Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului referitor la statisticile trimestriale privind locurile de muncă vacante în Comunitate (COM(2007)0076 – C6-0090/2007 – 2007/0033(COD))

P6_TA(2007)0530 A6-0335/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

-   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0076),

-   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 285 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0090/2007),

-   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (A6-0335/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 noiembrie 2007 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului referitor la statisticile trimestriale privind locurile de muncă vacante în Comunitate

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 453/2008.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aplicarea integrală a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în Republica Cehă, Republica Estonia, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă (11722/2007 – C6-0244/2007 – 2007/0810(CNS))

P6_TA(2007)0531 A6-0441/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11722/2007),

–   având în vedere articolul 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003(1) în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0244/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0441/2007),

1.   aprobă proiectul de decizie a Consiliului astfel cum a fost modificat;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenţionează să modifice în mod substanţial textul supus consultării;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Consiliu   Amendamentul Parlamentului Amendamentul 1 Considerentul 4 (4)  La X XXXXXX 2007, Consiliul a concluzionat că statele membre în cauză au îndeplinit condiţiile pentru fiecare dintre domeniile menţionate. (4)  La X XXXXXX 2007, Consiliul a concluzionat că statele membre în cauză au îndeplinit condiţiile pentru fiecare dintre domeniile menţionate. Fiecare stat membru vizat ar trebui ca, în cursul următoarelor şase luni, să informeze Consiliul şi Parlamentul European, în scris, despre acţiunile pe care le-a întreprins în urma recomandărilor cuprinse în rapoartele de evaluare şi de monitorizare, care urmează încă să fie puse în aplicare.

(1) JO L 236, 23.9.2003, p. 33.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a unui plan multianual de redresare pentru tonul roşu din Oceanul Atlantic de Est şi din Marea Mediterană (COM(2007)0169 – C6-0110/2007 – 2007/0058(CNS))

P6_TA(2007)0532 A6-0408/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0169),

–   având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0110/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6-0408/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să-şi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Comisie   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 1 Articolul 3a (nou) Articolul 3a Cu cel puţin o lună înainte de a transmite Comisiei listele ce cuprind navele şi plasele pentru ton care fac obiectul articolelor 12 şi 13, statele membre transmit Comisiei, pe cale electronică, un plan al activităţilor de pescuit, care să conţină numărul navelor şi al plaselor pentru care statele membre intenţionează să solicite autorizaţii de pescuit, precum şi informaţii privind efortul de pescuit prevăzut. Fiecare stat membru garantează că numărul navelor şi al plaselor pentru ton inclus în planul de pescuit este proporţional cu cota de care dispune statul membru în cauză pentru pescuitul tonului roşu. Amendamentul 2 Articolul 4 alineatul (1) (1)  Fiecare stat membru poate aloca cota sa de ton roşu navelor aflate sub pavilionul său şi plaselor pentru ton înregistrate de acesta, care sunt autorizate pentru pescuitul activ de ton roşu. (1)  Fiecare stat membru poate aloca cota sa de ton roşu navelor aflate sub pavilionul său şi plaselor pentru ton înregistrate de acesta, care sunt autorizate pentru pescuitul activ de ton roşu şi care figurează în planul de pescuit menţionat la articolul 3a. Amendamentul 3 Articolul 4 alineatul (2a) (nou) (2a)  Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare care să garanteze că capacitatea acestuia de îngrăşare şi de creştere a tonului corespunde nivelurilor TAC stabilite pentru tonul roşu în Oceanul Atlantic de Est şi în Marea Mediterană. Amendamentul 4 Articolul 5 alineatul (1) (1)  Se interzice pescuitul tonului roşu în Oceanul Atlantic de Est şi în Marea Mediterană de către nave de pescuit pelagice de mari dimensiuni cu paragate, de peste 24 m, cu excepţia zonei delimitate de meridianul 10° V şi de paralela 42° N, în perioada cuprinsă între 1 iunie şi 31 decembrie. (1)  Se interzice pescuitul tonului roşu în Oceanul Atlantic de Est şi în Marea Mediterană de către nave de pescuit pelagice de mari dimensiuni cu paragate, de peste 24 m, în perioada cuprinsă între 1 iunie şi 31 decembrie. Amendamentul 5 Articolul 5 alineatul (4a) (nou) (4a)  În perioadele în care pescuitul este interzis, pescarii (personalul de la bordul navelor şi armatorii) primesc o compensaţie financiară din Fondul european pentru pescuit în vederea atingerii obiectivelor planurilor de redresare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002. Amendamentul 6 Articolul 7 alineatul (2) (2)  Prin derogare de la alineatul (1) şi fără a aduce atingere articolului 10, se aplică o dimensiune minimă de 8 kg pentru tonul roşu (Thunnus thynnus) pentru următoarele categorii: eliminat (a) ton roşu capturat în Oceanul Atlantic de Est de către nave de pescuit cu platformă şi paragate, nave de pescuit cu undiţe tractate şi traule pelagice; (b)  Ton roşu capturat în Marea Adriatică în scopul creşterii. Amendamentul 7 Articolul 12 alineatul (1) paragraful 1a (nou) Numărul de nave incluse în această listă corespunde condiţiilor şi efortului de pescuit calculat, prevăzute în planul de pescuit menţionat la articolul 3a. Amendamentul 8 Articolul 13 alineatul (1) paragraful 1a (nou) Numărul de plase pentru ton incluse în această listă corespunde condiţiilor şi efortului de pescuit calculat, prevăzute în planul de pescuit menţionat la articolul 3a. Amendamentul 9 Articolul 17 alineatul (5a) (nou) (5a)  Comisia asigură încetarea imediată a pescuitului de ton roşu în statele membre care nu respectă termenele de prezentare a informaţiilor prevăzute la alineatul (5). Amendamentul 10 Articolul 21 alineatul (2a) (nou) (2a)  În baza datelor privind capturile realizate cu ajutorul plaselor de ton şi în scopul înfiinţării unei surse de informaţii importante pentru urmărirea evoluţiei stocurilor de ton roşu, Comisia elaborează, în colaborare cu secretariatul ICCAT, un plan de reabilitare a plaselor folosite în Oceanul Atlantic şi de restaurare a celor ce şi-au încetat activitatea în Marea Mediterană. Amendamentul 11 Articolul 24 alineatul (4a) (nou) (4a)  Statele membre colaborează în vederea armonizării legislaţiilor naţionale în materie de măsuri de punere în aplicare în ceea ce priveşte navele aflate sub pavilionul lor şi în privinţa cărora a fost confirmat faptul că acestea nu respectă obligaţiile ce decurg din prezentul regulament.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind interesul european: reuşita în era globalizării

P6_TA(2007)0533 RC-B6-0435/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind situaţia economiei europene: raport preliminar privind orientările generale ale politicii economice pentru 2007(1),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Interesul european: reuşita în era globalizării" (COM(2007)0581),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "E timpul să accelerăm: noul parteneriat pentru creștere și ocuparea forței de muncă" (COM(2006)0030),

–   având în vedere deciziile Consiliului din 4 octombrie 2004, 12 iulie 2005, 18 iulie 2006 și 10 iulie 2007 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre,

–   având în vedere concluziile Consiliului European de primăvară din 8 şi 9 martie 2007, care stabilesc politica UE în domeniul energiei şi al schimbărilor climatice,

–   având în vedere poziţia sa din 15 februarie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(2),

–   având în vedere Pactul european pentru tineret, adoptat de către Consiliul European la 22 şi 23 martie 2005,

–   având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen, adoptat de către Consiliul European la 23 şi 24 martie 2006,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Educație și formare profesională 2010: succesul strategiei de la Lisabona depinde de reforme urgente" (COM(2003)0685),

–   având în vedere rezoluția sa din 30 noiembrie 2006 privind situația persoanelor cu handicap din Uniunea Europeană extinsă: Planul european de acţiune 2006-2007(3),

–   având în vedere concluziile reuniunii neoficiale a miniștrilor pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale la Guimarães, privind "cele 12 puncte-cheie pentru a face față provocărilor viitoare", din 5-6 iulie 2007,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât măsura în care politicile publice favorizează sau nu creșterea depinde de sursele și de impedimentele prevalente într-o economie, precum și de varietatea mai mare de constrângeri și oportunități pe care o prezintă situația economică mondială;

B.   întrucât actuala perioadă de tulburări financiare dau naștere la incertitudine și ar putea încetini și mai mult procesul de creștere și întrucât ușoara revizuire a previziunilor din toamnă ale Comisiei ar putea marca, de asemenea, un moment de cotitură pentru ciclul economic, dacă încrederea consumatorilor nu este restabilită prin garantarea transparenței pieței și prin reacții adecvate din partea factorilor de decizie politică;

C.   întrucât Uniune Europeană extinsă este, în prezent, o combinație unică de economii avansate și de economii convergente cu costuri scăzute, ceea ce permite reducerea costurilor, exploatarea economiilor de scară interne și externe și rezistența în fața presiunilor inflaționiste și deflaționiste din partea economiilor în curs de dezvoltare;

D.   întrucât creșterea importanței și a atractivității pieței unice europene încurajează imigrarea economică, cererea de asistență politică și financiară pentru soluționarea problemelor în întreaga lume, precum și afluxul de investiţii din fonduri private și suverane;

E.   întrucât rezultatele UE în ceea ce priveşte exporturile către ţările cu economii dezvoltate şi cele cu economii emergente sunt prea des afectate de lipsa reciprocităţii în privinţa condiţiilor de acces pe piaţă, de barierele netarifare şi de practicile comerciale neloiale;

F.   întrucât extinderea UE și impactul acesteia asupra economiei, precum și dezvoltarea politică și socio-culturală a statelor sale membre necesită reforme și o mai bună cooperare în cadrul sistemului politic decizional;

G.   întrucât interdependența în cadrul zonei euro este mult mai puternică decât în Uniunea Europeană, în ansamblu, și întrucât aceasta nu se traduce încă prin procese politice eficiente și coerente, în special în ceea ce privește legătura dintre finanțe publice solide, cheltuieli de înaltă calitate și investiții în strategii de creștere inteligente;

H.   întrucât, în formularea orientărilor generale ale politicii economice a UE, responsabilii politici trebuie să identifice, să exprime în mod clar și să răspundă provocărilor comune cu care se confruntă și se vor confrunta în anii următori economiile europene;

I.   întrucât sensibilizarea și sprijinul activ al cetățenilor UE sunt condiții prealabile pentru aplicarea cu succes a măsurilor de politică economică;

J.   întrucât Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă are nevoie de mai multă vizibilitate, mai multă capacitate de monitorizare și de o stimulare mai puternică a participării în conformitate cu Strategia de la Lisabona revizuită, mai ales în ceea ce privește Programele naţionale de reforme (PNR) și rapoartele de punere în aplicare a PNR;

K.   întrucât există o puternică interdependență între creșterea economică, ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și politicile de integrare socială; întrucât sărăcia în rândul celor angajați devine o problemă din ce în ce mai importantă în cadrul politicilor de ocupare a forței de muncă și în cele de integrarea socială; întrucât este, prin urmare, extrem de important ca orientările integrate să-şi îndeplinească obiectivele sociale și de mediu și să ia în considerare sinergiile dintre diferitele domenii;

L.   întrucât, în cadrul reuniunii neoficiale a miniștrilor pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale de la Guimarães, menționată mai sus, s-a ajuns la concluzia că integrarea socială este o dimensiune esențială a strategiilor de dezvoltare durabilă în Europa deoarece aceasta furnizează instrumentele de creare de oportunități pentru toți și are efecte pozitive asupra ocupării forței de muncă, a calificărilor și a dezvoltării umane,

Dimensiunea externă a Strategiei de la Lisabona

1.   constată că globalizarea economiei creează noi oportunități pentru economiile europene, care trebuie să joace un rol mai important în următoarele decenii și care trebuie să obțină mai multe avantaje din exploatarea economiilor de scară, a capacităţii, a urbanizării, a rețelelor și a imaginii pozitive;

2.   subliniază că UE nu-și poate îndeplini obiectivele stabilite la Lisabona pe plan intern decât prin adoptarea unei atitudini active și dând dovadă de unitate pe scena internațională; prin urmare, salută intenția de a dezvolta o dimensiune externă coerentă pentru Strategia de la Lisabona; este de părere că o asemenea abordare, care se concentrează pe cooperarea în domeniul reglementării, pe convergența standardelor și echivalența normelor, trebuie să promoveze atât concurența loială și schimburile comerciale echitabile; în acest context, lansează un avertisment cu privire la faptul că nu trebuie subestimată importanța pe care o are continuarea îmbunătățirii cooperării interne și a proceselor de reformă;

3.   subliniază importanța UE ca actor global și ca unul dintre principalii beneficiari ai unei economii mondiale deschise; consideră, în consecință, că UE are o mare responsabilitate în rezolvarea problemelor mondiale și în crearea unor instrumente pentru o politică economică externă comună care să gestioneze în mod corespunzător impactul extern al pieței unice europene;

4.   subliniază că, fără o coordonare adecvată în crearea cadrului comunitar de monitorizare și o punere în aplicare viguroasă a regulilor de concurență ale UE, este posibil ca avantajele pieței unice și economiile de scară rezultate în urma participării UE la piața mondială ca o entitate unică, să fie diminuate;

5.   salută intenția Comisiei de a dezvolta în continuare temele cooperării în domeniul reglementării, a convergenței standardelor și echivalenței normelor în discuțiile cu țările terțe; solicită Comisiei să promoveze munca decentă și calitatea vieții profesionale, să combată dumpingul social, să includă un capitol referitor la dezvoltarea durabilă în acordurile cu țările terțe referitoare la schimburi comerciale și la cooperare, solicitând ratificarea și aplicarea standardelor de bază și a principiilor privind munca decentă ale Organizației internaționale a muncii, precum și să aplice în mod sistematic valorile și principiile sociale la încheierea acordurilor cu țările terțe;

Politici interne
Punte de legătură între strategiile de protecție socială şi integrare socială și orientările integrate

6.   salută declaraţia Comisiei în care se afirmă că se va acorda o mai mare atenţie integrării active şi şanselor egale, că ar trebui promovată protecţia socială, iar lupta împotriva sărăciei intensificată, că în întreaga Europă sunt necesare instrumente mai eficiente pentru a le asigura cetăţenilor drepturile în vigoare la angajare, educaţie, servicii sociale, îngrijire medicală şi alte forme de protecţie socială;

7.   subliniază necesitatea de a asigura și îmbunătăți integrarea și vizibilitatea dimensiunii sociale în următorul ciclu al Strategiei de la Lisabona și, mai ales, în orientările integrate; consideră că este imperios necesară depășirea punctelor slabe constatate în cadrul liniilor directoare referitoare la ocuparea forței de muncă, care nu reușesc să acorde o pondere suficientă unor obiective sociale elementare, cum ar fi acelea privitoare la reducerea numărului de angajați săraci și creșterea accesului la locuri de muncă, educație, îngrijire medicală și alte forme de protecție socială de calitate pentru toți; solicită Comisiei să adapteze orientările integrate astfel încât acestea să facă față noilor provocări și să depășească aceste neajunsuri;

8.   solicită Comisiei și statelor membre să adopte o abordare sistematică care să asigure un nivel înalt de coerență între procesul PNR centrat pe creștere și locuri de muncă mai multe și mai bune, pe de o parte și protecția socială și procesul de integrare socială, pe de alta;

Punerea în aplicare a liniilor directoare referitoare la ocuparea forței de muncă

9.   solicită Comisiei să abordeze problema divergențelor mari dintre statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare și eficiența liniilor directoare pentru ocuparea forței de muncă, asigurându-se că statele membre aplică într-un mod mai cuprinzător indicatorii și obiectivele Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă, instrumentele de învățare continuă și măsurile stabilite în Pactul european pentru tineret, Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, Planul UE de acțiune pentru persoanele cu handicap 2006-2007; solicită ca toate aceste angajamente, obiective şi referințe să fie incorporate în orientările integrate în vederea îmbunătățirii coerenței și eficienței Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă;

10.   subliniază importanța deosebită a consolidării capacităților strategice ale politicilor referitoare la ocuparea forței de muncă; solicită Comisiei și statelor membre să acorde în cadrul proceselor de coordonare o atenție deosebită calităţii locurilor de muncă, reconcilierii vieții profesionale cu cea de familie și cu cea personală, precum şi calităţii și accesului la educație și formare profesională pentru toată lumea, implementării legislației împotriva discriminării, consolidării politicilor de șanse egale pentru femei și bărbați, precum și problemelor referitoare la imigrație;

11.   sprijină adoptarea unui set echilibrat de principii comune referitoare la "flexicuritate" care combină flexibilitatea și securitatea angajaților și angajatorilor pe piața muncii; încurajează statele membre să integreze acele principii comune în consultările privind PNR cu partenerii sociali și subliniază rolul fundamental al formării și reconversiei profesionale, al politicilor active de pe piața muncii, al protecției sociale adecvate și al eliminării segmentării pieței de muncă prin asigurarea de drepturi de angajare pentru toți lucrătorii;

Politici economice

12.   ia act de propunerea prezentată în raportul intermediar al Comisiei de a reuni diferitele iniţiative politice comunitare, în scopul formulării unei reacţii coerente la provocările de pe plan intern şi extern; în acest context, solicită elaborarea unei iniţiative "iniţiative europene de creştere inteligentă şi verde", care să reunească toate principalele instrumente economice comunitare; îndeamnă Comisia să nu decupleze politicile din domeniul mediului de politica economică şi de ocupare a forţei de muncă; este de părere că lupta împotriva schimbărilor climatice trebuie să constituie coloana vertebrală a revizuirii de către UE a "ciclului de trei ani de la Lisabona";

13.   consideră că existența unor politici economice solide ar contribui la consolidarea încrederii și la reducerea stării de incertitudine datorate volatilităţii actuale a pieței financiare; subliniază faptul că cererea internă redusă a fost una din problemele majore ale economiei europene din anumite state membre în ultimii ani; în acest context, subliniază că este extrem de importantă existența unei mai bune coordonări, atât la nivelul politicilor fiscale adecvate, cât și al finanțelor publice de înaltă calitate, inclusiv al indispensabilelor "investiții de la Lisabona";

14.   consideră că transparența pieței financiare, existența unor reguli de concurență eficiente și reglementarea și supravegherea adecvată a pieței financiare vor continua să joace un rol crucial, ținând seama de globalizarea piețelor financiare și de necesitatea garantării drepturilor consumatorilor; invită, așadar, Comisia să dezvolte temele referitoare la piaţa financiară în inițiative pentru întreaga Europă, în cadrul programului comunitar de la Lisabona;

15.   subliniază că încetinirea ritmului de creştere a productivităţii constituie un motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte politica economică şi că aceasta diferă pe teritoriul UE, observându-se totuşi o tendinţă generală comună care demonstrează existenţa unor deficienţe ale pieţelor, distribuţiei şi serviciilor financiare;

16.   subliniază că rigiditățile structurale împiedică utilizarea eficientă a noilor tehnologii și accesibilitatea rețelelor în industriile mai puțin dezvoltate; consideră că orientările în materie de politică economică ar trebui să prevadă, din punctul de vedere al ofertei, măsuri menite să creeze un mediu favorabil operațiunilor comerciale transfrontaliere și să accelereze formarea unei piețe financiare unice;

17.   subliniază că în cadrul Uniunii Europene, inovarea trebuie să fie transpusă mai rapid în produse și servicii noi; prin urmare, susține cererea Comisiei privind crearea unui "triunghi al cunoașterii" format din cercetare, educație și inovare; așteaptă investiții mai eficiente în calificări profesionale noi, în sisteme educaționale/de formare profesională moderne şi în învățarea continuă;

18.   pledează în favoarea susţinerii măsurilor de restructurare economică bazate pe inovare în ceea ce priveşte procesele, procedurile şi structurile organizatorice de gestionare; consideră că noile întreprinderi din acest domeniu au nevoie de un acces sporit la capital, trebuie să dovedească mai multă creativitate şi oferă numeroase oportunităţi pentru micile întreprinderi şi tânăra generaţie;

19.   constată că politica în domeniul concurenţei ar trebui să completeze politicile structurale, să împiedice apariţia cartelurilor şi să asigure condiţiile pentru a împiedica înlăturarea micilor întreprinderi;

20.   constată că cetăţenii din Uniunea Europeană identifică adesea globalizarea cu reducerea producţiei europene şi pierderea locurilor de muncă; invită Comisia şi statele membre să asigure o mai bună informare a cetăţenilor europeni asupra tuturor aspectelor globalizării şi a necesităţii instituirii, la nivelul Uniunii Europene, a unei politici care să răspundă provocărilor economii globalizate;

21.   reiterează faptul că obiectivele Strategiei de la Lisabona nu pot fi atinse decât cu preţul unor eforturi sporite în vederea instituirii unei politici comune în domeniul energiei;

22.   recunoaşte rolul comun care le revine întreprinderilor mici, mijlocii şi mari în cadrul unei strategii dinamice şi integrate în domeniul inovării, precum şi importanţa determinantă, pentru sporirea activităţilor de cercetare şi dezvoltare şi elaborarea de noi tehnologii, a accesului întreprinderilor mici şi al persoanelor la resurse; subliniază că trebuie stimulată atât finanţarea la începutul activităţii întreprinderii, cât şi finanţarea permanentă, acordată pe o durată îndeajuns de îndelungată astfel încât să permită introducerea produselor pe piaţă;

23.   salută propunerea privind consultarea, de către Comisie, a IMM-urilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi proiectul preliminar al "Legii întreprinderilor mici", care să se aplice la nivel european; solicită cu fermitate să se ţină seama de necesitatea ca vocea întreprinderilor mici să fie ascultată în cadrul dialogului social, iar principiul "la început, gândeşte la scară mică" ar trebui integrat pe deplin în procesul de elaborare a politicilor;

24.   se declară în favoarea independenței BCE în ceea ce privește stabilirea politicii monetare și gestionarea impactului volatilității piețelor financiare globale; subliniază că aprecierea ratei de schimb a monedei euro este consecinţa dezechilibrelor din ce în ce mai mari înregistrate în ţările terţe, precum şi al apatiei care caracterizează, în prezent, cererea economică din zona euro; îşi exprimă îngrijorarea faţă de măsura în care creșterea economică va reuși să contracareze instabilitatea piețelor financiare globale și a cursurilor de schimb;

25.   apreciază că creşterea bruscă a cererii pentru resurse naturale, produse și servicii de bază, determinată de progresul economic al țărilor în curs de dezvoltare, ar putea genera presiuni inflaționiste asupra economiilor statelor membre ale UE, presiuni care au fost până în prezent compensate prin contribuția acestora la creșterea ofertei globale; consideră că, pentru a aborda această problemă, statele membre ale UE ar trebui să se doteze cu instrumente specifice politicilor economice anti-inflaționiste, concomitent cu elaborarea unor strategii de dezvoltare tehnologică și instituirea unui cadru pentru o posibilă ajustare macroeconomică și o mai bună coordonare;

Guvernanţă mondială

26.   recunoaşte necesitatea unei acţiuni supranaţionale urgente pentru elaborarea unor politici de reducere a efectelor schimbărilor climatice şi a crimei organizate pe plan internaţional şi consideră necesară intervenţia instituţiilor supranaţionale în abordarea provocărilor supranaţionale;

27.   consideră că elaborarea unor reguli şi standarde globale este de o importanţă fundamentală pentru realizarea convergenţei reglementărilor; încurajează Comisia să participe în mod activ la activităţile tuturor agenţiilor internaţionale şi organismelor de standardizare competente, în vederea asigurării unei coerenţe sporite a regulilor şi practicilor UE cu cele ale principalilor parteneri comerciali ai UE;

28.   solicită Consiliului și Comisiei să se asigure că acordurile comerciale bilaterale ale UE și acordurile comerciale multilaterale din cadrul OMC sunt încheiate în conformitate cu dispoziţiile Acordului de înființare a OMC; invită Comisia să depună în continuare eforturi pentru ca Declaraţia ministerială de la Doha să se concretizeze sub forma unor rezultate ambiţioase;

29.   consideră că piaţa transatlantică ar putea constitui un instrument adecvat pentru a asigura protejarea eficientă a comerţului Uniunii Europene, o competitivitate durabilă şi a promova inovarea;

30.   invită Comisia să se asigure că principiul reciprocităţii în ceea ce priveşte accesul pe piaţă este respectat; îşi reiterează apelul privind încheierea unui nou Acord de parteneriat între UE şi SUA, menit să înlăture sau să reducă în mod semnificativ toate obstacolele care mai persistă în calea schimburilor comerciale şi a investiţiilor, respectând totodată standardele europene;

31.   consideră că obiectivul unei liberalizări suplimentare a comerțului amplifică necesitatea ca UE să-și păstreze capacitatea de apărare împotriva practicilor comerciale incorecte; consideră, prin urmare, că instrumentele de protecţie comercială constituie o componentă indispensabilă a strategiei Uniunii Europene;

Migrația

32.   subliniază că UE trebuie să elaboreze, de urgenţă, o politică comună privind frontierele şi imigraţia, care să includă nu doar controalele integrate la frontieră, dar şi strategii, criterii şi proceduri armonizate privind migraţia economică, lăsând la latitudinea fiecărui stat membru orice decizie privind numărul persoanelor admise; subliniază, de asemenea, că trebuie depuse eforturi sporite pentru găsirea unor soluţii bazate pe schimbul de experienţă care să le permită tuturor părţilor să profite de avantajele imigraţiei, atât pe plan social, cât şi economic;

Măsuri instituţionale

33.   consideră că situația economică nu influențează în mod automat creșterea pe termen lung, iar crearea unor instituții adaptate pieței determină măsura în care economia respectivă este capabilă de a-și atinge potențialul de creștere structurală; îndeamnă, prin urmare, Comisia să prezinte o autentică actualizare a orientărilor integrate 2008-2010;

34.   îşi exprimă regretul faţă de faptul că Parlamentul, Consiliul şi Comisia nu au căzut de acord asupra unui plan şi a unui Cod clar al bunelor practici, de natură să garanteze o cooperare adecvată şi o implicare deplină a celor trei instituţii ale Comunităţii vizate în gestionarea corespunzătoare a chestiunilor legate de globalizare; invită, în acest sens, Consiliul și Comisia să prezinte fără întârziere propuneri pentru stabilirea unei strânse cooperări între cele trei instituții ale Comunităţii, în perspectiva iminentei revizuiri a Strategiei de la Lisabona;

Implicarea părților interesate

35.   solicită Comisiei și statelor membre, în cadrul Strategiei de la Lisabona și, mai ales, în cadrul procesului instituit de programele naţionale de reforme, să încurajeze asumarea responsabilităţilor și să sporească implicarea parlamentelor naționale, a autorităților locale și regionale, a partenerilor sociali şi a societăţii civile;

o
o   o

36.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor şi guvernelor din statele membre și din țările candidate.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0051. (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0048. (3) JO C 316 E, 22.12.2006, p. 370.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 referitoare la aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora

