nevăzători şi persoanele cu probleme de vedere.█

(33)  Întru-un mediu foarte competitiv, este important să se garanteze că furnizorii serviciului universal beneficiază de flexibilitatea preţurilor, necesară asigurării unei prestări a serviciului universal viabile din punct de vedere financiar. Este, astfel, important să se garanteze că statele membre impun tarife care se abat de la principiul că preţurile reflectă o cerere şi costuri comerciale normale numai în cazuri limitate. Acest obiectiv este atins dacă se permite, în continuare, statelor membre să menţină tarife uniforme pentru corespondenţa cu tarif unitar, serviciul cel mai frecvent folosit de consumatori şi întreprinderile mici şi mijlocii. Statele membre pot, de asemenea, să continue aplicarea de tarife uniforme pentru alte tipuri de expedieri din motive legate de protejarea interesului public general, cum ar fi accesul la cultură, precum şi coeziunea regională şi socială. Principiul preţurilor stabilite în funcţie de costuri nu ar trebui să împiedice operatorii responsabili de prestarea serviciului universal să aplice tarife uniforme pentru serviciile prestate, ca parte a serviciului universal respectiv.

(34)  Este necesar ca prestarea, de către furnizorii serviciului universal, de servicii întreprinderilor, serviciilor de publicitate prin poştă sau colectorilor de corespondenţă de la diverşi clienţi să se realizeze în condiţii tarifare mai flexibile.

█

(35)  În vederea realizării tranziţiei spre o piaţă pe deplin competitivă şi pentru ca subvenţiile încrucişate de la un serviciu universal la un serviciu neuniversal să nu aibă un efect negativ asupra avantajelor competitive ale acestora din urmă, este indicat să se solicite în continuare statelor membre să menţină obligaţia de a avea conturi separate şi transparente, pentru furnizorii serviciului universal, cu condiţia ca aceste conturi să fie supuse adaptărilor necesare. Această obligaţie ar trebui să permită autorităţilor de reglementare, autorităţilor în materie de concurenţă şi Comisiei să obţină informaţiile necesare pentru a adopta deciziile privind serviciul universal şi a controla echitatea condiţiilor de piaţă, până în momentul în care concurenţa devine eficientă. Cooperarea între autorităţile naţionale de reglementare, în vederea dezvoltării în continuare a criteriilor de referinţă şi a orientărilor, ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a acestor reglementări.

(36)  În conformitate cu reglementările în vigoare din alte sectoare de servicii şi în vederea consolidării protecţiei consumatorilor, este oportun să nu se mai limiteze aplicarea principiilor minime privind procedurile de tratare a plângerilor la furnizorii serviciului universal. Pentru a creşte eficacitatea procedurilor de tratare a plângerilor, este indicat ca directivă 97/67/CE să încurajeze utilizarea procedurilor extrajudiciare de soluţionare a litigiilor, astfel cum sunt stabilite în Recomandarea 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile cu soluţionarea extrajudiciară a litigiilor în materie de consum(8) şi în Recomandarea 2001/310/CE a Comisiei din 4 aprilie 2001 privind principiile care se aplică organismelor pentru soluţionarea pe cale extrajudiciară, prin consens, a litigiilor privind prestarea de servicii consumatorilor(9). Interesele consumatorilor ar fi astfel promovate printr-o interoperabilitate consolidată între operatori, care decurge din accesul la anumite elemente de infrastructură şi servicii şi cerinţa de cooperare între autorităţile naţionale de reglementare şi organele de protecţie a consumatorilor. În vederea protejării intereselor utilizatorilor de servicii poştale în caz de pierdere, furt sau deteriorare a expedierilor poştale, statele membre ar trebui să introducă un sistem de rambursare şi/sau despăgubire.

(37)  Este indicat să se adapteze dispoziţia privind competenţele de executare, astfel încât să reflecte modificările aduse Deciziei 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(10).

(38)  Comitetul care acordă asistenţă în punerea în aplicare a Directivei 97/67/CE ar trebui să monitorizeze evoluţia măsurilor luate de statele membre pentru garantarea serviciului universal, şi în special, impactul actual şi cel preconizat al acestora asupra coeziunii sociale şi teritoriale. Având în vedere importanţa deosebită a deschiderii pieţei serviciilor poştale din punctul de vedere al coeziunii regionale, comitetul respectiv ar trebui să fie format atât din reprezentanţii statelor membre, cât şi din autorităţile locale şi regionale ale fiecărui stat membru.

(39)  Este probabil ca rolul pe care îl au autorităţile de reglementare naţionale să rămână esenţial în acele state membre în care tranziţia spre concurenţă trebuie să se realizeze în totalitate. În conformitate cu principiul separării funcţiilor de reglementare şi de funcţionare, statele membre ar trebui să garanteze independenţa autorităţii sau autorităţilor naţionale de reglementare, în vederea asigurării imparţialităţii deciziilor acestora. Această cerinţă de independenţă nu aduce atingere autonomiei instituţionale, nici obligaţiilor constituţionale ale statelor membre sau principiului neutralităţii, prevăzut în articolul 295 din Tratat, privind normele de reglementare a regimului proprietăţii care se aplică în statele membre. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să beneficieze de toate resursele necesare în materie de personal, competenţe şi mijloace financiare, pentru a-şi duce la îndeplinire sarcinile.

(40)  Datorită implicării frecvente a diverselor organe naţionale în exercitarea funcţiilor de reglementare, este indicat să se introducă cerinţe de transparenţă în alocarea sarcinilor, precum şi să se solicite diverselor organe responsabile cu reglementarea acestui sector, cu aplicarea normelor privind concurenţa şi cu problemele în materie de consum să coopereze în vederea garantării unei îndepliniri eficiente a sarcinilor lor.

(41)  Orice parte care face obiectul unei decizii luate de autoritatea naţională de reglementare ar trebui să aibă dreptul la o cale de recurs în faţa unui organ independent de autoritatea respectivă. Acest organ poate fi un tribunal. Această procedură de recurs nu aduce atingere repartizării competenţelor din sistemele judiciare naţionale şi nici drepturilor persoanelor fizice sau juridice prevăzute de legislaţia internă. În aşteptarea încheierii acestor proceduri, este necesar ca deciziile autorităţilor naţionale de reglementare să rămână valabile, în vederea asigurării securităţii juridice şi comerciale.

(42)  Pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în conformitate cu Directiva 97/67/CE, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui █să-şi coordoneze propriile acţiuni cu cele ale organelor de reglementare din alte state membre şi cu cele ale Comisiei. O astfel de coordonare ar favoriza dezvoltarea pieţei interne a serviciilor poştale şi aplicarea coerentă, în toate statele membre, a dispoziţiilor din ║directivă, în special în domeniile în care legislaţia naţională privind punerea în aplicare a legislaţiei comunitare acordă autorităţilor naţionale de reglementare competenţe discreţionare considerabile de aplicare a normelor corespunzătoare. Această cooperare ar putea avea loc, inter alia, în cadrul comitetului instituit de Directiva 97/67/CE sau al unui grup format din autorităţi europene de reglementare. Statele membre ar trebui să desemneze autorităţile naţionale de reglementare în scopul ║directivei.

(43)  Pentru a se achita în mod eficient de sarcinile care le revin, autorităţile naţionale de reglementare trebui să colecteze informaţii de la actorii de pe piaţă. Solicitările lor de informaţii ar trebuie să fie proporţionate şi nu ar trebui să constituie o povară prea mare pentru întreprinderi. Comisia poate fi, de asemenea, nevoită să colecteze astfel de informaţii pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile care îi revin în conformitate cu legislaţia comunitară.

(44)  Pentru a asigura informarea Parlamentului European şi a Consiliul cu privire la evoluţia pieţei interne a serviciilor poştale, Comisia ar trebui să prezinte periodic acestor instituţii rapoarte privind aplicarea Directive 97/67/CE.

(45)  În ceea ce priveşte diferitele aspecte ale punerii în aplicare a prezentei directive, Comisia ar trebui să asiste statele membre.

(46)  Prezenta directivă nu afectează nici condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă, inclusiv durata maximă de lucru şi perioadele de odihnă minime, concediile plătite anuale minime, salariul de bază, precum şi sănătatea, securitatea şi igiena la locul de muncă, pe care statele membre le aplică în conformitate cu legislaţia comunitară, nici relaţiile între partenerii sociali, inclusiv dreptul de a negocia şi de a încheia acorduri colective, dreptul la grevă şi acţiune sindicală, în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale, care respectă legislaţia comunitară, şi nu se aplică nici serviciilor furnizate de agenţii pentru locuri de muncă temporare. Statele membre pot menţiona în procedurile lor de autorizare, dacă este cazul, condiţiile de muncă.

(47)  Statele membre ar trebui să asigure existenţa unui număr suficient de puncte de acces şi de contact, care să răspundă nevoilor utilizatorilor din zonele rurale şi zonele puţin populate. Statele membre ar trebui să stabilească numărul minim de puncte de acces şi de contact din aceste zone în vederea garantării serviciului universal.

(48)  În vederea confirmării cadrului de reglementare a acestui sector, data la care expiră Directiva 97/67/CE ar trebui eliminată. Dispoziţiile care nu au fost modificate de prezenta directivă ar trebui să se aplice în continuare. Serviciile pe care statele membre le pot rezerva în continuare, pe durata unei perioade de tranziţie, sunt cele menţionate la articolul 7a din Directiva 97/67/CE.

(49)  Întrucât obiectivele acţiunii vizate, şi anume realizarea unei pieţe interne a serviciilor poştale, protejarea unui nivel comun al serviciilor universale pentru toţi utilizatorii şi instituirea unor principii armonizate pentru reglementarea serviciilor poştale, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(50)  Directiva 97/67/CE ar trebui astfel modificată în consecinţă.

(51)  Prezenta directivă este compatibilă cu alte instrumente comunitare existente privind serviciile. În cazul în care prezenta directivă este incompatibilă cu dispoziţiile unui alt instrument comunitar, în special Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne(11) privind serviciile pe piaţa internă, prezenta directivă şi dispoziţiile sale au prioritate şi se aplică în totalitate sectorului poştal.

(52)  Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării normelor privind concurenţa din Tratat şi libertăţii de a presta servicii. În măsura în care mecanismele de finanţare implică, sub orice formă, un ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratat, prezenta directivă nu aduce atingere obligaţiei statelor membre de a respecta normele privind ajutoarele de stat║ prevăzute în Tratat,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 97/67/CE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 1, a doua liniuţă se înlocuieşte cu următorul text:

2.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.  La articolul 3 alineatul (3) primul paragraf, partea introductivă se înlocuieşte cu următorul text:

(3)  Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că ║ serviciul universal este garantat în fiecare zi lucrătoare, şi nu mai puţin de cinci zile pe săptămână, cu excepţia situaţiilor sau a condiţiilor geografice considerate excepţionale de către autorităţile naţionale de reglementare, şi că acesta include cel puţin:

4.  Articolul 4 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 4

(1)  Fiecare stat membru se asigură că prestarea serviciului universal este garantată şi informează Comisia cu privire la progresele realizate în vederea îndeplinirii acestei obligaţii. Comitetul stabilit în temeiul articolului 21 este informat şi monitorizează evoluţia măsurilor luate de statele membre pentru a asigura prestarea serviciului universal.

(2)  Statele membre pot desemna una sau mai multe întreprinderi ca furnizori ai serviciului universal pentru o parte sau întreg teritoriul naţional şi pentru diferite elemente ale serviciului universal. Când fac acest lucru, acestea stabilesc, în conformitate cu legislaţia comunitară, drepturile şi obligaţiile atribuite acestor furnizori şi apoi le fac publice. Statele membre iau, în special, măsuri menite să asigure că principiile pe care se bazează condiţiile în care serviciile universale sunt atribuite sunt obiective, nediscriminatorii, proporţionale şi nu creează distorsiuni ale pieţei, şi că desemnarea întreprinderilor ca furnizori ai serviciului universal este limitată în timp. Statele membre informează Comisia cu privire la identitatea furnizorului (furnizorilor) desemnat (desemnaţi).

5.  La articolul 5 alineatul (2), "articolele 36 şi 56" se înlocuiesc cu "articolele 30 şi 46".

6.  Articolul 6 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 6

Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că utilizatorilor şi întreprinderilor care oferă servicii li se pun la dispoziţie, în mod periodic, de către furnizorul (furnizorii) serviciului universal, informaţii suficient de precise şi actualizate privind caracteristicile speciale ale serviciilor universale oferite, în special în ceea ce priveşte condiţiile generale de acces la aceste servicii, precum şi preţurile şi nivelurile standardelor de calitate. Aceste informaţii se publică într-un mod adecvat.

Statele membre informează Comisia cu privire la modalitatea în care informaţiile, care trebuie publicate în conformitate cu primul paragraf, devin disponibile.

7.  La Capitolul 3, titlul se înlocuieşte cu următorul text:

CAPITOLUL 3

Finanţarea garantată a serviciilor universale.

8.  Articolul 7 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 7

(1)  Începând de la 31 decembrie 2010, statele membre nu acordă şi nu menţin în vigoare drepturi exclusive sau speciale pentru crearea sau prestarea de servicii poştale. Statele membre pot finanţa prestarea de servicii universale în conformitate cu unul sau mai multe mijloace prevăzute la alineatele (3), (4) şi (5) sau în conformitate cu orice alt mijloc compatibil cu tratatul ║.

(2)  Fiecare stat membru se asigură că finanţarea serviciului universal este garantată permanent pe o piaţă poştală complet liberalizată. Fiecare stat membru notifică Comisia cu privire la măsurile pe care intenţionează să le ia în vederea îndeplinirii acestei obligaţii.

(3)  Statele membre pot asigura prestarea de servicii universale prin achiziţionarea de astfel de servicii în conformitate cu reglementările în vigoare privind achiziţiile publice, inclusiv prin negociere directă şi încheierea de contracte de prestări servicii cu furnizorii de servicii.

(4)  În cazul în care un stat membru stabileşte că obligaţiile privind serviciul universal, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă, atrag costuri nete şi reprezintă o povară financiară inechitabilă pentru furnizorul (furnizorii) desemnat (desemnaţi), acesta pune în aplicare unul dintre mecanismele descrise în planul său naţional prezentat Comisiei, care face parte din raportul acesteia prezentat Parlamentului European şi Consiliului, până la 1 ianuarie 2010.

(5)  Atunci când costul net este repartizat în conformitate cu alineatul (4) litera (b), statele membre pot stabili un fond de compensare care poate fi finanţat prin impunerea unei taxe în sarcina furnizorilor serviciului şi/sau utilizatorilor şi este administrat, în acest scop, de un organism independent de beneficiar sau beneficiari. Statele membre pot condiţiona acordarea de autorizaţii furnizorilor serviciului, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), de îndeplinirea obligaţiei de a contribui financiar la acest fond sau de a respecta obligaţiile privind serviciul universal. Se pot finanţa în acest fel numai serviciile prevăzute la articolul 3.

(6)  Statele membre se asigură că principiile de transparenţă, nediscriminare şi proporţionalitate sunt respectate la stabilirea fondului de compensare şi la fixarea nivelului contribuţiilor financiare prevăzute la alineatele (4) şi (5). Deciziile adoptate în conformitate cu alineatele (4) şi (5) se bazează pe criterii obiective şi uşor de verificat şi sunt apoi făcute publice.

9.  Se introduce următorul articol 7a:

Articolul 7a

În măsura în care este necesar pentru a asigura prestarea serviciului universal, marketingul direct prin corespondenţă poate fi rezervat în continuare, în aceleaşi limite de greutate şi preţ.

10.  Articolul 8 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 8

11.  La Capitolul 4, titlul se înlocuieşte cu următorul text:

CAPITOLUL 4

Condiţii privind prestarea de servicii poştale şi ║ accesul la reţea

12.  Articolul 9 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 9

(1)  În ceea ce priveşte serviciile care nu aparţin domeniului serviciului universal, în conformitate cu articolul 3, statele membre pot introduce autorizaţii generale, în măsura necesară pentru a garanta respectarea cerinţelor esenţiale.

(2)  În ceea ce priveşte serviciile care aparţin domeniului serviciilor universale în conformitate cu articolul 3 şi serviciile considerate posibile substitute, statele membre introduc proceduri de autorizare, inclusiv licenţe individuale, în măsura necesară pentru a garanta respectarea cerinţelor esenţiale şi a proteja serviciul universal.

(3)  Acordarea autorizaţiilor unor furnizori de servicii diferiţi de furnizorii serviciului universal desemnaţi poate fi supusă, acolo unde este cazul, obligaţiei de a contribui financiar la mecanismul de repartizare a costurilor menţionat la articolul 7.

Statele membre pot autoriza aceste întreprinderi să aleagă între obligaţia de a contribui la mecanismul de repartizare a costurilor şi respectarea unei obligaţii de serviciu universal.

(4)  Procedurile, obligaţiile şi cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) sunt transparente, accesibile, nediscriminatorii, proporţionate, precise şi neambigue. Statele membre trebuie să se asigure că motivele de refuz al autorizaţiei, în întregime sau parţial, sunt comunicate solicitantului şi trebuie să stabilească o procedură de recurs.

(5)  Statele membre solicită tuturor operatorilor să respecte în totalitate prevederile din legislaţia muncii sub incidenţa cărora se află, şi anume orice dispoziţii juridice sau contractuale privind condiţiile de angajare sau de muncă, inclusiv privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, precum şi relaţia dintre angajatori şi lucrători, pe care statele membre le aplică în conformitate cu legislaţia naţională care respectă legislaţia comunitară. De asemenea, statele membre solicită operatorului selectat să respecte în totalitate prevederile din legislaţia în domeniul securităţii sociale sub incidenţa cărora se află, precum şi acordurile colective încheiate între partenerii sociali.

13.  La articolul 10, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

(1)  Parlamentul European şi Consiliul, hotărând pe baza unei propuneri a Comisiei şi în conformitate cu articolul 47 alineatul (2), articolele 55 şi 95 din tratat, adoptă măsurile necesare pentru armonizarea procedurilor prevăzute la articolul 9 de reglementare a prestării comerciale a serviciilor poştale destinate publicului.

14.  La articolul 11, "articolul 57 alineatul (2) şi articolele 66 şi 100a" se înlocuiesc cu "articolul 47 alineatul (2) şi articolele 55 şi 95".

15.  Se inserează următoarele articole 11a şi 11b:

Articolul 11a

Atunci când este necesar pentru protejarea intereselor utilizatorilor şi/sau promovarea unei concurenţe eficiente şi în virtutea reglementărilor naţionale, statele membre se asigură că există condiţii de acces, transparente şi nediscriminatorii, la următoarele elemente ale infrastructurii şi ale serviciilor poştale: sistemul de coduri poştale, baza de date a adreselor, căsuţele poştale, cutiile poştale, informaţiile cu privire la schimbarea de adresă, serviciul de redirecţionare, serviciul de retur la expeditor.

Articolul 11b

Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor naţionale relevante privind protecţia datelor cu caracter personal şi nici drepturilor statelor membre de a adopta măsuri pentru garantarea accesului, acolo unde este cazul, la reţeaua poştală a furnizorilor serviciului universal sau la alte elemente de infrastructură poştală, în condiţii transparente şi nediscriminatorii.

16.  Articolul 12 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 12

17.  Articolul 14 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 14

(1)  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că sistemul de contabilitate a serviciului universal funcţionează în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Furnizorii serviciului universal ţin conturi separate în cadrul sistemelor lor interne de contabilitate pentru a face clar diferenţa între serviciile şi produsele care fac parte din serviciul universal şi primesc sau contribuie la compensarea financiară pentru costurile nete ale prestării serviciului universal, pe de o parte, şi, pe de altă parte, serviciile şi produsele care nu fac acest lucru. █Asemenea sisteme interne de contabilitate operează pe baza unor principii ale contabilităţii costurilor aplicate constant şi justificabile din punct de vedere obiectiv.

(3)  Sistemele de contabilitate menţionate la alineatul (2), fără a aduce atingere alineatului (4), repartizează costurile în felul următor:

(4)  Pot fi aplicate alte sistem de contabilitate a costurilor numai dacă acestea sunt compatibile cu alineatul (2) şi au fost aprobate de autoritatea naţională de reglementare. Comisia este informată înainte ca acestea să fie aplicate.

(5)  Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că respectarea unuia dintre sistemele de contabilitate prevăzute la alineatele (3) şi (4) este verificată de organul competent, care este independent de furnizorul serviciului universal. Statele membre se asigură de publicarea periodică a unei declaraţii de conformitate.

(6)  Autorităţile naţionale de reglementare trebuie să pună la dispoziţie informaţii suficient de detaliate privind sistemele de contabilitate a costurilor aplicate de furnizorul serviciului universal şi prezintă aceste informaţii Comisiei, la cerere.

