Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de abrogare a Directivei 84/539/CEE a Consiliului privind apropierea legislaţiilor statelor membre în domeniul aparatelor electrice utilizate în medicina veterinară (COM(2007)0465 – C6-0255/2007 – 2007/0168(COD))

P6_TA(2007)0545 A6-0431/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0465),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0255/2007),

–   având în vedere articolul 51 şi articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (A6-0431/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului şi Comisiei.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 80/181/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la unităţile de măsură (COM(2007)0510 – C6-0277/2007 – 2007/0187(COD))

P6_TA(2007)0546 A6-0430/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0510),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0277/2007),

–   având în vedere articolul 51 şi articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (A6-0430/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/54/CE în ceea ce priveşte aplicarea anumitor dispoziţii Estoniei (COM(2007)0411 – C6-0230/2007 – 2007/0141(COD))

P6_TA(2007)0547 A6-0440/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

-   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0411),

-   având în vedere articolul 251 şi articolul 47 alineatul (2), articolul 55 şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0230/2007),

-   având în vedere articolul 51 şi articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0440/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de cooperare ştiinţifică şi tehnologică între Comunitatea Europeană şi Republica Arabă Egipt (COM(2007)0352 – C6-0247/2007 – 2007/0124(CNS))

P6_TA(2007)0548 A6-0429/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

-   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2007)0352),

-   având în vedere Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind cel de-al şaptelea Program-cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrative (2007-2013)(1),

-   având în vedere articolul 170 şi articolul 300 alineatul (2) primul paragraf, prima teză din Tratatul CE,

-   având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0247/2007),

-   având în vedere articolul 51, articolul 83 alineatul (7) şi articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0429/2007),

1.   aprobă încheierea acordului;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ale Republicii Arabe Egipt.

(1) JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (14320/2007 – C6-0411/2007 – 2007/0820(CNS))

P6_TA(2007)0549 A6-0465/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul de regulament al Consiliului (14320/2007),

–   având în vedere propunerea Comisiei (COM(2007)0364),

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene(1),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind statutul şi finanţarea partidelor politice la nivel european(2),

–   având în vedere articolul 279 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0411/2007),

–   având în vedere articolul 51 şi articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale şi scrisoarea Comisiei pentru bugete (A6-0465/2007),

1.   aprobă proiectul de regulament al Consiliului;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenţionează să modifice în mod substanţial textul;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 (JO L 390, 30.12.2006, p. 1). (2) JO L 297, 15.11.2003, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de acordare de asistenţă macro-financiară comunitară Libanului (COM(2007)0476 – C6-0290/2007 – 2007/0172(CNS))

P6_TA(2007)0550 A6-0452/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0476),

–   având în vedere articolul 308 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0290/2007),

–   având în vedere articolul 51 şi articolul 83 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerţ internaţional şi avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum şi cel al Comisiei pentru bugete (A6-0452/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să-şi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Comisie   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 1 Considerentul -1 (nou) (-1) Este în interesul Uniunii Europene ca suveranitatea, integritatea teritorială şi independenţa Libanului să fie consolidate, ca ţara să fie eliberată de intervenţia străină, iar legitimitatea şi democraţia guvernului să sporească. Amendamentul 2 Considerentul -1a (nou) (-1a) Uniunea Europeană şi statele sale membre joacă un rol important în cadrul noii misiuni Forţa interimară a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Liban şi şi-au luat angajamentul de a contribui la aplicarea, în întregime, a Rezoluţiei 1701 (2006) a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în vederea stabilizării zonei şi a găsirii unei soluţii de durată în ceea ce priveşte cauzele care au dus la apariţia conflictului din vara anului 2006 din Liban. Amendamentul 3 Considerentul 1a (nou) (1a)  Este în interesul Libanului să se găsească echilibrul adecvat între cheltuielile post-conflict, reconstrucţie, datorie excesivă şi nevoile sociale, acordând, în acelaşi timp, o atenţie deosebită sectorului educaţiei şi formării profesionale, precum şi luptei împotriva sărăciei. Amendamentul 4 Considerentul 2 (2)  Libanul, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, au semnat un acord de asociere care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006, (2)  În cadrul parteneriatului euro-mediteranean, Libanul, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, au semnat un acord de asociere care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006. Amendamentul 5 Considerentul 4 (4)  Relațiile dintre Liban și Uniunea Europeană se dezvoltă în cadrul Politicii Europene de Vecinătate, al cărei rezultat preconizat este o integrare economică mai accentuată. UE și Libanul au convenit asupra unui plan de acțiune privind Politica Europeană de Vecinătate, prin care se stabilesc prioritățile pe termen mediu în relațiile UE-Liban și politicile conexe, (4)  Relațiile dintre Liban și Uniunea Europeană se dezvoltă, de asemenea, în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV), printre ale cărei obiective se numără şi consolidarea integrării economice. În acest context, UE și Libanul au convenit, în ianuarie 2007, asupra unui plan de acțiune care identifică prioritățile pe termen mediu în relațiile lor și în politicile conexe, Amendamentul 6 Considerentul 4a (nou) (4a)  În special, adoptarea la 19 ianuarie 2007 a respectivului plan de acţiune a contribuit în mod semnificativ la stabilizarea ţării. Amendamentul 7 Considerentul 4b (nou) (4b)  Este nevoie urgent de asistența macrofinanciară excepţională prevăzută prin prezenta decizie, deoarece fondurile din cadrul Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat pentru reformele sectoriale vor fi puse la dispoziția Libanului numai începând din 2009. Asistența macrofinanciară excepțională prevăzută, acoperă această lacună, fiind disponibilă pentru perioada 2007-2009 și având un impact imediat asupra balanței de plăți a Libanului. Prin urmare, ar trebui să se adopte dispoziții prin intermediul unui memorandum de înțelegere care să garanteze complementaritatea celor două acțiuni. Amendamentul 8 Considerentul 4c (nou) (4c)  Impactul macrofinanciar al războiului din 2006 asupra economiei Libanului și efectul negativ al crizei politice prelungite asupra sistemului instituțional al țării, slăbit și fragil în mod continuu, cresc nevoia de asistență financiară internațională, asigurată parțial de Conferința donatorilor internaționali privind sprijinul acordat Libanului (Paris III) din ianuarie 2007. Asistenţa macrofinanciară prevăzută prin prezenta decizie ar trebui, prin urmare, să fie pusă în aplicare fără întârziere, ca parte a angajamentului Uniunii Europene faţă de Liban. Amendamentul 9 Considerentul 8a (nou) (8a)  Impactul conflictului cu Israelul din vara anului 2006, precum şi efectele cumulative ale politicilor economice anterioare au generat o criză economică şi financiară gravă, care a necesitat o intervenţie urgentă. Amendamentul 10 Considerentul 8b (nou) (8b)  Asistenţa macro-financiară a Uniunii Europene nu ar trebui să vină numai în completarea programelor şi a resurselor provenite de la instituţiile de la Bretton Woods, ci ar trebui să garanteze plusul de valoare al implicării UE. Amendamentul 11 Considerentul 8c (nou) (8c)  Comunitatea ar trebui să asigure faptul că asistenţa macrofinanciară a UE este conformă, din punct de vedere juridic şi al conţinutului, cu măsurile adoptate în cadrul diferitelor domenii de acţiune externă şi al altor politici comunitare relevante. Ar trebui să se asigure consecvenţa în cadrul elaborării politicilor, inclusiv a memorandumului de înţelegere şi a acordului de ajutor nerambursabil, precum şi în cadrul aplicării acestuia. Amendamentul 12 Considerentul 8d (nou) (8d)  Comunitatea ar trebui, de asemenea, să garanteze faptul că asistenţa macrofinanciară a UE se acordă cu titlu excepţional, este limitată în timp, este complementară asistenţei acordate de instituţiile de la Bretton Woods, de donatorii bilaterali şi de creditorii Clubului de la Paris, că depinde de îndeplinirea unor cerinţe clar identificate, inclusiv a unor condiţii politice prealabile, şi că este atent monitorizată şi evaluată pentru a preveni frauda şi neregulile financiare. Amendamentul 13 Considerentul 9 (9)  Acordarea asistenţei financiare comunitare nu aduce atingere competenţelor autorităţii bugetare. (9)  Această asistenţă financiară nu ar trebui să fie oferită decât după constatarea îndeplinirii în mod satisfăcător a condiţiilor ce urmează a fi stabilite cu autorităţile libaneze. Condiţiile de acordare a tranşelor din asistenţa excepţională ar trebui să fie stabilite în memorandumul de înţelegere şi în acordul de ajutor nerambursabil şi ar trebui să includă obiective concrete care trebuie să fie îndeplinite în următoarele domenii: creşterea transparenţei şi sporirea sustenabilităţii finanţelor publice, aplicarea priorităţilor macroeconomice şi bugetare şi respectarea în întregime a standardelor internaţionale în materie de democraţie şi de drepturile omului, inclusiv respectarea principiilor fundamentale ale statului de drept. Plata tranşelor ar trebui să depindă de realizarea unor progrese reale în îndeplinirea obiectivelor menţionate mai sus. Acordarea asistenţei financiare comunitare nu aduce atingere competenţelor autorităţii bugetare. Amendamentul 14 Considerentul 9a (nou) (9a)  Sprijinul financiar şi politic puternic al Uniunii Europene