Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 iulie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului privind programul statistic comunitar pentru perioada 2008-2012 (COM(2006)0687 – C6-0427/2006 – 2006/0229(COD))

P6_TA(2007)0341 A6-0240/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0687),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 285 din Tratatul CE, în temeiul cărora Comisia şi-a prezentat propunerea Parlamentului (C6-0427/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi avizele Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru dezvoltare regională şi al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0240/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   consideră că valoarea de referinţă indicată în propunerea legislativă trebuie să fie compatibilă cu plafonul prevăzut în capitolul 1a din noul cadru financiar multianual (CFM) şi subliniază faptul că valoarea anuală va fi decisă în cadrul procedurii bugetare anuale, în conformitate cu dispoziţiile punctului 37 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006;

3.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 iulie 2007 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind programul statistic comunitar pentru perioada 2008-2012

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1578/ 2007/CE.)

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind situaţia din Darfur

P6_TA(2007)0342 B6-0311/2007

Parlamentul European,

-   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Darfur, în special cele din 16 septembrie 2004(1), 23 iunie 2005(2), 6 aprilie 2006(3), 28 septembrie 2006(4) şi 15 februarie 2007(5),

-   având în vedere Acordul de pace de la Darfur, semnat la Abuja, Nigeria, la 5 mai 2006,

-   având în vedere Consensul de la Tripoli privind procesul politic din Darfur, adoptat la Tripoli la 28 şi 29 aprilie 2007,

-   având în vedere decizia Uniunii Africane (UA) din aprilie 2004 de înfiinţare a Misiunii Uniunii Africane în Sudan (AMIS),

-   având în vedere Rezoluţia ONU nr. 1706 care propune trimiterea unei forţe de menţinere a păcii formată din 22 000 de persoane în Darfur,

-   având în vedere raportul din 12 martie 2007, elaborat de Misiunea la înalt nivel a Consiliului ONU pentru drepturile omului, privind situaţia drepturilor omului în Darfur,

-   având în vedere raportul final din 11 octombrie 2006, elaborat de Consiliul experţilor privind Sudanul, instituit prin Rezoluţia 1591 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (CSONU) (2005),

-   având în vedere Convenţia ONU privind drepturile copilului, care este obligatorie şi aplicabilă fără excepţie,

-   având în vedere constatările Delegaţiei Comisiei pentru dezvoltare în Darfur, care a vizitat Sudanul şi Ciadul în perioada 30 iunie - 5 iulie 2007,

-   având în vedere articolul 91 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât este profund îngrijorat de situaţia drepturilor omului din Darfur, marcată de numeroase cazuri de încălcări ale drepturilor omului, printre care se numără violuri în masă, răpiri şi strămutări forţate şi încălcări ale legislaţiei internaţionale în domeniul umanitar, după cum se arată în raportul elaborat de Misiunea la nivel înalt trimisă în Darfur de către Consiliul ONU pentru drepturile omului,

B.   întrucât este profund îngrijorat de faptul că, în ultimii trei ani, conflictul din această regiune dintre trupele regulate, miliţiile proguvernamentale şi rebeli a făcut peste 400 000 de victime şi a provocat strămutarea şi refugierea a peste două milioane şi jumătate de persoane, în pofida semnării la Abuja, Nigeria, a Acordului de pace de la Darfur (APD),

C.   întrucât numărul de persoane afectate de conflictul din Darfur depăşeşte în prezent patru milioane, o cifră care nu a mai fost atinsă niciodată şi care include 2,2 milioane de persoane strămutate intern (PSI), dintre care peste 500 000 de persoane la care asistenţii umanitari nu au acces; întrucât Sudanul are în prezent cea mai numeroasă populaţie de refugiaţi din lume, cu un total de mai mult de cinci milioane de persoane strămutate intern sau refugiaţi în alte ţări,

D.   întrucât acordul de încetare a focului de la N'djamena din 8 aprilie 2004 este încălcat sau ignorat şi, după eşecul Acordului de pace de la Darfur, s-a înregistrat o creştere a actelor ilicite şi a insecurităţii; întrucât fragmentarea constantă a grupărilor rebele, mai mult de douăzeci în prezent, împiedică distribuirea ajutorului umanitar şi va îngreuna negocierile de pace,

E.   întrucât Organizaţia Naţiunilor Unite consideră în prezent criza din Darfur a fi cea mai gravă criză umanitară din lume,

F.   întrucât organizaţiile de ajutor umanitar se confruntă cu un mediu de lucru care nu a fost niciodată mai precar, iar atacurile iraţionale asupra civililor şi asistenţilor umanitari continuă; întrucât 19 asistenţi umanitari au fost ucişi în 2006 şi 18 soldaţi AMIS au murit de asemenea, dintre care nouă luna trecută; întrucât deja în acest an au fost atacate 74 vehicule umanitare şi au fost răpiţi temporar 82 de asistenţi umanitari,

G.   întrucât violenţa sexuală faţă de femei şi copii a fost recunoscută drept crimă împotriva umanităţii, însă părţile implicate în conflictul din Darfur continuă să folosească violul ca armă de război, în condiţii de impunitate; întrucât victimele care denunţă situaţia riscă să fie urmărite în justiţie, deoarece legislaţia sudaneză prevede ca proba violului să fie coroborată de patru martori bărbaţi,

H.   întrucât tortura şi recrutarea forţată a adulţilor şi a copiilor au ajuns să reprezinte o situaţie tipică de încălcare a drepturilor omului şi a legislaţiei internaţionale în domeniul umanitar în Darfur, victimele fiind prea speriate să raporteze abuzurile,

I.   întrucât principiul "obligaţiei de protecţie" al ONU dispune că, în cazul în care autorităţile naţionale nu reuşesc în mod manifest să protejeze populaţia contra genocidului, crimelor de război, epurării etnice şi crimelor împotriva umanităţii, obligaţia de protecţie necesară le revine altora,

J.   întrucât mandatul AMIS a fost prelungit până la sfârşitul anului 2007, iar forţa mixtă UA-ONU nu va fi desfăşurată mai devreme de 2008; întrucât, până la desfăşurarea forţei mixte, AMIS reprezintă singura forţă la faţa locului care are misiunea de a proteja civilii,

K.   întrucât este extrem de preocupat de furnizările continue de arme şi de echipament militar de toate tipurile către Sudan şi de utilizarea acestor dispozitive în provincia sudaneză Darfur, care este în prezent teatrul unei catastrofe din punct de vedere umanitar şi al drepturilor omului, după cum arată rapoartele cele mai recente ale Consiliului experţilor menţionat anterior şi ale organizaţiei Amnesty International,

L.   întrucât conflictul din Darfur, precum şi impunitatea celor responsabili, afectează din ce în ce mai puternic stabilitatea din regiune şi constituie astfel o ameninţare la adresa păcii şi securităţii generale,

M.   întrucât criza din Ciad, deşi se înscrie într-un conflict regional mai larg, are propria sa dinamică şi, în consecinţă, ar trebui tratată ca o criză de sine stătătoare; întrucât guvernul Ciadului nu îşi respectă obligaţia de protecţie a civililor; întrucât în taberele din Ciad se află în prezent 230.000 de refugiaţi sudanezi, iar 170.000 de persoane din Ciad au fost obligate să îşi părăsească locuinţele,

N.   întrucât ONU a mandatat o forţă multidimensională în Ciad în 2006; întrucât de atunci nu s-au înregistrat progrese în desfăşurarea acestei forţe, în ciuda nevoii din ce în ce în ce mai stringente de protecţie a civililor,

O.   întrucât Tribunalul Penal Internaţional (TPI) a deschis o anchetă privind crimele din Darfur în 2005 şi a emis un mandat de arestare la 2 mai 2007 pentru Ahmad Muhammad Harun şi Ali Kushayb, bănuiţi în legătură cu un total de 51 de capete de acuzare de crime de război şi crime împotriva umanităţii, printre care omucidere, viol, torturi şi persecutarea civililor în Darfur,

P.   întrucât pe 10 mai 2007 China l-a numit pe Liu Giujin trimis special pentru Darfur; întrucât China şi-a anunţat disponibilitatea de a trimite ingineri în zonă pentru a susţine forţele de menţinere a păcii sprijinite de ONU, după ce China îşi oferise sprijinul pentru o forţă mixtă UA/ONU la sfârşitul anului 2006; întrucât China, care găzduieşte Jocurile Olimpice din 2008, este un partener comercial strategic al Sudanului şi, în calitate de membru permanent al CSONU, are o responsabilitate deosebită privind obţinerea păcii în Darfur,

Q.   întrucât cel mai recent raport al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu subliniază extinderea deşertului cu aproximativ 100 de km în ultimii 40 de ani, pierderea a aproape 12% din suprafaţa împădurită şi păşunatul excesiv pe solul fragil în Sudan,

R.   întrucât veniturile din petrol au permis majorarea bugetului naţional de la 900 de milioane USD în 1999 la peste 2,5 miliarde USD în 2003 şi la un buget preconizat de 11,7 miliarde în 2007,

S.   întrucât Acordul de pace global (APG) prevede organizarea alegerilor în 2009,

1.   deplânge situaţia drepturilor omului în Darfur, unde conflictul a afectat în mod direct mai mult de patru milioane şi jumătate de persoane şi unde mai mult de trei milioane de persoane depind de ajutoarele alimentare;

2.   invită ONU să dea curs principiului său "obligaţia de protecţie", bazându-şi acţiunea pe faptul că guvernul Sudanului nu a reuşit să îşi apere populaţia din Darfur împotriva crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii şi nici nu a reuşit să asigure acesteia asistenţă umanitară;

3.   solicită statelor membre, Consiliului şi Comisiei să îşi asume responsabilitatea şi să întreprindă tot ceea ce este posibil pentru protejarea populaţiei din Darfur de un dezastru umanitar;

4.   invită guvernul Sudanului şi mişcările rebele să garanteze accesul neîngrădit şi în condiţii de siguranţă al asistenţei umanitare la persoanele afectate de conflict şi să respecte normele de drept internaţional umanitar; salută semnarea la 28 martie 2007 a Comunicatului comun privind facilitarea activităţilor umanitare în Darfur, de către guvernului Sudanului şi ONU şi solicită punerea sa integrală în aplicare;

5.   invită toate părţile să pună în practică deîndată respectarea acordului de încetare focului, condamnă încălcările acestuia, în special violenţa îndreptată împotriva populaţiei civile şi a asistenţilor umanitari; solicită insistent încetarea bombardării Darfurului de către guvernul Sudanului şi dezarmarea miliţiei Janjaweed; ia act de faptul că, în condiţii de insecuritate, nu este posibilă o veritabilă politică de dezvoltare pentru şi în Sudan;

6.   salută acceptarea forţei mixte UA/ONU de către guvernul Sudanului pe 12 iunie 2007, reamintind, totuşi, că guvernul Sudanului şi-a luat angajamente prealabile pentru facilitarea intervenţiei forţei mixte în Sudan pe care nu le-a respectat; subliniază importanţa realizării unei pregătiri adecvate a forţei hibride şi a desfăşurării sale cât mai rapide, precum şi a cooperării permanente cu autorităţile sudaneze; solicită, aşadar, o desfăşurare rapidă a forţei mixte UA-ONU cu un mandat care să îi permită protejarea eficientă a civililor; subliniază faptul că orice soluţie a conflictului va fi politică, nu militară;

7.   reaminteşte guvernului Sudanului că îi revine principala responsabilitate pentru securitatea internă, iar acţiunile comunităţii internaţionale nu trebuie interpretate ca un pretext pentru abdicarea de la această responsabilitate;

8.   este conştient de faptul că este puţin probabilă amplasarea unor forţe semnificative până în primăvara anului 2008, chiar şi printr-o desfăşurare rapidă, şi că în această perioadă este probabilă continuarea crimelor şi a altor abuzuri;

9.   invită, aşadar, UE şi alţi donatori internaţionali să furnizeze de urgenţă asistenţă suplimentară AMIS, în conformitate cu actuala sa structură, inclusiv angajamente de finanţare pe termen lung, precum şi asistenţa tehnică atât de necesară pentru perioada de tranziţie până la desfăşurarea completă a forţei mixte; solicită o investigaţie detaliată a faptului că cel puţin unii dintre soldaţii din forţa AMIS nu au primit drepturile salariale de mai multe luni;

10.   consideră că, pentru a proteja populaţia civilă şi personalul de asistenţă umanitară, facilitând continuarea distribuirii ajutoarelor, precum şi pentru a încerca să se asigure îndeplinirea angajamentelor luate de guvernul Sudanului privind admiterea necondiţionată a unei forţe mixte, ar trebui să se instituie de urgenţă o zonă cu interdicţie de survol militar deasupra regiunii Darfur;

11.   invită UE şi comunitatea internaţională să reia negocierile de pace, pentru a îmbunătăţi textul Acordului de pace în Darfur, astfel încât toate părţile să-l accepte; invită actorii internaţionali să impună tuturor părţilor responsabilitatea ce le revine în temeiul acordului obţinut; îndeamnă toate părţile implicate în conflictul din Darfur să îşi demonstreze voinţa de a găsi o soluţie paşnică pentru această criză prin aplicarea fără întârziere a acordului;

12.   invită UE, ONU şi UA să adopte o poziţie comună în eforturile pentru soluţionarea conflictului din Darfur şi să acorde prioritate unui proces de pace global, care ar trebui să cuprindă consultarea şi reprezentarea triburilor din regiunea Darfur, comunităţile PSI, grupările femeilor şi alte grupuri ale societăţii civile, toate partidele politice, inclusiv cele de opoziţie, precum şi actorii regionali relevanţi, facilitând, astfel, o pace durabilă;

13.   invită Mişcarea de Eliberare Populară din Sudan (MEPS) să ajute la unificarea tuturor facţiunilor rebele în scopul participării acestora la negocierile internaţionale şi invită comunitatea internaţională să exercite presiuni asupra grupărilor rebele pentru a se unifica şi, de asemenea, invită guvernul Sudanului să acorde timpul necesar rebelilor pentru a se regrupa;

14.   îndeamnă guvernul Sudanului să stabilească o foaie de parcurs pentru reinstalarea PSI şi a refugiaţilor, pentru restituirea proprietăţii acestora şi compensaţii, pentru un fond special destinat victimelor violurilor, femeilor care au fost respinse de familiile lor sau copiilor născuţi în urma violurilor şi pentru reabilitarea acestora;

15.   solicită guvernelor Ciadului şi Sudanului să-şi onoreze angajamentele recent confirmate de împiedicare a sprijinirii mişcărilor armate şi de îmbunătăţire a relaţiilor dintre acestea;

16.   solicită desfăşurarea de urgenţă a unei forţe internaţionale în Ciad, capabilă să protejeze în mod proactiv atât refugiaţii şi PSI, cât şi alte comunităţi vulnerabile împotriva violenţei şi să stabilizeze situaţia de securitate în vederea acordării unui acces umanitar îmbunătăţit; îndeamnă comunitatea internaţională să-şi coordoneze eforturile diplomatice pentru a-l încuraja pe preşedintele Deby să accepte desfăşurarea unei forţe ONU în Ciad;

17.   invită guvernul Sudanului să coopereze pe deplin cu Curtea Penală Internaţională (CPI) pentru a pune capăt impunităţii; cere, prin urmare, guvernului Sudanului să-i aresteze pe ministrul afacerilor umanitare, Ahmad Muhammad Harun şi pe liderul Janjaweed, Ali Kushayb şi să-i predea CPI; solicită UA şi Ligii Arabe să facă presiuni asupra guvernului Sudanului în acest sens;

18.   consideră vital ca Acordul de Pace Global (APG) cu ţările din sud să fie implementat cum se cuvine, constatând că nu s-a încheiat încă niciun acord privind utilizarea în comun a bogăţiilor şi delimitarea frontierelor; subliniază că aplicarea cu succes a APG şi încheierea recentă a acordului cu Estul ar putea ajuta la stabilirea încrederii necesare oricărui acord politic de durată cu Darfurul;

19.   condamnă încălcarea flagrantă a embargoului ONU privind armamentul de către guvernul Sudanului;

20.   solicită statelor membre să introducă imediat proceduri de monitorizare şi verificare mai stricte pentru a asigura respectarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate ONU nr. 1591 din (2005) menţionată anterior şi poziţia comună a Consiliului UE 2005/411/PESC din 30 mai 2005 privind măsurile restrictive împotriva Sudanului astfel încât procedurile să se aplice cetăţenilor UE, companiilor înregistrate în UE, fondurilor UE, vaselor sub pavilion UE şi aeronavelor sau companiilor care operează sub jurisdicţia teritorială a UE referitoare la:

21.   invită UE şi alţi actori internaţionali să impună sancţiuni diferenţiate, printre care măsuri de combatere a activităţilor antreprenoriale care alimentează conflictul,oricărei părţi la conflict, inclusiv guvernului, care încalcă acordul de încetare a focului sau atacă civilii, forţele de pace sau persoanele implicate în operaţiunile umanitare, şi să ia măsurile necesare pentru a ajuta să se pună capăt impunităţii prin aplicarea regimului de sancţiuni, sub forma unor sancţiuni economice specifice, inclusiv a unor interdicţii de călătorie şi a blocării de conturi;

22.   sprijină declaraţia arhiepiscopului Emeritus Desmond Tutu conform căreia guvernul Sudanului "trebuie să fie supus unor sancţiuni severe şi eficiente până la încetarea suferinţelor"; solicită UA să sprijine o astfel de acţiune împotriva acelor persoane responsabile pentru perpetuarea violenţelor în Sudan;

23.   solicită secretarului-general al ONU, Ban Ki-moon, să exercite o presiune mai puternică asupra Guvernului Sudanului pentru a respecta poziţiile adoptate de CSONU şi să sublinieze faptul că nerespectarea solicitărilor ONU va avea ca rezultat măsuri punitive;

24.   salută semnalele conform cărora China este acum mai dornică să promoveze pacea în Darfur şi solicită acesteia, în calitate de cumpărător a 80% din exporturile de petrol sudaneze, să-şi facă simţită întreaga sa influenţă în regiune, pentru a determina guvernul Sudanului să îşi respecte angajamentele asumate în cadrul APG şi APD; de asemenea, invită China să pună capăt exporturilor de arme în Sudan şi să nu mai blocheze deciziile privind sancţiunile specifice împotriva Guvernului Sudanului în cadrul CSONU;

25.   solicită Guvernului Sudanului să abordeze chestiunile de mediu şi în special să reducă impactul asupra mediului al industriei sale petroliere şi al practicilor agricole şi să prevină conflictele locale asupra resurselor naturale;

26.   solicită Guvernului Sudanului să publice veniturile sale petroliere în mod transparent şi solicită statelor membre ale UE să încurajeze cesiunea companiilor europene şi a fondurilor din Sudan;

27.   subliniază că puterea şi bogăţia, multiplicate acum datorită veniturilor petroliere, sunt concentrate în centru, în dezavantajul periferiei;

28.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, şefilor de stat şi de guvern din statele membre ale UE, Guvernului şi Parlamentului Republicii Sudan, Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, şefilor de stat şi de guvern din Liga Arabă şi guvernelor din grupul de state din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE şi instituţiilor din cadrul Uniunii Africane.

(1) JO C 140 E, 9.6.2005, p.153. (2) JO C 133 E, 8.6.2006, p.96. (3) JO C 293 E, 2.12.2006, p.320. (4) JO C 306 E, 15.12.2006, p.397. (5) Texte adoptate, P6_TA(2007)0052. (6) JO L 159 din 30.6.2000, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind o viitoare politică maritimă a Uniunii Europene: o viziune europeană privind oceanele şi mările (2006/2299(INI))

P6_TA(2007)0343 A6-0235/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată "Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: o viziune europeană privind oceanele şi mările" (COM(2006)0275),

–   având în vedere articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 martie 2007 privind constrângerile insulare, naturale şi economice în contextul politicii regionale(1),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism şi avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, precum şi cel al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, al Comisiei pentru pescuit şi al Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0235/2007),

A.   întrucât mările şi oceanele contribuie decisiv la grandoarea geografică şi la bogăţia UE, de-a lungul regiunilor sale cele mai periferice, oferind Uniunii 320 000 km de coastă şi adăpostind o treime din populaţia Europei, dintre care 14 milioane trăiesc în insule,

B.   întrucât între 3 şi 6% din produsul intern brut (PIB) al Europei provine din industria şi serviciile maritime, fără a ţine seama de valoarea materiilor prime, regiunile maritime contribuind cu 40% la PIB, iar 90% din comerţul extern al Uniunii Europene şi 40% din comerţul intern se realizează pe cale maritimă, flota Uniunii Europene reprezentând 40% din flota mondială,

C.   întrucât aplicarea strategiei de la Lisabona în cazul politicilor maritime nu priveşte doar obiectivele legate de îmbunătăţirea competitivităţii, ci trebuie să aibă şi un impact asupra celorlalţi piloni ai strategiei, cum ar fi crearea de locuri de muncă mai durabile şi de mai bună calitate în sectorul maritim, în cadrul UE,

D.   întrucât oceanele şi mările din Europa găzduiesc importante coridoare de transport pe care se efectuează o mare parte din volumul transporturilor; întrucât oceanele şi mările au încă un potenţial ridicat în ceea ce priveşte capacitatea la nivel mondial şi întrucât, în consecinţă, oceanele şi mările nu au numai o importantă valoare ecologică, ci şi una economică şi socială,

E.   întrucât transportul maritim participă cu aproximativ 4% la emisiile mondiale de CO2, ceea ce corespunde unei cantităţi de 1000 milioane de tone şi întrucât emisiile maritime nu fac obiectul Protocolului de la Kyoto; întrucât, în urma unui studiu efectuat de Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI), emisiile maritime de gaze cu efect de seră vor creşte până în 2020 cu peste 70% şi întrucât, în afară de CO2, sunt emise anual şi cantităţi mari de alte gaze cu efect de seră din sistemele de răcire la bord,

F.   întrucât în numeroase domenii ale activităţii maritime, performanţele mai ridicate depind de ideile inovatoare cu privire la transportul maritim şi întrucât industria europeană a construcţiilor şi reparaţiilor navale, împreună cu reţeaua sa largă de producători de echipament şi de prestatori de servicii este forţa motrice pentru inovare în materie de material maritim,

G.   întrucât transportul maritim produce mai puţine gaze cu efect de seră pe tonă-milă decât oricare alt mijloc de transport, iar progresele tehnologice îmbunătăţesc în mod constant eficienţa acestui sector, întrucât există o puternică voinţă politică de promovare a transportului maritim ca modalitate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de transportul rutier de mărfuri,

H.   întrucât, conform evaluării Programului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu, aproximativ 80% din poluarea marină este cauzată de efluenţi tereştri,

I.   întrucât transportul maritim este responsabil şi de deversarea unor cantităţi considerabile de diferiţi efluenţi în mare, printre care apele reziduale rezultate din spălarea rezervoarelor, din bucătăriile la bord, din instalaţiile pentru spălătorii şi grupuri sanitare, apa de balast, deversarea neintenţionată de ulei în timpul manevrelor; întrucât în cursul funcţionării unei nave se formează şi diferite deşeuri solide şi doar o mică parte din acestea este predată în grupurile de colectare din porturi, deoarece cea mai mare parte din acestea este arsă pe mare sau aruncată peste bord,

J.   întrucât, în prezent, navele mari transportă la bord cantităţi importante de combustibil pentru propriile nevoi operaţionale, iar în cazul unor accidente sau incidente, acest combustibil poate cauza şi deja a cauzat daune ecologice însemnate, cu puţine posibilităţi de remediere,

K.   întrucât, conform evaluărilor oficiale, în jur de 80% din accidentele maritime pot fi atribuite direct erorii umane,

L.   întrucât, în prezent, cea mai mare parte a navelor mari sunt demontate în şantierele navale din părţile lumii în curs de dezvoltare, în condiţii sociale şi ecologice inacceptabile, şi că, în cele mai multe cazuri, vânzarea acestor nave cumpărătorilor din afara Europei constituie o modalitate de evitare a aplicării Convenţiei de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, conform căreia aceste nave ar face obiectul unei interdicţii de exportare, fiind deşeuri periculoase,

M.   întrucât cotele apelor mărilor au crescut, punând astfel în pericol regiunile, populaţiile şi industriile de coastă, cum ar fi turismul de coastă,

N.   întrucât diversitatea activităţilor maritime şi de coastă necesită o amenajare teritorială flexibilă din partea statelor membre şi a autorităţilor acestora,

O.   întrucât, pentru alte mijloace de transport, UE este unul dintre liderii mondiali în ceea ce priveşte limitarea emisiilor de substanţe poluante, graţie căreia industria europeană se numără printre cele mai inovatoare industrii pe plan mondial şi întrucât viitorul durabil al industriei europene poate fi asigurat pe termen lung numai prin inovaţie,

P.   întrucât UE dispune de o serie de agenţii, printre care Agenţia europeană pentru siguranţă maritimă (EMSA), Agenţia europeană pentru gestionarea cooperării operative la frontierele externe (FRONTEX), Agenţia pentru pescuit şi Agenţia pentru mediu, toate având responsabilităţi diferite în domeniul maritim şi întrucât între acestea nu există schimburi formale,

Q.   întrucât autostrăzile maritime se numără din 2004 printre cele 30 de proiecte prioritare ale reţelei de transport TEN, însă nu s-au înregistrat decât progrese foarte mici

R.   întrucât oceanele şi mările sunt baza tuturor formelor de viaţă pe pământ şi au un rol important în schimbarea climatică; întrucât un scop important al unei politici maritime integrate ar trebui să fie protejarea resurselor acestora şi continua lor conservare, întrucât un sfert din rezerva de peşti este în pericol, şi din acest sfert sunt supraexploatate 17% şi 7% au scăzut foarte mult, doar 1% din rezerve se refac încet şi întrucât 52% din rezervele de peşti sunt exploatate atât de mult, încât numărul lor nu poate fi reconstituit, iar cercetătorii avertizează că pescuitul comercial s-ar putea prăbuşi la mijlocul secolului (2048),

S.   întrucât pescuitul este un sector economic foarte bine reglementat şi, prin urmare, trebuie luate măsuri pentru a garanta că aceste reglementări se traduc prin bune practici şi rezultate pozitive, întrucât, pentru a garanta o rezervă de peşti durabilă, este necesar să se ia în considerare numeroşii factori care influenţează starea stocurilor de peşti, cum ar fi schimbările climatice, prădătorii, poluarea, explorarea şi forajele petroliere şi de gaze, centralele eoliene maritime şi extracţia de nisip şi pietriş,

T.   întrucât, în decursul a 20 de ani, sectorul european al pescuitului va suferi modificări din cauza factorilor externi, cum ar fi schimbările climatice şi acţiunile umane, şi întrucât această transformare este deja evidentă în cazul codului din Marea Nordului, este esenţială o abordare eficientă a cauzelor schimbărilor climatice,

U.   întrucât mările şi oceanele au un rol esenţial în producerea de energii alternative şi sporirea siguranţei aprovizionării cu energie,

V.   întrucât trebuie recunoscute caracteristicile specifice regiunilor şi insulelor celor mai îndepărtate, şi anume imigraţia ilegală, catastrofele naturale, transporturile şi impactul acestora asupra biodiversităţii,

W.   întrucât o mare parte a graniţelor externe ale UE sunt maritime, iar supravegherea şi protecţia acestora presupune costuri sporite pentru statele membre de coastă,

X.   întrucât Marea Mediterană şi Marea Neagră aparţin în comun mai multor state membre UE şi ţări terţe, ultimele dispunând de mai puţine resurse pentru punerea în practică a normelor de mediu şi a măsurilor de securitate şi siguranţă,

1.   salută Cartea verde menţionată anterior şi susţine abordarea integrată a politicii maritime, în care sunt descrise, pentru prima dată, politici precum şantierele navale, transportul maritim, siguranţa maritimă, turismul, pescuitul, porturile, mediul marin, cercetarea, industria, planificarea spaţiului etc. şi este subliniată interdependenţa între acestea; vede în aceasta o şansă pentru UE şi statele sale membre de a dezvolta o politică navală orientată către viitor, care să aibă la bază o combinaţie fericită între protecţia mediului marin şi o exploatare inovatoare şi inteligentă a mărilor, asigurându-se, totodată, că durabilitatea rămâne în centrul politicii maritime; consideră că Uniunea Europeană are şansa de a deveni pionierul unei politici maritime inovatoare şi durabile şi că, în acest scop, statele membre trebuie să acţioneze în acelaşi sens; consideră că, în viitor, Parlamentul European va evalua fiecare Preşedinţie a Consiliului în funcţie de progresele înregistrate în domeniul politicii maritime europene;

2.   salută existenţa unei politici maritime care solicită integrarea politicilor, a acţiunilor şi a deciziilor legate de afacerile maritime şi care promovează o mai bună coordonare, o mai mare deschidere şi o mai strânsă cooperare între toţi actorii ale căror acţiuni au un impact asupra oceanelor şi mărilor europene;

3.   constată că, în condiţiile în care responsabilitatea pentru politicile şi acţiunile maritime este împărţită între autorităţile UE, guvernele naţionale şi autorităţile regionale şi locale, la toate nivelurile de responsabilitate politică ar trebui să aibă o abordare mai coordonată, asigurându-se că acţiunile lor în domeniul maritim iau pe deplin în considerare multiplele interacţiuni între acestea;

4.   solicită Comisiei să ia în considerare diversele recomandări din rezoluţia din 15 martie 2007 menţionată anterior şi, în special, să facă o prioritate din înfiinţarea la Comisia Europeană a unei unităţi pentru insule, pentru a dezvolta o mult-aşteptată abordare trans-sectorială a problemelor acestor teritorii, precum şi pentru a acorda insulelor o importanţă corespunzătoare în programul statistic comunitar în ceea ce priveşte politica maritimă viitoare;

5.   sprijină principiul încadrării politicii maritime europene în Strategia de la Lisabona, pentru a facilita creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă într-un mod durabil, bazat pe cunoştinţe ştiinţifice; subliniază importanţa transportului maritim din punct de vedere al volumului transportului şi al impactului economic; încurajează Comisia să revizuiască legislaţia existentă în spiritul şi în contextul iniţiativei Comisiei pentru o legiferare mai bună şi al Strategiei de la Lisabona; subliniază că ar trebui acordată prioritate aplicării mai bune şi consolidării legislaţiei existente de către Comisia Europeană şi statele membre; subliniază valoarea adăugată europeană în iniţiativele practice, de exemplu în ceea ce priveşte mai buna coordonare şi cooperare între statele membre, pentru a evita eventualele suprapuneri sau contradicţii;

Schimbarea climatică - cea mai mare provocare a politicii maritime

6.   subliniază, având în vedere discuţiile actuale privind schimbările climatice şi prima publicare a celui de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, că toţi participanţii trebuie să fie conştienţi că a venit timpul pentru a lua măsuri, iar Comunităţii îi mai rămân 13 ani pentru a preveni prin tehnologii noi o catastrofă climatică; constată că, în conformitate cu raportul, o serie de scenarii concrete pe plan mondial se referă la creşterea nivelurilor mărilor, cu efecte nocive în special pentru ţările cu deschidere la mare, valurile de căldură, inundaţiile, furtunile, focurile forestiere şi secetele; subliniază că există, de asemenea, o posibilă problematică în legătură cu refugiaţii din cauza catastrofelor climatice şi alte probleme privind securitatea internaţională, generate de eventuale conflicte asupra resurselor comune;

7.   subliniază că Uniunea Europeană trebuie să joace un rol de frunte în combaterea schimbărilor climatice, fiind un deschizător de drumuri în acest sens, subliniază că Comunitatea ar trebui să-şi folosească toate atuurile în materie de cercetare şi inovaţie pentru a juca un rol precursor şi a se afirma la nivel internaţional;

8.   subliniază faptul că energia eoliană pe uscat şi în larg are un potenţial semnificativ pentru dezvoltare şi că ar putea aduce o contribuţie majoră în protejarea climei şi, de aceea, invită Comisiei să ia măsuri prin înfiinţarea unei secţii sau unităţi de coordonare pentru energia eoliană şi prin lansarea unui plan de acţiune privind energia eoliană;

9.   subliniază că politica maritimă europeană trebuie să joace un rol important în combaterea schimbărilor climatice, prin intermediul a cel puţin trei politici: mai întâi, emisiile navelor, precum cele de CO2, SO2 şi NOx trebuie reduse în mod drastic; în al doilea rând, trebuie introdusă comercializarea cotelor de emisii şi în domeniul transportului maritim; în al treilea rând, în transportul maritim trebuie utilizate şi promovate energiile regenerabile, cum ar fi energia eoliană şi energia solară; îndeamnă Comisia să propună măsuri legislative pentru reducerea efectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră în zonele maritime şi îndeamnă Uniunea Europeană să ia măsuri decisive pentru a include sectorul maritim în convenţiile internaţionale asupra climei;

10.   este preocupat de rapoartele care sugerează că emisiile maritime de dioxid de carbon sunt mai mari decât cele estimate, reprezentând până la 5% din emisiile globale, şi sunt prevăzute să crească până la 75% în următorii 15 – 20 de ani, dacă nu se iau măsuri pentru a contracara această tendinţă; subliniază faptul că emisiile de gaze cu efect de seră provenind de la navele de pescuit sunt semnificative; constată lipsa progreselor în cadrul OMI în această privinţă, în ciuda mandatului dat prin Protocolul de la Kyoto în urmă cu zece ani;

11.   recunoaşte faptul că, pentru ca strategia maritimă să devină "pilonul de mediu" al politicii maritime, politicile trebuie să fie pe deplin complementare, pentru a asigura consecvenţă în abordarea UE; este de acord asupra faptului că depozitarea de dioxid de carbon în structurile geologice de sub fundul mării face parte dintr-un portofoliu de măsuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi solicită crearea unui cadru legislativ şi de reglementare clar pentru desfăşurarea acestei tehnologii;

12.   insistă asupra faptului că planificarea proiectelor de dezvoltare de-a lungul coastei Comunităţii, şi anume cele de dezvoltare urbană, situri industriale, porturi şi porturi de ambarcaţiuni, locuri de recreere etc., trebuie să ia în consideraţie în mod expres consecinţele schimbărilor climatice şi creşterea aferentă a nivelurilor mării, incluzând frecvenţa mai ridicată şi forţa în creştere a furtunilor şi creşterea valurilor în înălţime;

13.   subliniază importanţa unei abordări integrate, cum ar fi politica de gestionare integrată a zonelor de coastă, pentru ca măsurile să fie eficiente;

Transportul european maritim mai bun cu nave europene mai bune

14.   subliniază faptul că transportul maritim este o componentă indispensabilă a sistemului economic mondial şi că, la ora actuală, transportul de mărfuri pe cale maritimă constituie una dintre metodele de transport cel mai puţin poluante; consideră, totuşi, că transportul maritim este o sursă însemnată de poluare şi de aceea o echilibrare durabilă între protecţia mediului şi exploatarea economică a oceanelor europene este neapărat necesară, în timp ce garantarea durabilităţii trebuie să constituie o prioritate absolută; solicită Comisiei să păstreze acest echilibru la momentul redactării viitoarelor sale propuneri privind politica maritimă şi portuară;

15.   subliniază că promovarea transportului maritim ca mijloc durabil de transport necesită dezvoltarea şi extinderea porturilor şi a zonelor portuare; constată că porturile sunt deseori amplasate chiar pe siturile Natura 2000, sau în zone adiacente acestora, zone protejate conform directivelor referitoare la păsări sălbatice(2) şi habitate(3) şi subliniază necesitatea unor abordări şi iniţiative constructive de către operatorii portuari şi instituţiile de conservare a naturii pentru a ajunge la soluţii acceptabile pentru autorităţile portuare, autorităţile de reglementare şi societate în general, care să respecte spiritul şi scopurile directivelor, permiţând în acelaşi timp porturilor să-şi menţină rolul central de spaţii globale de acces;

16.   politica maritimă europeană ar trebui să încerce să menţină şi să consolideze poziţia sectorului maritim şi a activităţilor specializate europene şi să evite promovarea trecerii sub pavilioanele unor ţări terţe, lucru care pune în pericol securitatea şi protecţia mărilor şi sărăceşte economia europeană; subliniază că protecţia mediului marin se poate realiza mai bine dacă reglementările internaţionale se aplică tuturor navelor, indiferent de pavilion şi de portul de escală;

17.   consideră că sectorul construcţiei maritime europene, inovator şi competitiv, este primordial pentru creşterea durabilă, conform Strategiei de la Lisabona; subliniază că, având în vedere creşterea capacităţilor de producţie în exteriorul Uniunii, evoluţiile pozitive legate de şantierele navale europene în ultimii ani nu ar trebui să dea naştere unui sentiment de autosatisfacţie şi solicită, prin urmare, depunerea unor eforturi suplimentare pentru a ameliora competitivitatea şi a asigura condiţii egale pentru toţi operatorii;

18.   îndeamnă Comisia ca, în cadrul OMC, să sprijine şantierele navale europene, expuse continuu unei concurenţe neloiale din partea constructorilor asiatici de vapoare;

19.   salută documentul de lucru al Comisiei intitulat "Raport privind stadiul de evoluţie a programului LeaderSHIP 2015" (COM(2007)0220) şi subliniază în special succesul noii abordări detaliate a politicii industriale promovate de LeaderSHIP 2015, care a fost una dintre primele iniţiative sectoriale;

20.   subliniază că o mai bună coordonare şi cooperare (transfrontalieră) între porturile maritime şi o repartizare mai echilibrată a responsabilităţilor între toate porturile europene poate contribui în mod considerabil la evitarea transportului nedurabil pe uscat;

21.   nu vede în rolul primordial al UE în materie de consolidare a valorilor-limită un obstacol, ci o şansă pentru industria europeană; în acest sens, solicită statelor membre şi Comunităţii să promoveze mai mult cercetarea şi dezvoltarea unor tehnici portuare şi maritime mai eficiente şi mai curate;

22.   admite faptul că emisiile navelor care poluează atmosfera le vor depăşi pe cele provenite de la surse de pe uscat în viitorul estimat, reaminteşte solicitarea sa în contextul strategiei tematice asupra calităţii aerului, ca statele membre şi Comisia să ia măsuri urgente pentru a reduce emisiile din sectorul navigaţiei şi Comisia să înainteze propuneri în acest sens:

23.   consideră că promovarea, printre altele, a utilizării biocombustibililor în transportul maritim şi continuarea cercetărilor în acest domeniu, precum şi promovarea utilizării energiei eoliene pentru propulsarea vapoarelor, alături de o serie de măsuri fiscale de stimulare în favoarea utilizării acestui tip de combustibili şi de un sprijin sporit acordat cercetării şi dezvoltării ar putea reduce în mod considerabil utilizarea de combustibili fosili şi emisiile de CO2; subliniază, totuşi, necesitatea existenţei unei obligaţii de certificare ecologică şi socială pentru aceşti biocombustibili, precum şi faptul că eficienţa lor climaterică şi echilibrul emisiilor de CO2 trebuie să fie indiscutabile pe întreaga durată a ciclului lor de viaţă;

24.   consideră că eforturile de prevenire şi tratare a poluării cauzate de nave nu ar trebui să vizeze doar poluarea cu petrol, ci toate tipurile de poluare, în special cele cauzate de substanţele periculoase şi nocive; consideră, în acest sens, că rolul jucat de EMSA este esenţial şi că aceasta ar trebui să preia tot mai multe sarcini, deşi acestea ar trebui să fie întotdeauna complementare sarcinilor îndeplinite de statele membre în domeniile prevenirii şi tratării poluării; consideră, prin urmare, că este necesar să se garanteze o siguranţă financiară adecvată pentru finanţarea sarcinilor atribuite EMSA;

25.   salută sistemul operaţional CleanSeaNet de supraveghere şi detectare a poluărilor cauzate de nave, care va ajuta statele costiere să localizeze şi să identifice poluatorii în zonele geografice aflate sub jurisdicţia lor; solicită statelor membre să transpună cu promptitudine Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni în caz de încălcare1(4);

26.   recunoaşte activităţile Comisiei în domeniul siguranţei maritime şi a navelor în urma catastrofelor navale "Erika" şi "Prestige", care s-au oglindit mai ales în pachetele de măsuri privind siguranţa maritimă;

27.   îndeamnă Consiliul privind transporturile să examineze cât mai curând al treilea pachet de măsuri privind siguranţa în transporturile maritime şi să ia o decizie, împreună cu Parlamentul European, pentru a împiedica scăderea credibilităţii;

28.   îndeamnă Comisia să consolideze toate măsurile privind răspunderea civilă şi penală în cazul producerii unui accident sau al unui incident, cu deplina respectare a principiilor subsidiarităţii şi al repartizării competenţelor, precum şi a cadrului juridic internaţional;

29.   reaminteşte Rezoluţia sa din 21 aprilie 2004 cu privire la îmbunătăţirea siguranţei maritime(5) şi invită Comisia să ţină mai mult cont de "factorul uman" în demersurile sale viitoare;

30.   observă cu îngrijorare că Marea Baltică este acum una dintre cele mai poluate mări din lume şi îi reaminteşte Comisiei solicitarea sa anterioară cu privire la elaborarea unei recomandări de strategie a UE pentru zona baltică, propunând măsuri de îmbunătăţire a stării mediului Mării Baltice, în special pentru reducerea eutrofizării zonei baltice şi pentru prevenirea deversărilor de petrol şi alte substanţe toxice şi dăunătoare în mare; reaminteşte faptul că instrumentele existente pentru cooperare, precum programele INTERREG, ar trebui exploatate pe deplin atunci când se pun în aplicare proiecte inter-regionale în vederea îmbunătăţirii stării mediului baltic;