(7)  La cerere, informaţiile contabile detaliate provenind din aceste sisteme sunt puse, în mod confidenţial, la dispoziţia autorităţii naţionale de reglementare şi a Comisiei, în conformitate cu articolul 22a.

(8)  În cazul în care un stat membru nu a stabilit un mecanism financiar pentru prestarea serviciului universal, astfel cum este permis în conformitate cu articolul 7, şi în cazul în care autoritatea naţională de reglementare are convingerea că niciunul dintre furnizorii serviciului universal desemnaţi din statul respectiv nu primeşte o subvenţie publică sub o formă ascunsă sau altfel şi că, pe piaţă, concurenţa este pe deplin eficientă, autoritatea naţională de reglementare poate decide să nu aplice cerinţele prevăzute în prezentul articol. Totuşi, acesta se aplică furnizorilor existenţi ai serviciului universal atâta timp cât nici un alt furnizor al serviciului universal nu a fost desemnat. Autoritatea naţională de reglementare informează Comisia privind asemenea decizii.

18.  Articolul 19 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 19

(1)  Statele membre se asigură că toate întreprinderile care prestează servicii poştale pun la dispoziţie proceduri transparente, simple şi necostisitoare pentru soluţionarea contestaţiilor utilizatorilor, în special în cazuri de pierdere, furt, deteriorare sau neconformitate cu standardele de calitate a serviciilor (inclusiv proceduri pentru determinarea responsabilităţii în cazuri în care sunt implicaţi mai mulţi operatori).

(2)  Statele membre adoptă măsuri pentru a garanta că procedurile prevăzute la alineatul (1) permit o soluţionare echitabilă şi rapidă a litigiilor, punând la dispoziţie █un sistem de rambursare şi/sau de compensare.

(3)  Statele membre încurajează, de asemenea, dezvoltarea unor sisteme independente, extrajudiciare, de soluţionare a litigiilor între întreprinderile prestatoare de servicii poştale şi consumatori.

(4)  Fără a aduce atingere altor posibilităţi de recurs sau căi de atac, conforme cu legislaţia internă şi comunitară, statele membre se asigură că utilizatorii, acţionând individual sau, în cazul în care legislaţia internă o permite, împreună cu organizaţii care reprezintă interesul utilizatorilor şi/sau consumatorilor, pot aduce în faţa unei autorităţi naţionale competente cazuri în care contestaţii ale utilizatorilor adresate întreprinderilor prestatoare de servicii nu au fost soluţionate în mod satisfăcător.

(5)  În conformitate cu articolul 16, statele membre se asigură că furnizorii serviciului universal şi, dacă este cazul, întreprinderile prestatoare de servicii din aria serviciului universal publică, alături de raportul anual privind controlul performanţei lor, informaţii privind numărul de plângeri şi modul în care acestea au fost de tratate.

19.  Articolul 21 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 21

(1)  Comisia este asistată de un comitet.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolul 5a alineatele (1) - (4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului.

║

20.  Articolul 22 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 22

(1)  Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorităţi naţionale de reglementare pentru sectorul poştal, care sunt distincte, din punct de vedere legal, şi independente, din punct de vedere operaţional, de operatorii poştali. Statele membre care păstrează proprietatea sau controlul asupra unor întreprinderi care prestează servicii poştale asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare de activităţile legate de proprietate sau control.

Statele membre informează Comisia cu privire la autorităţile naţionale de reglementare pe care le-au desemnat să îndeplinească sarcinile care decurg din prezenta directivă. Acestea publică sarcinile care trebuie îndeplinite de autorităţile naţionale de reglementare, într-un mod uşor accesibil, în special atunci când aceste sarcini sunt încredinţate mai multor organisme. Statele membre asigură, după caz, consultarea şi cooperarea în probleme de interes comun, între aceste autorităţi şi autorităţile naţionale însărcinate cu punerea în aplicare a legislaţiei privind concurenţa şi a legislaţiei în materie de protecţie a consumatorilor.

(2)  Autorităţile naţionale de reglementare au sarcina specială de a asigura respectarea obligaţiilor care decurg din prezenta directivă, în special prin stabilirea de proceduri de monitorizare şi de reglementare, pentru a garanta prestarea serviciului universal. De asemenea, acestea pot fi însărcinate cu asigurarea conformităţii cu normele privind concurenţa în sectorul poştal.

Autorităţile naţionale de reglementare ale statelor membre cooperează îndeaproape şi îşi oferă reciproc asistenţă pentru facilitarea punerii în aplicare a prezentei directive.

(3)  Statele membre se asigură că există, la nivel naţional, mecanisme eficiente prin care orice utilizator sau orice întreprindere care prestează servicii poştale şi care este afectat de o decizie a unei autorităţi naţionale de reglementare are dreptul de a ataca decizia în faţa unui organism independent de părţile implicate. În aşteptarea deciziei într-o astfel de acţiune, decizia autorităţii naţionale de reglementare rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care organismul în faţa căruia se face recursul decide altfel.

21.  După articolul 22 se inserează următorul titlu de capitol:

CAPITOLUL 9a

Furnizarea de informaţii

22.  Se inserează următorul articol 22a:

Articolul 22a

(1)  Statele membre se asigură că furnizorii de servicii poştale furnizează toate informaţiile autorităţii naţionale de reglementare, inclusiv informaţiile financiare şi informaţiile privind prestarea serviciului universal, ║ în vederea ║ garantării de către autorităţile naţionale de reglementare a conformităţii cu dispoziţiile din prezenta directivă sau cu deciziile adoptate în temeiul prezentei directive.

█

(2)  Toate întreprinderile furnizează aceste informaţii cu promptitudine, la cerere şi, dacă este necesar, cu titlu confidenţial, în limitele de timp şi la nivelul de detaliere solicitat de autoritatea naţională de reglementare. Aceste informaţii sunt proporţionale cu nevoile acesteia pentru îndeplinirea sarcinilor sale şi nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitate. Autoritatea naţională de reglementare prezintă motivele care justifică cererea sa de informaţii.

23.  Articolul 23 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 23

La fiecare patru ani, iar pentru prima dată la 31 decembrie 2011 cel târziu, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului privind aplicarea prezentei directive, cuprinzând informaţiile corespunzătoare despre progresele din sectorul poştal, în special cu privire la aspectele economice, sociale, aspectele privind ocuparea forţei de muncă şi cele tehnologice, precum şi calitatea serviciului. Raportul este însoţit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European şi Consiliului.

În termen de trei ani de la data la care piaţa se deschide concurenţei, se prezintă un raport separat privind tendinţele generale ale ocupării forţei de muncă din acest sector şi privind condiţiile de muncă aplicate de toţi operatorii în fiecare stat membru. Raportul ţine seama, de asemenea, de măsurile adoptate prin instrumente legislative sau prin negociere între partenerii sociali. În cazul în care se revelează denaturarea concurenţei, raportul prezintă, dacă este cazul, şi propuneri.

24.  Se introduce următorul articol 23a:

Articolul 23a

Comisia asistă statele membre în aplicarea prezentei directive, precum şi în ceea ce priveşte calcularea tuturor costurilor nete înainte de 1 ianuarie 2009. Statele membre prezintă Comisiei planurile lor de finanţare, astfel cum se menţionează la articolul 7 alineatul (4) şi pot prezenta studii.

25.  Articolul 26 se elimină.

26.  Articolul 27 se elimină.

Articolul 2

(1)  Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2009. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii, precum şi un tabel de corespondenţă între dispoziţiile respective şi prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) Nepublicată încă în JO. (2) JO C 168, 20.7.2007, p. 74. (3) JO C 197, 24.8.2007, p. 37. (4) Poziţia Parlamentului European din 11 iulie 2007. (5) JO C 48, 16.2.1994, p. 3. (6) JO L 15, 21.1.1998, p. 14. Directivă ║modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 ║ (JO L 284, 31.10.2003, p. 1). (7) JO C 288 E , 25.11.2006, p. 77. (8) JO L 115, 17.4.1998, p. 31. (9) JO L 109, 19.4.2001, p. 56. (10) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11). (11) JO L 376, 27.12.2006, p. 36. (12) + JO: data intrării în vigoare a prezentei directive.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iulie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele comune pentru prestarea serviciilor de transport aerian în Comunitate (reformare) (COM(2006)0396 – C6-0248/2006 – 2006/0130(COD))

P6_TA(2007)0337 A6-0178/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0396)(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 80 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0248/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0178/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   solicită Comisiei să propună Parlamentului European şi Consiliului o propunere legislativ privind condiţiile sociale şi de muncă din sectorul aviaţiei europene şi, între timp, până la intrarea în vigoare a unei astfel de legislaţii, solicită respectarea, de către operatorii de transport aerian, a normelor privind detaşarea, aplicabile angajaţilor acestora;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iulie 2007 în scopul adoptării Regulamentului (CE) nr. ... /2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele comune pentru prestarea serviciilor de transport aerian în Comunitate (reformare)

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei║,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(4),

întrucât:

(1)  Se impune adoptarea unor modificări substanţiale la Regulamentul (CEE) nr. 2407/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind licenţele operatorilor de transport aerieni(5), Regulamentul (CEE) nr. 2408/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind accesul operatorilor de transport aerian comunitari la rutele aeriene intracomunitare(6) şi Regulamentul (CEE) nr. 2409/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind tarifele serviciilor aeriene pentru transportul de pasageri şi de marfă(7). În scopul clarităţii, regulamentele menţionate anterior trebuie reformate şi consolidate într-un regulament unic.

(2)  Adoptarea acestor trei regulamente a permis liberalizarea transportului aerian în cadrul Comunităţii. În ciuda succesului pe care respectiva liberalizare îl reprezintă în materie de creştere economică, concurenţă şi tarife reduse, aplicarea neuniformă a regulamentelor susmenţionate în diferitele state membre denaturează funcţionarea pieţei interne în domeniul aviaţiei.

(3)  Este necesară o serie de modificări ale cadrului juridic actual pentru a asigura o aplicare mai eficientă şi uniformă a legislaţiei comunitare care reglementează piaţa internă din domeniul aviaţiei.

(4)  Recunoscând corelarea posibilă dintre sănătatea financiară a unui operator de transport aerian şi siguranţă, este necesară instituirea unei monitorizări mai riguroase a situaţiei financiare a transportatorilor aerieni.

(5)  Având în vedere importanţa crescută a operatorilor de transport aerian care deţin baze operaţionale în mai multe state membre şi necesitatea de a asigura monitorizarea eficientă a acestor transportatori aerieni, controlul activităţilor derulate în temeiul certificatului de operator aerian (COA) şi al licenţei de operare trebuie să ţină de responsabilitatea aceluiaşi stat membru.

(6)  Pentru asigurarea unei monitorizări coerente a respectării cerinţelor pentru licenţele de operare ale tuturor operatorilor de transport aerian comunitari, autorităţile responsabile cu acordarea licenţelor trebuie să realizeze evaluări periodice ale situaţiei financiare a transportatorilor aerieni. Prin urmare, aceştia din urmă trebuie să furnizeze informaţii suficiente legate de situaţia lor financiară, în special în cursul primilor doi ani de existenţă, o perioadă foarte delicată pentru supravieţuirea unui operator de transport aerian pe piaţă. În vederea evitării denaturării concurenţei rezultate din aplicarea unor norme diferite la nivel naţional, este necesar ca transparenţa să fie asigurată, iar situaţia financiară a tuturor operatorilor de transport aerian din Comunitate să facă obiectul controlului comun al Comisiei şi al statelor membre.

(7)  În vederea reducerii riscurilor pentru pasageri, operatorii de transport aerian comunitari care nu îndeplinesc condiţiile pentru păstrarea unei licenţe de operare valabile nu trebuie autorizaţi să-şi continue activităţile. În asemenea cazuri, autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor trebuie să retragă sau să suspende licenţa de operare. În situaţiile în care autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor nu procedează astfel, Comisia trebuie să fie abilitată să retragă sau să suspende licenţa, în vederea asigurării aplicării omogene a legislaţiei comunitare.

(8)  Pentru a evita recurgerea excesivă la contracte de închiriere de aeronave înregistrate în ţări terţe, în special contractele de închiriere cu echipaj (închiriere în sistem wet lease), această opţiune trebuie autorizată numai în situaţii excepţionale, cum ar fi lipsa de pe piaţa comunitară a aeronavelor corespunzătoare, şi pentru o perioadă de timp delimitată strict şi trebuie să îndeplinească standarde de siguranţă echivalente normelor privind siguranţa prevăzute de legislaţia comunitară.

(9)  În ceea ce priveşte angajaţii unui operator de transport aerian comunitar care prestează servicii de transport aerian de la o bază operaţională din afara teritoriului statului membru în care operatorul de transport aerian comunitar respectiv îşi are sediul principal, statele membre asigură aplicarea corespunzătoare a legislaţiei sociale comunitare şi naţionale.

(10)  Pentru a asigura funcţionarea sigură şi coerentă a pieţei interne în domeniul aviaţiei, Comunitatea ar trebui să aibă competenţa de a negocia drepturi de trafic intracomunitar cu ţările terţe. Astfel s-ar permite evitarea posibilelor neconcordanţe între piaţa internă şi negocierile desfăşurate separat de statele membre.

(11)  Pentru realizarea pieţei interne în domeniul aviaţiei, este necesar să se ridice ultimele restricţii aplicate între statele membre, în special restricţiile în domeniul partajării codurilor privind rutele către ţările terţe sau în domeniul tarifării privind rutele către ţările terţe cu escală într-un alt stat membru (zboruri care ţin de cea de-a şasea libertate).

(12)  Trebuie definite clar şi fără ambiguitate condiţiile în care este permisă impunerea obligaţiilor de serviciu public, iar procedurile competitive de atribuire trebuie să permită participarea unui număr suficient de ofertanţi. Comisia ar trebui să fie în măsură să obţină toate informaţiile de care are nevoie pentru a putea evalua, de la caz la caz, justificarea economică a obligaţiilor de serviciu public.

(13)  Este necesară clarificarea şi simplificarea normelor în vigoare din domeniul repartiţiei traficului între aeroporturile care deservesc acelaşi oraş sau aceeaşi conurbaţie.

(14)  Este necesară garantarea posibilităţii statelor membre de a reacţiona la problemele neprevăzute care rezultă din situaţii imprevizibile şi de neocolit care fac prestarea serviciilor aeriene foarte dificilă din punct de vedere tehnic sau practic.

(15)  Pasagerii trebuie să aibă acces la aceleaşi tarife pentru aceleaşi zboruri, indiferent de locul de reşedinţă din Comunitate sau de naţionalitatea acestora şi indiferent de locul în care sunt stabiliţi agenţii de voiaj în cadrul Comunităţii.

(16)  Pasagerii trebuie să fie în măsură să realizeze o comparaţie reală între tarifele diverselor companii aeriene. Prin urmare, tarifele publicate trebuie să indice preţul final care va fi plătit de către pasager, care include toate taxele, impunerile şi redevenţele.

(17)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(8).

(18)  Întrucât aplicarea mai omogenă a legislaţiei comunitare care reglementează piaţa internă din domeniul aviaţiei nu poate fi realizată în mod satisfăcător de către statele membre din cauza caracterului internaţional al transportului aerian şi poate fi realizată, prin urmare, mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la respectivul articol respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor în cauză.

(19)  Prin urmare, este necesar ca Regulamentele (CEE) nr. 2407/92, 2408/92 şi 2409/92 să fie abrogate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul 1

Obiect

(1)  Prezentul regulament are ca obiect autorizarea operatorilor comunitari de transport aerian, dreptul acestora de a presta servicii aeriene în cadrul Comunităţii şi preţul serviciilor aeriene prestate în cadrul Comunităţii Europene. Dispoziţiile privind informaţiile şi nediscriminarea referitoare la preţ se aplică zborurilor care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru şi zborurilor contractate de un operator de transport aerian comunitar care pleacă de pe un aeroport dintr-un stat terţ către un aeroport de pe teritoriul unui stat membru, cu excepţia cazului în care operatorii de transport aerian au aceleaşi obligaţii în respectivul stat terţ.

(2)  Aplicarea dispoziţiilor capitolului III din prezentul regulament aeroportului din Gibraltar nu aduce atingere niciuneia dintre poziţiile juridice respective ale Regatului Spaniei şi ale Regatului Unit cu privire la diferendul acestora referitor la suveranitatea asupra teritoriului pe care se află aeroportul în cauză.

(3)  Aplicarea dispoziţiilor capitolului III din prezentul regulament aeroportului din Gibraltar se suspendă până la intrarea în vigoare a măsurilor prevăzute în declaraţia comună a miniştrilor afacerilor externe ai Regatului Spaniei şi Regatului Unit din 2 decembrie 1987. Guvernele Spaniei şi Regatului Unit vor informa Consiliul cu privire la respectiva dată.

Articolul 2

Definiţii

20)   "statul membru (statele membre) în cauză" înseamnă statul membru sau statele membre între care sau pe teritoriul cărora este asigurat un serviciu aerian;

21)   "statul membru (statele membre) implicat(e)" înseamnă statul membru sau statele membre în cauză şi statul membru sau statele membre în care operatorii de transport aerian care operează serviciul aerian respectiv deţin licenţă de operare;

Capitolul II

Licenţă de operare

Articolul 3

Licenţă de operare

(1)  Nicio întreprindere cu sediul pe teritoriul Comunităţii nu este autorizată să desfăşoare, cu titlu oneros, activităţi de transport aerian de pasageri, corespondenţă şi/sau marfă, în interiorul Comunităţii, decât dacă a obţinut licenţa de operare corespunzătoare.

Orice întreprindere care îndeplineşte cerinţele prezentului capitol are dreptul de a primi o licenţă de operare.

(2)  Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor nu acordă licenţe de operare în cazul nerespectării cerinţelor prezentului capitol.

(3)  Fără a aduce atingere oricăror alte dispoziţii aplicabile de drept comunitar, naţional sau internaţional, următoarele categorii de servicii aeriene nu fac obiectul obligaţiilor de deţinere a unei licenţe de operare valabile:

Articolul 4

Condiţii de acordare a unei licenţe de operare

Articolul 5

Condiţii financiare de acordare a unei licenţe de operare

(1)  Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor analizează cu atenţie dacă întreprinderile care solicită pentru prima dată o licenţă de operare pot demonstra că:

(2)  În sensul alineatului (1), fiecare solicitant prezintă un plan de afaceri pentru cel puţin primii trei ani de funcţionare. Planul de afaceri detaliază, de asemenea, legăturile financiare ale solicitantului cu orice alte activităţi comerciale în care solicitantul este angajat, în mod direct sau prin întreprinderi conexe. Solicitantul pune, de asemenea, la dispoziţie toate informaţiile pertinente, în special datele menţionate la punctul 1 din anexa I. Fiecare solicitant prevede măsuri pentru evitarea sau atenuarea consecinţelor sociale negative în caz de insolvenţă.

(3)  Alineatele (1) şi (2) nu se aplică operatorilor de transport aerian care desfăşoară exclusiv operaţiuni cu aeronave care au o greutate maximă la decolare de 10 tone şi/sau o capacitate mai mică de 20 de locuri. Aceşti transportatori aerieni trebuie să poată demonstra în orice moment că au un capital net de cel puţin 100 000 EUR sau să furnizeze la solicitarea autorităţii competente pentru acordarea licenţelor informaţiile necesare în sensul articolului 9 alineatul (2).

Orice stat membru poate aplica, cu toate acestea, alineatele (1) şi (2) operatorilor de transport aerian cărora le-a acordat licenţe şi care asigură servicii regulate sau a căror cifră de afaceri depăşeşte 3 milioane de euro pe an.

Articolul 6

Certificatul de operator aerian

(1)  Acordarea şi valabilitatea unei licenţe de operare este condiţionată de deţinerea unui certificat de operator aerian valabil în care sunt specificate activităţile acoperite de licenţa de operare şi care îndeplineşte criteriile stabilite în temeiul legislaţiei comunitare aplicabile.

(2)  Orice modificare a certificatului de operator aerian se reflectă, dacă este cazul, în licenţa de operare.

(3)  În cazul în care certificatul de operator aerian este acordat de o autoritate naţională, autorităţile competente ale statului membru respectiv sunt responsabile pentru acordarea, refuzarea, revocarea sau suspendarea certificatului de operator aerian şi a licenţei de operare a unui operator de transport aerian comunitar.

Articolul 7

Dovada bunei reputaţii

(1)  În cazul în care, în vederea acordării unei licenţe de operare, sunt solicitate dovezi care să ateste că persoanele care vor gestiona permanent şi efectiv activităţile întreprinderii au o bună reputaţie şi nu sunt în faliment, sau în cazul suspendării sau retragerii licenţei din cauza unei culpe profesionale grave sau a unei infracţiuni, autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor acceptă ca dovadă suficientă pentru resortisanţii altui stat membru prezentarea unor documente emise de autorităţile competente ale statului membru de origine sau ale statului membru în care persoanele îşi au reşedinţa permanentă şi care atestă îndeplinirea cerinţelor respective.