P6_TA(2007)0534 RC-B6-0462/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 2, 6, 13 şi 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere articolele 61, 62 şi 64 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

–   având în vedere articolele 6, 19 şi 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta drepturilor fundamentale),

–   având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora(1),

–   având în vedere Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, elaborată în cadrul Consiliului Europei,

–   având în vedere rezoluţiile Parlamentului European privind libera circulaţie a persoanelor, lupta împotriva discriminărilor şi în special rezoluţia sa din 28 aprilie 2005 privind situaţia rromilor în Uniunea Europeană(2),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât libera circulaţie a persoanelor este o libertate fundamentală şi inalienabilă recunoscută cetăţenilor Uniunii de către tratate şi de Carta drepturilor fundamentale şi întrucât aceasta constituie unul din pilonii cetăţeniei europene;

B.   întrucât, din acest motiv, Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, odată cu prevederea posibilităţii ca un stat membru să expulzeze un cetăţean al Uniunii, supune această posibilitate unor limite extrem de precise, pentru garantarea libertăţilor fundamentale;

C.   întrucât securitatea şi libertatea sunt drepturi fundamentale, iar Uniunea are obiectivul de a garanta cetăţenilor săi un nivel ridicat de securitate, într-un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie;

D.   întrucât criminalitatea organizată şi traficul de fiinţe umane reprezintă provocări la scară transnaţională, iar libera circulaţie în spaţiul european are, de asemenea, la bază consolidarea cooperării judiciare şi poliţieneşti la nivel european în activităţile de anchetă şi urmărire, cu sprijinul agenţiilor Eurojust şi Europol;

E.   întrucât respectarea legilor oricărui stat membru este o condiţie esenţială pentru coexistenţa şi integrarea socială în Uniune, fiecare individ având obligaţia de a respecta dreptul Uniunii şi legile în vigoare în statul membru în care se află, întrucât răspunderea penală este întotdeauna individuală, întrucât cetăţenii Uniunii, în afara drepturilor şi libertăţilor de care se bucură în temeiul tratatului, trebuie să respecte, în egală măsură, formalităţile care decurg din exercitarea acestor drepturi, având în vedere în special dreptul european şi legislaţia statului membru gazdă;

F.   întrucât toate legislaţiile naţionale sunt obligate să respecte principiile şi dispoziţiile din cuprinsul directivei 2004/38/CE;

G.   întrucât lupta împotriva oricărei forme de rasism şi xenofobie, precum şi împotriva oricărei forme de discriminare este unul din principiile fundamentale pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

H.   întrucât, în conformitate cu principiul care interzice discriminarea pe criterii de naţionalitate, orice cetăţean al Uniunii şi membrii familiei sale aflaţi în mod liber şi legal în şedere într-un stat membru trebuie să beneficieze, în statul respectiv, de egalitate de tratament cu cetăţenii naţionali;

I.   întrucât rromii fac în continuare obiectul unor discriminări şi abuzuri pe teritoriul Uniunii, iar integrarea, inserţia socială şi protecţia acestei minorităţi rămân, din nefericire, obiective de atins;

J.   având în vedere agresiunea brutală şi uciderea unei femei, survenite la Roma, de care este acuzat un resortisant român;

K.   având în vedere agresiunea rasistă împotriva cetăţenilor români, apărută în urma acestui eveniment;

L.   întrucât se aşteaptă ca personalităţile publice să se abţină de la declaraţii care ar putea fi înţelese ca o încurajare a stigmatizării anumitor grupuri de populaţie;

M.   având în vedere iniţiativa comună a primului-ministru român şi preşedintele Consiliului italian, precum şi scrisoarea comună privind minoritatea rromă pe care au adresat-o preşedintelui Comisiei,

1.   îşi exprimă durerea pentru asasinarea Giovanei Reggiani, ce a avut loc la Roma la 31 octombrie 2007 şi prezintă condoleanţe familiei sale;

2.   reafirmă valoarea libertăţii de circulaţie a persoanelor ca principiu fundamental al Uniunii, parte constitutivă a cetăţeniei europene şi element fundamental al pieţei interne;

3.   reafirmă obiectivul de a face din Uniune şi colectivităţi un spaţiu în care oricărei persoane îi este garantat un nivel ridicat de securitate, libertate şi justiţie;

4.   reaminteşte că Directiva 2004/38/CE supune posibilitatea de expulzare a unui cetăţean al Uniunii unor limite foarte precise şi că aceasta prevede, în special, că:

5.   reafirmă faptul că orice legislaţie naţională trebuie să respecte cu stricteţe aceste limite şi garanţii, inclusiv accesul la o cale de atac în justiţie împotriva expulzării şi la exercitarea dreptului de apărare şi că orice excepţie definită în directivă 2004/38/CE trebuie să fie interpretată în mod restrictiv; reaminteşte că expulzările colective sunt interzise de Carta drepturilor fundamentale şi de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

6.   salută vizita primului-ministru român în Italia şi declaraţia comună a lui Romano Prodi şi Călin Popescu - Tăriceanu; îşi exprimă sprijinul faţă de apelul preşedintelui Consiliului şi al primului-ministru pentru un angajament al Uniunii Europene în favoarea integrării sociale a populaţiilor mai puţin favorizate şi a cooperării între statele membre în domeniul gestionării circulaţiei populaţiilor lor, şi prin intermediul programelor de dezvoltare şi de asistenţă socială cuprinse în fondurile structurale;

7.   invită Comisia să prezinte fără întârziere o evaluare completă a punerii în aplicare a Directivei 2004/38/CE şi a transpunerii corecte de către statele membre, precum şi să înainteze propuneri, în conformitate cu articolul 39 al respectivei directive;

8.   fără a se aduce atingere competenţelor Comisiei, însărcinează comisia sa parlamentară competentă în fond să realizeze, până la 1 iunie 2008, în colaborare cu parlamentele naţionale, o evaluare a problemelor de transpunere a acestei directive, pentru punerea în evidenţă a celor mai bune practici, precum şi a măsurilor care ar putea cauza discriminări între cetăţenii europeni;

9.   invită statele membre să depăşească stadiul ezitărilor şi să acţioneze mai rapid în direcţia consolidării instrumentelor de cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală la nivelul UE, pentru garantarea combaterii eficiente a criminalităţii organizate şi a traficului de persoane, fenomene de dimensiuni transnaţionale, asigurând în acelaşi timp un cadru uniform de garanţii procedurale;

10.   respinge principiul răspunderii colective şi reafirmă cu fermitate necesitatea combaterii oricărei forme de rasism şi xenofobie şi a oricărei forme de discriminare şi stigmatizare bazate pe naţionalitate sau origine etnică, astfel cum este prevăzut în Carta drepturilor fundamentale;

11.   reaminteşte Comisiei necesitatea prezentării de urgenţă a unei propuneri de directivă orizontală de combatere a tuturor discriminărilor menţionate la articolul 13 TCE, prevăzută de programul legislativ şi de lucru al Comisiei pentru 2008;

12.   consideră că protecţia drepturilor rromilor şi integrarea acestora reprezintă o provocare pentru Uniunea Europeană în ansamblul său şi invită Comisia să acţioneze fără întârziere şi să elaboreze o strategie globală de includere socială a rromilor, utilizând în special liniile bugetare disponibile, precum fondurile structurale în sprijinirea autorităţilor naţionale, regionale şi locale în eforturile acestora de a asigura includerea socială a rromilor;

13.   încurajează înfiinţarea unei reţele de organizaţii implicate în includerea socială a rromilor, precum şi promovarea instrumentelor de creştere a sensibilităţii cu privire la drepturile şi obligaţiilor comunităţii rromilor, inclusiv a schimburilor de cele mai bune practici; consideră, în acest sens, că este foarte importantă colaborarea intensă şi structurată cu Consiliul Europei;

14.   consideră că recentele declaraţii ale vicepreşedintelui Comisiei Europene, Franco Frattini, către presa italiană, cu ocazia gravelor incidente care au avut loc la Roma, sunt contrare spiritului şi literei Directivei 2004/38/CE, pe care acesta este chemat să o respecte pe deplin;

15.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre ale Uniunii Europene.

(1) JO L 158, 30.4.2004, p. 77. (2) JO C 45 E, 23.2.2006, p. 129.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind aplicarea integrală a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în Republica Cehă, Republica Estonia, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă

P6_TA(2007)0535 B6-0448/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul de decizie a Consiliului privind aplicarea integrală a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în Republica Cehă, Republica Estonia, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă (11722/2007),

–   având în vedere poziţia sa din 15 noiembrie 2007 privind proiectul de decizie a Consiliului menţionat mai sus(1),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât crearea spaţiului Schengen a reprezentat una dintre cele mai importante realizări, caracterizată prin eliminarea tuturor controalelor la frontierele comune dintre toate statele participante şi de introducerea libertăţii de mişcare în interiorul teritoriului UE;

B.   întrucât, în paralel cu eliminarea controalelor la frontierele interne, au fost puse în aplicare unele măsuri compensatorii, printre care introducerea de controale eficiente la frontierele externe, consolidarea cooperării dintre autorităţile administrative, vamale, poliţieneşti şi judiciare ale statelor membre, o politică comună în materie de vize şi crearea Sistemului de Informaţii Schengen (SIS);

C.   întrucât, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Actul de aderare(2) din 2003, dispoziţiile acquis-ului Schengen, altele decât cele menţionate în anexa I la Actul menţionat anterior, se aplică într-un nou stat membru în sensul Actului doar în temeiul unei decizii a Consiliului în acest sens, după ce s-a stabilit că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru punerea în aplicare a acquis-ului;

D.   întrucât, prin Tratatul de la Amsterdam din 1997, acquis-ul Schengen a fost integrat în cadrul Uniunii Europene şi s-a hotărât ca punerea sa în aplicare să fie obligatorie pentru toate viitoarele noi state membre;

E.   întrucât este necesar să se realizeze o verificare prin intermediul unor proceduri de evaluare pentru a stabili dacă noile state membre au îndeplinit condiţiile necesare pentru aplicarea tuturor elementelor acquis-ului respectiv (Protecţia datelor, Frontierele aeriene, Frontierele terestre, Cooperarea poliţienească, SIS, Frontierele maritime şi Vizele); întrucât acest lucru reprezintă o precondiţie pentru luarea de decizii de către Consiliu cu privire la aplicarea completă a acquis-ului Schengen, inclusiv eliminarea controalelor la frontierele interne cu şi între aceste state membre;

F.   întrucât extinderea spaţiului Schengen reprezintă încă un pas pe calea integrării depline a noilor state membre în Uniunea Europeană;

G.   întrucât evaluările acestor noi state membre au început, în urma unei cereri (în 2006) din partea fiecărui stat membru (declaraţia de pregătire); întrucât acestea au fost realizate pentru fiecare nou stat membru în parte sub responsabilitatea Grupului de lucru privind evaluarea Schengen; întrucât acestea au constat, într-o primă fază, într-un chestionar adresat statului membru cu privire la toate aspectele acquis-ului Schengen şi, într-o a doua fază, în vizite de evaluare; întrucât au fost trimişi experţi la frontiere, consulate, SIS etc., care au pregătit rapoarte complete conţinând descrieri faptice, evaluări şi recomandări care pot presupune măsuri suplimentare şi vizite de urmărire a situaţiei; întrucât raportul final trebuie să stabilească dacă noul stat membru interesat, după ce a făcut obiectul unei proceduri complete de evaluare, îndeplineşte precondiţiile pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen;

H.   întrucât trebuie felicitat guvernul portughez pentru prezentarea unei propuneri care oferă o soluţie tehnică tranzitorie - SISone4all - care va permite noilor state membre să fie conectate la SIS în 2007, în aşteptarea punerii în aplicare de către Comisie a noului SIS II;

I.   întrucât crearea SIS II reprezintă în continuare o prioritate pentru Parlamentul European, deoarece acesta este necesar nu doar pentru a permite noilor state membre să se conecteze la sistem, ci şi, în cadrul comunitar, pentru crearea unui instrument mai solid şi mai flexibil, care să facă faţă cerinţelor în rapidă schimbare; întrucât acesta ar trebui să permită o creştere a securităţii şi o utilizare mai eficientă a datelor, introducerea de noi funcţionalităţi şi valorizarea dezvoltării tehnologice;

J.   întrucât Decizia 2007/471/CE a Consiliului din 12 iunie 2007(3) privind punerea în aplicare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen referitoare la SIS a intrat în vigoare la 7 iulie 2007 în nouă dintre noile state membre, iar evaluarea corectitudinii punerii în aplicare a SIS în statele membre în cauză nu a putut fi finalizată decât la sfârşitul lunii septembrie 2007;

K.   întrucât, atunci când un stat membru aderă la Uniunea Europeană, acesta trebuie să accepte acquis-ul Schengen şi, în acelaşi timp, se aşteaptă în mod legitim să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi celelalte state membre, iar cetăţenii săi să poată să se deplaseze liber în interiorul teritoriilor acestora;

L.   întrucât, pentru a păstra un nivel uniform de securitate în cadrul spaţiului comunitar, este imperativ ca statele membre să îndeplinească în mod riguros şi eficient cerinţele spaţiului Schengen; întrucât, dacă nu se acordă suficientă atenţie acestui obiectiv, se va pune în pericol securitatea întregului spaţiu Schengen;

M.   întrucât se presupune că viteza de desfăşurare a procesului de evaluare nu a compromis rigurozitatea şi eficacitatea care ar trebui să caracterizeze efectuarea acestor proceduri;

N.   întrucât este regretabil faptul că, la începutul acestei proceduri, când Parlamentul a fost consultat de Consiliul, acesta din urmă a refuzat, într-o primă fază, să acorde acces Parlamentului la rapoartele de evaluare ale experţilor, din motive de securitate;

O.   întrucât trebuie avut în vedere faptul că Parlamentul, în special membrii Comisiei sale pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, trebuie să aibă acces la evaluarea privind aplicarea tuturor domeniilor Schengen înainte de a da un aviz motivat cu privire la eliminarea frontierelor interne;

P.   întrucât ar trebui recunoscute toate eforturile şi bunăvoinţa Preşedinţiei portugheze în a se asigura că Parlamentul European, în special Comisia sa pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, a fost informat pas cu pas cu privire la desfăşurarea procedurilor în statele membre în cauză,

1.   salută intrarea noilor state membre în spaţiul Schengen, subliniind importanţa istorică şi simbolică a acestui eveniment pentru ştergerea fostelor bariere din Europa, şi le felicită pentru eforturile imense pe care unele dintre ele le-au făcut pentru a fi pregătite şi a respecta toate cerinţele Schengen într-un timp atât de scurt;

2.   reaminteşte statelor membre necesitatea de a păstra un nivel ridicat de securitate şi de a îndeplini în permanenţă cerinţele Schengen în mod riguros şi eficient;

3.   felicită Preşedinţia portugheză pentru faptul că a creat instrumentele necesare pentru extinderea spaţiului Schengen la noile state membre în 2007;

4.   subliniază urgenţa necesităţii de accelerare a pregătirilor pentru crearea unui SIS II pe deplin funcţional;

5.   reaminteşte statelor membre că ar trebui să pună în aplicare în cel mai scurt timp toate măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor care continuă să existe, dar observă că, deşi unele aspecte au rămas nerezolvate şi trebuie urmărite în viitor, ele nu reprezintă un obstacol în calea aplicării întregului acquis Schengen noilor state membre interesate;

6.   îndeamnă Consiliul să asigure informarea în scris a Parlamentului, pe parcursul următorului semestru, cu privire la urmarea pe care hotărăşte să o dea recomandărilor din raportul de evaluare Schengen, menţionate în documentele de urmărire a evoluţiei din fiecare stat membru vizat;

7.   reaminteşte necesitatea de a se realiza în următorii doi ani o evaluare globală a modului în care sistemul este pus în aplicare şi funcţionează în fiecare dintre ţările care fac parte din spaţiul Schengen, în special a realizărilor, consecinţelor şi problemelor care rezultă din punerea în aplicare a sistemului;

8.   solicită Consiliului să se asigure că Parlamentul primeşte, în cadrul tuturor procedurilor legislative, toate informaţiile necesare şi disponibile pentru a putea să hotărască în cunoştinţă de cauză şi pentru a exercita controlul democratic cuvenit;

9.   încurajează Consiliul şi Comisia să utilizeze experienţele, inovaţiile şi cele mai bune practici identificate în recentul proces de evaluare a noilor state membre pentru a le promova în toate statele membre;

10.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului şi, spre informare, Comisiei şi parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0531. (2) JO L 236, 23.9.2003, p. 33. (3) JO L 179, 7.7.2007, p. 46.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind Pakistanul

P6_TA(2007)0536 B6-0474/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană şi Republica Islamică Pakistan privind parteneriatul şi dezvoltarea din 24 noiembrie 2001 şi intrat în vigoare în 2004 (cunoscut, de asemenea, sub denumirea de Acordul de cooperare de generaţia a treia), în special articolul 1 al acestui acord, care stipulează faptul că respectarea drepturilor omului şi a principiilor democratice constituie un element esenţial al acestui acord,

–   având în vedere Declaraţia comună UE-Pakistan din 8 februarie 2007 privind mai sus-menţionatul acordul de cooperare, în care ambele părţi s-au angajat să dezvolte un larg dialog oficial care include, printre altele, contracararea terorismului, neproliferarea, drepturile omului şi buna guvernare,

–   având în vedere Declaraţia Consiliului din 8 noiembrie 2007 privind impunerea stării de urgenţă în Pakistan, precum şi Declaraţia dlui Solana, Înaltul Reprezentant UE, din 4 noiembrie 2007 şi a şefilor de misiuni diplomatice UE în Islamabad din 4 noiembrie 2007,

–   având în vedere Declaraţia Secretarului General al ONU din 5 noiembrie 2007 privind detenţia în Pakistan a activiştilor pentru drepturile omului şi ai opoziţiei, inclusiv a Raportorului special al ONU privind libertatea religioasă sau a credinţei,

–   având în vedere anunţul miniştrilor de externe ai Commonwealth-ului din 12 noiembrie 2007 privind suspendarea Pakistanului din cadrul Commonwealth-ului în cazul în care Preşedintele Musharraf nu revine la ordinea constituţională până la 22 noiembrie 2007,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind drepturile omului şi democraţia în Pakistan, în special cele din 12 iulie(1) şi 25 octombrie 2007(2),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Preşedintele Musharraf a instituit,la 3 noiembrie 2007, o ordine constituţională provizorie (OCP), suspendând Constituţia şi statul de drept şi înlocuindu-le cu starea de urgenţă, de facto legea marţială;

B.   întrucât această mişcare a fost efectuată cu puţin timp înaintea pronunţării hotărârii Curţii Supreme privind legalitatea celui de-al treilea mandat al preşedintelui, în condiţiile în care acesta continuă să fie şef al forţelor armate; întrucât, ca reacţie la această acţiune, numeroşi avocaţi şi alţi cetăţeni îngrijoraţi au ieşi în stradă să protesteze, câteva mii dintre aceştia fiind bătuţi brutal şi arestaţi;

C.   întrucât acţiunile recente ale Preşedintelui Musharraf ar putea duce la o mai mare instabilitate în ţară, încurajând astfel violenţa şi extremismul; întrucât se declară profund îngrijorat de ameninţarea păcii şi stabilităţii în vecinătatea Pakistanului şi în întreaga regiune;

D.   întrucât Curtea Supremă din Pakistan nu şi-a pronunţat încă hotărârea privind conformitatea cu Constituţia a alegerii Preşedintelui Musharraf;

E.   întrucât libertatea presei, independenţa sistemului judiciar, libertatea de exprimare şi de asociere şi libertatea activităţii politice, care sunt semnele distinctive ale unui sistem politic civilizat, au fost uzurpate,

1.   solicită fără echivoc să se pună capăt stării de urgenţă şi să se revină imediat la Constituţia pakistaneză din 1973;

2.   îşi exprimă solidaritatea cu protestele legitime ale miilor de avocaţi, reprezentanţi ai societăţii civile, ale activiştilor drepturilor omului şi ale unor lideri politici eminenţi; condamnă violenţa poliţiei împotriva demonstranţilor şi arestările la scară largă fără acuzare sau sub acuzaţia nefondată de terorism;

3.   îşi exprimă deosebita îngrijorare faţă de arestarea a mai mult de 3 000 de cetăţeni, inclusiv lideri ai partidelor politice, avocaţi, jurnalişti, apărători ai drepturilor omului şi reprezentanţi ai societăţii civile; solicită să înceteze imediat arestul la domiciliu al liderului PPP, Benazir Bhutto, al preşedintei Comisiei independente pentru drepturile omului şi Raportoare specială a ONU privind libertatea religioasă sau a credinţei, Asma Jahangir, şi al fondatorului acestei organizaţii, I.A. Rehman; îşi exprimă neliniştea legată de faptul că ordinul de detenţie împotriva Reprezentantului special al Secretarului General al ONU privind situaţia apărătorilor drepturilor omului, Hina Jilani, este menţinut;

4.   solicită reinstaurarea independenţei judiciare prin restabilirea sistemului judecătoresc; solicită eliberarea imediată a tuturor reprezentanţilor asociaţiilor de barouri care au fost arestaţi în urma protestelor stradale paşnice; denunţă, în special, arestarea ilegală la domiciliu a dlui Chaudhry, președintele Curții Supreme, şi întemniţarea preşedintelui Asociaţiei de barouri a Curţii Supreme, Aitzaz Ahsan;

5.   îşi reînnoieşte apelul adresat preşedintelui Musharraf de a respecta verdictul Curţii Supreme, de îndată ce aceasta va fi restabilită, privind constituţionalitatea alegerii sale în calitate de preşedinte; îl invită pe preşedintele Musharraf să renunţe la funcţia de şef al armatei, înainte de a depune jurământul pentru un nou mandat prezidenţial şi înainte ca dispensa acordată de parlament privind deţinerea în paralel a uniformei civile şi a celei militare să expire la 15 noiembrie 2007;

6.   reaminteşte că, în urma suspendării Curţii Supreme, audierile privind sutele de dispariţii forţate, programate pentru 13 noiembrie 2007, au fost amânate şi insistă asupra necesităţii continuării anchetei privind locul în care se află persoanele dispărute şi aducerii în faţa instanţei a persoanelor despre care se presupune că se află în detenţia statului în secret;

7.   solicită ridicarea tuturor restricţiilor aplicate mijloacelor de informare în masă şi retragerea tuturor ordonanţelor care restricţionează libera prezentare a evenimentelor politice;

8.   invită guvernul pakistanez să pună în aplicare condiţiile necesare pentru a garanta organizarea unor alegeri libere, corecte şi transparente, în conformitate cu programul stabilit; ia notă, în acest sens, de anunţul efectuat de Preşedintele Musharraf la 11 noiembrie 2007 conform căruia alegerile pentru adunările regionale şi pentru adunarea naţională se vor finaliza până la 9 ianuarie 2008;

9.   solicită formarea, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale şi după consultarea tuturor partidelor din opoziţie, a unui guvern interimar în totalitate neutru care să supravegheze alegerile, precum şi reinstituirea comisiei electorale; solicită să se acorde tuturor liderilor partidelor politice posibilitatea de a contesta aceste alegeri, inclusiv fostului premier, Nawaz Sharif, căruia ar trebui să i se permită să se întoarcă în Pakistan şi să participe activ la procesul electoral;

10.   reaminteşte că credibilitatea procesului electoral va depinde de eliberarea tuturor prizonierilor politici, inclusiv a celor aflaţi în custodia ilegală a serviciilor de informaţii, şi de încetarea dispariţiilor oponenţilor politici, în conformitate cu directiva Curţii Supreme; consideră că libertatea de exprimare, de circulaţie, de asociere sau de întrunire trebuie aplicate pe deplin şi trebuie îndepărtată orice restricţie aplicată partidelor politice care respectă legea;

11.   subliniază faptul că trimiterea de către Parlamentul European a unei delegaţii de observatori la alegerile parlamentare din Pakistan, în cadrul unei misiuni de observare a UE, depinde de îndeplinirea de către autorităţile pakistaneze a condiţiilor preliminare de bază privind organizarea unor alegeri libere şi corecte; subliniază, în acest sens, că pregătirea şi organizarea alegerilor în conformitate cu starea de urgenţă ar fi un indiciu clar al unui proces nedemocratic;

12.   invită Comisia să analizeze posibilitatea trimiterii unei noi misiuni de observare a alegerilor, în cazul în care starea de urgenţă va fi abolită, pentru a evalua viabilitatea desfăşurării pe o perioadă îndelungată a unei misiuni UE de observare a alegerilor;

13.   susţine în totalitate orientările clare stabilite în declaraţia Consiliului din 8 noiembrie 2007, pe baza cărora urmează să fie analizată restabilirea ordinii constituţionale în Pakistan;

14.   invită Consiliul și Comisia să insiste ca guvernul pakistanez să respecte toate principiile consacrate în acordul de cooperare, în special clauza privind democrația și drepturile omului şi invită Comisia să prezinte un raport privind aplicarea acordului de cooperare;

15.   în acest sens, invită Comisia să analizeze posibilitatea măririi ajutorului acordat Pakistanului pentru educaţie, reducerea sărăciei, îngrijire medicală şi operaţiuni de salvare, asigurând gestionarea fondurilor de către ONG-uri laice;

16.   solicită statelor membre ale UE să respecte pe deplin Codul de conduită al UE privind exporturile de arme;

17.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului Republicii Islamice Pakistan şi Secretarului General al ONU.