31.   solicită, pentru regiunile maritime sensibile ecologic şi greu navigabile din Marea Baltică, mai ales pentru fosa Kadet, strâmtorile Skagerrak/Kattegatt, Marele Belt şi Sound, realizarea unor zone speciale, care nu au voie să fie traversate de nave maritime, mai ales de nave petroliere, fără un pilot de mare largă şi invită Comisia şi statele membre să iniţieze elaborarea măsurilor necesare în acest sens în cadrul instanţelor internaţionale competente, mai ales în cadrul OMI;

32.   reaminteşte Comisiei de solicitarea sa de a prezenta Parlamentului şi Consiliului, cât mai repede posibil, o propunere pentru a asigura că, în navele noi, hidrocarburile care servesc drept combustibili sunt, de asemenea, depozitate în rezervoare cu înveliş dublu, deoarece navele portcontainere folosesc de multe ori păcura grea drept combustibil, a cărui cantitate poate depăşi cu mult încărcăturile navelor petroliere mai mici; consideră că, înainte de a prezenta o astfel de propunere, Comisia ar trebui să decidă dacă normele OMI stabilite în Rezoluţia MEPC 141(54) sunt suficiente pentru a garanta un transport sigur al hidrocarburilor folosite pentru propulsia navelor;

33.   îndeamnă Comisia să intensifice măsurile de supraveghere a aplicării normelor privind utilizarea obligatorie a învelişului dublu;

34.   solicită tuturor navelor care acostează în porturile europene să aibă cele mai înalte standarde de siguranţă; se exprimă în favoarea unui rol de pionierat al Europei în acest sens; este conştient că aceste cerinţe nu pot fi extinse la navele din zona de 200 leghe;

35.   este preocupat că tot mai puţine persoane tinere calificate lucrează ca ofiţeri şi echipaj pe navele europene şi că, prin aceasta, va apărea un exod masiv al personalului calificat; este de părere că oferirea unor condiţii mai bune de lucru, în conformitate cu normele stabilite de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) şi Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI), poate contribui la atragerea mai multor europeni către o carieră în domeniul maritim;

36.   îndeamnă statele membre şi părţile interesate din sectorul maritim să revizuiască planurile de carieră şi oportunităţile de formare pe întreg parcursul vieţii din sectorul maritim, în primul rând pentru a permite o mai bună punere în practică a aptitudinilor şi experienţei acumulate şi, în al doilea rând, pentru introducerea unor sisteme de conversie de la ocupaţiile desfăşurate pe uscat la cele desfăşurate pe mare, astfel încât să se poată menţine know-how-ul, iar perspectivele de carieră să devină mai atractive;

37.   susţine negocierile curente cu privire la un acord între partenerii sociali din Uniunea Europeană pentru punerea în aplicare a Convenţiei OIM privind standardele de muncă în sectorul maritim din 2006, ţinând seama de clauza de menţinere a nivelului de protecţie menţionată acolo; sprijină obligativitatea ratificării şi punerii în aplicare a acestei Convenţii de către statele membre, în cadrul viitoarei politici maritime a UE; solicită Comisiei să îşi folosească întreaga influenţă, astfel încât adoptarea Convenţiei OIM, eşuată în 2005, să aibă loc cu succes în 2007;

38.   consideră că, după cum se sugerează în Cartea verde menţionată anterior, excluderea navigatorilor din directivele sociale ar trebui să fie revizuită de către partenerii sociali;

39.   observă excluderea pescarilor şi a navigatorilor din legislaţia socială europeană cu privire la mai multe aspecte (de exemplu, Directiva 98/59/CE(6) privind concedierile colective, Directiva 2001/23/CE(7) privind protecţia drepturilor lucrătorilor în cazul unui transfer de întreprinderi, afaceri sau al unor părţi din întreprinderi sau afaceri,Directiva 2002/14/CE(8) privind informarea şi consultarea lucrătorilor, precum şi Directiva 96/71/CE(9) privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii); solicită Comisiei verificarea acestor derogări în strânsă cooperare cu partenerii sociali;

40.   invită statele membre şi proprietarii navelor să instituie un parteneriat pentru formarea unor marinari şi ofiţeri de calitate, aşa cum s-a realizat deja cu succes în Danemarca şi, în cadrul politicii lor de educare şi de formare, să le facă cunoscut patrimoniul maritim, care să fie mai bine apreciat de aceştia, şi să încurajeze activităţile şi profesiile legate de mare; invită Comisia să creeze condiţiile necesare pentru susţinerea financiară şi consilierea unor astfel de parteneriate;

41.   solicită introducerea unei etichete europene de calitate, în conformitate cu sistemul de clasificare al "listei albe" a OMI, pentru navele care satisfac cele mai recente standarde în materie de siguranţă şi de condiţii sociale, ceea ce va garanta acestor nave un tratament preferenţial în cadrul controlului de către statul portului;

42.   constată lipsa de experţi şi de profesionişti bine pregătiţi cu care se confruntă industria; propune organizarea de cursuri speciale pentru căpitanii şi echipajele de pe navele de pescuit pentru a le permite dobândirea de cunoştinţe ştiinţifice de bază legate de sectorul lor, în special cunoaşterea importanţei bunei gestionări a mediului şi a durabilităţii ca sprijin pentru dezvoltarea progresivă a unei abordări bazate pe ecosisteme, în vederea gestionării cu succes a pescuitului;

43.   îndeamnă Comisia să elaboreze planuri de reconversie profesională pentru pescari, încurajându-i să se orienteze către noi practici care promovează utilizarea cunoştinţelor legate de lucrul pe mare; indică sectoarele acvaculturii off-shore şi ecoturismului ca potenţiale alternative;

44.   subliniază importanţa îmbunătăţirii imaginii sectorului pescuitului care, în prezent, nu se bucură de prestigiu; consideră că îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate şi de siguranţă la bordul navelor, precum şi a salarizării şi, în general, a condiţiilor pentru echipaje poate fi obţinută numai într-o industrie durabilă şi profitabilă şi prin consacrarea mai multor resurse pentru cercetare şi educaţie în vederea îmbunătăţirii cunoştinţelor şi a aptitudinilor;

45.   constată că crearea unor condiţii de igienă, de securitate şi de confort pentru lucrătorii din industria pescuitului, fie că este vorba de pescarii înşişi sau de lucrătorii din sectoarele în amonte sau în aval, reprezintă un obiectiv esenţial pentru o politică a mărilor şi oceanelor;

46.   consideră că, în raport cu activitatea legislativă, conceptul responsabilităţii sociale a societăţilor prezintă o valoare limitată în contextul conservării mediului maritim, şi, de aceea, o bază legislativă adecvată trebuie să continue să reprezinte fundamentul programului comunitar de conservare a mediului, care urmează să fie consolidat prin acţiuni voluntare întreprinse de societăţi care doresc să îşi demonstreze conduita responsabilă;

47.   condamnă condiţiile în care sunt demontate la ora actuală navele în ţările în curs de dezvoltare şi invită Comisia să elaboreze propuneri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă la docuri, unde navele în cauză sunt demontate, şi să exploreze toate posibilităţile create de Curtea de Justiţie în domeniul penal, principiul "poluatorului plătitor" aplicându-se în domeniul maritim ca şi în cazul celorlalte sectoare; salută publicarea Cărţii verzi privind ameliorarea practicilor de dezmembrare a navelor (COM(2007)0269); invită Comisia, în acest sens, să elaboreze o propunere pentru un "paşaport verde" care să fie inclus în documentele navei şi în care să fie detaliate toate substanţele toxice folosite în construcţia navei; consideră că Comunitatea ar trebui să abordeze aspectul reciclării navelor prin încheierea unei Convenţii internaţionale cu caracter obligatoriu, prevăzută pentru 2008 sau 2009, şi, între timp, să respecte orientările OMI;

48.   consideră că şantierele navale şi industriile de echipamente marine din Uniune au reuşit să îşi menţină competitivitatea prin investiţii în produse şi procese inovatoare şi prin crearea unor nişe de piaţă bazate pe cunoaştere; consideră că o strategie maritimă europeană ar trebui să creeze condiţii propice menţinerii poziţiei de frunte a Uniunii pe aceste pieţe, de exemplu prin promovarea, de exemplu, a dezvoltării mecanismelor de transfer al tehnologiei maritime;

49.   invită statele membre să beneficieze din plin de orientările privind ajutorul de stat la nivelul Comunităţii, atât de cele referitoare la costurile de ocupare a forţei de muncă, precum şi de cele referitoare la impozitare, îndeosebi la sistemul de impozitare în funcţie de tonaj; consideră că raportul de progres LeaderSHIP 2015 a avut un impact pozitiv, iar sectorul maritim trebuie să fie menţinut în condiţii de eligibilitate pentru ajutorul de stat în scopul promovării inovaţiei;

50.   solicită transportatoarelor maritime de petrol sau alte substanţe toxice să se limiteze pe viitor doar la zonele precizate cu atenţie şi supravegheate pentru a facilita identificarea instanţei responsabile în cazul unei deversări de substanţe poluante în mare; consideră că transportul contribuie la poluarea marină şi poate duce la dezechilibre ale ecosistemelor, prin introducerea, în mări şi oceane, a unor specii străine prezente în balastul deversat şi utilizarea substanţelor chimice în vopsele anti-miros care pot afecta hormonii peştilor; consideră că scurgerile de petrol sunt, de asemenea, un pericol marin major;

51.   solicită acţiuni de formare şi informare, ce urmează să fie efectuate prin compilarea, analiza şi diseminarea celor mai bune practici, tehnici, instrumente pentru monitorizarea golirii rezervoarelor şi inovaţii pentru combaterea poluării cu produse petroliere şi alte substanţe poluante şi periculoase, precum şi soluţii tehnice, folosind inspecţii şi supravegherea cu ajutorul sateliţilor, ce urmează să fie dezvoltate pentru a monitoriza deversările accidentale sau intenţionate;

O mai bună politică europeană privind regiunile de coastă şi mai bune infrastructuri portuare europene

52.   subliniază importanţa contribuţiei pe care cooperarea teritorială şi colaborarea regiunilor de coastă o pot aduce la o politică maritimă globală, prin promovarea unor strategii comune pentru competitivitatea zonelor de coastă; consideră că participarea actorilor locali şi regionali este din această cauză esenţială şi salută colaborarea tot mai strânsă şi lucrul în reţea al regiunilor europene de coastă;

53.   consideră că Comisia, statele membre şi regiunile ar trebui să depună un efort deosebit pentru creşterea sensibilizării la realitatea maritimă; consideră că aceasta ar putea include, de exemplu, recunoaşterea unor proiecte turistice exemplare, transportul maritim ecologic sau contribuţiile speciale la educaţia maritimă; propune, în această privinţă, premierea regiunilor maritime exemplare, ca modalitate de promovare a celor mai bune practici; subliniază importanţa iniţiativei sale, care ar trebui promovată de către Comisie, cu privire la instituirea unei Zile Maritime Europene în onoarea sectorului maritim; subliniază că, în cadrul instituţiilor de învăţământ secundar, ar trebui organizate, cu sprijinul Comisiei, cursuri pilot de "educaţie maritimă";

54.   subliniază că stabilirea unor restricţii cantitative asupra cantităţilor de fosfor şi nitrogen eliminate în Marea Baltică este deosebit de importantă pentru dezvoltarea insulelor şi a zonelor de coastă, având în vedere că turismul şi industriile aferente depind în principal de calitatea apelor; accentuează că este necesar să se stabilească o serie de norme uşor de înţeles şi un manual în care să se explice clar stimulentele şi consecinţele acestora;

55.   încurajează regiunile şi statele membre să utilizeze instrumentele politicii de coeziune pentru a garanta o integrare mai profundă în politica maritimă şi în cea referitoare la regiunile de coastă, să promoveze spiritului antreprenorial şi să înfiinţeze întreprinderi mici şi mijlocii, aducându-şi astfel contribuţia la depăşirea problemei legate de ocuparea sezonieră a forţei de muncă; solicită, în special, crearea unei reţele a regiunilor de excelenţă maritimă în cadrul Obiectivului de cooperare teritorială europeană;

56.   consideră deosebit de importantă dezvoltarea de sisteme de alertă rapidă de-a lungul coastelor atlantice, care sunt potenţial expuse valurilor tsunami;

57.   subliniază importanţa porturilor şi rolul pe care acestea îl au ca puncte esenţiale în comerţul internaţional, ca forţă motrice economică şi producătoare de locuri de muncă pentru regiunile de coastă şi ca centre de tranzit pentru pescuit, precum şi ca puncte esenţiale ale controlului de securitate;

58.   invită statele membre şi Comisia, ţinând cont de poluarea atmosferică din numeroase oraşe şi regiuni portuare, să intensifice considerabil măsurile de stimulare pentru utilizarea alimentării cu energie de pe uscat a navelor care sunt ancorate în port, când acest lucru se dovedeşte rentabil şi generează avantaje pentru mediu; solicită, prin urmare, revizuirea Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii(10), astfel încât statele membre care beneficiază de scutire de impozit pentru combustibilii lichizi utilizaţi de nave, în conformitate cu articolul 14 din respectiva directivă, să fie obligate să aplice aceeaşi scutire la energia electrică de pe uscat;

59.   solicită revizuirea Directivei 2000/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalaţiile portuare de preluare a deşeurilor provenite din exploatarea navelor şi a reziduurilor de încărcătură2(11), astfel încât toate navele care acostează în porturile statelor membre să îşi poată elimina integral în acestea deşeurile lor solide şi lichide;

60.   consideră că, pe viitor, riscul unor blocaje în materie de transport de mărfuri ar apărea mai degrabă pe conexiunile dintre porturi şi reţelele europene rutiere, decât în ariile de recepţie ale porturilor; consideră că punerea la dispoziţie a celor mai bune legături cu partea dinspre interiorul ţărilor cărora le aparţin porturile europene este capitală pentru exploatarea la maximum a posibilităţilor de transport maritim şi solicită, prin urmare, extinderea acestora, dacă este cazul, acordând prioritate modurilor de transport ecologice, de tipul transportul maritim intern şi feroviar;

61.   consideră, dată fiind importanţa considerabilă a transportului maritim, atât în cadrul pieţei interne, cât şi pentru relaţiile Uniunii cu partenerii săi comerciali, că noua strategie maritimă a UE ar trebui să includă o strategie portuară care să permită porturilor să se dezvolte, ca răspuns la evoluţiile şi cererea pieţei, respectând, în acelaşi timp, legislaţia relevantă în vederea creării unui climat favorabil pentru investiţii, care să faciliteze dezvoltarea unor capacităţi portuare suficiente pentru gestionarea traficului maritim de marfă in creştere; insistă ca această strategie să fie dezvoltată în colaborare cu actuala dezbatere privind politica portuară, pentru evitarea duplicărilor;

62.   observă că Europa este o regiune foarte căutată pentru navigaţia de agrement, turismul de croazieră şi turismul subacvatic; încurajează regiunile maritime să investească în infrastructura portuară de agrement şi în alte infrastructuri din acest sector pentru a obţine beneficii de pe urma acestei pieţe în plină dezvoltare, asigurând, totodată, protecţia habitatelor, speciilor şi ecosistemelor marine în general; invită Comisia să contribuie la stabilirea unor standarde armonizate privind instalaţiile şi echipamentele tehnice, în scopul asigurării unui înalt nivel al calităţii serviciilor în întreaga Uniune;

63.   se declară în favoarea creării unor grupări suplimentare de întreprinderi maritime, beneficiind de experienţa pozitivă şi de bunele practici care există deja în acest domeniu, şi consideră că astfel de exemple ar trebui urmate şi încurajate; invită statele membre să ia măsuri în vederea creşterii competitivităţii economice a întreprinderilor din regiunile de coastă, stimulând cercetarea, crearea unor centre de excelenţă maritimă, dezvoltarea tehnologică şi inovaţiile, precum şi cooperarea între întreprinderi (reţele, grupări de întreprinderi, parteneri publici) şi prestarea de servicii de sprijin îmbunătăţite vizând reducerea dependenţei acestor regiuni cu privire la un număr foarte limitat de activităţi economice (tradiţionale);

64.   îşi reconfirmă poziţia din 14 noiembrie 2006 legată de Directiva privind strategia marină1(12), în special cu privire la interdicţiile şi/sau criteriile de eliminare sistematică/intenţionată a oricăror materiale solide, lichide sau gazoase în coloana de apă, pe fundul mării/în subsol; în plus, consideră că orice depozitare de dioxid de carbon pe fundul mării şi în subsol ar trebui să facă obiectul unei autorizaţii, în conformitate cu dreptul internaţional, cu o evaluare de impact asupra mediului, conform Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului2(13) şi cu convenţiile internaţionale pertinente, precum şi cu monitorizări şi controale periodice;

65.   este, deci, convins de faptul că resursele regenerabile ale mediului marin pot fi şi ar trebui utilizate în mod durabil, astfel încât exploatarea acestora şi beneficiile economice rezultate să poată continua pe termen lung; accentuează, prin urmare, nevoia ca diversele politici vizate să fie adaptate la cerinţele unui mediu marin sănătos; solicită, în acest sens, utilizarea sporită a energiei eoliene, pe uscat şi în larg, pentru a-i exploata în mod durabil potenţialul din punct de vedere al politicii de ocupare a forţei de muncă şi al celei economice;

66.   insistă totuşi asupra faptului că unul dintre obiectivele centrale ale gestionării zonelor de coastă trebuie să fie conservarea mediului marin, şi nu conservarea câtorva zone de tip "eşantion", în calitate de rezervaţii simbolice, în special în lumina Recomandării 2002/413/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2002 privind punerea în aplicare a gestionării integrate a zonelor de coastă din Europa3(14);

67.   în acest context, împărtăşeşte opinia Comisiei conform căreia există o limită naturală a nivelului de activitate umană, în ceea ce priveşte densitatea populaţiei şi activitatea industrială, pe care zonele de coastă o pot suporta fără să sufere o degradare gravă şi posibil ireversibilă a mediului; susţine, în consecinţă, opinia Comisiei conform căreia este necesar un studiu global în vederea unei mai bune identificări a acestor limite şi previzionării şi planificării în consecinţă;

68.   subliniază că o cartografiere tridimensională a platformei marine ar fi foarte valoroasă nu numai pentru industria de pescuit, ci şi pentru sectorul energetic, pentru interesele de conservare şi chiar de apărare; consideră că valoarea comercială semnificativă a unor astfel de hărţi este evidentă şi că, astfel, acestea ar putea ajuta la rezolvarea chestiunii finanţării unei astfel de activităţi; consideră că îmbunătăţirea datelor din sectorul maritim ar putea include o mai bună prognozare meteo, informaţii şi anticipări despre înălţimea valurilor şi o serie de factori care ar creşte siguranţa şi dezvoltarea;

69.   solicită dezvoltarea tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor de daune aduse zonelor de coastă de dezastre naturale, cum ar fi inundaţii, eroziuni, furtuni şi tsunami; subliniază mai ales nevoia de adoptare a măsurilor comunitare pentru a trata pericolele pentru ecosistemele de coastă europene, cauzate de diferitele activităţi umane;

70.   consideră că prin construcţia de baraje de protecţie împotriva creşterii nivelului mării se poate pierde din habitat, în condiţiile în care creşterea propriu-zisă duce la o "restrângere costală" a mlaştinilor saline şi noroaielor şi la eroziunea dunelor de nisip, toate reprezentând un habitat bogat pentru plante şi animale; solicită o strategie pe termen lung pentru a menţine barajele costale de apărare, a proteja împotriva creşterii nivelului mării şi a scădea pierderea de habitat;

71.   încurajează dezvoltarea de noi reţele pentru punerea în aplicare a proiectelor şi activităţilor sub formă de parteneriate între sectorul privat, ONG-uri, autorităţi locale şi regiuni, în vederea dobândirii unui dinamism sporit, obţinerii unor inovaţii şi a unei eficienţe sporite şi îmbunătăţirii calităţii vieţii în zonele de coastă;

72.   subliniază nevoia de a face din regiunile de coastă nu doar locuri de distracţie, ci locuri mai atractive în care să se locuiască, lucreze şi investească, prin îmbunătăţirea accesibilităţii şi a infrastructurii de transport intern; de asemenea, solicită adoptarea de măsuri pentru îmbunătăţirea serviciilor de interes general (sănătate, educaţie, apă şi energie, informaţie, tehnologii de comunicaţii, servicii poştale, apă uzată şi tratarea apei uzate), luând în considerare schimbările demografice sezoniere;

73.   solicită statelor membre, ţinând cont de faptul că o proporţie semnificativă din poluarea totală a mărilor europene provine de pe uscat, să aplice de urgenţă toate măsurile legislative europene în vigoare şi viitoare în acest domeniu; invită, de asemenea, Comisia să prezinte un plan pentru reducerea acestei poluări; este de părere că sprijinul financiar acordat proiectelor pentru reducerea poluării în statele terţe este de asemenea important, deoarece în aceste ţări nivelul sistemelor de filtrare şi epurare este mult sub standardele europene, investiţiile financiare putând avea, prin urmare, un efect mai mare;

74.   observă faptul că majoritatea cazurilor de poluare a mediului marin sunt generate de surse aflate pe ţărm, incluzând, fără a se limita la, emisii legate de scurgerile agricole şi industriale, care au un impact deosebit de dăunător asupra mărilor închise şi semi-închise; subliniază faptul că UE trebuie să acorde o atenţie deosebită acestor zone şi să ia măsuri pentru limitarea şi prevenirea poluării pe viitor; consideră de asemenea că noua tehnologie GMES (Monitorizare Globală pentru Mediu şi Securitate) ar putea fi folosită cu succes în acest scop;

75.   are în vedere că sectorul maritim este unul dintre puţinele domenii în care nu se aplică principiul "poluatorul plăteşte"; consideră că industriile deversatoare de deşeuri, cele implicate în extracţia nisipului şi pietrişului şi în producerea de energie maritimă şi în orice alte domenii care, deşi se desfăşoară pe ţărm, pot fi privite ca surse de poluare a mediului maritim, ar trebui să contribuie la un fond comunitar destinat conservării florei şi faunei marine, inclusiv refacerii resurselor piscicole, iar Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a asigura aplicarea mai uniformă şi mai eficientă a principiului "poluatorul plăteşte";

76.   invită Comisia să ia măsuri pentru a controla poluanţii (poluarea mărilor) proveniţi din scurgerile din agricultură, canalizări, reziduuri industriale sau deşeuri, adesea din material plastic, care pot sufoca mamiferele marine, broaştele ţestoase şi păsările; aceşti poluanţi devin un pericol tot mai important care afectează grav sectorul pescuitului şi turismul şi care reduce calitatea şi sănătatea produselor piscicole destinate consumului uman; solicită Comisiei, în ceea ce priveşte navele oceanice, să îndemne statele membre să pună în aplicare anexa V din convenţia MARPOL, care interzice eliminarea deşeurilor din plastic şi a cenuşii provenite din incinerarea plasticului în mare; solicită Comisiei să modifice Directiva 2000/59/CE privind instalaţiile portuare de preluare a deşeurilor provenite din exploatarea navelor şi a reziduurilor de încărcătură, pentru a îmbunătăţi gradul de adecvare şi disponibilitatea acestor instalaţii în cadrul UE şi pentru a permite reducerea eliminării de deşeuri în mare;

77.   îndeamnă UE, în contextul politicii maritime internaţionale şi al Convenţiei ONU din 10 decembrie 1982 privind dreptul mării şi al Acordului din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a părţii IX din respectiva convenţie(15) să îmbunătăţească normele privind siguranţa transportului maritim, prevenirea poluării marine şi protecţia şi conservarea mediului marin; de asemenea, solicită autorităţilor UE să facă un efort special pentru a garanta statelor membre folosirea eficientă a procedurii obligatorii de soluţionare a litigiilor concretizată în Tribunalul internaţional pentru dreptul mării, înfiinţat în 1996, având sediul în Hamburg, pe baza Convenţiei ONU privind dreptul mării, deoarece, din păcate, până în prezent, statele membre au evitat să recurgă la soluţionarea litigiilor prin intermediul Tribunalului internaţional pentru dreptul mării;

78.   încurajează Comisia să realizeze studii concrete, statistice şi de alt gen, fundamentate ştiinţific, privind aspectele de mediu şi socio-economice ale regiunilor maritime, pentru a supraveghea şi controla efectele pe care dezvoltarea activităţilor economice, sportive şi de agrement le are asupra zonelor respective;

79.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la absenţa personalului cu bună calificare în sectoarele maritime importante situate pe uscat; consideră că ameliorarea situaţiei poate fi realizată prin campanii comune în favoarea ocupării forţei de muncă, organizate de statele membre împreună cu întreprinderile în cauză;

80.   solicită Comisiei şi statelor membre să asocieze toate părţile implicate în toate stadiile procesului de îmbunătăţire a politicii maritime a UE, atât în punerea în aplicare cât şi în consolidarea legislaţiei existente şi în elaborarea unor noi iniţiative;

Turismul de coastă durabil

81.   subliniază că, dacă este exploatat în mod judicios, turismul este o sursă durabilă de venit pentru economiile locale, asigurând protejarea şi consolidarea mediului, precum şi promovarea şi conservarea caracteristicilor culturale, istorice şi de mediu, a meşteşugurilor şi a turismului maritim durabil; prin urmare, încurajează în mod special investiţii în infrastructura de turism în legătură cu navigaţia, scufundările şi voiajele, precum şi protejarea şi promovarea obiectivelor arheologice marine de valoare;

82.   subliniază că principiul subsidiarităţii se aplică turismului; subliniază necesitatea respectării planurilor naţionale bazate pe experienţă şi bunele practici în domeniu;

83.   subliniază faptul că lipsa datelor corespunzătoare şi comparabile este una din problemele-cheie în colectarea unor date fiabile privind situaţia locurilor de muncă în domeniul turismului de coastă;

84.   consideră, de asemenea, că un mediu curat, aer curat şi o bună calitate a apei sunt vitale pentru supravieţuirea sectorului şi că, prin urmare, toate proiectele viitoare în domeniul turismului european ar trebui să ţină cont de aspectele privind compatibilitatea ecologică şi durabilitatea;

85.   constată că Europa reprezintă o destinaţie favorită pentru croaziere; subliniază că prestarea serviciilor ar trebui organizată astfel încât să garanteze o concurenţă deschisă şi că ar trebui satisfăcută cerinţa ameliorării infrastructurii în acest domeniu;

86.   consideră că activitatea sezonieră tradiţională ar trebui să se desfăşoare tot anul; subliniază că sectorul ar trebui să folosească ocazia de a investi în activităţi turistice durabile, derulate de-a lungul unui an; consideră că extinderea sezonului poate crea locuri de muncă şi reuşite economice; subliniază că, în privinţa durabilităţii şi educaţiei de mediu, exemplele de cele mai bune practici în domeniu pot avea o influenţă semnificativă asupra conceptului de turism; subliniază că obiectivul principal este acela de a lua măsuri pentru ca atât sectorul în cauză, cât şi mediul regiunii litorale să profite de prelungirea perioadei de activitate sezonieră;

87.   consideră că Agenda 21 europeană privind durabilitatea turismului european trebuie să ţină cont de specificitatea turismului de coastă - şi de turismul insular -, să prezinte iniţiative utile şi să folosească în comun bunele practici care sunt eficiente în lupta împotriva sezonalităţii, cum ar fi, de exemplu, dezvoltarea turismului orientat către persoanele în vârstă;

88.   invită Comisia să prezinte o strategie europeană maritimă durabilă pentru turism, orientată către o abordare politică integrată;

Un mediu maritim durabil

89.   reaminteşte rezoluţia sa din 14 noiembrie 2006 privind o strategie tematică referitoare la protecţia şi conservarea mediului marin(16) şi reiterează, în special, necesitatea:

90.   recunoaşte faptul că un mediu marin sănătos constituie baza unei dezvoltări durabile a sectorului navigaţiei în UE şi reaminteşte angajamentul UE de a încorpora dimensiunea de mediu în toate aspectele politicii comunitare;

91.   insistă asupra faptului că un mediu marin curat, cu o biodiversitate suficientă pentru asigurarea funcţionării adecvate a ecosistemelor sale componente, este esenţial pentru Europa; insistă, de asemenea, că datorită valorii intrinseci a zonelor maritime, beneficiile unei situaţii ecologice marine bune în UE depăşesc cu mult potenţialele câştiguri economice de obţinut din exploatarea diverselor componente ale mărilor, apelor de coastă şi a bazinelor hidrografice şi că, în consecinţă, conservarea şi, în numeroase cazuri, reabilitarea mediului marin al UE sunt obligatorii;

92.   reaminteşte principiul conceperii gestionării activităţilor umane în funcţie de ecosistem, care constituie unul din elementele-cheie ale strategiei tematice privind mediul marin; insistă ca acest principiu să fie de asemenea aplicat în ceea ce priveşte politica maritimă;

93.   subliniază cu toată fermitatea posibilă că criteriile utilizate pentru a defini starea bună a mediului trebuie să fie suficient de extinse, întrucât aceste obiective care se referă la calitate vor constitui probabil valorile de referinţă pentru programele de acţiune pentru o perioadă viitoare îndelungată;

94.   consideră de asemenea că măsurile pentru îmbunătăţirea calităţii apei trebuie luate rapid şi se arată, prin urmare, îngrijorat de calendarul prelungit sugerat în propunerea pentru o directivă privind strategia marină;

95.   insistă asupra faptului că punerea în aplicare a unei reţele de zone marine protejate poate fi accelerată;

96.   este convins că un mediu marin curat este de o importanţă maximă pentru speciile marine, cuprinzând atât peştii cu utilizare comercială, cât şi peştii care nu sunt exploataţi comercial, şi că reconstituirea stocurilor de peşte epuizate depinde de reducerea poluării marine şi a activităţii de pescuit; consideră că, pentru a se asigura că alimentele din peşte folosite în UE nu sunt contaminate, reducerea poluanţilor marini este imperativă;

97.   atrage atenţia asupra impactului uneori dezastruos al organismelor exotice din ecosistemul marin şi admite că speciile străine invazive constituie o ameninţare reală pentru biodiversitatea marină; solicită Comisiei să ia măsuri urgente pentru prevenirea transferului de organisme în apa de balast şi pentru introducerea controalelor eficiente asupra deversării apei de balast în apele UE;

98.   consideră că un concept de "grupare" ar putea avea un impact pozitiv asupra mediului marin, în cazul în care conservarea habitatului, controlul poluării şi alte tehnologii de mediu sunt incluse în elaborarea şi punerea în aplicare a grupărilor, încă din faza de proiect;

99.   salută recunoaşterea de către Comisie a faptului că un sistem comprehensiv de amenajare a spaţiului este necesar în vederea asigurării unui mediu stabil de reglementare şi a unei baze juridice obligatorii pentru luarea deciziilor; consideră că un criteriu esenţial pentru planificarea eficientă a spaţiului bazată pe ecosistem trebuie să constea în organizarea activităţilor într-un mod prin care să se reducă impactul activităţilor care afectează mediul pentru zonele sensibile din punct de vedere ecologic, utilizând, în acelaşi timp, resursele în toate celelalte zone într-o manieră durabilă din punct de vedere ecologic; în acest context, insistă asupra utilizării instrumentului de evaluare strategică de mediu, în conformitate cu Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului(17); subliniază că orice sistem de planificare spaţială marină la nivelul UE trebuie să adauge valoare sistemelor şi planurilor naţionale, în cazul în care există, să fie bazate pe nivelul regiunilor şi subregiunilor marine, aşa cum se propune în Directiva privind strategia marină şi să fie un instrument de promovare a utilizării unei abordări bazate pe ecosistem a gestiunii marine şi a obiectivelor privind un statut corespunzător în materie de mediu, în conformitate cu Directiva privind strategia marină;

100.   constată că obţinerea unei bune situaţii a mediului necesită de asemenea ca activităţile umane desfăşurate în afara zonelor sensibile din punct de vedere ecologic să fie strict reglementate pentru a minimiza orice impact negativ posibil asupra mediului marin;

Politica de pescuit integrată

101.   consideră că activitatea de pescuit trebuie să contribuie la menţinerea unor comunităţi de coastă viabile; subliniază că pentru aceasta trebuie ca pescuitul de coastă, cel artizanal şi de agrement să aibă acces la locurile de pescuit, iar aceste activităţi trebuie să stimuleze turismul, să protejeze bogatul nostru patrimoniu de coastă şi să contribuie la menţinerea unităţii comunităţilor noastre de coastă;

102.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, deşi sectorul este dispus să accepte elaborarea unei politici de gestionare a pescuitului bazată pe ecosisteme, ca rezultat al restricţiilor suplimentare care ar putea decurge din reţeaua Natura 2000 şi din alte posibile zone marine protejate (ZMP), accesul nerestricţionat şi activităţile de pescuit în aceste zone ar putea fi compromise; consideră că dezvoltarea activităţilor de pescuit care nu afectează obiectivele de protecţie ar trebui autorizate în cadrul ZMP; consideră, de asemenea, că în cazul activităţilor de pescuit care afectează sau ar putea afecta obiectivele de protecţie a ZMP, ar trebui depuse eforturi sporite, inclusiv prin intermediul cercetării şi al dezvoltării, pentru ca metodele de pescuit să respecte mai mult mediul în vederea facilitării accesului la astfel de zone, atunci când acest lucru se justifică;

103.   constată totuşi că, pe viitor, pescuitul va trebui restricţionat prin măsuri de precauţie care să garanteze menţinerea unor ecosisteme sănătoase şi protejarea speciilor şi a habitatelor rare, vulnerabile sau valoroase, acest lucru implicând în mod inevitabil un nivel sporit de protecţie a mediului, inclusiv crearea unei reţele de ZMP în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în politica comună în domeniul pescuitului şi un sistem de gestionare integrată a zonelor de coastă, pentru a garanta stoparea degradării inutile a habitatelor şi a scăderii acute a biodiversităţii;

104.   invită Comisia să ia în considerare experienţele reuşite în cazul gestionării pescuitului de către autorităţile locale şi regionale, astfel încât acestea să poată fi aplicate ca modele în alte regiuni, în special acele experienţe care implică gestionarea integrată şi durabilă a mării prin interzicerea echipamentului de pescuit neselectiv, adaptarea dimensiunii flotelor de pescuit în funcţie de resursele disponibile, amenajarea zonelor de coastă, reglementarea activităţilor turistice, cum ar fi observarea cetaceelor, elaborarea de planuri de gestionare a siturilor din reţeaua Natura 2000 şi crearea de zone protejate;

105.   subliniază că rolul important de consiliere al consiliilor consultative regionale (CCR) ar trebui recunoscut, iar acestea ar trebui consultate cu privire la gestionarea maritimă;

106.   sprijină angajamentul luat de UE în cadrul reuniunii la nivel înalt a Pământului din Johannesburg din 2002 şi repetat în Comunicarea recentă a Comisiei intitulată "Aplicarea principiului durabilităţii în cazul pescuitului în Uniunea Europeană prin intermediul unei recolte durabile maxime COM(2006)0360) pentru reconstituirea populaţiilor de peşti la niveluri capabile să producă o recoltă durabilă maximă (RDM) până în 2015, dacă este posibil; consideră că cea mai bună modalitate de a realiza acest lucru este prin evitarea utilizării unor puncte de referinţă arbitrare bazate pe un simplu model matematic; consideră că o interpretare alternativă a RDM, prin utilizarea unui concept cum ar fi maximizarea capturilor cumulate într-o perioadă fixă de timp (de exemplu, un deceniu), ar putea reprezenta o modalitate realistă şi posibilă de îmbunătăţire a statutului pescuitului în UE;

107.   consideră că o modalitate importantă de reducere a capturilor aruncate din nou în mare o reprezintă îmbunătăţirea selectivităţii pescuitului, prin modificările aduse instrumentelor şi tehnicilor de pescuit; recunoaşte că cooperarea şi cunoştinţele pescarilor în acest domeniu sunt esenţiale, iar pescarii care dau dovadă de iniţiativă în acest sens ar trebui recompensaţi;

108.   solicită eforturi sporite pentru a pune capăt problemei grave a pescuitului colateral şi a capturilor aruncate înapoi în mare, consecinţă a capturii totale admisibile (TAC) şi a regimului de cote din cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP); consideră că capturile colaterale de mamifere marine, păsări şi broaşte ţestoase sunt o oroare căreia trebuie să i se pună capăt şi că, în plus, având în vedere daunele provocate de echipamentul de pescuit asupra subsolurilor marine şi a habitatelor vulnerabile din apele adânci, precum recifele de corali din apele reci, munţii submarini sau regiunile de bureţi de mare, se impune acordarea unei protecţii speciale a acestora; subliniază că năvoadele pierdute sunt cauza "pescuitului fantomă", acestea putând duce la o reducere considerabilă a stocurilor de peşte şi la daune grave asupra habitatului;

109.   crede cu tărie că este necesară promovarea şi punerea în aplicare urgentă a unui program de cartografiere/planificare spaţială a apelor comunitare pentru a satisface nevoia de a menţine un sector al pescuitului durabil şi reprezentativ din punct de vedere geografic; consideră că activitatea de cartografiere a zonelor reprezintă un exerciţiu adecvat cu privire la parcurile eoliene off-shore sau producerea de energie, contenţionarea carbonului, extracţia de nisip şi pietriş sau la acvacultură şi că activitatea de cartografiere a amplasării zonelor marine protejate, în special siturile din cadrul reţelei Natura 2000, precum şi a altor habitate şi specii sensibile, ar duce la o utilizare mai eficientă şi mai durabilă a mediului nostru marin; subliniază că, pentru a permite o planificare spaţială eficientă, trebuie cartografiate zonele destinate pescuitului, acest lucru fiind facilitat prin îmbunătăţirea şi normalizarea accesului la sistemele de supraveghere ale navelor şi la datele din jurnalele de bord în cadrul statelor membre; consideră că deciziile privind planificarea apelor comunitare ar trebui luate în urma consultării aprofundate cu sectorul pescuitului şi comunităţile direct implicate;

110.   subliniază importanţa socio-economică tot mai mare a pisciculturii în contextul diminuării stocurilor de peşti în întreaga lume; consideră că comercializarea anuală, la nivel mondial, a produselor de acvacultură va depăşi în curând comercializarea capturilor sălbatice; subliniază că UE a fost în fruntea acestei evoluţii extraordinare şi trebuie să se străduiască să îşi menţină poziţia de lider şi să încurajeze această evoluţie, respectând celelalte activităţi costiere şi maritime; subliniază importanţa deosebită a pisciculturii pentru comunităţile rurale adesea izolate, care nu dispun decât de puţine alte posibilităţi ocupaţionale; subliniază că, în contextul unei gestionări integrate a zonelor costiere, ar trebui promovate zone clar definite în care piscicultura poate fi regrupată, iar această abordare ar trebui legată de un regim de reglementare simplificat, care să încurajeze spiritul întreprinzător şi caracterul durabil; consideră că ar trebui puse în aplicare noi tehnici în sectorul acvaculturii, care să permită o mai bună gestionare a calităţii, garantarea trasabilităţii pe tot parcursul lanţului de producţie şi valoare adăugată, precum şi recunoaşterea la scară globală a pisciculturii ca activitate cheie în sectorul maritim;

111.   atrage atenţia asupra faptului că anumite practici din domeniul acvaculturii contribuie la diminuarea anumitor stocuri de peşte; subliniază că captura de puiet aparţinând anumitor specii din mediul marin, utilizat pentru îngrăşare, împiedică reproducerea acestora şi asigurarea echilibrului biologic dintre specii; consideră că preţurile ridicate cu care unele dintre aceste specii sunt comercializate pe pieţele mondiale sunt la originea acestei transgresări totale a normelor privind protecţia anumitor ecosisteme marine;

112.   subliniază că operaţiunile militare au şi ele un impact asupra sectorului pescuitului; deşi zonele maritime de tragere sunt interzise pentru pescuit şi alte forme de transport maritim, ele pot fi adevărate oaze de biodiversitate; accentuează, totuşi, că utilizarea sonarelor cu frecvenţe foarte joase, în special de către submarine, are consecinţe grave pentru mamiferele marine şi alte populaţii de peşti şi ar trebui strict reglementată şi limitată la anumite zone;

113.   subliniază necesitatea de a monitoriza pescuitul în apele internaţionale, având în vedere că acesta afectează şi resursele piscicole din zonele economice exclusive din cadrul Uniunii Europene;

Cercetare marină, energie, tehnologie şi inovare

114.   consideră că majoritatea provocărilor legate de protecţia mediului şi de durabilitate necesită un răspuns, recurgând în mod adecvat la cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice care trebuie să se bazeze, în acest scop, pe finanţări suficiente din partea Comunităţii Europene şi a statelor membre; solicită Comisiei să propună o strategie privind cercetarea marină europeană şi o mai bună coordonare şi lucru în reţea între institutele de cercetare marină europene; în acest sens, susţine cu tărie înfiinţarea unei "Reţele europene a ştiinţelor mării", cu participarea tuturor institutelor europene semnificative de profil şi sprijinul UE; solicită înregistrarea şi regruparea tuturor cunoştinţelor dobândite în acest domeniu în cadrul unui centru de date european, la care să aibă acces toate institutele de cercetare marină; este de acord, în acest context, cu organizarea periodică a unei conferinţe maritime europene, care să ofere un forum cercetătorilor şi reprezentanţilor industriei;