(2)  În cazul în care statul membru de origine sau statul membru în care persoanele îşi au reşedinţa permanentă nu emit documentele menţionate la primul paragraf, aceste documente sunt înlocuite cu o declaraţie sub jurământ – sau, pentru statele membre în care nu există dispoziţii privind declaraţia sub jurământ – cu o declaraţie solemnă a persoanei în cauză în faţa unei autorităţi judecătoreşti sau administrative competente sau, după caz, a unui notar sau a unui organism profesional calificat din statul membru de origine sau din statul membru în care persoanele îşi au reşedinţa permanentă, care să emită un certificat prin care să ateste autenticitatea declaraţiei sub jurământ sau a declaraţiei solemne.

(3)  Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor poate să ceară ca documentele şi certificatele menţionate la alineatele (1) şi (2) să nu aibă, la prezentare, mai mult de trei luni.

Articolul 8

Valabilitatea licenţei de operare

(1)  O licenţă de operare este valabilă atâta timp cât operatorul de transport aerian comunitar îndeplineşte obligaţiile prevăzute de prezentul capitol.

Un operator de transport aerian trebuie să poată demonstra în orice moment, la cererea autorităţii competente pentru acordarea licenţelor, că îndeplineşte condiţiile prezentului capitol.

(2)  Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor supraveghează îndeaproape respectarea cerinţelor din prezentul capitol. Aceasta revizuieşte, în orice caz, respectarea acestor cerinţe în următoarele situaţii:

În cazul în care suspectează că problemele financiare ale unui operator de transport aerian comunitar ar putea afecta siguranţa operaţiunilor desfăşurate de acesta, autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor informează de îndată autoritatea care răspunde de eliberarea COA.

(3)  Licenţa de operare trebuie prezentată din nou în vederea aprobării atunci când un operator de transport aerian comunitar:

(4)  La fiecare exerciţiu financiar, toţi operatorii de transport aerian comunitari furnizează autorităţii competente pentru acordarea licenţelor conturile auditate pentru anul financiar anterior, în termen de şase luni de la data închiderii bilanţului. În cursul primilor doi ani de funcţionare a unui operator de transport aerian comunitar, datele menţionate la punctul 3 din anexa I trebuie actualizate şi puse la dispoziţia autorităţii competente pentru acordarea licenţelor odată la şase luni.

Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor poate evalua în orice moment rezultatele financiare ale unui operator de transport aerian comunitar căruia i-a acordat o licenţă de operare, prin solicitarea informaţiilor pertinente şi, în special, a datelor menţionate la punctul 3 din anexa I.

(5)  Orice operator de transport aerian notifică autorităţii competente pentru acordarea licenţelor:

(6)  În cazul în care autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor consideră că modificările notificate în temeiul alineatului (5) au o influenţă considerabilă asupra situaţiei financiare a operatorului de transport aerian comunitar, aceasta solicită prezentarea unui plan de afaceri revizuit care să cuprindă modificările în cauză şi care să acopere cel puţin o perioadă de 12 luni începând de la data punerii sale în aplicare, precum şi datele menţionate la punctul 2 din anexa I, pe lângă informaţiile care trebuie furnizate în temeiul alineatului (4).

Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor ia o decizie cu privire la planul de afaceri revizuit în termen de cel mult trei luni de la data prezentării tuturor informaţiilor necesare.

(7)  În privinţa operatorilor de transport aerian comunitari cărora le-a acordat licenţe, autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor decide dacă licenţele de operare trebuie prezentate din nou în vederea aprobării în cazul modificării unuia sau a mai multor elemente care afectează situaţia juridică a respectivilor transportatori aerieni şi, în special, în cazul fuziunilor şi al preluărilor.

(8)  Alineatele (4), (5) şi (6) nu se aplică operatorilor de transport aerian care desfăşoară exclusiv operaţiuni cu aeronave care au o greutate la decolare de cel mult 10 tone şi/sau o capacitate mai mică de 20 de locuri. Aceşti operatori de transport aerian trebuie să poată demonstra în orice moment că deţin un capital net de cel puţin 100 000 EUR sau să furnizeze la solicitarea autorităţii competente pentru acordarea licenţelor informaţiile necesare în sensul articolului 9 alineatul (2).

Orice stat membru poate aplica, cu toate acestea, alineatele (4), (5) şi (6) operatorilor de transport aerian cărora le-a acordat licenţe şi care asigură servicii regulate sau a căror cifră de afaceri depăşeşte 3 milioane de euro pe an.

Articolul 9

Suspendarea şi retragerea unei licenţe de operare

(1)  Autoritatea competentă pentru acordare a licenţelor suspendă sau revocă licenţa de operare în cazul în care există motive întemeiate pentru a suspecta că operatorul de transport aerian comunitar nu îşi poate satisface obligaţiile curente şi potenţiale, pentru o perioadă de 12 luni.

Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor poate acorda o licenţă temporară, pentru cel mult 12 luni, până la reorganizarea financiară a operatorului de transport aerian comunitar, cu condiţia ca siguranţa să nu fie periclitată, ca această licenţă temporară să reflecte orice modificări ale certificatului de operator aerian şi să existe o posibilitate reală de reconstrucţie financiară satisfăcătoare în acel interval de timp.

(2)  În cazul în care este clar că există probleme financiare sau în cazul în care a fost declanşată procedura insolvenţei sau proceduri similare împotriva unui operator de transport aerian comunitar autorizat, autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor realizează imediat o evaluare amănunţită a situaţiei financiare şi, pe baza constatărilor, revizuieşte statutul licenţei de operare în conformitate cu prezentul articol, în termen de 3 luni.

Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor informează Comisia cu privire la procedura de evaluare şi la rezultatele acesteia, precum şi cu privire la decizia luată referitor la statutul licenţei de operare.

(3)  Atunci când conturile auditate menţionate la articolul 8 alineatul (4) nu sunt prezentate în termen de şase luni de la data închiderii bilanţului pentru exerciţiul financiar anterior, autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor solicită operatorului de transport aerian comunitar prezentarea fără întârziere a respectivelor conturi auditate.

Licenţa de operare se retrage sau se suspendă în cazul în care conturile auditate nu sunt prezentate în termen de o lună.

Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor informează Comisia cu privire la nerespectarea de către operatorul de transport aerian comunitar a obligaţiei de a prezenta conturile sale auditate în termenul de şase luni, precum şi cu privire la măsurile adoptate ulterior.

(4)  În situaţia în care certificatul de operator aerian al unui operator de transport aerian comunitar este suspendat sau retras, autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor suspendă sau retrage imediat licenţa de operare a respectivului operator de transport aerian.

Articolul 10

Decizii privind licenţele de operare

(1)  Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor adoptă o decizie privind fiecare cerere imediat ce este posibil şi în termen de cel mult trei luni de la data la care au fost prezentate toate informaţiile necesare, ţinând seama de toate elementele de care dispune. Decizia este comunicată solicitantului. În cazul unui refuz, se precizează motivele acestuia.

(2)  Procedurile de acordare, suspendare şi retragere a licenţelor de operare sunt făcute publice de către autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor, care informează Comisia.

(3)  În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se publică anual o listă a deciziilor autorităţii competente pentru acordarea licenţelor de a acorda, a suspenda sau a retrage licenţe de operare.

Articolul 11

Cerinţe privind asigurarea

Operatorii de transport aerian trebuie să fi încheiat asigurări de răspundere civilă în caz de accident, în special în ceea ce priveşte pasagerii, bagajele, mărfurile, efectele poştale şi terţii. După caz, asigurarea trebuie să respecte cerinţele minime prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 785/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind cerinţele de asigurare a operatorilor de transport aerian şi a operatorilor de aeronave(9).

Articolul 12

Înmatriculare

(1)  Fără a aduce atingere articolului 13 alineatul (2), aeronavele utilizate de un operator de transport aerian comunitar sunt înmatriculate █în Comunitate. Statul membru a cărui autoritate competentă pentru acordarea licenţelor răspunde de acordarea licenţei de operare a operatorului de transport aerian comunitar poate solicita înmatricularea aeronavelor în registrul său naţional.

(2)  În conformitate cu alineatul (1), o autoritate competentă pentru acordarea licenţelor acceptă, sub rezerva actelor cu putere de lege şi normelor administrative aplicabile, înmatricularea în registrele sale naţionale, fără a percepe nicio taxă discriminatorie şi fără întârziere, a aeronavelor deţinute de resortisanţii altor state membre şi a transferurilor aeronavelor din registrele altor state membre. În cazul transferului de aeronave nu se aplică nicio taxă discriminatorie alta decât taxa normală de înmatriculare.

Articolul 13

Închiriere

(1)  █O întreprindere care solicită acordarea unei licenţe de operare trebuie să aibă la dispoziţie una sau mai multe aeronave, în proprietate sau pe baza unui contract de închiriere fără echipaj (sistem dry lease).

Un operator de transport aerian comunitar are la dispoziţie una sau mai multe aeronave, în proprietate sau pe baza unui contract de închiriere fără echipaj (în sistem dry lease).

Un operator de transport aerian comunitar poate să aibă la dispoziţie una sau mai multe aeronave, pe baza unui contract de închiriere cu echipaj (în sistem wet lease).

(2)  În cazul acordurilor de închiriere cu echipaj pe termen scurt, destinate satisfacerii unor necesităţi temporare ale operatorului de transport aerian comunitar sau în împrejurări excepţionale, autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor poate acorda derogări de la cerinţele privind înmatricularea prevăzute la articolul 12 alineatul (1), cu condiţia ca:

(3)  În vederea garantării respectării standardelor de siguranţă, un operator de transport aerian comunitar care foloseşte aeronave ale altor întreprinderi sau care oferă spre închiriere aeronave altor întreprinderi, cu sau fără echipaj, este obligat să obţină o aprobare prealabilă privind această operaţiune de la autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor. Condiţiile aprobării sunt incluse în contractul de închiriere încheiat între părţi.

(4)  Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor nu aprobă acordurile de închiriere de aeronave cu sau fără echipaj, încheiate de un operator de transport aerian căruia i-a acordat o licenţă de operare, decât dacă autoritatea respectivă a stabilit şi a declarat în scris operatorului de transport aerian în cauză că sunt respectate toate standardele de siguranţă echivalente celor impuse de legislaţia comunitară.

Articolul 14

Examinarea de către Comisiei

(1)  În conformitate cu procedura menţionată la articolul 28 alineatul (2), acţionând la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia examinează respectarea dispoziţiilor prezentului capitol şi, în cazul în care este necesar, ia o decizie privind suspendarea sau retragerea unei licenţe de operare.

(2)  În vederea îndeplinirii îndatoririlor care îi revin în temeiul prezentului articol, Comisia poate obţine, în decursul unei perioade de timp stabilite de aceasta, toate informaţiile necesare de la autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor sau direct de la transportatorul sau operatorii de transport aerian comunitari în cauză.

Articolul 15

Dreptul la apărare

Autoritatea competentă pentru acordarea licenţelor şi Comisia garantează că, la adoptarea unei decizii de suspendare sau retragere a licenţei de operare a unui operator de transport aerian comunitar, acestuia i se acordă posibilitatea de a fi audiat, luând în considerare necesitatea, în unele cazuri, a unei proceduri de urgenţă.

Articolul 16

Legislaţia socială

În ceea ce priveşte angajaţii unui operator de transport aerian comunitar care prestează servicii de transport aerian de la o bază operaţională din afara teritoriului unui stat membru în care operatorul de transport aerian comunitar respectiv îşi are sediul principal, statele membre garantează aplicarea corespunzătoare a legislaţiei sociale comunitare şi naţionale.

Capitolul III

Accesul la rute

Articolul 17

Prestarea de servicii aeriene intracomunitare

(1)  Operatorii de transport aerian comunitari sunt autorizaţi să exercite drepturi de trafic pe rute intracomunitare.

(2)  Statele membre nu condiţionează exercitarea drepturilor de trafic de către un operator de transport aerian comunitar de deţinerea unui permis sau a unei autorizaţii. În cazul în care au motive justificate de a contesta validitatea unei licenţe de operare eliberate unui operator de transport aerian comunitar, statele membre trimit problema spre soluţionare autorităţii competente pentru acordarea licenţelor. Statele membre nu solicită operatorilor de transport aerian comunitari furnizarea de documente sau informaţii care au fost deja prezentate autorităţii competente pentru acordarea licenţelor.

(3)  În procesul de prestare a serviciilor aeriene, operatorii de transport aerian comunitari sunt autorizaţi să combine serviciile aeriene şi să încheie acorduri de partajare a codurilor, fără a aduce atingere normelor comunitare în materie de concurenţă aplicabile întreprinderilor.

(4)  Se elimină orice restricţii care decurg din acordurile bilaterale dintre statele membre cu privire la libertatea operatorilor de transport aerian comunitari de a presta servicii aeriene intracomunitare.

(5)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor acordurilor bilaterale dintre statele membre şi sub rezerva normelor comunitare în materie de concurenţă aplicabile întreprinderilor şi a dispoziţiilor acordurilor bilaterale dintre statele membre şi ţările terţe, operatorii de transport aerian comunitari sunt autorizaţi de către statul sau statele membre în cauză să combine servicii de transport aerian şi să încheie acorduri de partajare a codurilor cu orice operator de transport aerian cu privire la servicii aeriene către, dinspre sau cu escală în orice aeroport de pe teritoriul lor dinspre sau către orice destinaţie (destinaţii) din ţări terţe.

(6)  Fără a aduce atingere drepturilor existente acordate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament şi prin derogare de la dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 847/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind negocierea şi punerea în aplicare a acordurilor de reglementare a serviciilor aeriene dintre statele membre şi ţările terţe(10), operatorii de transport aerian necomunitari nu sunt autorizaţi să exercite drepturi de trafic, să combine servicii de transport aerian şi să încheie acorduri de partajare a codurilor în ceea ce priveşte rutele situate integral pe teritoriul comunitar, cu excepţia cazului în care acest lucru este autorizat printr-un acord încheiat între Comunitate şi o ţară terţă.

(7)  Fără a aduce atingere drepturilor existente acordate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament şi prin derogare de la dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 847/2004, operatorii de transport aerian din ţările terţe nu sunt autorizaţi să tranziteze teritoriul Comunităţii, cu excepţia cazului în care ţara terţă în cauză este parte la Acordul privind tranzitul serviciilor aeriene internaţionale, semnat la Chicago la 7 decembrie 1944 sau a încheiat cu Comunitatea un acord în acest sens.

Articolul 18

Principii generale privind obligaţiile de serviciu public

(1)  În urma consultărilor cu celelalte state membre interesate şi după informarea Comisiei, a aeroporturilor vizate şi a operatorilor de transport aerian care exploatează ruta respectivă, un stat membru poate impune obligaţii de serviciu public, referitoare la serviciile aeriene regulate, unui aeroport █aflat pe teritoriul său, dacă această rută este considerată vitală pentru dezvoltarea economică şi socială a regiunii pe care aeroportul o deserveşte. Această obligaţie se impune numai în măsura necesară pentru a asigura o prestare adecvată a serviciilor aeriene regulate pe această rută, cu respectarea unor standarde fixe de continuitate, regularitate, tarifare şi de capacitate minimă, standarde pe care operatorii de transport aerian nu şi le-ar asuma dacă ar ţine seama exclusiv de interesul lor comercial.

Standardele fixe impuse pentru ruta care face obiectul respectivei obligaţii de serviciu public se stabilesc în mod transparent şi nediscriminatoriu.

(2)  În cazurile în care alte moduri de transport nu pot asigura un serviciu continuu cu cel puţin două frecvenţe zilnice, statele membre interesate pot prevedea în cadrul obligaţiilor de serviciu public cerinţa ca orice operator de transport aerian care intenţionează să exploateze ruta să garanteze că o va exploata pe o perioadă de timp determinată şi precizată, în conformitate cu celelalte condiţii ale obligaţiilor de serviciu public.

(3)  Dacă o obligaţie de serviciu public a fost impusă în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), operatorii de transport aerian nu pot efectua vânzarea de locuri fără alte servicii conexe decât dacă serviciul aerian respectiv îndeplineşte toate criteriile stabilite în obligaţia de serviciu public. Prin urmare, respectivul serviciu aerian se consideră ca fiind un serviciu aerian regulat.

(4)  În cazul în care niciun operator de transport aerian nu a început sau nu este pe punctul de a începe prestarea de servicii aeriene regulate pe o anumită rută în conformitate cu obligaţiile de serviciu public care au fost impuse pe acea rută, statul membru interesat poate limita accesul la serviciile aeriene regulate pe ruta respectivă la un singur operator de transport aerian pe o perioadă ║ de cel mult patru ani, după care situaţia se reexaminează.

Această perioadă poate fi prelungită la cinci ani în cazul în care obligaţia de serviciu public este impusă pe o rută aferentă unui aeroport care deserveşte o regiune ultraperiferică, astfel cum este definită la articolul 299 alineatul (2) din tratat.

(5)  Dreptul de a presta serviciile menţionate la alineatul (4) se acordă printr-o procedură competitivă de atribuire în conformitate cu articolul 19, fie pentru o singură rută, fie, în situaţiile în care acest lucru este absolut necesar din motive operaţionale, pentru un grup de rute, operatorului de transport aerian comunitar autorizat să presteze astfel de servicii aeriene.

(6)  Atunci când un stat membru doreşte să impună o obligaţie de serviciu public, acesta comunică textul integral al măsurii preconizate de impunere a obligaţiei de serviciu public Comisiei, celorlalte state membre vizate, aeroporturilor vizate şi operatorilor de transport aerian care exploatează ruta respectivă.

(7)  Necesitatea şi caracterul adecvat al unei obligaţii de serviciu public preconizate sunt evaluate de statele membre luând în considerare:

(8)  O obligaţie de serviciu public nu poate intra în vigoare la o dată anterioară datei publicării avizului de informare menţionat la alineatul (6) paragraful al doilea.

(9)  Se consideră că o obligaţie de serviciu public a expirat în cazul în care, pe ruta care face obiectul respectivei obligaţii, nu a fost exploatat niciun serviciu aerian regulat pe o perioadă mai mare de douăsprezece luni.

(10)  În cazul unei întreruperi neprevăzute a serviciului operatorului de transport aerian selectat în conformitate cu articolul 19, statul membru în cauză poate, în situaţie de urgenţă, să aleagă de comun acord un alt operator de transport aerian care să execute obligaţia de serviciu public pe o perioadă de cel mult şase luni,care nu poate fi reînnoită, în următoarele condiţii:

Comisia şi statele membre sunt informate fără întârziere cu privire la procedura de urgenţă şi motivele care justifică recurgerea la aceasta. În conformitate cu procedura menţionată la articolul 28 alineatul (2), acţionând la cererea unuia sau a mai multor state membre sau din proprie iniţiativă, Comisia poate suspenda procedura în cazul în care consideră că aceasta nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la prezentul alineat sau este în orice fel contrară legislaţiei comunitare.

Articolul 19

Procedura competitivă de atribuire pentru obligaţia de serviciu public

(1)  Procedura competitivă de atribuire prevăzută la articolul 18 alineatul (5) se desfăşoară în conformitate cu procedura descrisă la alineatele (2) – (11).

(2)  Statul membru în cauză comunică Comisiei textul integral al invitaţiei de participare la procedura de atribuire.

(3)  Comisia informează cu privire la lansarea invitaţiei de participare la procedura de atribuire prin publicarea unui anunţ de participare la procedura de atribuire în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Termenul limită de depunere a ofertelor este de cel puţin două luni de la data publicării respectivului anunţ de participare la procedura de atribuire. În cazul în care procedura de atribuire se referă la o rută pentru care accesul a fost deja limitat la un singur transportator în conformitate cu articolul 18 alineatul (4), invitaţia de participare la procedura de atribuire este publicată cu cel puţin şase luni înainte de începerea noii concesiuni, pentru a permite evaluarea necesităţii menţinerii accesului limitat.

(4)  Anunţul de participare la procedura de atribuire conţine următoarele informaţii:

a)   statul sau statele membre în cauză;

(5)  Statul sau statele membre în cauză comunică fără întârziere şi în mod gratuit toate informaţiile şi documentele relevante solicitate de o parte interesată în procedura competitivă de atribuire.

(6)  Invitaţia de participare la procedura de atribuire şi contractul care se încheie ulterior cuprind, inter alia, următoarele puncte:

(7)  Selectarea din rândul ofertelor depuse se efectuează cât mai curând posibil, luându-se în considerare gradul de adecvare a serviciului, inclusiv tarifele şi condiţiile care pot fi propuse utilizatorilor, şi costul compensaţiei cerute din partea statului membru sau statelor membre interesate, dacă este cazul.