ar trebui să depindă de reconstruirea încununată de succes a unui stat libanez, care să-şi poată exercita suveranitatea deplină asupra întregului său teritoriu, de îmbunătăţirea situaţiei sale economice şi sociale şi de consolidarea procesului de democratizare a ţării. Amendamentul 15 Considerentul 10 (10)  Această asistenţă ar trebui administrată de Comisie, în mod concertat cu Comitetul economic şi financiar. (10)  Această asistenţă ar trebui să fie administrată de Comisie, în consultare cu Comitetul economic şi financiar şi cu Parlamentul European. Amendamentul 16 Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf (1)  Comunitatea pune la dispoziţia Libanului asistenţă financiară în valoare maximă de 80 milioane euro, vizând susţinerea eforturilor naţionale de reconstrucţie după război şi de redresare economică viabilă ale Libanului şi, astfel, atenuând constrângerile financiare privind punerea în aplicare a programului economic al guvernului. (1)  Comunitatea pune la dispoziţia Libanului asistenţă financiară excepţională în valoare maximă de 80 de milioane euro, în vederea susţinerii eforturilor naţionale de reconstrucţie după război şi a redresării economice viabilă ale Libanului, astfel atenuând constrângerile financiare privind punerea în aplicare a programului economic al guvernului şi evitând deteriorarea şi mai mare a comerţului şi a balanţei de plăţi curente a Libanului. Amendamentul 17 Articolul 1 alineatul (2) (2)  Asistenţa financiară comunitară este administrată de Comisie cu consultarea Comitetului economic şi financiar şi coerent cu acordurile sau înţelegerile încheiate între Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Liban. (2)  Asistenţa financiară comunitară este administrată de Comisie cu consultarea Comitetului economic şi financiar şi în mod coerent cu acordurile sau înţelegerile încheiate între Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Liban. Comisia informează cu regularitate Parlamentul European cu privire la activităţile Comitetului economic şi financiar şi îi transmite documentele corespunzătoare. Amendamentul 18 Articolul 1 alineatul (3) (3)  Asistenţa financiară comunitară se acordă pentru o perioadă de doi ani începând cu ziua următoare datei intrării în vigoare a prezentei decizii. Cu toate acestea, în cazul în care circumstanţele impun acest lucru, Comisia, după consultarea Comitetului economic şi financiar, poate decide prelungirea cu cel mult un an a perioadei de disponibilitate. (3)  Asistenţa financiară comunitară se acordă pentru o perioadă de doi ani începând cu ziua următoare datei intrării în vigoare a prezentei decizii. Amendamentul 19 Articolul 2 alineatul (1) (1)  Comisia este împuternicită prin prezenta să convină cu autorităţile libaneze, după consultarea Comitetului economic şi financiar, asupra condiţiilor de politică economică şi asupra condiţiilor financiare referitoare la această asistenţă financiară, consemnate într-un memorandum de înţelegere, într-un acord de ajutor nerambursabil şi într-un acord de împrumut. Aceste condiţii trebuie să fie coerente cu acordurile sau înţelegerile menţionate la articolul 1 alineatul (2). (1)  Comisia este împuternicită prin prezenta să convină cu autorităţile libaneze, după consultarea Comitetului economic şi financiar şi a Parlamentului European, asupra condiţiilor de politică economică şi asupra condiţiilor financiare referitoare la această asistenţă financiară, consemnate într-un memorandum de înţelegere, într-un acord de ajutor nerambursabil/acord de împrumut. Aceste condiţii trebuie să fie coerente cu acordurile sau înţelegerile menţionate la articolul 1 alineatul (2). Memorandumul de înţelegere şi acordul de ajutor nerambursabil trebuie prezentate imediat Parlamentului European şi Consiliului. Condiţiile menţionate în prezentul alineat includ obiective concrete în următoarele domenii: creşterea transparenţei şi sporirea sustenabilităţii finanţelor publice, aplicarea priorităţilor macroeconomice şi bugetare şi respectarea în întregime a standardelor internaţionale în materie de democraţie şi de drepturile omului, inclusiv respectarea principiilor fundamentale ale statului de drept. Aceste condiţii vor urmări, de asemenea, încurajarea punerii în aplicare a politicilor economice şi sociale menite să abordeze problematica sărăciei, şi a politicilor privind educaţia şi sănătatea. Plata tranşelor din asistenţa macro-financiară planificată depinde de realizarea unor progrese reale în îndeplinirea acestor obiective. În scopul creşterii transparenţei şi a responsabilităţii, condiţiile asistenţei macrofinanciare a Uniunii Europene sunt făcute publice. Amendamentul 20 Articolul 2 alineatul (2) (2)  În timpul aplicării asistenţei financiare comunitare, Comisia monitorizează soliditatea înţelegerilor financiare, a procedurilor administrative, precum şi a mecanismelor interne şi externe de control ale Libanului, care au relevanţă pentru acest tip de asistenţă financiară comunitară. (2)  În timpul aplicării asistenţei financiare comunitare, Comisia monitorizează cu atenţie soliditatea înţelegerilor financiare, a procedurilor administrative, precum şi a mecanismelor interne şi externe de control ale Libanului, care au relevanţă pentru acest tip de asistenţă financiară comunitară. Amendamentul 21 Articolul 2 alineatul (3) (3)  Comisia verifică la intervale regulate dacă politica economică a Libanului este conformă cu obiectivele acestei asistenţe şi dacă condiţiile de politică economică şi condiţiile financiare convenite sunt îndeplinite în mod satisfăcător. În acest sens, Comisia colaborează strâns cu Bretton Woods Institutions şi, atunci când este necesar, cu Comitetul economic şi financiar. (3)  Comisia verifică la intervale regulate dacă politica economică a Libanului este conformă cu obiectivele acestei asistenţe şi dacă condiţiile de politică economică şi condiţiile financiare convenite sunt îndeplinite în mod satisfăcător. În acest sens, Comisia colaborează strâns cu Bretton Woods Institutions şi, atunci când este necesar, cu Comitetul economic şi financiar şi cu Parlamentul European. Amendamentul 22 Articolul 2 alineatul (3a) (nou) (3a)  După informarea Parlamentului European și a Consiliului, Comisia poate adapta acordarea asistenței macrofinanciare excepționale prevăzute prin prezenta decizie la evoluțiile politice din Liban, ținând în permanenţă seama de importanța consolidării stabilității țării și a neagravării în continuare a crizei interne. Amendamentul 23 Articolul 2a (nou) Articolul 2a După informarea Parlamentului European şi a Consiliului, Comisia poate suspenda acordarea acestei asistenţe macrofinanciare excepţionale în cazul în care deteriorarea situaţiei politice a Libanului face imposibilă îndeplinirea obiectivelor acestei asistenţe sau în cazul gravei încălcări a normelor internaţionale în materie de democraţie şi de respectare a drepturilor omului, precum şi a principiilor fundamentale ale statului de drept. Amendamentul 24 Articolul 3 alineatul (1) (1)  Comisia pune la dispoziţia Libanului asistenţa financiară comunitară în maximum trei tranşe. (1)  Comisia pune la dispoziţia Libanului asistenţa financiară comunitară în trei tranşe. Amendamentul 25 Articolul 3 alineatul (4) (4)  Fondurile sunt plătite către Banque du Liban exclusiv în scopul susţinerii nevoilor financiare ale Libanului. (4)  Fondurile sunt plătite către Banque du Liban exclusiv în scopul susţinerii nevoilor financiare ale Libanului şi înregistrate la rubrica "Asistenţă financiară excepţională acordată de Uniunea Europeană". Amendamentul 26 Articolul 4 Punerea în aplicare a asistenţei financiare comunitare se face în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene şi cu normele de punere în aplicare ale acestuia. În special, memorandumul de înţelegere şi acordurile de ajutor nerambursabil/împrumut cu autorităţile libaneze vor prevedea măsurile adecvate pe care trebuie să le ia Libanul pentru prevenirea şi combaterea fraudei, a corupţiei şi a altor nereguli care pot afecta acordarea acestei asistenţe. De asemenea, acestea prevăd efectuarea de controale de către Comisie, inclusiv de către Oficiul European Antifraudă, cu dreptul de a proceda la verificări şi inspecţii la faţa locului, precum şi verificări la faţa locului de către Curtea de Conturi, acolo unde este cazul. Punerea în aplicare a asistenţei financiare comunitare se face în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene şi cu normele de punere în aplicare ale acestuia. În special, memorandumul de înţelegere şi acordurile de ajutor nerambursabil/împrumut cu autorităţile libaneze vor prevedea măsurile specifice pe care trebuie să le aplice Libanul pentru prevenirea şi combaterea fraudei, a corupţiei şi a altor nereguli care pot afecta acordarea acestei asistenţe. De asemenea, pentru a asigura o mai mare transparenţă a gestionării şi acordării de fonduri, acestea prevăd şi efectuarea de controale de către Comisie, inclusiv de către Oficiul European Antifraudă (OLAF), cu dreptul de a proceda la verificări şi inspecţii la faţa locului, precum şi verificări la faţa locului de către Curtea de Conturi şi, cu acordul părţilor interesate, de către auditori independenţi, acolo unde este cazul. Amendamentul 27 Articolul 5 Până la data de 31 august a fiecărui an, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport care include o evaluare a punerii în aplicare a prezentei decizii în anul precedent. Raportul va specifica legătura dintre condiţiile strategice stabilite la articolul 2 alineatul (1), performanţele economice şi fiscale curente ale Libanului şi decizia Comisiei de a elibera tranşele programului de asistenţă. Până la data de 31 august a fiecărui an, Comisia prezintă comisiilor competente ale Parlamentului European şi Consiliului un raport care conţine o evaluare a punerii în aplicare a prezentei decizii în anul precedent. Raportul va specifica legătura dintre condiţiile strategice stabilite la articolul 2 alineatul (1), performanţele economice şi fiscale curente ale Libanului şi decizia Comisiei de a elibera tranşele programului de asistenţă. Amendamentul 28 Articolul 5a (nou) Articolul 5a La maximum doi ani de la expirarea perioadei de punere în aplicare a asistenţei prevăzute prin prezenta decizie, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare ex-post. Amendamentul 29 Articolul 6 Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi este valabilă pentru o perioadă de doi ani de la această dată.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind ordinul european de supraveghere judiciară în etapa premergătoare judecării din cadrul procedurilor penale între statele membre ale Uniunii Europene (COM(2006)0468 – C6-0328/2006 – 2006/0158(CNS))