(1) Texte adoptate P6_TA(2007)0351. (2) Texte adoptate P6_TA(2007)0489.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius - calea de urmat pentru Conferinţa de la Bali privind schimbările climatice şi după aceasta (COP 13 şi COP/MOP 3)

P6_TA(2007)0537 B6-0432/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius - Calea de urmat pentru 2020 şi după această dată" (COM(2007)0002),

–   având în vedere Convenţia cadru a ONU privind schimbările climatice (CCONUSC), Protocolul de la Kyoto la CCONUSC şi procedurile de aplicare a acestuia,

–   având în vedere dezbaterea Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe tema impactului schimbărilor climatice asupra păcii şi securităţii din 17 aprilie 2007,

–   având în vedere cea de-a treisprezecea Conferinţă a părţilor (COP 13) participante la CCONUSC şi cea de-a treia Conferinţă a părţilor ce serveşte drept Reuniune a părţilor participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP3), care urmează să aibă loc în Bali, Indonezia, între 3 şi 14 decembrie 2007,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind schimbările climatice şi, în special, pe cea din 16 noiembrie 2005, privind câştigarea luptei împotriva schimbărilor climatice globale(1), cea din 18 ianuarie 2006 privind schimbările climatice(2), referitoare la rezultatul Conferinţei de la Montreal (COP 11-COP/MOP 1), cea din 4 iulie 2006 privind reducerea impactului aviaţiei asupra schimbărilor climatice(3) şi cea din 14 februarie 2007 privind schimbările climatice(4),

–   având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral B6-0379/2007 şi B6-0380/2007 ale Comisiei temporare pentru schimbările climatice, depuse în conformitate cu articolul 108 din Regulamentul de procedură, şi declaraţiile Consiliului şi Comisiei,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 8-9 martie 2007,

–   având în vedere articolul 108, alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

A.   întrucât schimbările climatice reprezintă o provocare majoră pentru societăţile noastre în secolul XXI, cu efecte negative globale semnificative din punct de vedere ecologic, economic, social şi geopolitic şi care ar putea pune, de asemenea, în pericol pacea şi securitatea la nivel internaţional;

B.   întrucât consecinţele sale negative sunt distribuite în mod inegal şi pe lângă faptul că reprezintă o catastrofă ecologică, schimbările climatice ridică, de asemenea, probleme legate de drepturile omului şi de echitatea globală;

C.   întrucât dreptul celor săraci la o viaţă decentă nu poate fi negat;

D.   întrucât în cel de-al 4-lea Raport de evaluare al Comisiei interguvernamentale pentru schimbările climatice (CISC) se afirmă că ritmul accelerat al schimbărilor climatice este cauzat de activitatea umană şi are deja efecte globale grave;

E.   întrucât în multe zone din lume s-au făcut deja resimţite efectele unei creşteri a temperaturilor medii globale şi întrucât cele mai noi date ştiinţifice arată că obiectivul pe termen lung convenit de UE de a limita încălzirea la +2°C faţă de nivelul pre-industrial ar putea fi insuficient pentru evitarea efectelor negative semnificative ale schimbărilor climatice;

F.   întrucât efectele adverse ale schimbărilor climatice au condus deja la strămutarea unor grupuri de populaţie, de exemplu în Tuvalu, în Bangladesh şi în regiunea Sahel din Africa;

G.   întrucât în cel de-al 4-lea Raport de evaluare al CISC menţionat anterior se menţionează faptul că temperatura medie globală a crescut cu 0,74 grade Celsius în ultimii 100 de ani şi va continua să crească cu aproximativ 0,7 grade Celsius din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră deja eliberate în atmosferă; întrucât raportul estimează de asemenea o creştere adiţională a temperaturii medii globale în acest secol, situată între 1,8 şi 4 grade Celsius, în funcţie de dezvoltarea societăţii;

H.   întrucât în cursul acestui an, în conformitate cu cele mai noi date prin satelit ale Agenţiei Spaţiale Europene (ASE), topirea estivală a gheţii la Polul Nord a avut asemenea proporţii, încât a permis, pentru prima dată, vapoarelor să circule prin Pasajul din Nord-vest, din Atlantic către Pacific, şi întrucât aceasta este încă o indicaţie a rapidităţii schimbărilor climatice din zona arctică;

I.   întrucât schimbările climatice reprezintă o problemă pe termen lung, iar măsurile pe termen scurt nu vor fi suficiente pentru a avea efecte pozitive asupra climei;

J.   întrucât ţările industrializate au o responsabilitate majoră pentru acumularea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă; întrucât cele mai sărace ţări şi populaţii vor suferi cel mai mult din cauza unei clime mai instabile;

K.   întrucât cele 25 de ţări cele mai poluante sunt răspunzătoare pentru 83% din emisiile globale de gaze cu efect de seră şi emisiile per capita în ţările dezvoltate sunt mult mai mari decât în ţările în curs de dezvoltare;

L.   întrucât raportul Stern estimează că lipsa de acţiune implică costuri economice, sociale şi de sănătate ce corespund unui procent de 5 până la 20% din PIB în fiecare an; întrucât, în conformitate cu CCONUSC şi Comisia Europeană, costul unei politici climatice sănătoase ar reduce creşterea globală anuală a PIB-ului cu numai o fracţiune din creşterea prognozată, între 0,12 şi 0,19%, fără a ţine seama de beneficiile ecologice şi de sănătate implicite sau de îmbunătăţirea securităţii energetice;

M.   întrucât atât raportul CISC, cât şi raportul Stern confirmă că ţările în curs de dezvoltare sunt în mod special ameninţate de schimbările climatice, din cauza unui grad mai mare de expunere şi de vulnerabilitate; întrucât schimbările climatice antropice vor avea efecte negative asupra agriculturii, sistemelor hidrologice, pădurilor, activităţilor de pescuit, sănătăţii şi infrastructurii economice şi întrucât astfel de efecte vor exacerba sărăcia şi vor reprezenta un obstacol major în calea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

N.   întrucât Banca Mondială estimează că va fi nevoie de 10 până la 40 de miliarde USD anual pentru a asigura o dezvoltare nedăunătoare climei în ţările cele mai sărace şi întrucât contribuţiile prevăzute pentru fondurile de adaptare aferente se situează deocamdată între 150 şi 300 de milioane USD pe an;

O.   întrucât trebuie fixate obiective obligatorii de reducere a emisiilor pentru a oferi stimulentele necesare unor investiţii rapide în dezvoltarea mai aprofundată şi aplicarea unor tehnologii bazate pe economisirea energiei, eficacitatea resurselor, energia regenerabilă şi pe emisii reduse;

P.   întrucât un acord internaţional de amploare privind obiectivele pe termen lung de reducere a emisiilor este absolut esenţial în garantarea siguranţei investiţiilor pentru tehnologiile cu emisii reduse de gaze cu efect de seră, cât şi pentru eficienţa energetică şi evitarea investiţiilor în infrastructuri energetice incompatibile,

1.   îndeamnă Uniunea Europeană să-şi confirme rolul de lider şi facă tot posibilul în vederea cooperării concrete la viitoarea Conferinţă privind schimbările climatice din Bali şi după aceasta şi pentru ca reuniunea de la Bali să stabilească un cadru realist pentru un acord internaţional în ceea ce priveşte climatul după anul 2012 care să fie conform obiectivului de limitare a schimbărilor climatice la mai puţin de 2°C în comparaţie cu nivelurile pre-industriale; consideră că UE îşi poate impune rolul de lider trimiţând un număr de şefi de guvern în Bali, ceea ce, de asemenea, ar semnala clar faptul că schimbările climatice reprezintă o problemă complexă ce nu ar trebui dezbătută doar de miniştrii mediului;

2.   consideră că un regim viitor ar trebui să se bazeze pe principiile şi mecanismele de bază ale CCONUSC şi ale Protocolului de la Kyoto, ţinând seama de responsabilităţile comune, dar diferenţiate; consideră că mandatul de la Bali ar trebui să se bazeze pe următoarele elemente:

3.   subliniază faptul că normele de utilizare durabilă a resurselor şi de reducere a emisiilor trebuie bazate pe obiectivul pe termen lung; consideră că, în lumina informaţiilor actuale, este imperios necesar ca emisiile de la nivel mondial să atingă punctul maxim în următorii zece ani, ca concentraţia de CO2 echivalent în atmosferă să fie menţinută sub 450 ppm şi ca emisiile de gaze cu efect de seră să continue să scadă către un nivel care să fie compatibil cu capacitatea de absorbţie a puţurilor naturale;

4.   solicită să fie acordată atenţia cuvenită avertismentelor comunităţii ştiinţifice, în sensul că sarcina deja dificilă de a limita încălzirea globală la 2°C nu trebuie să constituie un standard de siguranţă în sine, deoarece încă atrage după sine efecte şi consecinţe extrem de serioase;

5.   reaminteşte faptul că ţările industrializate, inclusiv cele care nu au ratificat încă Protocolul de la Kyoto, trebuie să îşi asume poziţia de lider în abordarea schimbărilor climatice la nivel mondial şi să-şi ia angajamentul de a reduce emisiile cu cel puţin 30% până în 2020 şi cu 60-80% până în 2050, în comparaţie cu 1990; consideră că regimul viitor ar trebui să prevadă o foaie de parcurs pentru anul 2050, în conformitate cu obiectivul pe termen lung, cu controlarea obiectivelor intermediare la intervale de cinci ani, care să includă fixarea şi evaluarea obiectivelor obligatorii pe baza celor mai noi informaţii ştiinţifice;

6.   salută, în acest sens, obiectivul UE, adoptat de Consiliul European din 8-9 martie 2007 menţionat anterior, de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30% faţă de nivelul din 1990 până în 2020, cu condiţia ca alte ţări dezvoltate să îşi ia angajamente similare şi ca ţările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic să aibă o contribuţie proporţională cu responsabilităţile şi capacităţile lor şi recunoaşte obligaţia acceptată de UE - indiferent de încheierea unui acord global pentru perioada de după 2012 - de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puţin 20% faţă de nivelul din 1990 până în 2020;

7.   subliniază faptul că o reducere vizibilă a CO2 poate fi realizată numai la nivel internaţional prin implicarea emitenţilor majori din ţările industrializate şi, de asemenea, prin asigurarea participării ţărilor nou industrializate;

8.   consideră că ţările emergente ar trebui să accepte limitarea emisiilor lor în conformitate cu stadiul lor de dezvoltare, emisiile per capita, potenţialul de reducere a emisiilor şi capacităţile lor tehnice şi financiare;

9.   consideră că UE şi alte ţări industrializate ar trebui să ofere asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare în aplicarea tehnologiilor durabile şi eficiente prin intermediul cofinanţării, inclusiv prin Asistenţa oficială pentru dezvoltare, şi al măsurilor de consolidare a capacităţilor, astfel încât cele mai dezvoltate dintre acestea, din punct de vedere economic, să poată începe reducerea emisiilor sau a intensităţii carbonului imediat ce nivelul de dezvoltare le permite acest lucru, cel mai târziu în 2020;

10.   reamintește faptul că CISC, în raportul său recent adresat factorilor de decizie politică, recunoaște rolul energiei nucleare ca o opțiune pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; consideră că, acolo unde este necesar, nevoile energetice ar trebui acoperite din toate sursele fără carbon sau tehnologiile cu emisii reduse disponibile, inclusiv energia nucleară;

11.   subliniază importanţa respectării şi aderării la principiile unei politici de mediu sănătoase în toate proiectele UE de ajutor pentru dezvoltare în ţări terţe;

12.   consideră că este, de asemenea, necesar să se încurajeze soluţii ce fac posibilă atingerea obiectivelor de reducere a gazelor cu efect de seră cu 30% până în 2020;

13.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de ritmul despăduririi zonelor tropicale, care generează aproximativ 20% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, şi impactul negativ al acesteia asupra capacităţii de absorbţie globale a puţurilor naturale şi biodiversităţii, cât şi asupra mijloacelor de întreţinere ale comunităţilor sărace şi solicită, prin urmare, să se recurgă mai intens la asemenea stimulente în alocarea de ajutor pentru dezvoltare de către donatorii europeni şi internaţionali;

14.   consideră că realizarea unui parteneriat strategic cu ţările cele mai afectate de despădurirea zonelor tropicale va fi vitală; consideră cu fermitate că stimulentele pentru evitarea despăduririi bazate pe performanţe trebuie să facă parte din viitorul regim climatic;

15.   consideră că astfel de stimulente ar trebui să se bazeze pe specificul fiecărei ţări (ţinând seama de măsuri precoce) şi să fie însoţite de criterii ecologice, de norme privind durabilitatea şi de garanţii ale unei bune guvernări; susţine faptul că natura temporară a creditelor pentru drenare presupune o răspundere a ţărilor referitoare la permanenţa acestora, atunci când sunt folosite pentru respectarea obiectivelor obligatorii;

16.   consideră că politicile principale ale ONU privind biodiversitatea, deşertificarea și schimbările climatice şi Conferinţa părţilor, forum internaţional actualmente în curs în acest domeniu, au nevoie de o coordonare eficace pentru a atinge ţeluri comune; subliniază, prin urmare, necesitatea evitării oricărei contradicţii în aplicarea măsurilor de diminuare şi de adaptare propuse, în scopul asigurării coordonării şi eficienţei acestora;

17.   consideră că un acord-cadru internaţional şi un sistem de certificare pentru biocombustibili sunt necesare, în scopul prevenirii efectelor negative asupra mediului şi a emisiilor excesive de CO2, generate, de exemplu, de despăduriri şi arderea mlaştinilor de turbă; în acest sens, consideră că este nevoie de cercetarea, dezvoltarea şi promovarea biocombustibililor de a doua generaţie;

18.   subliniază obligaţia morală a ţărilor industrializate de a oferi un sprijin mărit din punct de vedere financiar şi al consolidării capacităţilor pentru reducerea riscurilor şi adaptarea la schimbările climatice în ţările vulnerabile şi cu venituri mici, într-un mod previzibil şi coerent; solicită, în mod special, consolidarea fondurilor existente în cadrul stabilit de CCONUSC, cum ar fi Fondul de adaptare, Fondul pentru ţările cel mai puţin dezvoltate, Fondul special pentru schimbările climatice şi Strategia prioritară pentru adaptare a Fondului mondial pentru mediu;

19.   reconfirmă sprijinul său pentru utilizarea în continuare a Mecanismului de dezvoltare curată (MDC) ca mijloc de promovare a tehnologiilor ecologice; subliniază faptul că ar trebui create, cât mai curând posibil, condiţii de continuare şi de dezvoltare suplimentară a MDC după 2012; evidenţiază necesitatea ameliorării eficacităţii prin criterii de durabilitate mai stricte, îmbunătăţirea guvernării, simplificarea procedurilor administrative şi printr-o posibilă tranziţie către un mecanism de dezvoltare curată sectorial; subliniază totuşi faptul că acest mecanism de contrabalansare reprezintă doar o soluţie temporară şi că obiectivul trebuie să rămână stabilirea unui plafon global al emisiilor de carbon bazat pe o alocare corectă şi proporţională a cotelor; susţine principiul convenit în conformitate cu Protocolul de la Kyoto, şi anume că utilizarea mecanismelor flexibile trebuie să fie complementară reducerilor interne;

20.   invită Comisia, cu ocazia revizuirii sistemului Uniunii Europene de comercializare a emisiilor şi în scopul îmbunătăţirii mecanismului de dezvoltare curată, să iniţieze o schimbare a direcţiei în evaluarea creditelor de emisii pentru proiectele de împădurire şi reîmpădurire şi cele de gestionare durabilă a pădurilor;

21.   reiterează cerinţa de includere a emisiilor din sectoarele aviatice şi maritime în angajamentele internaţionale de reducere a gazelor cu efect de seră după anul 2012;

22.   regretă faptul că Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale nu a fost pregătită să furnizeze niciun instrument juridic de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul aviaţiei, cu toate că această sarcină îi fusese încredinţată cu mai mult de 10 ani în urmă;

23.   îşi exprimă îngrijorarea privind faptul că o proporţie tot mai mare a resurselor pământului sunt utilizate pentru creşterea a006Eimalelor; reaminteşte raportul Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură intitulat "Umbra lungă a creşterii de animale" ("Livestock's Long Shadow") din noiembrie 2006, care estimează că industria cărnii şi a creşterii animalelor contribuie cu 18% la emisiile mondiale globale de gaze cu efect de seră; subliniază necesitatea ca un acord internaţional privind climatul după anul 2012 să includă un cadru pentru creşterea durabilă de animale;

24.   propune revizuirea măsurii în care depozitele de deşeuri, care emit până la 60 de milioane de tone de metan pe an la nivel mondial, pot fi scoase din funcţiune şi folosite în producerea de energie în scopul reducerii efectului de seră şi a pericolelor pentru om;

25.   recunoaşte posibilităţile pe care le oferă combaterea schimbărilor climatice prin faptul că obligă la dezvoltare tehnologică şi crearea unor societăţi mai durabile; întrucât politicile de decarbonizare a economiei vor oferi oportunităţi de afaceri semnificative în multe domenii tehnologice, cum ar fi eficienţa energetică, sursele de energie regenerabilă, partajarea de tehnologii, captarea şi stocarea carbonului (CSC) etc.; solicită eforturi suplimentare din partea statelor membre, care să intensifice investiţiile şi să ofere stimulente fiscale pentru a încuraja cercetarea în domeniul tehnologiilor curate;

26.   consideră că intrarea pe piaţă a tehnologiilor curate este împiedicată de bariere, cum ar fi subvenţii acordate combustibililor fosili, tarife la import şi lipsa unei baze de cunoştinţe; solicită eforturi decisive, în conformitate cu CCONUSC şi Protocolul de la Kyoto, pentru înlăturarea acestor bariere şi introducerea de stimulente pozitive pentru investiţiile în tehnologii durabile şi pentru o mai largă utilizare a modelelor stimulentelor antreprenoriale, în special parteneriatele excepţional de puternice şi cuprinzătoare între ţările industrializate şi economiile emergente;

27.   susţine că reducerea emisiilor globale nu trebuie să atragă alte ameninţări, cum ar fi proliferarea nucleară sau terorismul; consideră, prin urmare, că energia nucleară trebuie să rămână în afara MDC şi a implementării comune sau a altor mecanisme menite să recompenseze reducerea emisiilor în statele în curs de dezvoltare;

28.   recunoaşte că taxele de licenţă privind drepturile de proprietate intelectuală (DPI) în domeniul tehnologiilor curate pot constitui o barieră în calea transferului acestor tehnologii către ţările în curs de dezvoltare; subliniază faptul că un acord după anul 2012 trebuie să impună un cadru de parteneriat privind DPI, între ţările industrializate şi în curs de dezvoltare, care să ofere mijloace alternative de compensare pentru deţinătorii de DPI, în scopul asigurării respectării drepturilor de proprietate, facilitând în acelaşi timp transferurile de tehnologie;

29.   recunoaşte că diferenţele de preţuri ce rezultă din divergenţa angajamentelor naţionale în ceea ce priveşte schimbările climatice pot deveni o sursă de denaturare a concurenţei inclusiv pentru IMM-uri; invită Comisia să abordeze în mod serios această chestiune, şi anume prin dezvoltarea unor instrumente care să producă un nivel mai ridicat de coerenţă între obiectivele de mediu şi normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului; recunoaşte că angajamentele şi indicatorii internaţionali obligatorii, care să cuprindă toate sectoarele vulnerabile din punctul de vedere al concurenţei, ar fi de preferat posibilei adoptări a unor măsuri de adaptare la frontieră, în scopul de a contrabalansa denaturarea în rândul partenerilor comerciali;

30.   în absenţa unui sistem global de comercializare a cotelor de emisii eficient, sprijină obiectivele sectoriale pentru industriile cu consum mare de energie din ţările fără angajamente obligatorii de reducere a emisiilor, ca un supliment la obiectivele obligatorii de reducere a emisiilor pentru ţările industrializate, în combinaţie cu angajamentele de transfer al tehnologiilor; consideră că astfel de obiective şi/sau indicatori sunt importanţi mai ales în sectoarele cu consum mare de energie care concurează la nivel global (oţel, hârtie şi ciment) şi ar putea reprezenta un prim pas spre contrabalansarea distorsiunilor între partenerii comerciali;

31.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi Secretariatului Convenţiei cadru privind schimbările climatice a ONU, solicitând ca aceasta să fie adusă la cunoştinţa tuturor părţilor contractante care nu fac parte din UE şi observatorilor la Convenţie.

(1) JO C 280E, 18.11.2006, p. 120. (2) JO C 287E, 24.11.2006, p. 182. (3) JO C 303E, 13.12.2006, p. 119. (4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0038.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii europene de vecinătate (2007/2088(INI))

P6_TA(2007)0538 A6-0414/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere dezvoltarea Politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 şi luând în considerare în special rapoartele Comisiei privind stadiul actual de punere în aplicare a PEV din 4 decembrie 2006 (SEC(2006)1504/2, SEC(2006)1505/2, SEC(2006)1506/2, SEC(2006)1507/2, SEC(2006)1508/2, SEC(2006)1509/2, SEC(2006)1510/2, SEC(2006)1511/2, SEC(2006)1512/2),

–   având în vedere Planurile de acţiune adoptate de comun acord cu Armenia, Azerbaidjanul, Georgia, Moldova şi Ucraina, precum şi cu Egiptul, Israelul, Iordania, Libanul, Marocul, Autoritatea Palestiniană şi Tunisia,

–   având în vedere Instrumentul european de vecinătate şi de parteneriat (IEVP), de care este strâns legată punerea în aplicare a planurilor de acţiune adoptate de comun acord şi care înlocuieşte asistenţa tehnică acordată până în prezent prin intermediul programelor TACIS şi MEDA,

–   având în vedere documentul neoficial al Comisiei intitulat "Ce ar putea oferi UE Republicii Belarus" din 21 noiembrie 2006,

–   având în vedere Strategia Europeană de Securitate intitulată "O Europă sigură într-o lume mai bună", aprobată de Consiliul European din 12 decembrie 2003,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind consolidarea Politicii europene de vecinătate din 4 decembrie 2006 (COM(2006)0726),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 11 aprilie 2007, intitulată "Sinergia Mării Negre – o nouă iniţiativă de cooperare regională" (COM(2007)0160),

–   având în vedere Concluziile Preşedinţiei din cadrul Consiliilor Europene din 14-15 decembrie 2006, şi din 21-22 iunie 2007 şi Raportul de progrese al Preşedinţiei germane intitulat "Consolidarea Politicii europene de vecinătate" din 15 iunie 2007,

–   având în vedere rezoluţiile sale privind Europa extinsă şi privind PEV, în special rezoluţia din 19 ianuarie 2006 privind Politica europeană de vecinătate(1),

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind ţările şi regiunile învecinate cu UE,

–   având în vedere rezoluţiile sale privind PEV şi strategia de extindere a UE,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare din 16 noiembrie 2005 privind Viitorul politicii referitoare la dimensiunea nordică(2) şi din 16 noiembrie 2006 privind Strategia regiunii Mării Baltice în cadrul dimensiunii nordice(3),

–   având în vedere constatările rapoartelor privind dezvoltarea umană în ţările arabe din cadrul Programului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare,

–   având în vedere Conferinţa privind PEV, organizată de către Comisie la 3 septembrie 2007,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe şi avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, precum şi cel al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0414/2007),

A.   întrucât consolidarea securităţii, a stabilităţii democratice şi a prosperităţii, precum şi promovarea bunei guvernări, a respectării libertăţilor fundamentale şi a drepturilor omului în ţările învecinate cu UE, prezintă o importanţă capitală pentru stabilitatea şi prosperitatea întregului continent european;

B.   întrucât PEV rămâne o prioritate fundamentală a politicii externe a UE;

C.   întrucât PEV ar trebui să se distingă în continuare faţă de procesul de extindere; întrucât participarea la PEV nu exclude perspectiva unei posibile aderări la UE pe termen lung pentru ţările din vecinătatea estică care sunt identificate în mod clar ca fiind ţări europene; întrucât PEV reprezintă, pentru toate ţările implicate, o oportunitate de a se integra mai mult în UE;

D.   întrucât, deşi a reuşit să lanseze programe de reforme în mai multe ţări învecinate, PEV nu s-a ridicat deocamdată la înălţimea aşteptărilor în ceea ce priveşte impulsionarea şi consolidarea angajamentului guvernelor statelor PEV de a efectua reforme politice şi economice;

E.   întrucât este necesară multiplicarea măsurilor care să încurajeze statele partenere să avanseze pe calea reformelor; întrucât este necesară o consolidare substanţială a PEV pentru a facilita acest proces, inclusiv prin alocarea unor resurse financiare suficiente în vederea îndeplinirii obiectivelor şi ambiţiilor stabilite;

F.   întrucât conflictele deschise şi îngheţate încă reprezintă un obstacol major în calea realizării obiectivelor-cheie ale PEV; întrucât stabilitatea poate fi realizată numai prin soluţionarea integrală şi de durată a conflictelor existente;

G.   întrucât aspectele specifice ale politicii UE faţă de statele din Caucazul de Sud şi ale abordării UE faţă de regiunea Mării Negre fac obiectul unor rapoarte separate elaborate de Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului,

1.   sprijină pe deplin obiectivele majore ale PEV, respectiv de a consolida un spaţiu de prosperitate, stabilitate şi securitate, de a dezvolta legături strânse cu şi între ţările aflate în vecinătatea noastră şi de a le determina să se angajeze pe calea continuării procesului de democratizare, întemeiat pe respectarea drepturilor omului, statul de drept, o mai bună guvernare, progresul economic şi social şi dezvoltarea durabilă ; subliniază necesitatea acordării unei atenţii speciale promovării drepturilor egale, în special îmbunătăţirea drepturilor femeii, dar şi în ceea ce priveşte minorităţile şi capacitatea ţărilor învecinate de a depăşi conflictele etnice, religioase sau sociale prin mijloace paşnice;

2.   îşi exprimă rezervele în ceea ce priveşte pertinenţa sferei geografice de aplicare a PEV, aceasta incluzând atât ţări care aparţin Europei din punct de vedere geografic, cât şi ţări mediteraneene situate în afara Europei; remarcă totuşi că, la momentul actual, schimbarea din temelii a acestui cadru politic de ansamblu pare nerealistă; subliniază, prin urmare, necesitatea depunerii unor eforturi mai semnificative pentru definirea obiectivelor şi instrumentelor multilaterale ale acestei politici, care să permită UE şi statelor sale învecinate să înfrunte provocări comune, şi în acelaşi timp să respecte diferitele condiţii şi caracteristici specifice ale regiunilor şi ţărilor implicate;

3.   pledează, prin urmare, cu fermitate pentru luarea în considerare, pe cât posibil, a caracterului diferit al identităţilor tuturor ţărilor care intră sub incidenţa PEV în punerea integrală în aplicare a acestei politici, în scopul stabilirii măsurilor celor mai adecvate şi realizabile pe termen mediu şi lung de încurajare a reformelor şi consolidare a angajamentului acestor societăţi în favoarea procesului de modernizare, cooperare şi integrare în UE;

4.   constată că această condiţionare inerentă abordării PEV se inspiră din experienţa pozitivă a procesului de extindere; consideră că respectiva condiţionare poate reprezenta un stimulent potrivit pentru accelerarea proceselor de reformă din ţările PEV spre convergenţa lor cu UE, dacă este elaborată în termeni pozitivi şi diferenţiată în funcţie de nevoile şi capacităţile specifice ale ţării vizate, şi dacă este însoţită de dezvoltarea unei viziuni comune cu partenerii în ceea ce priveşte aspectele sale politice, instituţionale şi economice;

5.   subliniază cu fermitate că respectarea drepturilor universale ale omului şi a libertăţilor fundamentale constituie principiul aflat la baza politicii UE; insistă asupra importanţei acordării unui sprijin fără rezerve societăţii civile din toate ţările vizate de PEV şi a încurajării implicării sale şi a rolului său cheie în procesul de reforme şi de democratizare, precum şi a promovării dezvoltării unor mijloace de informare în masă libere şi independente, indiferent de măsura în care guvernele statelor partenere sunt dispuse să coopereze şi să adere la aceste valori; invită Comisia să negocieze înfiinţarea unor subcomisii pentru drepturile omului împreună cu toate ţările PEV, pentru a asigura un dialog politic real în acest domeniu;