115.   recunoaşte faptul că buna guvernare a resurselor din mediul marin are nevoie de o bază solidă de informaţii; accentuează prin urmare importanţa cunoştinţelor ştiinţifice solide asupra mediului marin pentru a asista luarea de decizii rentabile şi pentru a evita măsurile care nu adaugă valoare; insistă, prin urmare, asupra faptului că cercetarea marină ar trebui să facă obiectul unui tratament special în termeni de alocare a resurselor, pentru a permite ca îmbunătăţiri durabile şi efective ale mediului să fie efectuate;

116.   invită Comisia şi statele membre să elaboreze şi să pună în aplicare un program de măsurare a fundului marin european şi al apelor de coastă europene, în vederea elaborării unui atlas marin european;

117.   aderă la opinia din Cartea verde, în conformitate cu care există probleme semnificative şi grave furnizate de datele disponibile privind condiţia unor zone maritime ale UE şi activităţile derulate sau cu impact asupra acelor zone; susţine, în consecinţă, recomandarea pentru programe perfecţionate de colectare a datelor, cartografie şi topografie marină, urmărire a navelor etc. în acele zone implicând statele membre, convenţiile marine, Comisia şi alte organisme comunitare, cum ar fi Agenţia Europeană de Mediu şi Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă; accentuează importanţa schimbului de cele mai bune practici la nivel naţional, regional şi european;

118.   solicită ca cercetarea maritimă să fie parte integrantă din al şaptelea program-cadru de cercetare al UE drept o temă transversală şi un subiect-cheie pentru viitoarele programe-cadru de cercetare; insistă asupra faptului că potenţiala contribuţie a oceanelor la rezolvarea problemelor energetice ale Europei să constituie unul din punctele esenţiale ale cercetării, a cărei încurajare se impune;

119.   subliniază potenţialul enorm de dezvoltare al energiei eoliene de coastă şi contribuţia majoră pe care acesta o poate avea la independenţa Europei faţă de importurile de energie şi la protejarea climei, subliniind, totodată, eforturile enorme care sunt încă necesare pentru a dezvolta pe deplin acest potenţial; invită, în consecinţă, Comisia să redacteze un plan de acţiune privind energia eoliană de coastă, care să cuprindă o abordare europeană eficientă a tehnologiei de coastă, să promoveze o largă colaborare în reţea şi să degajeze perspectivele care să indice modul în care s-ar putea ajunge la instalaţii care să furnizeze cel puţin 50GW până în 2020; de aceea, aşteaptă mai ales adoptarea unei abordări de tip "ghişeu unic" şi promovarea unei infrastructuri de reţea de coastă; salută recomandarea Comisiei de a elabora un plan strategic european inteligent pentru tehnologia energiei şi îndeamnă ca eforturile să fie concentrate pe dezvoltarea pe scară largă a energiei eoliene de coastă;

120.   recunoaşte importanţa zonei de coastă pentru dezvoltarea energiei regenerabile, care reprezintă o parte crucială şi integrantă a eforturilor UE de combatere a schimbării globale a climei; subliniază faptul că o împărţire adecvată în zone pentru scopurile planificării maritime zonale, care să asigure dezvoltarea de amplasamente pentru exploatarea energiei eoliene, maremotrică şi a altor forme de energie va fi astfel necesară pentru limitarea conflictului cu alţi utilizatori ai mediului marin şi evitarea degradării mediului, luând în considerare evaluările impactului asupra mediului (EIA); salută oportunităţile semnificative oferite de industriile de energie regenerabilă pentru crearea de locuri de muncă şi experienţă tehnică în UE;

121.   subliniază, în condiţiile în care practicile negative trebuie combătute, importanţa evoluţiilor din afara sectorului pescuitului, care ar putea fi totuşi compatibile cu acesta, cum ar fi, de exemplu, crearea de platforme de producere a energiei sau platforme eoliene, care să permită favorizarea şi menţinerea unui ecosistem bogat, contribuind, astfel, la crearea de zone de creştere şi înmulţire pentru speciile marine într-o zonă exclusivă;

122.   sprijină evoluţia spre producerea de energie fără emisii de carbon, asigurându-se însă că proiectarea şi amplasarea generatoarelor de energie regenerabilă asigură garanţii adecvate pentru fauna maritimă; prin urmare, solicită planificarea cu atenţie a instalaţiilor maritime de producere a energiei regenerabile; consideră că există numeroase potenţiale pericole asociate producţiei de energie care trebuie evitate; subliniază că structurile destinate exploatării energiei eoliene sau energiei valurilor pot afecta ciclurile naturale ale platformei marine; subliniază că estuarele ar putea pierde zonele intertidale, sursă de hrană pentru păsări, din cauza construirii de baraje pentru reducerea amplorii mareelor; subliniază, de asemenea, că modificările puterii mareelor ar putea afecta recifurile de Modiolus modiolus şi Lima hians, recifurile de corali, anemonele şi coralii moi;

123.   consideră că există un loc considerabil pentru îmbunătăţiri cu privire la tehnologia desalinizării, pentru evitarea poluării apelor de coastă, în special dacă zonele respective fac parte din reţeaua Natura 2000; invită autorităţile competente să evalueze impactul de mediu al staţiilor de desalinizare, în special în zonele în care apa poate fi obţinută prin mijloace mai durabile;

124.   consideră că, având în vedere dezvoltarea deosebit de rapidă a instalaţiilor de desalinizare a apei de mare, care deversează tone de apă cu concentraţie mare de sare şi alte produse în mare, Comisia ar trebui să investigheze efectul unor astfel de instalaţii asupra planctonului şi a fundului mării, precum şi asupra transformărilor şi mutaţiilor care intervin în cadrul ecosistemului;

125.   consideră că sistemul de navigaţie prin satelit Galileo şi sistemul GMES oferă un potenţial enorm pentru sectorul maritim; încurajează Comisia să asigure o mai bună promovare a utilizării acestor sisteme în cadrul strategiei maritime;

126.   subliniază importanţa TIC în cadrul logisticii portuare; este convins că noi propuneri legislative, cum ar fi cele privind identificarea prin frecvenţă radio (RFID), ar trebui să urmărească promovarea utilizării acestor tehnologii; invită Comisia să stabilească standarde TIC comunitare pentru toate porturile din Uniune şi să joace un rol principal în negocierile pentru stabilirea standardelor tehnologice internaţionale;

127.   subliniază că, având în vedere faptul că regiunile cele mai periferice se găsesc în zone ale oceanelor Atlantic şi Indian şi sunt bine situate pentru observarea unor fenomene cum ar fi cele de tipul ciclurilor meteorologice şi al vulcanologiei şi, în plus, că oceanografia, biodiversitatea, calitatea mediului, gestionarea resurselor naturale, a energiei şi a apei, genetica, sănătatea publică, ştiinţele sănătăţii, noile sisteme de telecomunicaţii şi serviciile pe aceste teritorii sunt prin excelenţă domenii ale cercetării europene, aceste regiuni ar trebui incluse în planificarea viitoarelor programe de cercetare şi dezvoltare;

128.   consideră biotehnologia albastră ca fiind una dintre cele mai promiţătoare tehnologii în următoarele decenii, având multe posibilităţi de utilizare în industria farmaceutică, cosmetică, alimentară, precum şi în recuperarea pagubelor ecologice; consideră că ar trebui intensificate eforturile privind cercetarea în acest domeniu şi că statele membre ar putea profita de crearea Fondului albastru de investiţii, astfel cum este propus de Cartea verde, iar o sinergie mai bună ar putea fi obţinută prin coordonarea mai eficientă a eforturilor de cercetare din acest domeniu în statele membre; subliniază că dezvoltarea tehnologiei albastre trebuie să fie supusă unei reglementări riguroase şi unei evaluări valabile, pentru a evita orice supraexploatare şi orice efecte negative suplimentare asupra ecosistemelor marine, deja fragile şi expuse;

129.   subliniază că sedimentele de pe platforma oceanelor conţin cantităţi mari de hidraţi de gaz ce ar putea completa sau înlocui hidrocarburile tradiţionale; subliniază că asigurarea accesului la aceste resurse şi evaluarea lor, precum şi elaborarea unor modalităţi de exploatare constituie o provocare majoră pe care Europa trebuie să o examineze îndeaproape; consideră că extinderea platformei continentale a statelor membre UE dincolo de 200 de mile marine, în conformitate cu articolul 76 al Convenţiei de la Montego Bay, reprezintă o oportunitate de păstrare a accesului la potenţiale resurse suplimentare;

O politică maritimă comună

130.   subliniază realizările semnificative ale UE din ultimii ani în ceea ce priveşte siguranţa maritimă şi protecţia mediului (pachetele ERIKA I şi II, precum şi alte măsuri legislative); invită Consiliul să adopte, cât mai curând posibil, poziţii comune privind propunerile legislative din "Al treilea pachet de siguranţă maritimă" în privinţa căruia abia în prezent s-a ajuns la un acord politic;

131.   susţine că regiunea maritimă transnaţională este un spaţiu important pentru potenţiale parteneriate şi consultări între părţile vizate de politicile sectoriale (transport, mediu, siguranţă maritimă, gestionarea stocurilor de peşte etc.) şi îndeamnă Comisia să încurajeze această activitate în reţea cu sprijinul programului de cooperare teritorială 2007-2013 şi al programului "regiunilor maritime" din cadrul noii politici de vecinătate; consideră că natura specifică a amplasării geografice a regiunilor celor mai periferice nu le împiedică în niciun caz să facă parte din aceste regiuni maritime şi să joace, prin urmare, un rol legitim în dinamica bazinelor maritime;

132.   este de acord cu Comisia că înfiinţarea unui spaţiu maritim european comun ar mări în mod considerabil eficienţa gestionării apelor teritoriale şi consideră că un astfel de spaţiu maritim va contribui la integrarea pieţei interne a transportului şi serviciilor maritime intracomunitare, în special în legătură cu simplificarea procedurilor vamale şi administrative, şi în privinţa Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS) şi a convenţiilor OMI, care includ "libertatea de navigaţie" şi "dreptul de trecere inofensivă" în cadrul zonei economice exclusive; observă că legislaţia comunitară a făcut deja paşi importanţi în această direcţie, dar că în anumite cazuri punerea în aplicare în statele membre este încă rămasă în urmă; invită statele membre să pună prompt în aplicare legislaţia europeană;

133.   subliniază avantajele şi potenţialul transportului maritim pe distanţe mici, un mijloc de transport durabil şi eficient, care evită blocajele traficului pe uscat şi are suficientă capacitate de creştere; de aceea, solicită Comisiei să sprijine şi să promoveze transportul maritim pe distanţe mici prin aplicarea completă a actelor referitoare la acesta; estimează considerarea în reglementările juridice a transportului maritim pe distanţe mici drept transport internaţional ca pe un obstacol în calea dezvoltării acestuia; solicită prin urmare Comisiei să înainteze o propunere prin care cursele maritime scurte să fie integrate în piaţa internă europeană; subliniază că acest lucru nu trebuie să contravină convenţiilor UNCLOS şi OMI care includ "libertatea de navigaţie" şi "dreptul de trecere inofensivă" în cadrul zonei economice exclusive din apele internaţionale (în largul mării);

134.   este dezamăgit de progresele înregistrate până la această dată în ceea ce priveşte aplicarea proiectului TEN nr. 21, "autostrăzile mării", şi solicită Comisiei să numească un coordonator pentru a grăbi punerea în aplicare a autostrăzilor mării;

135.   consideră că noua politică maritimă adoptată de Uniunea Europeană ar trebui să aibă în vedere şi protejarea şi promovarea resurselor maritime arheologice; consideră că includerea în Atlasul european al mărilor a unui inventar cartografiat al epavelor şi siturilor arheologice scufundate ar facilita înţelegerea şi studierea acestor fenomene şi ar ajuta autorităţile competente din statele membre să păstreze mai bine patrimoniul istoric şi cultural al ţării lor;

136.   consideră că o aplicare deplină şi la termen a întregii legislaţii de mediu a UE (printre altele Directiva-cadru privind apele(18), Directivele privind habitatele şi păsările, Directiva privind nitraţii(19), Directiva privind combustibilii maritimi cu sulf(20), Directiva privind sancţiunile penale pentru poluarea marină) este imperativă pentru conservarea calităţii mediului marin, iar Comisia ar trebui să exercite toată presiunea necesară pentru încurajarea statelor membre în acest sens şi să iniţieze, dacă este cazul, acţiuni în justiţie;

137.   este convinsă de faptul că principiul precauţiei, inclus la articolul 174 alineatul (2) din Tratatul CE, trebuie să stea la baza tuturor tipurilor de exploatare a zonelor maritime din UE; subliniază faptul că lipsa certitudinii ştiinţifice nu ar trebui folosită drept scuză pentru amânarea acţiunilor preventive; consideră, pe de altă parte, că urgenţa acţiunilor preventive nu ar trebui să împiedice utilizarea informaţiei ştiinţifice;

138.   observă că în Cartea verde se menţionează numeroase contribuţii utile care pot fi aduse de forţele militare, incluzând căutarea şi salvarea, asistenţa în caz de dezastru şi supravegherea maritimă; cu toate acestea, regretă că nu există nici o menţiune privind degradarea mediului care poate fi cauzată de forţele militare, cum ar fi testarea armelor, construirea de baze navale şi utilizarea sistemelor sonare submarine de intensitate mare, care pot avea un efect nociv asupra cetaceelor cauzând surzirea, distrugerea organelor interne şi aruncarea în masă a acestora pe uscat, cauzându-le moartea; insistă, în acest sens, ca activităţile militare să fie pe deplin incluse în politica maritimă şi să facă obiectul unei evaluări complete a impactului asupra mediului şi unei răspunderi depline în acest sens;

139.   invită Comisia şi statele membre să includă în politica lor maritimă efectuarea de anchete complexe asupra stocurilor de muniţii mai vechi, datând din războaiele anterioare, care au fost abandonate în mările europene şi asupra pericolelor pe care le prezintă acestea pentru oameni şi mediu, să examineze posibilităţile de a le dezamorsa şi/sau de a le salva, precum şi să ia măsuri adecvate în acest sens;

140.   solicită Comunităţii să joace un rol mai activ în cadrul organizaţiilor internaţionale; subliniază totuşi că aceasta nu poate şi nu ar trebui să reprezinte, cu atât mai puţin să înlocuiască, statele membre ale UE; reiterează totuşi faptul că Uniunii Europene trebuie să i se acorde statutul de observator în cadrul OMI;

141.   subliniază faptul că UE trebuie să se angajeze în mod activ în guvernarea maritimă la nivel internaţional în vederea promovării unei concurenţe echitabile în cadrul economiei maritime, fără compromiterea angajamentelor referitoare la durabilitate a activităţilor maritime;

142.   subliniază că aplicarea şi respectarea legislaţiei existente din cadrul OMI, OIM şi UE a condus la un sector maritim mai sigur, mai curat şi viabil din punct de vedere economic; salută faptul că anexele I şi II ale Convenţiei MARPOL care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007 au fost revizuite; de aceea, invită statele membre să ratifice în cel mai scurt timp posibil toate Convenţiile OMI şi OIM relevante, îndeosebi anexa VI a Convenţiei MARPOL, Convenţia internaţională privind răspunderea civilă pentru prejudicii cauzate de poluarea cu hidrocarburi de către nave, Convenţia internaţională privind controlul sistemelor antivegetative dăunătoare utilizate la nave şi Convenţia internaţională privind răspunderea şi despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanţelor periculoase şi nocive; solicită utilizarea ratificării sau a neratificării drept criteriu pentru controlul navelor în timpul operaţiunilor de control efectuate de statul portului;

143.   încurajează statele membre şi Comisia să participe în mod activ la discuţiile purtate sub auspiciile Fondurilor internaţionale pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, la combaterea transportului maritim care nu respectă normele, promovând astfel transportul maritim de calitate; subliniază că, pe termen mediu, trebuie să se aibă în vedere posibilitatea revizuirii Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru prejudicii cauzate de poluarea cu hidrocarburi şi a Fondurilor internaţionale pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi;

144.   consideră că EMSA, FRONTEX, Agenţia pentru Pescuit şi Agenţia pentru Mediu dispun de diverse instrumente care ar putea fi combinate în mod util pentru a sprijini, în mod eficient, o politică maritimă europeană; îndeamnă astfel Comisia nu numai să înlăture obstacolele din calea cooperării dintre agenţii, dar şi să o oficializeze, în vederea atingerii următoarelor obiective:

145.   se aşteaptă ca politica europeană de vecinătate să ia în considerare, în mod adecvat, politica maritimă a Uniunii şi necesitatea de a coopera cu statele vecine ale UE în ceea ce priveşte mediul, siguranţa şi securitatea mărilor şi pe mare;

146.   consideră că pescuitul IUU reprezintă o problemă gravă şi tot mai frecventă, care duce la distrugerea unor stocuri valoroase de peşti şi la concurenţa neloială între pescarii care respectă normele şi cei care nu le respectă; constată că, în anumite zone de pescuit din UE, capturile IUU reprezintă o parte considerabilă din capturile totale; aşteaptă cu nerăbdare următoarea comunicare a Comisiei şi propunerile legislative de combatere a pescuitului IUU şi actualizarea planului de acţiune 2002 al UE;

147.   solicită ca, pe viitor, să se aplice în continuare o abordare integrată a politicii maritime europene; subliniază că aceasta ar trebui să includă cel puţin reuniuni periodice de coordonare ale comisarilor interesaţi şi schimburi publice periodice de opinii cu alte părţi interesate, de exemplu în cursul conferinţelor bienale; invită statele membre care vor deţine în viitor preşedinţia Consiliului să includă politica maritimă în programele lor de lucru; invită, de asemenea, Comisia, să prezinte anual toate proiectele cu relevanţă pentru domeniul maritim care au fost finanţate de UE.

148.   constată că conceptul de integrare a politicii marine trebuie pus în practică acum şi solicită Comisiei să-şi consolideze cadrul politic pentru a efectua o analiză globală a afacerilor maritime şi a politicilor care au un impact asupra acestora, asigurându-se că interacţiunile sunt pe deplin luate în considerare în fiecare politică sectorială şi coordonându-le după caz; salută măsurile luate de toate instituţiile Comunităţii şi de către guvernele statelor membre în ceea ce priveşte reacţia acestora, într-o manieră transectorială, la Cartea verde privind politica maritimă şi le invită să ia în continuare măsuri în această direcţie;

149.   solicită crearea unei linii bugetare numite "Proiecte pilot privind politica maritimă" pentru încurajarea proiectelor pilot privind integrarea diferitelor sisteme de supraveghere maritimă, colectarea informaţiilor ştiinţifice despre mare şi privind extinderea reţelelor şi a "celor mai bune practici" în domeniul politicii maritime şi al managementului de coastă; susţine abordarea adecvată a politicii maritime în structura bugetară a politicilor şi instrumentelor UE, după 2013;

o
o   o

150.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0082. (2) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7). (3) Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, 25.4.1979, p. 1) (4) 1 JO L 255, 30.9.2005, p. 11. (5) JO C 104 E 30.4.2004, p.730. (6) JO L 225, 12.8.1998, p. 16. (7) JO L 82, 22.3.2001, p. 16. (8) JO L 80, 23.3.2002, p. 29. (9) JO L 18, 21.1.1997, s. 1. (10) 1 JO L 283, 31.10.2003, p. 51. (11) 2 JO L 332, 28.12.2000, P. 81. (12) 1 Texte adoptate, P6_TA(2006)0482. (13) 2 JO L 175, 5.7.1985, p. 40. (14) 3 JO L 148, 6.6.2002, p. 24. (15) JO L 179, 23.6.1998, p.3. (16) 1 Texte adoptate, P6_TA(2006)0486. (17) 1 JO L 197, 21.7.2001, p. 30. (18) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). (19) Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1). (20) Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf din anumiţi combustibili lichizi şi de modificare a Directivei 93/12/CEE (JO L 121, 11.5.1999, p. 13).

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind punerea în aplicare a primului pachet feroviar (2006/2213(INI))

P6_TA(2007)0344 A6-0219/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind punerea în aplicare a primului pachet feroviar (COM(2006)0189), precum şi de documentul de lucru însoţitor al serviciilor Comisiei (SEC(2006)0530),

–   având în vedere Directiva 2001/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2001 de modificare a Directivei 91/440/CEE a Consiliului privind dezvoltarea reţelei feroviare comunitare(1),

–   având în vedere Directiva 2001/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 26 februarie 2001 de modificare a Directivei Consiliului 95/18/CE privind autorizarea întreprinderilor feroviare(2),

–   având în vedere Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 iunie 2006 privind introducerea sistemului european de semnalizare feroviară ERTMS/ETCS(4),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0219/2007),

A.   întrucât scopul primul pachet feroviar este acela de a revigora sectorul feroviar, prin instituirea progresivă a unui spaţiu european integrat de cale ferată, şi de a promova trecerea de la transportul rutier de mărfuri la cel feroviar,

B.   întrucât, în prima lectură cu privire la cel de-al treilea pachet feroviar, Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte rapoarte detaliate privind impactul primului şi celui de-al doilea pachet feroviar,

C.   întrucât în UE sectorul transportului este responsabil de 15 - 30 % din emisiile totale de CO2, drept pentru care trebuie să se intensifice transferul de la transportul rutier la cel pe calea ferată şi pe căile navigabile interne, care au un impact mai puţin negativ asupra climei,

D.   întrucât, până în prezent, realizarea transferului modal şi optimizarea sistemelor intermodale nu a fost satisfăcătoare, iar primul pachet feroviar nu a adus rezultatele dorite;

E.   întrucât condiţiile concurenţei şi cooperării între transportul feroviar, rutier, aerian şi cel naval au efecte inevitabile asupra eficacităţii fiecăruia dintre acestea şi întrucât chestiunea concurenţei echitabile între aceste moduri de transport trebuie să stea la baza abordării eficienţei şi competitivităţii din cadrul fiecărei modalităţi de transport,

F.   întrucât transportul rutier, care este prejudiciabil pentru mediu, beneficiază de un tratament preferenţial, deoarece taxele rutiere în UE, prevăzute cu limite maxime fixe, sunt percepute în mod facultativ, de obicei numai pentru autostrăzi şi pentru autocamioane, fără a include costurile externe;

G.   întrucât taxa rutieră a contribuit, în mod remarcabil, la realizarea trecerii de la transportul rutier la cel pe calea ferată - ca de pildă în Elveţia - fiind un exemplu de interes major pentru politica UE în domeniul transportului, în special pentru că, în urma creşterii eficienţei transportului rutier de mărfuri, costurile pentru consumator au crescut cu numai 0,5%,

H.   întrucât, atât în acordul cu Elveţia cât şi în Convenţia alpină, UE a semnat protocoale privind transportul, hotărând astfel ca intensificarea devierii transportului de mărfuri de pe şoselele transalpine pe calea ferată să facă parte din viitoarea politică a UE în domeniul transporturilor;

I.   întrucât, în ceea ce priveşte gradul de deschidere a pieţei şi numărul societăţilor intrate pe piaţă, experienţele sunt foarte diferite, atât în interiorul cât şi în exteriorul Europei, în statele membre mai mici şi mai mari, noi şi vechi; întrucât concurenţa a dat rezultate bune acolo unde a fost permisă şi, de multe ori, companii feroviare mici şi-au concentrat cu succes activitatea în nişe pe care marile companii le considerau nerentabile;

J.   întrucât extinderea de la 15 la 25 şi, ulterior, la 27 de state membre a determinat integrarea în UE a unor state ale căror structuri în sectorul feroviar se deosebesc în mod semnificativ de cele ale "vechilor'state membre, ceea ce creează diverse oportunităţi, dar şi riscuri în acest sector; întrucât extinderea şi politica de vecinătate a UE atrag după sine noi provocări în materie de adaptare a politicii feroviare europene;

K.   întrucât în unele dintre noile state membre, mai ales în cele baltice, transportul de mărfuri spre şi din ţările terţe reprezintă aproape jumătate din totalul cifrei de afaceri, iar liberalizarea sectorului feroviar este împiedicată de cadrele legislative diferite din ţările vecine ale UE şi de lipsa unui dialog activ între UE şi aceste state; prin urmare, societăţile feroviare tradiţionale au o poziţie dominantă în cadrul cooperării cu operatorii feroviari non-UE,

L.   întrucât deschiderea reţelelor reprezintă unul dintre factorii care au determinat o creştere în sectorul transportului feroviar de mărfuri de 60% în Regatul Unit, de exemplu, de 42,5% în Ţările de Jos, de peste 30% în Polonia şi de 25% în Germania, în timp ce în Franţa, unde societatea naţională de căi ferate nu se confruntă practic cu o concurenţă, a scăzut cu 28 %; întrucât aceasta are efecte asupra locurilor de muncă şi asupra calităţii serviciilor oferite, dar şi asupra climei, pentru că mărfurile care nu se mai transportă pe calea ferată sunt preluate acum de transportul rutier,

M.   întrucât aceasta se leagă în special de faptul că pe reţeaua de cale ferată din Germania unde data prevăzută pentru deschiderea pieţei pentru concurenţă a fost cu mult devansată, sunt admişi 274 operatori de transport feroviar de mărfuri; şi întrucât în Polonia sunt 60 de operatori, în timp ce în Franţa sunt doar cinci, unde datele pentru deschiderea pieţei au fost respectate strict, fără a menţiona ţări precum Finlanda şi Slovenia, unde monopolul de stat nu se confruntă încă cu nicio concurenţă,

N.   întrucât o aplicare corectă şi transparentă a tarifelor pentru infrastructura feroviară este o condiţie preliminară a oricărei concurenţe în acest sector; întrucât Directiva 2001/14/CE face din principiul costului marginal baza aplicării tarifelor, dar permite şi o anumită toleranţă în materie de percepere a tarifelor, ceea ce determină sisteme şi niveluri diferite de tarifare în statele membre; întrucât valoarea diferită a investiţiilor statelor membre în calea ferată se reflectă în diferenţele dintre tarifele percepute de către operatorii infrastructurilor;

O.   întrucât experienţa de până acum şi actualul nivel de intensitate a concurenţei arată că sistemul feroviar funcţionează chiar dacă reţeaua şi operarea ei sunt separate într-un mod reglementat;

P.   întrucât transportul cu vagoane individuale, cu o cotă de peste 50%, este o componentă importantă a transportului feroviar de marfă, de care depind numeroşi clienţi ai societăţilor feroviare;

Q.   întrucât statisticile disponibile referitoare la accidentele feroviare, deşi încă incomplete, arată o evoluţie pozitivă a siguranţei transportului feroviar chiar şi după deschiderea pieţei pentru transportul de mărfuri; întrucât statele membre care au deschis în cea mai mare parte piaţa nu înregistrează o scădere a nivelului siguranţei; întrucât obţinerea certificatelor de siguranţă este în practică mult îngreunată ca urmare a problemelor de punere în aplicare, a lipsei de transparenţă sau a impedimentelor organizatorice şi administrative,

Condiţii pentru concurenţa intermodală

1.   reaminteşte faptul că, datorită intensificării traficului, creşterii emisiilor şi resurselor limitate de energie, precum şi miilor de victime ale accidentelor de circulaţie, revitalizarea transportului feroviar constituie un punct principal al politicii UE în domeniul transporturilor şi cere Comisiei să ţină cont de acest lucru la aplicarea primului pachet feroviar;

2.   consideră că Directiva "Eurovinieta 2" este un prim pas înspre o concurenţă intermodală loială, aceasta nefiind posibilă atunci când pe teritoriul UE se percep obligatoriu tarife pentru toate trenurile, pe toate căile ferate, în timp ce, la nivel de UE, se percepe o taxă rutieră prevăzută cu o limită maximă, facultativă, fără a include costurile externe, de obicei numai pe autostrăzi şi numai pentru autocamioane; prin urmare, solicită Comisiei să prezinte până în anul 2008 (vezi articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2006/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare la vehiculele grele de marfă a taxelor pentru utilizarea anumitor infrastructuri(5)), o propunere de directivă în care eurovinieta să fie adaptată în funcţie de sistemul de tarifare feroviar, iar taxa rutieră să fie obligatorie pentru toate autocamioanele începând de la 3,5 t, pe toate şoselele UE, fără excepţii, şi să includă costurile externe;

3.   solicită Comisiei să pună în aplicare principiile protocoalelor privind transportul ale acordului cu Elveţia, precum şi pe cele ale Convenţiei alpine, luând măsurile necesare pentru transferul către transportul feroviar a transportului de mărfuri transalpin;

4.   constată că, între transportul feroviar şi cel aerian, concurenţa este denaturată; consideră că scutirea de taxe pe kerosen şi de taxa pe valoarea adăugată pentru biletele de avion internaţionale sunt chestiuni care trebuie examinate de urgenţă la nivel internaţional şi european;

5.   consideră faptul că statele membre impun tarife ridicate pentru traseele de transport feroviar, în timp ce pe şosele nu se percep taxe rutiere pentru autocamioane este incompatibil cu obiectivele politicii europene în domeniul transporturilor;

6.   subliniază faptul că lipsa de interoperabilitate a reţelelor constituie încă obstacolul principal pentru crearea unui spaţiu feroviar european integrat şi salută decizia Comisiei de a prezenta o nouă iniţiativă referitoare la acest aspect; consideră că liberalizarea ar trebui să aibă loc paralel cu dezvoltarea interoperabilităţii şi regretă că cele două procese s-au desfăşurat cu viteze diferite; subliniază că deschiderea reţelelor pentru concurenţă va da rezultate numai dacă va exista o adevărată reţea integrată transeuropeană; solicită ca această problemă să fie tratată în viitor ca o prioritate;

7.   solicită Comisiei să modernizeze şi să dezvolte infrastructurile intermodale, în special joncţiunile cu infrastructurile portuare;

Condiţii pentru concurenţa intramodală

8.   subliniază că, interoperabilitatea în transportul feroviar trebuie îmbunătăţită în continuare pentru a creşte competitivitatea căii ferate; solicită, în acest sens, dotarea rapidă şi integrală cu ERTMS a celor şase coridoare asupra cărora UE, prin coordonatorul Karel Vinck, a ajuns la un acord cu întreprinderile feroviare (A: Rotterdam–Genova, B: Napoli–Berlin–Stockholm, C: Antwerpen–Basel/Lyon, D: Sevilla–Lyon–Torino–Trieste-Laibach (Ljubljana), E: Dresda–Praga–Brno–Viena–Budapesta, F: Duisburg–Berlin–Varşovia);

9.   încurajează Comisia să extindă exemplul pozitiv din domeniul ajutoarelor de stat pentru materialul rulant, acordate pentru instalarea/îmbunătăţirea sistemelor ERTMS ale trenurilor, în vederea reducerii poluării fonice cauzate de vagoanele de marfă, ceea ce va permite realizarea unor economii în investiţiile din infrastructură;

10.   recunoaşte că favorizarea transportului feroviar de călători în detrimentul celui de marfă, prin tarife de traseu extrem de mari, este un factor care afectează negativ competitivitatea transportului feroviar de mărfuri; constată că acest comportament al societăţilor feroviare este rezultatul finanţării insuficiente din partea statelor membre şi, prin urmare, solicită Comisiei să ia toate măsurile legale pentru a împiedica această practică;

11.   solicită Comisiei să adopte măsuri împotriva practicii statelor membre care, după ce primesc fonduri UE în domeniul transporturilor, finanţează exclusiv reţeaua rutieră şi o neglijează pe cea feroviară; consideră că, în cazul cofinanţării, cel puţin 40% din fonduri trebuie utilizate pentru căile ferată;

12.   constată că cele trei state membre baltice au implementat legislaţia UE şi îşi liberalizează pieţele, ceea ce nu este cazul ţărilor vecine, cum ar fi Rusia; această situaţie specială ar fi trebuit menţionată în raportul Comisiei Europene;

13.   susţine Comisia în eforturile acesteia de a promova reţeaua feroviară transeuropeană de mărfuri şi se aşteaptă ca sprijinul să se îndrepte în special spre proiectele prioritare ale reţelei transeuropene;

14.   solicită Comisiei să prezinte recomandări pentru o reformă durabilă a structurii financiare a sectorului feroviar (a se vedea articolul 9 din Directiva 91/440/CEE a Consiliului);

15.   încurajează Comisia să elaboreze un plan pentru promovarea reconstrucţiei liniilor de legătură ale întreprinderilor industriale cu reţeaua feroviară de transport de mărfuri şi să se asigure că distrugerea legăturilor existente încetează.

16.   solicită Comisiei să examineze posibilitatea realizării unei mai bune transparenţe şi previzibilităţi a tarifelor de traseu, instituind principiul unei armonizări minime a tarifelor pe coridoarele internaţionale în care întreprinderile feroviare au realizat investiţii în vederea îmbunătăţirii interoperabilităţii;

Norme privind separarea dintre reţea şi operare

17.   consideră că, dat fiind rolul central al operatorilor de infrastructură în sectorul feroviar, separarea dintre infrastructurile feroviare şi operare reprezintă un element cheie al politicii feroviare şi, în acelaşi timp, consideră absolut necesară crearea unui organ de reglementare independent şi transparent, dotat corespunzător;

18.   consideră atât modelul de separare, cât şi cel de integrare sunt conforme cu dreptul comunitar, cu condiţia respectării independenţei funcţiilor esenţiale, în sensul Directivei 2001/14/EC; consideră că această independenţă nu este pe deplin respectată, fapt ce rezultă din numeroasele plângeri ale întreprinderilor care pătrund pe piaţă şi care concurează cu întreprinderile feroviare tradiţionale de stat; subliniază că plângerile acestora vizează/vizau următoarele aspecte:

19.   constată că intrarea pe piaţă a noilor furnizori de servicii în sectorul de transport cu vagoane individuale depinde de eficienţa lucrărilor din gările de triaj; consideră necesară operarea neutră a triajelor pentru a asigura tratarea fără discriminare a tuturor întreprinderilor şi solicită Comisiei ca, în acest sens, să ia în considerare o modificare a legislaţiei UE;

20.   solicită Comisiei să modifice în aşa fel sistemele feroviare, delimitate încă de frontierele naţionale, încât să se permită tuturor întreprinderilor feroviare care îndeplinesc condiţiile legale şi tehnice necesare într-un stat membru să efectueze transporturi pe întreaga reţea europeană (cross-acceptance), ceea ce ar stimula atât transportul transeuropean, cât şi transportul regional transfrontalier; subliniază că acest lucru va anula, de asemenea, avantajul transportului rutier şi aerian, care beneficiază de această posibilitate de multă vreme;

21.   solicită Comisiei angajeze fără întârziere proceduri judiciare împotriva acelor state membre care nu au pus în aplicare primul şi/sau al doilea pachet feroviar până la data prevăzută;

22.   constată că trebuie acordată o prioritate absolută punerii complete în aplicare a primului pachet feroviar, incluzând criteriile de testare stabilite de către Comisie în anexele raportului său privind punerea în aplicare a primului pachet feroviar;

23.   subliniază că, pe piaţa transportului de mărfuri, cota transportului feroviar s-a stabilizat din 2001 în UE-25 şi cea mai bună performanţă - neluând în considerare ţările baltice care beneficiază de pe urma unei localizări geografice speciale şi a tipului de mărfuri transportate - se remarcă în statele membre care au iniţiat primele reforma industriei lor feroviare, anticipând Directivele Comunităţii şi deschiderea pieţei;

24.   constată că insuficienţele de capacitate pe căile ferate din Europa au un efect negativ asupra funcţionării sistemului feroviar în relaţie cu alte moduri de transport; solicită Comisiei ca înainte de finele anului 2007 să examineze efectele aplicării articolelor 22, 25 şi 26 din Directiva 2001/14/CE în raport cu analiza capacităţii şi planul de consolidare a capacităţii prezentat în respectiva directivă în caz de congestionare a infrastructurii;

25.   subliniază că dezvoltarea competitivităţii sectorului prin deschiderea pieţei înseamnă sprijinirea investiţiilor viitoare, asigurând astfel creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, două obiective ale Strategiei de la Lisabona; observă că, în plus, contribuind la dezvoltarea unui transport ecologic, Comunitatea optează în mod deliberat pentru dezvoltarea transportului durabil;

26.   subliniază importanţa rolului independent al întreprinderilor feroviare, astfel cum este prevăzut, printre altele, în articolul 5 din Directiva 91/440/CEE, în ceea ce priveşte gestionarea tehnică, organizaţională şi financiară, şi constată efectele pozitive ale unui asemenea rol asupra dezvoltării căilor ferate ca mod de transport;

27.   subliniază importanţa dialogului social european pentru a evita ca procesul de liberalizare să faciliteze calea dumpingul-ui social;

o
o   o

28.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 75, 15.3.2001, p.1. (2) JO L 75, 15.3.2001, p.26. (3) JO L 75, 15.3.2001, p.29. (4) JO C 300 E, 9.12.2006, p.499. (5) JO L 157, 9.6.2006, p.8.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind "Pentru o Europă în mişcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru" (2006/2227(INI))

P6_TA(2007)0345 A6-0190/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Pentru o Europă în mişcare – Mobilitate durabilă pentru continentul nostru – Evaluarea la jumătatea perioadei a Cărţii albe a Comisiei Europene din 2001 privind transporturile" (COM(2006)0314),

–   având în vedere sinteza Preşedinţiei finlandeze privind evaluarea la jumătatea perioadei a Cărţii albe a Comisiei Europene din 2001 privind transporturile, care reflectă lucrările Consiliului Transporturi din 12 octombrie 2006 (documentul Consiliului 13847/06-TRANS 257),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0190/2007),

A.   întrucât Comunicarea Comisiei menţionată anterior a fost publicată în urma unei largi consultări a părţilor interesate; întrucât aceasta se bazează pe o abordare actualizată, este conformă cu obiectivele de la Lisabona şi se înscrie în cadrul strategiei europene de dezvoltare durabilă,

B.   întrucât Parlamentul recunoaşte realizările din anumite domenii ale politicii europene privind transporturile şi subliniază importanţa continuării eforturilor, în ceea ce priveşte:

C.   întrucât Parlamentul European subliniază că, prin politica europeană în domeniul transporturilor, trebuie să se răspundă următoarelor noi provocări:

D.   întrucât sectorul transporturilor reprezintă aproximativ 7% din PIB-ul european, iar veniturile din transporturi sunt în creştere continuă; subliniază că transportul eficient contribuie nu numai la creşterea economică, ci, în acelaşi timp, este esenţial pentru investiţiile în tehnologiile disponibile, posibile din punct de vedere comercial şi durabile din punct de vedere economic; subliniază că aglomerarea transporturilor a crescut şi costă Uniunea Europeană aproximativ 1% din PIB, iar sectorul transporturilor reprezintă aproximativ 5% din ponderea locurilor de muncă, ceea ce înseamnă că peste 10 milioane de persoane ocupă un loc de muncă în sectoarele legate de transporturi; consideră, în acest context, că evaluarea la jumătatea perioadei îi oferă Parlamentului European ocazia de a exprima obiectivele politicii în domeniul transporturilor într-un mod explicit şi lipsit de ambiguitate, punând accentul pe obiective precise şi vizând o mobilitate durabilă,

1.   subliniază importanţa unei cooperări consolidate la nivel european, naţional, regional şi local, care să includă punerea efectivă în aplicare a unor norme comune şi modalităţi mai eficiente de aplicare; subliniază, de asemenea, necesitatea interconexiunii pragmatice, bazate pe cooperare, dintre sectorul transporturilor şi alte sectoare, precum cel al energiei, mediului şi inovării; propune integrarea deplină a politicii din domeniul transporturilor în Strategia de la Lisabona şi luarea sa în considerare în evaluarea şi recomandările pe care statele membre le prezintă anual în cadrul planurilor naţionale, cu scopul de a evalua şi compara progresele;

2.   subliniază necesitatea unei interconexiuni pragmatice, bazată pe cooperare, în domeniul transportului şi în alte domenii ale politicilor comunitare sau naţionale, precum cel energetic, de mediu şi al inovaţiei; subliniază că aceste politici trebuie să integreze şi cerinţele privind protecţia climei, în special reducerea emisiilor CO2 în sectorul transporturilor cu 20% până în 2020, ca o prioritate; consideră că numai printr-o abordare integrată se pot obţine rezultate pozitive în materie de reducere a incidentelor şi a emisiilor, precum şi de îmbunătăţire a siguranţei şi a mediului, după cum se prevede de exemplu de către Grupul la nivel înalt CARS 21; subliniază importanţa punerii la dispoziţia cetăţenilor, în calitate de utilizatori ai transporturilor, a unor informaţii specifice şi a încurajării să adopte comportamente mai responsabile;

3.   se declară pe deplin de acord cu faptul că legislaţia comunitară, în acord cu principiul unei mai bune legiferări şi cu principiul subsidiarităţii, ar trebui să se concentreze pe domenii noi, cum ar fi transporturile urbane, în care dispoziţiile legislative sunt necesare şi măsurile legate de politici ar trebui adoptate la nivelul UE numai în cazul în care acestea constituie, în mod incontestabil, o valoare adăugată şi se substituie formalităţilor birocratice care rezultă din cele 27 de legislaţii naţionale în domeniu, dar în acelaşi timp invită Comisia şi statele membre să asigure punerea în aplicare, interpretarea uniformă şi respectarea legislaţiei europene existente în domeniul transporturilor; mai mult, invită Comisia să monitorizeze în mod periodic eficacitatea măsurilor vizând realizarea obiectivelor stabilite şi, dacă este cazul, să adopte modificările care se impun;