P6_TA(2007)0551 A6-0428/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

-   având în vedere propunerea Comisiei (COM(2006)0468),

-   având în vedere articolul 31 alineatul (1) literele (a) şi (c) şi articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE,

-   având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0328/2006),

-   având în vedere articolele 93 şi 51 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0428/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să îşi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   atrage atenţia Comisiei asupra necesităţii de a adapta procedura de arestare şi predare din cadrul mandatului european de arestare, pentru a acoperi totalitatea cazurilor în care un învinuit trebuie retransferat în statul în care se desfăşoară procesul, ca urmare a încălcării ordinului european de supraveghere judiciară;

4.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

6.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Comisie   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 1 Considerentul 5 (5)  Pentru a evita cheltuielile şi complicaţiile inutile legate de transportul suspectului în scopul participării la audierile preliminare sau la proces, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze servicii de videoconferinţă. (5)  Pentru a evita costurile şi dificultăţile inutile legate de transportul învinuitului în scopul participării la audierile preliminare sau la proces, statele membre ar trebui să poată utiliza procedura prevăzută la articolul 10 din Convenţia din 29 mai 2000 cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene1. ________________________ 1JO C 197, 12.7.2000, p.1. Amendamentul 2 Considerentul 6a (nou) (6a)  În cazul încălcării ordinului european de supraveghere judiciară, autoritatea emitentă poate decide să emită un mandat european de arestare, în scopul transferării învinuitului în statul emitent. În asemenea situaţii, care ar trebui să se limiteze strict la aplicarea prezentei decizii-cadru, Decizia-cadru 2002/584/JAI acoperă toate infracţiunile pentru care poate fi emis un ordin european de supraveghere judiciară. Amendamentul 3 Articolul 1 alineatul (1) Prezenta decizie-cadru instituie un ordin european de supraveghere judiciară şi procedurile premergătoare judecării privind transferul între statele membre. Prezenta decizie-cadru instituie un ordin european de supraveghere judiciară. Amendamentul 4 Articolul 1 alineatul (2) Un ordin european de supraveghere judiciară este o decizie judiciară emisă de o autoritate competentă a unui stat membru cu privire la un suspect nerezident, în vederea trimiterii acestuia în statul său membru de reşedinţă, cu condiţia ca acesta să respecte măsurilor de control, obiectivul fiind garantarea cursului normal al justiţiei şi, în special, aducerea în faţa instanţei a persoanei în cauză în statul membru emitent. Un ordin european de supraveghere judiciară este o decizie judiciară emisă de o autoritate competentă a unui stat membru cu privire la un învinuit nerezident, în vederea returnării acestuia în statul membru în care îşi are reşedinţa sa actuală legală şi obişnuită sau în orice alt stat membru, în cazul în care învinuitul a solicitat acest lucru, iar statul membru respectiv şi-a dat acordul, cu condiţia respectării de către acesta a măsurilor de supraveghere, obiectivul fiind să se asigure bunul mers al justiţiei şi, în special, prezentarea persoanei în cauză în faţa instanţei din statul membru emitent. Amendamentul 5 Articolul 3 Articolul 3 Obligaţia executării ordinului european de supraveghere judiciară Statele membre execută orice ordin european de supraveghere judiciară pe baza principiului recunoaşterii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii-cadru. eliminat Amendamentul 6 Articolul 4a (nou) Articolul 4a Costuri (1)  Costurile pentru executarea unui ordin european de supraveghere judiciară pe teritoriul statului de executare sunt suportate de statul membru respectiv. (2)  Toate celelalte costuri sunt suportate de statul emitent. Amendamentul 7 Articolul 5 alineatul (1) (1)  Un ordin european de supraveghere judiciară poate fi emis de către autoritatea emitentă după informarea suspectului cu privire la orice obligaţii care îi vor reveni în conformitate cu articolul 6, precum şi cu privire la consecinţe, în special cele menţionate la articolele 17 şi 18. (1)  După emiterea unui ordin european de supraveghere judiciară, autoritatea emitentă informează învinuitul, într-o limbă pe care acesta o înţelege, cu privire la orice obligaţii care îi revin în conformitate cu articolul 6, precum şi cu privire la consecinţe, în special cele menţionate la articolele 17 şi 18. Amendamentul 8 Articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf Obstrucţionarea procedurilor judiciare sau angajarea în activităţi criminale pot constitui încălcări ale ordinului european de supraveghere judiciară. Obstrucţionarea procedurilor judiciare sau angajarea în activităţi criminale constituie încălcări ale ordinului european de supraveghere judiciară. Amendamentul 9 Articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf Autoritatea emitentă poate impune suspectului una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: Autoritatea emitentă poate impune învinuitului una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: (a) să asiste la audierile preliminare privind infracţiunea (infracţiunile) de care este acuzat; sau (a) să participe la audierile preliminare privind infracţiunea (infracţiunile) de care este învinuit; sau (b) să nu pătrundă fără autorizaţie în locuri specificate din statul emitent; sau (b) să nu frecventeze, fără autorizaţie, anumite locuri sau părţi de teritoriu din statul emitent sau din statul de executare; (c) să ramburseze costurile transferului său în vederea participării la o audiere preliminară sau la proces; Amendamentul 10 Articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf litera (ca) (nouă) (ca) să informeze autoritatea de executare cu privire la orice modificări privind locul de reşedinţă din statul de executare. Amendamentul 11 Articolul 6 alineatul (2) litera (c) (c) să predea autorităţii de executare paşaportul (paşapoartele) sau alte documente de identitate; eliminat Amendamentul 12 Articolul 6 alineatul (2) litera (e) (e) să se găsească la locul său specificat de muncă din statul de executare, la orele şi datele prestabilite; (e) să se găsească la locul său specificat de muncă, serviciu etc. din statul de executare, la datele şi orele prestabilite; Amendamentul 13 Articolul 6 alineatul (2) litera (ga) (nouă) (ga) să evite contactul cu anumite persoane sau obiecte; Amendamentul 14 Articolul 6 alineatul (2) litera (h) (h) să urmeze un anumit tratament medical. (h) să urmeze un anumit tratament medical, cu acordul învinuitului; Amendamentul 15 Articolul 6 alineatul (2) litera (ha) (nouă) (ha) să se supună unei monitorizări electronice. Amendamentul 16 Articolul 6 alineatul (2a) (nou) (2a)  La transpunerea prezentei decizii-cadru, fiecare stat membru notifică Secretariatul General al Consiliului cu privire la obligaţiile pe care este pregătit să le supravegheze, pe lângă cele menţionate la alineatele (1) şi (2). Secretariatul General al Consiliului pune informaţiile primite la dispoziţia tuturor statelor membre şi a Comisiei. Amendamentul 17 Articolul 6 alineatul (3) (3)  Orice obligaţii impuse de autoritatea emitentă în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3) ale prezentului articol sunt înregistrate în ordinul european de supraveghere judiciară. (3)  Orice obligaţii impuse de autoritatea emitentă în conformitate cu alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol sunt înregistrate în ordinul european de supraveghere judiciară. Amendamentul 19 Articolul 6 alineatul (4) paragraful (1a) (nou) Modificările menţionate la primul paragraf sunt numai de natură tehnică şi nu impun, în sine, obligaţii suplimentare învinuitului. Amendamentul 20 Articolul 8 alineatul (1a) (nou) (1a)  La cererea învinuitului, ordinul european de supraveghere judiciară este transmis oricărui alt stat membru a cărui autoritate competentă îşi exprimă acordul în acest sens. Amendamentul 21 Articolul 10 alineatul (1) (1)  Instanţa de judecată, judecătorul, judecătorul de instrucţie sau procurorul din statul solicitat se opune recunoaşterii şi executării unui ordin european de supraveghere judiciară în cazul în care este evident că procedura penală privind infracţiunea pentru care a fost emis ordinul ar încălca principiul ne bis in idem. (1)  Autoritatea competentă din statul solicitat se opune recunoaşterii şi executării unui ordin european de supraveghere judiciară în cazul în care este evident că procedura penală privind infracţiunea pentru care a fost emis ordinul ar încălca principiul ne bis in idem. Amendamentul 22 Articolul 10 alineatul (2) teza introductivă (2)  Instanţa de judecată, judecătorul, judecătorul de instrucţie sau procurorul din statul solicitat se poate opune recunoaşterii şi executării unui ordin european de supraveghere judiciară pentru unul sau mai multe dintre următoarele motive: (2)  Autoritatea competentă din statul solicitat se poate opune recunoaşterii şi executării unui ordin european de supraveghere judiciară pentru unul sau mai multe dintre următoarele motive: Amendamentul 23 Articolul 12 alineatul (1) (1)  Instanţa de judecată, judecătorul, judecătorul de instrucţie sau procurorul din statul solicitat decide, cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de 5 zile de la primirea ordinului european de supraveghere judiciară, cu privire la recunoaşterea şi executarea acestuia sau la invocarea motivelor care stau la baza nerecunoaşterii şi a neexecutării. Autoritatea competentă din statul solicitat informează autoritatea emitentă cu privire la decizia respectivă prin orice mijloace care pot produce o înregistrare scrisă. (1)  Autoritatea competentă din statul solicitat decide, cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de 5 zile de la primirea ordinului european de supraveghere judiciară, cu privire la recunoaşterea şi executarea acestuia sau la invocarea motivelor care stau la baza nerecunoaşterii şi a neexecutării. Autoritatea competentă din statul solicitat informează autoritatea emitentă cu privire la decizia respectivă prin orice mijloace care pot produce o înregistrare scrisă. Amendamentul 24 Articolul 12 alineatul (3) (3)  În cazul în care ordinul european de supraveghere judiciară este incomplet, instanţa de judecată, judecătorul, judecătorul de instrucţie sau procurorul din statul solicitat poate amâna luarea unei decizii cu privire la recunoaşterea şi executarea ordinului până la finalizarea acestuia de către autoritatea emitentă. (3)  În cazul în care ordinul european de supraveghere judiciară este incomplet, autoritatea competentă din statul solicitat poate amâna luarea unei decizii cu privire la recunoaşterea şi executarea ordinului până la completarea acestuia de către autoritatea emitentă. Amendamentul 25 Articolul 12 alineatul (4) (4)  Dacă, în conformitate cu articolul 3, recunoaşterea şi executarea ordinului european de supraveghere judiciară este amânată, instanţa de judecată, judecătorul, judecătorul de execuţie sau procurorul din statul solicitat transmite imediat şi direct autorităţii emitente, prin orice mijloace care pot produce o înregistrare scrisă, un raport privind motivele amânării. (4)  Dacă, în conformitate cu alineatul 3, recunoaşterea şi executarea ordinului european de supraveghere judiciară este amânată, autoritatea competentă din statul solicitat transmite imediat şi direct autorităţii emitente, prin orice mijloace care pot produce o înregistrare scrisă, un raport privind motivele amânării. Amendamentul 26 Articolul 12 alineatul (4a) (nou) (4a)  Autoritatea emitentă informează învinuitul cu privire la orice amânare a recunoaşterii şi executării ordinului european de supraveghere judiciară. Amendamentul 27 Articolul 13 alineatul (4) (4)  Suspectul are dreptul de a fi audiat de autoritatea emitentă, în conformitate cu legislaţia statului emitent. Această cerinţă poate fi îndeplinită prin utilizarea unor legături telefonice sau video corespunzătoare cu autoritatea emitentă (audieri prin tele sau videoconferinţă). Autoritatea emitentă consultă, de asemenea, autoritatea de executare cu privire la revizuirea ordinului european de supraveghere judiciară. (4)  Învinuitul are dreptul de a fi audiat de autoritatea emitentă, în conformitate cu legislaţia statului emitent. Această cerinţă poate fi îndeplinită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 din Convenţia din 29 mai 2000 dintre autoritatea de executare şi cea emitentă. Autoritatea emitentă consultă, de asemenea, autoritatea de executare cu privire la revizuirea ordinului european de supraveghere judiciară. Amendamentul 28 Articolul 17 alineatul (4) (4)  Înainte de luarea deciziei prevăzute la alineatul (1), suspectul are dreptul de a fi audiat de autoritatea emitentă, în conformitate cu legislaţia statului emitent. Această cerinţă poate fi îndeplinită prin utilizarea unor legături telefonice sau video corespunzătoare între autoritatea de executare şi cea emitentă (audieri prin tele sau videoconferinţă). Autoritatea emitentă consultă, de asemenea, autoritatea de executare. (4)  Înainte de luarea deciziei prevăzute la alineatul (1), învinuitul are dreptul de a fi audiat de autoritatea emitentă, în conformitate cu legislaţia statului emitent. Această cerinţă poate fi îndeplinită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 din Convenţia din 29 mai 2000 dintre autoritatea de executare şi cea emitentă. Autoritatea emitentă consultă, de asemenea, autoritatea de executare. Amendamentul 29 Articolul 18 Condiţii de arestare şi transferare a suspectului Arestarea şi transferarea învinuitului (1)  Dacă autoritatea emitentă decide că suspectul trebuie arestat şi transferat în statul emitent, suspectul este audiat de o autoritate judiciară a statului membru pe teritoriul căruia este arestat. (1)  Dacă autoritatea emitentă decide că învinuitul trebuie să fie arestat şi transferat în statul emitent, aceasta emite un mandat european de arestare în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru 2002/584/JAI. (2)   Dacă suspectul consimte să fie transferat, statul membru pe teritoriul căruia este arestat îl transferă imediat în statul emitent. (2)   Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (1) din respectiva Decizie-cadru, într-un astfel de caz, poate fi emis un mandat european de arestare, iar învinuitul poate fi transferat în statul emitent, pentru toate infracţiunile pentru care poate fi emis un ordin european de supraveghere judiciară. (3)  Dacă suspectul nu consimte să fie transferat, statul membru pe teritoriul căruia este arestat îl transferă imediat în statul emitent. Statul membru pe teritoriul căruia a fost arestat poate refuza arestarea şi transferarea acestuia doar în cazul în care: - este clar că procedura penală aplicabilă infracţiunii pentru care s-a emis ordinul ar încălca între timp principiul ne bis in idem; - suspectul este urmărit în statul membru de executare pentru aceleaşi fapte pe care se bazează ordinul european de supraveghere judiciară; - în conformitate cu legislaţia statului membru de executare, urmărirea sau pedeapsa penală a suspectului sunt prescrise, iar în temeiul dreptului său penal, faptele sunt de competenţa respectivului stat membru; - decizia privind arestarea şi transferarea priveşte fapte noi, care nu sunt acoperite de ordinul european de supraveghere judiciară. (4)  Un stat membru, altul decât statul de executare, poate, de asemenea, să refuze arestarea şi transferarea suspectului în temeiul unuia sau mai multor motive prevăzute la articolul 10. Amendamentul 30 Articolul 20 Articolul 20 Termene pentru transfer eliminat (1)  Suspectul este transferat în statul emitent în conformitate cu articolul 18, la o dată convenită de comun acord între statele membre implicate şi, în orice caz, în termen de trei zile de la arestare. (2)  În mod excepţional, transferul unui suspect poate fi amânat temporar din motive umanitare grave, de exemplu dacă există motive întemeiate să se creadă că transferul ar pune evident în pericol viaţa sau sănătatea suspectului. Autoritatea emitentă este informată imediat cu privire la orice astfel de amânare şi la motivele acesteia. Transferul suspectului are loc imediat după dispariţia motivelor respective, la o dată convenită între statele membre implicate. Amendamentul 31 Articolul 21 Articolul 21 Tranzit eliminat (1)  Fiecare stat membru permite tranzitarea teritoriului propriu de către un suspect transferat în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii-cadru, cu condiţia să fi fost informat în prealabil cu privire la: (a) identitatea şi naţionalitatea persoanei vizate de ordinul european de supraveghere judiciară; (b) existenţa unui ordin european de supraveghere judiciară ; (c) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii; (d) circumstanţele în care s-a comis infracţiunea, inclusiv data şi locul. (2)  Fiecare stat membru desemnează o autoritate responsabilă pentru primirea cererilor de tranzit şi a documentelor necesare, precum şi a oricărei alte corespondenţe oficiale legate de cererile de tranzit. Statele membre comunică această numire Consiliului. (3)  Cererea de tranzit şi informaţiile prevăzute la alineatul (1) pot fi adresate autorităţii desemnate în conformitate cu alineatul (2) prin orice mijloace care pot produce o înregistrare scrisă. Statul membru de tranzit notifică decizia sa prin aceeaşi procedură. (4)  Prezenta decizie-cadru nu se aplică în cazul transportului aerian fără escală prevăzută. Totuşi, în caz de aterizare neprevăzută, statul emitent furnizează autorităţii desemnate în conformitate cu alineatul (2) informaţiile prevăzute la alineatul (1). Amendamentul 32 Articolul 22 alineatul (1a) (nou) (1a)  Alineatul (1) se aplică, de asemenea, atunci când ordinul european de supraveghere judiciară impune învinuitului, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (d), obligaţia de a nu părăsi locul său de reşedinţă sau orice altă locuinţă pe întreaga perioadă stabilită în ordin. Amendamentul 33 Capitolul 5a (nou) titlu (după articolul 22) CAPITOLUL 5a - PROTECŢIA DATELOR Amendamentul 34 Articolul 22a (nou) Articolul 22a Protecţia datelor Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul aplicării prezentei decizii-cadru respectă cel puţin următoarele principii de bază: a) prelucrarea datelor este efectuată numai în măsura în care legislaţia permite acest lucru şi este necesară şi proporţională cu scopul colectării şi/sau prelucrării ulterioare; b) datele sunt colectate numai în scopuri determinate şi legitime şi sunt prelucrate ulterior într-un mod compatibil cu scopurile respective; c) datele sunt corecte şi actualizate; d) categoriile speciale de date privind originea rasială sau etnică, opiniile politice, credinţele religioase sau filosofice, apartenenţa la un partid sau la o uniune sindicală, orientarea sexuală sau sănătatea sunt prelucrate doar dacă este absolut necesar, într-un anumit scop şi cu garanţii adecvate. Amendamentul 35 Articolul 22b (nou) Articolul 22b Drepturile titularului datelor (1)  Toate persoanele vizate sunt informate cu privire la faptul că anumite date cu caracter personal care le privesc sunt în curs de prelucrare. Comunicarea informaţiilor respective poate fi amânată, atunci când este cazul, pentru a nu aduce atingere scopurilor pentru care sunt prelucrate datele. (2)  Titularul datelor are dreptul să obţină, fără nicio întârziere nejustificată, informaţii cu privire la datele care sunt prelucrate, într-o limbă înţeleasă de aceasta, să rectifice şi, atunci când este cazul, să elimine date prelucrate cu încălcarea principiilor menţionate la articolul 22a. (3)  Comunicarea de informaţii în conformitate cu alineatele (1) şi (2) poate fi refuzată sau amânată, atunci când este absolut necesar: (a) pentru a apăra siguranţa şi ordinea publică; (b) pentru a preveni o infracţiune; (c) pentru a nu împiedica cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor; (d) pentru a apăra drepturile părţilor terţe.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (11522/2007 – C6-0246/2007 – 2001/0270(CNS))

P6_TA(2007)0552 A6-0444/2007

(Procedura de consultare - consultare repetată)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Consiliului (11522/2007),

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2001)0664)(1),

–   având în vedere poziția sa din 4 iulie 2002(2),

–   având în vedere articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE,

–   având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat din nou de către Consiliu (C6-0246/2007),

–   având în vedere articolele 93 şi 51 și articolul 55 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0444/2007),

1.   aprobă propunerea Consiliului astfel cum a fost modificată;