6.   subliniază importanţa pe care o prezintă, pentru Uniunea Europeană, intensificarea relaţiilor cu parlamentele, partidele politice, autorităţile locale şi alte părţi interesate din statele vizate de PEV, în vederea implicării lor în elaborarea şi punerea în aplicare a Planurilor de acţiune; îndeamnă, prin urmare, să se organizeze forumuri privind parteneriatele în mod periodic;

7.   subliniază faptul că intensificarea relaţiilor interumane şi stabilirea unui dialog extins la nivelul societăţii civile sunt de maximă importanţă, contribuind la o mai bună înţelegere între societăţile din UE şi cele din ţările vizate de PEV şi aducând, ambelor părţi, dovada avantajelor cooperării; consideră că ar trebui acordată o atenţie specială programelor de schimb de studenţi, schimburilor culturale şi celor în domeniul cercetării; salută, în acest sens, iniţiativa Comisiei de a permite participarea ţărilor vizate de PEV în cadrul agenţiilor şi programelor comunitare şi sprijină, în special, implicarea ulterioară a tuturor ţărilor PEV în programul Erasmus Mundus;

8.   încurajează Comisia şi autorităţile naţionale, regionale şi locale să înfiinţeze programe de înfrăţire între oraşe şi regiuni şi să le acorde acestora sprijinul adecvat, în scopul consolidării capacităţii administrative locale şi regionale în ţările vecine, precum şi să promoveze programe de schimb pentru societatea civilă şi iniţiative sub formă de microproiecte;

9.   subliniază necesitatea unui angajament politic ferm din partea UE şi a statelor membre pentru a asigura succesul pe termen lung al PEV; îndeamnă statele membre ale UE să-şi alinieze politicile, pe cât posibil, în ţările vizate de PEV la priorităţile stabilite în documentele naţionale de strategie ale PEV, pentru a garanta compatibilitatea, coerenţa şi complementaritatea politică;

10.   pledează în favoarea aprofundării dialogului politic purtat în mod periodic de UE şi ţările vizate de PEV; salută faptul că Ucraina, Moldova, Georgia şi Armenia aderă la majoritatea declaraţiilor şi poziţiilor adoptate de UE în cadrul Politicii externe şi de securitate comună (PESC) şi sprijină decizia de asociere, în acelaşi mod, a Azerbaidjanului; îşi exprimă convingerea că posibilitatea unei alinieri similare la politica externă a UE ar trebui oferită tuturor ţărilor vizate de PEV;

11.   salută obiectivul pe termen lung vizând instituirea unei zone de liber schimb în vecinătatea UE, în forma în care este prezentată în mai sus-menţionata comunicare a Comisiei din 4 decembrie 2006; îşi declară sprijinul pentru negocierea de acorduri bilaterale aprofundate privind liberul schimb între UE şi ţara respectivă parteneră în cadrul PEV, care ar trebui, în conformitate cu punerea în aplicare a reformelor cadrului de reglementare, să depăşească aspectele legate de tarife şi să cuprindă serviciile şi protecţia investiţiilor; subliniază faptul că, la negocierea acestor acorduri, trebuie luate în considerare evaluări ale impactului social şi ecologic; regretă faptul că, până în prezent, UE a considerat că nu este posibilă deschiderea pieţei interne pentru produsele pe care ţările din cadrul PEV sunt în măsură să le furnizeze la preţuri competitive, datorită condiţiilor optime de care dispun, şi a căror calitate respectă standardele europene;

12.   îşi declară sprijinul pentru dezvoltarea unei cooperări multilaterale între UE şi partenerii săi, axată pe domenii sectoriale şi bazată pe actualele relaţii regionale şi transfrontaliere din domenii precum mediul, securitatea energetică, cultura, transportul şi gestionarea frontierelor şi a migraţiei; se declară în favoarea negocierii, ori de câte ori este posibil, a unor acorduri sectoriale obligatorii din punct de vedere juridic, care să faciliteze integrarea politicilor comune; insistă, în special, asupra necesităţii de a impulsiona investiţiile pentru extinderea reţelelor de transport şi energetice transeuropene către ţările partenere în cadrul PEV;

13.   subliniază necesitatea utilizării organizaţiilor multilaterale existente pentru a consolida interacţiunea dintre Uniunea Europeană şi ţările vizate de PEV; subliniază, în special, rolul Consiliului Europei şi al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în ceea ce priveşte supravegherea punerii în aplicare a drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept;

14.   pledează pentru negocierea unor acorduri privind facilitarea regimului de vize şi readmisia cu toate ţările vizate de PEV; insistă asupra necesităţii de a îmbunătăţi capacitatea ţărilor vizate de PEV de a gestiona fluxurile migratorii, de a combate în mod eficient migraţia ilegală şi de a garanta respectarea obligaţiilor internaţionale privind drepturile omului; invită statele membre, UE şi toate ţările vizate de PEV să-şi intensifice cooperarea în ceea ce priveşte lupta împotriva crimei organizate şi a terorismului transnaţional, a traficului de fiinţe umane şi de droguri; sprijină participarea statelor vecine la activităţile Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex) şi ale Biroului European de Poliţie (Europol); subliniază necesitatea garantării faptului că punerea în aplicare a acestor acorduri privind readmisia respectă pe deplin principiul nereturnării şi necesitatea asigurării accesului la o procedură de azil corectă; îndeamnă Comisia să procedeze la supravegherea eficientă a tratamentului aplicat persoanelor returnate în conformitate cu acordurile privind readmisia, încheiate cu ţările vizate de PEV, în special cu privire la posibilele "returnări în lanţ";

15.   reaminteşte faptul că PEV oferă un excelent cadru de cooperare regională şi subregională; solicită o cooperare regională consolidată în materie de libertate, securitate şi justiţie, în special în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor, migraţia şi azilul, combaterea crimei organizate, a traficului de fiinţe umane, a imigrării ilegale, a terorismului, a spălării de bani şi a traficului de droguri, şi cooperarea poliţienească şi judiciară; consideră că dezvoltarea de reţele şi cooperarea regională în aceste domenii ar putea să se bazeze pe experienţa câştigată, între altele, în cadrul "Procesului de la Söderköping", care include Belarus, Moldova şi Ucraina şi, din partea UE, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Suedia;

16.   solicită de urgenţă statelor membre să-şi îmbunătăţească procedurile de procesare a vizelor pentru a facilita mobilitatea şi pentru a simplifica şi reduce costul formalităţilor greoaie legate de călătoriile în scopuri legale pe teritoriul UE, în special pentru grupuri precum studenţii, oamenii de ştiinţă, oamenii de afaceri şi reprezentanţii societăţii civile; invită statele membre să soluţioneze în mod eficient problemele întâlnite la serviciile lor consulare; încurajează înfiinţarea de centre comune de procesare a cererilor de vize Schengen în ţările vizate de PEV;

17.   încurajează statele membre, dacă este cazul, să iniţieze negocieri în vederea încheierii unor acorduri bilaterale cu ţările vizate de PEV, în scopul punerii în aplicare a regimului specific micului trafic de frontieră stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre şi de modificare a dispoziţiilor Convenţiei Schengen(4);

18.   salută cu interes propunerea Comisiei de a realiza o analiză de fezabilitate privind un posibil "Acord de vecinătate privind energia" şi, în acest sens, încurajează ţările partenere PEV să respecte dreptul internaţional şi angajamentele asumate pe pieţele mondiale;

19.   pledează pentru un dialog mai bun, pentru o mai bună coordonare şi pentru mai multe acţiuni comune între UE şi SUA pentru susţinerea obiectivelor comune, precum promovarea democraţiei, sporirea siguranţei aprovizionării cu energie şi consolidarea securităţii regionale în vecinătatea UE;

20.   subliniază, de asemenea, necesitatea de a implica ţările Spaţiului Economic European (Islanda, Norvegia, Liechtenstein) şi Elveţia şi de a coopera cu aceste ţări pentru a profita din plin de experienţa lor de cooperare cu Uniunea Europeană;

21.   subliniază necesitatea finanţării în mod corespunzător şi a unei coordonări strânse cu alte instituţii financiare pentru a asigura succesul PEV şi apreciază că este recomandabil să se profite de revizuirea perspectivelor financiare 2007-2013, prevăzută a avea loc în 2008-2009, pentru a creşte bugetul alocat IEVP; salută introducerea Facilităţii de investiţii pentru vecinătate, care va contribui la mobilizarea fondurilor pentru partenerii PEV; subliniază cu fermitate necesitatea menţinerii unui echilibru de ansamblu între dimensiunile estică şi sudică ale PEV, reflectând ambiţiile şi obiectivele UE în regiuni, eficienţa asistenţei acordate anterior şi dimensiunea populaţiei respective;

22.   invită Comisia să-şi coordoneze resursele financiare şi capacităţile de analiză a politicilor cu cele ale instituţiilor financiare internaţionale (Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Mondială), pentru a genera sinergii în instituirea şi încurajarea reformelor în conformitate cu planurile de acţiune PEV;

23.   salută adoptarea conceptului stimulativ de Facilitate financiară de guvernare, destinat să ofere un ajutor financiar suplimentar celor mai performante ţări; insistă că acesta ar trebui să răsplătească progresele reale realizate în ceea ce priveşte obiectivele legate de drepturile omului şi guvernarea democratică, ar trebui să se bazeze pe criterii transparente de alocare, şi să fie utilizat în sprijinirea într-o mai mare măsură a procesului de reforme;

24.   recomandă vigilenţă sporită şi permanentă în lupta împotriva corupţiei în ţările vizate, ale cărei rezultate ar trebui utilizate drept bază pentru stabilirea nivelurilor de asistenţă;

Vecinătatea estică a Uniunii Europene

25.   observă că ţările democratice învecinate care sunt identificate în mod clar ca fiind ţări europene şi care respectă statul de drept pot, în principiu, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, să depună cerere de aderare la UE şi că ritmul şi profunzimea unui proces european comun ar trebui să corespundă cât mai mult posibil abilităţilor de punere în aplicare a reformelor corespunzătoare şi de îndeplinire a condiţiilor (criteriile de la Copenhaga) atât în ţările partenere, cât şi în Uniunea Europeană;

26.   ţinând cont de acest lucru, reiterează punctul de vedere exprimat în Recomandarea Parlamentului către Consiliu din 12 iulie 2007 privind mandatul de negociere pentru un nou acord consolidat între Comunitatea Europeană şi statele sale membre pe de o parte, şi Ucraina, pe de altă parte(5), conform căruia negocierile actuale cu Ucraina ar trebui să aibă ca rezultat încheierea unui acord de asociere care să contribuie în mod eficient şi credibil la definirea perspectivelor europene ale Ucrainei şi care să iniţieze procesul corespunzător, inclusiv posibilitatea aderării la UE; consideră că o abordare similară ar trebui să fie luată în considerare în relaţiile cu Moldova, dat fiind faptul că perioada iniţială de zece ani, stabilită în Acordul de parteneriat şi cooperare cu această ţară, va expira în iunie 2008;

27.   ia notă de iniţiativa Comisiei de a invita Republica Belarus să asiste în calitate de observator la Conferinţa PEV din 3 septembrie 2007; îşi exprimă totuşi în modul cel mai serios îngrijorarea faţă de lipsa unui răspuns pozitiv din partea guvernului Republicii Belarus la oferta de cooperare condiţionată adresată de către Comisie în documentul său neoficial mai sus menţionat din 21 noiembrie 2006; condamnă execuţiile repetate care au avut loc în Belarus, singura ţară din Europa care continuă să aplice pedeapsa cu moartea, precum şi alte încălcări de către autorităţile belaruse ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi le solicită să elibereze toţi prizonierii politici şi să pună capăt tuturor formelor de oprimare a forţelor democratice pentru a permite poporului belarus să se bucure de libertate, democraţie şi prosperitate şi de toate posibilităţile oferite de o mai mare apropiere de UE; subliniază că UE ar trebui să ofere un sprijin mai eficient societăţii civile şi mijloacelor de informare în masă independente, precum şi partidelor politice angajate în respectarea democraţiei, a statului de drept şi a drepturilor universale ale omului şi a libertăţilor fundamentale; îndeamnă ferm Republica Belarus să aplice un moratoriu privind pedeapsa cu moartea, ca un prim pas în direcţia abolirii pedepsei capitale, şi să ratifice al doilea Protocol opţional la Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, precum şi Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi protocoalele corespunzătoare ale acesteia; încurajează Comisia să utilizeze în mod mai eficient Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului (IEDDO) şi să se asigure că mijloacele puse la dispoziţie de instrumentele financiare ale UE nu pot fi folosite în mod abuziv de către guvernul belarus împotriva cetăţenilor şi a societăţii civile din Belarus;

28.   invită Comisia să promoveze contactele personale, prin reducerea costurilor actuale de obţinere a vizei de către cetăţenii din Belarus, în special în cazul studenţilor, cadrelor didactice universitare şi reprezentanţilor societăţii civile, în scopul de a aduce costurile respective la nivelul costurilor aplicate în cazul altor ţări din cadrul PEV, precum Ucraina şi Rusia;

29.   consideră că Republica Belarus are aceeaşi vocaţie şi aceleaşi perspective europene ca şi Ucraina şi Republica Moldova, cu condiţia respectării democraţiei şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a consolidării statului de drept;

30.   îşi exprimă convingerea că ar trebui stabilit un cadru stimulator însoţit de obiective de aplicare pe termen mediu, în baza unei noi generaţii de acorduri de asociere urmând a fi negociate cu statele partenere în cadrul PEV care respectă valorile europene fundamentale, doresc o mai mare apropiere de UE şi fac dovada unor rezultate concrete în ceea ce priveşte punerea în aplicare a planului de acţiune privind PEV;

31.   consideră că acordurile respective ar trebui să prevadă dezvoltarea treptată a relaţiei bilaterale cu UE, negociind condiţii şi calendare concrete de respectat, inclusiv criterii de performanţă obligatorii care trebuie precizate în planurile de acţiune adoptate de comun acord, însoţite de un proces periodic de monitorizare; îşi reiterează propunerea anterioară de a dezvolta cu acele ţări care sunt identificate în mod clar ca fiind europene acordurile bilaterale aprofundate privind liberul schimb în contextul unui posibil "Spaţiu Economic European Plus";

32.   salută încheierea acordurilor privind facilitarea regimului de vize şi readmisia cu Ucraina, precum şi iniţierea unui proces similar cu Moldova şi recomandă în mod insistent negocierea unor astfel de acorduri cu statele sud-caucaziene; este convins că perspectiva unui regim fără vize ar trebui luată în considerare pe termen lung, stabilindu-se totodată etapele necesare realizării acestui obiectiv; constată că, în cazul Georgiei, progresul reformelor şi impactul negativ neintenţionat al acordului privind facilitarea regimului de vize dintre UE şi Rusia asupra soluţionării conflictelor în regiunile separatiste georgiene din Osetia de Sud şi Abhazia necesită încheierea rapidă a acordului privind facilitarea regimului de vize dintre Georgia şi UE; îndeamnă la punerea în aplicare a unor mecanisme de monitorizare eficiente avându-se în vedere, în special, respectarea drepturilor fundamentale ale omului în cazul persoanelor supuse acordurilor de readmisie; subliniază importanţa asigurării de garanţii corespunzătoare de acces la o procedură corectă de acordare de azil persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională, în special în cazul aplicării de "proceduri accelerate de readmisie" persoanelor reţinute în regiuni de frontieră, aşa cum este prevăzut în acordul de readmisie cu Ucraina şi în propunerea de acord de readmisie cu Republica Moldova;

33.   subliniază necesitatea unei mai bune puneri în aplicare a proiectelor existente în domeniul transporturilor care beneficiază de sprijinul UE, în special coridorul de transport Europa - Caucaz - Asia (TRASECA), de conectare a Europei, Caucazului şi Asiei, utilizând pe deplin potenţialul de tranzit al ţărilor implicate;

34.   consideră că ar trebui continuată integrarea treptată a statelor din vecinătatea estică a UE în Comunitatea Energetică Europeană şi îndeamnă la aplicarea cu caracter prioritar a reformelor în sectoarele energetice, cu respectarea principiilor economiei deschise de piaţă şi a transparenţei, în special în ceea ce priveşte preţurile, accesul la reţea şi eficienţa energetică; salută eforturile depuse pentru includerea securităţii energetice externe în cadrul PESC ca un element fundamental al PEV;

35.   subliniază importanţa dimensiunii politice a PEV; pledează în favoarea acordării, de către UE, a unui sprijin mai puternic proiectelor de cooperare politică regională, precum Comunitatea Opţiunii Democratice, GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova) şi Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (BSEC), pentru a asigura o promovare mai eficientă a democraţiei, încrederii şi cooperării multilaterale, precum şi a dezvoltării durabile la scară regională;

36.   subliniază necesitatea unei implicări mai ferme a UE în soluţionarea aşa-numitelor conflicte îngheţate, între altele, prin programe de consolidare a încrederii, prin gestionarea conflictelor şi lansarea de proiecte educative, culturale şi de edificare a societăţii civile în teritoriile separatiste; salută activitatea depusă de misiunea UE de asistenţă la frontieră în Moldova şi Ucraina (EUBAM); invită Consiliul şi Comisia să scoată în evidenţă faptul că participarea la PEV obligă ţările respective să aibă bune relaţii de vecinătate şi că, pentru ca potenţialul PVE să fie exploatat pe deplin, ţările participante sunt obligate să depună cu adevărat eforturi reînnoite pentru găsirea unor acorduri durabile în ceea ce priveşte conflictele din regiune, şi să evite declaraţiile beligerante, ameninţările şi acţiunile care ar putea să deterioreze şi mai mult situaţia şi să submineze eforturile comunităţii internaţionale;

37.   încurajează Ucraina, în cadrul alinierii sale la declaraţiile şi poziţiile adoptate de UE în cadrul PESC, să se alăture măsurilor restrictive luate de UE împotriva conducerii din regiunea Transnistria din Republica Moldova, contribuind astfel în mod semnificativ la rezolvarea paşnică a conflictului transnistrean;

38.   salută asistenţa oferită în cadrul IEVP pentru măsuri de instaurare a unui climat de încredere în Georgia şi în regiunile sale separatiste din Abhazia şi Oseţia de Sud; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de acordare de asistenţă, sub formă de proiecte pentru instaurarea unui climat de încredere şi de refacere economică locală în Nagorno Karabah, ca o contribuţie la rezolvarea conflictului din zonă;

39.   invită Turcia să stabilească relaţii diplomatice normale şi să-şi redeschidă frontierele terestre cu Armenia învecinată, ca parte a măsurilor de instaurare a unui climat de încredere necesar pentru o pace durabilă şi pentru integrarea economică în regiune; solicită Turciei şi Armeniei să iniţieze discuţii deschise asupra tuturor aspectelor rămase nerezolvate;

40.   subliniază importanţa elaborării unei politici mai aprofundate pentru zona Mării Negre, care să completeze PEV, şi subliniază importanţa pe care o au Turcia şi Rusia ca state partenere în elaborarea unei strategii viabile în regiune;

41.   consideră importantă consolidarea dimensiunii parlamentare a parteneriatului politic dintre Parlamentul European şi ţările angajate în zona de est a PEV; sugerează, prin urmare, înfiinţarea unei Adunări parlamentare UE-Vecinătatea de est (EURO-NEST), după modelul adunărilor parlamentare multilaterale deja înfiinţate, cu participarea Parlamentului European, şi care implică parlamentele din Ucraina, Moldova, Armenia, Georgia şi Azerbaidjan, precum şi observatori din Belarus partizani ai democraţiei;

42.   încurajează Consiliul, Comisia şi statele membre ca, în vederea consolidării dimensiunii parlamentare, să dezvolte, în cooperare cu guvernele ţărilor angajate în zona de est a PEV, o platformă pentru cooperare regională multilaterală la nivel ministerial, întărind şi mai mult dimensiunea politică a PEV în estul Europei;

43.   are convingerea că o astfel de adunare, precum şi o cooperare la nivel ministerial ar contribui în mod eficient la punerea în aplicare a unei PEV consolidate şi ar pune mai mult în valoare activitatea delegaţiilor bilaterale interparlamentare, permiţând tuturor părţilor interesate să consolideze cooperarea, solidaritatea şi încrederea reciprocă, să contribuie la soluţionarea conflictelor îngheţate şi să intensifice dialogul periodic multilateral asupra unor subiecte de interes comun, cu un caracter clar regional, cum ar fi energia, mediul, lupta împotriva terorismului, gestionarea migraţiei, drepturile omului etc.;

44.   subliniază necesitatea utilizării parteneriatului strategic dintre UE şi Rusia ca o modalitate de a insista asupra respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a dreptului internaţional, a alegerii democratice şi a statului de drept ca principii care reglementează modul în care ambii parteneri abordează relaţiile cu vecinii comuni; invită autorităţile din Rusia să îşi asume responsabilitatea de a contribui la restabilirea integrităţii teritoriale a ţărilor partenere în cadrul PEV, să respecte obligaţia Rusiei de a proteja minorităţile în zone în care este implicată în operaţiuni de menţinere a păcii şi să nu se opună unei eventuale implicări europene în operaţiuni civile şi militare de menţinere a păcii în zonele de conflicte îngheţate, aşa cum au solicitat unele dintre părţile vizate; regretă folosirea resurselor energetice ca mijloc de realizare a obiectivelor politice; invită Rusia să iniţieze un dialog constructiv cu UE şi cu vecinii noştri comuni cu privire la posibilităţile de aprofundare a cooperării multilaterale în regiunea Mării Negre;

45.   salută iniţiativa de consolidare strategică a relaţiilor cu statele estice vizate de PEV, în special cu statele din Asia Centrală; salută, în acest sens, strategia recent adoptată privind Asia Centrală; consideră, în acest cadru, că trebuie instituită o cooperare specifică şi aprofundată între Uniunea Europeană şi ţările din Asia centrală; subliniază faptul că, având în vedere rolul politic, economic şi energetic crucial al Kazahstanului în această regiune, precum şi particularitatea şi succesul cunoscut de structurile sale multietnice şi seculare, această ţară ar putea reprezenta primul exemplu de relaţie consolidată între ţările din Asia centrală şi Uniunea Europeană, însă cu condiţia realizării unor reforme politice de anvergură, acordându-se o atenţie specială modului în care drepturile omului şi principiile democratice sunt respectate;

46.   insistă asupra faptului că punerea în aplicare a PEV ar trebui să constituie în continuare o preocupare politică aflată în atenţia tuturor statelor membre; sugerează Comisiei ca experienţele unice legate de reformele de tranziţie din statele membre care au aderat la UE în secolul XXI să fie luate în considerare, în elaborarea şi perfecţionarea noilor mecanisme utilizate în prezent, care s-ar putea dovedi benefice pentru ţările vizate de PEV;

Vecinătatea sudică mediteraneană a Uniunii Europene

47.   accentuează legăturile solide şi de lungă durată dintre UE şi ţările sud-mediteraneene şi subliniază faptul că este în interesul ambelor părţi să întreţină o strânsă cooperare;

48.   reaminteşte că Uniunea Europeană trebuie să sprijine şi să încurajeze în mod activ procesele de reformă în ţările din Sud, partenere în cadrul PEV atunci când potenţialele beneficii ale reformelor politice, economice şi sociale aprofundate depăşesc cu mult costurile aferente; reaminteşte, de asemenea, că acesta este un proces treptat, care depinde şi de angajamentul asumat de ţările partenere de a contribui la realizarea cu succes a reformelor;

49.   invită Comisia să studieze, într-un mod mai aprofundat, diferitele opţiuni privind următoarea generaţie de acorduri generale cu ţările sudice vizate de PEV; insistă asupra includerii în aceste acorduri a unui mecanism de punere în aplicare a clauzei drepturilor omului; constată că aceste acorduri bilaterale nu ar trebui încheiate în detrimentul aprofundării cooperării multilaterale în regiune şi, în special, al atingerii obiectivelor Procesului de la Barcelona, printre care instituirea unei zone de liber-schimb; invită statele membre să reflecteze asupra posibilităţilor de realizare a unei cooperări mai strânse, inclusiv prin adoptarea unei atitudini mai flexibile, în viitor, faţă de deschiderea pieţei agricole şi a pieţei muncii în mod compatibil cu protecţia socială şi echitatea; solicită statelor din Sud partenere în cadrul PEV să-şi intensifice eforturile pentru a-şi deschide într-o mai mare măsură sistemele economice şi pentru a-şi armoniza normele economice cu aspectele corespunzătoare din acquis-ul comunitar; subliniază necesitatea de a acorda ţărilor mediteraneene dreptul de a controla ritmul deschiderii lor comerciale şi al strategiilor naţionale de dezvoltare economică şi socială; consideră că utilizarea mai eficientă a IEVP în proiectele regionale ar putea duce la un grad de îmbunătăţire a situaţiei care să permită promovarea unui adevărat spaţiu economic regional integrat;

50.   reafirmă faptul că drepturile universale ale omului se situează în centrul sistemului de valori al UE; regretă faptul că, deşi de la crearea parteneriatului euromediteranean (PEM) s-au înregistrat progrese substanţiale în materie de democraţie şi drepturi ale omului, aceste progrese nu au fost suficiente, şi îndeamnă Comisia să-şi continue cooperarea cu guvernele, autorităţile regionale şi locale şi actorii societăţii civile din aceste ţări; subliniază importanţa libertăţii de exprimare în crearea unei culturi democratice şi maturizarea societăţii civile; invită Comisia să iniţieze dialoguri reale în acest domeniu şi să dezvolte în mod activ politici şi programe educative comune care urmăresc promovarea cunoaşterii reciproce, a toleranţei şi a drepturilor femeii, în special în rândul noilor generaţii; consideră că, în acest sens, partenerii din Sud ar trebui să facă dovada unei transparenţe sporite şi să fie mai deschişi faţă de participarea societăţii civile; îşi exprimă totuşi convingerea că dialogul pe tema drepturilor omului nu ar trebui să împiedice UE să critice în mod public şi să adopte orice alte măsuri în eventualitatea unor încălcări grave ale drepturilor fundamentale;

51.   recunoaşte caracterul distinct al contextului, intereselor şi priorităţilor fiecăruia dintre statele sudice, care sunt luate în considerare în negocierea şi punerea în aplicare a planurilor de acţiune; subliniază caracterul de maximă importanţă al dezvoltării cooperării regionale în cadrul PEM; insistă asupra faptului că PEV nu înlocuieşte în niciun caz PEM şi nici nu concurează cu acesta, cele două politici fiind, dimpotrivă, complementare, făcând posibilă combinarea abordării multilaterale a Procesului de la Barcelona cu perspectiva bilaterală; solicită Comisiei să-şi intensifice eforturile în materie de comunicare pentru a explica cu mai multă claritate legătura dintre cele două politici, atât ţărilor partenere, cât şi opiniei publice europene;

52.   reiterează necesitatea unei voinţe politice ferme din partea instituţiilor UE şi a statelor membre de a se angaja în mod activ în soluţionarea conflictelor din regiune, evitându-se în acelaşi timp ca acestea să împiedice dezvoltarea PEV; subliniază că PEV nu va putea fi valorificată la întregul său potenţial dacă nu sunt soluţionate conflictele care îngreunează sau fac imposibilă cooperarea regională; îşi reiterează recomandarea privind sporirea activităţilor din cadrul PEV destinate soluţionării conflictelor şi concentrării lor asupra măsurilor de reinstaurare a unui climat de încredere, precum gestionarea frontierelor, acordarea de asistenţă pentru procesele de reconciliere la nivel naţional, regional şi local şi sprijinirea organizaţiilor societăţii civile; subliniază rolul important al instrumentului de facilitare a guvernării în prevenirea şi soluţionarea conflictelor; subliniază, în acest sens, necesitatea asigurării coerenţei şi complementarităţii între PEV şi alte instrumente şi domenii de acţiune, precum şi necesitatea unei analize structurate a conflictelor şi a sensibilităţii la conflicte în elaborarea, punerea în aplicare şi monitorizarea programelor;

53.   reaminteşte faptul că PEV, împreună cu PEM, constituie cadrul în care se înscriu toate domeniile de cooperare; apreciază că ar trebui să poată fi stabilită şi încurajată în mod concret o cooperare mai strânsă între părţile interesate; observă faptul că luarea în considerare a unor noi iniţiative în vederea consolidării cooperării în zona mediteraneană ar trebui, în orice caz, să implice relansarea parteneriatului euro-mediteranean, care necesită o analiză temeinică a limitelor şi dificultăţilor întâlnite în ultimii ani; insistă asupra faptului că regiunea mediteraneană ar trebui să constituie în continuare o preocupare politică aflată în atenţia tuturor statelor membre; reaminteşte importanţa Adunării parlamentare euro-mediteraneene; subliniază dorinţa sa ca această instituţie să fie implicată în evaluarea evoluţiei politicilor euro-mediteraneene;

54.   consideră importantă realizarea unor legături mai strânse, chiar prin stabilirea de noi relaţii, cu ţări vecine cu vecinii noştri, cum ar fi statele care fac parte din Consiliul de Cooperare din zona Golfului;

Rolul Parlamentului European

55.   îşi reiterează angajamentul de a continua să urmărească îndeaproape aplicarea PEV, folosindu-se în special de competenţele sale, inclusiv, în ultimă instanţă, de competenţele sale bugetare, şi continuând dialogul cu Comisia privind punerea în aplicare a IEVP şi a IEDDO, dialog iniţiat în 2007 şi care urmează să continue în perspectiva revizuirii prevăzute pentru 2009; intenţionează să examineze în mod regulat rapoartele intermediare privind stadiul PEV; regretă totuşi faptul că nu a fost consultat asupra planurilor de acţiune ale PEV, a evaluării punerii în aplicare a acestora şi a progresului înregistrat în discuţiile din cadrul subcomisiilor pentru drepturile omului;

56.   este conştient de calitatea sa de formator major de opinie, precum şi de forum de dezbatere publică şi intenţionează să stabilească o cooperare mai strânsă cu parlamentele şi societăţile civile din ţările vizate de PEV; se angajează, prin urmare, să sporească eficacitatea delegaţiilor sale în organismele interparlamentare; subliniază, în acest sens, importanţa dimensiunii nonguvernamentale, şi anume platforma euro-mediteraneană pentru o societate civilă, în consolidarea dinamicii politice în ţările partenere din sud;

o
o   o

57.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ale tuturor ţărilor vizate de PEV şi al Turciei şi Federaţiei Ruse.