4.   îşi exprimă regretul cu privire la condiţiile punerii în aplicare, de către Consiliu, a politicii UE în domeniul transporturilor şi solicită insistent accelerarea procesului decizional, în cadrul procedurii legislative, precum şi a unei transpuneri în legislaţia naţională mai rapide şi coordonate; invită Comisia să depună toate eforturile pentru atingerea acestui obiectiv;

5.   reaminteşte că resursele comunitare destinate finanţării proiectelor de transport transeuropene rămân limitate şi că valoarea adăugată a programului TEN–T nu poate fi concretizată decât în condiţiile finalizării ansamblului reţelei; subliniază finanţarea infrastructurilor (îndeosebi acolo unde problemele de aglomerare a transporturilor sunt notabile), pe tronsoanele transfrontaliere şi pe plăcile turnante; consideră că în ceea ce priveşte investiţiile prioritare, progresele au un ritm mai scăzut decât cel preconizat; subliniază că marile proiecte TEN–T – supravegheate de coordonatori – trebuie selectate în funcţie de fezabilitatea financiară şi, în special, de disponibilitatea statelor membre şi a regiunilor în cauză, precum şi în funcţie de fezabilitatea operaţională şi de stadiul de realizare a planificării tehnice, în vederea garantării faptului că declaraţiile de intenţie îşi găsesc expresia practică în programele de investiţii de încorporat în legislaţia financiară a statelor membre; consideră că aceste proiecte ar trebui să constituie o "valoare adăugată paneuropeană", demonstrată prin instituirea unei reţele transeuropene interconectate şi interoperabile, în vederea evitării creării unui ansamblu disparat de reţele naţionale;

6.   subliniază că inerţia financiară în materie de infrastructuri constituie un risc deloc de neglijat pentru creşterea economică europeană; invită Comisia să prezinte propuneri cu privire la crearea eventuală a unor formule de finanţare noi sau inovatoare – nu fără a ţine seama de raportul privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene – şi să prevadă resurse suplimentare pentru transporturi şi lucrările de cercetare corespunzătoare, în contextul revizuirii în 2008 a bugetului UE pe şapte ani; subliniază că este vorba în special de găsirea unor surse de finanţare a investiţiilor în domeniul transporturilor, îndeosebi pentru a garanta o imputare echitabilă a cheltuielilor bazate pe principiul "utilizatorul-plăteşte" şi pe capacitatea de a aplica principiul "poluatorul-plăteşte", fiind de la sine înţeles că venitul ar trebui reinvestit în sectorul transporturilor; consideră că statele membre şi Comisia ar trebui să analizeze în comun problemele financiare pe termen lung legate de construcţia reţelelor TEN–T şi de fiabilitatea acestora, ţinând cont de faptul că durata construcţiei va reprezenta cel puţin două perioade de şapte ani şi că ciclul de viaţă a noilor infrastructuri va fi de câteva decenii;

7.   salută crearea Fondului de garanţie, însă aşteaptă şi alte iniţiative similare, îndeosebi din momentul în care parteneriatele public-privat - într-un cadru juridic corespunzător - pot avea un rol în materie de finanţare, sub rezerva, totuşi, a fiabilităţii economice şi a rentabilităţii; subliniază rolul pe care BEI îl poate juca, cu condiţia ca acesta să fie compatibil cu participarea extinsă a sistemului financiar şi bancar european la proiectele de infrastructură şi de transport;

8.   subliniază că, prin extinderea sa geografică, Uniunea a căpătat o diversitate mai accentuată, care ar trebui luată în considerare înainte de a legifera, evaluările de impact trebuind să constituie o bază de informare a Uniunii Europene cu privire la posibilele efecte asupra fiecărui stat membru, în special asupra noilor state; invită instituţiile Comunităţii şi statele membre să facă tot posibilul pentru a exploata din plin toate resursele disponibile alocate dezvoltării infrastructurii de transport, deoarece în regiunile în care resursele şi infrastructurile sunt deficitare nu se pot realiza progrese calitative către un transport mai eficient şi mai durabil, cu ajutorul măsurilor orizontale precum transporturi combinate şi inteligente;

9.   convine să este necesară adoptarea unei abordări mai realiste decât în trecut şi utilizarea capacităţilor limitate în mod raţional şi subliniază importanţa utilizării modurilor de transport într-o optică de eficacitate şi cu imaginaţie, în mod individual sau combinat; subliniază că dezvoltarea transporturilor combinate trebuie să urmeze direcţia unei reduceri a impactului transporturilor asupra mediului; observă că diferitele moduri de transport ar trebui să evolueze în funcţie de propriile lor merite, conform standardelor de mediu, suportând propriile lor costuri, ceea ce ar face posibilă o îmbunătăţire a mobilităţii, graţie unei eficacităţi sporite a tuturor modurilor de transport; subliniază că recursul la co-modalitate face posibilă utilizarea optimă şi durabilă a resurselor, graţie gestionării mobilităţii în domeniul logisticii şi prin combinarea diferitelor moduri, ceea ce ar putea permite o reducere a traficului, obţinându-se, în acelaşi timp, un surplus de capacităţi în beneficiul ansamblului sistemului;

10.   consideră că finalizarea rapidă a reţelei TEN–T este cea mai bună cale de a crea condiţiile unei co-modalităţi sporite; observă că, în cadrul diverselor pieţe, trecerea de la un mod la altul este indispensabilă pentru reducerea impactului transporturilor asupra mediului, unul dintre efectele acestei treceri fiind şi acela al decongestionării traficului; subliniază că este de dorit trecerea la un mod mai favorabil mediului, cum ar fi calea ferată, autobuzul şi autocarul, întrebuinţarea în comun şi pe scară redusă a autovehiculelor, mersul pe jos şi ciclismul, transporturile maritime sau pe căi navigabile interne, şi consideră că accentul ar trebui pus pe modurile de transport cu grad deseori scăzut de utilizare, care prezintă, prin urmare, un potenţial important;

11.   subliniază, în contextul realizării, în continuare, a proiectelor TEN–T, că măsurile convenţionale şi-au atins limitele; insistă, prin urmare, asupra rolului pe care îl pot juca sistemele de transport inteligente, inovaţiile tehnologice şi investiţiile în domeniul telematicii, în scopul creşterii eficacităţii transporturilor, al limitării aglomerării transporturilor şi al îmbunătăţirii siguranţei şi a bilanţului de mediu; subliniază că trebuie exploatate beneficiile sistemelor inteligente şi ale inovaţiilor tehnologice [SESAR(transport aerian), ERTMS (transport feroviar), RIS (sistem de informaţii privind râurile), Galileo (navigaţie prin satelit) etc.]; subliniază că principala sarcină, atât a Comunităţii, cât şi a industriei, este să sprijine piaţa în perspectiva noilor soluţii inovatoare şi să creeze condiţiile juridice şi tehnice adecvate, inclusiv să faciliteze aplicarea noilor tehnologii prin intermediul achiziţiilor publice;

12.   observă apariţia unei serii de noi provocări o dată cu globalizarea logisticii, care constituie un element-cheie al competitivităţii economiei europene; susţine dezvoltarea unei strategii-cadru pentru transportul de mărfuri în Europa şi consideră că o astfel de strategie trebuie să se bazeze pe ideea că transportul de mărfuri este în esenţă o activitate comercială şi că reglementările ar trebui, prin urmare, să se limiteze la crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru un transport eficient de mărfuri; subliniază că politica europeană în materie de transporturi ar trebui să integreze logistica în dezvoltarea porturilor şi în integrarea acestora, precum şi dezvoltarea platformelor logistice; încurajează soluţiile logistice multimodale şi sistemul european modular, conexiunile de infrastructură şi informatica avansată;

13.   subliniază necesitatea cooperării şi a acordurilor între UE şi ţările terţe, atât la nivel bilateral, cât şi în cadrul organizaţiilor internaţionale, în domeniul transporturilor, al energiei, al mediului şi al securităţii şi îşi exprimă dorinţa de a participa activ la aceste negocieri şi acorduri;

14.   salută planurile pentru anii următori din Ghidul de referinţă, stabilit în anexa I a comunicării Comisiei menţionate anterior, şi::

15.   subliniază că, în condiţiile în care politica în domeniul transporturilor a Europei reunite s-a confruntat şi se confruntă în permanenţă cu noi provocări, evaluarea la jumătatea perioadei a Cărţii albe privind transportul din 2001 nu a stabilit obiectivele şi răspunsurile pe termen lung cu privire la o abordare integrată a viitoarei politici europene în domeniul transporturilor; invită, prin urmare, Comisia să demareze imediat lucrările pentru elaborarea, după 2010, a unei politici europene bine pregătite în domeniul transporturilor, care să răspundă noilor provocări într-un mod durabil;

16.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind acţiunile de combatere a bolilor cardiovasculare

P6_TA(2007)0346 B6-0277/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 152 din Tratatul CE,

–   având în vedere concluziile reuniunii Consiliului pentru ocuparea forţei de muncă, politici sociale, sănătate şi aspecte privind protecţia consumatorilor din 1şi 2 iunie 2004(1),

–   având în vedere propunerea Comisiei privind un program de acţiune în domeniul sănătăţii publice 2007-2013 (COM(2006)0234);

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 decembrie 2005 privind programul legislativ şi de lucru al Comisiei pentru 2006(2);

–   având în vedere "Strategia europeană pentru prevenirea şi combaterea bolilor necontagioase" a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii(3);

–   având în vedere concluziile şi obiectivele strategice privind femeile şi sănătatea formulate în Declaraţia şi Platforma de acţiune de la Beijing, adoptată în cadrul celei de-a 4-a Conferinţe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995,

–   având în vedere Orientările generale europene privind prevenirea bolilor cardiovasculare(4);

–   având în vedere declaraţia adoptată în cadrul Conferinţei privind sănătatea cardiacă, desfăşurată la Luxemburg în 28 şi 29 iunie 2005(5);

–   având în vedere Conferinţa privind sănătatea cardiacă la femei ("Women's Health at Heart") desfăşurată la Bruxelles în 7 martie 2006(6);

-   având în vedere Carta europeană a sănătăţii cardiace din iunie 2007 (7),

–   având în vedere iniţiativa preşedinţiei finlandeze, "Sănătatea în toate politicile", din 2006(8);

–   având în vedere cel de-al 7-lea Program-cadru de cercetare (2007-2013)(9);

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, potrivit statisticilor europene din 2005 privind bolile cardiovasculare, acestea constituie cea mai importantantă cauză a mortalităţii la bărbaţii şi femeile din Uniunea Europeană, fiind responsabile de moartea a 1,9 milioane de persoane; întrucât femeile şi bărbaţii sunt afectaţi în mod diferit de bolile cardiovasculare; întrucât probabilitatea decesului din cauza apoplexiei sau a unui atac cardiac este mai mare la femei; întrucât adesea bolile cardiovasculare la femei nu sunt diagnosticate şi tratate corespunzător(10),

B.   întrucât bolile cardiovasculare sunt cauza a aproape jumătate din decesele din Uniunea Europeană, mai exact 42% din totalul acestora(11),

C.   întrucât bolile cardiovasculare sunt a doua sursă de morbiditate (boală şi deces) în Uniunea Europeană, reprezentând 18% din aceasta(12),

D.   întrucât costurile totale legate de bolile cardiovasculare în UE se ridică la 169 miliarde EUR, dintre care 105 miliarde EUR pentru tratarea bolilor, restul de 64 miliarde provenind din pierderi de productivitate şi din costuri neoficiale de îngrijire(13),

E.   întrucât sănătatea reprezintă o stare de deplin confort fizic, mental şi social, nu doar absenţa unei boli sau infirmităţi,

F.   întrucât structura demografică în schimbare din UE presupune o viaţă activă mai lungă, iar deficienţele provocate de hipertensiunea arterială şi bolile cardiovasculare au un efect negativ asupra pieţei forţei de muncă(14),

G.   întrucât indicatorii OECD din 2005(15) arată că "numai aproximativ trei procente din cheltuielile actuale de sănătate sunt alocate programelor de prevenire şi de sănătate publică",

H.   întrucât principalii factori de risc ai apariţiei unei boli cardiovasculare sunt legaţi în special de consumul de tutun şi alcool, de excesul de grăsimi la nivelul organelor interne, care poate duce la tulburări metabolice, nivelul ridicat de glucide, lipide şi colesterol din sânge şi tensiunea arterială ridicată,

I.   întrucât majoritatea bolilor cardiovasculare pot fi prevenite prin schimbarea modului de viaţă, printr-o identificare rapidă a persoanelor cu risc ridicat şi prin stabilirea unui diagnostic corect,

J.   întrucât OMS recunoaşte că "metodele cele mai rentabile de reducere a riscurilor în rândul întregii populaţii sunt intervenţiile pe scară largă, care combină politici efective cu politici de amplă promovare a sănătăţii"(16),

K.   întrucât nu există o strategie europeană clară privind combaterea bolilor cardiovasculare,

L.   întrucât în concluziile Conferinţei privind sănătatea cardiacă la femei din martie 2006 s-a solicitat Consiliului să adopte o recomandare europeană privind o strategie europeană concretă în domeniul sănătăţii cardiovasculare, pe baza unei propuneri a Comisiei care să cuprindă promovarea sănătăţii cardiovasculare, mecanismele de sprijinire a strategiilor şi activităţilor statelor membre, orientările generale privind evaluarea riscurilor, cele mai bune metode de prevenire, tratament, reabilitare şi depistare, precum şi educarea medicilor de către medici,

M.   întrucât există discrepanţe majore între statele membre în ceea ce priveşte incidenţa, prevenirea şi îngrijirea bolilor cardiovasculare, iar Uniunii îi revine rolul de a combate asemenea inegalităţi pentru a reduce diferenţele,

N.   întrucât sexul este un element extrem de important de luat în considerare în evoluţia, diagnosticul, tratamentul şi prevenirea bolilor cardiovasculare; întrucât nu se acordă suficientă atenţie acestui aspect în sectorul sănătăţii, ceea ce are un impact negativ asupra tratării bolilor cardiovasculare la femei,

O.   întrucât, în rezoluţia sa din 15 decembrie 2005, Parlamentul European solicită Comisiei să "asigure o urmărire corespunzătoare a comunicărilor sale privind combaterea obezităţii, bolilor cardiovasculare, diabetului, cancerului, tulburărilor psihice şi a HIV/SIDA"

P.   întrucât tratarea altor boli larg răspândite au primit în 2006 un sprijin considerabil din partea Parlamentului European, sub forma unei declaraţii din 27 aprilie 2006 privind diabetul(17) şi a unei rezoluţii din 25 octombrie 2006 privind cancerul la sân în Uniunea Europeană extinsă(18), în timp ce, în prezent, nu există nici un document asemănător privind bolile cardiovasculare, cauza principală a mortalităţii în Europa,

1.   invită Comisia să propună o recomandare privind bolile cardiovasculare, inclusiv hipertensiunea arterială şi privind strategiile europene de prevenire şi de identificare timpurie a persoanelor celor mai expuse riscului, luând în considerare diferenţele între sexe, astfel încât să se respecte egalitatea între femei şi bărbaţi în sectorul sănătăţii;

2.   invită Comisia să iniţieze un studiu pentru a încuraja echiparea spaţiilor destinate unui public numeros, precum gările şi staţiile de metrou, aeroporturile şi stadioanele, cu dispozitive de prim ajutor, de exemplu pentru defibrilarea de urgenţă a victimelor unui stop cardiac (fibrilaţie cardiacă);

3.   invită statele membre să-şi dezvolte şi să-şi consolideze sistemele de monitorizare a factorilor de risc;

4.   solicită statelor membre să adopte sau să-şi revizuiască strategiile naţionale de sănătate publică astfel încât acestea să includă strategii de promovare a sănătăţii, strategii privind populaţia şi strategii de gestionare rapidă a riscurilor la adresa sănătăţii cardiovasculare; recomandă statelor membre să realizeze evaluări de impact în domeniul sănătăţii pentru a determina costurile suportate de sistemele naţionale de sănătate, luând în considerare diferenţele între sexe, pentru a garanta egalitatea între femei şi bărbaţi în acest sector;

5.   solicită statelor membre să stabilească orientări generale la nivel naţional pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, inclusiv orientări generale standard de bune practici de identificare a persoanelor care prezintă un grad de risc ridicat;

6.   solicită Comisiei şi statelor membre să găsească un consens în ceea ce priveşte stabilirea obiectivelor de gestionare a depistării şi de control al hipertensiunii arteriale;

7.   încurajează statele membre să promoveze sănătatea cardiovasculară şi să dezvolte strategii de prevenire şi de identificare a grupurilor cu risc ridicat, acestea fiind cele mai rentabile metode de combatere a bolilor cardiovasculare;

8.   încurajează statele membre să adopte o abordare multisectorială în domeniul promovării sănătăţii cardiovasculare şi al strategiilor de prevenire, în colaborare cu toţi actorii importanţi;

9.   invită statele membre să continue dezvoltarea planurilor de acţiune privind factorii determinanţi pentru sănătate depinzând de modul de viaţă şi să promoveze modul de viaţă sănătos;

10.   solicită continuarea acordării de asistenţă financiară pentru activitatea de cercetare în domeniul prevenirii bolilor cardiovasculare şi pentru promovarea sănătăţii cardiovasculare la nivel local, naţional şi european, inclusiv pentru activitatea de cercetare în domeniul factorilor de risc, incidenţa şi factorii genetici ai bolilor cardiovasculare;

11.   solicită statelor membre să pună în aplicare programe de educaţie publică pentru o mai mare sensibilizare faţă de factorii de risc în bolile cardiovasculare şi programe de specialitate pentru formarea profesională a personalului din domeniul sănătăţii;

12.   solicită statelor membre să măsoare incidenţa bolilor cardiovasculare în rândul populaţiei lor respective şi să evalueze programele naţionale pentru obţinerea unor cifre de referinţă ce vor permite autorităţilor din domeniul sănătăţii să stabilească obiective clare atunci când aplică iniţiative specifice;

13.   solicită statelor membre şi Comisiei să sprijine punerea în aplicare a celor mai recente orientări generale europene referitoare la prevenirea bolilor cardiovasculare formulate de Grupul european mixt de acţiune;

14.   solicită Comisiei să încurajeze iniţiative şi colaborări cu actorii interesaţi în scopul unei mai bune promovări a sănătăţii cardiovasculare prin măsuri care includ controlul fumatului şi al consumului de alcool, progrese în materie de regim alimentar şi activitate fizică, acestea fiind mijloace de prevenire a obezităţii, a hipertensiunii arteriale şi a complicaţiilor provocate de acestea;

15.   îndeamnă Comisia să continue iniţiativele sale anterioare de schimb de bune practici între statele membre privind prevenirea bolilor cardiovasculare;

16.   solicită Comisiei să promoveze schimbul periodic de experienţă, informaţii şi date privind sănătatea cardiovasculară între toţi actorii implicaţi în prevenirea bolilor cardiovasculare;

17.   solicită Comisiei să contribuie la creşterea gradului de comparabilitate a datelor, încurajând crearea, în statele membre, a unei baze de date de monitorizare a incidenţei, mortalităţii, morbidităţii şi factorilor de risc ai bolilor cardiovasculare;

18.   îndeamnă Comisia, în urma concluziilor Consiliului privind iniţiativa "Sănătate în toate politicile", să elaboreze evaluări de impact în materie de sănătate pentru a determina costurile cauzate de bolile cardiovasculare şi hipertensiune în productivitatea economică a statelor membre;

19.   salută planul recent anunţat de Comisie privind elaborarea unei strategii în domeniul sănătăţii şi încurajează Comisia să pună accentul, în acest cadru, pe necesitatea unui acces echitabil la facilităţile pentru prevenirea, tratamentul, diagnosticarea şi controlul bolilor pentru toţi europenii, indiferent de naţionalitate;

20.   invită Comisia să aducă la cunoştinţa statelor membre posibilităţile de finanţare disponibile, destinate metodelor de depistare şi prevenire a bolilor cardiovasculare şi a hipertensiunii, precum şi continuării cercetării în domeniu, cum ar fi cel de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare, Fondurile Structurale şi Fondul European de Dezvoltare;

21.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi parlamentelor statelor membre.

(1) http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/lsa/80729.pdf (2) JO C 286 E, 23.11.2006, p. 487. (3) EUR/RC56/R2 (4) Eur J Cardiovasc Prev Rehabil 2003 Dec;10(Supl 1):S1-78 (5) http://www.escardio.org/NR/donlyres/8D8142BF-23F3-4811-ABFE-3B0BCFEBB0EF/0/LuxembourgDeclaration_116Kb.pdf (6) www.cvhconference.org (7) www.heartcharter.eu (8) http://www.stm.fi/Resource.phx/eng/subjt/inter/eu2006/hiap/index.htx.i1153.pdf (9) Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 (JO L 412, 30.12.2006, p. 1). (10) Studiu: Discriminarea femeilor şi a tinerelor în domeniul sănătăţii, Departamentul tematic C, PE 378.295 (11) Ibid. (12) Ibid. (13) Ibid. (14) High Blood Pressure and Health Policy, Kanavos/Őstergren/Weber et al., 2007. (15) Indicatorii OECD în domeniul sănătăţii, noiembrie 2005. (16) Fişa informativă OMS - boli cardiovasculare: prevenire şi control, OMS 2003, http://www.who.int/dietphysicalactivity/media/en/gsfs_cvd.pdf (17) JO C 296 E, 6.12.2006, p.273. (18) Texte adoptate, P6_TA(2006)0449.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 referitoare la acordul privind registrul pentru evidenţa călătorilor (PNR) cu Statele Unite ale Americii

P6_TA(2007)0347 RC-B6-0278/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi articolul 8 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,

–   având în vedere recomandările sale anterioare privind PNR, din 7 septembrie 2006(1) şi din 14 februarie 2007(2),

–   având în vedere acordurile anterioare privind PNR între Comunitatea Europeană şi Statele Unite ale Americii din 28 mai 2004 şi între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii din 19 octombrie 2006,

–   având în vedere proiectul de acord din 28 iunie 2007 între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind procesarea şi transferul datelor PNR de către companiile aeriene la Departamentul american pentru securitate internă (DHS), proiect transmis neoficial de către Preşedintele în exerciţiu al Consiliului, Ministrul Wolfgang Schäuble, preşedintelui Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne,

–   având în vedere hotărârea Curţii de Justiţie în cauzele comune din 30 mai 2006 C-317/04 şi C-318/04,

–   având în vedere scrisoarea DHS din 28 iunie 2007 privind angajamentele luate, care detaliază modul în care sunt păstrate datele PNR, scrisoare transmisă neoficial de către Preşedintele în exerciţiu al Consiliului, dl Schäuble, preşedintelui Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne,

–   având în vedere scrisoarea din 27 iunie 2007 a Autorităţii europene pentru protecţia datelor referitoare la noul acord privind PNR cu SUA, (în continuare noul acord PNR) adresată Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului, dl Schäuble şi răspunsurile primite din partea domnului Schäuble şi din partea lui Jonathan Faull, Director General al Direcţiei Generale Justiţie, Libertate şi Securitate a Comisiei din29 iunie şi respectiv 3 iulie 2007,

–   având în vedere articolul 2 din Protocolul adiţional la Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia persoanelor în materie de procesare automată a datelor personale, articol ce se referă la autorităţile de control şi la fluxul de date transfrontalier,

–   având în vedere Directiva 2004/82/CE din 29 aprilie 2004 a Consiliului privind obligaţia operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii(3),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât scopul declarat al noului acord PNR este, pe de o parte, să ofere un temei juridic pentru transferul datelor PNR din UE spre SUA, iar pe de altă parte, să asigure cetăţenilor UE o protecţie adecvată a datelor personale, precum şi garanţii procedurale,

B.   întrucât noul acord PNR de doreşte a fi o modalitate de prevenire şi combatere a terorismului şi a crimei organizate,

C.   întrucât noul acord PNR nu îndeplineşte cel de-al doilea obiectiv, fiind deficitar în ceea ce priveşte securitatea juridică, protecţia datelor şi căile legale de atac ale cetăţenilor UE, în special din cauza definiţiilor vagi şi incomplete şi a numeroaselor excepţii posibile,

D.   întrucât noul acord PNR instituie cadrul juridic pentru transferul datelor PNR dinspre UE către SUA şi astfel instituie temeiul pentru operatorii aerieni de a exploata activitatea cu SUA,

E.   întrucât, pentru ca schimbul de date şi informaţii să constituie un instrument valoros şi fiabil în lupta contra terorismului, este necesară o protecţie adecvată a vieţii private şi a libertăţilor civile ale cetăţenilor,

Generalităţi

1.   este conştient de condiţiile dificile în care negocierile PNR au avut loc şi recunoaşte, în principiu, avantajele unui acord unic UE - SUA privind PNR faţă de 27 de acorduri bilaterale, între fiecare stat membru şi SUA;

2.   îşi exprimă regretul profund faţă de lipsa totală de viziune democratică în negocierea şi încheierea noului acord PNR, datorată solicitărilor SUA, Parlamentul European nefiind deloc implicat şi lăsându-se parlamentelor naţionale prea puţine şanse de a exercita orice influenţă asupra mandatului de negociere, de a evalua în mod detaliat noul acord propus şi de a propune modificări la acesta;

3.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de lipsa gravă de securităţii juridice în ceea ce priveşte consecinţele şi domeniul de aplicare al obligaţiilor impuse companiilor aeriene, precum şi raportul juridic dintre noul acord PNR şi scrisoarea DHS;

4.   îşi exprimă dezacordul faţă de faptul că noul acord PNR nu asigură un nivel adecvat de protecţie a datelor PNR şi regretă absenţa unor prevederi clare şi echilibrate cu privire la comunicarea, reţinerea şi controlul informaţiilor de către autorităţile pentru protecţia datelor; îşi exprimă îngrijorarea faţă de numeroasele dispoziţii a căror aplicare a fost lăsată la discreţia DHS;

5.   solicită, de aceea, parlamentelor naţionale ale statelor membre să examineze cu atenţie proiectul de nou acord, în lumina observaţiilor făcute în prezenta rezoluţie;

Cadrul juridic

6.   este îngrijorat de faptul că deţinerea, colectarea, folosirea şi stocarea datelor PNR de către DHS nu se întemeiază pe un acord adecvat, ci doar pe un angajament cu caracter neobligatoriu, care poate fi schimbat unilateral şi în orice moment de către DHS şi care nu conferă nici un drept şi nu aduce nici un beneficiu vreunei persoane sau părţi implicate;

7.   regretă lipsa unui scop clar delimitat în scrisoarea DHS, în care se menţionează că datele PNR pot fi folosite în lupta împotriva terorismului şi a crimelor legate de acesta, dar şi pentru o serie de alte scopuri neprecizate, în special "pentru protecţia intereselor vitale ale persoanei la care se referă datele sau a altor persoane, în orice acţiune penală în justiţie sau în orice alt scop prevăzut de lege";

8.   salută, în principiu, voinţa DHS de a trece la sistemul PUSH cel târziu la 1 ianuarie 2008, dar regretă faptul că această schimbare, prevăzută deja în acordul PNR din 2004, a fost amânată timp de mulţi ani, chiar dacă condiţiile de fezabilitate tehnică erau îndeplinite de mult timp; crede că adoptarea sistemului PUSH de către toţi operatorii de transport ar trebui să fie o condiţie sine qua non pentru transferurile PNR; subliniază faptul că existenţa concomitentă a sistemelor PUSH şi PULL ar putea produce o denaturare a concurenţei între operatorii de transport din UE;

9.   solicită ca revizuirea comună periodică de către DHS şi UE să aibă în vedere toate aspectele, să aibă loc în fiecare an, iar rezultatele ei să fie publicate; insistă asupra faptului că această revizuire trebuie să includă şi o evaluarea a eficienţei măsurilor în materie de creştere a securităţii; regretă că această revizuire nu prevede nici o formă de implicare a autorităţilor naţionale sau europene de protecţie a datelor, care fusese prevăzută, în schimb, în acordul anterior privind PNR;

10.   insistă ca pasagerii să fie informaţi în mod adecvat cu privire la utilizarea datelor lor şi la drepturile ce le revin, în special dreptul de a ataca în justiţie şi dreptul de a fi informaţi cu privire la raţiunile pentru care un călător este oprit, şi ca această obligaţie să revină companiilor aeriene; este de părere că DHS şi Comisia trebuie să-şi asume răspunderea pentru informaţiile furnizate pasagerilor şi propune ca "Indicaţiile privind călătoriile între Uniunea Europeană şi Statele Unite", sugerate de Grupul de lucru "articolul 29" (GL 132) să fie făcute cunoscute tuturor călătorilor;

11.   regretă faptul că în negocierile dintre UE şi SUA nu se ţine seama de Directiva 2004/82/CE sau de acordurile UE privind PNR cu Australia şi Canada, care asigură standarde mai înalte de protecţie a datelor personale;

12.   reaminteşte faptul că acordul administrativ încheiat între UE şi SUA nu trebuie să aibă drept efect reducerea nivelului de protecţie a datelor personale asigurat de legislaţia naţională a statelor membre şi regretă faptul că acordul va continua să creeze confuzii în privinţa obligaţiilor companiilor aeriene UE şi la drepturile fundamentale ale cetăţenilor UE;

Protecţia datelor

13.   salută dispoziţia conform căreia Legea americană privind confidenţialitatea (US Privacy Act) va fi extinsă pe cale administrativă şi la cetăţenii UE;

14.   regretă faptul că DHS îşi rezervă dreptul de a introduce derogări în temeiul Legii privind libertatea informaţiei (Freedom of Information Act);

15.   regretă faptul că noul acord PNR nu prevede criterii precise pentru definirea protecţiei datelor personale transferate DHS care poate fi calificată drept corespunzătoare în raport cu standardele UE;

16.   regretă, de asemenea, faptul că datele PNR ale cetăţenilor UE vor fi procesate exclusiv conform legislaţiei SUA, fără nici o evaluare a adecvării şi fără nici o indicaţie precisă privind legislaţia americană aplicabilă;

17.   regretă faptul că durata reţinerii datelor PNR va fi prelungită, de la 3,5 ani la 15 ani, precum şi faptul că aceasta se va aplica retroactiv datelor colectate în temeiul acordului anterior privind PNR; îşi exprimă dezacordul absolut cu privire la faptul că după perioada de reţinere de 15 ani, alcătuită dintr-o perioadă "activă" de 7 ani şi o perioadă "pasivă" de 8 ani, nu există nici o garanţie că datele vor fi definitiv şterse;

18.   ia act de reducerea câmpurilor de date de la 34 la 19, dar subliniază că această reducere este în mare măsură cosmetică, datorită faptului că aceste câmpuri sunt fuzionate sau redenumite, şi nu propriu-zis şterse;

19.   observă cu îngrijorare faptul că datele sensibile (datele personale legate de originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filosofice, afilierea la un sindicat şi datele referitoare la sănătate sau viaţa sexuală a persoanelor) vor fi puse la dispoziţia DHS şi pot fi folosite de către acesta în cazuri excepţionale;

20.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că datele vor fi păstrate timp de şapte ani într-o "bază de date analitică activă", existând astfel un risc semnificativ de creare de fişe personale şi de extragere a datelor la scară largă, ceea ce este incompatibil cu principiile fundamentale europene şi reprezintă o practică încă în dezbatere în Congresul american;

Schimbul de informaţii

21.   regretă faptul că noul acord PNR nu indică cu exactitate care autorităţi americane pot accesa datele PNR;

22.   este îngrijorat de intenţia de a transfera informaţii analitice derivate din datele PNR de către autorităţile SUA către autorităţile judiciare şi poliţieneşti ale statelor membre şi, posibil, către Europol şi Eurojust, în afara cadrului procedurilor judiciare specifice sau al anchetelor poliţiei, aşa cum se menţionează în scrisoarea DHS, întrucât acest lucru ar trebui permis doar în conformitate cu acordurile existente între UE şi SUA privind asistenţa juridică reciprocă şi extrădarea;

23.   se opune ferm dispoziţiei conform căreia ţărilor terţe în general li se poate acorda acces la datele PNR dacă îndeplinesc condiţiile specificate de către DHS, acest acces putându-li-se acorda în mod excepţional, în cazuri de extremă urgenţă neprecizate, fără vreo garanţie că datele vor fi procesate în conformitate cu nivelul DHS de protecţie a datelor;

24.   regretă faptul că UE a acceptat "să nu intervină" în privinţa protecţiei datelor PNR ale cetăţenilor UE care pot fi comunicate de către SUA unor ţări terţe;

25.   observă că noul acord PNR permite DHS să furnizeze date PNR altor autorităţi guvernamentale americane în anumite cazuri şi în funcţie de natura cazului; regretă faptul că noul acord nu furnizează nici o indicaţie conform căreia autorităţile SUA pot avea acces la datele PNR, iar scopurile prevăzute la articolul 1 din scrisoarea DHS sunt foarte generale;

Sistemul european PNR

26.   observă că noul acord PNR menţionează un posibil viitor sistem PNR la nivelul UE sau în unele state membre, precum şi faptul că toate datele PNR din cadrul unui astfel de sistem pot fi puse la dispoziţia DHS;

27.   solicită Comisiei să clarifice situaţia acestui posibil sistem PNR la nivel UE şi să realizeze studiul de fezabilitate la care s-a angajat;

28.   reiterează preocupările Grupului de lucru "articolul 29" cu privire la utilizarea datelor PNR în scopuri legate de aplicarea legii, solicitând în special Comisiei să aducă argumente cu privire la următoarele puncte:

29.   insistă ca Parlamentul European să fie implicat, în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) litera (c) şi articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în toată evoluţia ulterioară a acestei chestiuni;

30.   reaminteşte că noul acord privind PNR va trebui eventual revizuit în lumina viitoarelor reforme instituţionale ale UE, aşa cum se subliniază în concluziile Consiliului European din iunie 2007 şi în mandatul pentru următoarea CIG;

31.   intenţionează să solicite o analiză juridică a conformităţii noului acord PNR cu legislaţia naţională şi comunitară şi invită Grupul de lucru "articolul 29" şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor să-şi prezinte pe larg opiniile cu privire la acest subiect;

o
o   o

32.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi Congresului SUA.

(1) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 250. (2) P6_TA(2007)0039 (3) JO L 261, 6.8.2004, p.24.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind raportul anual pe 2007 privind zona euro (2007/2143(INI))

P6_TA(2007)0348 A6-0264/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei referitoare la Declaraţia anuală pentru 2007 privind zona euro (COM(2007)0231),

–   având în vedere Previziunile economice de primăvară ale Comisiei din 7 mai 2007,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 aprilie 2007 privind finanţele publice în UEM 2006(1),

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind situaţia economiei europene: raportul preliminar privind orientările generale ale politicii economice pentru 2007(2),

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind impactul macroeconomic al creşterii preţului la energie(3),

–   având în vedere rezoluţia sa din 1 iunie 2006 privind extinderea zonei euro(4),

–   având în vedere rezoluţia sa din 14 martie 2006 privind revizuirea strategică a Fondului Monetar Internaţional(5),

–   având în vedere Raportul anual pe 2006 al Băncii Centrale Europene (BCE),

–   având în vedere rapoartele BCE din martie 2007 privind integrarea financiară în Europa,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0264/2007),

A.   întrucât PIB-ul zonei euro a crescut cu 2,7% în 2006, de la nivelul de creştere de 1,4% în 2005, ceea ce reprezintă cea mai bună performanţă începând cu anul 2000, în timp ce rata inflaţiei s-a stabilizat la nivelul din 2005, de 2,2%,

B.   întrucât deficitul fiscal a scăzut în 2006 la 1,6% din PIB, de la nivelul de 2,5% înregistrat în 2005,

C.   întrucât rata şomajului s-a redus la 7,6% la sfârşitul anului 2006, ceea ce reprezintă cel mai redus nivel din ultimii 15 ani al acestui indicator,

D.   întrucât apartenenţa la zona euro consolidează gradul de interdependenţă economică dintre statele membre şi necesită o coordonare mai strânsă a politicilor economice, în vederea corectării punctelor structurale slabe, pentru a răspunde viitoarelor provocări şi pentru a alinia zona euro la o economie globalizată în creştere,

E.   întrucât zona euro reprezintă un element-cheie de stabilitate în economia globală,

Evoluţii macroeconomice

1.   salută evoluţiile economice pozitive înregistrate în 2006 în ceea ce priveşte creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, concretizate prin crearea a 2 milioane de noi locuri de muncă şi reducerea deficitelor bugetare; subliniază, totuşi, că nivelurile ridicate de şomaj şi participarea scăzută pe pieţele muncii nu fac posibilă o reacţie eficace a Europei la provocările actuale şi viitoare ale economiei globale;

2.   reaminteşte, în acest context, că articolul 111 din tratat atribuie Consiliului responsabilitatea privind politica de schimb valutar, fără a specifica metodele de concretizare a acestei competenţe; invită Eurogrupul, Consiliul şi BCE să-şi exercite pe deplin competenţele respective şi să intensifice coordonarea acţiunilor lor în ceea ce priveşte politica de schimb;

3.   constată că redresarea economică se datorează, parţial, îmbunătăţirilor structurale şi salută creşterea într-un ritm mai rapid a productivităţii muncii; consideră totuşi că este prematur să se stabilească, în mod categoric, dacă relansarea economică este de natură ciclică sau, mai degrabă, structurală; solicită adoptarea unei poziţii prudente în această privinţă;

4.   salută faptul că membrii zonei euro au depus eforturi concertate pentru a-şi corecta deficitele bugetare excesive, în conformitate cu Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit; subliniază faptul că Comisia consideră că în zona euro, luată ca întreg, calitatea ajustării bugetare a crescut, în timp ce recursul la măsuri punctuale a fost mai puţin frecvent, iar cheltuielile publice s-au diminuat; în special, subliniază faptul că eforturile de consolidare, îndeosebi în ţările cu deficite excesive, precum şi îmbunătăţirea contextului economic au dus la o reducere a deficitului bugetar din zona euro la 1,6 % din PIB în 2006, faţă de 2,5% din PIB în 2005;

5.   insistă asupra faptului că o politică fiscală stabilă constituie o condiţie fundamentală pentru a permite o creştere economică durabilă şi crearea de locuri de muncă, din moment ce deficitele bugetare mici şi o datorie publică redusă favorizează anticipări reduse şi stabile ale inflaţiei şi contribuie la menţinerea ratelor dobânzii la un nivel scăzut; avertizează asupra riscului repetării greşelilor politice din 1999-2001; solicită, prin urmare, ca actuala tendinţă ascendentă să fie valorificată în două direcţii, în vederea realizării următoarelor: eliminarea deficitelor şi acumularea excedentelor, urmarea fiind reducerea nivelurilor datoriilor, precum şi îmbunătăţirea calităţii finanţelor publice prin investiţii sporite în educaţie, formare profesională, infrastructură şi cercetare şi inovaţie, fapt ce ar putea contribui la răspunsul oferit provocării reprezentate de îmbătrânirea populaţiei; salută, în acest sens, faptul că, la 20 aprilie 2007, Eurogrupul a adoptat o serie de orientări de politică bugetară pentru statele membre din zona euro, prin care sunt reamintite angajamentele asumate, şi anume consolidarea activă a finanţelor publice în cursul perioadelor favorabile şi utilizarea veniturilor suplimentare neprevăzute pentru reducerea datoriei şi a deficitelor;

6.   subliniază riscul pe care îl comportă politicile prociclice în unele state membre; constată efortul de consolidare bugetară înregistrat în zona euro ca întreg; subliniază, cu toate acestea, că obligaţia de a atinge obiectivul pe termen mediu specificat în Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit impune statelor membre să constituie excedente în perioadele de conjunctură favorabilă; consideră că efortul de consolidare trebuie intensificat, având în vedere, printre altele, viitoarea provocare demografică; constată că Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit solicită în mod expres consolidarea fiscală pe parcursul ciclului economic; constată că normele fiscale de ordin procedural sau numeric şi instituţiile fiscale independente contribuie la consolidarea fiscală şi la evitarea politicilor fiscale prociclice;

7.   constată noile creşteri ale ratei dobânzii decise de BCE în 2006; constată că, deşi inflaţia a rămas sub control, în ciuda unei creşteri substanţiale a preţurilor la energie electrică, rata de creştere a agregatului monetar M3 a depăşit cu mult şi în mod sistematic valoarea de referinţă de 4,5% încă din 2001, fără a provoca o accelerare a inflaţiei; solicită BCE să expună cu mai multă claritate cauzele acestei discrepanţe şi să stabilească dacă aceasta reflectă o creştere a lichidităţilor, cu riscul alimentării inflaţiei pe viitor, sau dacă este un rezultat al altor factori, cum ar fi consolidarea pieţelor financiare, inovaţiile financiare sau rolul tot mai important jucat de euro pe plan internaţional;

8.   constată accelerarea creşterii preţurilor activelor, în special în sectorul imobiliar, ceea ce ar putea constitui un efect normal al funcţionării unei economii sănătoase, accentuând însă riscul unor ajustări brutale; apreciază că această tendinţă de creştere accelerată a preţurilor activelor accentuează necesitatea adoptării unei politici fiscale prudente în statele membre care se confruntă cu acest fenomen, precum şi a unor politici structurale naţionale vizând prevenirea unor dezechilibre de acest gen, inclusiv prin îmbunătăţirea reglementării prudenţiale; invită autorităţile naţionale legislative şi de reglementare să evalueze atent dezvoltarea pieţei imobiliare; sugerează o abordare diferenţiată, care să ia în considerare situaţiile specifice ale statelor membre în ceea ce priveşte creşterea economică şi bugetul;