2.   invită Consiliul să își modifice propunerea în consecință;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sa sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Consiliu   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 1 Considerentul 6 (6)  Statele membre recunosc faptul că acțiunile de combatere a rasismului și a xenofobiei presupun o serie de măsuri diverse aplicate într-un cadru global și nu pot fi limitate doar la dreptul penal. Prezenta decizie-cadru se limitează la combaterea formelor deosebit de severe de rasism și xenofobie prin intermediul dreptului penal. Întrucât tradițiile culturale și juridice ale statelor membre diferă, într-o anumită măsură, în special în acest domeniu, armonizarea deplină a codurilor penale nu este posibilă în acest moment. (6)  Statele membre recunosc faptul că acțiunile de combatere a rasismului și a xenofobiei presupun o serie de măsuri diverse aplicate într-un cadru global și nu pot fi limitate doar la dreptul penal. Atât la nivelul statului, cât și al societății este necesară o cultură a toleranței. Prezenta decizie-cadru se limitează la combaterea formelor deosebit de severe de rasism și xenofobie prin intermediul dreptului penal. Întrucât tradițiile culturale și juridice ale statelor membre diferă, într-o anumită măsură, în special în acest domeniu, armonizarea deplină a codurilor penale nu este posibilă în acest moment. Amendamentul 2 Considerentul 6a (nou) (6a)  Prezenta decizie-cadru stabileşte un nivel minim de armonizare şi aplicarea sa efectivă este limitată de derogările pe care le prevede, inclusiv de cele de la articolul 1 alineatul (2). Amendamentul 3 Considerentul 6b (nou) (6b)  Politica legislativă ar trebui să reflecte faptul că, într-o societate democratică, se recurge la dreptul penal doar în ultimă instanță. Ar trebui, de asemenea, să țină seama de toate valorile care sunt în joc, inclusiv de dreptul la libera exprimare și de dreptul fiecărei persoane la condiţii egale de tratament și respect. Amendamentul 4 Considerentul 9a (nou) (9a)  Comiterea unei infracțiuni de natură rasistă sau xenofobă de către deținătorul unei funcții oficiale ar trebui considerată ca o circumstanță agravantă. Amendamentul 5 Articolul 1 alineatul (1) litera (b) (b) săvârșirea unui act menționat la litera (a) prin difuzarea publică sau distribuirea de înscrisuri, imagini sau alte materiale; (b) difuzarea sau distribuirea publică de înscrisuri, imagini sau alte materiale al căror conținut constituie un act în sensul literelor (a), (c) sau (d); Amendamentul 6 Articolul 1 alineatul (1) litera (e) (e)  În sensul alineatului (1), statele membre pot alege să pedepsească numai faptele care fie sunt de natură să tulbure ordinea publică fie prezintă amenințări, injurii sau insulte. (e)  În sensul prezentului alineat, statele membre pot alege să pedepsească numai faptele care prezintă amenințări, injurii sau insulte. Amendamentul 7 Articolul 1 alineatul (1) litera (f) (f)  În sensul alineatului (1), referirea la religie este destinată să acopere cel puțin faptele care constituie un pretext pentru a săvârși fapte împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, descendență sau origine națională sau etnică. (f)  În sensul prezentului alineat, referirea la religie este destinată să acopere cel puțin faptele care constituie un pretext pentru a săvârși fapte împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, descendență sau origine națională sau etnică. Un stat membru nu ar trebui totuşi să exonereze de răspundere penală acele discursuri şi comportamente care pot incita la ură rasială. Respectarea libertăţii religioase nu împiedică aplicarea efectivă a prezentei decizii-cadru. Amendamentul 8 Articolul 1 alineatul (2) (2)  Orice stat membru poate, la momentul adoptării de către Consiliu a prezentei decizii-cadru, să facă o declarație potrivit căreia negarea sau banalizarea grosieră a infracțiunilor menționate la alineatul (1) litera (c) și/sau (d) se pedepsesc, doar în cazul în care aceste infracțiuni au fost stabilite printr-o hotărâre definitivă dată de o instanță națională a statului membru respectiv și/sau de o instanță internațională sau doar printr-o hotărâre definitivă dată de o instanță internațională. (2)  Orice stat membru poate, la momentul adoptării de către Consiliu a prezentei decizii-cadru, să facă o declarație potrivit căreia negarea sau banalizarea grosieră a infracțiunilor menționate la alineatul (1) litera (c) și/sau (d) se pedepsesc, doar în cazul în care aceste infracțiuni au fost stabilite printr-o hotărâre definitivă pronunţată de o instanță judecătorească națională a statului membru respectiv și/sau de o instanță judecătorească internațională. Amendamentul 9 Articolul 2 alineatul (2) (2)  Fiecare Stat Membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea la faptele menționate la articolul 1 literele (c) și (d) se sancționează. (2)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea la faptele menționate la articolul 1 se sancționează. Amendamentul 10 Articolul 5 alineatul (1) (1)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru faptele menționate la articolele 1 și 2, săvârșite în folosul lor de o persoană acționând fie individual, fie ca parte a unui organ al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, bazată pe: (1)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru faptele menționate la articolele 1 și 2, săvârșite de o persoană care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, bazată pe: (a) competența de reprezentare a persoanei juridice (b) competența de a lua decizii în numele persoanei juridice, sau (c) competența de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice. (a) competența de reprezentare a persoanei juridice (b) competența de a lua decizii în numele persoanei juridice, sau (c) competența de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice și care a acționat în acea calitate. Amendamentul 11 Articolul 5 alineatul (2) (2)  În afară de cazurile deja prevăzute la alineatul (1), fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere în cazul în care lipsa de supraveghere sau control din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă săvârșirea faptelor prevăzute la articolele 1 și 2 în folosul persoanei juridice de către o persoană aflată sub autoritatea acesteia. (2)  În afară de cazurile deja prevăzute la alineatul (1), fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere în cazul în care lipsa de supraveghere sau control din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă săvârșirea faptelor prevăzute la articolele 1 și 2 de către o persoană aflată sub autoritatea acesteia și ale cărei fapte pot fi imputate persoanei juridice, în conformitate cu legislația națională. Amendamentul 12 Articolul 5 alineatul (3) (3)  Răspunderea persoanei juridice în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu exclude acțiunea penală împotriva persoanelor fizice care sunt autori sau complici la faptele menționate la articolele 1 și 2. (3)  Răspunderea persoanei juridice în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu exclude urmărirea penală împotriva persoanelor fizice care sunt autori, instigatori sau complici la faptele menționate la articolele 1 și 2. Amendamentul 13 Articolul 7a (nou) Articolul 7a Cerințe minime (1)  Statele membre pot adopta sau menține un nivel de protecție mai ridicat în lupta împotriva rasismului și a xenofobiei decât cel care rezultă din dispozițiile prezentei decizii-cadru. (2)  Punerea în aplicare a prezentei decizii-cadru nu poate în niciun caz să constituie un motiv de scădere a nivelului protecției împotriva discriminării deja garantat de statele membre în domeniile reglementate de prezenta decizie-cadru. (3)  Niciuna dintre dispozițiile prezentei decizii-cadru nu poate fi interpretată ca afectând vreuna dintre obligațiile ce revin statelor membre în temeiul Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 7 martie 1966. Statele membre pun în aplicare prezenta decizie-cadru în conformitate cu obligațiile respective. Amendamentul 15 Articolul 7 alineatul (2) (2)  Prezenta decizie-cadru nu obligă statele membre să ia măsuri în contradicție cu principiile fundamentale privind libertatea de asociere și libertatea de exprimare, în special libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, astfel cum rezultă din tradițiile constituționale sau din normele care reglementează drepturile, responsabilitățile și garanțiile procedurale ale presei și ale celorlalte mijloace de informare atunci când aceste norme se referă la stabilirea sau limitarea răspunderii. (2)  Prezenta decizie-cadru nu obligă statele membre să ia măsuri în contradicție cu principiile fundamentale comune ale statelor membre privind libertatea de asociere și libertatea de exprimare, în special libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, astfel cum rezultă din tradițiile constituționale sau din normele care reglementează drepturile, responsabilitățile și garanțiile procedurale ale presei și ale celorlalte mijloace de informare atunci când aceste norme se referă la stabilirea sau limitarea răspunderii. Amendamentul 16 Articolul 9 alineatul (1) (1)  Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa judiciară în ce priveşte faptele menţionate la articolele 1 şi 2 atunci când faptele au fost săvârşite: (1)  Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa în ce priveşte faptele menţionate la articolele 1 şi 2 atunci când: (a) în totalitate sau în parte pe teritoriul său; sau (a) faptele au fost săvârşite în totalitate sau în parte pe teritoriul său; sau (b) de unul dintre cetăţenii săi; sau (b) faptele au fost săvârşite de unul dintre cetăţenii săi; sau (c) în folosul unei persoane juridice cu sediul pe teritoriul statului membru. (c) sediul persoanei juridice ce poate fi trasă la răspundere se află pe teritoriul statului membru. Amendamentul 17 Articolul 10 alineatul (3) (3)  În maxim trei ani de la expirarea termenului limită menționat la articolul 10 alineatul (1) Consiliul reexaminează prezenta decizie-cadru. În vederea pregătirii acestei revizuiri, Consiliul le cere statelor membre să-l informeze dacă au întâmpinat sau nu dificultăți în cooperarea judiciară privind infracțiunile menționate la articolul 1 alineatul (1). De asemenea, Consiliul poate cere ca Eurojust să prezinte un raport cu privire la problemele de cooperare judiciară care au putut apărea în urma diferențelor dintre legislațiile interne ale statelor membre în acest domeniu. (3)  În cel mult trei ani de la expirarea termenului limită menționat la articolul 10 alineatul (1) Consiliul reexaminează prezenta decizie-cadru. În vederea pregătirii acestei revizuiri, Consiliul le cere statelor membre să-l informeze dacă au întâmpinat sau nu dificultăți în cooperarea judiciară privind infracțiunile menționate la articolul 1 alineatul (1) și consultă Parlamentul European. Pentru această revizuire, Consiliul ia în considerare avizele emise de Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale și de organizațiile neguvernamentale care activează în acest domeniu. De asemenea, Consiliul poate cere ca Eurojust să prezinte un raport cu privire la problemele de cooperare judiciară care au putut apărea în urma diferențelor dintre legislațiile interne ale statelor membre în acest domeniu. Amendamentul 18 Articolul 12 Prezenta decizie-cadru se aplică Gibraltarului. Prezenta decizie-cadru se aplică și Gibraltarului.

(1) JO C 75 E, 26.3.2002, p. 269. (2) JO C 271 E, 12.11.2003, p. 558.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Protocolului privind Statutul Curții de Justiție în ceea ce privește soluţionarea cererilor de hotărâre preliminară privind Spațiul de libertate, securitate și justiție (11824/2007 – C6-0292/2007 – 2007/0812(CNS))

P6_TA(2007)0553 A6-0451/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (11824/2007),

–   având în vedere articolul 245 alineatul (2) din Tratatul CE şi articolul 160 din Tratatul Euratom, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0292/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0451/2007),

1.   aprobă propunerea de decizie a Consiliului;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial textul supus consultării;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind cererea de apărare a imunităţii şi privilegiilor lui Renato Brunetta (2007/2172(IMM))

P6_TA(2007)0554 A6-0449/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere cererea lui Renato Brunetta pentru apărarea propriei imunităţi în cauza civilă deschisă împotriva sa la Tribunalul civil Milano, la 18 ianuarie 2007 şi comunicată în şedinţă plenară la 31 ianuarie 2007,

–   având în vedere audierea lui Renato Brunetta, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere articolele 9 şi 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene din 8 aprilie 1965, precum şi articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–   având în vedere hotărârile Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 12 mai 1964 şi din 10 iulie 1986(1),

–   având în vedere articolul 6 alineatul (3) şi articolul 7 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0449/2007),

1.   hotărăşte să apere imunitatea şi privilegiile lui Renato Brunetta;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum şi raportul comisiei competente, autorităţilor în cauză ale Republicii Italiene.

(1) Cauza 101/63, Wagner/Fohrmann şi Krier, Rec. 1964, p. 383, şi cauza 149/85, Wybot/Faure şi alţii, Rec. 1986, p. 2391.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune (10076/6/2007 – C6-0352/2007 – 2005/0260(COD))

P6_TA(2007)0555 A6-0442/2007

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia comună a Consiliului (10076/6/2007 – C6-0352/2007),

–   având în vedere poziţia sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0646),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2007)0170),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6-0442/2007),

1.   aprobă poziţia comună;

2.   constată că actul este adoptat în conformitate cu poziţia comună;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Preşedintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

4.   încredinţează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, şi de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) Texte adoptate, 13.12.2006, P6_TA(2006)0559.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei (COM(2006)0919 – C6-0030/2007 – 2006/0295(COD))

P6_TA(2007)0556 A6-0277/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0919),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0030/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0277/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2007 referitoare la adoptarea Directivei 2008/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2008/29/CE.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2004/49/CE privind siguranţa căilor ferate comunitare (COM(2006)0784 – C6-0493/2006 – 2006/0272(COD))

P6_TA(2007)0557 A6-0346/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

-   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0784),

-   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 71 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0493/2006),

-   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0346/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2007 în vederea adoptării Directivei 2008/.../CE a Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Directivei 2004/49/CE privind siguranţa căilor ferate comunitare

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 71 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei║,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3):

întrucât:

(1)  În vederea continuării eforturilor de instituire a unei pieţe unice pentru serviciile de transport feroviar, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat Directiva 2004/49/CE(4) privind stabilirea unui cadru comun de reglementare pentru siguranţa feroviară.