(1) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 312. (2) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 113. (3) JO C 314 E, 21.12.2006, p. 330. (4) JO L 405, 30.12.2006, p. 1. (5) Texte adoptate, P6_TA(2007)0355.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind relaţiile economice şi comerciale cu Ucraina (2007/2022(INI))

P6_TA(2007)0539 A6-0396/2007

Parlamentul European,

-   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui Instrument european de vecinătate şi de parteneriat(1),

-   având în vedere Planul în zece puncte Ferrero-Waldner/Solana pentru Ucraina, confirmat de Consiliu la 21 februarie 2005,

-   având în vedere Comunicarea Comisarului Ferrero-Waldner prezentată Comisiei la 22 noiembrie 2005, intitulată "Implementarea şi promovarea Politicii europene de vecinătate" (SEC(2005)1521),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind Consolidarea Politicii europene de vecinătate (COM(2006)0726),

-   având în vedere Documentul strategic de ţară al Comisiei pentru 2007-2013 şi Programul naţional indicativ multianual 2007-2010 pentru Ucraina,

-   având în vedere Memorandumul de înţelegere privind cooperarea în domeniul energiei între Uniunea Europeană şi Ucraina, semnat la 1 decembrie 2005,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Crearea unui spaţiu aerian comun cu Ucraina" (COM(2005)0451),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Politica europeană de vecinătate, document strategic"(COM(2004)0373),

-   având în vedere "Documentul de lucru al Comisiei care însoţeşte comunicarea Comisiei prezentată Consiliului şi Parlamentului European privind consolidarea Politicii europene de vecinătate: Raport privind progresele înregistrate în domeniul PEV, Ucraina. (COM(2006)0726)" SEC(2006)1505,

-   având în vedere "Acordul între Ucraina şi Comunitatea Europeană privind comerţul cu produse textile", semnat la 5 mai 1993, prelungit şi modificat la 9 martie 2005,

-   având în vedere "Acordul de parteneriat şi cooperare între Comunităţile Europene şi statele sale membre şi Ucraina"(2), semnat la 14 iunie 1994, prelungit şi modificat la 30 martie 2004 şi la 27 martie 2007,

-   având în vedere " Acordul între Comunitatea Europeană şi guvernul Ucrainei privind anumite produse siderurgice"(3), semnat la 22 noiembrie 2004,

-   având în vedere "Acordul de cooperare privind un sistem global de navigaţie prin satelit (GNSS) de utilizare civilă între Comunitatea Europeană şi statele sale membre şi Ucraina", şi "Acordul între Comunitatea Europeană şi Ucraina privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene", ambele semnate la 1 decembrie 2005,

-   având în vedere rezultatele recentelor reuniuni la nivel înalt UE-Ucraina, inclusiv a celor desfăşurate la Helsinki la 27 octombrie 2006 şi la Kiev la 14 septembrie 2007,

-   având în vedere Rezoluţia sa din 19 ianuarie 2006 privind "Politica europeană de vecinătate"(4)(PEV),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 22 mai 2007 privind "Europa globală – aspecte externe ale competitivităţii"(5)

-   având în vedere recomandarea sa din 12 iulie 2007 adresată Consiliului privind "un mandat de negociere a unui nou acord consolidat între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Ucraina, pe de altă parte"(6),

-   având în vedere activităţile Delegaţiei Parlamentului European la Comisia de cooperare parlamentară UE-Ucraina,

-   având în vedere concluziile Consiliului din 22 ianuarie 2007 privind negocierea unui nou acord consolidat (NAC),

-   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0396/2007),

A.   întrucât Ucraina este o ţară vecină de importanţă strategică pentru UE şi o "punte" naturală care leagă UE de Rusia şi de Asia Centrală; întrucât mărimea, resursele teritoriului său şi populaţia, precum şi aşezarea sa geografică conferă Ucrainei o poziţie distinctă în Europa şi fac din această ţară un important actor regional;

B.   întrucât, după extinderea din 2004, UE a devenit cel mai mare partener comercial al Ucrainei; întrucât aderarea la UE a unor ţări având o frontieră comună cu Ucraina a contribuit la întărirea legăturilor sale comerciale cu UE şi la deschiderea de noi oportunităţi pentru comerţul regional, cooperarea industrială şi creşterea economică;

C.   întrucât unul din obiectivele principale ale Parlamentului European în domeniul politicii externe este consolidarea şi sprijinirea politicii europene de vecinătate (PEV), care îşi propune să sprijine dezvoltarea democraţiei şi a economiei de piaţă în ţările aflate în vecinătatea UE, precum şi să consolideze relaţiile lor economice şi politice cu UE şi statele sale membre;

D.   întrucât, pentru dezvoltarea unei politici de vecinătate eficiente, trebuie să se acorde prioritate multilateralităţii, drept care viitorul acord de liber schimb (ALS), pentru care negocierile au început la 5 martie 2007, va constitui un element esenţial al PEV;

E.   întrucât aderarea Ucrainei la Organizaţia Mondială a Comerţului şi ratificarea sa de către Parlamentul Ucrainei constituie condiţia preliminară necesară care va permite acestei ţări să înceapă negocieri pentru crearea unei zone de liber schimb cu UE în cadrul PEV, în scopul de a apropia şi mai mult economia Ucrainei de economia UE şi, în general, de a îmbunătăţi performanţele economice şi comerciale ale Ucrainei;

F.   întrucât, în domeniul comerţului, UE şi Ucraina au interese comune şi ar putea beneficia împreună de o mai mare integrare a pieţelor lor; întrucât, în acest sens, adoptarea treptată, de către Ucraina, a acquis-ului comunitar ar constitui un important pas pe calea realizării obiectivului acestei ţări de integrare economică treptată şi de aprofundare a cooperării politice cu UE;

G.   întrucât integrarea Ucrainei în zona de liber schimb a Uniunii Europene, a cărei creare este propusă, poate avea efecte negative într-o primă fază, care ar afecta în principal grupurile cele mai vulnerabile ale populaţiei la nivel economic şi social; întrucât este necesară crearea unor mecanisme de tranziţie, prin sporirea ajutoarelor economice către populaţie, ceea ce va permite o integrare treptată şi echilibrată, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă a ţării;

H.   întrucât eforturile Uniunii Europene nu trebuie să se concentreze doar asupra integrării economice a Ucrainei, ci să creeze, în egală măsură, baze sociale de sprijin, permiţând, de exemplu, un acces mai corect şi mai egalitar la pensiile pentru limită de vârstă, la subvenţii pentru persoanele mai nevoiaşe, pentru familii numeroase şi pentru populaţia rurală şi să creeze instrumente financiare şi alte facilităţi pentru integrarea minorităţilor; întrucât astfel de măsuri vor promova stabilitatea socială şi politică necesară succesului integrării economice a Ucrainei în OMC şi unui parteneriat mai strâns cu Uniunea Europeană;

I.   întrucât UE şi Ucraina sunt hotărâte să avanseze rapid - după ce Ucraina va adera la OMC, şi după ratificarea acestei aderări de către Parlamentul Ucrainean - pe calea realizării obiectivului de creare a unei zone de liber schimb, fapt confirmat în timpul recentelor reuniuni şi întâlniri la nivel înalt;

J.   întrucât ţării trebuie să i se acorde spaţiu şi timp pentru a-şi consolida capacitatea de răspuns la provocările globalizării; întrucât trebuie să existe o deschidere treptată a pieţei ucrainene, cu un anumit grad de flexibilitate, pentru a evita crearea unui climat de impunere a unei anumite viziuni economice, ţinând cont de punctele forte şi de cele slabe ale economiei ţării, precum şi de caracteristicile interne şi specificităţiile regionale ale acesteia;

K.   întrucât UE şi Ucraina sunt confruntate cu provocări comune în materie de politică economică şi comercială cu privire la globalizare şi la apariţia unor actori economici noi şi puternici; întrucât o cooperare economică mai strânsă cu UE ar putea favoriza adoptarea reformelor necesare şi, alături de îmbunătăţirea climatului de investiţii, ar putea atragere investiţiile străine directe de care să beneficieze economia naţională a Ucrainei, atât din partea instituţiilor financiare internaţionale (IFI), cât şi a sectorului privat;

L.   întrucât intensificarea cooperării economice cu Ucraina oferă de asemenea perspective interesante de creştere pentru economiile statelor membre şi permite o mai bună integrare a acestora pe piaţa unică europeană;

M.   întrucât noile aspecte politice, economice şi sociale din Europa de Est constituie provocări comune, care necesită un răspuns global şi coordonat,

Aderarea la OMC

1.   sprijină finalizarea cu succes a negocierilor de aderare la OMC; invită Ucraina să elimine toate obstacolele încă existente, atât cele de natură legislativă, cât şi cele de natură tehnică, care duc la crearea de dificultăţi în calea aderării acesteia la OMC;

2.   invită Comisia şi statele membre să ofere în continuare sprijin politic şi diplomatic pentru aderarea Ucrainei la OMC şi să acorde Ucrainei asistenţă permanentă pentru îndeplinirea condiţiilor necesare; invită Comisia să sprijine Ucraina în a profita pe deplin de perioadele de tranziţie acordate pentru îndeplinirea condiţiilor deseori exigente legate de apartenenţa acesteia la OMC;

3.   salută deciziile UE de a oferi Ucrainei statutul de economie de piaţă, recunoscând eforturile majore ale guvernului Ucrainei de a institui o economie de piaţă funcţională în ţară; invită guvernul Ucrainei să consolideze aceste realizări, asigurându-se că denaturările grave cu are se confruntă piaţa sunt soluţionate în mod corespunzător;

Crearea unei zone de liber schimb UE/Ucraina

4.   salută faptul că studiul de impact al comerţului asupra dezvoltării durabile, aflat în desfăşurare şi realizat sub auspiciile Comisiei, va fi finalizat în momentul în care vor începe negocierile oficiale pentru crearea zonei de liber schimb, după încheierea procesului de aderare a Ucrainei la OMC şi ratificarea sa de către parlamentul Ucrainei; invită Comisia şi guvernul Ucrainei să ia în consideraţie, cu cea mai mare atenţie, rezultatele studiului de impact privind dezvoltarea durabilă (SID) în momentul finalizării conţinutului ALS;

5.   invită părţile contractante să ia în consideraţie, cu atenţie, crearea unui cadru instituţional solid şi eficace, care să prevadă crearea şi abilitarea unor comitete mixte de control, autorizate să emită recomandări pentru a îmbunătăţi în continuare relaţiile economice şi comerciale reciproce şi pentru a da un elan iniţial în vederea creării unui mecanism funcţional de soluţionare a conflictelor;

6.   invită Comisia şi guvernul Ucrainei să înfiinţeze un Forum pentru dezvoltarea durabilă, deschis reprezentanţilor societăţii civile, cu o componentă importantă axată pe schimbările climatice, chiar înainte de încheierea negocierilor privind un ALS;

7.   ia act de faptul că realizarea unei zone de liber schimb cu Ucraina va avea cu siguranţă efecte pozitive pe termen lung, dar ar putea, de asemenea, să genereze efecte negative pe termen scurt şi mediu asupra statelor membre din Europa de Est, efecte care trebuie remediate;

8.   invită Ucraina să elaboreze şi să pună în aplicare în continuare o legislaţie vamală în conformitate cu standardele internaţionale şi ale UE şi să îmbunătăţească serviciile vamale prin simplificarea şi modernizarea procedurilor vamale atât la nivel de frontieră, cât şi în interiorul ţării; invită Comisia să sprijine eforturile Ucrainei în acest domeniu, prin furnizarea asistenţei tehnice suplimentare şi a sprijinului financiar specific;

9.   ia act de faptul că, deşi cele mai competitive produse importate din Ucraina în UE nu fac parte din sistemul generalizat de preferinţe tarifare al UE (GSP), acest sistem a fost extrem de util producătorilor ucraineni care doreau să pătrundă pe pieţele comunitare; invită Comisia şi statele membre să aibă în vedere o mai mare liberalizare a schimburilor cu Ucraina, prevăzând aranjamente preferenţiale specifice cu un statut de eligibilitate în temeiul clauzei "drepturilor lucrătorilor" (acordarea unui tratament preferenţial ţărilor ca Ucraina care au aplicat convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la drepturilor lucrătorilor);

Politica industrială

10.   îndeamnă Ucraina să realizeze reforme naţionale suplimentare care să îi permită integrarea durabilă pe pieţele globale şi în lanţurile de valori ale lumii; subliniază faptul că diversificarea exportului trebuie în primul rând să completeze consolidarea pieţei interne pentru ca exporturile să devină o sursă sigură de creştere economică viitoare în Ucraina;

11.   invită Ucraina să promoveze o funcţionare eficientă a serviciilor publice şi o bună accesibilitate a acestor servicii pentru toţi cetăţenii şi să acorde o mai mare atenţie liberalizării pieţelor, prin garantarea finalizării cu succes a procesului de privatizare, prin desfiinţarea monopolurilor şi asigurarea independenţei Băncii Naţionale a Ucrainei;

12.   consideră important să se facă distincţie între servicii comerciale şi servicii publice, deoarece acestea din urmă nu ar trebui să fie afectate de liberalizare, pentru a se asigura nevoile de bază ale populaţiei şi accesul corespunzător la bunuri publice esenţiale, precum sănătatea, educaţia, apa potabilă şi energia;

13.   invită Ucraina să echilibreze creşterea drepturilor acţionarilor şi ale investitorilor care decurg din apartenenţa la OMC, prin îmbunătăţirea accesului tuturor cetăţenilor la informaţii privind întreprinderile, să asigure aplicarea strictă a drepturilor omului, economice şi sociale şi trecerea la standarde internaţionale privind responsabilitatea socială corporativă, contabilitatea şi auditul întreprinderilor; subliniază faptul că instanţele civile şi comerciale din Ucraina trebuie să joace un rol mai important în eliminarea discriminărilor şi a abuzurilor;

14.   îndeamnă Ucraina să creeze un sistem fiscal coerent şi eficient, în conformitate cu legislaţia şi practicile UE; reaminteşte că existenţa unor servicii financiare performante şi eficiente este o condiţie preliminară necesară pentru viitoarea creştere economică a Ucrainei; subliniază că este necesar ca legislaţia referitoare la combaterea spălării de bani şi a evaziunii fiscale să fie actualizată şi extinsă; îndeamnă Ucraina să înceteze imediat orice practică fiscală discriminatorie împotriva operatorilor străini;

15.   ia act, cu îngrijorare, de existenţa, în continuare, în această ţară, în ciuda eforturilor depuse de guvernul ucrainean, a corupţiei pe scară largă şi de faptul că aceasta joacă un rol major în reducerea creşterii economice şi a accesului capitalului străin; îndeamnă guvernul Ucrainei să ia toate măsurile necesare pentru combaterea corupţiei, în special prin eforturile îndreptate către înlăturarea cauzelor profunde ale acesteia;

16.   ia act de faptul că majoritatea produselor exportate provine din sectoarele fontei şi oţelului, care furnizează şi cea mai mare sursă de venit obţinută din comerţ; salută încheierea Acordului privind oţelul semnat în cadrul Consiliului de Cooperare UE-Ucraina la 18 iunie 2007, care a mărit substanţial cotele de produse siderurgice ucrainene admise în Comunitate şi a facilitat o liberalizare mai eficientă, chiar dacă graduală, a comerţului de bunuri între Ucraina şi UE; consideră că acest acord va contribui în mod semnificativ la promovarea obiectivelor Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC) şi, atunci când restricţiile cantitative vor fi ridicate, va deschide calea către o mai bună integrare a pieţelor, în conformitate cu prevederile OMC;

17.   invită Ucraina să elimine denaturările concurenţei, care sunt la originea unui comerţ inechitabil, şi să sprijine, în acest fel, stabilirea unor relaţii comerciale armonioase; de asemenea, invită Comisia să garanteze că instrumentele de susţinere a comerţului (ISC) sunt aplicate numai atunci când distorsiunile comerciale au dus la un dumping sau o subvenţionare prejudiciabilă;

18.   invită guvernul ucrainean să nu acorde subvenţii ilegale întreprinderilor ucrainene de export, incompatibile cu regulile OMC, şi să evite distorsiunile pieţei;

19.   ia act de faptul că modelele comerciale actuale din Ucraina, care s-au dezvoltat considerabil şi continuă să se dezvolte, ar putea să nu fie durabile pe termen lung deoarece acestea sunt dependente în mare măsură de factori ciclici şi temporari, precum creşterea spectaculoasă a consumului şi a preţurilor oţelului la nivel mondial;

20.   încurajează aproximarea şi convergenţa standardelor în sectoarele agriculturii, industriei şi serviciilor şi invită Comisia să acorde asistenţa financiară şi tehnică necesară pentru a garanta conformitatea acestora cu standardele comunitare;

21.   se declară preocupat în legătură cu condiţiile de muncă şi salariile mici ale minerilor şi cu numărul tot mai mare de accidente în minele ucrainene; îndeamnă guvernul Ucrainei să garanteze aplicarea corespunzătoare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor privind securitatea şi salariul minim;

Aspecte legate de energie şi de tranzit

22.   solicită consolidarea dialogului la nivel înalt între Ucraina şi UE în sectorul energetic, în vederea punerii în aplicare integrale a Memorandumului de înţelegere privind cooperarea în domeniul energiei între UE şi Ucraina;

23.   consideră, în contextul necesităţii de a recurge la modele comerciale mai durabile pentru a combate schimbările climatice, că accesul la resursele energetice trebuie să se supună unor norme multilaterale, care nu trebuie subminate prin acorduri comerciale bilaterale care concurează pentru obţinerea celor mai favorabile condiţii de acces;

24.   invită Ucraina să dezvolte o abordare coerentă privind aspectele energetice, în vederea garantării diversificării şi a siguranţei aprovizionărilor energetice care traversează teritoriul său, a securităţii nucleare, a reformei pieţei sale interne de energie, a dezvoltării şi a modernizării infrastructurilor sectorului energetic (inclusiv a conductelor), a utilizării eficiente a energiei şi a exploatării mai eficiente a surselor regenerabile de energie;

25.   subliniază importanţa garantării unui sistem sigur, transparent şi fiabil de tranzit al energiei între Ucraina şi UE;

26.   sprijină ferm integrarea progresivă a Ucrainei în reţelele transeuropene de transport; consideră acest lucru ca fiind un factor-cheie al bunei funcţionări a zonei de liber schimb între UE şi Ucraina;

Drepturile de proprietate intelectuală

27.   îndeamnă autorităţile ucrainene, în cadrul procesului de aderare la OMC şi al acordurilor bilaterale relevante încheiate cu UE, să alinieze legislaţia naţională privind drepturile de proprietate intelectuală, precum şi măsurile de aplicare a acesteia la aquis-ul comunitar, la reglementările OMC, în special la Acordul privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS), şi cu alte standarde internaţionale pertinente, şi să garanteze aplicarea sa integrală, efectivă şi neîntreruptă, astfel încât contrafacerile şi pirateria să fie eficient combătute; îndeamnă autorităţile legislative ucrainene să consulte UE şi părţile interesate, în special reprezentanţii titularilor drepturilor de autor, într-o etapă timpurie a procesului menit să se soldeze cu adoptarea modificărilor legii privind drepturile de autor, în special cu privire la introducerea sau modificarea drepturilor digitale, reglementarea gestiunii colective a drepturilor şi măsurile de aplicare;

28.   încurajează autorităţile ucrainene să pună în aplicare toate măsurile necesare şi eficiente pentru neutralizarea surselor de activitate ilegală, de tipul fabricilor de producţie a discurilor optice care fabrică copii ilegale ale unor produse protejate prin drepturi de autor şi site-urile internet care propun ilegal conţinuturi protejate, şi să pună capăt vânzării de produse piratate de pe pieţe, cum ar fi piaţa Petrovka din Kiev; ia act de faptul că aceste măsuri trebuie să cuprindă inspecţii repetate şi inopinate, realizate prin cooperarea cu titularii drepturilor de autor;

29.   subliniază necesitatea adaptării sistemului judiciar actual pentru a proteja eficient drepturile de proprietate intelectuală şi pentru a garanta că toate persoanele implicate în comerţul ilegal - atât producătorii, cât şi vânzătorii - pot fi urmărite şi sancţionate în urma unor proceduri mai rapide; ia act de faptul că magistraţii şi instanţele din Ucraina ar trebui instruite pentru a ordona confiscarea şi distrugerea sistematică a materialelor piratate şi cele contrafăcute;

30.   îndeamnă autorităţile ucrainene să revizuiască sistemul de holograme pentru produsele protejate de drepturile de autor, în strânsă consultare cu titularii drepturilor;

31.   îndeamnă autorităţile vamale ucrainene să mărească semnificativ numărul acţiunilor împotriva importurilor de discuri-pirat din Rusia şi să îmbunătăţească cooperarea cu sectorul privat;

Cooperarea în domeniul ştiinţific şi cel educaţional

32.   îndeamnă Ucraina să acorde o mai mare prioritate instituirii unui model economic bazat pe economia cunoaşterii şi să sporească substanţial procentul din PIB alocat cercetării ştiinţifice şi schimburilor universitare; solicită Comisiei să furnizeze sprijin financiar şi tehnic;

33.   subliniază importanţa crucială a cooperării în domeniul ştiinţei, cercetării şi tehnologiei pentru dezvoltarea economiei naţionale şi crearea unui climat favorabil pentru investiţii şi inovaţii; este de părere că se impune, în acest scop, aprofundarea atât a relaţiilor bilaterale ale statelor membre cu Ucraina, cât şi a politicii comune a UE faţă de această ţară;

34.   invită Comisia şi guvernul Ucrainei să intensifice cooperarea în domeniul ştiinţei, al tehnologiei, al educaţiei şi al formării, şi în cadrul programelor de învăţare ştiinţifice şi educative, precum Erasmus Mundus şi programul Jean Monnet; încurajează crearea unor legături culturale transfrontaliere mai strânse şi a unei mai mari cooperări între universităţi şi centre de cercetare;

35.   subliniază faptul că Uniunea Europeană trebuie să sprijine sistemul educaţional ucrainean, prin crearea unor programe de susţinere şi de stimulente financiare pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi tehnologice, ceea ce va contribui la o creştere economică mai ridicată şi mai durabilă, precum şi la dezvoltarea culturală şi ştiinţifică a ţării;

Agricultură şi mediu

36.   salută recenta semnare în octombrie 2006 a unui memorandum de înţelegere privind un dialog structurat pe teme agricole; subliniază faptul că sectorul agricol joacă un rol important în ceea ce priveşte protecţia mediului, suveranitatea alimentară şi echilibrarea socială a discrepanţelor de dezvoltare între zonele urbane şi rurale, ceea ce poate justifica adoptarea unor tarife sectoriale mai mari decât tarifele pentru bunurile neagricole;