(8)  Statul membru interesat poate plăti o compensaţie unui operator de transport aerian, care a fost selecţionat în temeiul alineatului (7), pentru respectarea standardelor care decurg din obligaţia de serviciu public impusă în temeiul articolului 18. Valoarea acestei compensaţii nu poate depăşi suma necesară acoperirii costurilor nete legate de îndeplinirea fiecărei obligaţii de serviciu public, luând în considerare veniturile aferente acestora reţinute de operatorul de transport aerian şi un profit rezonabil.

(9)  Comisiei îi sunt comunicate fără întârziere rezultatele procedurii competitive de atribuire şi ale selecţiei, prin intermediul unei notificări transmise de statul membru respectiv, care cuprinde următoarele informaţii:

(10)  La cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia poate solicita statelor membre să transmită, în decurs de o lună, toate documentele pertinente aferente procedurii de selectare a unui operator de transport aerian în vederea îndeplinirii unei obligaţii de serviciu public. În cazul în care documentele solicitate nu sunt transmise în decursul perioadei stabilite, Comisia poate decide să suspende invitaţia de participare la procedura de atribuire, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 28 alineatul (2).

Articolul 20

Examinarea obligaţiilor de serviciu public

(1)  Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru ca orice decizie adoptată în temeiul articolelor 18 şi 19 să poată fi reexaminată în mod efectiv şi, în special, cât mai curând posibil, în situaţia în care se invocă faptul că decizia contravine dreptului comunitar sau normelor de drept intern de implementare a acestuia.

(2)  La cererea unui stat membru care consideră că dezvoltarea unei rute este restricţionată în mod nejustificat de dispoziţiile articolelor 18 şi 19 sau din proprie iniţiativă, Comisia efectuează o anchetă şi în termen de şase luni de la primirea cererii şi în conformitate cu procedura menţionată la articolul 28 alineatul (2) decide, pe baza tuturor factorilor pertinenţi, dacă articolele 18 şi 19 continuă să se aplice în cazul rutei respective.

În aşteptarea respectivei decizii, Comisia poate decide adoptarea unor măsuri tranzitorii, inclusiv suspendarea totală sau parţială a unei obligaţii de serviciu public.

Articolul 21

Repartizarea traficului între aeroporturi şi exercitarea drepturilor de trafic

(1)  Exercitarea drepturilor de trafic este reglementată de normele de exploatare comunitare, naţionale, regionale sau locale publicate referitoare la siguranţă, securitate, protecţia mediului şi alocarea sloturilor.

(2)  În urma consultării operatorilor de transport aerian şi a aeroporturilor în cauză, un stat membru poate reglementa, fără discriminare între destinaţiile situate în interiorul Comunităţii sau pe criterii de naţionalitate sau identitate a operatorului de transport aerian, repartizarea traficului aerian între aeroporturile care satisfac următoarele condiţii:

Deciziile de reglementare a repartizării traficului aerian între aeroporturi respectă principiile proporţionalităţii şi transparenţei şi se bazează pe criterii obiective.

(3)  Fără a aduce atingere regulilor de repartizare a traficului existente înainte de adoptarea prezentului regulament, statul membru în cauză informează Comisia cu privire la intenţia sa de a reglementa repartizarea traficului aerian sau de a schimba o regulă de repartizare a traficului în vigoare.

Comisia analizează aplicarea alineatelor (1) şi (2) şi, în termen de şase luni de la primirea respectivei cereri şi în conformitate cu procedura menţionată la articolul 28 alineatul (2), decide dacă statul membru poate aplica măsurile în cauză.

Decizia Comisiei se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar măsurile nu se aplică înainte de publicarea aprobării Comisiei.

Articolul 22

Măsuri de urgenţă

(1)  Un stat membru poate refuza, limita sau impune condiţii privind exercitarea drepturilor de trafic pentru a face faţă problemelor inopinate de scurtă durată generate de împrejurări imprevizibile şi inevitabile. Aceste măsuri respectă principiile proporţionalităţii şi transparenţei şi se bazează pe criterii obiective şi nediscriminatorii.

Comisia şi celelalte state membre sunt informate fără întârziere cu privire la aceste măsuri; informarea este însoţită de o justificare adecvată. În cazul în care problemele care impun aceste măsuri continuă să existe după încheierea unei perioade de 14 zile, statul membru trebuie să informeze Comisia şi celelalte state membre în consecinţă şi poate, cu acordul Comisiei, să prelungească măsurile respective pentru o perioadă suplimentară de cel mult 14 zile.

(2)  La cererea statului sau statelor membre implicate sau din proprie iniţiativă, Comisia poate suspenda aplicarea acestor măsuri în cazul în care acestea nu îndeplinesc cerinţele alineatului (1) sau contravin dreptului comunitar.

Capitolul IV

Dispoziţii privind stabilirea tarifarelor

Articolul 23

Stabilirea tarifelor

Articolul 24

Libertatea de stabilire a tarifelor

(1)  Fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (1) şi articolului 25, operatorii de transport aerian comunitari stabilesc în mod liber tarifele aeriene pentru serviciile aeriene intracomunitare.

(2)  Indiferent de dispoziţiile acordurilor bilaterale încheiate între statele membre, acestora din urmă li se interzice să aplice diferenţieri bazate pe naţionalitatea sau identitatea operatorilor de transport aerian atunci când autorizează anumiţi transportatori aerieni comunitari să fixeze tarifele pentru serviciile aeriene efectuate între teritoriul lor şi o ţară terţă. Se elimină orice restricţii existente care decurg din acordurile bilaterale dintre statele membre, cu privire la stabilirea tarifelor, inclusiv în ceea ce priveşte rutele cu destinaţii din ţări terţe.

█

Articolul 25

Informare şi nediscriminare

(1)  Prezentul articol se aplică zborurilor care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru şi zborurilor contractate de către un operator de transport aerian comunitar care pleacă de pe un aeroport dintr-o ţară terţă către un aeroport de pe teritoriul unui stat membru, cu excepţia cazului în care operatorii de transport aerian sunt supuşi aceloraşi obligaţii în acea ţară terţă.

(2)  Operatorii de transport aerian comunitari fac publice informaţii detaliate privind tarifele percepute în conformitate cu articolul 2 alineatele (18) şi (19) şi condiţiile aferente, precum şi toate taxele aplicabile, impunerile care nu pot fi evitate, suprataxele şi alte comisioane pe care aceştia le percep în beneficiul unor terţi.

Tarifele pentru transportul aerian publicate în orice formă, inclusiv pe internet, care se adresează direct sau indirect pasagerilor, includ toate taxele aplicabile, impunerile care nu pot fi evitate, suprataxele şi comisioanele cunoscute în momentul publicării. Tarifele pentru transportul aerian nu includ costurile care nu sunt realmente suportate de transportatorii aerieni.

Suplimentele de preţ pentru servicii opţionale se comunică în mod clar, transparent şi neechivoc la începutul fiecărei proceduri de rezervare, iar acceptarea lor de către pasager este rezultatul unui demers explicit. Orice acord implicit care are ca scop acceptarea unor astfel de suplimente este considerat nul şi neavenit.

Toate costurile care nu sunt incluse în tarifele pentru transportul aerian şi care nu sunt percepute de operatorii de transport aerian care operează în cadrul Comunităţii trebuie să fie prezentate în mod detaliat de către "vânzătorul de bilete" în sensul articolului 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2005 de stabilire a unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdicţii de exploatare pe teritoriul Comunităţii şi de informare a pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv(11).

(3)  Operatorii de transport aerian permit accesul la tarifele pentru transportul aerian fără discriminare pe criterii de naţionalitate, loc de reşedinţă al pasagerului sau sediul agentului de voiaj în cadrul Comunităţii.

Operatorii de transport aerian nu pot impune pasagerilor sau agenţiilor de voiaj reguli care să aibă ca rezultat limitarea accesului liber şi echitabil la tarifele percepute pentru transportul aerian.

(4)  Pentru aplicarea obligaţiilor prevăzute la alineatele (2) şi (3), operatorii de transport aerian trebuie să prezinte tarifele aplicabile pentru transportul de pasageri şi de marfă şi condiţiile aferente acestora, precum şi toate taxele, impunerile şi redevenţe aplicabile pe care aceştia le percep în beneficiul terţilor, în cadrul următoarelor categorii:

(5)  Consumatorilor li se pune la dispoziţie o prezentare detaliată a tuturor taxelor, redevenţelor şi impunerilor adăugate la preţul biletului.

Articolul 26

Transparenţa tarifelor

În cazul în care costurile de securitate în aeroporturi sau la bordul aeronavei sunt incluse în preţul biletului de avion, acestea trebuie să fie menţionate separat pe bilet sau să fie comunicate, în orice alt mod, pasagerului. Indiferent dacă sunt percepute de statele membre, de operatorii de transport aerian sau de alte entităţi, taxele şi impunerile pentru securitate sunt transparente şi se utilizează exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor în materie de securitate în aeroporturi şi la bordul aeronavelor.

Articolul 27

Sancţiuni

Statele membre asigură respectarea normelor prevăzute în prezentul capitol şi stabilesc sancţiuni pentru încălcarea acestora. Aceste sancţiuni trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.

Capitolul V

Dispoziţii finale

Articolul 28

Comitet

(1)  Comisia este asistată de un comitet.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

║

Articolul 29

Cooperare şi dreptul de a obţine informaţii

(1)  Statele membre şi Comisia cooperează în vederea aplicării şi monitorizării aplicării prezentului regulament.

(2)  Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate obţine toate informaţiile necesare de la statele membre care garantează, la rândul lor, furnizarea de către operatorii de transport aerian autorizaţi de către autorităţile competente pentru acordarea licenţelor din respectivele state a informaţiilor necesare.

(3)  În conformitate cu legislaţia lor naţională, statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta nivelul adecvat de confidenţialitate a informaţiilor pe care le primesc în aplicarea prezentului regulament.

Articolul 30

Abrogare

Regulamentele (CEE) nr. 2407/92, nr. 2408/92 şi nr. 2409/92 se abrogă.

Trimiterile la regulamentele abrogate se înţeleg ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

ANEXA I

Informaţii care trebuie comunicate în sensul articolelor 5 şi 8

1.  Informaţii privind capacitatea financiară care trebuie furnizate de către transportatorul care solicită o licenţă pentru prima dată

1.1.  Cele mai recente documente financiare şi contabile interne şi, în cazul în care sunt disponibile, conturile auditate privind exerciţiul financiar anterior.

1.2.  Un bilanţ estimativ şi un cont de profit şi pierderi estimativ pentru următorii trei ani.

1.3.  Baza pe care sunt stabilite veniturile şi cheltuielile estimative privind combustibilul, tarifele, salariile, întreţinerea, amortizările, variaţiile cursului de schimb, taxele de aeroport, asigurările, etc. Prognoze privind traficul/veniturile.

1.4.  Detalii privind costurile iniţiale suportate pe parcursul perioadei dintre depunerea cererii şi începerea activităţii şi explicaţii asupra modului în care vor fi finanţate aceste costuri.

1.5.  Detalii privind sursele de finanţare curente şi anticipate.

1.6.  Detalii privind acţionarii, inclusiv naţionalitatea acestora şi tipul de acţiuni pe care le deţin şi statutul societăţii. În cazul în care transportatorul face parte dintr-un grup de întreprinderi, informaţii privind relaţiile dintre acestea.

1.7.  Fluxul de numerar anticipat şi proiecţia fluxului de lichidităţi pentru primii trei ani de activitate.

1.8.  Detalii privind modul în care vor fi finanţate achiziţionarea/închirierea aeronavelor inclusiv, în cazul contractului de închiriere, termenii şi condiţiile contractului.

2.  Informaţii care trebuie furnizate în vederea evaluării capacităţii financiare permanente a titularilor de licenţe care intenţionează să efectueze o modificare a structurii sau a activităţilor lor cu un impact considerabil asupra situaţiei lor financiare.

2.1.  În cazul în care este necesar, cele mai recente documente financiare şi contabile şi conturile auditate privind exerciţiul financiar anterior.

2.2.  Detalii exacte privind toate modificările propuse, de exemplu modificarea tipului de serviciu, proiecte de preluare sau fuziune, modificări ale capitalului social, schimbarea acţionarilor etc.

2.3.  Un bilanţ estimativ şi un cont de profit şi pierderi estimativ pentru exerciţiul financiar în curs, ţinând seama de toate modificările în structură şi activităţi preconizate care au un impact financiar important.

2.4.  Veniturile şi cheltuielile realizate şi cele prognozate privind combustibilul, tarifele, salariile, întreţinerea, amortizările, variaţiile cursului de schimb, taxele de aeroport, asigurările etc. Prognoze privind traficul/veniturile.

2.5.  Fluxul de numerar anticipat şi proiecţia fluxului de lichidităţi pentru anul următor, ţinând seama de toate modificările în structură şi activităţi preconizate care au un impact financiar important.

2.6.  Detalii privind modul în care vor fi finanţate achiziţionarea/închirierea aeronavelor inclusiv, în cazul contractului de închiriere, termenii şi condiţiile contractului.

3.  Informaţii care trebuie furnizate în vederea evaluării capacităţii financiare permanente a titularilor de licenţe.

3.1.  Conturi auditate la cel mult şase luni după încheierea perioadei la care se referă şi, în cazul în care este necesar, cel mai recente documente financiare şi contabile interne.

3.2.  Un bilanţ estimativ şi un cont de profit şi pierderi estimativ pentru anul financiar următor.

3.3.  Veniturile şi cheltuielile realizate şi cele prognozate privind combustibilul, tarifele, salariile, întreţinerea, amortizările, variaţiile cursului de schimb, taxele de aeroport, asigurările etc. Prognoze privind traficul/veniturile.

3.4.  Fluxurile de numerar anticipate şi proiecţia fluxului de lichidităţi pentru anul următor.

█

ANEXA II ║

Tabel de corespondenţă

(1) Nepublicată încă în JO. (2) JO C 175, 27.7.2005, p.85. (3) JO C , , p. . (4) Poziţia Parlamentului European din 11 iulie 2007. (5) JO L 240, 24.8.1992, p. 1. (6) JO L 240, 24.8.1992, p. 8. Regulament║ modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1). (7) JO L 240, 24.8.1992, p. 15. (8) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie ║modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11). (9) JO L 138, 30.4.2004, p. 1. (10) JO L 157, 30.4.2004, p. 7. (11) JO L 344, 27.12.2005, p. 15.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 iulie 2007 privind politica serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea albă (2006/2270(INI))

P6_TA(2007)0338 A6-0248/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Cartea albă a Comisiei privind politica serviciilor financiare în perioada 2005-2010 (COM(2005)0629) (denumită, în continuare, Cartea albă a Comisiei),

–   având în vedere punerea în aplicare a Planului de acţiune pentru serviciile financiare (PASF) (COM(1999)0232) adoptat de către Comisie, în special Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă)(1), Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare(2) (DPIF), Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată(3), directivele privind cerinţele de capital (DCC) (Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (reformare)(4) şi Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (reformare)(5)) şi propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind exercitarea drepturilor de vot ale acţionarilor societăţilor cu sediul social într-un stat membru şi ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (COM(2005)0685),

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei – Raportul de activitate privind piaţa unică a serviciilor financiare 2006,

–   având în vedere Codul european de conduită privind compensarea şi regularizarea din 7 noiembrie 2006 şi propunerea sistemului Euro de dezvoltare a unui sistem de decontare pentru tranzacţiile cu titluri de valoare în lichidităţi la banca centrală (Target 2 - titluri de valoare) (denumit, în continuare, Codul de conduită),

–   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE şi 2006/48/CE în ceea ce priveşte normele de procedură şi criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudenţiale a achiziţiilor şi majorărilor de participaţii în sectorul financiar (COM(2006)0507),

–   având în vedere Raportul FSC privind controlul financiar din februarie 2006 (raportul Francq), publicat în 23 februarie 2006,

–   având în vedere al doilea Raport intermediar al Grupului de monitorizare interinstituţională care supraveghează Procesul Lamfalussy, emis la 26 ianuarie 2007,

–   având în vedere raportul Comitetul autorităţilor europene de reglementarea valorilor mobiliare (CAERVM) privind "instrumente de supraveghere pentru pieţele de valori mobiliare ale UE" (Raportul Himalaya), publicat în 25 octombrie 2004,

–   având în vedere recomandarea sa din 19 iunie 2007 ca urmare a raportului Comisiei de anchetă privind criza societăţii de asigurări Equitable Life(6),

–   având în vedere Rezoluţiile sale din 15 ianuarie 2004 privind viitorul fondurilor speculative şi produselor derivate(7), din 28 aprilie 2005 privind situaţia actuală a integrării pieţelor financiare ale UE(8) şi din 4 iulie 2006 privind consolidarea în industria serviciilor financiare(9),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0248/2007),

1.   felicită Comisia în ceea ce priveşte contribuţia PASF la crearea unei pieţe de capital europene care ocupa un loc de lider în lume, nu în ultimul rând datorită calităţii şi solidităţii reglementărilor sale financiare; salută priorităţile de natură economică pe care le conţine Cartea albă a Comisiei, şi anume: consolidarea pieţei financiare europene, eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a capitalurilor, îmbunătăţirea controlului serviciilor financiare;

2.   îndeamnă statele membre să asigure punerea în aplicare promptă şi consistentă a PASF; invită Comisia să monitorizeze punerea sa în aplicare şi, prin comitetele de nivelul trei, să îmbunătăţească în permanenţă consecvenţa aplicării sale;

3.   este preocupat de faptul că indicele de transpunere a legislaţiei comunitare de către statele membre în limita de timp stabilită este încă slab şi face apel la consolidarea cooperării între organismele de supraveghere din statele membre;

4.   salută angajamentul Comisiei de a efectua o interpretare coerentă a terminologiei în toate statele membre; îndeamnă Comisia să asigure compatibilitatea noilor propuneri elaborate cu terminologia existentă atât la nivel european, cât şi mondial;

5.   ar dori o examinare mai detaliată a efectelor economice ale măsurilor din cadrul PASF în contextul Strategiei de la Lisabona şi al necesităţilor financiare ale economiei reale; solicită Comisiei să comande astfel de studii împreună cu rapoartele sale anuale de activitate şi acţiunile de monitorizare a punerii în aplicare şi recomandă să se acorde o atenţie deosebită efectelor aplicării măsurilor PASF, în special referitor la ţările care beneficiază în mod relativ de aplicarea PASF şi de consolidarea pieţei financiare;

Concentrarea pieţei

6.   observă o consolidare ridicată a pieţei în segmentul de vârf al serviciilor financiare furnizate marilor companii cotate la bursă, în special de către firme de audit, agenţii de rating pentru credite (ARC); îndeamnă Comisia şi autorităţile naţionale din domeniul concurenţei să aplice cu atenţie regulile de concurenţă acestor actori de pe piaţă, să fie vigilente cu privire la orice risc de concentrare nelegală pe piaţă în cadrul furnizării de servicii marilor societăţi cotate la bursă; subliniază nevoia de proceduri de contestaţie şi căi de atac accesibile; solicită Comisiei să ia în considerare punctul de vedere al utilizatorilor; subliniază necesitatea înlăturării obstacolelor întâmpinate de noii operatori, precum şi nevoia eliminării legislaţiei care favorizează operatorii deja existenţi şi structurile actuale de piaţă în cadrul cărora concurenţă este redusă;

7.   îndeamnă la punerea în aplicare a recomandărilor din raportul Comisiei de anchetă privind criza societăţii de asigurări Equitable Life (A6-0203/2007);

8.   îşi exprimă satisfacţia pentru recenta adoptare a modificării articolului 19 din Directiva 2006/48/CE prin directiva preconizată privind evaluarea prudenţială a achiziţiilor şi majorărilor de participaţii deţinute la entităţi din sectorul financiar şi îndeamnă Comisia să continue acţiunile pentru îndepărtarea obstacolelor din calea fuziunilor şi achiziţiilor transfrontaliere identificate în documentul de lucru al Comisiei privind consolidarea transfrontalieră în sectorul financiar al UE (SEC(2005)1398) şi Rezoluţia Parlamentului din 4 iulie 2006 menţionată anterior;

9.   accentuează nevoia de transparenţă a tarifelor şi de separare a activităţilor de rating şi a celor auxiliare, precum şi de clarificare a criteriilor de evaluare şi a modelelor de afaceri în cadrul ARC-urilor; subliniază faptul că ARC-urile joacă un rol public, de exemplu, în cadrul DCC, şi că acestea ar trebui să respecte standardele ridicate de accesibilitate, transparenţă, calitate şi fiabilitate impuse sectoarelor reglementate, precum băncile; îndeamnă Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare (OICVM) şi CAERVM să continue monitorizarea atentă a respectării codului de conduită OICVM de către ARC-uri; ar saluta apariţia unor actori europeni în sectorul ARC-urilor;