(2)  Articolul 14 al Directivei 2004/49/CE a stabilit o procedură comună pentru autorizarea introducerii în circulaţie de material rulant. Cu toate acestea, experienţa a arătat că punerea în aplicare a unei astfel de proceduri la nivel naţional este deseori complicată şi face obiectul unor cerinţe naţionale care sunt diferite şi lipsite de transparenţă, sau care sunt chiar repetitive. În consecinţă, această procedură constituie un obstacol major în înfiinţarea de noi întreprinderi feroviare, în special în sectorul transportului de mărfuri. Prin urmare, ar trebui luate măsuri de clarificare a procedurii de certificare a materialului rulant existent şi de definire a limitelor relevante şi a regulilor de punere în aplicare. În special, în spiritul principiului recunoaşterii reciproce, ar trebui luate măsuri care să implice şi limitarea numărului de elemente pe care autoritatea competentă le poate verifica, pentru a se facilita obţinerea autorizaţiei de funcţionare într-un stat membru, altul decât cel care a emis autorizaţia iniţială.

(3)  În acest scop, toate normele tehnice şi de siguranţă în vigoare în fiecare stat membru trebuie să fie clasificate în trei grupe, iar rezultatele clasificării trebuie prezentate într-un document de referinţă. Prima grupă ar trebui să acopere normele internaţionale împreună cu orice alte norme naţionale care au fost declarate echivalente şi în baza cărora un simplu control efectuat într-un singur stat membru este suficient în termeni de siguranţă feroviară. A doua grupă ar trebui să acopere toate celelalte norme naţionale, precum şi normele care nu au fost clasificate încă. A treia grupă ar trebui să acopere normele care sunt necesare pentru asigurarea compatibilităţii tehnice între materialul rulant care apare în cererea de autorizare şi infrastructura avută în vedere.

(4)  Agenţia ║Europeană a Căilor Ferate instituită de Regulamentul (CE) nr. 881/2004(5) este mandatată să elaboreze specificaţii tehnice de interoperabilitate (STI) şi, prin urmare, ca un prim pas, să analizeze existenţa normelor tehnice naţionale. În plus, conform Directivei 2004/49/CE, trebuie să publice şi normele de siguranţă naţională. În final, trebuie să armonizeze criteriile de certificare a siguranţei întreprinderilor feroviare - o sarcină care va include, de asemenea, cerinţele care stau la baza acceptării materialului rulant utilizat de către aceste întreprinderi. În consecinţă, agenţia este organismul cel mai în măsură să elaboreze documentul de referinţă susmenţionat.

(5)  Ca urmare a progreselor înregistrate la nivel internaţional şi, în special, a intrării în vigoare a noii Convenţii privind transportul internaţional feroviar de mărfuri (COTIF din 1999), este necesar să se definească conceptul de "deţinător de vagon" şi să se definească relaţia dintre întreprinderile feroviare şi deţinători, în special în domeniul întreţinerii.

(6)  Deoarece principalul obiectiv al acţiunii propuse, respectiv simplificarea procedurii comunitare de certificare a materialului rulant, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, în consecinţă, datorită dimensiunilor ║acţiunii║, poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii astfel cum este enunţat la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(7)  Directiva 2004/49/CE prevede că trebuie adoptate anumite măsuri în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(6).

(8)  Decizia 1999/468/CE a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE, care a introdus procedura de reglementare cu control pentru adoptarea măsurilor cu un domeniu general de aplicare şi destinate să modifice elemente neesenţiale ale unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 din tratat, inclusiv prin eliminarea unora dintre aceste elemente sau prin completarea actului prin adăugarea de noi elemente neesenţiale║.

(9)  În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să revizuiască şi să adapteze anexele, să adopte şi să revizuiască măsurile şi obiectivele de siguranţă comune, precum şi să definească un sistem de certificare a întreţinerii pentru deţinători, astfel de măsuri fiind necesare pentru punerea în aplicare a Directivei 2004/49/CE. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale Directivei 2004/49/CE, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente ║ neesenţiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Atunci când, din motive imperative de urgenţă, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată utiliza procedura de urgenţă prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru adoptarea măsurilor prevăzute în Directivă 2004/49/CE.

(10)  În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional pentru o mai bună legiferare(7), statele membre sunt încurajate să elaboreze şi să facă publice, pentru ele şi în interesul Comunităţii, propriile tabele, care ar trebui, pe cât posibil, să ilustreze corespondenţa dintre Directiva 2004/49/CE şi măsurile de transpunere adoptate.

(11)  Directiva 2004/49/CE ar trebui modificată în consecinţă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2004/49/CE se modifică după cum urmează:

(1)  La articolul 1 se adaugă următoarea literă (ea):

(2)  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

a)   litera (h) se înlocuieşte cu următorul text:

b)   se inserează următoarea literă (ha):

"(ha) "cerinţe esenţiale" înseamnă toate condiţiile stabilite în anexa III la Directiva …/…/CE a Parlamentului European şi a Consiliului [Directiva privind interoperabilitatea]*(8) care trebuie îndeplinite de sistemul feroviar, subsistemele şi componentele interoperabilităţii, inclusiv de interfeţe;";

___________

* JO L ...";

c)   se adaugă următoarea literă (s):

(3)  La articolul 4 alineatul (4), termenul de "operator de vagon" este înlocuit cu "deţinător de vehicul";

(4)  La articolul 5, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

(2)  Anexa I este revizuită nu mai târziu de data de 30 aprilie 2009, în special pentru a include definiţiile comune ale ISC şi metodele comune de calcul al costului accidentelor. Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente, referitoare la punerea în aplicare a prezentului alineat, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 27 alineatul (2a). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă menţionată la articolul 27 alineatul (2b).

(5)  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

a)   alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

1.   Până la 30 aprilie 2008, Comisia adoptă o primă serie de MSC care să acopere cel puţin metodele descrise la alineatul (3) litera (a). Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Până la 30 aprilie 2010, Comisia adoptă o a doua serie de MSC care să acopere restul metodelor descrise la alineatul (3). Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente, referitoare la punerea în aplicare a prezentului alineat, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 27 alineatul (2a). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă menţionată la articolul 27 alineatul (2b).

b)   alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

4.  "(4) MSC sunt revizuite la intervale regulate, ţinându-se cont de experienţa dobândită prin aplicarea lor şi de dezvoltarea globală a securităţii feroviare şi a obligaţiilor statelor membre prevăzute la articolul 4 alineatul (1). Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente, referitoare la punerea în aplicare a prezentului alineat, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 27 alineatul (2a). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă menţionată la articolul 27 alineatul (2b).";

(6)  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

a)   la alineatul (3), primul şi al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

Primul set de proiecte de OSC (obiective de siguranţă comune) se bazează pe o examinare a obiectivelor existente şi a performanţelor în domeniul siguranţei din statele membre şi asigură că performanţele de siguranţă actuale ale sistemului feroviar nu sunt reduse în nici un stat membru. Aceste proiecte sunt adoptate de către Comisie înainte de 30 aprilie 2009 şi sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.▌

Al doilea set de proiecte de OSC se bazează pe experienţa câştigată cu primul set de OSC şi din punerea lor în aplicare. Aceste proiecte reflectă domeniile prioritare în care trebuie îmbunătăţite condiţiile de siguranţă. Ele sunt adoptate de către Comisie înainte de 30 aprilie 2011 şi sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente, referitoare la primul şi al doilea proiect de OSC, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 27 alineatul (2a). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă menţionată la articolul 27 alineatul (2b).";

b)   la alineatul (3), după al treilea paragraf, se adaugă următorul paragraf:

"Înainte de redactarea sau revizuirea OSC, o analiză costuri-beneficii trebuie să demonstreze faptul că efectul preconizat al dezvoltării OSC va fi creşterea nivelului de siguranţă în transporturi şi utilizarea optimă a sistemului feroviar;

c)   alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

5.  "5. Obiectivele de siguranţă comune sunt revizuite la intervale regulate, ţinându-se cont de dezvoltarea globală a siguranţei feroviare. Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente, referitoare la punerea în aplicare a prezentului alineat, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 27 alineatul (2a). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă menţionată la articolul 27 alineatul (2b).";

(7)  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

a)   la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"Scopul certificatului de siguranţă este de a dovedi că întreprinderea feroviară şi-a stabilit sistemul de management al siguranţei şi poate îndeplini cerinţele prevăzute în STI şi altă legislaţie comunitară relevantă şi în normele de siguranţă interne pentru a controla riscurile şi a furniza servicii de transport în reţea la un nivel ridicat de siguranţă.";

b)   la alineatul (2), litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

"(b) certificare confirmând acceptarea dispoziţiilor adoptate de întreprinderea feroviară pentru a îndeplini cerinţele specifice necesare pentru furnizarea serviciilor sale la un nivel ridicat de siguranţă în cadrul reţelei relevante. Aceste cerinţe se pot referi la aplicarea STI şi a normelor de siguranţă naţionale, inclusiv a regulilor de exploatare a reţelei, la acceptarea certificatelor de personal şi la autorizaţia de exploatare a materialului rulant folosit de către întreprinderea feroviară. Certificarea se bazează pe documentaţia prezentată de întreprinderea feroviară, descrisă în anexa IV.";

(8)  Articolul 14 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 14

Introducerea în circulaţie a vehiculelor feroviare

Vehiculele feroviare care au primit autorizaţia de introducere în circulaţie într-unul din statele membre ▌ fac obiectul unei noi autorizări înainte de a fi introduse în circulaţie în orice alt stat membru în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolele [...] din Directiva …/…/CE [Directiva privind interoperabilitatea].(10)

▌

(9)  Se inserează următorul articol 14a ▌:

▌

"Articolul 14a

Întreţinerea vehiculelor

(1)  La punerea în funcţiune a oricărui vehicul, pentru fiecare vehicul va fi desemnat un deţinător. Acesta este responsabil cu întreţinerea vehiculului. O întreprindere feroviară poate fi deţinătorul vehiculului.

(2)  Întreprinderea feroviară este responsabilă pentru siguranţa operaţională a vehiculelor puse în funcţiune în reţea. Pentru a demonstra, în contextul certificării siguranţei prevăzute la articolul 10, că materialul rulant este întreţinut în conformitate cu cerinţele în vigoare, întreprinderea feroviară dă detalii cu privire la deţinători şi furnizează documentaţia în care se explică procedurile aplicate de respectivii deţinători pentru efectuarea întreţinerii.

(3)  Atunci când o întreprindere feroviară foloseşte vehicule pentru care nu au calitatea de deţinători, întreprinderea feroviară pune în aplicare procedurile necesare pentru verificarea conformităţii cu cerinţele în vigoare, inclusiv normele de întreţinere în conformitate cu dispoziţiile STI. În cazul schimbării deţinătorului, deţinătorul precedent furnizează noului deţinător toate documentele cu privire la întreţinere aflate în posesia sa, înainte ca schimbarea să fie înregistrată în registrul naţional al vehiculelor.

(4)  Comisia defineşte, până la 1 ianuarie 2010, un sistem obligatoriu de certificare a întreţinerii pentru deţinătorii de vagoane şi de alte vehicule pe baza recomandării agenţiei. Aceste măsuri, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 27 alineatul (2a). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă menţionată la articolul 27 alineatul (2b).";

(10)  Se inserează următorul articol 17a:

Articolul 17a

Decizii care fac obiectul unor avize ale agenţiei

Un solicitant poate cere agenţiei să emită un aviz tehnic privind o decizie negativă adoptată de autoritatea de siguranţă în ceea ce priveşte acordarea unui certificat de siguranţă sau a unei autorizaţii de siguranţă în conformitate cu articolele 10 şi 11.";

(11)  Articolul 26 se înlocuieşte cu următorul text:

"Articolul 26

Adaptarea anexelor

Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin adaptarea anexelor la progresul tehnic şi ştiinţific, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 27 alineatul (2a). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă menţionată la articolul 27 alineatul (2b).

(12)  La articolul 27, se inserează următoarele alineate (2a) şi (2b):

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1) - (4) şi articolul 7din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie║.

(2b)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.