37.   îndeamnă sprijinirea populaţiei agricole şi rurale, prin îmbunătăţirea situaţiei economice şi sanitare a acesteia şi dezvoltarea zonelor rurale; subliniază că un astfel de sprijin trebuie să intervină la nivel financiar şi la nivelul infrastructurilor, prin facilitarea accesului micilor producători la credite, prin introducerea unui sistem de ponderare a ajutoarelor care să-i privilegieze pe micii şi tinerii întreprinzători şi prin crearea unor programe de formare profesională; subliniază necesitatea creării, în egală măsură, a unei reţele de conexiune teritorială a zonelor rurale şi urbane şi îmbunătăţirii accesului la informaţie în zonele rurale;

38.   invită Comisia să înceapă discuţii în vederea creării unei cooperări în materie de reglementare în domeniul sanitar şi fitosanitar (SFS); invită Comisia să înceapă negocieri cu Ucraina cu privire la protecţia indicaţiilor geografice şi să integreze rezultatele acestor negocieri în viitorul ALS;

39.   îndeamnă Ucraina să desfiinţeze imediat cotele de export restrictive pentru grâu stabilite în octombrie 2006 şi care nu numai că au provocat daune grave în sectorul agricol al Ucrainei, dar riscă, de asemenea, prin sistemul netransparent bazat pe licenţe, să favorizeze corupţia;

40.   subliniază importanţa dezvoltării de către Ucraina de programe de mediu, ca urmare a adoptării "Strategiei naţionale de mediu" (1998-2008) şi a ratificării Protocolului de la Kyoto, pentru garantarea securităţii mediului în regiune, inclusiv în ceea ce priveşte energia nucleară, reţeaua de distribuţie a apei potabile şi luarea de măsuri pentru prevenirea deteriorării Mării Negre, printre altele;

41.   subliniază necesitatea adoptării, o dată cu integrarea Ucrainei în zona de liber schimb a Uniunii Europene, de norme privind certificarea importatorilor, exportatorilor şi transporturilor, precum şi a întăririi normelor sanitare şi fitosanitare, în scopul alinierii acestora cu normele în vigoare în Uniunea Europeană la acest nivel;

Relaţiile economice cu ţările vecine partenere (printre care şi Rusia)

42.   ia act de aderarea condiţionată a Ucrainei la "Spaţiul economic unic" împreună cu Rusia şi cu alte foste republici ale Uniunii Sovietice; reaminteşte că anumite dispoziţii din cadrul acordului privind spaţiul economic unic pot intra în conflict, dacă sunt aplicate în totalitate, cu încheierea unui AFS eficient cu UE; invită Ucraina să dezvolte relaţiile sale economice cu Federaţia Rusă într-o manieră care să nu împiedice integrarea progresivă şi profundă a ţării în piaţa unică a Comunităţii;

43.   invită Comisia să promoveze un dialog tripartit între Ucraina, Rusia şi Uniunea Europeană, pentru susţinerea unui climat de securitate şi pace în regiune, dialog care va trebui să permită Ucrainei să îşi consolideze identitatea proprie şi independentă, fără ca, astfel, să se izoleze; subliniază necesitatea încurajării dialogului cu privire la interese comune, în special referitor la securitate şi apărare, energie şi dezvoltarea unei reţele de transport mai eficiente din punct de vedere calitativ şi cantitativ, între alte chestiuni de pe agenda internaţională;

Consideraţii finale (îndeosebi referitoare la PEV)

44.   ia act cu satisfacţie de declaraţia adoptată de parlamentul ucrainean la 27 februarie 2007 privind deschiderea negocierilor între Ucraina şi UE, în scopul încheierii unui nou APC cu UE;

45.   salută participarea Ucrainei la stabilizarea regiunilor sale şi încurajează întărirea rolului acesteia în încheierea de acorduri de cooperare economică, în special cu ţările din vecinătatea Mării Negre;

46.   subliniază importanţa executării şi punerii în aplicare rapide a acordului cu Ucraina privind facilitarea eliberării vizelor şi readmisia;

47.   susţine cooperarea internaţională, în special cooperarea transfrontalieră şi interregională în domeniul economic, dar şi în alte domenii, de exemplu organizarea Campionatului European de Fotbal 2012 împreună cu Polonia;

48.   invită Ucraina să susţină şi să creeze un mediu favorabil pentru IMM-uri şi să promoveze spiritul antreprenorial şi responsabilitatea individuală;

49.   invită Comisia şi guvernul Ucrainei să continue punerea în aplicare a măsurilor de monitorizare (definite în conformitate cu rezultatele unei evaluări corespunzătoare) privind influenţa recentei extinderi a UE asupra modelelor comerciale dintre UE şi Ucraina; subliniază importanţa stabilirii unui dialog care să evalueze influenţa pe care a exercitat-o extinderea din 2007 asupra dezvoltării comerţului şi a relaţiilor economice, permiţând elaborarea unor măsuri adecvate pentru reducerea eventualelor pierderi;

50.   subliniază importanţa strategică a Ucrainei şi îndeamnă Comisia şi statele membre să confere relaţiilor bilaterale viitoare o nouă dimensiune, mai coerentă, bazată pe o amplă cooperare şi solidaritate, cu respectarea naturii privilegiate a legăturilor create de vecinătate şi de istorie, în special în ceea ce priveşte Rusia;

51.   este preocupat de absenţa unei definiri precise şi a unor perspective clare în PEV, precum şi a unei viziuni strategice pe termen lung pentru dezvoltare şi stabilitate în Europa de Est; subliniază că procesul de integrare a Ucrainei trebuie să devină o prioritate politică reală a agendei UE;

52.   solicită din nou Consiliului să aplice sistematic clauza privind drepturile omului şi democraţia în relaţiile sale cu toţi participanţii la PEV; invită Consiliul să explice modul în care intenţionează să aplice această clauză în negocierile privind un nou acord consolidat cu Ucraina,

o
o   o

53.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernului şi parlamentului Ucrainei.

(1) JO L 310, 9.11.2006, p. 1. (2) JO L 49, 19.2.1998, p. 3. (3) JO L 384, 28.12.2004, p.23 (4) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 312. (5) Texte adoptate, P6_TA(2007)0196. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0355.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind răspunsul UE la situaţii de fragilitate în ţările în curs de dezvoltare

P6_TA(2007)0540 B6-0476/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 25 octombrie 2007 intitulată "Către un răspuns al UE la situațiile de fragilitate - intervenția în medii dificile pentru dezvoltare durabilă, stabilitate și pace"(COM(2007)0643) şi documentul de lucru al Comisiei anexat la aceasta (SEC(2007)1417);

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european", semnată la 20 decembrie 2005(1);

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare(2) ("Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare");

–   având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului de state din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(3), astfel cum a fost modificat prin Acordul de modificare a Acordului de parteneriat, semnat la Luxemburg la 25 iunie 2005(4) ("Acordul de la Cotonou");

–   având în vedere Politica cadru a Uniunii Africane de reconstrucţie post-conflict şi dezvoltare, aprobată de statele membre cu ocazia reuniunii la vârf a Uniunii Africane, de la Banjul din 25 iunie -2 iulie 2006,

–   având în vedere cele zece principii de bună implicare pentru acordarea de asistenţă în statele şi situaţiile fragile, sprijinite de către Grupul statelor fragile din Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare (CAD) al OCDE, şi aprobate la reuniunea la nivel înalt a CAD din 3-4 aprilie 2007 de la Paris;

–   având în vedere Rezoluţia 60/1 din 24 octombrie 2005 a Adunării Generale a ONU privind Rezultatele Summit-ului din 2005, şi în special alineatele 138-140 ale acesteia, referitoare la responsabilitatea de a proteja;

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, începând cu anii '90, statele ce nu au capacitatea de a-şi îndeplini funcţiile "tradiţionale" şi de a susţine dezvoltarea, şi a căror instituţii sunt slabe, au fost clasificate drept "state fragile" de Banca Mondială şi de comunitatea internaţională pentru dezvoltare;

B.   întrucât fragilitatea unui stat reprezintă mai degrabă un concept empiric decât unul normativ şi este o variabilă ce depinde de un anumit context, iar nu o condiţie pre-existentă; întrucât situaţiile de fragilitate pot apărea fie înaintea unei crize, fie ulterior acesteia; întrucât responsabilitatea de a hotărî în ce moment statele încetează să mai fie fragile ar trebui să aparţină propriilor cetăţeni;

C.   întrucât, în ciuda faptului că nu există o definiţie clară a acestui concept, este posibilă identificarea statelor ce trec printr-o perioadă de fragilitate, iar numărul statelor calificate de Banca Mondială drept "fragile" aproape că s-a dublat din 2000 până în 2006, de la 14 la 26, dintre care 14 în Africa Sub-Sahariană;

D.   întrucât este imperativă înţelegerea factorilor externi şi interni ce determină fragilitatea, pentru a putea oferi asistenţă şi a sprijini consolidarea acestor state, în avantajul direct al cetăţenilor lor şi în folosul păcii şi prosperităţii regionale şi globale;

E.   întrucât diferitele tipuri de fragilitate (de exemplu expunerea la conflicte, aşa-numitul "blestem al resurselor", proasta guvernare, lipsa de ieşire la mare) necesită intervenţii de diferite tipuri; întrucât o anumită ţară poate suferi de pe urma mai multor tipuri de fragilitate, ceea ce face clasificarea sa şi întreprinderea de acţiuni specifice mai dificile;

F.   întrucât soluţionarea situaţiilor de fragilitate este un proces de durată şi presupune un angajament pe termen lung atât din partea ţărilor afectate, cât şi din partea comunităţii internaţionale;

G.   întrucât Uniunea Africană recunoaşte că reconstrucţia este în primul rând o chestiune de natură politică şi apoi tehnică; subliniind, prin urmare, necesitatea de a institui o autoritate de stat legitimă şi o guvernare bazată pe consens, de a întreprinde acţiuni clare în favoarea categoriilor vulnerabile şi a dezvoltării capacităţilor locale, în cadrul unei distribuţii echitabile a puterii şi a asumării reciproce a răspunderii, astfel cum se subliniază în cadrul Politicii cadru a Uniunii Africane de reconstrucţie post-conflict şi dezvoltare;

H.   întrucât situaţiile de fragilitate sunt adeseori provocate de sărăcie şi de condiţiile nefavorabile de trai, ducând în cazuri extreme la eşecul structurii de stat şi la insecuritate permanentă; întrucât lipsa de protecţie a drepturilor cetăţenilor din statele afectate necesită intervenţia UE şi a comunităţii internaţionale şi trebuie să fie în centrul acesteia;

I.   întrucât nu există încă schimburi suficiente de experienţă în privinţa construcţiei statale, între statele beneficiare şi cele donatoare, îngreunându-se astfel procesul de învăţare;

J.   întrucât este nevoie de instituirea unui mecanism de dublă răspundere: între ţările donatoare şi ţările beneficiare şi între acestea din urmă şi cetăţenii lor;

K.   întrucât existenţa mai multor instrumente de finanţare favorizează riscul suprapunerii sau a lipsei de alocare a resurselor, făcând şi mai dificilă responsabilizarea şi participarea societăţilor deja afectate,

1.   consideră că fragilitatea reprezintă o provocare complexă la adresa dezvoltării şi subliniază necesitatea elaborării unei agende bine definite şi coerente privind fragilitatea, bazată pe principiul "intervenţiei nedăunătoare", adică adaptată situaţiei de fapt şi luând în considerare implicaţiile pe termen lung şi coordonând diversele obiective şi abordări ale actorilor implicaţi, în contextul obiectivului principal şi unificator al reducerii sărăciei şi al realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

2.   salută pregătirea unui răspuns al UE la fragilitate şi subliniază nevoia de a implica parlamentele în toate etapele acestei strategii;

3.   afirmă că un sistem politic democratic şi stabil, care conduce la dezvoltare, la statul de drept, la protecţia drepturilor omului, la bună guvernare şi o paşnică prevenire a conflictelor reprezintă cea mai bună cale de a ieşi din starea de fragilitate şi de se îndrepta spre instituirea unor instituţii transparente şi eficiente şi a unor politici echitabile;

4.   subliniază că programarea şi acţiunile întreprinse în situaţiile de fragilitate trebuie să fie cuprinzătoare şi coerente şi să aibă drept centru dezvoltarea durabilă a ţărilor în cauză, precum şi populaţiile ţărilor respective; consideră că o abordare care să ia în considerare caracterul fragil trebuie să fie integrată în principal în cadrul instrumentelor şi mecanismelor existente şi este în totalitate de acord că potenţialul documentelor strategice de ţară şi programele tematice, realizate în parteneriat, în vederea prevenirii fragilităţii, trebuie să fie intensificate;

5.   subliniază că agenda privind fragilitatea ar trebui să aibă trei componente principale, punându-se accentul pe situaţia populaţiei sărace şi pe prevenire: promovarea siguranţei oamenilor, îmbunătăţirea dezvoltării şi asigurarea păcii; subliniază, de asemenea, nevoia aplicării coerente a acestor componente în domeniul în cauză;  

6.   consideră că planificarea strategică pe termen lung trebuie să fie coordonată cu punerea în aplicare a programelor deoarece trebuie să fie în continuare flexibilă şi adaptabilă şi să poată veni în întâmpinarea situaţiei ţării respective; prin urmare, invită Comisia să promoveze dezvoltarea pe termen lung, dar să şi acorde, pe termen scurt, servicii de bază, precum asistenţă medicală şi educaţie;

7.   subliniază că programele de dezvoltare în situaţii de fragilitate ar trebui să respecte aceleaşi principii de bază precum programarea dezvoltării în orice situaţie, şi anume însuşirea, parteneriatul, răspunderea reciprocă şi durabilitate;

8.   invită Comisia să susţină dialogurile globale privind pacea şi pe cele politice şi procesele de reconciliere şi să stimuleze participarea comunităţilor şi a societăţii civile la toate aspectele privind ciclul de recuperare şi strategiile de dezvoltare;

9.   subliniază că la o pace durabilă se poate ajunge doar dacă se face dreptate şi dacă se are în vedere acest aspect, în special în ceea ce priveşte crimele de război şi crimele împotriva umanităţii; în acest context, invită Comisia să susţină consolidarea sistemelor legale şi juridice din statele fragile, pentru a se asigura că autorii infracţiunilor grave sunt aduşi în faţa justiţiei, dar şi pentru a permite dezvoltarea, în paralel, a justiţiei şi a iniţiativelor privind reconcilierea;

10.   solicită consolidarea drepturilor legale individuale, inclusiv a celor privind proprietăţile funciare ale populaţiei celei mai sărace; şi invită Comisia să susţină eforturile făcute în ţările în curs de dezvoltare de a-şi diversifica producţia agricolă, astfel încât acestea să poată ieşi din situaţia de economii foarte vulnerabile bazate pe un singur tip de recoltă şi să evite situaţiile de fragilitate care rezultă din colapsul economic;

11.   reiterează nevoia ca acţiunile UE de dezvoltare şi cele umanitare să pună mai mult accentul pe măsurile preventive, pe sisteme de alertă rapidă şi analize ale riscurilor în vederea evitării atât a catastrofelor cauzate de om, cât şi a celor naturale care duc la situaţii de fragilitate;

12.   afirmă că un model cuprinzător privind fragilitatea şi dezvoltarea trebuie să ia în considerare iniţiativele locale, regionale şi continentale existente, precum Politica cadru a Uniunii Africane de reconstrucţie post-conflict şi dezvoltare, Noul parteneriat pentru dezvoltarea Africii, Mecanismul african de evaluare între egali şi Carta privind democraţia, alegerile şi guvernarea în Africa; prin urmare, invită Comisia să susţină eforturile de consolidare a cooperării Sud-Sud în acest domeniu;

13.   invită, de asemenea, Comisia să se asigure nu numai că părţile locale interesate sunt implicate în totalitate în eforturile de a depăşi situaţiile de fragilitate, dar şi că noţiunile şi definiţia acestora privind consolidarea unui stat şi modelul de stat al acestora sunt luate în considerare şi că experţii locali sunt implicaţi şi ei; 

14.   subliniază rolul crucial pe care îl au femeile şi categoriile vulnerabile în promovarea dezvoltării şi a păcii şi invită Comisia să promoveze emanciparea acestora, şi anume prin luarea în considerare a nevoilor şi a situaţiei specifice a acestora în medii fragile;

15.   salută faptul că UE şi Africa vor purta un dialog, în cadrul strategiei comune UE-Africa, privind conceptul de "situaţii de fragilitate" pentru a ajunge la un acord comun şi a stabili măsurile care ar putea fi luate şi că acest dialog este deja prevăzut în planul de acţiune;

16.   reaminteşte faptul că fiecare stat în parte are responsabilitatea de a-şi proteja populaţia împotriva genocidului, a crimelor de război, a epurării etnice şi a crimelor împotriva umanităţii şi că UE susţine cu tărie această responsabilitate, în conformitate cu Rezoluţia 60/1 din 24 octombrie 2005 a Adunării Generale a ONU; subliniază că responsabilitatea de a proteja include şi folosirea presiunii diplomatice, economice şi legale susţinute, şi că ameninţările şi intervenţia militară coercitivă reprezintă ultima soluţie şi necesită un control strict;

17.   subliniază că abordarea situaţiilor de fragilitate este complexă şi necesită resurse financiare şi umane importante, precum şi angajamente pe termen lung; prin urmare, invită Comisia şi statele membre să se asigure că astfel de resurse sunt distribuite în mod suficient, adecvat şi previzibil şi că organismele donatoare acţionează în mod coerent;

18.   subliniază că folosirea sprijinului bugetar nu este adecvată în situaţiile de fragilitate deoarece în aceste situaţii capacităţile de audit şi de monitorizare sunt slabe sau inexistente; prin urmare, invită Comisia să folosească, în astfel de situaţii, alte forme de finanţare, cu excepţia cazului în care poate oferi informaţii detaliate privind modalitatea în care sunt folosiţi banii;

19.   invită Comisia să pună la dispoziţia Parlamentului o cartografiere a donatorilor şi a actorilor internaţionali şi o descriere a tipului de activitate pe care aceştia o desfăşoară pentru a permite monitorizarea, precum şi utilizarea cea mai bună a instrumentelor şi resurselor disponibile;

20.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre, co-preşedinţilor Adunării parlamentare paritare ACP-UE şi Uniunii Africane.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (2) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (3) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. (4) JO L 209, 11.8.2005, p. 27.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind bilanţul realităţii sociale (2007/2104(INI))

P6_TA(2007)0541 A6-0400/2007

Parlamentul European,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată "Propunere de raport comun asupra protecţiei sociale şi integrării sociale" (COM(2007)0013), şi raportul comun adoptat de Consiliul EPSCO la 22 februarie 2007,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei privind analiza realităţii sociale - Raport intermediar pentru Consiliul de primăvară 2007 (COM(2007)0063),

-   având în vedere Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor din 1951,

-   având în vedere Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de ONU în 1966,

-   având în vedere Convenţia ONU privind drepturile copilului din 1989,

-   având în vedere Convenţia ONU privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora din 1990,

-   având in vedere Planul internaţional ONU de acţiune privind îmbătrânirea, adoptat în 2002,

-   având în vedere Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane din 2005,

-   având în vedere Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap din 2006 şi protocolul său adiţional,

-   având în vedere articolele 34, 35 şi 36 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(1), prin care se definesc îndeosebi dreptul la ajutor social şi ajutorul pentru locuinţă, nivelul ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi accesul la serviciile de interes economic general,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Consolidarea dimensiunii sociale a Strategiei de la Lisabona: raţionalizarea coordonării deschise în domeniul protecţiei sociale" (COM(2003)0261),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Modernizarea protecţiei sociale în scopul dezvoltării unor servicii de asistenţă medicală şi îngrijire de lungă durată de înaltă calitate, accesibile şi durabile: sprijin pentru strategiile naţionale prin metoda deschisă de coordonare" (COM(2004)0304),

-   având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată "Faţă în faţă cu schimbările demografice: o nouă solidaritate între generaţii"(COM(2005)0094),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la consultarea pe tema realizării unei acţiuni la nivelul UE, destinată promovării integrării active a persoanelor care se află cel mai departe de piaţa muncii (COM(2006)0044) şi raportul de sinteză cu privire la rezultatele consultării,

-   având în vedere Cartea albă a Comisiei privind Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate (COM(2007)0279) (Cartea albă privind problemele de sănătate),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei privind o strategie a Uniunii Europene de acordare de sprijin statelor membre în vederea reducerii efectelor nefaste ale alcoolului (COM(2006)0625),

-   având în vedere Carte verde intitulată "Către o Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare" (COM(2007)0027),

-   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a sancţiunilor împotriva angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală (COM(2007)0249),

-   având în vedere opinia exprimată în cadrul celui de-al Şaselea program de acţiune privind mediul al Comunităţii Europene 2002-2012, conform căreia un mediu curat şi sănătos reprezintă o premisă pentru bunăstarea umană;

-   având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(2) şi Rezoluţia Parlamentului European din 28 aprilie 2005 privind situaţia romilor din Uniunea Europeană(3),

-   având în vedere Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(4)

-   având în vedere Rezoluţia sa din 11 iunie 2002 privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, intitulată "Propunere de raport comun privind integrarea socială"(5)

-   având în vedere Rezoluţia sa din 5 iunie 2003 privind aplicarea metodei deschise de coordonare(6),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 24 septembrie 2003 privind Raportul comun adoptat de Comisie şi Consiliu referitor la acordarea unor pensii adecvate şi viabile(7),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 15 decembrie 2005 privind Programul legislativ şi de lucru al Comisiei pentru 2006(8),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind provocările demografice şi solidaritatea între generaţii(9),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 6 septembrie 2006 privind îmbunătăţirea sănătăţii mintale a populaţiei. Către o strategie privind sănătatea mintală pentru Uniunea Europeană(10),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 30 noiembrie 2006 privind situaţia persoanelor cu handicap din Uniunea Europeană extinsă, intitulată "Planul european de acţiune 2006-2007"(11),

-   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0400/2007),

A.   întrucât ]n concluziile Consiliul European de la Lisabona din 23 şi 24 martie 2000 s-a decis consolidarea coeziunii sociale şi a luptei împotriva excluderii sociale;

B.   întrucât la Consiliul European de la Nisa din perioada 7-9 decembrie 2000, statele membre s-au angajat să demonstreze o reducere semnificativă şi cuantificabilă a sărăciei şi a excluderii sociale până în anul 2010; întrucât progresele în vederea realizării acestui obiectiv au fost insuficiente;

C.   întrucât integrarea socială şi protecţia socială reprezintă valori esenţiale ale Uniunii Europene şi drepturi fundamentale al tuturor persoanelor, indiferent de origine etnică, vârstă, sex, handicap, orientare sexuală sau religie;

D.   întrucât peste 50 de milioane de cetăţeni, fie aproximativ 16 % din întreaga populaţia activă a Uniunii Europene sunt persoane cu handicap, iar rata şomajului este de două ori mai ridicată la aceste persoane în raport cu persoanele care nu prezintă niciun fel de handicap;

E.   întrucât 78 milioane de cetăţeni europeni continuă să trăiască în sărăcie şi 8 % din populaţia activă a Uniunii Europene suferă din cauza sărăciei, iar prăpastia dintre săraci şi bogaţi se adânceşte în multe state membre;

F.   întrucât Europa zilelor noastre este o societate multi-etnică şi multi-confesională iar statele membre trebuie să se asigure că legislaţia lor reflectă această diversitate, protejând toţi cetăţenii împotriva violenţei, discriminării şi hărţuirii;

G.   întrucât efectele inegalităţii, sărăciei, excluderii sociale şi ale lipsei de perspective sunt interdependente, impunând o strategie coerentă la nivelul statelor membre, concentrată nu numai pe creşterea veniturilor şi a prosperităţii, dar şi pe abordarea unor chestiuni precum accesul la un loc de muncă, educaţie, servicii medicale, societatea informaţiei, cultură şi transporturi, precum şi oportunităţile generaţiilor viitoare;

H.   întrucât sărăcia şi şomajul au fost legate de o stare de sănătate precară şi un acces limitat la îngrijiri medicale din cauza unor factori precum un regim alimentar necorespunzător, condiţii de trai necorespunzătoare în zonele dezavantajate, condiţii improprii de locuit şi stres,

I.   întrucât, în majoritatea statelor membre, copiii sunt mai expuşi sărăciei şi excluderii sociale decât adulţii;

J.   întrucât sărăcia şi inegalitatea afectează femeile în mod disproporţionat; întrucât venitul mediu al femeilor constituie doar 55% din cel al bărbaţilor iar pentru femeile în vârstă accesul la piaţa muncii este mai dificil;

K.   întrucât sărăcia afectează în mod disproporţionat persoanele cu un nivel redus de educaţie, iar Comisia şi statele membre ar trebui să propună o acţiune comună în vederea îmbunătăţirii accesului şi dreptului la educaţie şi la formare pe întreg parcursul vieţii;

L.   întrucât fenomenele sociale precum traficul de persoane, criminalitatea organizată, discriminarea pe criterii de sex şi prostituţia sunt strâns legate între ele,

M.   întrucât nivelul şomajului în rândul persoanelor cu handicap, care include persoanele cu probleme de sănătate mentală, persoanele în vârstă şi minorităţile etnice din Uniunea Europeană, continuă să fie inacceptabil de ridicat,

N.   întrucât persoanele care se dedică îngrijirilor familiale, principala forţă de muncă neremunerată din Uniunea Europeană, merită recunoaştere pentru contribuţia lor esenţială la îngrijirile acordate în Comunitate;

O.   întrucât serviciile devin din ce în ce mai inaccesibile pentru categoriile cele mai sărace ale societăţii;

P.   întrucât inegalitatea la nivelul veniturilor înregistrează o creştere în majoritatea statelor membre;

Remarci generale

1.   invită statele membre să se folosească în mod optim de potenţialul oferit de metoda deschisă de coordonare;

2.   invită statele membre să realizeze un schimb de bune practici şi să urmeze bunele exemple în domeniul protecţiei sociale şi al integrării sociale;

3.   consideră că nu se poate pune capăt sărăciei şi excluderii sociale decât prin garantarea drepturilor sociale şi economice ale tuturor;

4.   subliniază faptul că întărirea coeziunii sociale, eradicarea sărăciei şi a excluderii sociale trebuie să devină o prioritate politică pentru Uniunea Europeană; salută, în acest sens, viitoarea propunere a Comisiei vizând declararea anului 2010 ca An european al luptei împotriva sărăciei şi a excluderii sociale; invită Comisia şi statele membre să definească şi să urmărească obiectivul ambiţios care constă în reducerea sărăciei, în special în rândul forţei de muncă active din Europa;

5.   salută concluziile Consiliilor Europene de la Bruxelles din 23 şi 24 martie 2006 şi din 8 şi 9 martie 2007, conform cărora statele membre ar trebui să ia măsuri rapide şi semnificative în vederea reducerii a sărăciei în rândul copiilor, oferind tuturor copiilor şanse egale, indiferent de mediul social din care aceştia provin;

6.   încurajează Comisia să faciliteze, inclusiv prin organizarea de stagii, schimburile dintre statele membre având ca obiect cele mai bune practici în domeniul luptei împotriva discriminării pe piaţa muncii;