10.   ca urmare punerii în aplicare a DPIF, anticipează accentuarea concurenţei între platformele comerciale şi intermediarii financiari şi, de asemenea, o consolidare accentuată a burselor de valori; consideră că este necesară o mai mare convergenţă transatlantică a regulilor şi practicilor de supraveghere de pe piaţa financiară, fără a prejudicia abordarea bazată pe principii şi evitând impunerea unor reguli extrateritoriale; subliniază faptul că o bună guvernare este imperativă şi că influenţa utilizatorilor şi drepturile angajaţilor din acest sector nu ar trebui să fie ştirbite de schimbarea proprietarilor;

11.   invită Comisia să găsească măsurile cele mai potrivite pentru promovarea fidelităţii acţionarilor şi încurajarea deţinerii de acţiuni de către angajaţi, în vederea echilibrării diverselor interese ale părţilor interesate;

12.   reafirmă cu tărie, solicitând în acelaşi timp înlăturarea celorlalte obstacole identificate în Raportul Giovannini privind mecanismele de compensare şi de regularizare transfrontaliere în Uniunea Europeană din noiembrie 2001, nevoia de îmbunătăţire a infrastructurii post-comercializare, atât din perspectiva transparenţei preţurilor şi concurenţei, cât şi a interesului public privind securitatea compensării şi regularizării; salută progresele realizate în punerea în aplicare a Codului de conduită prin care vor fi atinse aceste scopuri şi care, de asemenea, va susţine articolul 34 din DPIF, impunând burselor să ofere utilizatorilor opţiunea de a alege sistemul de regularizare prin care doresc să-şi regularizeze tranzacţiile în cazul tranzacţiilor transfrontaliere de acţiuni; intenţionează să urmărească îndeaproape evoluţia din domeniul Codului de conduită, precum şi proiectul Target 2 - Titluri de valoare în acest context, subliniind necesitatea guvernării şi supravegherii pentru a face faţă conflictelor de interese; invită Consiliul şi Comisia să lanseze fără întârzieri iniţiativele necesare pentru eliminarea totală, sub controlul sectorului public, a obstacolelor referitoare la barierele juridice şi fiscale identificate de raportul grupului Giovannini şi în domeniile care nu sunt acoperite de Codul de conduită;

13.   atrage atenţia asupra creşterii influenţei intermediarilor cu drept de vot prin delegare şi a intermediarilor financiari care deţin active materiale ale consumatorilor prin sisteme de deţinere indirecte; solicită Comisiei să evalueze riscurile posibile de poziţie dominantă pe piaţă, abuz de piaţă şi conflict de interese în legătură cu astfel de intermediari şi să monitorizeze atent efectele directivei preconizate privind exercitarea drepturilor de vot ale acţionarilor societăţilor; încurajează utilizarea mai largă a soluţiilor informatice moderne pentru promovarea a unui acces direct la piaţă, fără intermediari, pentru investitorul final;

14.   recunoaşte că există un număr mare de societăţi de servicii financiare în noile state membre care se află în totalitate sau parţial în proprietate străină şi îşi exprimă îngrijorarea că, fără o cooperare aplicată în mod adecvat, aceasta ar putea îngreuna activitatea efectivă de supraveghere şi control a organismelor din domeniu ale acestor ţări precum şi posibilitatea lor de a lua în considerare interesele şi nevoile noilor state membre;

15.   solicită Comisiei să evalueze funcţionarea nivelului superior al pieţei tranzacţiilor de fuziune şi achiziţie de mare valoare şi a operaţiunilor cu capital privat şi activităţile conexe de subscriere şi împrumut; salută cu satisfacţie vigilenţa organismelor de supraveghere în cazurile clare de manipulare a pieţei, utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale sau "front-running"; îndeamnă Comisia să coopereze cu autorităţile de reglementare din SUA pentru a verifica dacă măsurile de siguranţă necesare, precum codurile interne de conduită şi procedurile de confidenţialitate a informaţiei ("ziduri chinezeşti") sunt adecvate pentru a atinge un nivel corespunzător de guvernare corporativă şi transparenţă a pieţei şi a preveni conflictele de interese;

16.   subliniază importanţa asigurării independenţei analiştilor financiari şi a furnizorilor de date privind piaţa financiară prin structuri transparente de finanţare; îndeamnă Comisia să abordeze problemele nerezolvate de Directiva 2004/72/CE(10) şi de DPIF privind distincţia dintre "analiza financiară" şi "alte informaţii";

Mijloace alternative de investiţii

17.   este pe deplin conştient de creşterea rapidă a instrumentelor alternative de investiţii (fonduri speculative şi fonduri de capital privat); recunoaşte că acestea asigură lichidităţi şi diversificare pe piaţă şi creează posibilitatea ameliorării gestiunii corporative, dar este preocupat, la fel ca unele bănci centrale şi organisme de supraveghere, de faptul că aceste instrumente pot genera riscuri sistemice şi niveluri ridicate de expunere a altor instituţii financiare;

18.   solicită Comisiei UE să iniţieze o dezbatere privind fondurile speculative pentru a fi pregătită pentru discuţii la nivel internaţional şi european;

19.   salută recentele studii ale Comisiei privind fondurile speculative şi fondurile de capital privat, dar regretă faptul că aceste studii s-au concentrat până acum numai asupra restricţiilor de dezvoltare a acestor fonduri; invită Comisia să monitorizeze orice posibile lacune din politica în materie; subliniază necesitatea unei activităţi specifice din partea autorităţilor de reglementare a acestor fonduri, în special CAERVM şi OICVM şi autorităţile competente de pe pieţele unde aceste fonduri sunt curente, introducând acest subiect în cadrul dialogului UE-SUA; solicită o abordare mai amplă şi mai critică privind riscurile de abuz de piaţă; invită Comisia să revizuiască diferenţele dintre regimurile statelor membre pentru accesul cu amănuntul la investiţiile alternative şi, în special, să determine calificările adecvate pentru furnizarea acestor produse investitorilor cu amănuntul;

20.   îndeamnă Comisia să analizeze calitatea supravegherii în locaţii off-shore şi să intensifice cooperarea cu organismele de supraveghere din aceste jurisdicţii; intenţionează să îşi unească eforturile cu Comisia pentru servicii financiare din Camera Reprezentanţilor a Congresului SUA pentru a analiza modul în care să se reacţioneze la scurgerile nedorite de capital către paradisuri fiscale;

21.   salută raportul actualizat al Forumului pentru stabilitate financiară din 19 mai 2007 privind sectorul fondurilor speculative; salută, în special, recomandările raportului care se referă la posibilele riscuri sistemice şi la riscurile operaţionale asociate activităţilor fondurilor speculative; solicită accentuarea cooperării şi a schimbului de informaţii între organismele de supraveghere ale instituţiilor financiare pentru punerea în practică a acestor recomandări şi răspândirea bunelor practici în vederea consolidării rezistenţei la şocuri sistemice; îndeamnă, în plus, creditorii, investitorii şi autorităţile să rămână vigilente şi să evalueze în mod adecvat riscurile de contrapartidă reprezentate de fondurile speculative;

Accesul la finanţare în sectorul cu amănuntul

22.   observă că integrarea transfrontalieră a pieţelor financiare cu amănuntul ale UE este mai redusă decât cea a sectorului en gros; observă preferinţa consumatorilor pentru instituţii prezente fizic în detrimentul celor virtuale şi observă o structură financiară cu o orientare preponderent naţională; avertizează, totuşi, împotriva unei simple remanieri a tradiţiilor de protecţie a consumatorului şi a sistemelor juridice naţionale printr-o armonizare generalizată pentru toţi operatorii; consideră că tradiţiile naţionale de protecţie a consumatorului nu trebuie sa fie interpretate în aşa fel încât noii operatori să întâmpine piedici pe piaţa naţională; subliniază necesitatea unei pieţe interne funcţionale pentru servicii financiare: constată importanţa intermediarilor pentru a asigura concurenţa pe pieţele naţionale ale statelor membre; subliniază avantajele unor structuri deschise şi diversificate pe piaţa bancară europeană pentru satisfacerea nevoilor diferite şi în evoluţie ale consumatorilor;

23.   preferă o abordare concentrată asupra obstacolelor de facto care afectează utilizatorii transfrontalieri mobili; încurajează sectorul financiar să dezvolte produse financiare pan-europene pilot, precum pensii, ipoteci, asigurări sau credite de consum; invită Comisia să-şi asume realizarea unui cadru adecvat şi fezabil de reglementare şi control, în privinţa dreptului contractual, fiscalităţii, creditului de consum şi protecţiei consumatorului pentru ca astfel de produse să fie portabile şi recunoscute reciproc în Uniunea Europeană, în vederea creării unor condiţii favorabile pentru mobilitatea transfrontalieră a forţei de muncă într-o piaţă unică integrată;

24.   subliniază necesitatea ca aceleaşi riscuri, profiluri şi strategii de afaceri să fie acoperite de aceleaşi garanţii într-o piaţă europeană comună a produselor financiare şi de a elabora în mod corespunzător cerinţele de capital; susţine, în interesul transparenţei şi al protecţiei consumatorilor, necesitatea evitării unei concurenţe bazate pe standarde scăzute de supraveghere şi siguranţă între statele membre;

25.   împărtăşeşte îngrijorarea exprimată la punctul 1.2.3 din nota de informare generală ataşată la Cartea verde a Comisiei privind consolidarea cadrului european pentru fonduri de investiţii (SEC(2005)0947) privind apariţia de fonduri garantate neacoperite de cerinţe referitoare la adecvarea capitalului propriu, având în vedere că nivelul protecţiei consumatorului este insuficient în acest domeniu; invită Comisia, aşadar, în interesul unei protecţii eficace a consumatorului, să elimine lipsurile din reglementările europene prin stabilirea de cerinţe corespunzătoare referitoare la adecvarea capitalului propriu pentru fondurile garantate, respectând principiul conform căruia cerinţele de supraveghere trebuie să fie echilibrate atât din punct de vedere calitativ, în privinţa standardelor de gestionare a riscului, cât şi cantitativ, privind cerinţele de capital ["same risk, same capital" (acelaşi risc, acelaşi capital];

26.   ia act de ancheta sectorială în domeniul serviciilor bancare cu amănuntul şi al sistemelor de plată prin card care dezvăluie mai multe sectoare care necesită ameliorări; salută viitoarea directivă privind serviciile de plată, care este de aşteptat să ofere condiţii mai bune de concurenţă în aceste domenii, dar avertizează că deschiderea sistemelor imperfecte existente nu ar trebui să ducă la o situaţie în care nivelul ridicat al consolidării pieţei să poate genera noi imperfecţiuni şi constrângeri de preţuri, deteriorând structura globală a sistemului de finanţare al economiei europene, calitatea serviciilor locale şi şansele IMM-urilor de a obţine finanţare adecvată necesităţilor lor; ia act de necesitatea de a permite liberul acces la registrele de credit şi la sistemele de plată şi solicită clarificări suplimentare privind paşii concreţi de urmat în acest sens;

27.   ar saluta, având în vedere şi poziţia actuală privind SWIFT, apariţia unui sistem propriu de carduri bancare UE;

28.   subliniază faptul că două elemente fundamentale ale Spaţiului unic european de plaţi (SUEP), mai precis transferurile de credite şi debitele directe, vor intra în vigoare în 2010; constată că al treilea pilon, cadrul privind cardurile, va fi pus în aplicare începând cu 2008; constată că viitoarea directivă privind serviciile de plată urmează să aducă noi furnizori de servicii în acest domeniu, precum comercianţii cu amănuntul, furnizorii de servicii de transfer de fonduri şi operatori mobili; va urmări dacă, în consecinţă, se înregistrează o reducere semnificativă a costului comisioanelor interbancare şi cel aferent tranzacţiilor transfrontaliere de plata cu amănuntul

29.   este preocupat de faptul că alegerea consumatorului este adesea limitată la produsele cu amănuntul ale grupurilor financiare care operează pe piaţa naţională; subliniază nevoia de separare a diferitelor servicii furnizate consumatorilor şi solicită dezvăluirea către clienţi a costurilor lanţului de valoare pentru a asigura o transparenţă ridicată şi un spaţiu de acţiune uniform pentru concurenţă;

30.   îndeamnă Comisia să relanseze iniţiativa care vizează dotarea societăţilor mutuale cu un statut european, aşa cum s-a solicitat în Rezoluţia din 16 mai 2006 privind rezultatul examinării propunerilor legislative înaintate legislatorului(11);

31.   recunoaşte provocarea ce derivă din îmbătrânirea populaţiei; subliniază importanţa sistemului colectiv de pensii ocupaţionale din al doilea pilon, pe lângă sistemele specifice de pensii bazate pe solidaritate din primul pilon şi aprobă Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale(12), drept cadrul de reglementare specific pentru fondurile de pensii; îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea, în cadrul unei mai bune legiferări, în vederea promovării unei convergenţe a controlului la nivelul Uniunii Europene şi a prevenirii tratamentului inechitabil aplicat operatorilor şi a denaturării concurenţei, posibilitatea de a completa directiva menţionată cu un cadru armonizat privind solvabilitatea pentru fondurile de pensii în conformitate cu abordarea Solvabilitate II, astfel încât să se prevadă tehnici avansate de gestionare a riscului, precum şi măsuri de descurajare a arbitrajului de reglementare prin stabilirea unor cerinţele de control echilibrate atât din punct de vedere calitativ, în privinţa standardelor de gestionare a riscului, cât şi cantitativ privind cerinţele de capital ("same risk, same capital" (acelaşi risc, acelaşi capital), având în vedere caracteristicile specifice regimurilor de pensii ocupaţionale; reiterează, de asemenea, că un astfel de cadru legislativ trebuie să fie sprijinit de coordonarea fiscalităţii, concentrată în special pe baza de impozitare;

32.   constată că prea mulţi cetăţeni ai UE nu au acces la servicii financiare de bază; ajunge la concluzia că serviciile financiare funcţionale de bază trebuie să fie disponibile şi accesibile fiecărui cetăţean al UE; solicită Comisiei să efectueze un studiu cu privire la accesibilitatea serviciilor precum conturile bancare, bancomatele, cardurile de plată şi împrumuturile la costuri reduse şi să promoveze cele mai bune practici şi experienţe ale instituţiilor financiare în furnizarea acestor servicii de bază;

33.   susţine constatările anchetei sectoriale privind serviciile bancare cu amănuntul care arată că utilizarea partajată a datelor despre credite tinde să aibă efecte pozitive, mărind concurenţa şi avantajând noii operatori, prin reducerea asimetriilor informaţionale dintre bănci şi clienţi, acţionând ca un dispozitiv de disciplinare a clienţilor care fac împrumuturi, reducând problemele selecţiei adverse şi promovând mobilitatea consumatorilor; consideră că acordarea accesului atât la datele pozitive, cât şi la datele negative privind creditele poate juca un rol cheie în ajutarea consumatorilor să obţină acces la credite şi în combaterea excluderii financiare;

34.   atenţionează în legătura cu creşterea numărului de furnizori de servicii financiare specifice pentru grupurile de migranţi, care transferă fonduri şi dezvoltă servicii bancare, în special islamice; avertizează că cerinţele pentru aceşti operatori de nişă ar trebui să fie solide, dar ar trebui, în acelaşi timp, să evite dispariţia acestora într-o zonă gri, unde supravegherea nu este posibilă; invită Uniunea, în special în cadrul relaţiilor acesteia cu ţările de provenienţă ale lucrătorilor migranţi, să colaboreze cu autorităţile economice şi monetare locale competente;

35.   salută atenţia sporită acordată sistemului de micro-credite ca o contribuţie la activităţile independente şi la crearea de noi întreprinderi, de exemplu, în activităţile întreprinse de Direcţia Generală Politică Regională a Comisiei şi în programul JEREMIE al grupului Băncii Europene de Investiţii; solicită ca regulile de la Basel să fie adaptate scopurilor portofoliilor de micro-credite şi să limiteze costurile deseori excesive ale împrumuturilor mici; îndeamnă Comisia să elaboreze, în colaborare cu diferitele directorate generale cu responsabilităţi în acest sector, un plan de acţiune pentru micro-finanţare, să coordoneze diversele măsuri privind politica în domeniu şi optimizeze utilizarea celor mai bune practici în interiorul şi în afara Uniunii Europene;

Cultura financiară şi contribuţia utilizatorilor la elaborarea politicii în domeniu

36.   consideră că crearea unei pieţe financiare europene integrate implică mai mult decât acordarea mai multor alternative consumatorilor; subliniază faptul că trebuie promovată mai activ cultura financiară şi că accesul la informaţii corecte şi la sfaturi nepărtinitoare despre investiţii este esenţial; este de părere că principii, precum asigurarea celei mai bune executări şi realizarea testelor de adecvare pentru furnizarea de servicii de investiţie, ar trebui să constituie baza reglementării privind furnizorii de servicii în acest domeniu;

37.   susţine cu hotărâre iniţiativele Comisiei de a actualiza capacitatea financiară şi invită Comisia şi statele membre să îşi intensifice eforturile pentru a crea programe şi pagini de internet specifice, în care trebuie să fie implicate şi societăţile interesate; le îndeamnă, totodată, să integreze aceste iniţiative în educaţia şcolară elementară;

38.   salută instituirea Grupului pentru consumatorii de servicii financiare şi încercările de a implica reprezentanţii utilizatorilor în grupuri de experţi şi consultări; observă, totuşi, că opinia consumatorilor şi a utilizatorilor finali, precum IMM-urile, rămâne totuşi cu mult în urma opiniei sectorului financiar; recomandă instituirea unei linii bugetare europene pentru finanţarea dobândirii de cunoştinţe despre piaţa financiară de către organizaţiile consumatorilor şi IMM-urilor în vederea alimentării procesului consultativ referitor la PASF;

39.   invită sectorul să îşi asume rolul ce îi revine privind protecţia consumatorilor prin produse uşor de înţeles şi de folosit, precum şi prin informaţii concise şi pe înţelesul consumatorilor;

O mai bună legiferare

40.   se angajează total faţă de obiectivele unei mai bune legiferări bazată pe rezultatele unor evaluări atente de impact realizate în mod independent şi profesional şi subliniază faptul că evaluările respective şi deciziile privind politica în domeniu nu ar trebui limitate la consideraţii de ordin financiar, ci ar trebui să ia în considerare şi aspectele sociale, societale, de mediu şi culturale, precum şi alte aspecte de interes public;

41.   constată că una dintre priorităţile unei mai bune legiferări se referă la aspectul juridic, şi anume, la "punerea în aplicare, impunerea respectării şi evaluarea continuă a cadrului legislativ existent, precum şi la aplicarea cu rigurozitate a principiilor abordării "O mai bună legiferare" în faţa oricărei iniţiative viitoare";

42.   consideră că un rol central trebuie să îl aibă în continuare consultările cu părţile interesate şi subliniază că acestea trebuie să aibă loc la un nivel decizional suficient de ridicat pentru ca opiniile să fie într-adevăr luate în considerare; invită Comisia să continue publicarea răspunsurilor la consultările sale, în aşa fel încât să asigure transparenţa procesului;

43.   constată că, în conformitate cu acordul referitor la "o mai bună legiferare", orice nouă propunere a Comisiei ar trebui să conducă la o evaluare de impact asupra aspectelor importante; regretă faptul că, până în prezent, acest angajament nu a fost îndeplinit în mod satisfăcător şi subliniază că evaluările de impact nu ar trebui să aibă totuşi drept consecinţă paralizarea acţiunii legislative; reafirmă angajamentul Parlamentului pentru o mai bună legiferare şi pentru efectuarea unor evaluări de impact atunci când se aduc modificări substanţiale propunerilor legislative;

44.   reaminteşte că alegerea instrumentului corespunzător, şi anume o directivă sau un regulament, nu este neutră; solicită iniţierea unei dezbateri pe baza activităţii grupului interinstituţional de supraveghere, pe criterii care să asigure orientarea şi coerenţa;

45.   salută recentul acord privind comitologia şi se angajează să adapteze instrumentele implicate în sectorul serviciilor financiare; recomandă, în mod similar, modificarea instrumentelor premergătoare acţiunii Lamfalussy; insistă ca Parlamentului să i se permită să aibă observatori în comitetele de nivelul 2; constată nevoia de a elabora metode de lucru interinstituţionale bine stabilite, mai degrabă prin practică decât prin intermediul regulilor scrise sau al acordurilor formale şi că, în această privinţă, elaborarea măsurilor de aplicare de nivelul 2 pentru DPIF poate servi drept exemplu util;