▌

Articolul 2

Transpunerea

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la ...(11). Acestea comunică imediat Comisiei textul respectivelor dispoziţii, precum şi un tabel de corespondenţă între respectivele dispoziţii şi prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă respectivele dispoziţii, acestea din urmă conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

(2)  Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul vizat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a [...] zi următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ║

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

▌

(1) JO C 256, p.27.10.2007, p.39. (2) JO C (3) Poziţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007. (4) JO L 164, 30.4.2004, p. 44. Versiune rectificată în JO L 220, 21.6.2004, p. 16. (5) JO L 164, 30.4.2004, p.1. Versiune rectificată în JO L 220, 21.6.2004, p. 3. (6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie ║ modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11). (7) JO C 321, 31.12.2003, p.1. (8) + JO: a se introduce numărul şi data directivei. (9) ++ JO: a se introduce numărul directivei. (10) + JO: a se insera numărul directivei. (11) * 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 privind înfiinţarea unei Agenţii Europene a Căilor Ferate (COM(2006)0785 – C6-0473/2006 – 2006/0274(COD))

P6_TA(2007)0558 A6-0350/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

-   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0785),

-   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 71 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0473/2006),

-   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0350/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2007 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 privind înfiinţarea unei Agenţii Europene a Căilor Ferate

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 71 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei║,

║

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 din tratat(2),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 881/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului(3) a dispus înfiinţarea unei Agenţii Europene a Căilor Ferate pentru a aduce o contribuţie din punct de vedere tehnic la crearea unei zone europene a căilor ferate fără frontiere. Ca urmare a evoluţiilor din legislaţia comunitară privind siguranţa şi interoperabilitatea feroviară, evoluţiile pieţei şi pe baza experienţei dobândite din funcţionarea agenţiei şi a relaţiei dintre agenţie şi Comisie, trebuie aduse unele modificări Regulamentului (CE) nr. 881/2004 şi în special trebuie adăugate anumite sarcini.

(2)  Articolul 14 din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranţa căilor ferate comunitare(4) prevede o procedură comună de autorizare şi punere în funcţiune a materialului rulant. În spiritul principiului recunoaşterii reciproce, trebuie să se faciliteze procedura de obţinere a autorizaţiei de funcţionare într-un stat membru, altul decât cel care a emis prima autorizaţie, prin limitarea elementelor pe care autoritatea competentă le poate analiza. În acest scop, toate normele tehnice şi de siguranţă în vigoare în fiecare stat membru trebuie să fie clasificate în trei grupe, iar rezultatele clasificării trebuie prezentate într-un document de referinţă. Prin urmare, agenţia este solicitată să faciliteze această clasificare prin stabilirea, pentru fiecare parametru relevant, unei corespondenţe cu normele naţionale aplicabile şi prin furnizarea de opinii tehnice exprimate ad hoc pe diverse aspecte specifice ale proiectelor.

(3)  Normele naţionale sunt comunicate Comisiei atât în conformitate cu Directiva 2008/.../CE a Parlamentului European şi al Consiliului [Directiva privind interoperabilitatea](5), cât şi cu Directiva 2004/49/CE. Graniţa dintre cele două seturi de norme nu este clară deoarece normele de siguranţă se referă, parţial, şi la subsisteme care şi ele, la rândul lor, fac obiectul normelor de interoperabilitate. Prin urmare, cele două seturi de norme ar trebui comparate, clasificate, şi de-abia la sfârşit prezentate într-o manieră coerentă pe site-ul web al agenţiei.

(4)  În baza articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 881/2004, agenţia poate controla calitatea activităţii organismelor notificate de către statele membre. Un studiu efectuat de către Comisie a arătat că, totuşi, criteriile care trebuie aplicate pentru notificarea acestor organisme pot fi foarte interpretabile. Fără a se aduce vreun prejudiciu răspunderii statelor membre cu privire la organismele pe care le aleg pentru notificare şi verificări atunci când vor să se asigure că aceste criterii au fost respectate, este important să se evalueze impactul respectivelor diferenţe de interpretare şi să se verifice că nu generează niciun fel de dificultăţi cu privire la recunoaşterea reciprocă a certificatelor de conformitate şi a declaraţiilor CE de verificare. Prin urmare, agenţia ar trebui să îşi asume un rol de coordonare în acest domeniu, de exemplu prin organizarea de misiuni de colectare de informaţii.

(5)  Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 881/2004 autorizează agenţia să analizeze, la cererea Comisiei şi din punct de vedere al interoperabilităţii, cererile de finanţare comunitară pentru proiecte de infrastructură feroviară. Definiţia "proiectelor de infrastructură" ar trebui extinsă astfel încât să poată fi analizată şi coerenţa sistemului, cum ar fi, de exemplu, în cazul proiectelor de punere în aplicare a sistemului ERTMS.

(6)  Ca urmare a progreselor înregistrate la nivel internaţional şi, în special, a intrării în vigoare a noii Convenţii privind transportul internaţional feroviar de mărfuri (Convenţia COTIF din 1999), este necesar să i se ceară agenţiei să analizeze relaţia dintre întreprinderile feroviare şi deţinătorii de material rulant, în special în domeniul întreţinerii, precum şi să formuleze recomandări, dacă este cazul. Această sarcină ar trebui să fie o extindere a activităţii agenţiei în domeniul certificării atelierelor de întreţinere.

(7)  În urma adoptării celui de-al treilea pachet ║ în domeniul feroviar║, ar trebui să se facă trimitere la Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi trenuri în sistemul feroviar comunitar(6), care descrie diversele sarcini ale agenţiei.

(8)  De la adoptarea celui de-al doilea pachet ║ în domeniul feroviar au fost luate mai multe iniţiative referitoare la dezvoltarea şi punerea în aplicare a sistemului ERTMS. Acestea includ semnarea unui acord de cooperare între Comisie şi diverse alte părţi interesate din acest sector, înfiinţarea unui comitet director pentru punerea în aplicare a acestui acord de cooperare, adoptarea de către Comisie a unei comunicări privind punerea în aplicare a ERTMS(7), numirea, pe baza Deciziei […](8) a unui coordonator european pentru proiectul ERTMS ca proiect prioritar pentru interesul comunitar, definirea rolului agenţiei, ca autoritate de sistem în contextul diverselor programe de lucru anuale, precum şi adoptarea de specificaţii tehnice de interoperabilitate (STI) "control-comandă şi semnalizare" pentru sistemul feroviar convenţional(9). Dată fiind importanţa contribuţiei agenţiei în acest domeniu, sarcinile sale ar trebui specificate.

(9)  Agenţia dispune în prezent de un mare număr de experţi care se specializează în interoperabilitatea şi siguranţa sistemului feroviar european. Agenţia ar trebui autorizată să îndeplinească sarcini punctuale, la cererea Comisiei, sub rezerva compatibilităţii acestor sarcini punctuale cu misiunea agenţiei, disponibilităţii resurselor bugetare şi conformităţii cu celelalte priorităţi ale agenţiei.

(10)  Data până la care trebuie adoptat programul anual de activitate al agenţiei ar trebui modificată pentru a permite o mai bună sincronizare cu procesul decizional bugetar.

(11)  Programul de lucru al agenţiei ar trebui să identifice obiectivul fiecărei activităţi şi destinatarul acesteia. De asemenea, Comisia trebuie să fie informată cu privire la rezultatele tehnice ale fiecărei activităţi deoarece aceste informaţii depăşesc domeniul de aplicare al raportului general, care se adresează tuturor instituţiilor.

(12)  Deoarece principalul obiectiv al acţiunii propuse, respectiv extinderea misiunii agenţiei în vederea includerii participării sale la simplificarea procedurii comunitare de certificare a materialului feroviar rulant, nu poate fi realizat într-un mod satisfăcător de către statele membre şi, în consecinţă, datorită dimensiunii ║ acţiunii propuse, poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii astfel cum este enunţat la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 881/2004 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 3, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

(1)  Pentru redactarea recomandărilor prevăzute la articolele 6, 7, 12, 14, 16, 17 şi 18, agenţia stabileşte un număr limitat de grupuri de lucru. Aceste grupuri de lucru se bazează, pe de o parte, pe expertiza profesioniştilor din sectorul feroviar, în special pe experienţa acumulată de Asociaţia Europeană pentru Interoperabilitate Feroviară (AEIF) şi, pe de altă parte, pe expertiza autorităţilor naţionale competente. Agenţia poate, de asemenea, atunci când este cazul, să creeze grupuri de lucru orizontale pentru chestiuni intersectoriale, precum sănătatea şi siguranţa la locul de muncă.

Agenţia se asigură că grupurile sale de lucru sunt competente şi reprezentative, asigurându-se şi reprezentarea adecvată a sectoarelor industriale şi a acelor utilizatori care urmează să fie afectaţi de măsurile pe care pot fi propuse de Comisie, în baza recomandărilor adresate acesteia de către agenţie. Activitatea grupurilor de lucru se desfăşoară în mod transparent.

Atunci când activitatea menţionată la articolele 6, 12, 16 şi 17 are impact direct asupra condiţiilor de lucru, sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor din acest sector, reprezentanţii organizaţiilor de lucrători participă la grupurile de lucru în cauză.

2.  Se inserează articolul 8a:

Articolul 8a

Clasificarea normelor naţionale

(1)  Agenţia facilitează acceptarea de către statele membre a materialului rulant pus în funcţiune într-un alt stat membru în conformitate cu procedurile descrise la alineatele (2) - (5) din prezentul articol.

(2)  Agenţia elaborează şi actualizează progresiv un document de referinţă care să permită corelarea tuturor normelor naţionale aplicate de către statele membre pentru punerea în funcţiune a materialului rulant. Acest document conţine normele naţionale ale fiecărui stat membru aplicabile parametrilor incluşi în anexa ... la Directiva 2008/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului din ... [Directiva privind interoperabilitatea]* şi specifică, de asemenea, cărei grupe din anexa ... îi aparţin aceste norme. Aceste norme le includ şi pe cele notificate prin articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2008/.../CE [Directiva privind interoperabilitatea], cele notificate în urma adoptării STI (cazuri speciale, aspecte în discuţie, excepţii), precum şi pe cele notificate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2004/49/CE.

La început, agenţia identifică şi compară diferenţele existente în statele membre cu privire la marja de siguranţă pentru infrastructură şi materialul rulant.

În cadrul acestei activităţi, se instituie un grup de lucru; în plus, implicarea părţilor interesate este garantată în conformitate cu articolul 3, iar reprezentanţii partenerilor sociali sunt consultaţi în conformitate cu prevederile articolului 4.

(3)  Pe baza cooperării cu agenţiile naţionale pentru siguranţa feroviară înfiinţate în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) în scopul reducerii normelor naţionale din grupa B, agenţia ║ actualizează în mod regulat documentul de referinţă şi îl transmite Comisiei. Prima versiune a documentului este transmisă Comisiei în termen de ...(10).

(4)  În cadrul acţiunilor întreprinse ca răspuns la o cerere de autorizare de punere în funcţiune, este posibil ca o autoritate naţională de siguranţă, sau Comisia, să solicite agenţiei opinii tehnice cu privire la:

(5)  Înainte de 1 ianuarie 2010, în urma consultării cu autorităţile naţionale de siguranţă, agenţia propune soluţii în vederea reducerii numărului şi a limitării domeniului de aplicare a normelor naţionale privind clasificarea materialului rulant din grupa B.

(6)  Începând cu 2015 şi în cooperare cu autorităţile naţionale de siguranţă competente, agenţia are sarcina de a elibera autorizaţii pentru punerea în funcţiune a vehiculelor conforme STI.

_______________

* JO L ...

3.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

4.  La articolul 11 se inserează următorul alineat (4):

4.  "(4). Pe baza acordului statelor membre şi al Comisiei, agenţia indică măsurile practice luate în scopul prezentării documentelor menţionate la alineatul (1).";

5.  Articolul 13 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 13

Organismele notificate

Fără a aduce atingere responsabilităţilor statelor membre faţă de organismele notificate pe care acestea le desemnează, agenţia poate, la solicitarea Comisiei, să efectueze verificări pentru a se asigura că au fost întrunite criteriile privitoare la notificarea acestor organisme, criterii enunţate în anexa VII la Directiva 2008/.../CE [privind interoperabilitatea], şi să analizeze calitatea activităţii acestor organisme. Dacă este necesar, agenţia transmite Comisiei avizul său.

6.  Articolul 15 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 15

Interoperabilitatea sistemului feroviar

La solicitarea Comisiei, agenţia examinează, din punct de vedere al interoperabilităţii, orice proiect care implică reînnoirea, modernizarea sau construirea sistemului feroviar pentru care s-a depus o cerere de sprijin financiar comunitar. Agenţia îşi dă avizul cu privire la conformitatea proiectului cu STI relevante într-un interval de timp stabilit de comun acord cu Comisia, în funcţie de importanţa proiectului şi de resursele disponibile. Acest aviz ţine pe deplin seama de derogările stabilite la articolul 7 din Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE şi la articolul 7 din Directiva 2001/16/CE.

7.  Se inserează următorul articol 16a:

Articolul 16a

Relaţia dintre deţinătorii de vagoane şi întreprinderile feroviare

(1)  În termen de:

(2)  Recomandările agenţiei acoperă în special aspectele următoare:

8.  Articolul 17 se modifică după cum urmează:

9.  Articolul 18 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 18

Înregistrarea materialului rulant

Agenţia întocmeşte şi recomandă Comisiei un formular de cerere standard pentru înregistrare, precum şi specificaţii comune pentru registrul naţional al vehiculelor, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2008/.../CE [Directiva privind interoperabilitatea].