9.   constată că aprecierea nominală a cursului de schimb al monedei euro cu 11,4% în raport cu dolarul, cu 12,4% în raport cu yenul şi, respectiv, cu 8% în raport cu renminbi-ul chinez nu a provocat decât o apreciere limitată, de numai 3,5%, a cursului de schimb real efectiv în 2006 şi nu a avut, până în prezent, consecinţe negative asupra exporturilor şi a creşterii economice la nivelul zonei euro; constată totuşi că efectele resimţite la nivelul statelor membre diferă de la caz la caz, în funcţie de structurile lor economice şi de răspunsul mai mult sau mai puţin flexibil al sectorului lor real la variaţiile cursului de schimb; solicită statelor membre să ia măsuri în vederea îmbunătăţirii propriilor capacităţi de ajustare; subliniază necesitatea de a lua în considerare efectele pe care viitoarele creşteri ale ratelor dobânzii le pot avea asupra cursului de schimb al monedei euro şi asupra competitivităţii economiei europene;

Funcţionarea UEM

10.   apreciază că este posibil ca tendinţele divergente înregistrate la nivelul statelor membre în ceea ce priveşte creşterea economică, inflaţia şi ocuparea forţei de muncă să reflecte diversitatea evoluţiilor lor demografice, a ratelor de progres în ceea ce priveşte reformele structurale, a potenţialelor de creştere şi a proceselor de relansare; subliniază totuşi că deficitele importante de cont curent ale unor state membre reflectă decalajele de competitivitate dintre acestea şi că diferitele abordări de politică economică la nivelul statelor membre reprezintă cheia explicării acestor diferenţe;

11.   constată că diferenţele în ceea ce priveşte competitivitatea pe plan internaţional a economiilor din zona euro sunt provocate, în special, de evoluţiile divergente ale costurilor unitare ale forţei de muncă, ce reflectă evoluţii diferite la nivelul dinamicii productivităţii şi a salariilor; constată că, în ultimii ani, creşterile salariale au rămas în urma nivelurilor de creştere a productivităţii; subliniază nevoia unei distribuţii mai echitabile a beneficiilor dezvoltării; solicită acţionarilor şi persoanelor din posturile de conducere menţinerea unei politici responsabile în raport cu pachetele salariale şi primele la nivel corporatist superior, care tind sa devină disproporţionale faţă de nivelurile salariale normale, dând astfel semnale greşite şi descurajând susţinerea unei politici salariale responsabile; constată că ratele reduse ale inflaţiei reprezintă de asemenea un factor important de influenţă în ceea ce priveşte evoluţia favorabilă a costurilor unitare ale forţei de muncă;

12.   în acest context, solicită continuarea procesului de integrare a pieţelor de bunuri şi servicii, pentru a depăşi segmentarea actuală a pieţei Uniunii Economice şi Monetare în pieţe naţionale şi pentru a atinge un grad mai înalt de sincronizare a ciclurilor economice la nivelul economiilor naţionale participante;

13.   subliniază faptul că moneda euro îşi poate menţine puterea şi credibilitatea pe termen lung pe pieţele financiare internaţionale numai dacă statele membre ale zonei euro continuă procesul de convergenţă în toate domeniile relevante pentru stabilitatea monetară; îndeamnă statele membre ale zonei euro şi, în special, partenerii sociali să-şi intensifice eforturile în acest sens, precum şi să potenţeze creşterile de productivitate, ceea ce este important şi pentru atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

14.   reaminteşte că politica monetară a BCE nu poate răspunde pe deplin nevoilor fiecărui stat membru în parte; constată că în ţările cu un ritm rapid de creştere, inflaţia este structural mai ridicată iar ratele reale ale dobânzilor sunt mai reduse, uneori chiar negative; apreciază aceste situaţii drept inerente funcţionării unei uniuni monetare şi solicită politici fiscale solide în scopul menţinerii stabilităţii, îndeosebi în ceea ce priveşte nevoia unei atitudini precaute în raport cu riscurile demografice;

15.   constată că politicile fiscale suple, în combinaţie cu politici monetare restrictive determinate de creşterile ratelor dobânzii şi aprecierea cursului de schimb, conduc la o combinaţie neoptimală a politicilor economice, care poate atrage costuri macroeconomice excesive de stabilizare; apreciază că o mai mare rigoare bugetară ar permite o reducere a presiunii asupra politicii monetare şi obţinerea unei combinaţii mai eficiente de măsuri, care ar asigura o creştere economică mai rapidă în raport cu o rată dată a inflaţiei;

Reformele structurale şi piaţa internă

16.   reaminteşte că o piaţă financiară europeană integrată este esenţială pentru a asigura buna funcţionare a UEM; prin urmare, insistă asupra necesităţii de a realiza integrarea pieţelor financiare şi de a elimina obstacolele rămase în calea integrării financiare, pentru a crea un sistem financiar eficient şi pentru a îmbunătăţi capacitatea zonei euro de a face faţă şocurilor economice; atrage atenţia asupra faptului că integrarea financiară ar putea comporta, de asemenea, un risc pentru stabilitatea financiară, în cazul în care procedurile de prevenire, gestionare şi soluţionare a crizelor rămân segmentate la nivel naţional, făcând mai dificile răspunsurile la nivel de zonă; prin urmare, reafirmă, în acest context, necesitatea instituirii unui sistem european integrat de autorităţi de supraveghere, sistem care reprezintă un element esenţial în ceea ce priveşte realizarea integrării pieţelor financiare;

17.   consideră că ritmul reformelor structurale pe care le traversează piaţa produselor, a serviciilor, a forţei de muncă şi a capitalurilor ar trebui accelerat şi că realizarea pieţei interne prezintă o importanţă fundamentală pentru încurajarea creşterii economice şi a creării de locuri de muncă;

18.   constată că serviciile reprezintă 70% din PIB-ul zonei euro şi oferă cele mai bune posibilităţi pentru crearea de noi locuri de muncă; constată că inflaţia serviciilor alimentează în mod constant inflaţia de bază; arată, prin urmare, că o concurenţă sporită în domeniul serviciilor ar contribui la o scădere a inflaţiei; solicită, în consecinţă, ca piaţa internă a serviciilor să fie pe deplin funcţională, precum şi ca Directiva 2006/123/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pe piaţa internă(6) să fie pusă în aplicare fără întârziere;

19.   consideră că aplicarea efectivă şi integrală a Strategiei de la Lisabona are un rol fundamental pentru sporirea potenţialului de creştere; regretă faptul că performanţa zonei euro în domeniul inovaţiei, precum este cazul cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare (C&D) în domeniul corporatist, este inferioară celei din SUA şi Japonia; de asemenea, regretă faptul că totalul cheltuielilor pentru C&D din sectorul public şi privat în zona euro a stagnat la aproximativ 2 % din PIB, ceea ce reprezintă o nerespectare a obiectivului Consiliului European de la Barcelona din 15 şi 16 martie 2002, conform căruia aceste cheltuieli ar trebui să atingă 3 % din PIB până în 2010; solicită, prin urmare, aplicarea unei politici mai coerente de promovare a creşterii bazate pe inovare; reaminteşte că o astfel de politică necesită investiţii sporite în infrastructură, cercetare, inovare, învăţare pe întreg parcursul vieţii şi educaţie, o mai mare concurenţă pe pieţele produselor şi serviciilor, sectoare financiare mai dezvoltate şi pieţe ale forţei de muncă mai flexibile, asigurând totodată nivelul necesar de securitate socială (flexisecuritate) în conformitate cu Strategia de la Lisabona revizuită, precum şi politici complementare care să vizeze corectarea inegalităţilor excesive cauzate de reforme;

Extinderea zonei euro

20.   salută aderarea Sloveniei la zona euro începând cu 1 ianuarie 2007 şi trecerea fără probleme de la tolar la euro;

21.   încurajează şi alte state membre care au aderat recent la UE să-şi continue eforturile de pregătire pentru intrarea în zona euro; subliniază efectele benefice ale procesului de convergenţă şi ale adoptării definitive a monedei euro, atât pentru noile state membre, cât şi pentru zona euro în ansamblu; consideră că aspectele referitoare la zona euro nu ar trebui să privească numai noile state membre şi atrage atenţia asupra chestiunii opţiunilor de neparticipare (opt outs);

22.   subliniază necesitatea unui acord între Parlament, Consiliu şi Comisie referitor la întocmirea unei foi de parcurs clare pentru procedura de aderare la zona euro cu scopul de a asigura o perioadă suficientă de evaluare şi pregătire pentru toate instituţiile implicate, ceea ce ar duce la o sporire a încrederii în procesul de tranziţie în rândul cetăţenilor şi al statelor membre;

23.   recunoaşte faptul că definiţia stabilităţii preţurilor, utilizată pentru evaluarea criteriilor de convergenţă, nu este identică cu definiţia stabilităţii preţurilor adoptată de BCE în cadrul politicii sale monetare, întrucât criteriile de convergenţă evaluează în special performanţa măsurată din trecut, în timp ce definiţia propusă de BCE reprezintă un obiectiv destinat performanţelor viitoare; regretă faptul că criteriul "inflaţie", aşa cum acesta apare în tratat, este aplicat tuturor statelor membre, în loc ca atenţia cu privire la acest lucru să fie concentrată pe acele state membre care acum fac parte din zona euro;

24.   solicită acţiuni mai eficiente de combatere a spălării banilor şi a fraudei şi observă lipsa de informaţii din rapoartele periodice, realizate de Comisie, cu privire la companiile offshore şi la rolul şi importanţa acestora, şi solicită informaţii pe această temă;

25.   consideră că noile state membre ar putea întâmpina dificultăţi în aderarea la zona euro, mai ales în ceea ce priveşte criteriul de stabilitate a preţurilor, în condiţiile în care inflaţia ar putea face parte din procesul de relansare; invită, prin urmare, Consiliul şi Comisia să examineze criteriile de convergenţă printr-o analiză detaliată şi o dezbatere publică referitoare la aplicarea criteriilor de convergenţă la potenţialele noi state membre ale zonei euro, din perspectiva acestei noi situaţii şi a decalajelor în dezvoltarea economică; subliniază că criteriile de convergenţă trebuie aplicate conform Tratatului, iar competitivitatea zonei euro nu ar trebui, sub nicio formă, pusă la îndoială;

26.   reaminteşte necesitatea iniţierii din timp a unor campanii cuprinzătoare de informare a cetăţenilor în statele membre candidate, astfel încât să se creeze încredere în procesul de tranziţie, şi a garantării unei gestionări echitabile a fazei de tranziţie de către toate părţile implicate, cu scopul de a asigura succesul monedei euro; consideră că deficitul de informare a cetăţenilor trebuie redus şi că mijloacele de informare în masă trebuie implicate din timp în campanii de informare;

Guvernarea

27.   apreciază drept esenţială îmbunătăţirea coordonării politicilor bugetare ale statelor membre pe durata unui ciclu şi, în special, pe baza unui calendar şi a unor ipoteze macroeconomice comune; solicită aplicarea riguroasă şi efectivă a Pactului de stabilitate şi de creştere revizuit;

28.   consideră că dimensiunea specifică zonei euro din cadrul supravegherii structurale prevăzute de Strategia de la Lisabona ar trebui consolidată prin includerea unor măsuri vizând o mai bună funcţionare a UEM; salută, considerând-o drept un prim pas în această direcţie, atenţia specială acordată zonei euro în cadrul raportului anual de activitate al Comisiei privind aplicarea Strategiei de Lisabona;

29.   subliniază necesitatea de a consolida guvernarea şi procesul de integrare europeană, mai ales în cadrul zonei euro, deoarece acesta este singurul mod de a face faţă provocărilor economiei globale; invită, prin urmare, Consiliul şi Comisia să se asigure că, pe viitor, raportul anual privind zona euro conţine un set de recomandări politice care să ofere instrumentele pentru un dialog detaliat între diferitele organisme comunitare implicate în consolidarea guvernării economice a Uniunii;

30.   reaminteşte necesitatea de a spori eficienţa Strategiei de la Lisabona prin consolidarea conţinutului şi calendarului instrumentelor de politică economică, care sunt încă dezvoltate separat, scopul fiind acela al unei strategii de dezvoltare inteligente, care continuă să concentreze munca de raportare şi evaluare în sfera programelor naţionale de reformă, luând în considerare, în acelaşi timp, programele naţionale de convergenţă şi stabilitate;

31.   consideră că Eurogrupul ar trebui să se pună de acord asupra unei foi de parcurs referitoare la ceea ce ar trebui realizat în următorii doi ani în zona euro; consideră că, în interesul consolidării coordonării economice, Eurogrupul ar trebui să treacă de la un cadru instituţional informal la unul mai formal, care să includă infrastructurile necesare;

Reprezentarea externă

32.   subliniază faptul că euro a devenit a doua monedă ca importanţă la nivel internaţional, după dolarul american; în special, consideră că larga folosire a monedei euro pe pieţele internaţionale de obligaţiuni este o caracteristică esenţială a rolului internaţional al monedei euro; regretă faptul că Eurogrupul, Comisia şi BCE continuă să fie reprezentaţi foarte diferit în cadrul diferitelor instituţii şi foruri internaţionale; ia act cu interes de faptul că Eurogrupul şi Consiliul ECOFIN au luat în considerare propunerile vizând o mai bună reprezentare externă a zonei euro şi îmbunătăţirea coordonării acţiunilor pe plan internaţional; consideră necesară adoptarea de noi măsuri pentru ca reprezentarea externă a zonei euro să fie pe măsura importanţei crescânde a acesteia în cadrul economiei globale; consideră că existenţa unei autentice politici economice comune a zonei euro constituie o condiţie esenţială pentru reprezentarea externă comună; reafirmă faptul că cea mai bună opţiune pentru reprezentarea zonei euro în cadrul principalelor foruri şi instituţii financiare internaţionale rămâne înfiinţarea unei preşedinţii unice a zonei euro;

o
o   o

33.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Preşedintelui Eurogrupului, Consiliului, Comisiei şi Băncii Centrale Europene.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0168. (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0051. (3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0054. (4) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 249. (5) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 118. (6) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind Raportul anual 2006 al BCE (2007/2142(INI))

P6_TA(2007)0349 A6-0266/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Raportul anual aferent anului 2006 al Băncii Centrale Europene (BCE),

–   având în vedere articolul 113 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 15 din Protocolul privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene anexat la tratat,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 2 aprilie 1998 privind responsabilitatea democratică în cea de-a treia etapă a UEM(1),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 martie 2006 privind revizuirea strategică a Fondului Monetar Internaţional(2),

–   având în vedere Rezoluţiile sale din 6 iulie 2006 privind interceptarea datelor privind transferurile bancare din sistemul SWIFT de către serviciile secrete ale Statelor Unite(3) şi din 14 februarie 2007 privind SWIFT, acordul PNR şi dialogul transatlantic pe aceste teme(4),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind situaţia economiei europene: raport preliminar privind orientările generale ale politicii economice pentru anul 2007(5),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 aprilie 2007 privind finanţele publice în UEM 2006(6),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei pe tema cinci ani de bancnote şi monede euro (COM(2006)0862),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei cu privire la Declaraţia anuală privind zona euro pe 2007 (COM(2007)0231),

–   având în vedere Evaluarea stabilităţii financiare realizată de către BCE în decembrie 2006 şi raportul acesteia privind Integrarea financiară în Europa din martie 2007,

–   având în vedere Previziunile economice de primăvară ale Comisiei din 7 mai 2007,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0266/2007),

A.   întrucât PIB-ul în zona euro a crescut cu 2,7% în 2006, în comparaţie cu o creştere de 1,4% în 2005, ceea ce nu reprezintă un motiv de autosatisfacţie, cu toate ca acesta a fost cea mai bună performanţă din 2000, în vreme ce rata inflaţiei a fost de 2,2%, neschimbată în comparaţie cu 2005;

B.   întrucât cererea internă, şi în special investiţiile, au reprezentat principala forţă motrice a creşterii în zona euro;

C.   întrucât creşterea preţului la energie care a început în 2005 nu a dat naştere unei presiuni inflaţioniste pe plan intern deoarece creşterile salariale au rămas moderate şi nu au fost observate efecte secundare;

D.   întrucât nu au fost încă luate în considerare recomandările formulate în rezoluţiile anterioare ale Parlamentului privind raportul anual al BCE cu privire la transparenţa votului şi publicarea rezumatelor proceselor-verbale;

E.   întrucât Parlamentul doreşte să contribuie la consolidarea rolului şi a autorităţii internaţionale ale BCE şi ale zonei euro pe scena internaţională;

F.   întrucât au existat mulţi candidaţi pentru numirea în funcţii de conducere la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Organizaţia Mondială a Comerţului şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în afara celor de la Banca Mondială;

G.   întrucât BCE a continuat ajustarea ratelor dobânzii în 2006, acestea fiind majorate de opt ori din decembrie 2005, cu 200 puncte de bază şi recent majorate până la actuala rată de 4%;

H.   întrucât se aşteaptă ca creşterea să încetinească întrucâtva, ajungând la nivelul de 2,6 % în 2007, reflectând stoparea reglării monetare, însoţită de o scădere a inflaţiei până la nivelul de 1,9 %;

I.   întrucât deficitul de cont curent al SUA a continuat să crească până la 6,5% din PIB în 2006, iar Eurosistemul a continuat să accentueze riscurile şi incertitudinile legate de existenţa în continuare a unor mari dezechilibre globale de cont curent;

J.   întrucât marile dezechilibre globale continuă să reprezinte un risc pentru evoluţia cursului de schimb şi pentru creşterea economică mondială şi întrucât este imperativ ca aceste riscuri să fie abordate;

K.   întrucât în 2006 cursul de schimb al monedei euro s-a apreciat cu 11,4 % faţă de dolarul american, cu 12,4 % faţă de yenul japonez şi cu 8 % faţă de renminbiul chinez,

Evoluţii monetare şi economice

1.   constată că relansarea economică în zona euro a devenit un proces endogen impulsionat de cererea internă; observă că în 2006 au fost create 2 milioane de locuri de muncă şi că rata şomajului a scăzut de la 8,4% la 7,6%; constată însă că impedimente de natură structurală, în special investiţiile publice şi private reduse din anumite sectoare cheie cum ar fi cercetarea, educaţia şi formarea, continuă să contribuie la acest nivel inacceptabil de mare al şomajului şi că participarea pe piaţa muncii este încă scăzută în raport cu standardele internaţionale;

2.   accentuează faptul că, pe fondul lentei relansări recente, orice majorare suplimentară a ratelor dobânzii ar trebui realizată cu precauţie pentru a nu periclita creşterea economică; subliniază că, pentru a sprijini relansarea economică, statele membre trebuie să pună în aplicare atât reformele structurale necesare, cât şi activităţi de investiţii;

3.   consideră că este încă prematur să se facă distincţie între dimensiunea ciclică şi cea structurală în ceea ce priveşte această relansare; consideră, cu toate acestea, că unele reforme structurale, mai vaste decât se crede în mod obişnuit, pot să fi contribuit deja la această creştere economică; consideră că o astfel de relansare ar trebui să impulsioneze continuarea reformelor la nivel naţional adaptate fiecărei ţări, în special în domeniile cercetării, inovaţiei şi educaţiei, cu scopul de a mări potenţialul de creştere în zona euro;

4.   observă creşterea redusă a productivităţii muncii şi consideră crucial faptul ca salariile să crească în concordanţă cu evoluţia productivităţii, astfel încât competitivitatea să rămână ridicată în statele membre şi crearea de noi locuri de muncă să fie posibilă într-un mediu neinflaţionist; subliniază, însă, nevoia unei distribuţii mai echitabile a beneficiilor dezvoltării; constată că, în ultimii ani, creşterile salariale au rămas în urma nivelurilor de creştere a productivităţii; solicită acţionarilor şi persoanelor din posturile de conducere menţinerea unei politici responsabile privind pachetele salariale şi primele la nivelul superior al ierarhiei întreprinderilor, care tind sa devină disproporţionate faţă de nivelurile salariale normale, dând astfel semnale greşite şi descurajând susţinerea unei politici salariale responsabile;

5.   observă că BCE consideră evoluţia salariilor ca un risc crescând pentru stabilitatea preţurilor; reaminteşte în acest context că Raportul anual pe 2007 al Comisiei privind zona euro (SEC(2007)0550)) menţionează clar că salariile din zona euro au continuat să crească în mod moderat în ciuda creşterii puternice a preţului petrolului;

6.   accentuează că tratatul distinge în mod explicit între obiectivele de stabilitate a preţurilor şi sprijinul acordat politicilor economice generale şi că, prin urmare, cele două obiective nu pot fi tratate pur şi simplu ca fiind substituibile;

7.   consideră consolidarea fiscală drept esenţială şi cu atât mai necesară într-o conjunctură favorabilă, în scopul obţinerii unei creşteri economice pe termen lung şi că această consolidare trebuie bine concepută, astfel încât să optimizeze calitatea cheltuielilor publice; consideră că regula de aur potrivit căreia un deficit fiscal nu se justifică decât prin investiţii reprezintă un pas important în această direcţie;

8.   observă că unele economii din zona euro au avut performanţe economice mult superioare altora în ceea ce priveşte creşterea economică, în acest context remarcându-se Irlanda, Luxemburg, Grecia, Finlanda şi Spania, care au obţinut o rată medie de creştere economică mai mare decât cea a zonei euro; remarcă faptul că mai multe ţări europene din afara zonei euro au realizat, de asemenea, rate medii de creştere mai mari; consideră că se pot trage învăţăminte utile din aceste evoluţii şi că un studiu de caz elaborat de BCE privind cauzele care se află în spatele acestor tendinţe ar fi folositor;

9.   remarcă faptul că ciclurile economice urmate de economiile statelor membre din zona euro se află la stadii foarte diferite; recomandă BCE să analizeze dacă un comportament atât de diferit într-o zonă monetară unică ar putea reprezenta în viitor o problemă din punctul de vedere al stabilităţii şi al creşterii economice;

10.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la aprecierea constantă a monedei euro în raport cu majoritatea monedelor străine importante; relevă că, în legătură cu aceasta, articolul 111 din tratat conferă Consiliului răspunderea pentru politica privind cursul de schimb, dar fără să specifice modul în care ar trebui exercitată această răspundere; recomandă Eurogrupului, Consiliului şi BCE să îşi exercite fiecare pe deplin competenţele care le revin ; constată că această apreciere nu a dăunat până acum exporturilor din zona euro, dar că efectele diferă de la un stat membru la altul; subliniază riscurile asociate marilor dezechilibre globale de cont curent ce ar putea determina noi creşteri ale cursului de schimb pentru euro; constată existenţa în prezent a unui larg consens printre factorii de decizie privind abordarea problemei dezechilibrelor globale; constată că eforturile depuse de comunitatea internaţională şi de instituţiile financiare internaţionale de a rezolva această problemă nu au fost nici pe departe adecvate; speră că punerea în aplicare a unor măsuri pentru a reduce deficitul bugetar, pentru a promova economiile private în SUA şi pentru a realiza o mai mare flexibilitate a cursului de schimb într-un număr de ţări cu surplus din Asia emergentă, în special China, care va fi monitorizată de FMI, va aduce o contribuţie semnificativă la soluţionarea treptată a dezechilibrelor mondiale;

11.   observă că pe întreg teritoriul zonei euro preţurile proprietăţilor imobiliare au crescut considerabil în ultimii 10 ani cu puţine excepţii, în special în Germania; cu toate acestea, remarcă că există anumite semne că această evoluţie încetineşte, creditele acordate gospodăriilor pentru achiziţia de proprietăţi cresc în continuare cu în jur de 10% pe an; observă că în SUA a avut loc o scădere a preţurilor la case şi o recentă deteriorare pe piaţa creditelor ipotecare, care ar putea avea impact asupra economiei reale; consideră că o astfel de evoluţie trebuie luată ca un avertisment pentru ceea ce s-ar putea întâmpla în zona euro; solicită BCE să monitorizeze îndeaproape aceste evoluţii ce pot avea consecinţe pentru economia reală; solicită BCE să prezinte soluţii, însoţite de avantajele aferente, cum ar fi includerea proprietăţilor imobiliare în indicele armonizat al preţurilor de consum sau conceperea unui tip specific de indicator, sau să propună măsuri specifice care urmează a fi luate la nivel naţional, ţinând cont de natura eterogenă a pieţelor naţionale;

12.   îşi manifestă îngrijorarea faţă de faptul că ratele dobânzii la creditele de consum acordate gospodăriilor au avut cel mai ridicat grad de dispersie; în special, ratele dobânzii la descoperirile de cont diferă considerabil în interiorul zonei euro, de la mai puţin de 7 % până la 13,5 % sau mai mult şi ca urmare recomandă BCE o intensificare a cercetării pentru aflarea cauzelor acestui fenomen;

Guvernare

13.   constată că BCE şi Comitetul său executiv sunt independente; accentuează necesitatea respectării principiului constituţional prevăzut la articolul 112 alineatul 2 litera (b) din tratat; îşi reafirmă sprijinul pentru independenţa BCE şi pentru susţinerea scopului primordial al menţinerii stabilităţii preţurilor şi protejarea credibilităţii sale în lupta împotriva inflaţiei;

14.   consideră că gradul de maturizare atins de toţi participanţii la mecanismul european al ratei de schimb ar trebui să faciliteze apariţia unui "mix de politică" pentru a însoţi punerea în aplicare eficientă a ajustărilor structurale necesare de care depinde orice creştere a potenţialului de dezvoltare din zona euro; preconizează un dialog macroeconomic mai activ între Consiliu, Comisie, BCE, Parlamentul European şi partenerii sociali europeni şi sprijină eforturile Eurogrupului de a realiza un astfel de dialog;

Stabilitate şi integrare financiară

15.   salută publicarea unui nou raport anual al BCE privind integrarea financiară în Europa, ca fiind o contribuţie importantă pentru favorizarea integrării financiare europene;

16.   sprijină în totalitate eforturile BCE de a facilita integrarea financiară în zona euro, în special acţionând ca un catalizator pentru iniţiativele din sectorul privat, cum ar fi spaţiul unic european de plăţi (SEPA) şi titluri de valoare europene pe termen scurt (STEP); recunoaşte importanţa continuării integrării financiare pentru a ajuta la protejarea Uniunii Europene de şocuri economice externe;

17.   consideră că serviciile BCE pot facilita integrarea financiară europeană şi observă în acest context că Target a contribuit în mare măsură la o integrare avansată a pieţelor monetare şi cea a pieţei repo; consideră că proiectul Target 2 - Titluri de valoare ar putea facilita integrarea, eficienţa şi siguranţa infrastructurii de compensaţie şi decontare care are în acest moment un nivel insuficient de integrare şi interoperabilitate; cu toate acestea, accentuează faptul că acest proiect ar putea face ca BCE să fie un operator activ pe piaţă, fiind astfel nevoie de un control adecvat asupra BCE în afara zonei sale de responsabilitate în domeniul politicii monetare; reaminteşte că prezentarea unui cadru corespunzător de guvernare întârzie; din aceste motive, ia act cu interes de proiectul Target 2 - Titluri de valoare şi va continua să monitorizeze îndeaproape evoluţia acestui proiect; consideră esenţială instituirea unui cadru corespunzător de guvernare;

18.   este pe deplin conştient de progresul rapid al vehiculelor de investiţii alternative (fondurile speculative şi fondurile de investiţii cu capital privat); recunoaşte că acestea furnizează lichidităţi şi o diversificare a pieţei şi creează o oportunitate de a îmbunătăţi eficienţa societăţilor, însă împărtăşeşte îngrijorarea unor bănci centrale şi a unor autorităţi de supraveghere conform căreia acestea pot produce riscuri sistemice şi niveluri ridicate de expunere a altor instituţii financiare; salută studiile recente ale Comisiei privind fondurile speculative şi fondurile de investiţii cu capital privat, dar regretă că aceste studii s-au concentrat până acum doar pe barierele în calea creşterii acestor fonduri; invită Comisia să monitorizeze orice lacune politice posibile şi solicită o abordare mai largă şi mai critică în ceea ce priveşte măsura în care aceste fonduri speculative pot cauza un risc privind stabilitatea financiară şi în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor la nivelul efectului de pârghie şi al diversificării; îndeamnă Comisia să evalueze calitatea supravegherii în zonele off-shore şi să intensifice cooperarea cu autorităţile de supraveghere din aceste jurisdicţii;

19.   observă că creditorii nebancari (capital privat) au un rol tot mai important în sectorul capitalurilor împrumutate din Uniunea Europeană şi că, în multe cazuri, sunt pregătiţi să îşi asume un risc mai mare decât instituţiile bancare; în plus, remarcă faptul că creditorii nebancari au avut o contribuţie semnificativă la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi la dezvoltarea companiilor din sectorul lor de activitate; consideră că această situaţie ar putea genera probleme la următoarea turnură a ciclului de credit şi ar putea determina un ciclu mult mai complex de restructurare a datoriilor societăţilor mari; solicită BCE şi altor organisme implicate să evalueze oportunitatea actualelor procese de restructurare a datoriilor în acest nou context;

20.   ia act de poziţia fermă a BCE împotriva planurilor detaliate privind scoaterea din impas a unei bănci aflate în faliment în cadrul Uniunii Europene prin recurs la banii publici; consideră că sunt necesare eforturi suplimentare în vederea îmbunătăţirii cooperării şi a planificării testelor de stres, însă pericolul moral ar trebui să fie redus la minimum printr-un angajament ferm privind preeminenţa soluţiilor oferite de către sectorul privat în gestionarea crizelor, astfel încât băncile să nu fie încurajate să rişte în mod nechibzuit;

21.   reiterează invitaţia adresată Consiliului şi BCE, în contextul transferurilor de date realizate de SWIFT către autorităţile americane, de a reflecta împreună asupra modalităţii de a îmbunătăţi sistemul de supraveghere a SWIFT, precum şi invitaţia adresată BCE de a-şi exercita atribuţiile de supraveghetor, utilizator şi factor de decizie în ceea ce priveşte SWIFT;

Rolul extern al monedei euro

22.   observă că moneda euro a trecut printr-o fază încununată de succes de evoluţie spre o monedă de rezervă şi de referinţă de utilizare mondială; remarcă faptul că sunt necesare şi alte măsuri pentru a continua evoluţia pozitivă a utilizării în numerar a monedei euro (de exemplu, facturarea produselor şi mărfurilor aerospaţiale în euro);

23.   îşi repetă solicitarea de a realiza o mişcare de unificare a reprezentanţilor din zona euro în cadrul instituţiilor financiare internaţionale pentru ca interesele sale să fie apărate cu o forţă pe măsura puterii sale economice;

24.   recomandă BCE să monitorizeze îndeaproape evoluţia utilizării monedei euro drept monedă de rezervă pentru băncile centrale şi, în contextul raportului său anual privind rolul internaţional al monedei euro, să cuantifice şi să analizeze efectele acesteia, în special în ceea ce priveşte cursurile de schimb;

Control democratic

25.   consideră, în ceea ce priveşte procedura de numire a membrilor Comitetului executiv al BCE, că responsabilitatea şi transparenţa democratică ex-ante ar fi mai mari dacă Consiliul ar evalua mai mulţi potenţiali candidaţi, iar candidatul propus de către Consiliu ar fi supus unui vot de aprobare din partea Parlamentului; accentuează dorinţa sa de a se alătura altor instituţii în explorarea posibilelor ameliorări ale procedurii de numire înainte de următoarea reînnoire a Comitetului executiv în 2010;

26.   accentuează faptul că credibilitatea BCE depinde, de asemenea, de un grad ridicat de transparenţă în procesul său decizional; prin urmare, repetă recomandarea ca, la scurt timp după reuniunile Consiliului guvernatorilor BCE, să fie publicate rezumate ale proceselor-verbale ale acestor reuniuni care să conţină o formulare clară a argumentelor pentru şi împotriva deciziilor luate şi să indice dacă aceste decizii au fost sau nu luate în unanimitate;

27.   subliniază că a respins sistemul de drepturi de vot prin rotaţie aplicabil deciziilor Consiliului guvernatorilor adoptat în 2003, pe motiv că este prea complex; consideră că, în vederea viitoarelor extinderi ale zonei euro, ar trebui introdus un sistem care să combine echitatea cu eficacitatea;

28.   invită BCE ca, în strategia sa de comunicare, să acorde o mai mare importanţă audierilor preşedintelui său de către comisia parlamentară responsabilă cu afacerile economice şi monetare;

29.   solicită BCE să pună la dispoziţia Parlamentului European şi a publicului o sinteză anuală a măsurilor luate pentru îmbunătăţirea performanţelor sale în conformitate cu prezenta rezoluţie;

Cinci ani de bancnote şi monede euro

30.   remarcă faptul că valoarea bancnotelor euro în circulaţie a continuat să crească rapid, cu o creştere de 11,2% în 2006; remarcă faptul că această creştere constantă a continuat să fie reprezentată, în principal, de bancnotele de cupiu mare, în special cele de 500 euro, numărul acestor bancnote în circulaţie crescând cu 13,2%; repetă solicitarea adresată BCE de a examina motivele acestei creşteri substanţiale şi de a analiza tipul de tranzacţii realizate cu aceste bancnote şi repartizarea cererii pe ţări, în vederea identificării oricăror riscuri posibile;

o
o   o

31.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Preşedintelui Eurogrupului şi Băncii Centrale Europene.

(1) JO C 138, 4.5.1998, p. 177. (2) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 118. (3) Texte Adoptate, P6_TA(2006)0317. (4) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0039. (5) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0051. (6) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0168.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind situaţia din Orientul Mijlociu

P6_TA(2007)0350 RC-B6-0268/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Orientul Mijlociu, în special cele din 7 septembrie 2006 privind situaţia din Orientul Mijlociu(1), din 16 noiembrie 2006 privind situaţia din Fâşia Gaza(2) şi din 21 iunie 2007 privind programul MEDA şi sprijinul financiar acordat Palestinei - evaluare, punere în aplicare şi control(3),

–   având în vedere Rezoluţiile 242 (1967), 338 (1973), 1559 (2004), 1701 (2006) şi 1757 (2007) ale Consiliului de Securitate al ONU,

–   având în vedere concluziile reuniunii Consiliului pentru relaţii externe din 18 iunie 2007,

–   având în vedere declaraţiile Cvartetului din 16 iunie 2007 şi 27 iunie 2007,

–   având în vedere rezultatele reuniunii la nivel înalt de la Sharm El Sheikh din 25 iunie 2007,

–   având în vedere Raportul de final de misiune din mai 2007 al lui Alvaro de Soto, coordonator special al ONU pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu şi reprezentant personal al Secretarului General al ONU pe lângă OEP şi Autoritatea Palestiniană,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât la a 40-a comemorare a războiului din 1967, care s-a soldat cu ocuparea Fâşiei Gaza, Cisiordaniei şi Înălţimilor Golan de către Israel, Orientul Mijlociu este pradă a mai multe conflicte iar eforturile de a realiza o pace echitabilă şi durabilă între israelieni şi palestinieni şi între Israel şi ţările arabe nu au condus la niciun rezultat,

B.   întrucât Hamas a decis să preia puterea în Gaza prin mijloace militare şi a procedat la asasinarea membrilor forţelor de securitate ale Fatah şi ale Autorităţii Palestiniene, în ciuda înfiinţării recente de către Consiliul Legislativ şi Preşedinţia palestiniană - ambele fiind organisme alese democratic - a unui guvern de uniune, în baza Declaraţiei de la Mecca,

C.   întrucât această evoluţie dramatică se datorează în principal instabilităţii politice şi dezbinărilor din ce în ce mai mari în rândul palestinienilor şi, de asemenea, lipsei de perspectivă pentru un autentic proces de pace pentru poporul palestinian, care se află încă sub ocupaţie, parţial ca urmare a poziţiei adoptate de Cvartet,

D.   întrucât populaţia care locuieşte în teritoriile palestiniene, în special în Gaza, se confruntă cu o criză fără precedent în ceea ce priveşte sărăcia, şomajul, lipsa accesului la asistenţă medicală şi la educaţie, securitatea şi libertatea de mişcare,

E.   întrucât restricţiile privind circulaţia persoanelor şi a bunurilor, reţinerea impozitelor şi a veniturilor vamale şi decizia de a suspenda ajutorul direct oferit Autorităţii Palestiniene au contribuit la adâncirea crizei, în ciuda Mecanismului internaţional temporar şi creşterii sprijinului pentru proiecte oferit de UE,

F.   întrucât Consiliul a declarat că Uniunea Europeană va relua imediat relaţiile normale cu Autoritatea Palestiniană şi va crea condiţii pentru acordarea de ajutor practic şi financiar urgent, inclusiv sprijin financiar direct pentru guvern, sprijin pentru poliţia civilă palestiniană, prin reluarea EUPOL COPPS şi reluarea Misiunii Uniunii Europene de asistenţă la frontiere pentru punctul de trecere de la Rafah,

G.   întrucât este din ce în ce mai urgent să se înceapă un proces de pace credibil, care să ofere poporului palestinian perspectiva unui stat independent, democratic şi solid, care să coexiste cu Israelul, cu graniţe sigure şi recunoscute pe plan internaţional şi care să aducă pace şi stabilitate în Orientul Mijlociu,

H.   întrucât relansarea Iniţiativei de pace arabe la reuniunea la nivel înalt a Ligii Arabe de la Riad din 29 martie 2007 oferă o oportunitate nouă şi credibilă pentru realizarea unui acord global în regiune,

I.   întrucât prin Rezoluţia 1757 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU se instituie un tribunal internaţional pentru judecarea persoanelor responsabile de asasinarea fostului prim-ministru libanez Rafik Hariri şi de alte asasinate politice din Liban,

J.   având în vedere înrăutăţirea îngrijorătoare a situaţiei din Liban, ilustrată prin atacul împotriva contingentului spaniol al UNIFIL, atac soldat cu şase morţi, asasinarea parlamentarului Walid Eido şi confruntările din tabăra de refugiaţi palestinieni de la Nahr el Bared,

1.   îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de consecinţele grave ce pot apărea în urma crizei actuale din Orientul Mijlociu, inclusiv alte atacuri militare şi teroriste şi o atitudine mai radicală care subminează situaţia politică fragilă din regiune;

2.   este extrem de preocupat de ultimele evenimente din Fâşia Gaza; condamnă preluarea controlului militar asupra Fâşiei Gaza de către Hamas; solicită reluarea dialogului politic intern între palestinieni, în spiritul reconcilierii şi unităţii naţionale, pentru a preveni divizarea geografică şi politică a Cisiordaniei şi Gazei;

3.   îşi exprimă înţelegerea şi sprijinul faţă de deciziile extraordinare ale preşedintelui Abbas luate în circumstanţe grave şi subliniază faptul că sprijinul comunităţii internaţionale acordat preşedintelui Abbas trebuie să fie însoţit de un plan politic concret şi realist, care să conducă la un acord permanent; consideră că actuala criză nu reprezintă o scuză pentru subminarea perspectivei de pace şi poate oferi o nouă bază pentru relansarea unei agende clare pentru realizarea unui acord global între Israel şi Autoritatea Palestiniană bazat pe ideea existenţei a două state democratice, suverane şi solide, ale căror popoare să trăiască alături în pace, în cadrul unor graniţe sigure şi recunoscute pe plan internaţional, în conformitate cu rezoluţiile relevante ale Consiliul de Securitate al ONU;

4.   salută decizia Consiliului din 18 iunie 2007 de a relua imediat relaţiile normale cu Autoritatea Palestiniană şi, în acest scop, de a dezvolta condiţii pentru asistenţă practică şi financiară urgentă, inclusiv sprijin financiar direct acordat noului guvern, pentru a asigura furnizarea de sprijin umanitar de urgenţă populaţiei din Gaza; subliniază că izolarea Fâşiei Gaza are consecinţe umanitare şi politice dramatice;

5.   solicită Consiliului şi Comisiei să implice autorităţile palestiniene şi toate părţile în eforturile de a facilita acordarea ajutorului umanitar de urgenţă şi de a acţiona astfel încât acesta să ajungă la locuitorii Fâşiei Gaza;

6.   condamnă atacurile repetate cu rachete Qassam lansate la întâmplare din Fâşia Gaza în teritoriile israeliene şi invită guvernul palestinian, precum şi liderii palestinieni să depună toate eforturile posibile pentru încetarea acestor atacuri, care în cele mai multe dintre cazuri vizează civili;

7.   salută decizia guvernului israelian de a relua transferul parţial al veniturilor din impozitele şi taxele vamale reţinute; solicită transferul complet şi corespunzător al acestor venituri; condamnă ultima intervenţie militară a armatei israeliene; solicită guvernului israelian să înceteze deîndată operaţiunile militare împotriva populaţiei palestiniene;

8.   subliniază faptul că atât israelieni cât şi palestinieni ar trebui să ia o serie de măsuri care să consolideze încrederea reciprocă, cu sprijinul comunităţii internaţionale, inclusiv eliberarea imediată a foştilor miniştrii, parlamentari şi primari palestinieni încarceraţi şi a caporalului Gilad Shalit; salută eliberarea jurnalistului BBC Alan Johnston şi apreciază că aceasta reprezintă un pas înainte;

9.   invită guvernul israelian să înlăture blocajele rutiere instalate din septembrie 2000 şi să stopeze extinderea aşezărilor urbane în Cisiordania şi estul Ierusalimului şi construirea zidului dincolo de graniţele stabilite în 1967;

10.   salută decizia guvernului israelian de a elibera 250 de prizonieri palestinieni; solicită eliberarea mai multor prizonieri, având în vedere că mii de palestinieni sunt încarceraţi în continuare, inclusiv minori;

11.   invită UE, Israel şi Egipt să ia toate măsurile urgente necesare pentru redeschiderea punctului de frontieră Rafah, în special deoarece 6000 de palestinieni sunt blocaţi acolo în condiţii inumane, şi pentru facilitarea circulaţiei persoanelor şi bunurilor între Gaza şi Israel;

12.   salută rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU de instituire a tribunalului internaţional pentru judecarea persoanelor responsabile de asasinarea fostului prim-ministru libanez Rafik Hariri şi de alte asasinate politice în Liban; invită Consiliul şi Comisia să furnizeze toate mijloacele necesare pentru a permite acestui tribunal să îşi desfăşoare activitatea în mod eficient şi să îşi îndeplinească mandatul; îndeamnă toate părţile libaneze implicate să susţină tribunalul; invită Siria să coopereze pe deplin cu tribunalul în cadrul activităţii sale;

13.   condamnă cu fermitate atacurile teroriste împotriva contingentului spaniol din cadrul forţei UNIFIL, soldat cu uciderea a 6 soldaţi şi rănirea altora şi solicită autorităţilor libaneze să depună toate eforturile pentru a întreprinde o anchetă clară şi rapidă pentru judecarea celor responsabili; îşi exprimă solidaritatea faţă de familiile victimelor acestui atentat;

14.   subliniază faptul că stabilitatea politică în Liban nu poate fi obţinută nici prin violenţă, nici prin influenţă externă; solicită, în acest sens, relansarea dialogului pentru unitate naţională în scopul aplanării diferenţelor şi prevenirii vidului de putere înaintea alegerilor prezidenţiale programate în toamna acestui an; reiterează, în acest context, rolul important jucat de UNIFIL;

15.   îndeamnă guvernul libanez să depună toate eforturile pentru a elimina orice formă de discriminare împotriva refugiaţilor palestinieni; salută reacţia promptă a Comisiei care a decis alocarea a 370.000 EUR în scopul acordării de ajutor umanitar acestora pentru a contribui la acoperirea nevoilor lor vitale; subliniază faptul că această urgenţă arată şi mai mult necesitatea găsirii unei soluţii juste şi globale pentru problema refugiaţilor palestinieni;

16.   solicită din partea răpitorilor o dovadă că cei doi soldaţi israelieni răpiţi, Eldad Regev şi Ehud Goldwasser, sunt în viaţă şi solicită eliberarea lor imediată;

17.   consideră că dimensiunea şi abordarea regională reprezintă baza adecvată a tuturor eforturilor pentru asigurarea unei păci durabile în Orientul Mijlociu, ţinând cont de faptul că precondiţiile şi poziţiile unilaterale nu reprezintă un ajutor în cadrul acestor eforturi; consideră, în acest context, că dialogul cu Siria este un factor cheie;

18.   reaminteşte, din această perspectivă, contribuţia valoroasă a iniţiativei arabe de pace, care reprezintă o veritabilă şansă pentru o pace globală şi durabilă în regiune; solicită guvernului israelian să recunoască şansa oferită de această iniţiativă; subliniază importanţa misiunii viitoare fără precedent a Ligii Arabe în Israel astfel cum s-a anunţat; solicită o cooperare mai strânsă între Cvartet şi grupul de contact al Ligii Arabe;

19.   consideră că s-ar putea analiza posibilitatea de a desfăşura o forţă internaţională civilă, poliţienească şi militară, sub egida ONU, în temeiul unui plan de pace realizat de comun acord, care îi va include pe israelieni şi palestinieni şi în temeiul unui acord inter-palestinian;

20.   îndeamnă Consiliul să se asigure că Uniunea Europeană îşi exprimă punctul de vedere în mod corespunzător, în cadrul eforturilor pentru o reluare veritabilă a negocierilor în diferitele domenii ale procesului de pace din Orientul Mijlociu; subliniază faptul că aceste domenii nu sunt abordate în mod simultan, dar sunt în strânsă legătură; subliniază faptul că, în acest context politic, realizarea demersurilor către o conferinţă internaţională de pace ar trebui să devină o perspectivă viabilă; invită Consiliul să acţioneze în această direcţie în cadrul Cvartetului;

21.   îşi exprimă sprijinul pentru intensificarea în viitor a acţiunilor Cvartetului în regiune; consideră că scrisoarea miniştrilor de externe ai statelor mediteraneene din cadrul UE din 6 iulie 2007, adresată recent numitului reprezentant al Cvartetului, Tony Blair, este un mesaj de încurajare şi sprijin pentru misiunea acestuia;

22.   ia act de actualele negocieri privind măsurile de consolidare a încrederii între prim-ministrul palestinian Sallam Fayyad şi guvernul israelian referitoare la discuţii politice în trei domenii - politic, economic şi al securităţii -, precum şi la reînnoirea cooperări între cele două părţi privind securitatea;

23.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru PESC, preşedintelui Autorităţii Palestiniene, Consiliului legislativ palestinian, Knesset-ului şi guvernului Israelului, parlamentului şi guvernului Libanului, parlamentului şi guvernului Siriei şi Secretarului-general al Ligii Statelor Arabe.