46.   se declară în favoarea procedurilor legislative accelerate, atunci când este posibil, dacă acestea şi-au demonstrat eficienţa practică, dar avertizează că orientarea spre acordurile de la prima lectură nu trebuie să afecteze calitatea procesului de luare a deciziilor sau să împiedice procesul democratic; sugerează o evaluare a acestor procese şi elaborarea unui regulament de procedură pentru garantarea responsabilităţii colective, a transparenţei şi a controlului democratic;

47.   consideră că o varietate de cerinţe privind raportarea care dublează dispoziţiile existente generează costuri inutile, sarcini administrative excesive şi poate avea, de asemenea, consecinţe negative în privinţa certitudinii juridice şi, prin urmare, asupra integrităţii pieţei; subliniază faptul că se pot obţine beneficii prin raţionalizarea, simplificarea şi, unde este cazul, revocarea dispoziţiilor ineficiente existente;

48.   consideră că PASF a contribuit la acoperirea multor lacune de reglementare în domeniul serviciilor financiare; este convins, cu toate acestea, că o mai bună coordonare a aplicării regulilor de concurenţă ar putea avea un efect multiplicator asupra funcţionării şi eficienţei globale a cadrului de reglementare; subliniază faptul că noua legislaţie ar trebui să asigure un mediu echitabil şi competitiv, în conformitate cu politica din domeniul concurenţei;

Riscuri sistemice

49.   ia act de o serie de inovaţii, care prezintă atât avantaje potenţiale, cât şi eventuale dezavantaje, inclusiv tehnicile inovatoare de reducere a riscurilor, creşterea substanţială a pieţelor derivatelor de credite, importanţa sistemică sporită a marilor grupuri financiare pan-europene, şi de rolul din ce în ce mai important al instituţiilor financiare nebancare, cum ar fi fondurile speculative şi de capital privat;

50.   subliniază că aceste schimbări ale pieţei modifică de asemenea natura, sursa şi transferul riscului sistemic şi, astfel, eficacitatea instrumentelor existente de reducere ex-ante a riscurilor; solicită, prin urmare, identificarea şi evaluarea surselor riscurilor sistemice şi dinamica de la baza crizelor financiare în contextul schimbărilor descrise;

51.   este preocupat de faptul că prezentul cadru de control naţional şi sectorial nu ar putea ţine pasul cu dinamica pieţei financiare şi subliniază că acesta trebuie să beneficieze de resurse suficiente, de o coordonare corespunzătoare şi de legitimitate pentru a garanta reacţii adecvate şi rapide în cazul unor crize sistemice majore care afectează mai mult de un stat membru;

52.   salută decizia Consiliului pentru afaceri economice şi financiare de a iniţia un exerciţiu de criză pentru a testa adecvarea reacţiei supraveghetorilor prudenţiali, a ministerelor de finanţe şi a băncilor centrale, şi încurajează grupul de lucru comun constituit ulterior să formuleze concluzii curajoase, chiar şi în cazul în care acestea sunt sensibile din punct de vedere politic;

53.   salută raportul recent al Comisiei care evaluează Directiva 2002/47/CE privind contractele de garanţie financiară (CGF) (COM(2006)0833); ia act de comentariile Comisiei în ceea ce priveşte importanţa compensării cu exigibilitate imediată cu privire la reducerea riscului de creditare şi creşterea eficienţei pe pieţele financiare, cât şi repartizarea eficientă a capitalului propriu şi încurajează Comisia să formuleze o propunere pentru îmbunătăţirea coerenţei acquis-ului cu privire la diverse instrumente comunitare, inclusiv directiva CGF, care conţine dispoziţii privind compensarea, posibil prin dezvoltarea unui singur instrument care stabileşte un set de principii fundamentale pentru fiecare regim juridic naţional cu privire la compensarea cu exigibilitate imediată;

Arhitectura legiferării şi a supravegherii

54.   salută activitatea comitetelor europene de legiferare (CEIB - Comitetul european al inspectorilor bancari şi CEIAPO - Comitetul european al inspectorilor de asigurări şi pensii ocupaţionale) în domeniul consultării pieţelor, al consultanţei oferite Consiliului şi comitetelor de nivelul 2 ale Comisiei, şi, mai presus de orice, în vederea promovării convergenţei practicilor de reglementare şi supraveghere, fără, însă, a-şi depăşi mandatul sau a încerca să înlocuiască organele legislative; este convins că aceste eforturi trebuie încurajate şi că aceste comitete trebuie să fie utilizate în mod adecvat, alocându-li-se resursele necesare pentru realizarea sarcinilor care le-au fost atribuite;

55.   îndeamnă comitetele de nivelul 3 să amelioreze coerenţa la nivel trans-sectorial în domeniul reglementării prudenţiale şi a normelor de supraveghere colectivă pentru mari grupuri financiare care comercializează produse identice sau asemănătoare, şi , după consultarea părţilor interesate şi îndeplinirea procedurilor necesare, să ofere consultanţă organelor legislative cu privire la necesitatea revizuirii normelor; de asemenea, le îndeamnă să se asigure că toate instituţiile financiare sunt supravegheate în mod egal şi funcţional în toate statele membre;

56.   invită comitetele de nivelul 2 şi 3 să restricţioneze puterea discreţionară la nivel naţional şi completările normative, în conformitate cu legislaţia de bază de nivelul 1, dar să ia în considerare caracteristicile naţionale şi, în special, caracteristicile structurale ale fiecărei pieţe; sugerează, în contextul activităţii GMII, să se examineze oportunitatea funcţionării sporite a comitetelor de nivelul 3 în cadrul unui proces decizional bazat pe votul cu majoritate calificată, ale cărui principii urmează să fie definite; sugerează ca Parlamentul European şi Consiliul să acorde comitetelor de nivelul 3 un mandat anual în vederea elaborării unor planuri concrete de cooperare şi aplicare a măsurilor convenite, eventual pe baza resurselor bugetare ale UE; recomandă ca mandatele şi competenţele comitetelor Lamfalussy de nivelul 2 şi 3 să fie definite mai precis, pentru a reflecta necesitatea evoluţiei în direcţia unei convergenţe sporite a practicilor lor şi să li se permită, în limita mandatului lor, să ia decizii cu caracter obligatoriu pentru membrii lor şi ca întreprinderile mici şi mijlocii şi investitorii să contribuie mai mult în procesul de consultare al sectoarelor economice;

57.   subliniază importanţa unui sistem integrat european de cooperare între autorităţile de supraveghere de la nivel naţional şi sectorial, capabil să asigure supravegherea eficientă atât a marilor actori financiari, cât şi a entităţilor locale înrădăcinate în tradiţii naţionale; pune accentul pe faptul că toate autorităţile de supraveghere trebuie să ţină seama de aceste tradiţii în activitatea lor de supraveghere a afacerilor la sediul societăţilor; salută cooperarea sporită a comitetelor de nivelul 3, CEIB, CAERVM şi CEIAPO şi publicarea, de către acestea, a unor programe de lucru anuale comune;

58.   ia act de faptul că, pentru o supraveghere eficientă a riscurilor sistemice şi prudenţiale a actorilor de vârf de pe piaţă, actualul sistem de cooperare ar avea nevoie de consolidare, pe baza sistemului de cooperare care există între autorităţile de supraveghere şi încurajează realizarea unei mai bune coordonări, în special în privinţa supravegherii riscului prudenţial al entităţilor multijurisdicţionale şi trans-sectoriale şi al conglomeratelor financiare; încurajează acordurile şi codurile de conduită dintre statele membre şi băncile centrale privind susţinerea financiară a acestui sistem de supraveghere, cu privire la obligaţiile de "salvare financiară" şi "împrumutător în ultimă instanţă", în care sunt implicate mai multe autorităţi de supraveghere şi state membre; constată că, pentru a putea aprecia dacă actualul sistem oferă o imagine globală reală a riscurilor sistemice şi prudenţiale ale actorilor de vârf de pe piaţă, este necesar să se acorde timp recentelor acorduri de nivelul 2 şi 3 să se sedimenteze şi, în acelaşi timp, să se examineze dacă, la nivel european, supravegherea prudenţială este posibilă şi de dorit;

59.   înţelege de ce statele membre doresc să aştepte ca noile acorduri să fie aplicate şi testate înainte de a examina posibilitatea unor măsuri suplimentare în direcţia convergenţei; subliniază că, dacă nu se fac progrese în acest sens, ar putea creşte presiunea în privinţa stabilirii unei structuri de supraveghere centralizate; prin urmare, propune ca, în aceste condiţii, sporirea convergenţei la nivelul supravegherii şi cooperării între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi, respectiv, de primire să dobândească o importanţă mai mare;

60.   salută cooperarea dintre autorităţile de supraveghere naţionale care vizează utilizarea mai eficientă a resurselor, dezvoltarea practicilor de supraveghere şi uşurarea sarcinii impuse de supraveghere pe piaţă; este de acord cu înfiinţarea colegiilor de supraveghere responsabile de conglomeratele financiare multijurisdicţionale, precum şi cu proiectul reţelei operaţionale iniţiat recent de CEIB; face apel la colegiile de supraveghere să promoveze o cultură de supraveghere europeană comună şi să stabilească exact limitele unei astfel de cooperări voluntare în cazul apariţiei unor situaţii de criză reale; constată, totuşi, că aceste colegii nu posedă mandate naţionale pentru transferul competenţelor, pentru acceptarea deciziilor cu majoritate sau pur şi simplu pentru alocarea de expertiză şi resurse suficiente în vederea desfăşurării activităţii lor; prin urmare, subliniază necesitatea definirii unui cadru şi a unor mandate naţionale de cooperare şi se aşteaptă ca proiectul reţelei operaţionale şi colegiile de supraveghere să furnizeze, în scurt timp, soluţiile practice necesare (memorandumuri de acord) pentru supravegherea grupurilor transfrontaliere;

61.   subliniază faptul că o cooperare între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi cele din ţara de primire reprezintă cea mai importantă bază de înfiinţare a unei pieţe financiare unice; ia act, în special, de faptul că în ceea ce priveşte procesul de aprobare a activităţilor de supraveghere a fuziunilor şi achiziţiilor, trebuie luate mai multe măsuri pentru a facilita crearea unor conglomerate financiare funcţionale eficiente, care să dispună de economii la scară mai mari; remarcă faptul că trebuie să se acorde atenţia corespunzătoare mediului pieţei bancare din ţara în care are sediul entitatea financiară achiziţionată;

62.   consideră că o repartizare mai precisă a rolurilor este de dorit între Consiliu, Comisie şi comitetele de nivelul 3; consideră, de asemenea, că pentru o supraveghere riguroasă (în special acolo unde există o legătură clară cu aspectele concurenţiale) se impune un nivel ridicat de independenţă şi de neutralitate care nu poate fi bine combinat cu un profil prea politic; subliniază faptul că statele membre ar trebuie să fie încurajate să orienteze în aceeaşi direcţie competenţele autorităţilor naţionale de supraveghere, în special în privinţa sancţiunilor; consideră că o convergenţă sporită între autorităţile de supraveghere ar trebui să faciliteze activitatea societăţilor care, în prezent, sunt supuse mai multor autorităţi de reglementare; subliniază faptul că cea mai mare provocare în materie de cooperare practică o reprezintă comitetele de nivelul 3; sugerează, în acest scop, crearea unor programe de formare pentru autorităţile de supraveghere a pieţei financiare şi invită Comisia să examineze în ce măsură ar putea fi stabilite standarde la nivelul UE pentru formarea supraveghetorilor naţionali, conform culturii europene de supraveghere comună, şi pentru promovarea acesteia;

63.   salută decizia Consiliului pentru afaceri economice şi financiare de a institui un subgrup al Comitetului pentru servicii financiare pe probleme de supraveghere pe termen lung, care are ca termen de raportare luna octombrie 2007; se aşteaptă ca grupul să realizeze o analiză corectă a situaţiei actuale, care, împreună cu raportul final al GMI, aşteptat de asemenea în toamna anului 2007, raportul Parlamentului European şi raportul de monitorizare al Comisiei, să poată crea momentul propice pentru o evaluare a celorlalte provocări cu care se confruntă integrarea şi eficacitatea arhitecturii de reglementare şi supraveghere în domeniul financiar şi poate oferi angajamentul pentru eventuale recomandări în vederea unor măsuri ulterioare;

64.   este convins că această convergenţă a practicilor de supraveghere poate favoriza crearea unei pieţe financiare cu amănuntul la nivel european;

65.   invită grupul de monitorizare interinstituţional să adopte o perspectivă mai largă asupra provocărilor şi oportunităţilor sistemului european de supraveghere şi să contribuie la o dezbatere de perspectivă în concluziile sale finale;

Impactul la nivel mondial

66.   crede că o contrabalansare mai puternică a Uniunii Europene în raport cu dominaţia Statelor Unite ar consolida influenţa Uniunii Europene şi a statelor membre la nivel mondial faţă de autoritatea Securities and Exchange Commission a SUA; este convins că modelul de finanţare şi cadrul de răspundere al organismelor de auto-reglementare precum Consiliul pentru Standardele de Contabilitate Internaţionale ar trebui clarificate; speră în posibilitatea ca FMI să se stabilizeze din nou ca o autoritate monetară mondială reală şi ca actor în prevenirea crizelor, garantarea stabilităţii financiare şi remedierea dezechilibrelor mondiale;

67.   consideră că parteneriatul transatlantic ar trebui dezvoltat şi consolidat prin sporirea coordonării în materie de reglementare; subliniază importanţa aplicării acordului Basel II de către autorităţile SUA, precum şi recunoaşterea reciprocă a standardelor de contabilitate ale UE şi SUA şi lansează un apel pentru o cooperare controlată mai democratic între Uniunea Europeană şi Statele Unite în supravegherea activităţii specifice a autorităţilor de legiferare a instrumentelor de investiţii alternative, precum fondurile speculative, inclusiv cu Organizaţia Internaţională a Comisiilor de supraveghere a operaţiunilor bursiere şi autorităţile competente, pe pieţe în care aceste fonduri sunt comune şi, ca parte a dialogului UE-SUA, sprijină iniţiativa Preşedinţiei Consiliului privind Parteneriatul economic transatlantic care vizează favorizarea coordonării transatlantice în materie de reglementare şi evitarea suprapunerilor inutile şi, eventual, a inconsecvenţelor în domeniul normelor care se aplică actorilor de pe piaţa financiară;

68.   consideră că măsurile de reglementare comparabile pe pieţele financiare cele mai importante sunt potrivite în contextului noilor riscuri şi provocări la nivel mondial; este conştient că reglementările UE influenţează relaţiile cu ţările terţe; îndeamnă Comisia să menţină un dialog intens şi o cooperare tehnică între UE şi ţările în curs de dezvoltare, pentru a asigura eficienţa şi calitatea cadrului legal şi de reglementare în domeniul serviciilor financiare, la nivel mondial;

69.   accentuează rolul marcant al Uniunii Europene în activitatea sa curentă în cadrul iniţiativei Solvabilitate II şi se aşteaptă ca acest rol să influenţeze arhitectura de reglementare mondială şi activităţile de dezvoltare a standardelor Asociaţiei Internaţionale a Autorităţilor de Supraveghere a Asigurărilor;

70.   consideră că Uniunea Europeană ar trebui să privească în mod constructiv şi deschis dezvoltarea economică a Asiei de Sud-Est, în special din India, China şi Coreea de Sud şi să evite luarea unor măsuri protecţioniste la nivel european şi naţional; susţine iniţiativele pentru definirea unor standarde mondiale comune pentru serviciile financiare, cum ar fi întâlnirile anuale din cadrul Mesei rotunde dintre Uniunea Europeană şi China privind serviciile financiare şi reglementarea acestora;

o
o   o

71.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare, Comitetului european al inspectorilor bancari şi Comitetului european al inspectorilor de asigurări şi pensii ocupaţionale.

(1) JO L 96, 12.4.2003, p. 16. (2) JO L 145, 30.4.2004, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/31/CE (JO L 114, 27.4.2006, p. 60). (3) JO L 390, 31.12.2004, p. 38. (4) JO L 177, 30.6.2006, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/18/CE a Comisiei (JO L 87, 28.3.2007, p. 9). (5) JO L 177, 30.6.2006, p. 201. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0264 (7) JO C 92 E, 16.4.2004, p. 407. (8) JO C 45 E, 23.2.2006, p. 140. (9) Texte adoptate, P6_TA(2006)0294. (10) Directiva 2004/72/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 privind normele de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte practicile comerciale admise, definirea informaţiei confidenţiale pentru instrumentele financiare derivate din produsele de bază, stabilirea listelor de persoane care au acces la informaţii confidenţiale, declararea operaţiunilor efectuate de persoanele care exercită responsabilităţi de conducere şi notificarea operaţiunilor suspecte (JO L 162, 30.4.2004, p.70). (11) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 140. (12) JO L 235, 23.9.2003, p. 10.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 iulie 2007 privind modernizarea dreptului muncii pentru a răspunde provocărilor secolului al XXI-lea (2007/2023(INI))

P6_TA(2007)0339 A6-0247/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenţia C87 a OIM privind libertatea de asociere şi apărarea dreptului sindical (1948), Convenţia C98 a OIM privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă (1949) şi Recomandarea R198 a OIM privind raporturile de muncă (2006),

–   având în vederea Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(1),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 6 septembrie 2006 privind un model social european pentru viitor, care reiterează valorile comune ale Uniunii Europene de egalitate, solidaritate, nediscriminare şi redistribuire(2),

–   având în vedere articolele 136 - 145 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolele 15, 20 şi 27 - 38 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene(3), în special drepturile la protecţie în cazul unei concedieri nejustificate, şi la condiţii de muncă echitabile şi corecte,

–   având în vedere Carta Socială Europeană,

–   având în vedere Raportul din mai 2004 al Grupului la nivel înalt privind viitorul politicii sociale într-o Uniune Europeană extinsă,

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat "Programul comunitar de la Lisabona al Comisiei şi punerea sa în aplicare în 2006" (SEC(2006)1379),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind Agenda Socială (COM(2005)0033),

–   având în vedere programele naţionale de reformă de la Lisabona, astfel cum au fost prezentate de statele membre,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Europa globală: concurând pe plan mondial" (COM(2006)0567),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind Orientările integrate pentru creştere economică şi locuri de muncă (2005-2008) (COM(2005)0141),

–   având în vedere concluziile preşedinţiei din martie 2000, martie 2001, martie şi octombrie 2005 şi martie 2006,

–   având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UCIPE şi CEIP(4),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind provocările de natură demografică şi solidaritatea dintre generaţii(5),

–   având în vedere Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(6),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 octombrie 2006 privind aplicarea Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor(7),

–   având în vedere Convenţia privind lucrătorii migranţi (dispoziţii suplimentare), adoptată în 1975 de către OIM,

–   având în vedere Convenţia privind agenţiile private de ocupare a forţei de muncă, adoptată în 1997 de către OIM,

–   având în vedere Agenda de lucru a OIM privind munca decentă,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Promovarea muncii decente pentru toţi: Contribuţia UE la punerea în aplicare pe plan mondial a agendei de lucru privind munca decentă" (COM(2006)0249),

–   având în vedere Directiva 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin(8),

–   având în vedere Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă(9),

–   având în vedere Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE](10),

–   având în vedere Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecţia tinerilor la locul de muncă(11),

–   având în vedere Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare şi consultare a lucrătorilor în întreprinderile şi grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară(12),

–   având în vedere Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă(13),

–   având în vedere Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracţiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP şi CES - Anexă: Acordul-cadru privind munca pe fracţiune de normă(14),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorului, Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0247/2007),

A.   întrucât, într-o perioadă a globalizării, a progresului tehnologic rapid, a schimbărilor demografice şi a dezvoltării semnificative a sectorului serviciilor, îmbunătăţirea dreptului european al muncii, acolo unde este necesar să se ia în considerare nevoia de flexibilitate crescută, solicitată atât de către angajatori, cât şi de către salariaţi, precum şi dorinţa de o mai mare siguranţă pentru lucrători, constituie unul dintre elementele care asigură faptul că atât întreprinderile, cât şi lucrătorii sunt capabili să se adapteze cu succes, consolidând astfel valorile modelului social european,

B.   întrucât creşterea economică reprezintă una dintre condiţiile fundamentale pentru creşterea durabilă a ocupării forţei de muncă; întrucât politicile sociale, atunci când sunt elaborate în mod corespunzător, nu ar trebui considerate ca generând costuri ci pot constitui într-adevăr un factor pozitiv pentru creşterea economică a Uniunii Europene în sensul obiectivelor fixate de agenda de la Lisabona,