7.   subliniază că o ocupare a forţei de muncă care garantează salarii şi condiţii de muncă corecte şi decente trebuie considerară, alături de educaţie şi sistemele de securitate socială efective şi eficiente, drept una dintre cele mai puternice măsuri de siguranţă împotriva sărăciei şi a excluderii sociale, ţinând cont, în acelaşi timp, de faptul că acest lucru nu este suficient pentru incluziunea socială a anumitor grupuri sociale, în special a celor mai defavorizate; invită prin urmare Comisia şi statele membre să pună în aplicare în mod eficient Directiva 2000/78/CE; salută examinarea transpunerii acestei directive, aflată în curs de desfăşurare de către Comisie, şi o încurajează pe aceasta din urmă să ia măsurile necesare în situaţiile în care transpunerea nu a fost realizată în mod corespunzător; invită Comisia să abordeze chestiunile legate de "calitatea muncii" în raportul său rezultat în urma consultării lansate în cadrul comunicării privind analiza realităţii sociale;

8.   insistă asupra necesităţii de a acorda ajutor sectoarelor de producţie, microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor), micilor întreprinderi agricole, exploataţiilor agricole familiale şi economiei sociale, ţinând seama de importanţa acestora pentru crearea locurilor de muncă şi a bunăstării;

9.   invită Comisia şi statele membre să ia măsuri pentru a garanta că toate persoanele care lucrează în alte state membre se bucură pe deplin de drepturile omului, drepturile sociale şi politice;

10.   subliniază că accesul la bunuri şi servicii ar trebui să fie un drept al oricărui cetăţean european şi invită prin urmare Comisia să propună directive specifice în toate domeniile care nu sunt prevăzute deja în actele adoptate în conformitate cu articolul 13 din tratat, pentru a combate discriminarea în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, bazată pe handicap, vârstă, religie, origine etnică sau orientare sexuală;

11.   subliniază că responsabilitatea socială a întreprinderilor nu se limitează la crearea şi la menţinerea locurilor de muncă, ci se referă, de asemenea, printre altele, la calitatea locurilor de muncă, la plata unor salarii corecte şi la promovarea învăţării pe întreg parcursul vieţii;

12.   subliniază că trebuie să se acorde aceeaşi atenţie tuturor tipurilor de discriminare;

13.   subliniază rolul major jucat de serviciile publice în promovarea coeziunii sociale, rol recunoscut prin tratat, şi deci necesitatea de a dispune de servicii publice care să se caracterizeze printr-un grad ridicat de siguranţă şi de accesibilitate, egalitatea de tratament şi promovarea accesului universal şi a drepturilor utilizatorilor;

14.   încurajează Comisia să utilizeze dimensiunea europeană pentru promovarea printre altele, a schimbului de bune practici între statele membre, a subvenţiilor, a campaniilor de informare privind regulile specifice de alimentaţie şi activitate fizică adaptate la nevoile diferitelor grupuri ţintă, mai ales la cele ale copiilor, acestea fiind obiective pe care Comisia le-a fixat în Cartea albă privind problemele de sănătate, şi aspectele care afectează în mod disproporţionat categoriile defavorizate ale populaţiei;

15.   invită statele membre să pună în aplicare în mod mai eficient legislaţia comunitară în vigoare în domeniul politicii sociale şi al ocupării forţei de muncă, acordând o atenţie deosebită cerinţelor privind egalitatea între sexe; îndeamnă Consiliul şi Comisia să examineze, în cadrul raportului comun privind ocuparea forţei de muncă 2007-2008, chestiunea referitoare la modul în care Europa poate oferi condiţii sociale echitabile, prin care să se elimine concurenţa neloială de pe piaţa internă;

16.   regretă că, în comunicarea sa privind analiza realităţii sociale, Comisia dă impresia că numeroase iniţiative de politică socială sunt depăşite şi subliniază, în schimb, că sistemul asigurărilor sociale şi politicile sociale constituie forţe care stimulează productivitatea şi inovarea şi sunt esenţiale pentru o economie a cunoaşterii eficace şi cuprinzătoare;

17.   salută contribuţia adusă în vederea protejării sănătăţii publice printre altele de Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CEPCB) şi Sistemul european de alertă rapidă şi de reacţie la ameninţările la adresa sănătăţii publice (SAR) în aplicarea regulamentelor sanitare internaţionale;

18.   insistă asupra faptului că este important ca statele membre şi instituţiile europene să respecte legislaţia în vigoare şi invită Comisia să vegheze la aplicarea corectă a legislaţiei comunitare, nu numai a celei referitoare la calitatea apei, a aerului şi a solului şi la reducerea emisiilor sonore, aplicarea regulamentului REACH şi intensificarea monitorizării produselor chimice, producţia de alimente, dar şi a celei referitoare la reclamele la produse alimentare care induc în eroare şi la cele care se adresează copiilor şi adulţilor.

19.   subliniază că educaţia, învăţarea şi formarea pe tot parcursul vieţii, inclusiv formarea profesională, trebuie să ofere persoanelor şi organizaţiilor bagajul de cunoştinţe necesar pentru a se adapta la schimbările de pe piaţa muncii şi pentru a face faţă mondializării;

20.   subliniază că răspunsul la dispariţia locurilor de muncă tradiţionale din industrie trebuie să constea într-o serie de măsuri suplimentare, printre care se numără în special sprijinul acordat dezvoltării unor noi ramuri industriale, sprijinul acordat IMM-urilor şi dezvoltarea economiei sociale;

21.   invită Consiliul şi Comisia să pună accentul pe o abordare avantajoasă pentru toţi, conform căreia drepturile în vigoare ale lucrătorilor sunt completate şi extinse printr-o serie de noi drepturi, cum ar fi dreptul de acces la formare şi la învăţare pe întreg parcursul vieţii şi dreptul la o organizare a muncii compatibilă cu viaţa de familie;

22.   îndeamnă statele membre să pună în aplicare legi care să concilieze viaţa profesională cu cea de familie, ajutându-i pe părinţi să rămână sau să reintre cu uşurinţă pe piaţa muncii;

23.   îndeamnă Comisia şi statele membre să acorde prioritate maximă integrării sociale şi drepturilor femeilor, modificând corespunzător politicile respective, inclusiv politica de repartizare a veniturilor;

Integrare socială

24.   consideră că trebuie susţinute şi intensificate eforturile de combatere a sărăciei şi a excluderii sociale, în vederea îmbunătăţirii situaţiei persoanelor cel mai mult expuse la riscul sărăciei şi al excluderii;

25.   invită Comisia să consolideze în continuare integrarea aspectelor legate de egalitate şi de handicap în toate domeniile politice pertinente;

26.   consideră că participarea semnificativă a persoanelor care suferă de sărăcie la elaborarea unor politici şi măsuri concrete destinate remedierii situaţiei este esenţială pentru garantarea unor rezultate mai eficace;

27.   consideră că se impune acordarea unei atenţii deosebite femeilor şi mamelor singure, care constituie un grup extrem de vulnerabil şi sunt primele care suferă de sărăcie în cazul unei recesiuni economice;

28.   recunoaşte că, în multe state membre, populaţia beneficiază de o plasă de siguranţă care îi garantează un venit minim şi consideră că statele membre care nu dispun de o astfel de plasă de siguranţă ar trebui încurajate prin schimbul de bune practici să o creeze;

29.   recunoaşte că, dacă există dispoziţii în domeniul asistenţei sociale, statele membre au datoria să se asigure că cetăţenii le înţeleg şi sunt capabili să-şi reclame drepturile;

30.   subliniază că niciun beneficiar al ajutorului social nu ar trebui lăsat în situaţia de a avea un venit considerat sub pragul de sărăcie pentru statul membru în cauză;

31.   invită toate statele membre să garanteze pe deplin egalitatea între sexe în toate sistemele de pensii de stat;

32.   este convins că trebuie depuse eforturi pentru obţinerea, în colaborare cu partenerii sociali, la nivelul statelor membre, a fixării unui salariu minim decent, ceea ce poate ajuta la creşterea profitabilităţii muncii; recunoaşte însă că în multe state membre salariul minim este foarte scăzut sau sub limita subzistenţei; respinge, pe de altă parte, argumentul conform căruia instituirea unui salariu minim i-ar determina pe angajatori să renunţe la crearea de locuri de muncă; consideră că este vital ca lucrătorii să beneficieze de un salariu decent;

33.   consideră că statele membre ar trebui să tindă către adaptarea propriilor sisteme de asigurări sociale, pentru a contribui la asigurarea unei tranziţii între perioadele de muncă remunerată sau formare şi şomaj, în scopul evitării aşa-numitei "capcane a sărăciei" şi al reflectării evoluţiei naturii ocupaţiilor;

34.   consideră că este vital ca statele membre să ajute şomerii să se reîntoarcă în câmpul muncii, asigurându-se că aceste persoane primesc asistenţă personalizată, specifică şi sprijin pentru a le ajuta să câştige încredere în forţele proprii şi să dobândească noi calificări;

35.   consideră că este vital ca statele membre să ajute persoanele care ajung să aibă un handicap să îşi păstreze postul ocupat;

36.   invită statele membre să abordeze problema discriminării, care are un impact grav şi deseori neglijat asupra integrării sociale;

37.   subliniază importanţa cooperării între diferitele niveluri ale administraţiei - local, regional, naţional şi european - în lupta împotriva discriminării;

38.   consideră că asistenţa medicală şi asistenţa socială de înaltă calitate, bazate pe comunitate şi dezvoltate, acolo unde este posibil, în cooperare cu utilizatorii şi pacienţii, pot juca un rol important în combaterea sărăciei şi a excluderii sociale;

39.   constată că există o legătură strânsă şi complexă între sărăcie şi criminalitate, că sărăcia extremă şi excluderea socială pot duce la activităţi criminale şi că pedeapsa cu închisoarea fără o reabilitare şi educaţie corespunzătoare duce deseori la intensificarea excluderii sociale şi la creşterea şomajului;

40.   subliniază necesitatea garantării educaţiei, formării şi muncii în instituţiile de tip penitenciar, pentru ca femeile aflate în închisoare să desfăşoare activităţi care să se constituie într-un sprijin moral şi psihic pentru ele şi graţie cărora să dobândească competenţe utile în perspectiva viitoarei lor reintegrări pe piaţa muncii;

41.   consideră că Uniunea Europeană şi statele membre ar trebui să acorde o atenţie sporită problemei dependenţei de jocurile de noroc; constată că familiile din cadrul cărora unul sau mai mulţi membri sunt jucători patologici sunt expuse unui risc ridicat de scădere a nivelului de trai, de excludere socială şi de sărăcie, ale cărui victime sunt adesea copiii; invită, prin urmare, statele membre, să contribuie la difuzarea informaţiilor referitoare la pericolul pe care îl reprezintă jocul patologic, simptomele şi consecinţele acestuia; invită, de asemenea, Comisia să se asigure că raportul său privind analiza realităţii sociale include problema jocului patologic şi a consecinţelor sale asupra excluderii sociale şi a sărăciei;

42.   avertizează statele membre în legătură cu fenomenul de îndatorare în creştere, care comportă un risc sporit de sărăcie;

43.   consideră că lipsa unor locuinţe decente, la un preţ accesibil, în toate statele membre contribuie în mare măsură la menţinerea populaţiei în cercul vicios al sărăciei; solicită Comisiei să respecte prerogativele statelor membre în definirea şi finanţarea locuinţei sociale, acest tip de locuinţă aducând o contribuţie esenţială la politicile de integrare socială;

44.   invită statele membre să semneze şi să ratifice Convenţia privind drepturile persoanelor cu handicap şi protocolul său opţional;

45.   invită Comisia şi statele membre să promoveze oportunităţi fezabile de integrare pe piaţa forţei de muncă a persoanelor cu handicap prin elaborarea, în cooperare cu reprezentanţii organizaţiilor lor, a unor iniţiative naţionale, regionale şi locale; invită Comisia şi statele membre, în acest cadru, să aducă îmbunătăţiri colectării de date statistice fiabile şi comparabile cu privire la situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa muncii;

46.   solicită tuturor statelor membre să îşi respecte obligaţiile care le revin în baza Convenţiei internaţionale privind drepturile economice, sociale şi culturale;

47.   invită statele membre să sprijine utilizarea noilor tehnici de comunicare şi de informare, care contribuie în mod semnificativ la garantarea egalităţii de şanse pentru persoanele cu handicap, facilitând participarea acestora la sistemul de educaţie şi la cel al ocupării forţei de muncă, întrucât tehnicile menţionate reduc, în paralel, dependenţa persoanelor cu handicap de terţi, favorizând, astfel, autonomia lor;

48.   invită Comisia şi statele membre să încurajeze conceperea şi elaborarea unor sisteme inovatoare de asistenţă şi a unor echipamente care să permită accesul persoanelor cu handicap şi al persoanelor în vârstă la bunuri şi servicii;

49.   salută renunţarea la plasamentul în instituţii al persoanelor cu handicap, dar observă că acest lucru necesită un nivel suficient al serviciilor comunitare, care să favorizeze un mod de viaţă independent, dreptul la asistenţă personală, dreptul la independenţă economică şi dreptul de a participa pe deplin în societate, în cadrul statelor membre;

50.   consideră că este inacceptabil să se construiască noi infrastructuri din resursele Fondului European de Dezvoltare Regională şi alte Fonduri structurale, care să fie inaccesibile persoanelor cu handicap şi persoanelor în vârstă;

51.   invită statele membre, având îndeosebi în vedere îmbătrânirea populaţiei, să soluţioneze problemele întâmpinate de persoanele care se dedică îngrijirilor familiale, în special cele legate de dreptul de a alege în mod liber dacă şi în ce măsură o persoană doreşte să se dedice îngrijirilor de acest tip, de posibilitatea de a combina acţiunile benevole cu o activitate remunerată şi cu un loc de muncă, precum şi de accesul la sistemele de asigurări sociale şi la pensiile de bătrâneţe, în vederea evitării sărăcirii în urma desfăşurării unei activităţi de îngrijire;

52.   invită statele membre să studieze diverse moduri de recunoaştere, ca formare realizată şi experienţă, a competenţelor neoficiale dobândite în cursul îngrijirilor acordate copiilor şi persoanelor dependente, pentru a facilita integrarea acestor prestări de servicii pe piaţa muncii;

53.   solicită statelor membre să îi încurajeze pe angajatorii din sectorul public să caute să ofere locuri de muncă care să reprezinte mai bine comunităţile cărora serviciile lor se adresează, luând în considerare toate candidaturile pentru un anumit loc de muncă, indiferent de sex, apartenenţă etnică, religie, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

54.   subliniază importanţa participării active a angajatorilor la lupta împotriva discriminării şi efectele pozitive, pentru locurile de muncă, ale politicilor bazate pe diversitate;

55.   consideră că discriminarea faţă de persoanele transsexuale, manifestată atât pe piaţa muncii, cât şi în domeniul asigurărilor sociale constituie încă o problemă insuficient dezbătută şi invită statele membre să ia poziţie şi faţă de această formă de discriminare; invită Comisia să iniţieze un studiu pe această temă;

56.   subliniază necesitatea ca statele membre să promoveze dezvoltarea şi punerea în aplicare la nivel local, regional şi naţional, a unor strategii globale privind îmbătrânirea;

57.   solicită Comisiei şi statelor membre să furnizeze resurse adecvate pentru facilitarea accesului populaţiei la programe de învăţare continuă pentru a limita excluderea în special a persoanelor în vârstă de pe piaţa muncii, şi pentru a favoriza participarea lor continuă la viaţa socială, culturală şi civică;

58.   îndeamnă statele membre, dacă nu au făcut încă acest lucru, să se orienteze spre furnizarea unor servicii de îngrijire personală de înaltă calitate şi la costuri rezonabile pentru persoanele în vârstă şi persoanele cu handicap;

59.   invită statele membre să efectueze schimburi de bune practici în scopul prevenirii abandonului şcolar fără ca absolvenţii să fi dobândit competenţele necesare pentru a intra pe piaţa muncii sau în instituţiile profesionale şi de învăţământ superior şi pentru a facilita tranziţia de la şcoală la piaţa muncii;

60.   subliniază că instituţiile de învăţământ ar trebui să dea dovadă de o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte abandonul şcolar timpuriu în cazul tinerilor şi ar trebui să ofere sprijin celor care, pe lângă studii, au şi responsabilităţi familiale;

61.   îndeamnă statele membre să se asigure că cetăţenii lor sunt alfabetizaţi şi că posedă calificările şi competenţele necesare pentru a putea fi încadraţi în muncă şi pentru a-şi ocupa pe deplin locul în societate;

62.   regretă că, deşi există tendinţe salutare de creştere a participării la învăţământul superior, persoanele care provin din medii mai puţin favorizate sunt clar subreprezentate; ia act de faptul că statele membre ar trebui să fie încurajate să introducă, să menţină, să consolideze şi să investească în formarea profesională, stagii practice şi alte tipuri de formare aplicată;

63.   îndeamnă Comisia şi statele membre să evite confuzia între migraţia economică şi solicitarea de azil, precum şi confuzia între aceste două concepte şi imigraţia ilegală;

Protecţie socială

64.   consideră că trebuie depuse mai multe eforturi pentru combaterea violenţei în familie şi a abuzului împotriva copiilor şi a persoanelor vârstnice;

65.   constată cu mare îngrijorare că violenţa pe criterii de sex agravează excluderea socială şi politică a femeilor, împiedicându-le astfel să se bucure de drepturile omului; invită statele membre să consolideze legislaţia şi să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

66.   îndeamnă statele membre să examineze adecvarea şi durabilitatea sistemelor lor de pensii;

67.   solicită statelor membre să propună acţiuni mai clare de orientare şi de consiliere cu privire la pensii, pentru a garanta că persoanele în cauză primesc informaţiile de care au nevoie pentru a-şi planifica pensionarea şi că reformele naţionale sunt realizate pe baza celui mai larg consens posibil;

68.   constată că inegalităţile referitoare la rezultatele obţinute în domeniul sănătăţii, atât între statele membre, cât şi în interiorul acestora, rămân semnificative şi îndeamnă statele membre să încerce să le elimine, îndeosebi prin garantarea unui acces efectiv la asistenţa medicală pentru toţi;

69.   invită statele membre să ofere sisteme mai eficace de protecţie a copiilor, în cadrul cărora să se regăsească servicii de intervenţie precoce care să răspundă nevoilor copiilor vulnerabili şi punerea la dispoziţie a unor servicii terapeutice prin care copiii victime ai unor abuzuri să fie ajutaţi să depăşească efectele acestora;

70.   invită statele membre să adopte o abordare mai constructivă a politicilor antidrog care să se concentreze mai degrabă asupra prevenirii, educaţiei şi tratamentului dependenţei, decât asupra sancţiunilor penale;

71.   solicită îmbunătăţirea schimburilor de bune practici în cadrul Uniunii Europene cu privire la diagnosticarea, prevenirea şi tratamentul afecţiunilor cronice;

72.   constată lipsa metodelor comparative şi a datelor în domeniul îngrijirii pe termen lung şi consideră, prin urmare, că este importantă intensificarea schimbului specific de experienţă în acest domeniu între statele membre, pentru a putea afla cât mai repede cum se poate organiza, garanta şi oferi îngrijire medicală de calitate şi la preţuri accesibile şi care sunt cele mai potrivite metode pentru a garanta persoanelor în vârstă o viaţă în condiţii demne, ceea ce trebuie să fie valabil şi pentru numărul tot mai ridicat de oameni care suferă de boli asociate cu demenţa;

73.   invită statele membre să acorde prioritate măsurilor de sănătate publică care urmăresc să combată ferm inegalitatea existentă în legătură cu problemele de sănătate şi a accesului la asistenţă medicală a multor comunităţi din rândul minorităţilor etnice; invită, de asemenea, statele membre să adopte o serie de măsuri specifice orientate către nevoile minorităţilor etnice;

74.   constată că, în toate statele membre, abuzul de alcool şi consumul de droguri pot duce la infracţionalitate, şomaj şi excludere socială; constată, pe de altă parte, că sărăcia şi excluderea socială pot duce la un consum excesiv de alcool şi de droguri; consideră că este inacceptabil ca numeroase persoane să nu beneficieze de acces la tratament şi consiliere în domeniu decât în sistemul penitenciar şi solicită statelor membre să realizeze un schimb al celor mai bune practici în vederea consolidării programelor destinate combaterii şi tratării acestui fenomen;

75.   subliniază faptul că există numeroase forme de handicap, inclusiv probleme de mobilitate, deficienţe de vedere, auz, probleme de sănătate mentală, boli cronice şi dificultăţi de învăţare; subliniază faptul că persoanele cu handicap multiplu se confruntă cu probleme excepţionale, la fel ca persoanele expuse la discriminări multiple;

76.   face apel ca persoanele cu probleme de sănătate mentală şi dificultăţi de învăţare sa nu mai fie stigmatizate, la promovarea sănătăţii mentale şi a bunăstării, la prevenirea tulburărilor psihice şi la alocarea unor resurse mai importante tratamentului şi îngrijirii;

77.   salută planificarea, de către Comisie, a publicării mai multor studii pe tema nevoilor persoanelor cu handicap şi ale copiilor cu dificultăţi de învăţare, studii în cadrul cărora se vor aborda numeroase aspecte sociale, printre care cele referitoare la educaţia şi formarea acestor segmente de populaţie;

78.   invită statele membre să aplice în mod activ politicile de reducere a problemelor de sănătate cauzate de consumul de alcool, tutun şi alte stupefiante legale şi ilegale;

79.   constată că politica în materie de alcool şi combatere a tabagismului şi a abuzului de droguri şi de medicamente este, în primul rând, de competenţa statelor membre, dar încurajează Comisia să joace un rol activ în strângerea şi diseminarea tuturor experienţelor acumulate în diferitele state membre, aşa cum propune în comunicarea sa privind o strategie a Uniunii Europene de acordare de sprijin statelor membre în vederea reducerii efectelor nefaste ale alcoolului, şi să lanseze o consultare şi o dezbatere publică privind modul cel mai eficient de a continua lupta împotriva tabagismului pasiv, aşa cum se propune în Cartea sa verde intitulată "Către o Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare";

80.   reiterează afirmaţiile din rezoluţia sa mai sus-menţionată din 15 decembrie 2005, în special în ceea ce priveşte pericolele care ameninţă sănătatea publică, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul, cancerul, tulburările psihice şi HIV/SIDA, precum şi gradul ridicat de substanţe periculoase din aer în mediul urban şi în zonele metropolitane;

81.   subliniază importanţa sportului pentru bunăstarea generală a oamenilor, precum şi pentru prevenirea a numeroase boli care pun în pericol sănătatea publică; invită statele membre să acţioneze pentru îmbunătăţirea posibilităţilor de a practica sport şi să susţină înfiinţarea de zone rezidenţiale care să încurajeze o viaţă sportivă şi plină de iniţiative pentru cetăţeni;

82.   recunoaşte că abuzul de alcool şi consumul de droguri pot duce la excluderea socială, menţin copiii şi familiile în cercul vicios al sărăciei şi expunând copiii la un risc sporit de abuz;

83.   salută faptul că sărăcia în rândul copiilor şi excluderea socială au devenit în ultimii ani o prioritate politică mai importantă în toate statele membre; invită totuşi Comisia şi statele membre să stabilească obiective cuantificabile în vederea eradicării fenomenului complex pe care îl reprezintă sărăcia în rândul copiilor şi a alocării de resurse adecvate pentru atingerea acestui obiectiv, pentru a evita transmiterea sărăciei şi excluderii sociale de la o generaţie la alta, acordând o atenţie deosebită copiilor abandonaţi, copiilor străzii şi celor instituţionalizaţi;

84.   consideră că serviciile educative, de asistenţă medicală şi asistenţă socială de calitate, sprijinirea copiilor şi a familiilor acestora, prin furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor şi a unor locuinţe la un preţ accesibil, sunt esenţiale pentru prevenirea şi reducerea sărăciei în rândul copiilor, a excluderii sociale şi a discriminării şi pentru a împiedica perpetuarea sărăciei din generaţie în generaţie;

85.   solicită statelor membre să acorde o atenţie deosebită protecţiei sociale a familiilor monoparentale, expuse mai mult riscului de sărăcie;

86.   invită statele membre să asigure accesul copiilor la serviciile şi posibilităţile care le vor garanta bunăstarea prezentă şi viitoare şi le vor permite să se realizeze pe deplin; invită, prin urmare, statele membre să garanteze introducerea unei formări financiare elementare în cadrul programelor şcolare;

87.   invită statele membre să asigure colectarea datelor privind sărăcia în rândurile copiilor şi să analizeze situaţia copiilor expuşi sărăciei, în special în cazul celor cu un grad ridicat de risc, cum ar fi copiii cu handicap, copiii romi, copiii instituţionalizaţi, copiii migranţi şi copiii străzii, să monitorizeze şi să evalueze politicile în acest domeniu şi să garanteze evaluarea sistematică a impactului acestor politici;

88.   solicită Comisiei să continue elaborarea de noi indicatori, care pot fi combinaţi cu indicatorii de sărăcie existenţi, pentru a face posibilă o percepţie mai aprofundată a sărăciei în rândul copiilor;

89.   subliniază rolul decisiv pe care îl au serviciile medicale şi cele sociale de interes general în cadrul modelului social european; invită Comisia să recunoască acest rol al serviciilor medicale şi sociale în cadrul procesului de aplicare a legislaţiei privind piaţa internă şi concurenţa; subliniază faptul că finanţarea acestor servicii este insuficientă, mai ales în anumite state membre din Europa de Est;

90.   consideră că liberalizarea serviciilor medicale poate duce la accentuarea inegalităţii în ceea ce priveşte accesul egal la îngrijiri medicale de calitate;

91.   invită statele membre să sporească vizibilitatea Caselor de Ajutor Reciproc în scopul creării unui mediu sigur şi reglementat de economisire şi contractare de credite, precum şi în scopul combaterii problemei din ce în ce mai grave de îndatorare excesivă a populaţiei; solicită statelor membre să garanteze dreptul persoanelor de a deschide un cont în bancă la costuri accesibile, acest lucru reprezentând un mijloc esenţial de a participa atât la activităţile economice, cât şi la viaţa socială;

92.   recunoaşte că traficul de fiinţe umane provoacă traume extrem de grave şi invită statele membre să aplice legislaţia în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane şi a discriminării, să reintegreze în societate victimele traficului, să-şi consolideze cooperarea la nivel transfrontalier şi, în mod special, să semneze, să ratifice şi să pună în aplicare Convenţia privind acţiunile de combatere a traficului de fiinţe umane; îndeamnă statele membre să acorde prioritate protecţiei victimelor traficului de fiinţe umane, îndeosebi de copii, precum şi aplicării drepturilor fundamentale ale acestora;

93.   salută propunerea de directivă a Comisiei de stabilire a sancţiunilor împotriva angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală şi invită statele membre să propună legi şi să îmbunătăţească punerea în aplicare a legislaţiei europene în vigoare în vederea prevenirii exploatării lucrătorilor vulnerabili de către şefii de reţele mafiote, să semneze şi să ratifice, după caz, Convenţia privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi ale familiilor acestora;

94.   îndeamnă toate statele membre să garanteze o politică de acordare a azilului bazată pe drepturile omului, conform Convenţiei privind statutul refugiaţilor şi altor prevederi relevante din domeniul legislaţiei drepturilor omului, acţionând în acelaşi timp pentru eliminarea dependenţei solicitanţilor de azil de ajutoare, prin acordarea dreptului la muncă şi introducerea unor căi legale de imigrare; critică ferm încălcările continue de către statele membre ale respectivei convenţii şi ale altor instrumente juridice referitoare la drepturile omului;

95.   solicită statelor membre să acorde mai multă atenţie persoanelor fără adăpost, în special în sensul facilitării accesului acestora la locuinţe, servicii de asistenţă medicală, educaţie şi locuri de muncă.