(1) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 236. (2) Texte adoptate P6_TA(2006)0492. (3) Texte adoptate P6_TA(2007)0277.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind Pakistanul

P6_TA(2007)0351 RC-B6-0279/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul de cooperare între Comunitatea Europeană şi Republica Islamică Pakistan în domeniul parteneriatului şi al dezvoltării, din 24 noiembrie 2001 (numit, de asemenea, Acordul de cooperare de a treia generaţie), în special articolul 1, care prevede că "respectarea drepturilor omului şi a principiilor democratice … reprezintă un aspect esenţial al prezentului acord"(1),

–   având în vedere Declaraţia comună UE-Pakistan care a urmat întâlnirii la nivel ministerial de la Berlin din 8 februarie 2007 şi prima reuniune a Comisiei Mixte Pakistan-CE de la Islamabad din 24 mai 2007, constituită în conformitate cu Acordul de cooperare între Pakistan şi Comunitatea Europeană, în cadrul căreia ambele părţi s-au angajat să dezvolte un dialog politic structurat larg şi au confirmat cooperarea strânsă într-o gamă largă de probleme regionale şi internaţionale,

–   având în vedere că în acest an sunt prevăzute alegeri parlamentare, provinciale şi preşedinţiale,

–   având în vedere vizita delegaţiei SAARC a Parlamentului în Pakistan din decembrie 2006 şi reuniunea cu Preşedintele Musharraf de la Lahore,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind drepturile omului şi democraţia în Pakistan, în special cele din 10 februarie 2004(2) şi 22 aprilie 2004(3),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât asaltul asupra Moscheii Roşii din Islamabad s-a soldat cu multe morţi,

B.   întrucât ciocnirile din interiorul şi din jurul Moscheii au reprezentat o demonstraţie clară a pericolului prezentat de mişcarea islamistă radicală, împotriva căruia Preşedintele Musharraf probabil nu a reacţionat suficient de rapid sau hotărât,

C.   întrucât o serie de modificări ale Constituţiei efectuate sub administraţia Musharraf au modificat în mod semnificativ sistemul politic din Pakistan şi au determinat trecerea de la un sistem de guvernare parlamentar la unul prezidenţial, în care Preşedintele are puterea de a nu respecta voinţa Parlamentului sau de a-l dizolva,

D.   întrucât forţele militare şi serviciile secrete continuă să exercite o influenţă puternică în politica, guvernarea şi economia Pakistanului, ceea ce este în contradicţie cu spiritul foii de parcurs pentru restaurarea democraţiei, în care se prevedea transferul puterii de la forţele militare la o administraţie civilă,

E.   întrucât evenimentele recente, printre care suspendarea, la 9 martie 2007, a preşedintelui Curţii Supreme a Pakistanului, Iftikhar Mohammad Chaudhry, pe baza unor acuzaţii de abuz de autoritate care nu au fost încă dovedite, şi protestele populare, încă în desfăşurare, catalizate de această acţiune sporesc necesitatea de a se acţiona în mod urgent în ceea ce priveşte democraţia şi statul de drept în Pakistan,

F.   întrucât guvernul Statelor Unite şi-a intensificat presiunea asupra Pakistanului pentru că acesta nu a întreprins acţiuni de combatere a terorismului,

G.   întrucât Uniunea Europeană furnizează fonduri importante Pakistanului pentru reducerea sărăciei, pentru sectorul sănătăţii şi pentru educaţia de stat,

1.   îşi exprimă solidaritatea cu poporul pakistanez, care este victimă a violenţei extremiştilor înarmaţi; este profund îngrijorat de informaţiile că unele persoane sunt probabil ţinute ca ostatici în Moscheea Roşie; recunoaşte provocările pe care acest asediu le produce guvernului Pakistanului; îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la numărul încă necunoscut de victime şi sprijină eforturile întreprinse pentru a-i aduce pe cei responsabili în faţa justiţiei;

2.   îndeamnă guvernul Pakistanului să revină la o guvernare democratică prin organizarea de alegeri libere, corecte şi democratice până la sfârşitul anului, şi îl avertizează cu privire la impunerea unei stări de urgenţă sau a altor măsuri care îngrădesc libertatea de expresie, de asociere, de întrunire sau de mişcare;

3.   îl îndeamnă pe preşedintele Musharraf să respecte Constituţia în vigoare şi să permită noilor Adunări să organizeze alegeri preşedinţiale, precum şi să renunţe la funcţia sa de şef al armatei, angajamente pe care şi le-a asumat anterior în faţa UE;

4.   îndeamnă forţele armate pakistaneze să permită organizarea de alegeri libere şi corecte, inclusiv întoarcerea în Pakistan şi candidarea la alegeri a liderilor politici din exil; solicită luarea de măsuri pentru a se limita influenţa forţelor militare şi a altor grupuri armate în procesul politic şi cel democratic;

5.   salută faptul că Uniunea Europeană va monitoriza alegerile generale din Pakistan şi că Parlamentul va participa la misiunea de observare a acestora; este îngrijorat, totuşi, de anumite aspecte legate de pregătirea acestor alegeri, în special de:

6.   invită Consiliul şi Comisia să transmită un mesaj clar Preşedintelui Musharraf, care să sublinieze faptul că unica modalitate de ieşire din criza actuală este trecerea la o guvernare civilă prin consolidarea instituţiilor şi a proceselor democratice;

7.   îndeamnă Consiliul şi Comisia să adopte o poziţie fermă în ceea ce priveşte respectarea tuturor principiilor consacrate în Acordul de cooperare, în special a clauzei privind democraţia şi drepturile omului; salută reuniunea ministerială din 8 februarie 2007, precum şi reuniunea Comisiei Mixte Pakistan-CE din 24 mai 2007, ca pe nişte paşi pozitivi făcuţi pe calea consolidării relaţiilor dintre UE şi Pakistan; atrage atenţia asupra faptului că relaţiile dintre UE şi Pakistan se bazează pe principiile consacrate în Acordul de cooperare: angajamentul pentru un regim democratic, pace şi stabilitate, dezvoltare, consolidarea legăturilor comerciale, inclusiv a celor cu ţările din Asia de Sud prin intermediul cooperării regionale, şi respectarea drepturilor omului; invită la un dialog politic intens cu privire la aceste aspecte;

8.   este profund îngrijorat de suspendarea preşedintelui Curţii Supreme, Iftikhar Mohammad Chaudhry, pe baza unei acuzaţii de abuz de putere, care a fost privită în general ca o încercare a guvernului Pakistanului de a menţine controlul asupra puterii judiciare într-un an electoral; solicită respectarea independenţei puterii judiciare şi a statului de drept şi îndeamnă guvernul Pakistanului să ia măsurile necesare pentru a modifica tendinţa negativă actuală din acest domeniu şi să se abţină de la orice fel de imixiune politică în cauza care se află în curs de examinare la Curtea Supremă; constată solidaritatea puternică exprimată de întreaga comunitate a juriştilor din Pakistan;

9.   regretă profund moartea a 41 de civili în timpul demonstraţiilor politice din Karachi din 12 mai 2007 şi condamnă folosirea violenţei în scopuri politice, fie de către forţele care sprijină guvernul, fie de către membrii partidelor politice de opoziţie;

10.   este la fel de îngrijorat cu privire la informaţiile despre trei muncitori chinezi care ar fi fost împuşcaţi în Peshawar de militanţi islamici presupuşi, în cursul unui atac ce ar putea avea legătură cu asediul de la Moscheea Roşie;

11.   condamnă toate tentativele guvernului Pakistanului de a controla libertatea presei prin introducerea de modificări la licenţele de difuzare, restricţionarea transmisiilor directe a evenimentelor din exterior şi adresarea de directive guvernamentale mass-mediei şi asociaţiilor de difuziune; condamnă toate formele de ameninţare, constrângere şi intimidare a jurnaliştilor şi a canalelor de difuziune;

12.   este îngrijorat de numeroasele cazuri bine documentate privind "dispariţiile" unor persoane suspectate de terorism, jurnalişti, studenţi, membri ai mişcărilor naţionaliste Baloch şi alţi activişti politici, şi subliniază cu tărie faptul că răpirile, uciderile extrajudiciare şi încarcerarea fără judecată contravin principiilor fundamentale ale dreptului internaţional, inclusiv ale dreptului la viaţă şi dreptului la un proces echitabil;

13.   salută consensul existent la nivelul UE în domeniul dezvoltării(4) şi angajamentul clar al UE de a acorda ajutor ţărilor afectate de conflicte sau având un stat fragil, precum şi angajamentul la fel de clar al Uniunii de a atinge Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, inclusiv cel din domeniul politicii educaţionale; invită guvernul Pakistanului să sporească semnificativ sprijinul financiar pentru înfiinţarea şi dezvoltarea unui sistem de educaţie de stat în toată ţara, inclusiv în zonele tribale, care să conţină o programă şcolară largă; invită guvernul Pakistanului să-şi îndeplinească angajamentul de a institui un control autentic asupra şcolilor "madrassa", care în prezent sunt controlate de extremişti;

14.   constată cu îngrijorare actele de represiune îndreptate împotriva minorităţilor religioase şi utilizarea legilor privind blasfemia împotriva acestor minorităţi, care se relatează în mod constant;

15.   este îngrijorat de faptul că, în vreme ce Preşedintele Musharraf s-a angajat să combată terorismul şi extremismul la nivel internaţional, alianţele politice interne între guvern, forţele militare şi fundamentaliştii religioşi pot îngrădi capacitatea guvernului de a lupta împotriva extremismului şi a fundamentalismului; îndeamnă guvernul Pakistanului să întreprindă măsuri imediate şi eficiente pentru a nu permite niciunei forţe politice sau armate să folosească teritoriul ţării ca pe un refugiu şi bază pentru desfăşurarea de operaţiuni în Afganistan;

16.   este îngrijorat de instabilitatea crescândă şi proliferarea tot mai intensă a violenţei provocate de rebeliuni în regiunile tribale, în special în Waziristan, şi constată, în special, comiterea mai multor atacuri sinucigaşe cu bombă, inclusiv un atentat la viaţa Ministrului de interne din Peshawar la 28 aprilie 2007; invită guvernul Pakistanului să modifice situaţia prin promovarea statului de drept şi extinderea drepturilor civile şi politice în regiune;

17.   îndeamnă la un dialog mai intens cu liderii locali şi provinciali cu privire la posibilitatea unei mai mari autonomii provinciale sau a unei mai bune reprezentării a intereselor provinciilor la nivel naţional; condamnă politicile represive ale guvernului Pakistanului în Baluchistan, unde continuă să existe revendicări pentru o mai mare autonomie provincială şi pentru un control regional sporit asupra resurselor naturale importante din zonă;

18.   invită guvernul Pakistanului să pună în aplicare recomandările Curţii Supreme a Pakistanului şi să extindă drepturile fundamentale şi libertăţile politice în regiunile din nord;

19.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi guvernului şi parlamentului din Pakistan.

(1) JO C 17, 22.1.1999, p. 7. (2) JO C 97 E, 22.4.2004, p. 112. (3) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1040. (4) Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre la reuniunea din cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul European" (JO C 46, 24.2.2006, p.1).

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 cu privire la raportul intermediar de activitate 2006 al Fostei Republici Iugoslave Macedonia (2006/2289(INI))

P6_TA(2007)0352 A6-0214/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, cu ocazia căruia toate statele din Balcanii de Vest au fost asigurate că în viitor vor adera la Uniunea Europeană,

–   având în vedere decizia Consiliului European din 16 decembrie 2005 de a acorda Fostei Republici Iugoslave Macedonia statutul de ţară candidată la aderarea la UE, precum şi concluziile Consiliului European din 15-16 iunie 2006 şi ale Consiliului European din 14-15 decembrie 2006,

–   având în vedere concluziile celei de-a doua reuniuni a Consiliului de Stabilizare şi Asociere UE - Fosta Republică Iugoslavă Macedonia din 18 iulie 2005 şi concluziile celei de-a treia reuniuni a Consiliului de Stabilizare şi Asociere UE - Fosta Republică Iugoslavă Macedonia din 11 decembrie 2006,

–   având în vedere Decizia 2006/57/CE a Consiliului din 30 ianuarie 2006 privind principiile, priorităţile şi condiţiile cuprinse în Parteneriatul european cu Fosta Republică Iugoslavă Macedonia şi de abrogare a Deciziei 2004/518/CE(1),

–   având în vedere Raportul intermediar de activitate 2006 al Comisiei privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (SEC(2006)1387),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 decembrie 2006 privind Comunicarea Comisiei privind strategia de extindere şi principalele provocări 2006–2007(2)

–   având în vedere recomandările Comisiei parlamentare paritare UE - Fosta Republică Iugoslavă Macedonia din 29-30 ianuarie 2007,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0214/2007),

A.   întrucât extinderea viitoare a Uniunii Europene nu reprezintă un scop în sine, întrucât se cere respectarea cu stricteţe a criteriilor de la Copenhaga de către statele membre şi întrucât fiecare ţară candidată va fi evaluată pe baza propriilor merite,

B.   întrucât Fosta Republică Iugoslavă Macedonia a fost implicată cu succes în negocieri referitoare, inter alia, la relaţiile cu Uniunea Europeană, precum Acordul de Stabilizare şi Asociere (ASA), Asociaţia Central Europeană a Liberului Schimb (CEFTA), eforturile Uniunii Europene privind soluţionarea paşnică a diferenţelor interne de opinie din 2001 şi pregătirile de adoptare a acquis-ului comunitar în perioada de până la 2011,

C.   întrucât de la recunoaşterea statutului de ţară candidată de către UE la 16 decembrie 2005, nu au avut loc negocieri de aderare cu Fosta Republică Iugoslavă Macedonia,

D.   întrucât, în timp ce principiile de la baza Acordului-cadru de la Ohrid din 13 august 2001 au fost în prezent incluse în cadrul constituţional şi juridic al ţării, este necesar un efort susţinut pentru a pune pe deplin în aplicare dispoziţiile sale, în special cu privire la continuarea procesului de descentralizare şi reprezentare echitabilă a comunităţilor minoritare la nivel naţional şi local,

E.   întrucât prin Concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Salonic din 19-20 iunie 2003 s-a reiterat hotărârea acestuia de a sprijini pe deplin şi eficient perspectiva europeană a ţărilor din Balcanii de Vest, care vor deveni o parte integrantă a UE, după ce îndeplinesc criteriile stabilite,

F.   întrucât succesul final în promovarea reformelor economice nu va fi garantat dacă nu se ajunge mai întâi la un consens politic şi la o încredere interetnică,

G.   întrucât prin Concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006 s-a afirmat că UE îşi respectă angajamentele faţă de ţările care se află în procesul de extindere şi s-a reiterat că progresul fiecărei ţări către Uniunea Europeană depinde de eforturile individuale ale acesteia de a respecta criteriile de la Copenhaga şi condiţiile Procesului de Stabilizare şi Asociere,

H.   reamintind Declaraţia UE/Balcanii de Vest de la Salzburg din 11 martie 2006, adoptată în unanimitate de toţi miniştrii de externe ai Uniunii Europene şi miniştrii de externe ai ţărilor din Balcanii de Vest, care reiterează importanţa bunelor relaţii de vecinătate şi necesitatea găsirii unor soluţii reciproc acceptabile cu privire la aspecte nesoluţionate în raport cu ţările vecine,

1.   felicită Fosta Republică Iugoslavă Macedonia pentru progresele realizate în realizarea criteriilor politice de la Copenhaga şi pentru punerea în aplicare a recomandărilor Parteneriatului european din 2004, a dispoziţiilor ASA şi a cerinţelor Procesului de Stabilizare şi Asociere; subliniază că reformele trebuie menţinute şi că legislaţia adoptată trebuie pusă în aplicare în mod corespunzător şi rapid, în special în domeniul poliţiei, justiţiei, administraţiei publice şi al luptei împotriva corupţiei pentru a înfiinţa o adevărată economie de piaţă, pentru a stimula creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă şi pentru a îmbunătăţi mediul de investiţii;

2.   subliniază că începerea negocierilor de aderare va depinde de progresul făcut în aceste domenii; încurajează toate părţile implicate să păstreze acest impuls şi subliniază necesitatea ca forţele politice atât de la guvernare, cât şi din opoziţie, să continue punerea în aplicare a reformelor necesare pentru integrarea ţării în Uniunea Europeană;

3.   felicită guvernul fostei Republici Iugoslave Macedonia pentru cooperarea sa în domeniul politicii externe şi de securitate comună (PESC) şi al politicii europene de securitate şi de apărare (PESA), în special participarea sa la misiunea ALTHEA a UE şi voinţa sa de a contribui la dezvoltarea capacităţilor PESA şi a viitoarelor misiuni civile şi militare de gestionare a crizelor conduse de către UE;

4.   observă cu satisfacţie că ulterior conflictului intern din 2001, în strânsă colaborare cu UE, au fost găsite soluţii în cadrul acordului-cadru de la Ohrid care permit tuturor cetăţenilor, indiferent de originea etnică, să convieţuiască în pace şi egalitate, prin consolidarea utilizării limbilor minoritare în guvern şi învăţământ, prin reorganizare municipală şi prin intermediul aplicării principiului majorităţii duble în votarea legilor (principiul Badinter) care protejează poziţia comunităţilor minoritare în luarea deciziilor în Parlament; observă că în 2007 s-a ajuns la un acord asupra zilelor naţionale ale diferitelor grupuri etnice şi religioase;

5.   subliniază că acordul-cadru de la Ohrid a transformat ţara prin luarea pe deplin în considerare a caracterului său multietnic şi multicultural, reprezentând astfel un element esenţial al criteriilor politice de la Copenhaga de aderare la Uniunea Europeană; subliniază faptul că respectarea literei şi spiritului acordului va rămâne crucială pentru traseul european al ţării către aderarea la UE; subliniază încă o dată faptul că principiul Badinter trebuie respectat pe deplin şi că toate părţile trebuie să se respecte şi să colaboreze în cadrul instituţiilor democratice pe care ţara le-a creat cu atâtea eforturi;

6.   subliniază că principiul Badinter, astfel cum este înscris în Constituţia Fostei Republici Iugoslave Macedonia este menit a fi o modalitate de dialog şi de consens într-un stat multietnic; constată că la începutul lui 2007, ca urmare a nemulţumirii privind aplicarea principiului Badinter, cel mai mare partid albanez din opoziţie şi-a încetat activitatea parlamentară; salută faptul că consultările dintre guvern şi opoziţie au rezultat într-un acord care include lista de legi ce vor fi aplicate prin aplicarea principiului Badinter, utilizarea limbii albaneze în instituţiile publice, situaţia asigurărilor sociale ale foştilor luptători din guerilla albaneză şi componenţa Comitetului pentru relaţii interetnice, permiţând astfel tuturor membrilor aleşi să-şi reia atribuţiile parlamentare şi să facă dovadă de responsabilitate politică; solicită în acest sens, în urma punerii în aplicare a acordului, ca statutul de ţară candidată la UE care i-a fost conferit în 2005, să fie însoţit cât de curând de începerea efectivă a negocierilor de aderare; invită, toate părţile să menţină şi să consolideze acest spirit de dialog prin soluţionarea divergenţelor şi să continue împreună agenda de reforme, esenţială pentru planurile europene ale ţării;

7.   regretă practica boicotării activităţii parlamentare şi subliniază faptul că asemenea practici sunt incompatibile cu instituţiile parlamentare funcţionale, pe care se aşteaptă să le deţină toate ţările candidate sau care aspiră să adere la UE;

8.   reaminteşte că aplicarea coerentă a principiului Badinter asigură o cooperare interetnică permanentă şi o relaţie de încredere între toate părţile; regretă în acest sens exemplul recent al votului cu privire la modificarea Legii radiodifuziunii, prin care, deşi legea în sine a fost adoptată în conformitate cu principiul Badinter, amendamentele au fost adoptate numai printr-o majoritate simplă; face apel de urgenţă pentru menţinerea şi aplicarea coerentă a independenţei transmisiunilor publice stabilite prin Legea din noiembrie 2005, care – contrar situaţiei anterioare de intervenţie politică – respectă standardele europene în domeniul media;

9.   recomandă ca ţara să înveţe din cele mai bune practici europene în domeniul administraţiei publice şi al învăţământului care ţin cont de diferenţele etnice şi lingvistice; solicită încheierea de acorduri viitoare privind felul în care cele două comunităţi etnice majoritare şi diferitele minorităţi pot convieţui în condiţii egale şi armonioase; solicită în acest sens aplicarea eficientă a dispoziţiilor constituţionale menite să garanteze reprezentarea echitabilă a comunităţilor minoritare în administraţia publică;

10.   atrage atenţia asupra faptului că trebuie luate măsuri specifice şi urgente pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor prin utilizarea Strategiei naţionale privind romii, implicând societatea civilă romă bine dezvoltată ca partener principal; consideră că o corelare între fondurile guvernamentale şi fondurile din cadrul instrumentului de asistenţă pentru preaderare(3), alături de recunoaşterea instituţională a Grupului Consultativ al Romilor, ar trebui să fie o modalitate de îmbunătăţire a includerii sociale a romilor în Fosta Republică Iugoslavă Macedonia;

11.   subliniază că sunt câteva ţări în Europa al căror nume coincide cu numele unei părţi din teritoriul statului vecin şi că fiecare stat îşi alege în mod liber numele; salută faptul Fosta Republică Iugoslavă Macedonia şi-a schimbat drapelul naţional şi a realizat modificări ale Constituţiei pentru a confirma absenţa pretenţiilor teritoriale împotriva ţărilor vecine; regretă recenta schimbare a denumirii aeroportului naţional în "Alexandru cel Mare";

12.   regretă că în perioada care a trecut de la admiterea în Organizaţia Naţiunilor Unite în 1993, când, pentru obţinerea recunoaşterii internaţionale s-a utilizat denumirea provizorie de "Fosta Republică Iugoslavă Macedonia", şi de la încheierea Acordului intermediar din 13 septembrie 1995, încă nu s-a ajuns încă la un acord cu Grecia; îndeamnă Fosta Republică Iugoslavă Macedonia şi Grecia să iniţieze dezbateri sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite privind acest subiect şi să ajungă la un acord de succes cât de curând posibil; invită Consiliul să faciliteze aceste negocieri;

13.   subliniază, în acest sens, că un număr de ţări printre care Statele Unite ale Americii, Rusia şi China, ca şi anumite state membre ale UE, au recunoscut deja Fosta Republică Iugoslavă Macedonia prin denumirea sa constituţională; reaminteşte faptul că unele dintre aceste ţări au afirmat în mod repetat că vor accepta posibilul rezultat al negocierilor privind denumirea sub egida ONU, consideră că, în temeiul dispoziţiilor Acordului interimar din 1995, chestiunea denumirii nu reprezintă un obstacol în calea deschiderii negocierilor în vederea aderării la Uniunea Europeană şi că, la fel ca în cazul celorlalte ţări candidate, integrarea sa în UE va depinde exclusiv de îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, de condiţiile cadrului de stabilizare şi asociere şi de capacitatea UE de a integra noi state membre;

14.   constată că Trimisul Special al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Matthew Nimitz, a declarat în mod deschis că va relua în scurt timp eforturile de a ajunge cât mai repede la o rezoluţie comună privind acest aspect şi a solicitat ca eforturile sale să fie sprijinite fără rezerve;

15.   constată că Acordul intermediar din 1995 a condus la o îmbunătăţire semnificativă a relaţiilor bilaterale dintre Fosta Republică Iugoslavă Macedonia şi Grecia şi că acesta cuprinde drepturi şi obligaţii pentru ambele părţi, inclusiv dispoziţii privind participarea Fostei Republică Iugoslavă Macedonia în organizaţii şi instituţii internaţionale, multilaterale şi regionale;

16.   constată că, de la încheierea Acordului intermediar din 1995, domeniul relaţiilor economice dintre cele două ţări a crescut semnificativ, astfel încât Grecia reprezintă cel mai mare investitor străin în Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, în timp ce, de asemenea, relaţiile lor comerciale au crescut considerabil;

17.   salută poziţia constructivă a Fostei Republici Iugoslave Macedonia privind statutul viitor al provinciei Kosovo; regretă că în definirea viitorului statut al Kosovo nu a mai fost posibilă demarcarea frontierelor; are convingerea că se va ajunge foarte repede la un acord privind acest aspect tehnic şi salută faptul că fermierii implicaţi pot să folosească părţi din terenurile lor care se află de cealaltă parte a frontierei;

18.   atrage atenţia asupra necesităţii adoptării de măsuri care să faciliteze simplificarea traficului vamal cu Kosovo, îmbunătăţind astfel cooperarea în domeniul educaţiei, culturii şi ocupării forţei de muncă, precum şi menţinerea legăturilor familiale;

19.   îndeamnă autorităţile Fostei Republici Iugoslave Macedonia să promoveze cooperarea regională şi dezvoltarea unor bune relaţii de vecinătate;

20.   salută, în acest sens, rolul Fostei Republici Iugoslave Macedonia în domeniul cooperării regionale, angajamentul său pentru dezvoltarea de relaţii bilaterale şi rolul său activ în procesele de cooperare regională, precum instituirea Consiliului de cooperare regională, CEFTA, Tratatul privind Comunitatea Energiei şi Spaţiul aerian european comun;

21.   subliniază necesitatea de protejare a calităţii apei râului Vardar, care traversează aproape întreaga ţară şi se continuă pe teritoriul Greciei sub numele de Axiós, de poluarea cauzată de industrie şi de zonele urbane rezidenţiale;

22.   face un apel de urgenţă pentru îmbunătăţirea şi menţinerea calităţii şi nivelului apei în lacurile de frontieră Ohrid Ezero, Prespa Ezero şi Doyran Ezero şi pentru încheierea de acorduri eficiente cu privire la acest aspect cu ţările vecine Albania şi Grecia;

23.   atrage atenţia asupra necesităţii de a îmbunătăţi atitudinea generală faţă de mediu, inter alia prin eliminarea gropilor de gunoi ilegale de-a lungul drumurilor, albiilor râurilor şi de la marginea zonelor împădurite prin introducerea unui sistem de separare a colectării deşeurilor în cea mai mare măsură posibilă;

24.   invită autorităţile Fostei Republici Iugoslave Macedonia să continue apropierea cu legislaţia şi standardele de mediu ale UE şi să pună în aplicare şi să asigure respectarea legislaţiei adoptate;

25.   reaminteşte faptul că toate statele membre UE garantează libertatea religioasă, precum şi libertatea organizării religioase;

26.   subliniază că trebuie acordată o atenţie specială traficului de fiinţe umane şi că întărirea cooperării regionale, inter alia prin Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei, devine o necesitate în combaterea reţelelor internaţionale de crimă organizată;

27.   îşi exprimă preocuparea serioasă asupra faptului că nivelul şomajului rămâne extrem de ridicat şi invită guvernul, având în vedere provocările enorme din acest domeniu, să elaboreze politici eficiente de combatere a sărăciei şi a inegalităţilor sociale; subliniază nevoia ca diferitele federaţii sindicale poată coexista în condiţii de egalitate, şi subliniază că cerinţa ca sindicatele să organizeze 33% din forţa de muncă relevantă înainte să devină parteneri contractuali înseamnă că cifrele actuale ale membrilor sunt puse în discuţie constant de către părţile interesate;

28.   recomandă ca distribuirea resurselor de stat, precum şi a fondurilor UE să ia în considerare disparităţile regionale şi etnice actuale; consideră că discrepanţele regionale şi etnice actuale ar trebui reduse prin aplicarea principiilor solidarităţii şi coeziunii pentru a realiza o dezvoltare mai rapidă a zonelor subdezvoltate;

29.   consideră că autorizarea băncilor străine ar trebui să se bazeze pe criterii egale pentru toţi, precum respectarea dispoziţiilor legale în domeniul tranzacţiilor cu monedă străină, impozitare şi protecţia consumatorilor, şi respinge favorizarea anumitor societăţi sau ţări în care acestea îşi au sediul social;

30.   reaminteşte că un stimulent şi o garanţie majore pentru stabilitatea şi prosperitatea întregii regiuni din Europa de Sud-Est reprezintă construirea unei infrastructuri transfrontaliere moderne şi, prin urmare, atrage atenţia asupra importanţei de a menţine şi a îmbunătăţi reţeaua de cale ferată, traficul feroviar intern şi de tranzit între Grecia şi multe alte state membre ale UE; salută reconstruirea reţelei de cale ferată de legătură cu Kosovo şi regretă lipsa progresului în realizarea liniei ferate directe planificate cu Bulgaria şi aşteaptă realizarea de noi progrese legate de coridoarele europene de transport VIII şi X;

31.   consideră că nu este de dorit ca funcţionarii publici să-şi piardă locul de muncă sau să fie încurajaţi să plece odată cu schimbarea guvernului şi, în special, aşteaptă ca funcţionarii publici specializaţi să îndeplinească nevoile acquis-ului comunitar şi să-şi continue activitatea;

32.   subliniază din nou faptul că se aşteaptă de la autorităţi să cerceteze circumstanţele în care un cetăţean german, Khaled El-Masri, a fost răpit în 2003 în Afganistan şi să facă publice rezultatele anchetei; îndeamnă parlamentul Fostei Republici Iugoslave Macedonia să instituie o comisie de anchetă imediat ce este posibil şi să coopereze pe deplin cu ancheta desfăşurată în prezent de către Parlamentul german pentru a stabili adevărul;

33.   salută semnarea acordurilor cu UE pentru simplificarea acordării vizelor şi a acordurilor de readmisie ca un pas intermediar către un regim reciproc de călătorie fără vize şi, în acest sens, invită Comisia să stabilească o foaie de parcurs pentru creşterea mobilităţii, inclusiv o participare mai mare în proiectele de învăţare continuă şi schimburi culturale şi guvernul Fostei Republici Iugoslave Macedonia să-şi continue angajamentul pentru îndeplinirea standardelor europene cerute în domeniul justiţiei, libertăţii şi securităţii; salută introducerea de către Fosta Republică Iugoslavă Macedonia a noilor paşapoarte cu elemente biometrice de securitate; observă dificultăţile pe care le au cetăţenii Fostei Republici Iugoslave Macedonia din cauza faptului că un stat membru al UE nu le recunoaşte paşapoartele; reaminteşte faptul că problema recunoaşterii paşapoartelor a fost ridicată şi studiată în detaliu în timpul negocierilor referitoare la acordul pentru simplificarea acordării vizelor; subliniază faptul că în acest sens s-a adoptat şi anexat la textul semnat o Declaraţie Comună;invită părţile implicate să implementeze imediat prevederile Declaraţiei, de îndată ce sunt îndeplinite condiţiile pentru implementarea acesteia;

34.   atrage atenţia asupra avantajului reprezentat de experienţa negocierilor anterioare cu Slovenia şi Croaţia, care au moştenit aceleaşi legi comune şi experienţă practică de la fosta Iugoslavie; subliniază perspectiva clară a Fostei Republici Iugoslave Macedonia de a deveni membră a UE şi solicită începerea imediată a negocierilor;

35.   invită noile state membre să joace un rol activ în apropierea Fostei Republici Iugoslave Macedonia de Uniunea Europeană, permiţându-i să beneficieze de experienţa acestora în privinţa reformelor;

36.   regretă semnarea de către Fosta Republică Iugoslavă Macedonia a Acordului bilateral de imunitate cu SUA, care exclude cetăţenii şi personalul militar american de la jurisdicţia Tribunalului Penal Internaţional; subliniază faptul că Tribunalul Penal Internaţional reprezintă o piatră de temelie a dreptului internaţional şi că Statutul de la Roma a fost ferm sprijinit de către Uniunea Europeană; invită, în această privinţă, guvernul Fostei Republici Iugoslave Macedonia să găsească modalităţi de a pune capăt acestui acord bilateral, care subminează eficienţa deplină a Tribunalului Penal Internaţional;

37.   reiterează obiectivul unei apartenenţe europene clare a Fostei Republici Iugoslave Macedonia , ca şi a tuturor ţărilor din Balcanii de Vest, în conformitate cu Agenda Salonic; consideră că perspectiva aderării la Uniunea Europeană trebuie respectată pentru a consolida stabilitatea şi pacea în regiune;

38.   consideră că sistemul de învăţământ şi formare profesională, investiţiile în capitalul uman şi accesul populaţiei la internet trebuie îmbunătăţite pentru a răspunde nevoilor societăţii;

39.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi guvernului şi Parlamentului Fostei Republici Iugoslave Macedonia şi ale celorlalte ţări candidate, precum şi Secretarului General al Organizaţiei NaţiunilorUnite.

(1) JO L 35, 7.2.2006, p. 57. (2) Texte adoptate la această dată, P6_TA(2006)0568. (3) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1085/2006 din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistenţă pentru preaderare (IPA) (JO L 210, 31.7.2006, p. 82).