C.   întrucât Uniunea Europeană nu este numai o zonă de liber schimb, ci şi o comunitate cu valori comune, iar dreptul muncii ar trebui, în consecinţă, să reflecte aceste valori; întrucât principiile de bază ale dreptului muncii, care s-au dezvoltat în Europa rămân valabile; întrucât dreptul muncii asigură securitatea juridică şi protecţia pentru lucrători şi angajatori, fie prin intermediul legislaţiei, fie prin intermediului unei convenţii colective, sau printr-o combinaţie între cele două, şi întrucât aceasta reglementează echilibrul de forţe dintre lucrător şi angajator; întrucât succesul oricărui proces de schimbare în dreptul muncii va fi mai mare dacă lucrătorii se simt mai în siguranţă şi o astfel de siguranţă depinde, de asemenea, de uşurinţa găsirii unui nou loc de muncă,

D.   întrucât libera circulaţie a lucrătorilor este unul din principiile fundamentale ale UE, menţionate în articolul 39 din Tratatul CE, şi întrucât această libertate fundamentală ar trebui să fie însoţită de aplicarea eficientă a normelor care asigură respectarea principiului egalităţii de remunerare pentru aceeaşi muncă;

E.   întrucât noile forme de contracte atipice şi contracte standard flexibile (spre exemplu, contracte de muncă cu fracţiune de normă, contracte cu durată determinată, contracte temporare de muncă prin agenţii de ocupare a forţei de muncă, contracte periodice pentru liber-profesionişti şi contracte pe proiecte), dintre care unele sunt nesigure prin natura lor, sunt din ce în ce mai frecvente pe pieţele muncii din cadrul Uniunii Europene,

F.   întrucât astfel de forme de raporturi contractuale, dacă sunt însoţite de garanţiile necesare de securitate a salariaţilor, pot contribui la obţinerea de către întreprinderi a adaptabilităţii necesare în noul context internaţional şi, în acelaşi timp, pot satisface nevoile specifice ale salariaţilor pentru un echilibru diferit între viaţa personală şi de familie şi formarea profesională,

G.   întrucât locurile de muncă cu fracţiune de normă au reprezentat aproximativ 60% din locurile de muncă nou create în Uniunea Europeană începând cu anul 2000 şi întrucât 68% dintre lucrătorii cu fracţiune de normă sunt mulţumiţi de orele lor de lucru; întrucât, cu toate acestea, acest grad de mulţumire este strâns legat de nivelul de protecţie acordat lucrătorilor cu fracţiune de normă de dreptul muncii şi securitatea socială,

H.   întrucât munca cu fracţiune de normă este în mod predominant caracteristică încadrării în muncă a femeilor, dat fiind că este deseori vorba de o strategie de compromis urmată de femei din cauza lipsei de centre accesibile şi disponibile pentru îngrijirea copiilor şi a persoanelor aflate în întreţinere,

I.   întrucât legislaţia comunitară existentă care promovează egalitatea între sexe nu şi-a realizat obiectivele până la această dată şi disparităţile salariale între sexe, precum şi lipsa unor dispoziţii privind reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi privind serviciile publice de îngrijire a copiilor rămân o preocupare esenţială pentru lucrătorii europeni,

J.   întrucât numărul locurilor de muncă temporară a crescut mai rapid în statele membre în care s-au făcut schimbări ale normelor relevante în vederea încurajării acestui tip de muncă; întrucât munca atipică poate fi benefică în cazul în care răspunde nevoilor lucrătorilor şi este voluntară; dar, întrucât, în prezent, nu se optează prea mult pentru munca atipică şi mulţi lucrători nu pot beneficia de drepturile fundamentale privind munca şi drepturile sociale, încălcându-se astfel principiul egalităţii de tratament,

K.   întrucât serviciile oferite de agenţiile temporare au fost excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne(15),

L.   întrucât 60% dintre persoanele care au acceptat acorduri contractuale atipice în 1997 au avut contracte standard în 2003, ceea ce înseamnă că, după 6 ani, 40% din lucrătorii cu contracte atipice încă nu au un statut de lucrători cu normă întreagă; întrucât această situaţie priveşte, în special, tinerii care intră în câmpul muncii tot mai mult pe poziţii care prezintă o nesiguranţă mult mai mare decât media în ceea ce priveşte condiţiile sociale şi de muncă, şi care riscă tot mai mult să rămână marginalizaţi pe piaţa muncii,

M.   întrucât creşterea recentă a numărului de contracte atipice a adus cu sine diferenţe între condiţiile de muncă în ceea ce priveşte sănătatea şi siguranţa, care pot conduce la condiţii de muncă mai precare şi la rate mai mari de accidentare,

N.   întrucât, având în vedere că inegalităţile generează costuri economice directe şi indirecte, în timp ce, dimpotrivă, tratamentul egal generează avantaje competitive, realizarea acestuia constituie o importantă contribuţie strategică la dezvoltarea economică şi socială; întrucât Uniunea Europeană nu-şi poate permite, pe de altă parte, să nu utilizeze energia şi capacitatea productivă a femeilor, care reprezintă jumătate din populaţie,

O.   întrucât femeile se confruntă în prezent cu o triplă povară, şi anume creşterea participării acestora pe piaţa muncii, naşterea mai multor copii şi asumarea unui număr mai mare de responsabilităţi legate de îngrijirea familiei; întrucât, în aproape toate cazurile, femeile sunt cele care trebuie să facă compromisuri pentru a-şi adapta munca în funcţie de nevoile familiei şi care se confruntă cu niveluri ridicate de stres şi anxietate din cauza atribuţiilor profesionale şi de întreţinere,

P.   întrucât este o realitate faptul că sute de mii de femei nu au altă opţiune decât să accepte condiţii neregulamentare de angajare deoarece desfăşoară activităţi casnice în afara propriei gospodării sau au responsabilităţi de îngrijire a membrilor mai în vârstă ai familiei,

Q.   întrucât lucrătorii cu contracte atipice pot fi deseori expuşi unui risc mai mare decât colegii lor cu alte forme de contracte, din cauza absenţei unei formări profesionale şi a necunoaşterii riscurilor la care se expun şi a drepturilor lor,

R.   întrucât toţii lucrătorii ar trebui să beneficieze de o securitate şi protecţie adecvată în muncă, în mod independent de acordurile lor contractuale,

S.   întrucât în unele state membre negocierile colective ajută la funcţionarea flexibilă a pieţei muncii şi constituie un element cheie al dreptului muncii, dar şi un instrument esenţial de reglementare; întrucât condiţiile cu privire la relaţiile industriale trebuie respectate, iar tradiţiile privind relaţiile industriale şi ratele de sindicalizare variază în statele membre; întrucât statele membre ar trebui să promoveze dialogul social între partenerii sociali la toate nivelurile, deoarece aceasta poate fi o metodă eficientă care să contribuie la realizarea unor reforme adecvate ale dreptului muncii,

T.   întrucât măsurile luate la nivelul Uniunii Europene trebuie să respecte competenţa statelor membre în domeniul dreptului muncii şi principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii; întrucât, în acelaşi timp, Comisia trebuie să propună iniţiative legislative, atunci când acest lucru este considerat necesar pentru a sprijini un sistem de standarde sociale minime aplicabile în întreaga Uniune, în temeiul acquis-ului comunitar,

U.   întrucât, pentru a face faţă provocărilor economice actuale, Uniunea Europeană trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a asigura stabilitatea pieţelor muncii din statele membre, pentru a răspunde problemei concedierilor pe scară largă în anumite sectoare şi pentru a oferi cetăţenilor săi un nivel mai ridicat de sănătate şi siguranţă la locul de muncă, lucru esenţial pentru menţinerea condiţiilor de viaţă în armonie cu demnitatea umană şi cu valorile europene fundamentale,

V.   ìntrucât rata ridicată a şomajului din Europa reprezintă un eşec care necesită întreprinderea unor acţiuni care să faciliteze accesul mai multor persoane pe piaţa muncii, pentru a creşte mobilitatea şi pentru a-i ajuta pe lucrători să îşi schimbe locul de muncă fără a-şi sacrifica siguranţa; întrucât trebuie să fie prioritară crearea unui climat care să încurajeze crearea de locuri de muncă mai numeroase şi mai bune;

1.   salută o nouă abordare a dreptului muncii care are ca obiectiv includerea tuturor lucrătorilor, indiferent de situaţia contractuală a acestora;

2.   salută dezbaterile privind necesitatea îmbunătăţirii dreptului muncii pentru a răspunde provocărilor secolului al XXI-lea şi anume faptul că atât angajatorii, cât şi salariaţii au nevoie de flexibilitate crescută, precum şi asigurarea unei mai mari siguranţe decât cea oferită acum de forme atipice de ocupare a forţei de muncă, precum şi pentru a consolida protecţia lucrătorilor vulnerabili, în vederea creării mai multor locuri de muncă şi de mai bună calitate şi a unei coeziuni sociale sporite, contribuind astfel la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona; consideră că îmbunătăţirea dreptului muncii trebuie să fie conformă cu principiile Cartei drepturilor fundamentale, în special cu titlul IV, şi trebuie să respecte şi să protejeze atât valorile modelului social european, cât şi drepturile sociale existente;

3.   salută larga varietate de tradiţii de muncă, contracte şi modele de întreprinderi existente pe pieţele de muncă;

4.   solicită crearea unor aranjamente contractuale sigure şi flexibile în contextul unei organizări moderne a muncii;

5.   consideră că printre priorităţile unei reforme a legislaţiei muncii în statele membre se numără:

6.   subliniază prioritatea socială şi economică reprezentată de creşterea ocupării forţei de muncă, astfel încât economia europeană să fie capabilă să concureze la nivel global şi să-şi îndeplinească promisiunile privind securitatea socială; evidenţiază faptul că actuala rată ridicată a şomajului din Europa subminează bunăstarea şi prosperitatea viitoare, precum şi competitivitatea europeană şi, chiar mai important, determină segregare socială;

7.   regretă, cu toate acestea, faptul că partenerii sociali nu au fost consultaţi astfel cum prevede articolul 138 din Tratatul CE, întrucât Cartea verde a Comisiei intitulată "Modernizarea dreptului muncii pentru a răspunde provocărilor secolului XXI" (COM(2006)0708) are în mod clar implicaţii importante pentru domeniul politicii sociale;

8.   consideră că, pentru ca dreptul muncii să răspundă provocărilor secolului al XXI-lea, aceasta trebuie să se concentreze într-o mare măsură mai degrabă asupra asigurării securităţii locului de muncă pe parcursul vieţii unui lucrător, decât asupra protejării anumitor locuri de muncă, înlesnind atât pătrunderea, cât şi rămânerea pe piaţa muncii, precum şi trecerea de la şomaj la angajare şi de la un loc de muncă la altul, prin intermediul unor politici active privind forţa de muncă, concentrate atât pe dezvoltarea capitalului uman pentru a mări capacitatea de integrare profesională, cât şi pe crearea unui climat de afaceri favorabil, precum şi pe îmbunătăţirea calităţii locurilor de muncă;

9.   consideră că raporturile de muncă care caracterizează ocuparea forţei de muncă şi activitatea profesională a cetăţenilor au fost supuse unor schimbări profunde în ultimul deceniu; constată că contractul cu normă întreagă şi cu durată nedeterminată este forma comună a raporturilor de muncă şi, ca atare, trebuie considerat ca referinţă pentru o aplicare coerentă şi uniformă a principiului nediscriminării; prin urmare, consideră că dreptul european al muncii trebuie să recunoască contractele de muncă cu durată nedeterminată ca formă generală de ocupare a forţei de muncă, garantând o protecţie socială şi a sănătăţii corespunzătoare, precum şi respectarea drepturilor fundamentale;

10.   în această privinţă, recunoaşte faptul că dispoziţiile referitoare la durata muncii trebuie să fie suficient de flexibile pentru a răspunde nevoilor angajatorilor şi ale lucrătorilor şi pentru a permite persoanelor să concilieze mai bine viaţa profesională cu viaţa de familie, precum şi pentru a proteja competitivitatea şi pentru a îmbunătăţi ocuparea forţei de muncă în Europa, fără a neglija sănătatea lucrătorilor;

11.   îşi exprimă dezacordul ferm cu privire la cadrul analitic prezentat în cadrul Cărţii verzi, conform căruia contractul de muncă standard cu durată nedeterminată este depăşit, accentuează segmentarea pieţei muncii şi discrepanţa dintre "interiorul" şi "exteriorul" pieţei şi, prin urmare, trebuie considerat ca un obstacol în calea creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă şi a îmbunătăţirii dinamismului economic;

12.   subliniază faptul că legislaţia muncii este eficientă, corectă şi puternică doar dacă este pusă în aplicare în toate statele membre, se aplică în mod egal tuturor actorilor şi este controlată în mod regulat şi într-o manieră eficientă; solicită Comisiei să-şi consolideze, în cadrul iniţiativei "O mai bună legiferare", rolul de gardian al tratatelor în ceea ce priveşte punerea în aplicare a legislaţiei sociale şi a muncii;

13.   subliniază faptul că studiile recente ale OCDE, precum şi alte studii, arată că nu există nicio dovadă în vederea susţinerii părerii conform căreia reducerea protecţiei împotriva concedierii şi micşorarea numărului de contracte standard de angajare facilitează creşterea ocupării forţei de muncă; subliniază faptul că exemplul ţărilor scandinave arată în mod clar că un nivel ridicat de protecţie împotriva concedierii şi standardele înalte de ocupare a forţei de muncă sunt în întregime compatibile cu sporirea ocupării forţei de muncă;

14.   constată că anumite forme de contracte atipice, dacă sunt corect încorporate în dreptul muncii şi al securităţii sociale, precum şi posibilitatea de a beneficia de învăţare continuă şi formare, pot contribui atât la îmbunătăţirea competitivităţii economice a Uniunii Europene, cât şi la satisfacerea diferitelor nevoi ale lucrătorilor, în funcţie de vârstă şi de perspectivele lor de carieră; recunoaşte, în acelaşi timp, că formele atipice de muncă trebuie să fie însoţite de sprijinirea lucrătorilor care sunt în tranziţie de la un loc de muncă la altul sau care trec de la un statut profesional la altul; constată, de asemenea, că, pentru a face această tranziţie rapidă şi durabilă, este necesar să se pună accentul pe intervenţia activă, care să permită lucrătorilor reîncadraţi în muncă să beneficieze de un anumit sprijin la nivelul veniturilor în această perioadă, sprijin absolut necesar pentru ca aceştia să-şi sporească şansele de angajare prin formare şi recalificare;

15.   subliniază faptul că este important ca această Carte verde să se concentreze asupra dreptului muncii în sine;

16.   remarcă accentul pus de Comisie asupra dreptului individual al muncii şi îndeamnă Comisia să promoveze dimensiunea colectivă drept unul dintre mijloacele de creştere atât a flexibilităţii, cât şi a siguranţei lucrătorilor şi angajatorilor;

17.   este ferm convins că orice formă de ocupare a forţei de muncă, fie atipică, fie standard, ar trebuie să beneficieze de un ansamblu de drepturi, indiferent de statutul specific al angajării, printre care: egalitatea de tratament, protecţia sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor, precum şi dispoziţii privind orele de lucru/odihnă, libertatea de asociere şi de reprezentare, negocierea colectivă, acţiunea colectivă şi accesul la formare; subliniază, în acelaşi timp, faptul că aceste aspecte trebuie consolidate în mod corespunzător la nivelul statelor membre, luând în considerare tradiţiile şi contextele socio-economice specifice din fiecare ţară; subliniază faptul că legislaţia comunitară nu este în contradicţie cu legislaţiile naţionale, ci trebuie considerată ca fiind complementară;

18.   observă că un aspect important al dreptului muncii din multe state membre îl reprezintă dreptul de a întreprinde acţiuni industriale, drept consacrat de altfel în tratat, şi că, în contextul acţiunilor introduse la Curtea de Justiţie, Comisia a declarat că forma specifică a unor acţiuni colective nordice este în concordanţă cu Tratatul CE; solicită Comisiei să respecte acordurile colective ca un tip specific al dreptului muncii, aşa cum este recunoscut de către Curtea de Justiţie;

19.   solicită ca toţi lucrătorii să aibă acces la acelaşi nivel de protecţie şi ca anumite grupuri să nu fie excluse în mod automat de la cel mai extins nivel de protecţie, aşa cum este adeseori cazul marinarilor, lucrătorilor de pe nave şi a lucrătorilor în larg, la fel ca şi al lucrătorilor din transportul rutier; solicită ca o legislaţie eficientă să se aplice tuturor persoanelor, indiferent de locul în care lucrează;

20.   consideră că sarcinile administrative excesive pot descuraja angajatorii să angajeze lucrători noi chiar şi în perioadele de creştere economică, înrăutăţind astfel perspectivele de locuri de muncă şi împiedicând pătrunderea lucrătorilor pe piaţa muncii; subliniază faptul că crearea de locuri de muncă reprezintă un obiectiv european prioritar, în conformitate cu deciziile Consiliului de la Lisabona din 2000;

21.   observă creşterea economiei informale şi, în special, exploatarea profesională a lucrătorilor fără acte şi consideră că cea mai bună soluţie de prevenire a acestui fenomen este concentrarea asupra instrumentelor şi mecanismelor de combatere a exploatării, inclusiv o mai largă şi mai bună punere în aplicare a dreptului muncii şi a standardelor de lucru, precum şi facilitarea încadrării legală în muncă şi concentrarea asupra drepturilor fundamentale ale omului aplicate lucrătorilor; invită statele membre să adopte norme de prevenire a exploatării lucrătorilor vulnerabili de către şefii organizaţiilor criminale şi să semneze şi să ratifice Convenţia ONU privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora, precum şi semneze şi să ratifice Convenţia Consiliului Europei privind acţiunile privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane;

22.   constată cu mare îngrijorare faptul că, deşi recunoaşte că actualele condiţii de pe piaţa muncii creează inegalităţi între sexe, spre exemplu în ceea ce priveşte diferenţa de remunerare şi segregarea profesională şi sectorială, Cartea verde a Comisiei ignoră în întregime obligaţiile şi responsabilităţile enunţate în Comunicarea Comisiei intitulată "O foaie de parcurs pentru egalitatea între sexe" (COM(2006)0092);

23.   constată, tot cu mare îngrijorare, faptul că, deşi recunoaşte că femeile se confruntă cu un dezechilibru între viaţa lor profesională şi cea privată, Cartea verde deja-menţionată ignoră necesitatea urgentă a unor acţiuni pentru a reconcilia viaţa profesională şi viaţa privată cu provocările demografice astfel cum este necesar pentru respectarea Pactului european pentru egalitatea între sexe şi cu Comunicarea Comisiei privind viitorul demografic al Europei (COM(2006)0571);

24.   salută larga varietate de tradiţii de muncă, forme contractuale şi modele de întreprinderi existente pe pieţele de muncă;

25.   solicită crearea unor acorduri contractuale sigure şi flexibile în contextul unei organizări moderne a muncii;

26.   subliniază faptul că întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) sunt recunoscute drept unul dintre principalele motoare ale creării şi creşterii numărului de locuri de muncă în Europa, precum şi ale promovării dezvoltării sociale şi regionale; de aceea, consideră că este esenţială creşterea rolului IMM-urilor în crearea de locuri de muncă prin îmbunătăţirea dreptului muncii;

27.   consideră că, pentru o aplicare mai eficientă a legislaţiei comunitare, este necesar să se abordeze problema deficienţelor dialogului social actual din unele state membre datorate absenţei reprezentării salariaţilor în anumite sectoare în care cea mai mare parte a activităţii economice este desfăşurată de întreprinderi mici şi mijlocii cu mai puţin de 10 salariaţi (această lipsă de reprezentare fiind accentuată în special în unele dintre noile state membre);

28.   observă că structura actuală a dialogului social nu reuşeşte să includă mulţi dintre lucrătorii flexibili, menţionaţi în Carta verde, care nu sunt nici angajatori, nici salariaţi, şi care trebuie de asemenea consultaţi, pe lângă discuţiile dintre partenerii sociali;

29.   subscrie obiectivelor stabilite de Consiliu, care constau în mobilizarea tuturor resurselor naţionale şi comunitare necesare pentru crearea de forţă de muncă calificată, instruită şi capabilă să se adapteze uşor şi pentru crearea unei pieţe a muncii capabilă să răspundă provocărilor rezultate în urma combinării a două fenomene, şi anume globalizarea şi îmbătrânirea societăţilor europene;

30.   observă că, din cauza segmentării pieţei muncii, în multe dintre raporturile contractuale atipice, lucrătorul nu are decât un acces limitat la educaţie şi formare profesională, la pensie şi evoluţie profesională, că siguranţa locului de muncă este foarte scăzută şi locul de muncă este instabil; subliniază că o astfel de situaţie sporeşte nesiguranţa economică şi creează rezistenţă la schimbare şi la globalizare în general;

31.   observă că, în multe state membre, deoarece nu există sisteme de securitate socială adecvate, este imposibilă obţinerea unei pensii din al doilea pilon, ceea ce conduce la presiuni suplimentare asupra pensiilor de vârstă în primul pilon;