96.   invită statele membre să elimine deficienţele în cazul ajutorului acordat grupurilor sociale care nu reuşesc să se integreze pe piaţa muncii, precum şi serviciilor care le sunt destinate şi să garanteze că acest ajutor şi aceste servicii sunt echitabile, durabile şi accesibile tuturor;

o
o   o

97.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi Comitetului pentru protecţie socială, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ale ţărilor candidate.

(1) JO C 364, 18.12.2000, p.1. (2) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (3) JO C 45 E, 23.2.2006, p. 129. (4) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (5) JO C 261 E, 30.10.2003, p. 136. (6) JO C 68 E, 18.3.2004, p. 604. (7) JO C 77 E, 26.3.2004, p. 251. (8) JO C 286 E, 23.11.2006, p. 487. (9) JO C 292 E, 1. 12. 2006, p. 131 (10) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 148. (11) JO C 316 E, 22.12.2006, p. 370.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind evenimente grave, care compromit existenţa comunităţilor creştine şi cea a altor comunităţi religioase

P6_TA(2007)0542 RC-B6-0449/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948,

–   având în vedere articolul 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) din 1950,

–   având în vedere articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–   având în vedere Declaraţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranţă şi de discriminare pe bază de religie şi credinţă, din 1981,

–   având în vedere rapoartele Raportorului special al ONU privind libertatea religioasă sau a credinţei, în special, rapoartele sale din 8 martie 2007, 20 iulie 2007 şi 20 august 2007,

–   având în vedere rapoartele sale anuale privind situaţia drepturilor omului în lume şi rezoluţiile sale anterioare privind minorităţile religioase în lume,

–   având în vedere rezoluţiile sale din 25 octombrie 2007 privind Pakistanul(1) şi Iranul(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 28 aprilie 2005 privind raportul anual referitor la drepturile omului în lume în 2004 şi politica UE în acest domeniu(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 6 iulie 2005 privind Uniunea Europeană şi Irakul – un cadru pentru angajare(4),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 6 aprilie 2006 privind Irakul: comunitatea asiriană şi situaţia din închisorile irakiene(5),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 10 mai 2007 privind reformele în lumea arabă: ce strategie ar trebui să adopte Uniunea Europeană?(6),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, în relaţiile sale cu restul lumii, Uniunea Europeană afirmă şi promovează valorile sale şi contribuie la asigurarea păcii, a respectului reciproc între popoare şi a protecţiei drepturilor omului;

B.   întrucât s-a exprimat cu mai multe ocazii în favoarea drepturilor comunităţilor religioase şi a protecţiei identităţii acestora, peste tot în lume, precum şi în favoarea recunoaşterii şi protecţiei minorităţilor religioase, fără distincţie;

C.   întrucât este extrem de îngrijorat, în acest cadru, de multiplicarea actelor de intoleranţă şi de represiune la adresa comunităţilor creştine, în special în ţările din Africa, Asia şi Orientul Mijlociu;

D.   reamintind ataşamentul său faţă de principiul libertăţii presei, a conştiinţei şi a religiei, principiul liberei practici a unui cult oriunde în lume şi principiul laicităţii statului şi a instituţiilor sale publice; subliniind că, peste tot în lume, aceste autorităţi au datoria de a garanta aceste libertăţi, inclusiv cea de schimbare a religiei;

E.   subliniind importanţa dialogului între religii pentru promovarea păcii şi a înţelegerii între popoare;

F.   întrucât liderii politici şi religioşi au datoria de a lupta împotriva extremismului şi de a promova respectul reciproc;

G.   întrucât, în conformitate cu dreptul internaţional din domeniul drepturilor omului şi, în special, cu articolul 18 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, orice persoană are drept la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau convingere, la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât şi în particular prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi învăţământ;

H.   întrucât Raportorul special al ONU privind libertatea religiei sau a credinţei aduce în atenţie situaţii îngrijorătoare, în care libertatea de a adopta o religie, de a o schimba sau de a renunţa la ea a fost încălcată, şi prezintă numeroase cazuri de discriminare interreligioasă şi de violenţă, de ucideri şi de detenţie arbitrară din motive de religie sau de credinţă;

I.   întrucât alte grupuri de persoane, precum refugiaţii, persoanele strămutate intern, solicitanţii de azil, migranţii, persoanele private de libertate, minorităţile etnice, religioase şi lingvistice şi copiii persoanelor credincioase, se confruntă, de asemenea, cu un număr sporit de încălcări ale dreptului la libertatea religioasă sau a credinţei; reamintind, în acest context, principiul nereturnării, în conformitate cu articolul 33 din Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaţilor;

J.   îngrijorat de recentele evenimente violente din Irak, printre care răpirea, la 14 octombrie 2007, în Mosul, a doi preoţi catolici, Părintele Pius Afas şi Părintele Mazen Ishoa, asasinarea, la 28 iunie 2007, în Mosul, a doi membri asirieni creştini ai organizaţiei Uniunea Naţională a Bat-Nahrin, Zuhair Youssef Astavo Kermles şi Luay Solomon Numan, uciderea, la 3 iunie 2007, în Mosul, a unui preot caldean, P. Ragheed Ganni, şi a trei diaconi, care îl asistau pe acesta;

K.   deplângând situaţia satelor asiriene din zonele de frontieră din Turcia, de exemplu cea a satului Kani Masi;

L.   îngrijorat de recentele evenimente violente din Pakistan, printre care atacul, la 10 octombrie 2007, asupra unei biserici creştine din Godwinh, la periferia oraşului Lahore, bombardarea din 15 septembrie 2007, care a provocat distrugeri importante şcolii Saint John Bosco Model School, condusă de misionari Mill Hill în districtul Bannu şi asasinarea, la 29 august 2007, în Islamabad, a episcopului protestant Arif Khan şi a soţiei acestuia;

M.   deplângând uciderea, la 7 octombrie 2007, în Gaza, a lui Rami Khader Ayyad, proprietarul unei librării creştine;

N.   întristat de uciderea, la 3 octombrie 2007, a doi tineri copţi, Wasfi Sadek Ishaq şi Karam Klieb Endarawis, în Awlad Toq Garb, în Egipt;

O.   şocat de atacurile, din 18 aprilie 2007, împotriva editurii creştine Zirve din Malatya (Turcia), în care au fost ucişi trei creştini, Tilmann Geske, Necati Aydin şi Ugur Yuksel; amintind rezoluţia sa din 24 octombrie 2007 privind relaţiile dintre UE şi Turcia(7) şi condamnarea sa fermă a asasinării lui Hrant Dink şi a preotului catolic Andrea Santoro;

P.   deplângând răpirea preotului catolic Giancarlo Bossi în Filipine;

Q.   subliniind, în special, gravitatea situaţiei comunităţilor creştine din Sudan, unde autorităţile de la Khartoum continuă să reprime membrii acestora;

R.   întrucât, în ultimii ani, sute de familii creştine asiriene care locuiau în oraşul Dora din sudul Bagdadului au trebuit să-l părăsească ca urmare a intimidărilor, ameninţărilor şi violenţei la care au fost supuse;

S.   întrucât exodul creştinilor din Irak reprezintă o sursă importantă de îngrijorare, având în vedere că, în 2006, din 38.000 de irakieni aflaţi în evidenţa Înaltului Comisariat al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi în Siria, 24% erau creştini, şi întrucât cea mai mare parte din cele peste două milioane de persoane strămutate în interiorul Irakului aparţin minorităţilor creştine, care se deplasează în special în câmpiile Nineveth;

T.   subliniind gravitatea situaţiei libertăţilor religioase în Republica Populară Chineză, unde autorităţile continuă să reprime orice formă de manifestare religioasă, în special a bisericii catolice, ai cărei membri şi episcopi sunt, în număr mare, încarceraţi de mai mulţi ani, unii dintre ei murind în închisoare;

U.   întrucât, în Vietnam, de asemenea, are loc o importantă represiune a activităţilor bisericii catolice, precum şi ale altor comunităţi religioase, aşa cum demonstrează situaţia gravă în care se află comunităţile de "montagnards" vietnamezi;

V.   întrucât, în anumite cazuri, situaţia comunităţilor creştine este de natură de a pune în pericol existenţa lor, dispariţia acestora ducând la pierderea unei părţi importante a patrimoniului religios al acestor ţări,

1.   condamnă în mod ferm toate actele de violenţă împotriva comunităţilor creştine, oriunde ar avea loc acestea, şi îndeamnă guvernele în cauză să aducă în faţa justiţiei autorii acestor crime;

2.   condamnă în mod ferm toate formele de discriminare şi de intoleranţă pe bază de religie şi de credinţă, precum şi actele de violenţă împotriva tuturor comunităţilor religioase; îndeamnă statele în cauză să se asigure că sistemele lor constituţionale şi legislative acordă garanţii eficiente şi adecvate de exercitare a libertăţii religioase sau a credinţei, precum şi căi de atac eficiente pentru victimele al căror drept la libertatea religioasă sau a credinţei a fost încălcat;

3.   subliniază faptul că dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie este un drept fundamental al omului, garantat de diverse instrumente juridice internaţionale; reaminteşte, în acelaşi timp, ataşamentul său faţă de conceptul fundamental de interdependenţă a drepturilor omului;

4.   sprijină ferm orice iniţiativă de promovare a dialogului şi a respectului reciproc între religii; îndeamnă toate autorităţile religioase să promoveze toleranţa şi să ia iniţiative împotriva urii, a radicalizării violente şi a extremismului;

5.   îndeamnă guvernele ţărilor în cauză să sporească securitatea comunităţilor creştine; subliniază, prin urmare, că este de datoria autorităţilor publice să protejeze toate comunităţile religioase, inclusiv comunităţile creştine, de discriminare şi represiune;

6.   îndeamnă Comisia şi Consiliul să abordeze problema situaţiei comunităţilor creştine în cadrul dialogului politic cu ţările în care acestea sunt ameninţate, prin promovarea unui angajament strategic din partea acestor ţări, pe baza tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor omului;

7.   îndeamnă Comisia, Consiliul şi statele membre să depună în continuare eforturi pentru consolidarea drepturilor omului şi a statului de drept prin intermediul instrumentelor de politică externă ale UE;

8.   îndeamnă Comisia şi Consiliul să acorde o atenţie deosebită situaţiei comunităţilor religioase, inclusiv situaţiei comunităţilor creştine, în ţările în care acestea sunt ameninţate, atunci când elaborează şi pune în aplicare programe de cooperare şi de ajutor pentru dezvoltare cu aceste ţări;

9.   îndeamnă Uniunea Europeană şi statele membre să acorde mai multe fonduri activităţilor Înaltului Comisariat al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi ajutorului umanitar gestionat de această organizaţie;

10.   recomandă analizarea de către comisiile sale competente a situaţiei comunităţilor creştine, în special a celei din Orientul Mijlociu;

11.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU şi Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0489. (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0488. (3) JO C 45 E, 23.2.2006, p. 107. (4) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 390. (5) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 322. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0179. (7) Texte adoptate, P6_TA(2007)0472.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind situaţia din Uzbekistan

P6_TA(2007)0543 RC-B6-0452/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţia sa anterioară din 26 octombrie 2006, privind situaţia din Uzbekistan(1),

–   având în vedere Documentul de strategie al Comisiei pentru Asia centrală (2007 - 2012),

–   având în vedere concluziile Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe din 15 şi 16 octombrie 2007,

–   având în vedere scrisorile trimise de preşedintele Hans-Gert Pöttering ministrului afacerilor externe al Uzbekistanului, la 15 mai 2007 şi 3 iulie 2007,

–   având în vedere Acordul de parteneriat şi cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte(2), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999,

–   având în vedere clauzele referitoare la drepturile omului prevăzute în acordul menţionat anterior,

–   având în vedere declaraţiile Preşedinţiei Consiliului din 2005 şi 2006, privind situaţia drepturilor omului din Uzbekistan,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Consiliul pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe a impus şi a extins sancţiuni asupra Uzbekistanului în urma evenimentelor din mai 2005 de la Andijan;

B.   întrucât guvernul uzbec nu a îndeplinit toate condiţiile impuse de Consiliu la momentul aplicării sancţiunilor;

C.   întrucât, cu ocazia reuniunii sale din 15 şi 16 octombrie 2007, Consiliul pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe a reînnoit pentru o perioadă de 12 luni embargoul de arme prevăzut în Poziția comună 2006/787/PESC a Consiliului(3), precum şi restricţiile de acordare a vizelor pentru persoanele enumerate în anexa la Poziţia comună 2007/338/PESC a Consiliului(4);

D.   întrucât, cu aceeaşi ocazie, Consiliul a ridicat, pentru şase luni, interdicţia de acordare a vizelor pentru oficialii uzbeci, aşa cum este prevăzut în anexa la Poziţia comună 2007/338/PESC a Consiliului, pentru a încuraja autorităţile uzbece să întreprindă măsuri de îmbunătăţire a situaţiei drepturilor omului;

E.   întrucât, în decursul anului 2007, autorităţile uzbece şi-au demonstrat disponibilitatea de a întreţine un dialog cu UE, prin organizarea a două runde de discuţii la nivel de experţi privind evenimentele de la Andijan, precum şi a unei prime runde din dialogul UE-Uzbekistan privind situaţia drepturilor omului în Uzbekistan,

1.   reafirmă îngrijorarea sa profundă în legătură cu situaţia drepturilor omului în Uzbekistan;

2.   reafirmă importanţa relaţiilor UE-Uzbekistan şi recunoaşte rolul esenţial al Uzbekistanului în regiunea Asiei Centrale, dar subliniază că aceste relaţii trebuie să se bazeze pe respectul reciproc al principiilor democraţiei, al statului de drept şi al drepturilor omului, aşa cum este prevăzut în mod explicit în Acordul de parteneriat şi cooperare UE-Uzbekistan;

3.   aminteşte că politica aplicării de sancţiuni specifice nu a dat încă rezultate pozitive; ca atare, consideră justificată încurajarea autorităţilor uzbece, prin anularea pentru şase luni a interdicţiei de acordare a vizelor pentru oficialii uzbeci, aşa cum este prevăzut în Poziţia comună 2007/338/PESC a Consiliului;

4.   invită Consiliul European să monitorizeze şi să evalueze cu stricteţe, după şase luni, efectele acestei măsuri asupra relaţiilor UE-Uzbekistan şi, eventual, să elaboreze concluziile relevante, pe baza acestei evaluări;

5.   salută progresul înregistrat în general în relaţiile UE-Uzbekistan, în decursul anului 2007;

6.   ia act în special de disponibilitatea autorităţilor uzbece de a întreţine un dialog cu UE, prin organizarea a două runde de discuţii la nivel de experţi privind evenimentele de la Andijan, precum şi a unei prime runde din dialogul UE-Uzbekistan privind situaţia drepturilor omului în Uzbekistan;

7.   încurajează autorităţile uzbece să continue progresele înregistrate în domeniul drepturilor omului;

8.   solicită insistent autorităţilor uzbece să-şi respecte cu stricteţe angajamentele internaţionale în domeniul libertăţilor fundamentale, al libertăţii presei şi mass-media, precum şi al statului de drept;

9.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la refuzul Ministerului de justiţie din Uzbekistan de a recunoaşte oficial Observatorul pentru drepturile omului şi solicită autorităţilor uzbece să reconsidere această decizie pentru a-şi demonstra angajamentul de susţinere a dezvoltării societăţii civile uzbece;

10.   solicită insistent guvernului uzbec să îi elibereze pe cei cincisprezece apărători ai drepturilor omului, având în vedere că UE consideră protecţia apărătorilor drepturilor omului drept o prioritate a politicii sale externe, în special în urma adoptării la 14 iunie 2004 a orientărilor UE privind apărătorii drepturilor omului;

11.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului şi Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru Asia Centrală, guvernului şi parlamentului Uzbekistanului şi Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(1) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 466. (2) JO L 229, 31.8.1999, p. 3. (3) Poziția comună 2006/787/PESC a Consiliului din 13 noiembrie 2006 de reînnoire a anumitor măsuri restrictive împotriva Uzbekistanului (JO L 318, 17.11.2006, p. 43). (4) Poziția comună 2007/338/PESC a Consiliului din 14 mai 2007 de reînnoire a anumitor măsuri restrictive împotriva Uzbekistanului (JO L 128, 16.5.2007, p. 50).

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 privind Somalia

P6_TA(2007)0544 RC-B6-0454/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Somalia,

–   având în vedere declaraţiile anterioare efectuate de Înaltul Reprezentant pentru Politica externă şi de securitate comună şi Secretar General al Consiliului Uniunii Europene, Javier Solana şi de Comisarul Louis Michel,

–   având în vedere declaraţia în care se exprimă preocuparea privind catastrofa umanitară care are loc în Somalia, semnată de 40 de ONG-uri internaţionale şi naţionale,

–   având în vedere Planul de reconciliere naţională prezentat în Rezoluţia 1744 (2007) adoptată de Consiliul de Securitate al ONU, la 20 februarie 2007, ca rezultat al victoriei Etiopiei împotriva Uniunii Tribunalelor Islamice,

–   având în vedere viitoarea reuniune la nivel înalt UE-Africa de la Lisabona din 8 şi 9 decembrie 2007,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât cel puţin 80 de persoane au fost ucise în luptele recente dintre insurgenţii Uniunii Tribunalelor Islamice şi trupele aliate etiopiene şi ale guvernului federal de tranziţie (GFT);

B.   întrucât, de la înlăturarea regimului Said Barre în 1991, Somalia nu a avut un guvern funcţional şi întrucât de atunci situaţia politică a fost una de anarhie, marcată de lupte între clanuri şi de acte de banditism;

C.   întrucât din estimările Înaltului Comisar pentru Refugiaţi al Organizaţiei Naţiunilor Unite rezultă că cel puţin 100 000 de persoane au fost deplasate din cauza luptelor recente dintre Uniunea Tribunalelor Islamice şi trupele aliate etiopiene şi ale GFT; întrucât aceste lupte au dus la moartea a numeroşi civili; întrucât siguranţa restului populaţiei reprezintă o problemă foarte preocupantă;

D.   întrucât insecuritatea din ce în ce mai mare din capitala Somaliei, Mogadiscio, a împiedicat ONG-urile naţionale şi internaţionale să facă faţă catastrofei umanitare care are loc şi să rezolve cazurile urgente;

E.   întrucât, conform Unităţii pentru analiza securităţii hranei, se estimează că aproximativ 38 000 de copii cu vârsta sub cinci ani din rândul populaţiei rurale sunt malnutriţi şi 10 000 grav malnutriţi şi se află în pericol de moarte dacă nu primesc îngrijirile corespunzătoare;

F.   întrucât în regiune au fost confirmate cazuri de holeră; întrucât, prin urmare, este esenţial să se ia măsuri urgente pentru furnizarea de apă potabilă şi instalaţii sanitare pentru persoanele strămutate în interior (PSI) în scopul stopării răspândirii bolii;

G.   întrucât, conform Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) - Somalia, în anul 2007, aproximativ 450 000 de persoane au fost strămutate din cauza confruntărilor, fapt care a făcut ca numărul total al persoanelor strămutate din Somalia să depăşească 850 000, în care intră cele aproximativ 400 000 de persoane strămutate de la începutul războiului civil în anii ′90;

H.   întrucât, dintr-o populaţie de 10 milioane de locuitori, aproximativ 1,5 milioane de somalezi au nevoie de ajutor internaţional;

I.   întrucât este preocupat de războiul civil prelungit din Somalia şi implicaţiile acestuia pentru procesul de pace şi de reconciliere din ţară, precum şi pentru securitatea şi stabilitatea din regiunea Cornului Africii în ansamblul ei;

J.   întrucât Ali Mohamed Gedi, prim-ministru somalez, a demisionat în urma unei dispute cu Preşedintele Abdullahi Yusuf Ahmed; întrucât acest fapt a agravat impasul politic în care se află ţara;

K.   întrucât insurgenţii din Uniunea Tribunalelor Islamice au boicotat o reuniune de reconciliere care a avut loc luna trecută, sub egida guvernului de tranziţie; întrucât prim-ministrul etiopian Meles Zenawi a declarat că trupele etiopiene se vor retrage odată ce forţele de pace din cadrul Uniunii Africane vor ajunge la Mogadiscio;

L.   întrucât insurgenţii din Uniunea Tribunalelor Islamice au exclus orice contact politic cu guvernul atâta timp cât armata etiopiană va fi prezentă în Somalia; întrucât prelungirea intervenţiei Etiopiei complică şi mai mult situaţia din regiune, precum şi sprijinul presupus al altor ţări pentru Uniunea Tribunalelor Islamice, şi anume Eritrea;

M.   întrucât autorii majorităţii crimelor comise împotriva unor jurnalişti independenţi în 2007 rămân necunoscuţi şi întrucât, până în prezent, oficialii din guvernul somalez au eşuat în mod repetat în a condamna crimele şi cu atât mai mult în a investiga, aresta sau urmări pe cineva în legătură cu aceste crime,

1.   condamnă cu fermitate încălcările grave ale dispoziţiilor internaţionale privind dreptul umanitar şi legislaţia drepturilor omului comise de către toate părţile conflictului din Somalia; solicită încetarea imediată a ostilităţilor; cere ca toate părţile beligerante să se obţină de la comiterea unor atacuri fără discernământ asupra civililor şi solicită crearea unei comisii independente pentru investigarea crimelor de război şi a încălcărilor drepturilor omului;

2.   reaminteşte faptul că toate părţile acestui conflict şi comunitatea internaţională au responsabilitatea de a proteja civilii, de a permite furnizarea ajutoarelor şi de a respecta spaţiul umanitar şi siguranţa personalului de asistenţă umanitară; solicită, aşadar, să se creeze de urgenţă condiţiile potrivite pentru a soluţiona în mod adecvat catastrofa umanitară din Somalia;

3.   avertizează asupra faptului că există un risc clar ca acest conflict din Somalia să devină un război regional care va afecta întreaga zonă a Cornului Africii, în cazul în care comunitatea internaţională nu ia rapid măsuri dure;

4.   invită comunitatea internaţională să intensifice şi să susţină eforturile diplomatice pentru a pune capăt violenţelor actuale şi pentru a propune un mecanism durabil de negociere şi monitorizare a unei încetări imediate a focului;

5.   invită GFT să iniţieze un proces de consultări cu principalii actori somalezi pentru numirea unui nou prim-ministru; îndeamnă toate părţile somaleze implicate să reia eforturile pentru crearea unui dialog politic şi să se concentreze asupra continuării procesului iniţiat de Carta Federală de Tranziţie a Republicii Somalia în 2004; subliniază faptul că dialogul fructuos şi reconcilierea sunt esenţiale pentru garantarea unor alegeri libere şi corecte în 2009 şi pentru obţinerea păcii şi stabilităţii durabile în Somalia;

6.   solicită încetarea tuturor intervenţiilor militare străine în Somalia;

7.   solicită consolidarea rolului societăţii civile, în special cel al femeilor, în cadrul procesului de reconciliere naţională;

8.   salută eforturile depuse de Uniunea Africană pentru crearea unei forţe de menţinere a păcii pentru sprijinirea procesului de reconciliere naţională, dar deplânge faptul că până acum a fost desfăşurată doar o forţă de 1 600 de soldaţi din cei 8 000 pe care Uniunea Africană se angajase să îi trimită; invită, aşadar, Uniunea Africană să încurajeze statele sale membre să îşi onoreze angajamentele de a contribui la forţa de menţinere a păcii; invită în acest sens UE să îşi intensifice eforturile de acordare a sprijinului politic, financiar şi logistic necesar pentru desfăşurarea trupelor Uniunii Africane de menţinere a păcii, precum şi să ia toate celelalte măsuri care facilitează procesul de pace;

9.   invită comunitatea internaţională să îşi intensifice eforturile diplomatice pentru obţinerea păcii şi stabilităţii în Somalia şi evitarea percepţiilor simpliste privind ameninţările teroriste în Cornul Africii, utilizate uneori pentru a distrage atenţia de la problemele interne şi pentru a deschide calea intervenţiilor militare străine;

10.   solicită din nou Grupului internaţional de contact pentru Somalia, format din Uniunea Africană, Organizaţia Naţiunilor Unite, Statele Unite ale Americii, Suedia, Norvegia, Italia, Tanzania şi alţi membri, să încurajeze evoluţiile politice pozitive şi colaborarea cu actorii interni din Somalia în vederea sprijinirii aplicării Cartei Federale de Tranziţie şi a instituţiilor, a instituirii unei guvernări eficiente şi a abordării preocupării comunităţii internaţionale privind terorismul;

11.   invită comunitatea internaţională şi, în special, UE să mărească sprijinul constând în asistenţă umanitară pentru PSI şi pentru populaţia aflată în nevoie;

12.   solicită aplicarea strictă şi monitorizarea embargoului asupra armelor impus Somaliei de către ONU în 1992, care este respectat într-o mică măsura; solicită ca cei care au încălcat embargoul asupra armelor impus Somaliei să înceapă să fie traşi la răspundere;

13.   subliniază, în special, necesitatea urgentă de a proteja jurnaliştii şi condamnă guvernul somalez pentru hărţuirea sistematică a jurnaliştilor, închiderea punctelor de difuzare a presei şi neinvestigarea asasinării jurnaliştilor, ceea ce a afectat profund presa independentă din Somalia; invită GVT să ancheteze aceste atacuri, precum şi să înceteze hărţuirea mass-mediei;

14.   invită Reuniunea la nivel înalt UE - Africa să abordeze de urgenţă situaţia gravă din Somalia;

15.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Secretarilor generali ai Uniunii Africane, ONU şi Autorităţii Interguvernamentale privind dezvoltarea, preşedintelui GFT al Somaliei, guvernului Etiopiei, precum şi Parlamentului Pan-African.