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind Acordul TRIPS şi accesul la medicamente

P6_TA(2007)0353 B6-0288/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluţiile sale din 20 iunie 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – etapa intermediară(1), din 23 mai 2007 privind Acordurile de parteneriat economic(2) şi din 30 noiembrie 2006 privind SIDA(3),

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului de acceptare, în numele Comunităţii Europene, a Protocolului de modificare a Acordului privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), adoptat la Geneva la 6 decembrie 2005 (COM(2006)0175),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 816/2006(4) al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 mai 2006 privind acordarea de licenţe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în ţări cu probleme de sănătate publică,

–   având în vedere Acordul privind aspectele legate de comercţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare "Acordul TRIPS"), adoptat la Marrakesh la 15 aprilie 1994,

–   având în vedere Declaraţia de la Doha privind Acordul TRIPS şi sănătatea suplică, adoptată la 14 noiembrie 2001 de Conferinţa Ministerială a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) (denumită în continuare "Declaraţia de la Doha")(5),

–   având în vedere Decizia Consiliului General al OMC din 30 august 2003 (denumită în continuare "Decizia OMC"), adoptată în temeiul punctului 6 din Declaraţia de la Doha privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică,

–   având în vedere Protocolul de modificare a Acordului privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), adoptat la Geneva la 6 decembrie 2005 (denumit în continuare "Protocolul"),

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât peste 95% din cei 39,5 milioane de oameni din lumea întreagă care suferă de HIV/SIDA trăiesc în ţările în curs de dezvoltare, în cea mai mare parte în Africa; întrucât se estimează că există 15 milioane de orfani infestaţi cu HIV/SIDA la nivel mondial, dintre care 12,3 milioane trăiesc doar în Africa Sub-Sahariană,

B.   întrucât, înainte de intrarea în vigoare, în 1994, a Acordului TRIPS, capacitatea unor ţări în curs de dezvoltare cu venituri medii de a produce medicamente generice ieftine crescuse şi chiar şi unele state foarte sărace deveniseră capabile să obţină anumite medicamente generice ieftine de pe piaţa mondială, indiferent dacă acestea erau sau nu protejate prin brevete,

C.   întrucât Declaraţia de la Doha a reconfirmat aşa-numitele flexibilităţi incluse în Acordul TRIPS şi le-a amplificat, instituind un mecanism juridic prin care să permită ţărilor lipsite de capacitatea de a fabrica medicamente generice substituibile medicamentelor brevetate scumpe care fac obiectul unor licenţe obligatorii emise pe plan naţional să obţină importuri din ţări care au capacitatea şi sunt dispuse să le ofere asistenţă fără implicarea deţinătorilor brevetelor relevante,

D.   întrucât această soluţie, inclusă iniţial într-un document de renunţare, cunoscut sub numele de Decizia OMC, ar putea să devină permanentă sub forma unui Protocol la Acordul TRIPS, a cărui acceptare face în prezent obiectul unei analize a Parlamentului European,

E.   întrucât articolul 30 din Acordul TRIPS permite membrilor să "prevadă excepţii limitate la drepturile exclusive conferite printr-un brevet, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere în mod nejustificat exploatării normale a brevetului şi nici să nu cauzeze vreun prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularului brevetului, cu luarea în considerare a intereselor legitime ale terţilor"; întrucât nu s-ar crea un impact economic semnificativ asupra pieţei locale a ţării exportatoare deoarece ţara care oferă asistenţă ar exporta medicamente necesare ţării importatoare,

F.   întrucât nici o ţară nu a transmis o notificare oficială Consiliului pentru TRIPS privind intenţia sa de a utiliza mecanismul creat prin Decizia OMC pentru a importa medicamente mai ieftine,

G.   întrucât condiţiile de procedură şi de fond care se aplică acordării de licenţe obligatorii de către ţările importatoare (după caz) şi ţările exportatoare, precum şi condiţiile şi notificările aferente acordării licenţei constituie principalele obstacole potenţiale în calea utilizării eficace a Deciziei OMC,

H.   întrucât statele membre au transpus deja Decizia OMC în dreptul intern şi, prin urmare, amânarea deciziei de acceptare a Protocolului până la 1 decembrie 2007 nu ar crea un vid juridic,

I.   întrucât Uniunea Europeană ar trebui să sprijine în mod expres aplicarea integrală în ţările în curs de dezvoltare a flexibilităţilor din Acordul TRIPS, aşa cum se recunoaşte în Declaraţia de la Doha privind "promovarea accesului tuturor la medicamente",

J.   întrucât regulamentul de punere în aplicare a Deciziei OMC nu acordă suficientă atenţie aspectelor privind transferul de tehnologie şi consolidarea capacităţilor,

K.   întrucât, în cadrul negocierilor privind Acordurile de Parteneriat Economic (APE) şi alte Acorduri de Liber Schimb bilaterale şi regionale, Uniunea Europeană propune includerea noilor obligaţii privind drepturile de proprietate intelectuală "OMC+" asupra ţărilor din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), a altor ţări sărace în curs de dezvoltare şi a ţărilor cel mai puţin dezvoltate, inclusiv aderarea la Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (PCT) şi Tratatul privind dreptul brevetelor (PLT) sau acceptarea obligaţiilor prevăzute de acestea, şi includerea dispoziţiilor din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală(6); întrucât UE stabileşte, de asemenea, condiţii privind modul în care părţile îşi pot determina sistemul de epuizare a drepturilor,

1.   subliniază că accesul la produse farmaceutice la preţuri accesibile în ţările sărace în curs de dezvoltare şi în ţările cel mai puţin dezvoltate este esenţială pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare ale UE şi ar contribui la reducerea sărăciei, creşterea securităţii umane şi promovarea drepturilor omului şi a dezvoltării durabile;

2.   consideră că politica UE ar trebui să aibă ca obiectiv maximizarea disponibilităţii produselor farmaceutice la preţuri accesibile în ţările în curs de dezvoltare;

3.   invită Consiliul să recunoască faptul că Uniunea Europeană trebuie să ia de urgenţă măsuri suplimentare pentru a încuraja transferul de tehnologie, cercetarea, consolidarea capacităţilor, sistemele regionale de aprovizionare şi asistenţa la înregistrare, astfel încât să faciliteze şi să intensifice producerea de produse farmaceutice de către ţările în curs de dezvoltare;

4.   solicită Comisiei şi statelor membre să ofere sprijin financiar concret pentru transferul de tehnologie şi consolidarea capacităţilor în domeniul farmaceutic în ţările în curs de dezvoltare şi producţia locală de medicamente în toate aceste ţări, în special în ţările cel mai puţin dezvoltate, în conformitate cu obligaţiile prevăzute în articolul 66 alineatul (2) din Acordul TRIPS;

5.   solicită Consiliului să se angajeze să asigure un nivel specific de finanţare pentru a moderniza sau a construi instalaţii pentru producţia de medicamente aparţinând un proprietari locali în ţările în curs de dezvoltare (inclusiv în ţările cel mai puţin dezvoltate) şi să majoreze finanţarea totală oferită de UE pentru parteneriatele public-privat din domeniul cercetării şi dezvoltării de medicamente care au o relevanţă deosebită pentru ţările în curs de dezvoltare;

6.   solicită Comisiei să asigure finanţare pentru activităţile de cercetare şi dezvoltare asupra bolilor asociate sărăciei, a celor tropicale şi a celor neglijate prin intermediul unei game largi de mijloace, inclusiv prin parteneriate public-privat şi alte posibile proiecte de finanţare, şi să sprijine institutele de cercetare care sunt dispuse să coopereze cu iniţiativele din domeniul sănătăţii publice dedicate acestor eforturi;

7.   solicite Consiliului să sprijine ideea că mecanismele create prin Decizia OMC şi Protocolul la Acordul TRIPS reprezintă doar o parte din soluţia la problema accesului la medicamente şi a sănătăţii publice şi că sunt necesare, în aceeaşi măsură, alte măsuri de îmbunătăţirea a asistenţei medicale şi a infrastructurii;

8.   solicită Consiliului să sprijine ţările în curs de dezvoltare care utilizează aşa-numitele flexibilităţi incluse în Acordul TRIPS şi recunoscute de Declaraţia de la Doha astfel încât acestea să fie capabile să asigure medicamentele esenţiale la preţuri accesibile în cadrul programelor lor naţionale de sănătate publică;

9.   încurajează statele în curs de dezvoltare să utilizeze toate mijloacele de care dispun în cadrul Acordului TRIPS, cum ar fi licenţele obligatorii şi mecanismul prevăzut la articolul 30;

10.   invită Consiliul să adopte o Declaraţie politică comună împreună cu Parlamentul European prin care să specifice că statele membre sunt în continuare libere să utilizeze toate excepţiile din Acordul TRIPS cu privire la dreptul lor naţional privind brevetele pentru a autoriza producţia şi exportul "în vedere satisfacerii nevoilor din domeniul sănătăţii publice ale membrilor importatori" şi solicită Consiliului să se asigure că Comisia nu ia măsuri care ar interfera cu aceste proceduri;

11.   invită Consiliul să îşi respecte angajamentele asumate în cadrul Declaraţiei de la Doha şi să limiteze mandatul acordat Comisiei astfel încât aceasta să nu negocieze dispoziţiile privind produsele farmaceutice din TRIPS-plus care afectează sănătatea publică sau accesul la medicamente, cum ar fi exclusivitatea datelor, prelungirile brevetelor şi limitarea motivelor pentru licenţele obligatorii, în cadrul negocierilor APE cu ţările ACP şi a altor acorduri bilaterale şi regionale viitoare cu ţările în curs de dezvoltare;

12.   solicită Comisiei să susţină dezvăluirea de către solicitanţii de brevete a sursei şi originii invenţiilor care derivă din resurse biologice şi cunoştinţe tradiţionale asociate obţinute din ţările în curs de dezvoltare pentru a promova partajarea echitabilă a beneficiilor şi tehnologiei derivate din resursele în cauză cu ţările furnizoare;

13.   invită Comisia să sprijine "strategiile de utilizare în comun" în cadrul articolului 31 litera (b) a Acordului TRIPS şi alte strategii care ar putea fi folosite de ţări şi grupuri de ţări pentru a-şi creşte puterea de cumpărare şi a realiza economii de scară în producţie de medicamente generice la preţuri accesibile şi a încuraja investiţiile directe în instalaţii locale de producţie dintr-o anumită regiune;

14.   solicită Consiliului să mandateze Comisia Europeană să sprijine activ lucrările Grupului de lucru interguvernamental privind sănătatea publică, inovaţia şi proprietatea intelectuală (GLI) din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi prezinte periodic Parlamentului European rapoarte privind activitatea sa;

15.   încurajează companiile farmaceutice să caute alternative în ceea ce priveşte preţurile care să implice o abordare bazată pe volume mari şi marje reduse de profit, ceea ce ar putea facilita accesul la medicamente;

16.   reaminteşte că contrafacerea medicamentelor nu constituie, ca atare, o chestiune de brevetare; subliniază că măsurile pentru combaterea contrafacerii trebuie adoptate în domeniul represiunii penale (sancţiuni penale) şi al reglementării medicamentelor prin consolidarea capacităţii de reglementare a autorităţilor naţionale şi nu prin ridicarea nivelului de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală;

17.   invită ţările cel mai puţin dezvoltate şi alte ţări sărace să ia măsurile necesare să prevină scoaterea din ţară a medicamentelor care fac obiectul unor licenţe obligatorii şi să se asigure că medicamentele ajung la populaţia locală care are nevoie de ele;

18.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre şi ale ţărilor ACP, OMC-ului şi directorilor Programul Comun al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind HIVSIDA (ONUSIDA), Programul de Dezvoltare a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNDP) şi Fondul Populaţiilor al Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNFPA).

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0274. (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0204. (3) Texte adoptate, P6_TA(2006)0526. (4) JO L 157, 9.6.2006, p. 1. (5) WT/MIN(01)/DEC/W/2, 14 noiembrie 2001. (6) JO L 195, 2.6.2004, p.16.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind controlul democratic asupra punerii în aplicare a Instrumentului de finanţare a cooperării pentru dezvoltare (ICD)

P6_TA(2007)0354 B6-0310/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Parlamentul a iniţiat un proces de control democratic asupra punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare (ICD)(1),

B.   întrucât, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din ICD, obiectivul predominant al cooperării prevăzute de prezentul instrument constă în "eradicarea sărăciei în ţările partenere", inclusiv "eforturile menite să atingă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului" (ODM),

C.   întrucât Parlamentul a adoptat trei rezoluţii(2) în conformitate cu articolul 81 din Regulamentul său de procedură, în care atrage atenţia Comisiei că, în opinia Parlamentului, aceasta şi-a depăşit competenţele de executare în mai multe proiecte de decizie a Comisiei de stabilire a unor documente de strategie,

D.   întrucât concluziile controlului Parlamentului asupra proiectelor de documente de strategie pe ţări, regiuni şi teme ale Comisiei au fost transmise acesteia sub forma unei scrisori(3), care subliniază principalele preocupări orizontale ale Parlamentului, cele peste 150 de pagini rezumând evaluarea de către Parlament a documentelor de strategie specifice şi solicitând Comisiei să furnizeze informaţii specifice privind fiecare caz în parte,

E.   întrucât răspunsul Comisiei a fost primit sub forma unei scrisori din 26 martie 2007 din partea comisarilor Ferrero-Waldner şi Michel către Comisia pentru dezvoltare, care trebuie considerată ca un "răspuns consolidat […] atât la scrisoare, cât şi la rezoluţie"(4),

F.   întrucât comisionarii menţionează că Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) nu pot fi realizate numai prin concentrarea asupra serviciilor de bază, reafirmându-şi în acelaşi timp angajamentul de a atinge obiectivul de a aloca, până în 2009, 20% din asistenţa din cadrul programelor ICD pe ţări pentru educaţia de bază şi secundară şi pentru asistenţa medicală de bază,

G.   întrucât Comisia afirmă, de asemenea, că cooperarea în domeniul învăţământului superior va contribui în sine la formarea unui cadru profesional naţional capabil să gestioneze şi să genereze politicile necesare pentru eradicarea sărăciei şi dezvoltarea durabilă,

H.   întrucât Comisia aduce la cunoştinţă că face eforturi să găsească modalităţi pentru îmbunătăţirea procesului de consultare cu diferitele părţi interesate şi subliniază faptul că, la elaborarea programelor anuale de acţiune, se va face, dacă este cazul, o evaluare de impact asupra egalităţii între sexe a măsurilor propuse,

I.   întrucât integrarea aspectelor importante – promovarea drepturilor omului, egalitatea între sexe, democraţia, buna guvernare, drepturile copilului, drepturile persoanelor cu handicap şi ale populaţiilor indigene, durabilitatea mediului şi combaterea HIV/SIDA – trebuie să facă obiectul tuturor programelor,

J.   întrucât la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din ICD se prevede că finanţarea poate lua forma unui sprijin bugetar "atunci când gestionarea cheltuielilor publice ale statului partener este suficient de transparentă" şi că Comisia asigură "susţinerea eforturilor desfăşurate de ţările partenere pentru a consolida controlul parlamentar şi capacităţile de verificare a conturilor",

1.   salută scrisoarea din 26 martie 2007 din partea comisarilor Ferrero-Waldner şi Michel către Comisia pentru dezvoltare, dar regretă faptul că aceasta nu oferă un răspuns concret la întrebările specifice pe care Parlamentul le-a adresat în scrisoarea sa şi că, până în prezent, nu s-a primit niciun răspuns la întrebările specifice formulate în cadrul concluziilor Parlamentului privind fiecare document de strategie;

2.   îndeamnă Comisia să continue eradicarea sărăciei şi realizarea ODM, în special printr-o concentrare puternică asupra asistenţei medicale de bază, precum şi asupra educaţiei de bază; subliniază faptul că, în cazul ţărilor în care aceste aspecte nu sunt considerate sectoare prioritare, Comisia trebuie să furnizeze informaţii detaliate privind activităţile altor donatori, care să indice modul în care ţara parteneră este pe cale să realizeze ODM până în 2015;

3.   regretă faptul că documentele naţionale de strategie nu alocă o parte suficientă din resurse pentru atingerea obiectivului predominant al ICD - eradicarea sărăciei - şi pentru realizarea ODM; regretă, în special, că modalităţile prin care EU îşi propune să atingă "obiectivul de a aloca 20% din asistenţa din cadrul programelor ICD pe ţări pentru educaţia de bază şi secundară şi pentru asistenţa medicală de bază" până în 2009 sunt total neclare; îndeamnă Comisia să furnizeze informaţii detaliate privind respectarea acestui angajament şi să precizeze dacă persoanelor responsabile şi delegaţiilor li s-au dat instrucţiuni în această privinţă şi dacă s-a creat o bază statistică specifică;

4.   recunoaşte importanţa anumitor activităţi desfăşurate în alte domenii decât dezvoltarea, cum ar fi consolidarea vizibilităţii UE în străinătate, precum şi a aspectelor privind învăţământul superior, integrarea regională, comerţul şi aviaţia civilă, întrucât acestea pot avea efecte pozitive asupra relaţiilor dintre EU şi ţările partenere, dar reaminteşte că ICD este un instrument pentru dezvoltare specific, care stipulează ca toate finanţările prevăzute de programele sale geografice şi cel puţin 90% din finanţările prevăzute de programele sale tematice să fie eligibile ca asistenţă publică pentru dezvoltare (APD), în conformitate cu criteriile Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică; constată că activităţile non-APD ar trebui să fie finanţate din alte surse;

5.   invită Comisia să furnizeze informaţii detaliate privind impactul asupra ODM al tuturor activităţilor programate în cadrul ICD; solicită Comisiei să precizeze, în ordinea priorităţii, criteriile utilizate pentru alocarea de fonduri programelor geografice ale ICD, precum şi criteriile pentru elaborarea de documente de strategie pentru unele ţări şi regiuni şi nu pentru altele;

6.   apreciază şi sprijină eforturile Comisiei privind diviziunea muncii şi coordonarea donatorilor, dar constată necesitatea unei viziuni de ansamblu asupra tuturor activităţilor donatorilor şi, prin urmare, invită Comisia să furnizeze Parlamentului o "matrice a donatorilor" detaliată şi actualizată pentru fiecare ţară şi regiune;

7.   solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la modalitatea prin care îşi propune să asigure o consultare adecvată şi eficientă cu toate părţile interesate, în toate etapele procesului de programare, în special atunci când intenţionează să introducă activităţi noi;

8.   regretă că aspectele importante nu sunt clar integrate în documentele de strategie şi programele indicative şi, prin urmare, îndeamnă Comisia să le includă într-un mod cu adevărat orizontal în programele sale de acţiune anuale şi să furnizeze praguri clare de integrare şi/sau indicatori de impact asupra activităţilor programate;

9.   îndeamnă Comisia să aplice strict criteriile de eligibilitate pentru sprijin bugetar, în special abţinându-se de la asemenea acţiuni în ţări în care transparenţa cheltuielilor publice nu poate fi asigurată; de asemenea, solicită Comisiei să furnizeze Parlamentului informaţii suplimentare, în special cu privire la modalitatea de punere în aplicare, în toate ţările care beneficiază de sprijin bugetar, a obligaţiei legale în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) litera (b) din ICD de "susţinere a eforturilor desfăşurate de ţările partenere pentru a consolida controlul parlamentar şi capacităţile de verificare a conturilor";

10.   invită Comisia să transmită Parlamentului toate informaţiile privind programele geografice şi tematice, precum şi o listă completă a membrilor Comitetului de gestionare a ICD; solicită Comisiei să transmită sistematic şi fără întârziere membrilor Comitetului ICD toate concluziile controlului efectuat de Parlament în versiune completă;

11.   aşteaptă ca Comisia să răspundă îngrijorărilor Parlamentului, exprimate în concluziile controlului său asupra documentelor de strategie, şi să pună integral în aplicare în planurile de acţiune anuale recomandările şi solicitările acestuia;

12.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi membrilor Comitetului ICD

(1) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (2) Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2007 privind proiectele de decizie ale Comisiei de stabilire a documentelor naţionale de strategie şi a programelor indicative pentru Malaezia, Brazilia şi Pakistan (P6_TA(2007)0045). Rezoluţia Parlamentului European din 7 iunie 2007 privind proiectul de decizie a Comisiei de stabilire a Documentelor de strategie regională şi a Programelor indicative regionale pentru Mercosur şi America Latină (P6_TA(2007)0233) Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind proiectul de decizie a Comisiei de stabilire a unui Document de strategie regională 2007-2013 şi a unui Program indicativ multianual pentru Asia (P6_TA(2007)0280). (3) Scrisoarea D (2007) 303749 din 5 martie 2007 din partea Preşedintelui Comisiei pentru dezvoltare, Josep Borrell Fontelles, către comisarii Ferrero-Waldner şi Michel (înregistrată ca document de comitologie nr. CMT-2007-1709 – anexă înregistrată ca document de comitologie nr. CMT-2007-1709-2). (4) Scrisoarea A (2007) 5238 din 26 martie 2007 din partea comisarului Ferrero-Waldner către Preşedintele Comisiei pentru dezvoltare, Josep Borrell Fontelles (înregistrată ca document de comitologie nr. CMT-2007-1709-3).

Recomandarea Parlamentului European din 12 iulie 2007 adresată Consiliului privind un mandat de negociere a unui nou acord consolidat între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de-o parte, şi Ucraina, pe de altă parte (2007/2015(INI))

P6_TA(2007)0355 A6-0217/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului de către Michał Tomasz Kamiński, în numele Grupului UEN, privind un mandat de negociere pentru un nou acord consolidat între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de-o parte, şi Ucraina, pe de altă parte (B6-0022/2007),

–   având în vedere decizia Consiliului din 22 ianuarie 2007 de a iniţia negocieri cu Ucraina pentru încheierea unui nou acord consolidat,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Ucraina, în special, cea din 13 ianuarie 2005 privind rezultatele alegerilor prezidenţiale(1), cea din 6 aprilie 2006 privind alegerile parlamentare(2) şi cea din 19 ianuarie 2006 privind politica europeană de vecinătate(3),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 mai 2004 privind politica europeană de vecinătate (COM(2004)0373) şi recenta Comunicare a Comisiei din 4 decembrie 2006 privind consolidarea politicii europene de vecinătate (COM(2006)0726),

–   având în vedere Planul de acţiune UE-Ucraina adoptat în comun la 21 februarie 2005 şi recentul Raport de progres în domeniul politicii europene de vecinătate al Comisiei din 4 decembrie 2006 cu privire la Ucraina (SEC(2006)1505/2),

–   având în vedere Declaraţia comună prezentată cu ocazia reuniunii la nivel înalt UE-Ucraina din 1 decembrie 2005 şi Declaraţia comună prezentată cu ocazia reuniunii la nivel înalt UE-Ucraina din 27 octombrie 2006,

–   având în vedere asistenţa ce urmează a fi acordată Ucrainei prin Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat(4) pentru sprijinirea agendei de reforme a acesteia,

–   având în vedere articolul 49 din Tratatul UE,

–   având în vedere semnarea la 18 iunie 2007 de către Uniunea Europeană şi Ucraina a două acorduri privind facilitarea eliberării de vize şi readmisia imigranţilor ilegali,

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) şi articolul 83 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0217/2007),

A.   întrucât Ucraina are puternice legături istorice, culturale şi economice cu Uniunea Europeană şi întrucât este partenerul-cheie al UE în vecinătatea sa răsăriteană, exercitând o influenţă importantă asupra securităţii, stabilităţii şi prosperităţii de pe întregul continent,

B.   întrucât Ucraina a adoptat legile şi modificările legislative necesare pentru a deveni membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului,

C.   întrucât, în Raportul de progres în domeniul politicii europene de vecinătate menţionat anterior, Comisia a recunoscut progresele considerabile înregistrate de Ucraina în direcţia consolidării respectării drepturilor omului şi a statului de drept, afirmând totuşi că este necesară accelerarea eforturilor pentru realizarea reformei,

D.   întrucât Ucraina şi-a manifestat dorinţa de a continua să înainteze pe calea integrării europene şi de a deveni stat membru al UE şi întrucât acest obiectiv se bucură de sprijin din partea tuturor actorilor de pe scena sa politică,

E.   întrucât Parlamentul a invitat Consiliul, Comisia şi statele membre să analizeze posibilitatea de a oferi Ucrainei o perspectivă europeană clară,

F.   întrucât Uniunea Europeană a recunoscut aspiraţiile europene ale Ucrainei şi a salutat alegerea europeană a Ucrainei în concluziile Consiliului din 21 februarie 2005 şi în Planul de acţiune UE-Ucraina, care nu exclude, în viitor, o perspectivă europeană clară,

G.   întrucât, în decizia sa privind mandatul de negociere, Consiliul a prevăzut stabilirea unei relaţii din ce în ce mai strânse cu Ucraina; întrucât ar fi fost de dorit ca această decizie să includă o perspectivă palpabilă şi să specifice natura relaţiei pe care urmează să o stabilească acordul,

H.   întrucât noul acord ar trebui să stimuleze Ucraina în direcţia înfăptuirii de noi reforme politice, economice şi sociale şi să consolideze cooperarea dintre cei doi parteneri

1.   salută decizia Consiliului de a iniţia negocieri pentru încheierea unui nou acord având drept scop consolidarea cooperării politice şi realizarea integrării economice treptate a Ucrainei în piaţa internă a UE;

2.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la tensiunile politice existente în prezent şi solicită părţilor implicate să respecte acordul încheiat la 27 mai 2007 şi să găsească o soluţie politică globală şi durabilă care să includă toate părţile şi să menţină, totodată, Ucraina pe calea integrării europene;

3.   solicită liderilor ucraineni, precum şi Consiliului şi Comisiei, să facă tot posibilul pentru a se asigura că negocierile începute în martie pot continua; consideră, totuşi, că înaintea finalizării negocierilor şi stabilirii unei noi relaţii mai strânse între UE şi Ucraina, criza actuală trebuie să se soluţioneze în mod paşnic, să se restabilească echilibrul puterilor şi să se garanteze respectarea statului de drept;

4.   recunoaşte că Ucraina şi UE şi-au îndeplinit cu succes sarcinile prevăzute în Acordul de parteneriat şi cooperare (APC) şi au valorificat posibilităţile oferite de acest format; îşi exprimă convingerea că nivelul cooperării între Ucraina şi UE şi rolul care revine Ucrainei în afacerile europene actuale necesită un nou format al relaţiilor, care să depăşească angajamentele APC;

5.   conştient fiind de importanţa crucială pe care o au simbolurile şi perspectivele pentru asigurarea sprijinului opiniei publice faţă de punerea în practică a unui program ambiţios de reforme, consideră că negocierile ar trebui să conducă la încheierea unui acord de asociere, să contribuie în mod eficient şi credibil la viitorul european al Ucrainei şi să deschidă procesul corespunzător acestor perspective, inclusiv posibilitatea de a deveni stat membru;

6.   consideră că viteza şi profunzimea acestui proces european comun trebuie să corespundă cât mai mult capacităţii de înfăptuire a reformei în Ucraina şi în UE;

7.   este de părere că încheierea noului acord trebuie să se întemeieze pe articolul 310 din Tratatul CE;

8.   este de părere că acordul ar trebui să aibă în vedere dezvoltarea relaţiei, pe etape, în mod progresiv, stabilind calendare şi condiţii concrete de îndeplinit; solicită preconizarea unei revizuiri a acordului, pentru a se lua în considerare evoluţiile dinamice din Ucraina şi din relaţia bilaterală;

9.   invită liderii politici din Ucraina să se angajeze în implementarea energică a reformelor şi face apel la toţi actorii de pe scena politică şi din societatea civilă ucraineană să facă eforturi, în vederea realizării unui larg consens politic, favorabil unui cadru constituţional stabil şi a unor reforme care să susţină aspiraţiile europene ale ţării lor; recomandă adoptarea şi aplicarea unei noi legislaţii ucrainene privind partidele politice şi finanţarea campaniilor electorale, în conformitate cu practicile UE, precum şi a unei legislaţii clare care să separe mediul de afaceri de putere şi să reglementeze conflictul de interese;

10.   încurajează liderii ucraineni să-şi respecte angajamentul privind principiile libertăţii, democraţiei, statului de drept şi respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, revendicate de poporul ucrainean în decembrie 2004;

11.   invită guvernul Ucrainei să sublinieze importanţa intensificării luptei împotriva corupţiei şi a necesităţii de a continua reformele în domeniul funcţiei publice bazate pe standarde europene, pentru a promova transparenţa şi pentru a mări responsabilitatea organelor administraţiei publice, prin adoptarea unui cadru legislativ adecvat;

12.   subliniază, cu privire la provocările cu care se va confrunta Ucraina în îndeplinirea angajamentelor sale care decurg din acest acord, că ar trebui să se profite de revizuirea perspectivelor financiare 2007-2013 şi a Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat, prevăzută pentru 2008 - 2009, pentru a creşte asistenţa financiară a UE pentru Ucraina, care în prezent, calculată pe cap de locuitor, este foarte de modestă; încurajează Ucraina să participe mai eficient la proiectele europene;

13.   subliniază importanţa cooperării multilaterale în regiunea Mării Negre; solicită înfiinţarea unei comunităţi UE-Marea Neagră după modelul Dimensiunii Nordice, pentru intensificarea şi încurajarea dialogului, având ca scop realizarea unei vecinătăţi mai stabile, mai sigure şi mai democratice şi recunoaşte rolul vital pe care Ucraina ar trebui să îl joace în cadrul unor astfel de iniţiative, în special în domeniile cooperării economice, securităţii energetice, migraţiei şi mediului;

14.   salută decizia UEFA de a încredinţa Poloniei şi Ucrainei organizarea Campionatului European din 2012; priveşte acest pas ca pe o expresie puternică a încrederii acordate Ucrainei ca membru de valoare al comunităţii democratice europene şi consideră că acest lucru va da liderilor ucraineni un impuls suplimentar pentru continuarea reformelor;

15.   evidenţiază rolul important pe care îl are Comisia pentru cooperare parlamentară UE-Ucraina în încurajarea cooperării dintre UE şi Ucraina şi îndeamnă la continuarea consolidării dimensiunii parlamentare în relaţiile dintre UE şi Ucraina; invită diferitele instituţii europene să amelioreze coordonarea politicilor lor privind Ucraina;

16.   adresează următoarele recomandări Consiliului, solicitându-i să încredinţeze Comisiei sarcina de le lua în considerare în desfăşurarea negocierilor:

17.   solicită Consiliului şi Comisiei să informeze regulat şi în detaliu organele sale competente cu privire la evoluţia negocierilor;

18.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului şi Comisei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi Radei Supreme a Ucrainei, Guvernului ucrainean şi preşedintelui Ucrainei.

(1) JO C 247 E, 06.10.2005, p. 155. (2) JO C 293 E, 02.12.2006, p. 307. (3) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 312. (4) Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate şi de parteneriat (JO L 310, 9.11.2006, p.1). (5) JO L 134, 30.04.2004, p. 1. (6) JO L 134, 30.04.2004, p. 114.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind rolul şi eficienţa politicii de coeziune în reducerea decalajelor de dezvoltare din regiunile cele mai sărace din UE (2006/2176(INI))

P6_TA(2007)0356 A6-0241/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 16, articolul 87 alineatul (3), articolele 137, 141, 158 şi articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere Regulamentul Consiliului (CE) Nr 1083/2006 din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune(1),

–   având în vedere Decizia Consiliului 2006/702/CE din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune(2),

–   având în vedere concluziile reuniunilor Consiliului European din 23 şi 24 martie 2000 de la Lisabona şi din 15 şi 16 iunie 2001 de la Göteborg,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 30 mai 2007, intitulată " Al patrulea raport privind coeziunea economică şi socială" (COM(2007)0273),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 12 iunie 2006 intitulată "Strategia de creştere economică şi de ocupare a forţei de muncă şi reforma politicii europene de coeziune: al patrulea raport intermediar privind coeziunea" (COM(2006)0281),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 1 martie 2006, intitulată "O foaie de parcurs privind egalitatea între femei şi bărbaţi, 2006-2010" (COM(2006)0092),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 5 iulie 2005, intitulată "Politica de coeziune în sprijinul creşterii economice şi al ocupării forţei de muncă: orientări strategice comunitare, 2007-2013" (COM(2005)0299),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 17 mai 2005, intitulată "Al treilea raport intermediar privind coeziunea: un nou parteneriat pentru creşterea economică, ocuparea forţei de muncă şi coeziune" (COM(2005)0192),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 26 mai 2004, intitulată "Un parteneriat mai puternic pentru regiunile ultraperiferice" (COM(2004)0343),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 21 februarie 1996, intitulată "Integrarea egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi în toate politicile şi activităţile comunitare" (COM(1996)0067),

–   având în vedere Raportul special nr. 10/2006 al Curţii de Conturi privind evaluările ex post ale programelor asociate cu obiectivele 1 şi 3 pentru perioada 1994-1999 (Fonduri Structurale)(3),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0241/2007);

A.   întrucât articolul 158 din Tratatul CE afirmă că obiectivul Comunităţii este promovarea dezvoltării armonioase şi reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate prin consolidarea dezvoltării economice,

B.   întrucât cele mai sărace regiuni ale UE sunt regiuni eligibile pentru obiectivul de convergenţă al politicii de coeziune, al căror PIB pe cap de locuitor este sub 75% din PIB-ul mediu pe cap de locuitor de la nivelul întregii UE,

C.   întrucât conceptul de coeziune nu a fost definit în mod clar şi întrucât acesta acoperă diverse activităţi de susţinere a dezvoltării economice, sociale şi teritoriale armonioase în regiunile UE,

D.   întrucât concluziile rezoluţiei sale din 24 aprilie 2007 privind consecinţele extinderilor viitoare asupra eficienţei politicii de coeziune(4) menţionează că structura actuală a finanţării prin politica de coeziune urmează a fi revizuită în vederea viitoarelor extinderi; întrucât prin aceste concluzii se propune de asemenea ca finanţarea competitivităţii regionale şi a cooperării teritoriale să se concentreze mai mult asupra integrării economiilor regionale şi a infrastructurii de importanţă europeană, precum şi asupra acordării de ajutor regiunilor pentru a face faţă globalizării şi schimbărilor demografice,

E.   întrucât unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene este principiul solidarităţii, al cărui scop este să reducă decalajele din dezvoltarea regională a Uniunii,

F.   întrucât, până în prezent, politica de coeziune a UE a contribuit în mod efectiv la dezvoltarea a numeroase regiuni din fostele ţări beneficiare ale politicii de coeziune (Irlanda, Grecia, Portugalia şi Spania), chiar dacă în anumite regiuni, persistă o subdezvoltare pronunţată şi întrucât impactul său în ceea ce priveşte convergenţa celor mai sărace regiuni a favorizat creşterea prosperităţii globale a UE,

G.   întrucât obiectivul politicii de coeziune este de a ajuta statele membre şi regiunile lor să devină viabile din punct de vedere economic şi, astfel, independente faţă de ajutorul extern, deşi acordarea fondurilor structurale nu este limitată în timp,

H.   întrucât se constată absenţa informaţiilor detaliate şi a studiilor comparative referitoare la progresul înregistrat de regiunile care beneficiază de fonduri structurale,

I.   întrucât, după extinderea UE la 27 de state membre, populaţia Uniunii se ridică în prezent la aproape 493(5) de milioane de locuitori, din care aproximativ 30%(6) trăiesc în actualele 100 de regiuni eligibile pentru obiectivul de convergenţă şi întrucât decalajele dintre regiuni în materie de PIB în UE-27 sunt, în prezent, mult mai mari decât în UE-15, PIB-ul mediu pe cap de locuitor variind de la 24% (sud-estul României) la 303% (centrul Londrei) din PIB-ul mediu al UE,

J.   întrucât în UE-27, cele mai sărace regiuni eligibile pentru obiectivul de convergenţă sunt situate în noile state membre, unde punerea în aplicare a politicii de coeziune abia a început, astfel încât este imposibil de evaluat impactul acesteia asupra reducerii decalajelor,

K.   întrucât în statele membre cele mai sărace, dezvoltarea economică este inegal distribuită şi tinde să fie concentrată în jurul zonelor urbane, în timp ce în aceste state, o parte însemnată a populaţiei locuieşte în zone rurale,

L.   întrucât regiunile afectate de sărăcie, din cauza lipsei infrastructurii de bază, accesului limitat la servicii publice şi ratei ridicate a şomajului, se depopulează mai repede ca alte regiuni şi întrucât acest lucru le subminează capacitatea de a se dezvolta în mod real,

M.   întrucât articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE cere Comunităţii să-şi adapteze politicile şi să aplice măsuri cu caracter special şi specific în cazul regiunilor ultraperiferice, ţinând cont de situaţia specifică a acestor regiuni, din care majoritatea se numără printre cele mai sărace regiuni din UE, factor care ridică obstacole grave în calea dezvoltării lor, din cauza efectelor combinate şi durabile ale dezavantajelor structurale şi geografice,

N.   întrucât în unele dintre noile state membre, în cele mai sărace regiuni care beneficiază de politica de coeziune, absorbţia fondurilor structurale a fost scăzută în perioada 2004-2006,

O.   întrucât, dacă se doreşte o utilizare optimă a fondurilor structurale, ceea ce trebuie să se întâmple pentru a se asigura o creştere economică substanţială a regiunilor celor mai sărace, permiţându-le acestora să ajungă din urmă, treptat, regiunile mai dezvoltate în materie de PIB pe cap de locuitor, este necesară o coordonare strânsă între autorităţile de la nivel local, regional, naţional şi comunitar,

P.   întrucât acordarea fondurilor nu garantează implicit că acestea vor fi utilizate în mod eficient şi întrucât autorităţile din regiunile sărace adeseori nu au competenţele şi experienţa corespunzătoare, precum şi resursele proprii indispensabile pentru a putea utiliza pe deplin fondurile de coeziune la care au dreptul,

Q.   întrucât există o serie de motive pentru înapoierea economică din aceste regiuni şi întrucât cele mai sărace regiuni ale UE duc lipsă mai presus de toate de o infrastructură de bază, care este esenţială pentru dezvoltarea durabilă echilibrată şi investiţiile ulterioare, precum şi de resurse umane şi de stimulente adecvate pentru educaţie, învăţarea permanentă şi inovaţie,

R.   întrucât capitalul privat, capitalul de risc, fondurile rotative şi micro-creditele pentru întreprinderile nou constituite joacă un rol esenţial în promovarea spiritului întreprinzător, al inovării şi în crearea locurilor de muncă,

S.   întrucât excluziunea socială şi rata şomajului extrem de ridicate pe termen lung sunt predominante în regiunile cele mai sărace, în special în rândul femeilor, persoanelor în vârstă al sau celor cu handicap şi al grupurilor etnice vulnerabile,

T.   întrucât drepturile fundamentale ale cetăţenilor includ accesul egal pentru bărbaţi şi femei la toate utilităţile, egalitatea de şanse pe piaţa muncii şi accesul egal la educaţie, cultură şi servicii sociale şi de sănătate,

1.   îndeamnă să se ia măsuri ferme pentru a reduce întârzierile de dezvoltare cele mai grave din regiunile cele mai sărace ale UE şi constată, în special, că noile state membre, care beneficiază de politica de coeziune din 2004, necesită un sprijin special datorită dificultăţilor actuale de ordin instituţional, administrativ şi economic;

2.   subliniază importanţa analizării evoluţiei istorice în ţările din UE-15 beneficiare ale politicii de coeziune şi invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre vizate, regiunile acestora, autorităţile locale şi alţi factori interesaţi, să scoată în evidenţă, pe de o parte, măsurile generatoare de creştere economică din regiunile unde s-au înregistrat succese (cum ar fi Irlanda), şi, pe de altă parte, principalele obstacole cu care se confruntă regiunile rămase în urmă, astfel încât să nu apară aceleaşi greutăţi în regiunile noilor state membre;

3.   atrage atenţia Comisiei şi statelor membre asupra situaţiei regiunilor care, deşi se numărau printre cele mai sărace din UE-15 şi deşi indicele lor de dezvoltare nu s-a îmbunătăţit, nu mai sunt considerate cele mai sărace regiuni din UE-27, din motive pur statistice; recomandă să fie luată în considerare situaţia specifică a acelor regiuni;

4.   consideră că dificultăţile de absorbţie a fondurilor reprezintă o preocupare majoră şi presantă, în special pentru noile state membre, cărora le este dificil să satisfacă cerinţele complicate ale politicii de coeziune şi adesea nu dispun de capital propriu (privat sau public) suficient pentru prefinanţarea ajutoarelor nerambursabile acordate de Comunitate, din cauza dificultăţilor procedurale şi a termenelor stabilite pentru punerea în aplicare a proiectelor, ceea ce împiedică potenţialii beneficiari să obţină sau chiar să solicite fondurile pe care le-ar putea utiliza în mod eficient;

5.   îşi exprimă îngrijorarea că, în unele regiuni, asistenţa acordată de UE este direcţionată deficitar, consecinţa fiind că situaţia acestor regiuni nu se îmbunătăţeşte, în pofida mai multor ani de finanţare, şi că resursele comunitare sunt risipite;

6.   sugerează că politica de coeziune a UE trebuie să ţină seama de diversitatea nevoilor regiunilor celor mai sărace, prin adaptarea asistenţei la particularităţile şi condiţiile lor specifice şi prin exploatarea potenţialului lor, astfel încât să se pună în aplicare proiecte care produc rezultate durabile şi dezvoltare autentică, pe baza unor planuri multianuale de dezvoltare, ţinând seama de planurile de amenajare a teritoriului şi de alte politici comunitare;

7.   recomandă ca politica de coeziune a UE să fie adaptată la regiunile ultraperiferice în conformitate cu articolul 299 alineatul (2), prin măsuri speciale şi specifice; susţine strategia aplicată de UE pentru ajutorarea regiunilor ultraperiferice şi invită Comisia să ofere rapid detalii cu privire la conţinutul "parteneriatului consolidat" pe care l-a anunţat, mai ales în ceea ce priveşte îmbunătăţirea competitivităţii regiunilor ultraperiferice şi planul său de acţiune pentru vecinătatea extinsă;

8.   recomandă ca, în vederea accelerării dezvoltării economice, a investiţiilor ulterioare şi a dezvoltării durabile echilibrate în regiunile cele mai sărace, regiunile şi statele membre să acorde prioritate proiectelor menite să îmbunătăţească accesibilitatea regiunilor, furnizându-le infrastructura de bază, în special în sectoarele de transport, IT şi telecomunicaţii, ţinând seama de impactul social şi ecologic al acestor proiecte;

9.   invită statele membre şi autorităţile regionale şi locale să ţină seama de necesitatea unei dezvoltări echilibrate în regiunile individuale când planifică programele viitoare de dezvoltare regională; crede că este deosebit de important să se ia în considerare nevoile specifice ale zonelor urbane, prin adoptarea unei politici urbane adecvate, inclusiv a unei politici de locuinţe pentru "cartierele sărace", şi prin aplicarea unei politici rurale corespunzătoare;

10.   consideră că este deosebit de important ca oraşelor să li se atribuie mai multe competenţe în ceea ce priveşte politica de coeziune, astfel încât acestea să poată reacţiona concertat la nevoile specifice ale zonelor urbane; în acest context, invită Comisia şi statele membre să utilizeze la maximum potenţialul oferit de planurile de dezvoltare integrată, care permit crearea unei legături directe între politica de coeziune şi urbanism;

11.   încurajează statele membre să crească atractivitatea regiunilor celor mai sărace pentru investitori, mizând pe valorile naturale şi culturale ale acestor regiuni pentru a dezvolta formele tradiţionale de activitate economică, promovând în acelaşi timp o dezvoltare urbană şi rurală echilibrată; în consecinţă, îndeamnă Comisia să se concentreze mai mult asupra identificării şi susţinerii măsurilor de conservare a aptitudinilor specifice şi a obiceiurilor care se mai păstrează în regiunile izolate ale Europei, a căror dezvoltare a rămas în urmă;

12.   salută decizia de a utiliza politica de coeziune pentru a consolida capacitatea de inovare a Comunităţii în perioada 2007-2013; constată că acest obiectiv ar trebui să vizeze, de asemenea, regiunile cele mai sărace; pune un accent deosebit pe necesitatea reducerii decalajelor tehnologice din interiorul regiunilor şi statelor membre, precum şi dintre ele, prin susţinerea reţelelor de cooperare tehnologică;

13.   aminteşte Comisiei şi statelor membre că orice evaluare a politicii de coeziune ar trebui să tindă spre o politică mai performantă şi mai inovatoare într-o viitoare Uniune extinsă; reaminteşte necesitatea de a se concentra asupra unor noi concepte de dezvoltare teritorială şi asupra unor idei specifice pentru sprijinirea dezvoltării unei mase critice regionale în jurul zonelor urbane sau a altor aglomerări regionale; reaminteşte, de asemenea, nevoia de a adopta o abordare diferenţiată în utilizarea Fondurilor Structurale, specifică nevoilor fiecărei regiuni;