32.   consideră că motivaţia personală, combinată cu susţinerea din partea angajatorilor, precum şi cu accesibilitatea şi disponibilitatea structurilor, sunt cei mai importanţi factori în ceea ce priveşte participarea la procesul de învăţare continuă şi solicită dezvoltarea sectorului educaţional în sensul cerinţelor impuse de piaţa muncii şi al aşteptărilor personale ale lucrătorilor şi angajatorilor; accentuează necesitatea stabilirii unei legături adecvate între cariera profesională şi programele şcolare;

33.   subliniază nevoia urgentă de îmbunătăţire a nivelului educaţional al populaţiei în Uniunea Europeană şi îndeamnă Comisia, statele membre şi partenerii sociali să investească în învăţarea continuă şi în dezvoltarea capitalului uman, acestea fiind cele mai eficiente mijloace de a lupta împotriva şomajului pe termen lung; în acest sens, dezvoltarea competenţelor şi obţinerea calificărilor sunt în interesul general, aşa cum subliniază partenerii sociali europeni în cadrul acţiunii din 2006 pentru dezvoltarea continuă a competenţelor şi a calificărilor;

34.   este de părere că reformele din dreptul muncii ar trebui să faciliteze investiţiile întreprinderilor în dezvoltarea competenţelor lucrătorilor, să-i stimuleze să îşi îmbunătăţească propriile competenţe şi să garanteze că sistemele de securitate socială permit o astfel de abordare;

35.   subliniază importanţa ajungerii la un anumit nivel de armonizare a dreptului muncii, care se poate realiza prin directive şi acorduri colective şi prin metoda deschisă de coordonare; îndeamnă Comisia să ia în considerare diferenţele mari care există între pieţele de muncă ale statelor membre şi competenţa acestora în domeniu, dar reaminteşte obiectivul de a crea o Europă competitivă, inovatoare şi integratoare, o creştere cantitativă şi calitativă a locurilor de muncă;

36.   observă o punere în aplicare insuficientă a legislaţiei comunitare existente şi invită Comisia să consolideze cooperarea între autorităţile naţionale responsabile cu piaţa muncii; insistă asupra necesitaţii ca statele membre să asigure conformitatea legislaţiei în materie de sănătate şi securitate cu legislaţia comunitară;

37.   consideră că drepturile lucrătorilor transfrontalieri ar putea fi protejate corespunzător în temeiul legislaţiei relevante, dacă aceasta ar fi aplicată eficient, şi că scopul adoptării unei singure definiţii a lucrătorului şi a persoanei care desfăşoară o activitate independentă în temeiul dreptului comunitar este complex, din cauza diferenţelor majore dintre realităţile şi tradiţiile sociale şi economice la nivelul fiecărui stat membru; în acelaşi timp, este necesară o iniţiativă care să vizeze creşterea nivelului de convergenţă necesar pentru a garanta faptul că punerea în aplicare a acquis-ului comunitar este coerentă şi mai eficientă; această convergenţă trebuie să respecte drepturile statelor membre de a determina existenţa unui raport de muncă;

38.   recunoaşte că persoanele care lucrează pe cont propriu şi microîntreprinderile pot fi dependente din punct de vedere economic dacă pornesc cu o structură unipersonală; consideră, prin urmare, că adevăraţii liber-profesionişti, atunci când sunt dependenţi de o structură unipersonală, nu trebuie încadraţi într-o a treia categorie intermediară între liber-profesionişti şi salariaţi sau clasificaţi ca fiind salariaţi;

39.   reiterează poziţia Parlamentului în conformitate cu orientările privind angajarea, stabilite de Curtea de Justiţie,conform căreia orice definiţie a lucrătorului ar trebui să se bazeze pe situaţia de facto de la locul de muncă şi din momentul activităţii;

40.   solicită statelor membre să promoveze punerea în aplicare a recomandării privind raporturile de muncă adoptată de OIM în 2006;

41.   face apel la statele membre să ia act de faptul că recomandarea OIM de mai sus prevede că dreptul muncii nu trebuie să intervină în raporturile comerciale autentice;

42.   îndeamnă la utilizarea metodei deschise de coordonare în sfera politicii de ocupare a forţei de muncă şi a politicii sociale, aceasta fiind un instrument util în vederea schimbului celor mai bune practici, astfel încât să se răspundă provocărilor comune într-o manieră flexibilă şi transparentă şi luând în considerare condiţiile diverse de importanţă crucială pentru pieţele de muncă la nivelul fiecărui stat membru;

43.   recomandă statelor membre, Consiliului şi Comisiei ca, în cadrul metodei deschise de coordonare, să împărtăşească cele mai bune practici privind organizarea flexibilă a timpului de lucru şi să ţină cont de regimuri inovatoare privind timpul de muncă care realizează un bun echilibru între viaţa profesională şi cea familială;

44.   solicită Comisiei să continue colectarea şi analizarea informaţiilor cu privire la pieţele de muncă, astfel încât să se asigure că împărtăşirea celor mai bune practici privind politicile de ocupare a forţei de muncă urmate la nivelul fiecărui stat membru se bazează pe date fiabile, în special pe statistici omogene şi comparabile;

45.   solicită statelor membre să consolideze şi să actualizeze sistemele de protecţie socială şi să completeze politicile active de pe piaţa muncii, în special formarea şi învăţarea continuă, având în vedere noile realităţi de lucru legate de tranziţiile de pe piaţa muncii, şi să reintre pe piaţa muncii pentru a preveni orice dependenţă inutilă faţă de beneficiile şi munca din sectorul neoficial;

46.   condamnă cu fermitate orice înlocuire abuzivă a contractelor de muncă obişnuite cu noi forme de contracte, în absenţa oricărei necesităţi economice imperative, numai în scopul de a maximiza profiturile pe termen scurt într-o măsură considerabil sporită faţă de cea normală, în detrimentul publicului larg, al salariaţilor şi concurenţilor; subliniază că orice asemenea acţiune încalcă modelul social european, întrucât distruge definitiv consensul, imparţialitatea şi încrederea dintre angajatori şi salariaţi; îndeamnă statele membre şi partenerii sociali să întreprindă acţiuni în acest sens pentru a opri orice abuz iresponsabil;

47.   reaminteşte faptul că flexicuritatea este o combinaţie de flexibilitate şi securitate pe piaţa muncii, care permite atât creşterea productivităţii, cât şi calitatea locurilor de muncă, garantând totodată securitatea şi o viaţă de familie echilibrată pentru lucrătorii individuali şi permiţând întreprinderilor să pună în practică flexibilitatea necesară creării de noi locuri de muncă ca răspuns la nevoile fluctuante ale pieţei; este de părere că necesităţile de flexibilitate şi securitate nu sunt contradictorii, ci se susţin reciproc;

48.   subliniază faptul că flexicuritatea nu poate fi realizată decât având un drept al muncii eficient şi modern, care reflectă realităţile în constantă evoluţie în acest domeniu; observă că negocierile colective şi partenerii sociali puternici reprezintă o parte importantă a abordării flexicurităţii; crede, totuşi, că există diferite modele de flexicuritate; observă de asemenea că o abordare comună ar trebui să aibă la bază o combinaţie a capacităţilor de adaptare ale întreprinderilor şi ale lucrătorilor, asociată cu un nivel ridicat de protecţie socială, securitate socială, alocaţii de şomaj, politici active ale pieţei de muncă, precum şi posibilităţi de formare continuă; consideră că accesul la prestaţii sociale şi la servicii precum îngrijirea copiilor sau a altor persoane aflate în întreţinere contribuie în mare măsură la îndeplinirea acestor obiective;

49.   este de părere că definiţia flexicurităţii în Cartea verde a Comisiei este prea restrânsă; observă, totuşi, că Comisia va publica o comunicare în ceea ce priveşte flexicuritatea;

50.   consideră că lucrătorii în vârstă ar trebui să fie în măsură să rămână în câmpul muncii pe bază voluntară şi flexibilă şi să beneficieze de formări adecvate şi îngrijiri medicale la locul de muncă; subliniază nevoia urgentă de acţiuni pozitive care să încurajeze lucrătorii în vârstă să se întoarcă în câmpul muncii şi nevoia unei mai mari flexibilităţi în alegerea sistemului de pensii şi de pensionare;

51.   solicită Comisiei şi statelor membre să recunoască faptul că dreptul muncii are o influenţă imensă asupra comportamentului întreprinderilor şi că încrederea acestora în dispoziţii stabile, clare şi solide constituie un element-cheie în cadrul procesului de luare a deciziilor de a crea locuri de muncă mai numeroase şi de mai bună calitate şi, în consecinţă, solicită statelor membre să pună în practică şi să aplice în mod adecvat întreaga legislaţie comunitară existentă privind pieţele de muncă;

52.   solicită statelor membre să consolideze drepturile în materie de concediu de maternitate/paternitate şi cel pentru creşterea copilului, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi;

53.   salută strategia concepută pentru a lupta împotriva muncii nedeclarate şi economiei subterane, care - deşi sunt prezente într-o pondere care variază în diferitele state membre - aduc pagube economiei, sunt dăunătoare consumatorilor, reduc veniturile din impozite şi conduc la o concurenţă neloială între firme; împărtăşeşte abordarea Comisiei de combatere a muncii nedeclarate printr-o coordonare strânsă între agenţiile guvernamentale de implementare, inspectoratele de muncă şi/sau organizaţiile sindicale ale lucrătorilor, administraţiile de asistenţă socială şi autorităţile fiscale, şi cere statelor membre să utilizeze metode noi bazate pe indicatori şi valori de referinţă ale diferitelor sectoare de activitate pentru a lupta împotriva evaziunii fiscale;

54.   solicită statelor membre şi Comisiei lansarea unei campanii de informare direcţionată spre angajatori şi lucrători cu scopul de a atrage atenţia asupra regulilor minime din cadrul reglementărilor comunitare aplicabile, precum şi asupra Directivei privind detaşarea lucrătorilor şi efectele adverse ale muncii clandestine asupra sistemelor naţionale de securitate socială, finanţelor publice, concurenţei loiale, performanţei economice şi chiar asupra lucrătorilor;

55.   solicită acordarea unei atenţii speciale tinerilor lucrători care sunt angajaţi, în cea mai mare parte, în muncă temporară, astfel încât, lipsa lor de experienţă în muncă să nu conducă la accidente la locul de muncă; încurajează statele membre să facă schimburi de bune practici în această privinţă şi solicită agenţiilor de ocupare a forţei de muncă în regim temporar să sporească conştientizarea în rândul angajatorilor şi chiar a tinerilor lucrători;

56.   subliniază rolul partenerilor sociali în informarea şi formarea lucrătorilor şi angajatorilor asupra drepturilor şi obligaţiilor într-un raport de muncă şi în punerea în aplicare a dreptului existent în acest domeniu şi, prin urmare, solicită Comisiei să asigure sprijin tehnic pentru partenerii sociali şi să îi încurajeze să facă schimb de cunoştinţe şi experienţă pentru a îmbunătăţi condiţiile de lucru;

57.   subliniază rolul important pe care îl au partenerii sociali care au avut deja un anumit succes în reformarea pieţelor de muncă, şi anume prin încheierea de acorduri cu privire la concediul pentru creşterea copilului, munca cu fracţiune de normă şi contractele cu durată determinată, precum şi cu privire la munca la distanţă şi învăţarea continuă;

58.   consideră că statele membre trebuie să demonstreze o deschidere în dialogul cu partenerii sociali pe tema modernizării dreptului muncii pentru a răspunde la provocările secolului al XXI-lea, să ia în considerare argumentele partenerilor sociali şi să răspundă preocupărilor acestora;

59.   consideră că Comisia ar trebui să se consulte nu numai cu partenerii sociali stabiliţi, ci şi cu toate organizaţiile şi persoanele vizate de această legislaţie; constată în special că IMM-urile sunt în prezent slab reprezentate în cadrul procesului de consultare, în aceeaşi situaţie fiind şi lucrătorii care nu aparţin unui sindicat;

60.   remarcă rolul pozitiv al negocierii colective pe care îl poate juca negocierea colectivă la nivel naţional, la nivel sectorial şi la nivelul întreprinderilor în ceea ce priveşte raporturile de muncă şi organizarea muncii, creşterea productivităţii firmelor şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, favorizând astfel creşterea nivelului ocupării forţei de muncă şi posibilitatea modificării acordurilor în vederea susţinerii rolului acestor acorduri colective şi a deschiderii acestui tip de negociere la soluţii apropiate de întreprindere, care avantajează salariaţii şi angajatorii;

61.   solicită Comisiei şi statelor membre, în cadrul programului de îmbunătăţire a procedurilor legislative, să coopereze constant cu partenerii sociali şi, atunci când este necesar, cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile pentru orice aspect legat de legislaţia muncii şi, în special, de politica socială, în vederea simplificării procedurilor administrative cu care se confruntă IMM-urile , facilitând situaţia financiară a acestora, şi în vederea creşterii competitivităţii lor pentru crearea de noi locuri de muncă;

62.   subliniază nevoia să se reglementeze răspunderea comună şi individuală pentru întreprinderile generale sau principale, pentru a combate abuzurile în ceea ce priveşte subcontractarea şi externalizarea lucrătorilor şi pentru a stabili o piaţă competitivă şi transparentă pentru toate întreprinderile pe baza unor condiţii egale în ceea ce priveşte respectarea standardelor şi condiţiilor de muncă şi, în special, solicită Comisiei şi statelor membre să stabilească în mod clar cine este responsabil pentru respectarea dreptului muncii şi pentru plata salariilor, contribuţiilor şi taxelor la asigurările sociale în cadrul unui lanţ de subcontractanţi;

63.   îşi exprimă convingerea fermă conform căreia crearea de locuri de muncă nesigure şi prost plătite nu constituie un răspuns adecvat tendinţei de relocalizare ce afectează tot mai multe sectoare; dimpotrivă, consideră că investiţia în cercetare, dezvoltare, formare profesională şi învăţare continuă ar fi capabilă să sprijine aceste sectoare care suferă în prezent de pe urma lipsei competitivităţii;

64.   solicită Comisiei să faciliteze stabilirea unui sistem de soluţionare a litigiilor, pentru a permite acordurilor europene între partenerii sociali să se transforme într-un instrument eficient şi flexibil care să promoveze o reglementare mai eficientă la nivel european;

65.   solicită statelor membre să înlăture restricţiile cu privire la accesul pe pieţele de muncă ale acestora şi să îmbunătăţească astfel mobilitatea lucrătorilor în cadrul UE, permiţând atingerea cu o mai mare uşurinţă a obiectivelor pieţei unice stabilite de Strategia de la Lisabona;

66.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor statelor membre şi ţărilor candidate.

(1) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (2) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 141. (3) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (4) JO L 175, 10.7.1999, p. 43. (5) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 131. (6) JO L 18, 21.1.1997, p .1. (7) Texte adoptate, P6_TA(2006)0463. (8) JO L 45, 19.2.1975, p. 19. (9) JO L 39, 14.2.1976, p. 40. (10) JO L 348, 28.11.1992, p. 1. (11) JO L 216, 20.8.1994, p. 12. (12) JO L 254, 30.9.1994, p. 64. (13) JO L 269, 5.10.2002, p. 15. (14) JO L 14, 20.1.1998, p. 9. (15) JO L 376, 27.12.2006, p.36.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 iulie 2007 privind comunicarea Comisiei referitoare la "Detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii: maximizarea beneficiilor şi a potenţialului acesteia, garantând, în acelaşi timp, protecţia lucrătorilor"

P6_TA(2007)0340 B6-0266/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2006 privind "Orientările referitoare la detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii" (COM(2006)0159),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iunie 2007 privind "Detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii: maximizarea beneficiilor şi a potenţialului acesteia, garantând, în acelaşi timp, protecţia lucrătorilor" (COM(2007)0304) (Comunicarea privind detaşarea lucrătorilor),

–   având în vedere rezoluţiile sale privind detaşarea lucrătorilor din 15 ianuarie 2004(2) şi 26 octombrie 2006(3),

–   având în vedere Întrebarea cu solicitare de răspuns oral B6-0132/2007 adresată Comisiei referitoare la Comunicarea privind detaşarea lucrătorilor,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât punerea în aplicare completă şi coerentă a Directivei 96/71/CE s-a dovedit a fi problematică, din cauza punerii în aplicare necorespunzătoare în statele membre şi a lipsei de coordonare între autorităţile lor competente,

B.   întrucât comunicările anterioare ale Comisiei pe această temă au fost considerate insuficiente de Parlament şi nu au rezolvat problemele legate de directivă; întrucât Comisia şi Parlamentul au în continuare opinii diferite în ceea ce priveşte anumite aspecte, precum prezenţa unui reprezentant legal al firmei care detaşează lucrătorii în ţara gazdă şi păstrarea documentelor la locul de muncă pentru a verifica respectarea dispoziţiilor directivei,

C.   întrucât protecţia lucrătorilor detaşaţi este extrem de importantă pentru garantarea liberei circulaţii a lucrătorilor şi respectarea condiţiilor de lucru prevăzute în tratat şi ar trebui considerată un factor primordial de interes general,

D.   întrucât jurisprudenţa Curţii de Justiţie specifică faptul că măsurile care intră în domeniul de aplicare al Directivei privind detaşarea lucrătorilor pot fi justificate prin obiective de interes public, precum protecţia lucrătorilor,

1.   îşi exprimă convingerea că punerea în aplicare completă a Directivei 96/71/CE este primordială pentru a se ajunge la un echilibru corect între libertatea de a furniza servicii şi protecţia lucrătorilor, în special împotriva dumpingului social;

2.   este convins că, în unele cazuri, în orientarea şi interpretarea sa juridică, Comisia merge dincolo de ceea ce a fost stabilit prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie;

3.   solicită Comisiei ca, atunci când se adoptă orice măsură privind detaşarea, să ia în considerare sub toate aspectele varietatea de modele a pieţelor muncii existente în Uniunea Europeană; solicită Comisiei să respecte faptul că unele state membre solicită prezenţa unui reprezentant care dispune de capacitatea juridică necesară în ţara gazdă pentru a asigura şi controla punerea în aplicare a directivei; consideră că acest reprezentant ar putea fi orice persoană căreia firma i-a încredinţat un mandat clar (inclusiv un lucrător);

4.   consideră că cooperarea şi schimbul de informaţii între statele membre au fost insuficiente până în prezent şi că abordarea acestei probleme este o condiţie prealabilă pentru succesul punerii în aplicare a directivei; consideră că, atunci când elaborează orientări pentru statele membre în ceea ce priveşte măsurile de control cu privire la protecţia lucrătorilor detaşaţi acceptabile în temeiul directivei, Comisia ar trebui să fie mai precisă;

5.   consideră că verificările şi controalele făcute de statele membre gazdă în temeiul acestei directive, în special obligaţia de a păstra anumite documente în ţara gazdă, trebuie văzute ca un instrument important pentru a garanta protecţia drepturilor lucrătorilor detaşaţi; consideră, totuşi, că aceste măsuri ar trebui să fie strict proporţionale şi să nu constituie o piedică ascunsă în calea exercitării dreptului la libera circulaţie;

6.   arată că jurisprudenţa existentă recunoaşte dreptul statului membru gazdă de a solicita anumite documente pentru a verifica respectarea condiţiilor de muncă prevăzute în Directivă;

7.   invită Comisia să găsească combinaţia potrivită de măsuri orientative adresate atât companiilor, cât şi statelor membre care să permită acestora să aibă o mai bună înţelegere a ceea ce le este permis să facă în conformitate cu directiva şi cu jurisprudenţa corespunzătoare; solicită Comisiei să sprijine în mod activ cooperarea strânsă între organele de inspecţie din statele membre prin crearea unei platforme europene permanente pentru cooperarea transfrontalieră; salută, în acest sens, intenţia Comisiei de a înfiinţa un grup la nivel înalt pentru a sprijini şi asista statele membre în identificarea şi schimbul de bune practici şi pentru a implica partenerii sociali în mod regulat şi oficial;

8.   este de părere că ar fi potrivit ca partenerii sociali din statele membre în care directiva este pusă în aplicare prin acorduri colective să aibă acces direct la informaţiile referitoare la firmele care detaşează lucrători, astfel încât să poată efectua activităţile de supraveghere care, în alte state membre, sunt efectuate de autorităţile cu un astfel de acces la informaţiile referitoare la firmă.

9.   sprijină concluzia Comisiei potrivit căreia statul membru gazdă ar trebui să fie în măsură să solicite o declaraţie prealabilă furnizorului de servicii pentru a putea verifica conformitatea cu condiţiile de muncă;

10.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 18, 21.1.1997, p. 1. (2) JO C 92 E, 16.4.2004, p. 404. (3) P6_TA(2006)0463.