14.   invită Comisia şi statele membre să sprijine proiectele care vizează creşterea capacităţii regionale de a genera şi de a absorbi noi tehnologii, în special cele legate de protecţia mediului şi dezvoltarea resurselor naturale şi cele care implică diseminarea modelelor bazate pe consumul scăzut de energie şi utilizarea energiilor regenerabile, astfel încât aceste regiuni să joace un rol hotărâtor în ecoinovaţie, fără să fie nevoite să suporte aspectele negative ale dezvoltării non-durabile cu care s-au confruntat alte regiuni în ciclul lor de dezvoltare;

15.   subliniază importanţa cooperării teritoriale (transfrontaliere, transnaţionale şi interregionale) în cadrul politicii de coeziune a UE, pentru promovarea unei dezvoltări echilibrate; încurajează în acest scop crearea unor reţele de cooperare la nivel regional şi sectorial, în care să fie implicate mai ales regiunile cele mai sărace;

16.   încurajează Comisia, statele membre şi autorităţile locale să promoveze spiritul întreprinzător în regiunile cele mai sărace, cu ajutorul unui sistem integrat de măsuri de stimulare economice şi sociale pentru investitori, şi atrage atenţia asupra necesităţii de a simplifica în mod semnificativ procedurile administrative, în special cele referitoare la crearea unor noi activităţi economice şi la extinderea celor existente;

17.   încurajează statele membre să promoveze spiritul întreprinzător în şcoli şi să susţină programele de formare pentru viitorii întreprinzători, destinate în special tinerilor, femeilor, persoanelor în vârstă şi minorităţilor vulnerabile la excluziunea socială;

18.   salută noile instrumente precum iniţiativele JEREMIE( Joint European Resources for Micro to Medium Enterprises – Resurse europene comune pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii)şi JESSICA (Joint European Support for Sustainable Investment in City Areas – Sprijin european comun pentru investiţii durabile în zonele urbane); totuşi, indică faptul că aceste instrumente au apărut târziu pentru a putea fi utilizate la maximum şi că posibilităţile oferite de aceste instrumente la nivel local şi regional sunt încă foarte puţin cunoscute; constată nevoia urgentă de a disemina şi de a aplica pe o scară cât mai largă aceste instrumente în noile state membre, în funcţie de situaţia actuală din aceste state, ţinând cont de nevoile reale ale potenţialilor beneficiari şi de capacitatea lor concretă de a utiliza aceste instrumente;

19.   invită Comisia să accelereze eforturile în vederea asigurării asistenţei tehnice statelor membre şi regiunilor prin instituirea unui program de formare corespunzător; salută iniţiativa JASPERS ( Joint Assistance in Supporting Projects in European Regions-Asistenţă comună pentru sprijinirea proiectelor în regiunile europene) de a oferi asistenţă pentru punerea în aplicare a proiectelor de amploare;

20.   salută iniţiativa recent introdusă, "Regiuni pentru schimbare economică", şi angajamentul asumat prin aceasta de a disemina cele mai bune practici care în trecut au avut un impact pozitiv evident şi au contribuit la creşterea economică regională; invită Comisia, în consecinţă, să se asigure că cele mai sărace regiuni ale UE sunt incluse în reţeaua de schimburi de bune practici şi să publice o descriere a acestor practici pe un site de Internet public, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene;

21.   încurajează statele membre să creeze parteneriate public-privat (PPP-uri), ca mijloc eficient de implicare a capitalului privat în finanţarea proiectelor de dezvoltare regională; sugerează, în acest sens, că trebuie stabilite reguli simple şi transparente de instituire a acestor parteneriate, având în vedere impactul lor pe termen lung asupra finanţelor publice;

22.   invită Comisia să accelereze eforturile de a face directivele, normele şi orientările mai uşor de înţeles, pentru a preveni interpretările eronate şi a facilita aplicarea programelor;

23.   încurajează statele membre şi instituţiile comunitate să simplifice şi mai mult procedurile, pentru a se asigura că fondurile sunt alocate într-o manieră transparentă şi eficientă şi că sunt livrate rapid beneficiarilor finali; în acest context, sugerează, de asemenea, utilizarea la maximum a conceptului de punct de contact unic şi consolidarea procedurilor de control al utilizării fondurilor; încurajează, de asemenea, statele membre să respecte Iniţiativa europeană privind transparenţa şi responsabilitatea autorităţii de gestionare de a organiza publicarea, fie pe suport electronic, fie prin alte mijloace, a listei cuprinzând beneficiarii, denumirea operaţiunilor şi suma din fondurile publice alocată operaţiunilor, în conformitate cu articolul 7 alineatul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1828/2006(7) privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului;

24.   invită statele membre să asigure o coordonare politică, tehnică şi administrativă eficientă, precum şi conformitatea reală cu principiul parteneriatului, în vederea unei bune administrări a fondurilor; îşi exprimă îngrijorarea faţă de lipsa unor mecanisme de coordonare şi de parteneriat funcţionale în regiunile cele mai sărace;

25.   atrage atenţia Comisiei şi statelor membre asupra faptului că, pentru a asigura o dezvoltare echilibrată, trebuie create sinergii între sferele economice, sociale şi ecologice, pornind de la o analiză a motivelor înapoierii economice, ţinând cont mai ales de şomaj şi structurile sale subiacente, în special în regiunile cele mai sărace;

26.   subliniază că rata şomajului în unele dintre regiunile cele mai sărace din UE depăşeşte 20%; îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că şomajul reprezintă o problemă care afectează în special regiunile cele mai sărace şi se menţine ridicat în rândul femeilor şi al minorităţilor expuse excluziunii sociale; invită statele membre să ofere sprijin femeilor de pe piaţa muncii şi să elimine disparităţile de remunerare dintre femei şi bărbaţi; mai mult, solicită să se acorde atenţie situaţiei foarte specifice a populaţiei rrome, pentru care problema şomajului prelungit este una critică;

27.   subliniază nevoia de a utiliza eficient Fondul Social European, investind în capitalul uman din regiunile cele mai sărace, oferind o educaţie de o calitate mai bună şi crescând în permanenţă nivelurile de calificare, în special printre tineri, femei şi persoane în vârstă, şi investind în acţiuni complementare şi servicii de asistenţă, servicii comunitare şi de îngrijire adecvate, care să îmbunătăţească şansele de încadrare în muncă;

28.   subliniază că egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi ar trebui promovată în toate etapele elaborării şi aplicării proiectelor care intră sub incidenţa politicii de coeziune a UE;

29.   ia act de faptul că 2007 a fost desemnat Anul european al egalităţii de şanse pentru toţi şi invită Comisia şi statele membre să promoveze proiecte de sensibilizare cu privire la abordarea integratoare a egalităţii între sexe în toate programele comunitare, în special în cele care au un impact asupra coeziunii economice şi sociale;

30.   invită Comisia să furnizeze periodic Parlamentului analize statistice fiabile privind situaţia specifică a femeilor şi bărbaţilor în regiunile cele mai sărace ale UE, pentru a permite monitorizarea adecvată a impactului pe care îl produce politica de coeziune în ceea ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru toate grupurile sociale;

31.   invită Comisia să îmbunătăţească sistemul utilizat pentru evaluarea politicii de coeziune şi să conceapă un nou mijloc de măsurare a dezvoltării regionale, bazat nu numai pe PIB, ci şi pe alţi indicatori, cum ar fi ratele şomajului, precum şi alţi indicatori cantitativi şi calitativi, îmbunătăţind în acelaşi timp metodologia de calcul a parităţii puterii de cumpărare, prin elaborarea mai curând a unor indicatori regionali, decât a unora naţionali;

32.   invită Comisia să furnizeze periodic Parlamentului statistici la zi, fiabile şi comparabile, care să permită evaluarea corectă a progresului referitor la dezvoltarea regiunilor celor mai sărace din UE;

33.   invită Comisia să analizeze impactul politicii de coeziune şi să analizeze cauzele oricăror consecinţe indezirabile ale politicilor comunitare în reexaminarea intermediară din 2009 a bugetului comunitar şi în următorul raport privind coeziunea economică şi socială, pentru a se asigura că politica de coeziune este cât mai eficientă posibil în perioada de programare 2007-2013;

34.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. Corrigendum publicat în JO L 239, 1.9.2006, p. 248. (2) JO L 291, 21.10.2006, p. 11. (3) JO C 302, 12.12.2006, p 1 (4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0130. (5) 492 852 386. Sursa: Eurostat/Biroul Recensământului SUA (6) Sursa: Eurostat, Statistics in Focus– Economy and Finance 17/2006. (7) JO L 371, 27.12.2006, p. 1. Rectificativ publicat în JO L 45, 15.2.2007, p. 3

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind situaţia umanitară a refurgiaţilor irakieni

P6_TA(2007)0357 RC-B6-0291/2007

Parlamentul European,

‐   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind drepturile persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională,

‐   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Irak şi, în special, rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind situaţia umanitară a refugiaţilor din Irak(1),

‐   având în vedere Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor (Convenţia refugiaţilor) din 1951 şi Protocolul ONU privind statutul refugiaţilor din 1967,

‐   având în vedere apelurile urgente ale Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi (ICNUR) din 7 februarie 2007, de a intensifica sprijinul internaţional pentru acele ţări care găzduiesc refugiaţii care fug din Irak, Conferinţa internaţională privind Irakul din 17-18 aprilie 2007 de la Geneva, având ca scop sensibilizarea cu privire la amplitudinea nevoilor umanitare din Irak şi din regiune, apelul ICNUR din 5 iunie 2007 ca toate graniţele să rămână deschise persoanelor care au nevoie de protecţie, precum şi recomandarea privind returnarea şi poziţia Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi privind nevoia de protecţie internaţională a cetăţenilor irakieni în afara Irakului, din 18 decembrie 2006, şi "Apelul adiţional pentru o reacţie la situaţia din Irak" al ICNUR din 8 ianuarie 2007,

‐   având în vedere principiile directoare privind strămutările în interiorul ţării emise de Reprezentantul Special al Secretarului General ONU pentru persoanele strămutate în interiorul ţării din 11 februarie 1998,

‐   având în vedere Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat, sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională, şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate(2) (Directiva de calificare),

‐   având în vedere deciziile adoptate de Comunitatea Europeană şi de statele membre în domeniul azilului şi în cel al imigrării,

‐   având în vedere faptul că numărul cererilor de azil din partea solicitanţilor irakieni s-a dublat în prima jumătate a anului 2007, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior,

‐   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, în Irak, situaţia umanitară generală şi cea în materie de drepturile omului se deteriorează, aşa cum reiese din rapoartele periodice ale Misiunii de asistenţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Irak (UNAMI) şi ale altor agenţii ONU din ţară, care arată faptul că, în medie, sunt ucise 100 de persoane pe zi şi 200 sunt rănite, 50% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1 USD pe zi, şomajul afectează peste 80% din populaţie, 70% din populaţie nu are acces la aprovizionarea adecvată cu apă; 81% din populaţie nu beneficiază de condiţii sanitare adecvate, 3 milioane de persoane vor suferi de precaritate alimentară dacă sistemul de distribuţie a produselor alimentare nu funcţionează şi că acest sistem a încetat deja să funcţioneze în anumite zone, 80% din medici au părăsit spitalele, 75% din copii nu frecventează şcoala şi, în funcţie de regiune, de la 30% până la 70% din şcoli s-au închis,

B.   întrucât în situaţia postbelică actuală, activităţile infracţionale includ jafuri armate, răpiri pentru răscumpărare, hărţuire, uciderea persoanelor implicate în procesul politic sau în activităţi de reconstrucţie, acţiuni de sabotaj, atacuri împotriva infrastructurii civile, cum ar fi reţeaua electrică sau conductele petroliere, precum şi atacuri la scară largă, cum ar fi atacurile aleatorii cu bombe şi/sau cu alţi explozivi împotriva civililor, în urma cărora numeroşi irakieni continuă să se refugieze, mai ales în Iordania şi Siria, dar şi în Egipt, Liban, Turcia, Iran şi chiar mai departe,

C.   întrucât peste 2 milioane de persoane sunt acum persoane strămutate în interiorul ţării, iar din februarie 2006, au fost strămutate 822 000 de persoane, estimându-se că alte 2000 de persoane sunt strămutate în fiecare zi; şi întrucât, pentru sfârşitul anului 2007, ICNUR estimează că numărul persoanelor strămutate intern va atinge 2,3 până la 2,5 milioane,

D.   întrucât, pe lângă persoanele strămutate intern, în Irak există aproximativ 42 000 de refugiaţi care nu sunt origine irakiană (inclusiv aproximativ 15 000 de palestinieni) care sunt în mod special ameninţaţi, precum şi sudanezi, kurzi turci, iranieni şi alţii),

E.   întrucât numeroase guvernorate din Irak restricţionează accesul noilor persoane strămutate în interiorul ţării, ceea ce înseamnă limitarea drastică a posibilităţilor de a găsi un refugiu temporar în interiorul ţării,

F.   întrucât persoanelor strămutate în interiorul ţării le este refuzată înregistrarea în vederea distribuirii de alimente, ceea ce măreşte riscul unei crize umanitare;

G.   întrucât se estimează că 2 milioane de irakieni se refugiază în statele învecinate, fără a beneficia de niciun statut formal care să le ofere protecţie, din partea statelor gazdă: Siria găzduieşte între 1,2 şi 1,5 milioane, Iordania între 500 000 şi 750 000 de irakieni, care reprezintă un procent semnificativ din populaţie, Egiptul (peste 80.000), Libanul (aproximativ 20 000), Iranul (peste 50 000), regiunea Golfului (peste 200.000) şi Turcia (aproximativ 5 100),

H.   întrucât 560 000 de refugiaţi din ţările învecinate sunt copii de vârstă şcolară şi întrucât accesul la sistemul de educaţie publică sau la asistenţă medicală subvenţionată este foarte dificil sau interzis prin lege,

I.   întrucât în dreptul cutumiar internaţional este prevăzută obligaţia juridică de a nu repatria refugiaţi în cazul în care riscă să fie persecutaţi şi grav vătămaţi şi de a permite accesul celor care solicită azil din cauza numeroaselor abuzuri privind drepturile omului şi a violenţei generalizate din ţara respectivă, cel puţin temporar, în vederea examinării dreptului la statutul de refugiat,

J.   întrucât atitudinea majorităţii statelor membre şi a SUA de a recunoaşte nevoia de protecţie a refugiaţilor irakieni a fost în mare măsură restrictivă,

K.   întrucât, în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a solicitărilor de azil din partea irakienilor, s-au evidenţiat diferenţe majore în statele membre, care ilustrează lipsa progresului în dezvoltarea sistemului european comun de azil, care se bazează pe înalte norme comune şi poate oferi protecţie persoanelor care au nevoie,

L.   întrucât ţările învecinate au restricţionat în mod considerabil accesul refugiaţilor, obligându-i pe mulţi dintre aceştia să se reîntoarcă în Irak sau să rămână la frontiere, impunând condiţii restrictive de şedere, cum ar fi reducerea perioadelor de şedere şi/sau îngreunarea procedurii de înnoire a vizelor în asemenea măsură, încât majoritatea cetăţenilor irakieni îşi pierd rapid statutul legal de refugiat,

M.   întrucât Brazilia este una dintre puţinele ţări care s-au oferit să reintegreze, în cadrul programelor de solidaritate pentru strămutare, un număr de refugiaţi palestinieni care au locuit anterior în Irak,

N.   întrucât ICNUR finalizează în acest moment o solicitare de a mări bugetul suplimentar pentru situaţia din Irak de la 60 de milioane la 115 milioane USD,

O.   întrucât evreii, mandeenii şi creştinii (inclusiv cei de rit asirian, armean sau ortodox, precum şi alte minorităţi creştine) se confruntă cu un nivel crescând de discriminare în ceea ce priveşte accesul la piaţa de muncă sau la serviciile sociale de bază, iar mulţi se tem de persecuţia grupurilor de insurgenţi precum şi de cea a miliţiilor islamiste, care au câştigat controlul de facto asupra unor cartiere întregi din diverse oraşe şi sate din Irak; întrucât, ca urmare a tensiunilor în creştere dintre suniţi şi şiiţi, se poate ca anumite persoane să devină ţinte individuale datorită apartenenţei lor la o anumită minoritate etnică sau religioasă,

1.   salută solidaritatea de care au dat dovadă statele vecine cu privire la refugiaţii irakieni şi le invită pe acestea să informeze comunitatea internaţională cu privire la asistenţa de care au nevoie pentru a gestiona această situaţie;

2.   recunoaşte îmbunătăţirile privind contribuţia autorităţilor regionale kurde la asistenţa acordată comunităţilor nemusulmane care sunt strămutate în interiorul ţării;

3.   solicită, alături de Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi, un răspuns internaţional susţinut, cuprinzător şi coordonat pentru a uşura calvarul a milioane de persoane, dezrădăcinate de această criză umanitară ce nu mai poate fi ignorată; consideră că susţinerea comunităţii internaţionale este vitală pentru alinarea suferinţelor a sute de mii de refugiaţi irakieni şi persoane strămutate în interiorul ţării sau a celor care părăsesc ţara, precum şi încurajarea sporită şi asistenţa acordată unor ţări precum Siria şi Iordania, care, împreună, găzduiesc un număr semnificativ de refugiaţi irakieni;

4.   recunoaşte, de asemenea, eforturile ţărilor din regiune ce nu au graniţă comună cu Irakul, cum ar fi Egiptul, în acordarea de asistenţă refugiaţilor irakieni; solicită acestor state să continue eforturile în favoarea refugiaţilor irakieni prin menţinerea graniţelor deschise pentru aceştia şi îmbunătăţirea condiţiilor, prin respectarea drepturilor lor fundamentale şi asigurarea accesului la serviciile de bază, cum ar fi sănătatea sau educaţia, cu susţinerea comunităţii internaţionale;

5.   deplânge faptul că statele vecine, cu excepţii rare şi limitate, şi-au menţinut graniţele închise pentru palestinienii care fug din calea violenţei şi ameninţărilor la care sunt supuşi în Irak, condamnă apelul Ministrului irakian pentru Strămutare şi Migraţie de a expulza toţi palestinienii din Irak; condamnă decizia guvernului irakian de a impune condiţii oneroase privind înregistrarea oficială a palestinienilor, fapt ce face dificilă şederea legală a acestora pe teritoriul irakian;

6.   invită guvernul irakian, autorităţile locale, regionale şi religioase, precum şi Forţele coaliţiei multinaţionale din Irak să ia măsuri imediate pentru îmbunătăţirea securităţii tuturor refugiaţilor şi a persoanelor strămutate în interiorul ţării şi să pună capăt practicilor discriminatorii;

7.   respinge cu fermitate ameninţările privind expulzarea sau întreruperea aprovizionării cu combustibil şi apă potabilă proferate de anumiţi înalţi oficiali ai guvernului irakian la adresa a 4000 de membri ai opoziţiei iraniene care au fost refugiaţi politici în Irak în ultimii 20 de ani şi care beneficiază de statutul juridic de "Persoană protejată în temeiul celei de a patra Convenţii de la Geneva" şi solicită guvernului irakian să respecte drepturile conferite acestora de către dreptul internaţional;

8.   solicită statelor membre să abandoneze situaţia de inactivitate cu privire la situaţia refugiaţilor irakieni şi să îşi îndeplinească obligaţiile ce le revin în baza dreptului internaţional şi comunitar şi să le permită irakienilor de pe teritoriul statelor membre să depună cereri de azil care să fie procesate în termenul minim, cu respectarea elementelor procedurale necesare, şi să acorde statul de refugiat, sau protecţie subsidiară sau temporară celor care au temeri fondate privind posibile persecuţii sau ameninţări;

9.   îndeamnă statele membre să nu transfere persoane în alte state în temeiul Regulamentului Dublin II(3), dacă este cunoscut faptul că ţara respectivă nu ia în considerare în mod adecvat cererile de azil din partea cetăţenilor irakieni; remarcă că acel stat membru invocă articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul Dublin II în acest scop;

10.   încurajează statele membre să acorde irakienilor ce nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea statutului de protejat, dar care nu pot fi returnaţi, un statut juridic (temporar sau permanent, în funcţie de circumstanţele individuale) şi să asigure condiţii adecvate şi respectarea drepturilor de bază;

11.   constată cu îngrijorare că au fost înregistrate între 400 şi 500 de returnări forţate în Irak în 2005 şi 2006 şi solicită statelor membre să suspende temporar toate returnările forţate în oricare parte a Irakului;

12.   îndeamnă statele membre şi comunitatea internaţională, ca, pentru a exemplifica împărţirea responsabilităţilor la nivel internaţional, să contribuie de o manieră semnificativă la strămutarea refugiaţilor irakieni şi a apatrizilor, precum şi a refugiaţilor palestinieni care se află în prezent pe teritoriul irakian sau care au părăsit această ţară şi care se află în prezent în regiune, confruntaţi cu o situaţie dificilă, acordând prioritate cazurilor celor mai vulnerabile, în conformitate cu orientările Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi privind strămutarea refugiaţilor irakieni; solicită Uniunii Europene şi statelor membre stabilirea unui mecanism de organizare a acestui proces de împărţire a responsabilităţilor, precum şi acordarea de asistenţă statelor membre, după caz;

13.   susţine recomandarea ICNUR de a acorda un aviz pozitiv solicitanţilor de azil din Irakul sudic şi central, ca refugiaţi în temeiul Convenţiei refugiaţilor, iar în cazurile în care aceştia nu sunt recunoscuţi ca refugiaţi, acordarea unei forme complementare de protecţie, cu excepţia cazurilor în care persoana vizată îndeplineşte criteriile de excludere stabilite prin Convenţia refugiaţilor;

14.   solicită Comisiei Europene să studieze de urgenţă posibilităţi suplimentare de acordare a ajutorului umanitar persoanelor strămutate în interiorul ţării din Irak, cu exercitarea unui nivel adecvat de flexibilitate în interpretarea regulilor relevante, precum şi să asiste ţările învecinate în eforturile acestora de a găzdui populaţia refugiată;

15.   salută primele acţiuni întreprinse de ECHO, din cadrul Comisiei Europene; regretă, totuşi, procedurile foarte lungi datorate constrângerilor speciale existente în ţară;

16.   invită Comisia să se pregătească de urgenţă pentru crearea de centre post-traumatice pentru refugiaţii şi persoanele strămutate în interiorul ţării din Irak, precum şi să dezvolte proiecte "profesionale", în special pentru persoanele strămutate în interiorul ţării, în sectorul agricol, în acele zone din Irak unde acest lucru este posibil;

17.   invită Comisia să informeze Parlamentul şi, în special, Comisia pentru control bugetar, în cadrul şedinţei 16 iulie 2007, cu privire la utilizarea fondurilor alocate pentru Irak, în special prin intermediul Fondului internaţional pentru reconstrucţie a Irakului (IRFFI) şi reaminteşte Comisiei priorităţile din Comunicarea sa din 7 iunie 2006 (COM(2006)0283), care includ (1) susţinerea unui guvern democratic, (2) consolidarea securităţii pe baza statului de drept şi promovarea unei culturi de respectare a drepturilor omului; reaminteşte că estimează acest fapt ca o urgenţă extremă şi că a solicitat, în cadrul rezoluţiei de mai sus din 15 februarie 2007 ca o parte semnificativă a bugetului UE destinat programelor pentru Irak să fie alocată refugiaţilor; această prezentare ar trebui să includă o defalcare exactă, pe tip de activitate şi activităţile bugetare angajate şi finanţate, cu identificarea clară a programelor destinate refugiaţilor şi persoanelor strămutate în interiorul ţării din Irak;

18.   încredinţează Preşedintele sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi (ICNUR), guvernelor şi parlamentelor Irakului, Siriei, Iordaniei, Libanului, Egiptului, Turciei, Palestinei şi Ligii Arabe.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0056. (2) JO L 304, 30.9.2004, p. 12. (3) Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe (JO L 50, 25.2.2003, p.1).

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind încălcarea drepturilor omului în Transnistria (Republica Moldova)

P6_TA(2007)0358 RC-B6-0292/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Republica Moldova şi, în special, din regiunea Transnistria(1),

–   având în vedere Acordul de parteneriat şi cooperare dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998,

–   având în vedere Planul de Acţiune pentru Republica Moldova adoptat la cea de-a şaptea reuniune a Consiliului de Cooperare UE-Republica Moldova din 22 februarie 2005,

–   având în vedere rezoluţia provizorie adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 1 martie 2006 privind hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 8 iulie 2004 în cazul Ilaşcu şi alţii împotriva Republicii Moldova şi a Rusiei,

–   având în vedere Declaraţiile Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), adoptate cu prilejul Reuniunii la nivel înalt de la Istanbul din 1999 şi al Consiliului ministerial al OSCE de la Porto din 2002,

–   având în vedere Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 şi dispoziţiile acestora cu privire la drepturile persoanelor decedate,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât conflictul armat care a avut loc în 1992 în regiunea Transnistria a Republicii Moldova a condus la crearea unui regim separatist, nelegitim şi autoritar în această regiune; situaţia conflictului îngheţat persistă, iar încălcările drepturilor omului sunt, în continuare, grave şi larg răspândite,

B.   întrucât nu a fost încă găsită nicio soluţie definitivă în cazul conflictului transnistrean, în pofida deciziilor internaţionale susmenţionate, ceea ce conduce la deteriorarea continuă a respectării drepturilor omului în această regiune,

C.   întrucât cel mai recent exemplu de încălcare a drepturilor omului în Transnistria este cazul lui Tudor Popa şi al lui Andrei Ivantoc, care au fost supuşi unui tratament degradant şi cărora li s-a interzis întoarcerea la domiciliu,

D.   întrucât arestarea şi reţinerea, sub acuzaţia de terorism, a tuturor membrilor aşa-numitului grup Ilaşcu au reprezentat un act ilegal al regimului transnistrean separatist şi nu a respectat standardele internaţionale privind principiul unui proces echitabil, al statului de drept, al respectării drepturilor prizonierilor şi al prevenirii torturii şi a tratamentului inuman,

E.   întrucât hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 8 iulie 2004 în cazul Ilaşcu şi alţii împotriva Republicii Moldova şi a Rusiei nu a fost încă executată şi a fost complet ignorată de regimul transnistrean separatist,

F.   întrucât încălcarea gravă a drepturilor omului în Transnistria continuă, conducând îndeosebi la negarea drepturilor românilor în situaţia închiderii şcolilor cu predare în limba română şi a profanării unui cimitir românesc în Transnistria, alături de încălcarea drepturilor şi a libertăţilor politice ale întregii populaţii care trăieşte în această regiune, rezultatul fiind fenomenele larg răspândite de crimă organizată şi de trafic de fiinţe umane,

G.   întrucât deciziile luate de OSCE cu prilejul Reuniunii la nivel înalt de la Instanbul din 1999 şi al Consiliului ministerial de la Porto din 2002 nu au fost nici până în prezent puse în aplicare,

H.   întrucât Uniunea Europeană a făcut paşi importanţi către asumarea unui angajament mai ferm faţă de Republica Moldova şi în vederea identificării unei căi de soluţionare a conflictului din Transnistria, prin deschiderea unei delegaţii permanente a Comisiei Europene la Chişinău, numirea unui Reprezentant Special al Uniunii Europene (EUSR) pentru Republica Moldova, care are sarcina de a contribui la soluţionarea durabilă a conflictul din Transnistria, şi prin înfiinţarea unei Misiuni a Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM) în Republica Moldova şi Ucraina,

I.   întrucât negocierile pe marginea regiunii Transnistria a Republicii Moldova se derulează fără încetare din 1992, în aşa-numitul Format "5+2", printre participanţi numărându-se Republica Moldova, regiunea Transnistria a Republicii Moldova, Rusia, Ucraina şi OSCE; întrucât UE şi Statele Unite ale Americii au început să participe la negocieri, în calitate de observatori, din 2005; întrucât negocierile s-au întrerupt în aprilie 2006,

J.   având în vedere aspiraţiile europene ale Republicii Moldova şi faptul că situaţia din Transnistria se înregistrează în imediata vecinătate a UE; recunoscând integritatea teritorială a Republicii Moldova şi invitând toate părţile să îşi îndrepte cu prioritate eforturile către reunificarea statală,

1.   regretă în mod deosebit nerespectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane în Transnistria, astfel cum o reflectă procesul şi reţinerea Grupului Ilaşcu, precum şi negarea libertăţilor populaţiei care trăieşte în această regiune, prin încălcarea dreptului de acces la informaţie şi a dreptului la educaţie, rezultatul fiind fenomenele larg răspândite de crimă organizată şi de trafic de fiinţe umane;

2.   salută eliberarea domnilor Andrei Ivantoc şi Tudor Popa, dar regretă faptul că eliberarea lor de către regimul separatist de la Tiraspol a fost declarată ca urmare a expirării perioadei lor de detenţie, şi nu în virtutea punerii în aplicare a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO); condamnă faptul că dl Andrei Ivantoc a fost ţinta violenţei şi a atacurilor la adresa demnităţii sale umane în momentul eliberării sale, după cum o confirmă imaginile filmate de persoanele care au asistat la eliberarea sa;

3.   condamnă represiunea, hărţuirea şi intimidarea în permanentă a reprezentanţilor mass-mediei independente, ai ONG-urilor şi ai societăţii civile de către regimul transnistrean separatist;

4.   solicită încetarea privării de libertate a persoanelor ca urmare a activităţii lor politice; condamnă, în acest sens, arestarea, la 2 iunie 2007, şi tratamentul ulterior aplicat dlui Valentin Besleag, candidat la funcţia de primar în cadrul alegerilor locale legitime din Corjova;

5.   solicită soluţionarea rapidă şi definitivă a conflictului îngheţat din Transnistria, ceea ce va garanta democraţia şi respectarea drepturilor omului pe întreg teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu principiile internaţionale;

6.   subliniază angajamentul ferm al UE faţă de integritatea teritorială a Republicii Moldova; subliniază că regimul nelegitim de la Tiraspol nu are în niciun caz autoritatea de a-i împiedica pe cetăţenii moldoveni să intre pe teritoriul de pe malul stâng al râului Nistru şi nici autoritatea de a emite decizii de conferire a statutului de "persona non-grata";

7.   invită Comisia şi Consiliul să preconizeze o serie de măsuri constând într-o implicare sporită şi mai extinsă în procesul de negociere şi de soluţionare a conflictului susmenţionat; ia act de reuşita misiunii la frontieră pe care UE a derulat-o în comun cu Ucraina şi al cărei centru de operaţiuni a fost la Odesa şi invită guvernul Ucrainei să acorde în continuare sprijin misiunii;

8.   solicită o implicare sporită a UE în soluţionarea acestui conflict desfăşurat în imediata sa vecinătate, inclusiv prin conferirea unui statut superior Uniunii Europene, şi anume acela de partener de negocieri;

9.   reaminteşte tuturor părţilor că regimul separatist din Transnistria favorizează fenomenele de crimă organizată, trafic de arme, trafic de fiinţe umane, contrabandă şi spălare de bani; subliniază că aceasta reprezintă un risc considerabil pentru stabilitatea din regiune;

10.   solicită aplicarea imediată şi integrală a concluziilor desprinse în cadrul Reuniunii la nivel înalt de la Istanbul din 1999 şi al Consiliului ministerial al OSCE de la Porto din 2002, precum şi a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 8 iulie 2004 în cazul Ilaşcu şi alţii împotriva Republicii Moldova şi a Rusiei; invită UE să abordeze chestiunea retragerii trupelor ruseşti din Transnistria în cadrul relaţiilor UE-Rusia;

11.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, Consiliului, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, guvernului şi parlamentului Republicii Moldova, guvernului şi parlamentului Rusiei şi Secretarului General al Consiliului Europei.

(1) A se vedea, cu titlu de exemplu, rezoluţiile Parlamentului din 23 octombrie 2006, P6_TA(2006)0455 şi din 16 martie 2006, JO C 291 E,, 30.11.2006, p. 414.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind Vietnamul

P6_TA(2007)0359 RC-B6-0290/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Vietnamul,

–   având în vedere Declaraţia Preşedinţiei în numele Uniunii Europene privind condamnarea apărătorilor drepturilor omului în Vietnam, din 15 mai 2007,

–   având în vedere Acordul de cooperare din 1995 dintre Uniunea Europeană şi Republica Socialistă Vietnam,

–   având în vedere Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice pe care Vietnamul l-a ratificat în 1982,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, începând din martie 2007, peste cincisprezece dizidenţi au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea cu perioade importante de detenţie şi la arest la domiciliu;

B.   întrucât această represiune se produce la un an de la deschidere politică a Vietnamului din anul 2006, caracterizată prin apariţia unor partide independente şi democratice, prin interesul manifestat de numeroşi vietnamezi (intelectuali, avocaţi, jurnalişti, artişti, preoţi, cetăţeni) pentru cauza democratică, precum şi de lansarea a numeroase apeluri în favoarea democraţiei,

C.   întrucât petiţia pentru o mai mare democraţie circulată pe internet, lansată pe blogul web pro-democratic şi de reformă 8406 şi semnată de 118 activişti, a marcat începutul unei adevărate mişcări democratice pe internet,

D.   întrucât toleranţa regimului vietnamez faţă de această răspândire a dizidenţei democratice a generat mari speranţe şi a permis ca Republica Socialistă Vietnam să fie acceptată în Organizaţia Mondială a Comerţului, să fie exclusă din lista SUA a statelor care au încălcat libertatea religioasă (lista CPC sau Ţările de interes major) şi să-i fie acordat de către Congresul american beneficiul clauzei privind relaţiile comerciale normale şi permanente (PNTR),

E.   întrucât, în ciuda apelurilor constante şi repetate din partea comunităţii internaţionale, Patriarhul Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului, Thich Huyen Quang (în vârstă de 87 ani) şi adjunctul său Thich Quang Do (în vârstă de 79 ani), laureat al Premiului Rafto 2006 pentru apărătorii drepturilor omului, sunt reţinuţi fără proces în lăcaşul acestora din 1982, pentru unicul motiv că s-au declarat susţinători înfocaţi ai libertăţii religioase, ai drepturilor omului şi ai democraţiei; întrucât, pentru unicul motiv că aparţin Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului, membrii Comitetelor provinciale, ale căror sedii au fost stabilite de această biserică în 20 de provincii sărace pentru a veni în ajutorul persoanelor defavorizate, sunt victimele hărţuirilor, interogatoriilor, intimidărilor şi ameninţărilor permanente,

F.   întrucât recunoaşterea mişcărilor religioase prin intermediul înregistrării este în continuare minimă şi inegală, spre exemplu cu 50 de "biserici interne" ("house churches") protestante au fost recunoscute dintr-un număr total de 4000 care au solicitat recunoaşterea, şi înregistrarea acestor congregaţii trebuie reînnoită anual,

G.   întrucât, în februarie 2007, o manifestaţie a 200 de lideri budişti khmeri krom în favoarea libertăţii religioase a fost reprimată prin forţă în provincia Soc Trang; întrucât cinci dintre aceştia au fost condamnaţi, la 10 mai 2007, la pedepse cu închisoarea cuprinse între doi şi patru ani pentru "tulburarea ordinii publice" şi persecuţiile religioase la care este supusă populaţia khmeră krom sunt dublate de o asimilare forţată,

H.   întrucât minorităţile etnice din înaltele platouri din nord şi centru sunt în continuare victime ale discriminărilor, confiscărilor teritoriilor şi încălcării libertăţii lor religioase şi numai 38 de grupuri religioase sunt recunoscute în nord-vest; întrucât nici ONG-urile independente şi nici jurnaliştii nu au avut acces liber la înaltele platouri pentru a-şi putea da seama de situaţia reală a Montagnarzilor repatriaţi din Cambogia,

I.   întrucât la baza arestării tuturor dizidenţilor începând din martie 2007 a stat încălcarea legislaţiei privind "securitatea naţională", cum ar fi "propaganda contra Republicii Socialiste Vietnam" (articolul 88 din Codul Penal) sau tentativa de a "răsturna guvernul" (articolul 79); întrucât aceste acuzaţii de încălcare a "securităţii naţionale" au fost considerate incompatibile cu dreptul internaţional de către Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU, de către Raportorul special privind intoleranţa religioasă şi de către Grupul de lucru privind detenţia arbitrară, toţi solicitând anularea sau revizuirea acestor acuzaţii,

J.   întrucât Vietnamul beneficiază de ajutoare financiare din partea Uniunii Europene şi a statelor sale membre în cadrul "Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar" şi al "Strategiei de reformă judiciară",

K.   întrucât Vietnamul continuă să organizeze procese fără a respecta prezumţia de nevinovăţie, drepturile acuzaţilor sau independenţa judecătorilor, astfel cum au demonstrat-o procesul preotului catolic Nguyen Van Ly (30 martie 2007),şi a avocaţilor Nguyen Van Dai şi Le Thi Cong Nhan (11 mai 2007),

L.   întrucât abrogarea Decretului 31/CP din 1997 privind "detenţia administrativă" nu poate anula aplicarea persistentă a Ordonanţei 44/2002/PL-UBTVQH10 cu privire la "Regulamentul privind sancţiunile pentru încălcările administrative", care extinde posibilităţile de detenţie fără proces a dizidenţilor şi care reia vechea şi sinistra practică a internării dizidenţilor în spitale psihiatrice, a cărui victimă este avocata Bui Thi Kim Thanh, internată din noiembrie 2006 pentru că a ajutat ţăranii ce au căzut victime nedreptăţilor, să-şi apere drepturile,

M.   întrucât Uniunea Europeană este cel mai important partener comercial al Vietnamului, care beneficiază deja de Sistemul Generalizat de Preferinţe (SGP) al Uniunii Europene,

N.   întrucât, în luna martie 2007, Comisia a hotărât să sporească cu 30% ajutorul acordat Vietnamului pentru perioada 2007-2013 (304 000 000 EUR), cea mai mare parte a acestuia fiind destinată măsurilor în materie de guvernare şi drepturile omului,

1.   îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la noul val de persecuţii ale dizidenţilor în Vietnam;

2.   prin urmare, solicită eliberarea imediată şi necondiţionată a tuturor persoanelor reţinute pentru unicul motiv că şi-au exercitat paşnic şi legitim dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, precum şi la libertatea presei şi a religiei, printre care preotul catolic Nguyen Van Ly (8 ani de închisoare), Nguyen Phong (6 ani), Nguyen Binh Thanh (5 ani), avocaţii Nguyen Van Dai (5 ani) - toţi membri ai unui grup pro-democratic şi de reformă Bloc 8406 - şi avocata Le Thi Cong Nhan, purtător de cuvânt a Partidului Progresist (4 ani), , Tran Quoc Hien, reprezentantul Organizaţiei Lucrători-Agricultori (5 ani), Le Nguyen Sang , preşedintele Partidului Popular Democrat (PPD) (5 ani), Nguyen Bac Truyen (4 ani), Huynh Nguyen Dao (3 ani), precum şi budiştii Hoa Hao Duong Thi Tron (6 ani), Le Van Soc (6 ani) şi Nguyen Van Thuy (5 ani), Nguyen Van Tho (4 ani), Thich Huyen Quang, Patriarhul Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului, Thich Quang Do şi Bui Thi Kim Tanh;

3.   solicită guvernului să pună capăt tuturor formelor de represiune împotriva persoanelor care îşi exercită dreptul la libertatea de exprimare, la libertatea de gândire şi la libertatea de întrunire în conformitate cu normele internaţionale privind drepturile omului; reiterează apelul său către autorităţi pentru a reforma de urgenţă dispoziţiile privind securitatea naţională fie prin anularea fie prin asigurarea conformităţii acestora cu dreptul internaţional;

4.   solicită Vietnamului să realizeze reforme politice şi instituţionale autentice cu scopul de a instaura democraţia şi un stat de drept veritabil, începând prin a institui pluripartitismul, o presă liberă şi sindicate libere;

5.   solicită guvernului vietnamez să respecte libertatea religioasă şi să restaureze statutul legal al tuturor comunităţilor religioase, în special al Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului;

6.   invită guvernul vietnamez să pună capăt discriminărilor la adresa comunităţii Montagnarzilor;

7.   salută abrogarea Decretului 31/CP ca o primă etapă a reformei judiciare şi solicită guvernului vietnamez să elimine orice formă de detenţie fără garanţii judiciare, în special Ordonanţa 44 din 2002;

8.   solicită autorităţilor vietnameze să pună în aplicare recomandările ONU, în special ale Comitetului pentru Drepturile Omului în cadrul concluziilor sale din 2002, prin abrogarea legislaţiei care nu este în conformitate cu drepturile omului şi prin garantarea reală a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor vietnamezi, în conformitate cu Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi cu Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale;

9.   reaminteşte că dialogul privind drepturile omului dintre Uniunea Europeană şi Vietnam trebuie să aducă îmbunătăţiri concrete în Vietnam; invită Consiliul şi Comisia să reevalueze politica de cooperare cu Vietnamul, având în vedere articolul 1 din Acordul de cooperare din 1995, care prevede că această cooperare este bazată pe respectarea principiilor democratice şi a drepturilor fundamentale;

10.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor statelor membre ale ASEAN, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului şi guvernului şi parlamentului Vietnamului.