10.  Se inserează următorul articol 18a:

"Articolul 18a

Registru european al tipurilor autorizate de vehicule

Agenţia întocmeşte şi ţine un Registru european al tipurilor autorizate de vehicule. Acest registru include tipurile de vehicule feroviare autorizate de statele membre şi este accesibil în format electronic. Statele membre informează în mod periodic agenţia cu privire la toate autorizaţiile eliberate sau suspendate.";

11.  Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1) se adaugă următoarea literă (e):

(b)  Se inserează următorul alineat:

(5)  Bazele de date create în conformitate cu prezentul articol şi cu articolul 11 sunt coerente între ele, în special în ceea ce priveşte normele naţionale.";

12.  Capitolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  Titlul capitolului (4) se înlocuieşte cu următorul text:

"SARCINI SPECIALE

13.  Se inserează următoarele articole 21a şi 21b:

Articolul 21a

ERTMS

(1)  Agenţia îşi asumă rolul de autoritate de sistem în vederea elaborării şi punerii în aplicare a sistemului de gestionare a traficului feroviar european ("ERTMS"). În acest scop, agenţia îşi asumă sarcinile stabilite la alineatele (2) - (5) ale prezentului articol.

(2)  Agenţia stabileşte o procedură de gestionare a cererilor de modificare conform specificaţiilor ERTMS.

(3)  Agenţia sprijină eforturile Comisiei de migrare către ERTMS şi de coordonare a instalării ERTMS pe coridoarele de transport transeuropean.

(4)  În cooperare cu organismele notificate şi autorităţile naţionale de siguranţă, agenţia supraveghează aplicarea procedurilor de verificare "CE" şi de punere în funcţiune în cadrul proiectelor specifice, în special în scopul evaluării compatibilităţii tehnice dintre infrastructurile şi materialele rulante produse de constructori diferiţi. Dacă este necesar, agenţia recomandă Comisiei măsurile adecvate.

(5)  Agenţia elaborează o strategie de gestionare a diferitelor versiuni de ERTMS în scopul asigurării compatibilităţii tehnice şi funcţionale dintre infrastructurile şi materialele rulante echipate cu versiuni diferite.

(6)  La solicitarea unei întreprinderi feroviare, a unui administrator sau a unui furnizor de infrastructură, agenţia emite un aviz tehnic privind versiunea specificaţiilor sistemului ERTMS care ar trebui aplicată.

Articolul 21b

Alte sarcini

De comun acord cu Comisia sau la cererea acesteia, agenţia execută orice alte sarcină ad hoc în conformitate cu misiunea sa descrisă la articolul 1, chiar dacă respectiva sarcină nu este prevăzută în mod expres în prezentul regulament sau în programul de lucru prevăzut la articolul 25 alineatul (2) litera (c).

14.  La articolul 24 alineatul (3), prima liniuţă se înlocuieşte cu următorul text:

- angajaţii temporari recrutaţi de agenţie pentru o perioadă de cel mult cinci ani dintre profesioniştii din sector, pe baza calificărilor şi experienţei acumulate în domeniul siguranţei şi al interoperabilităţii feroviare; contractele acestui personal angajat pot fi extinse pentru o altă perioadă de până la cel mult trei ani, atunci când se solicită garantarea continuităţii serviciului;

15.  Articolul 25 se modifică după cum urmează:

a)   la alineatul (2), litera (c) se înlocuieşte cu următorul text:

b)   se inserează următorul alineat (3):

3.  "(3) Programul de activitate al agenţiei identifică obiectivele fiecărei activităţi. Ca regulă generală, fiecare activitate şi/sau rezultat va face obiectul unui raport către Comisie.

16.  La articolul 26, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

1.  "(1) Consiliul de administraţie este compus din câte un reprezentant al fiecărui stat membru, numit de către respectivul stat membru, şi din patru reprezentanţi numiţi de către Comisie, precum şi din şase reprezentanţi fără drept de vot, aceştia din urmă reprezentând la nivel european următoarele grupuri:

Pentru fiecare dintre aceste grupuri, Comisia numeşte câte un reprezentant şi câte un supleant pe baza unei liste de patru nume înaintată de respectivele organizaţii europene.

Membrii Consiliului de administraţie şi adjuncţii acestora sunt numiţi pe baza nivelului lor relevant de experienţă şi expertiză.";

17.  La articolul 36, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

1.  "(1) Agenţia este deschisă participării ţărilor europene şi a ţărilor aflate sub incidenţa politicii europene de vecinătate1 care au încheiat acorduri cu Comunitatea Europeană, în baza cărora ţările respective au adoptat şi aplică legislaţia comunitară în domeniul reglementat prin prezentul regulament.

______________

1 A se vedea Comunicarea Comisiei COM(2004)0373 din 12 mai 2004."

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) JO C 256, 27.10.2007, p. 39. (2) Poziţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007. (3) JO L 164, 30.4.2004, p. 1. Versiune rectificată în JO L 220, 21.6.2004, p. 3. (4) JO L 164, 30.4.2004, p. 44. Versiune rectificată în JO L 220, 21.6.2004, p. 16. (5) JO L ... (6) JO L 315, 3.12.2007, p.51. (7) JO (8) JO ... (9) JO ... (10) * Un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament (11) * Data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme (COM(2006)0093 – C6-0081/2006 – 2006/0031(COD))

P6_TA(2007)0559 A6-0276/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

-   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0093),

-   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0081/2006),

-   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi avizul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0276/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului şi Comisiei.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2007 în vederea adoptării Directivei 2008/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2008/51/CE.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (COM(2005)0650 – C6-0441/2005 – 2005/0261(COD))

P6_TA(2007)0560 A6-0450/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0650),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 61 litera (c) şi articolul 67 alineatul (5) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0441/2005),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice şi avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (A6-0450/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2007 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 593/2008.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 privind produsele alimentare şi furajele modificate genetic, cu privire la competenţele de executare conferite Comisiei (COM(2006)0912 – C6-0027/2007 – 2006/0307(COD))

P6_TA(2007)0561 A6-0299/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0912),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolele 37, 95 şi 152 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0027/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0299/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2007 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 privind produsele alimentare şi furajele modificate genetic, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 298/2008.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2004/2003 privind statutul şi finanţarea partidelor politice la nivel european (COM(2007)0364 – C6-0202/2007 – 2007/0130(COD))

P6_TA(2007)0562 A6-0412/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0364),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 191 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0202/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale şi avizele Comisiei pentru bugete şi Comisiei pentru control bugetar (A6-0412/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Biroul să examineze modalităţile prin care se poate acorda o perioadă de tranziţie de trei luni unui partid politic la nivel european în vederea reconstituirii membrilor săi aderenţi dacă, în cursul exerciţiului financiar, acesta a coborât sub cerinţele minime prevăzute de regulamentul modificat;

3.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2007 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2007 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2004/2003 privind statutul şi finanţarea partidelor politice la nivel european

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 1524/2007.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 396/2005 privind conţinuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare şi hrana pentru animale, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei (COM(2006)0908 – C6-0025/2007 – 2006/0294(COD))

P6_TA(2007)0563 A6-0342/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0908),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 37 şi articolul 152 alineatul (4) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0025/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0342/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2007 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 396/2005 privind conţinuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare şi hrana de origine vegetală şi animală pentru animale, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 299/2008)

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind propunerea de numire a lui David Bostock ca membru al Curţii de Conturi (C6-0304/2007 – 2007/0813(CNS))

P6_TA(2007)0564 A6-0439/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 247 alineatul (3) din Tratatul CE şi articolul 160b alineatul (3) din Tratatul Euratom, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0304/2007),

–   având în vedere faptul că, la reuniunea sa din 6 noiembrie 2007, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curţii de Conturi şi a examinat calificările candidatului în lumina criteriilor prevăzute la articolul 247 alineatul (2) din Tratatul CE şi la articolul 160b alineatul (2) din Tratatul Euratom,

–   având în vedere articolul 101 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A6-0439/2007),

1.   emite un aviz favorabil privind propunerea de numire a lui David Bostock ca membru al Curţii de Conturi;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului şi, spre informare, Curţii de Conturi, precum şi celorlalte instituţii ale Comunităţilor Europene şi instituţiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind propunerea de numire a lui Michel Cretin ca membru al Curţii de Conturi (C6-0305/2007 – 2007/0814(CNS))

P6_TA(2007)0565 A6-0438/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 247 alineatul (3) din Tratatul CE şi articolul 160b alineatul (3) din Tratatul Euratom în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0305/2007),

–   având în vedere faptul că, la reuniunea sa din 6 noiembrie 2007, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curţii de Conturi şi a examinat calificările candidatului în lumina criteriilor prevăzute la articolul 247 alineatul (2) din Tratatul CE şi la articolul 160b alineatul (2) din Tratatul Euratom,

–   având în vedere articolul 101 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A6-0438/2007),

1.   emite un aviz favorabil privind propunerea de numire a lui Michel Cretin ca membru al Curţii de Conturi;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului şi, spre informare, Curţii de Conturi, precum şi celorlalte instituţii ale Comunităţilor Europene şi instituţiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind propunerea de numire a lui Maarten B. Engwirda ca membru al Curţii de Conturi (C6-0306/2007 – 2007/0815(CNS))

P6_TA(2007)0566 A6-0437/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Articolul 247 alineatul (3) din Tratatul CE şi articolul 160b alineatul (3) din Tratatul Euratom, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0306/2007),

–   având în vedere faptul că, la reuniunea sa din 6 noiembrie 2007, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curţii de Conturi şi a examinat calificările candidatului în lumina criteriilor prevăzute la articolul 247 alineatul (2) din Tratatul CE şi la articolul 160b alineatul (2) din Tratatul Euratom,

–   având în vedere articolul 101 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A6-0437/2007),

1.   emite un aviz favorabil privind propunerea de numire a lui Maarten B. Engwirda ca membru al Curţii de Conturi;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului şi, spre informare, Curţii de Conturi, precum şi celorlalte instituţii ale Comunităţilor Europene şi instituţiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind propunerea de numire a lui Henri Grethen ca membru al Curţii de Conturi (C6-0307/2007 – 2007/0816(CNS))

P6_TA(2007)0567 A6-0436/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 247 alineatul (3) din Tratatul CE şi articolul 160b alineatul (3) din Tratatul Euratom, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0307/2007),

–   având în vedere faptul că, la reuniunea sa din 6 noiembrie 2007, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curţii de Conturi şi a examinat calificările candidatului în lumina criteriilor prevăzute la articolul 247 alineatul (2) din Tratatul CE şi la articolul 160b alineatul (2) din Tratatul Euratom,

–   având în vedere articolul 101 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A6-0436/2007),

1.   emite un aviz favorabil privind propunerea de numire a lui Henri Grethen ca membru al Curţii de Conturi;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului şi, spre informare, Curţii de Conturi, precum şi celorlalte instituţii ale Comunităţilor Europene şi instituţiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind propunerea de numire a lui Harald Noack ca membru al Curţii de Conturi (C6-0308/2007 – 2007/0817(CNS))

P6_TA(2007)0568 A6-0435/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 247 alineatul (3) din Tratatul CE şi articolul 160b alineatul (3) din Tratatul Euratom, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0308/2007),

–   având în vedere faptul că, la reuniunea sa din 6 noiembrie 2007, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curţii de Conturi şi a examinat calificările candidatului în lumina criteriilor prevăzute la articolul 247 alineatul (2) din Tratatul CE şi la articolul 160b alineatul (2) din Tratatul Euratom,

–   având în vedere articolul 101 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A6-0435/2007),

1.   emite un aviz favorabil privind propunerea de numire a lui Harald Noack ca membru al Curţii de Conturi;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului şi, spre informare, Curţii de Conturi, precum şi celorlalte instituţii ale Comunităţilor Europene şi instituţiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind propunerea de numire a lui Ioannis Sarmas ca membru al Curţii de Conturi (C6-0309/2007 – 2007/0818(CNS))

P6_TA(2007)0569 A6-0434/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 247 alineatul (3) din Tratatul CE şi articolul 160b alineatul (3) din Tratatul Euratom în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0309/2007),

–   având în vedere faptul că, la reuniunea sa din 6 noiembrie 2007, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curţii de Conturi şi a examinat calificările candidatului în lumina criteriilor prevăzute la articolul 247 alineatul (2) din Tratatul CE şi la articolul 160b alineatul (2) din Tratatul Euratom,

–   având în vedere articolul 101 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A6-0434/2007),

1.   emite un aviz favorabil privind propunerea de numire a lui Ioannis Sarmas ca membru al Curţii de Conturi;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului şi, spre informare, Curţii de Conturi, precum şi celorlalte instituţii ale Comunităţilor Europene şi instituţiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind propunerea de numire a lui Hubert Weber ca membru al Curţii de Conturi (C6-0310/2007 – 2007/0819(CNS))

P6_TA(2007)0570 A6-0433/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 247 alineatul (3) din Tratatul CE şi articolul 160b alineatul (3) din Tratatul Euratom în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0310/2007),

–   având în vedere faptul că, la reuniunea sa din 6 noiembrie 2007, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curţii de Conturi şi a examinat calificările candidatului în lumina criteriilor prevăzute la articolul 247 alineatul (2) din Tratatul CE şi la articolul 160b alineatul (2) din Tratatul Euratom,

–   având în vedere articolul 101 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A6-0433/2007),

1.   emite un aviz favorabil privind propunerea de numire a lui Hubert Weber ca membru al Curţii de Conturi;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului şi, spre informare, Curţii de Conturi, precum şi celorlalte instituţii ale Comunităţilor Europene şi instituţiilor de control din statele membre.

Rezoluţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la proclamarea unui Consens European privind Ajutorul Umanitar

P6_TA(2007)0571 B6-0484/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere consensul Consiliului "Afaceri Generale şi Relaţii Externe" din 19-20 noiembrie 2007 privind o "Declaraţie comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei Europene - Consensul European privind Ajutorul Umanitar",

–   având în vedere proiectul Tratatului de la Lisabona, convenit la Consiliul European din 18-19 octombrie 2007 şi care recunoaşte ajutorul umanitar drept domeniu de politică a UE de sine stătător,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 noiembrie 2007 referitoare la un consens european privind ajutorul umanitar(1),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.   salută faptul că pentru prima oară Consiliul, reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, Parlamentul European şi Comisia au căzut de acord să definească o viziune comună, obiective politice şi principii comune pentru distribuirea mai eficientă a ajutorului umanitar al UE în ţări terţe,

2.   aprobă, prin urmare, Declarația comună a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei referitoare la Ajutorul Umanitar al Uniunii Europene - "Consensul European privind Ajutorul Umanitar";

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0508.

Rezoluţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind situația din Georgia

P6_TA(2007)0572 RC-B6-0481/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Georgia, în special rezoluţia sa din 26 februarie 2004 cu o recomandare adresată Consiliului privind politica UE faţă de Caucazul de Sud(1) rezoluţia sa din 14 octombrie 2004(2) şi rezoluţia sa din 26 octombrie 2006(3) privind situaţia din Oseţia de Sud,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate(4) (PEV),

–   având în vedere Acordul de parteneriat şi cooperare (APC) dintre Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte(5), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999,

–   având în vedere planul de acţiune din cadrul PEV aprobat de Consiliul de cooperare UE-Georgia la 14 noiembrie 2006,

–   având în vedere recomandările adoptate de către Comisia parlamentară de cooperare UE-Georgia la 25-26 iunie 2007,

–   având în vedere declaraţia făcută la 8 noiembrie 2007 de către Preşedinţia portugheză în numele Uniunii Europene cu privire la situaţia actuală din Georgia,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Uniunea Europeană îşi menţine angajamentul de a dezvolta şi consolida mai mult relaţiile sale cu Georgia şi de a sprijini ţara în eforturile sale de a introduce reformele politice şi economice necesare, precum şi în măsurile privind instituirea unor instituţii democratice solide şi eficiente şi combaterea corupţiei, creând astfel o Georgie paşnică şi prosperă, care să poată contribui la stabilitatea în regiune şi în restul Europei;

B.   recunoscând progresul politic, democratic şi economic realizat de preşedintele şi guvernul Georgiei din prezent;

C.   întrucât la 2 noiembrie 2007 forţele de opoziţie au strâns cea mai mare masă de oameni de la "Revoluţia trandafirilor" din 2003;

D.   întrucât, după şase zile de mitinguri ale opoziţiei, au izbucnit violenţe, iar forţele de securitate ale poliţiei au făcut uz excesiv de forţă pentru a dispersa demonstraţiile, recurgând la tunuri cu apă, gloanţe de cauciuc şi gaze lacrimogene, cu un bilanţ de aproape cinci sute de răniţi în rândul protestatarilor, inclusiv Ombudsmanul Georgiei, domnul Sozar Subari;

E.   întrucât, la 7 noiembrie 2007, preşedintele Mikhail Saakașvili a decretat o stare de urgenţă de 15 zile în Tbilisi, ridicată la 16 noiembrie 2007, care, potrivit funcţionarilor guvernamentali, a fost necesară pentru restabilirea imediată a ordinii publice;

F.   întrucât, după impunerea stării de urgenţă de către preşedintele Saakaşvili, prim-ministrul Zurab Nogaideli a declarat că ţara a fost ţinta unei încercări de lovitură de stat şi că măsura respectivă a reprezentat o reacţie la aceasta; întrucât, într-un discurs televizat, preşedintele Saakaşvili a dat vina pentru evenimentele care au avut loc în Tbilisi pe Serviciul Federal de Securitate din Rusia, susţinând că fusese informat în prealabil cu privire la faptul că exista un complot de a răsturna guvernul georgian înainte de sfârşitul anului, fără a aduce totuşi dovezi în sprijinul declaraţiei sale;

G.   întrucât în seara de 7 noiembrie 2007 două posturi TV ale opoziţiei, Imedi şi Caucasia, au fost închise; întrucât clădirile societăţii de radioteleviziune Imedi au fost luate cu asalt de membri înarmaţi şi mascaţi ai unor agenţii de securitate înainte de anunţarea stării de urgenţă şi fără nicio notificare prealabilă, care au distrus o parte din echipamentul de transmisie al postului; întrucât o instanţă din Tbilisi a suspendat licenţa de transmisie a Imedi şi i-a îngheţat activele pe motiv că a transmis evenimentele din 7 noiembrie 2007 într-un mod care a încurajat acţiuni vizând răsturnarea guvernului; întrucât notificarea instanţei nu a fost înmânată directorului Imedi decât cu o săptămână mai târziu; întrucât Comisia naţională georgiană pentru comunicaţii (GNCC) a suspendat licenţa de transmisie TV a Imedi pentru trei luni, invocând încălcarea de către post a legii radiodifuziunii;

H.   întrucât, într-o încercare de conciliere, preşedintele Saakaşvili a propus la 8 noiembrie 2007 alegeri prezidenţiale anticipate, care să aibă loc la 5 ianuarie 2008 şi să fie asociate cu un plebiscit privind data următoarelor alegeri parlamentare;

I.   întrucât la 13 noiembrie 2007 Rusia a predat Georgiei, cu un an înainte de termen, baza sa de la Batumi, din Republica Autonomă Ajara, după ce a finalizat retragerea trupelor sale din cealaltă bază rusească din Georgia, Akhalkalaki, în luna iunie 2007;

J.   întrucât economia georgiană continuă să fie afectată în mod serios de embargoul impus de Rusia asupra importurilor de vin şi produse agricole din Georgia, care pare să fie motivat din ce în ce mai mult de raţiuni politice;

K.  Întrucât reformele economice şi sociale din Georgia ar trebui să contribuie la creşterea standardului de viaţă al majorităţii populaţiei;

L.   întrucât situaţia din Abhazia, precum şi din Oseţia de Sud, contribuie la tensiunea din regiune, întrucât trupele ruseşti şi-au pierdut statutul de forţe de menţinere a păcii neutre şi imparţiale; întrucât decizia autorităţilor de la Moscova de a acorda paşapoarte ruseşti persoanelor care locuiesc în părţile respective de pe teritoriul georgian destabilizează şi mai mult situaţia,

1.   îşi exprimă îngrijorarea profundă în legătură cu evoluţiile recente din Georgia, care au culminat cu reprimarea violentă de către poliţie a unor demonstraţii paşnice, închiderea unor posturi de televiziune independente şi declararea stării de urgenţă pentru 15 zile;

2.   invită autorităţile georgiene să respecte principiile libertăţii de exprimare, libertăţii de întrunire şi libertăţii mijloacelor de informare în masă; reaminteşte guvernului angajamentul pe care şi l-a luat de a respecta democraţia, drepturile omului şi statul de drept;

3.   invită toate părţile să facă dovadă de deschidere şi reţinere, să modereze tonul declaraţiilor şi să se angajeze într-un dialog constructiv şi fructuos, menit să sprijine şi să consolideze instituţiile democrate fragile din Georgia;

4.   îndeamnă Consiliul, Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună şi Reprezentantul Special al UE pentru Caucazul de Sud să depună toate eforturile pentru a facilita dialogul între părţi, pentru a atenua tensiunea şi pentru a contribui la reinstaurarea climatului de încredere reciprocă;

5.   invită autorităţile din Georgia să efectueze o anchetă cuprinzătoare, imparţială şi independentă în ceea ce priveşte încălcările flagrante ale drepturilor omului şi ale libertăţii mass-mediei, în special acuzaţiile de utilizare excesivă a forţei de către autorităţile poliţieneşti, în scopul identificării tuturor celor responsabili, aducerii acestora în faţa justiţiei şi aplicării sancţiunilor penale şi/sau administrative prevăzute de lege;

6.   transmite autorităţilor îngrijorarea comunităţii internaţionale faţă de recentele evenimente din Georgia, care contravin valorilor euro-atlantice; reaminteşte Georgiei că democraţia, drepturile omului şi statul de drept sunt cerinţe prealabile pentru integrarea euro-atlantică;

7.   invită Consiliul şi Comisia, statele membre ale UE, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei, NATO şi SUA să se implice mai activ în evidenţierea abuzurilor şi a deficienţelor politice din Georgia şi din împrejurimi, precum şi în punerea în aplicare a planului de acţiune din cadrul PEV; observă că multe dintre acuzaţiile de încălcare a procedurilor democratice şi a drepturilor omului în Georgia nu au avut nicio urmare în ultimii anii; consideră, prin urmare, că o dezbatere internaţională mai deschisă ar putea consolida şi mai mult discursul public pluralist şi dezvoltarea democratică în Georgia;

8.   ia act de decizia de a organiza alegeri prezidenţiale anticipate şi solicită guvernului să se asigure că toţi candidaţii au acces egal şi imparţial la mass-media pe durata campaniei electorale;

9.   invită autorităţile georgiene să garanteze alegeri libere şi corecte în conformitate deplină cu standardele internaţionale; invită guvernul să respecte separaţia puterilor în sistemul politic din Georgia, să se abţină de la utilizarea "resurselor administrative" în perioada campaniei electorale şi să garanteze libertatea de exprimare a tuturor candidaţilor; salută solicitarea autorităţilor din Georgia ca alegerile să fie monitorizate de către observatori internaţionali;

10.   invită autorităţile georgiene să se asigure că toate mijloacele de informare în masă îşi desfăşoară activitatea în mod obiectiv şi în conformitate cu normele jurnalistice internaţionale şi că toate părţile şi toţi candidaţii beneficiază de un acces corect şi echilibrat atât la mijloace de informare publice, cât şi la cele private; solicită autorităţilor georgiene, în special, ca societatea de radioteleviziune Imedi TV să primească fără întârziere permisiunea de a transmite din nou şi le invită să se asigure că societatea respectivă primeşte rambursări şi despăgubiri pentru prejudiciile aduse posturilor sale şi pentru distrugerea echipamentului său;

11.   salută modificările aduse codului electoral şi adoptate de parlamentul georgian, care vor permite partidelor de opoziţie să numească şase reprezentanţi în Comisia electorală centrală şi în fiecare dintre comisiile electorale locale;

12.   invită toate forţele politice din Georgia să colaboreze în scopul redactării unei legi privind reglementarea activităţilor audiovizuale în scopul de a se asigura, cu asistenţa experţilor europeni, că normele existente care garantează libertatea de exprimare şi dezbaterile publice echitabile vor fi în continuare îmbunătăţite şi armonizate cu principiile europene;

13.   încurajează toate forţele politice din Georgia, împreună cu societatea civilă, să se implice într-o dezbatere pe tema separaţiei puterilor în sistemul politic, ceea ce ar conduce la un control mai eficient al acţiunilor executivului şi la pluralitatea dezbaterii publice privind multe chestiuni de o importanţă crucială, de la implicaţiile sociale ale reformei economice şi "influenţa rusească" în politica internă a Georgiei, până la diferitele căi de soluţionare a conflictelor îngheţate;

14.   ia act cu îngrijorare de afirmaţiile privind implicarea serviciilor secrete din Rusia în procesul politic din Georgia şi subliniază nevoia unei transparenţe sporite în viaţa politică, în special în ceea ce priveşte finanţarea partidelor politice, accesul la mass-media şi democraţia în interiorul partidelor politice; subliniază faptul că aceste afirmaţii trebuie să fie justificate în conformitate cu legislaţia internă şi cu practica internaţională;

15.   invită Consiliul şi Comisia să urmeze o politică UE mai fermă faţă de vecinătatea sa din est, care nu ar trebui să respingă cooperarea cu Rusia, ci dimpotrivă să o cultive acolo unde este posibil; cu toate acestea, consideră că UE trebuie, în acelaşi timp, să adopte o poziţie mai fermă privind chestiunile critice din regiune şi să se implice mai profund, în pofida atitudinii actualmente negative a Rusiei faţă de rolul UE în vecinătatea lor comună; subliniază faptul că, în cele din urmă, rămâne la latitudinea autorităţilor ruse să înţeleagă că nu rivalitatea geopolitică cu UE este cea care diminuează influenţa Rusiei în vecinătatea sa, ci însăşi abordarea deplorabilă a Rusiei faţă de unii dintre vecinii săi;

16.   îşi reafirmă angajamentul faţă de integritatea teritorială a Georgiei şi invită Consiliul şi Comisia să depună eforturi suplimentare pentru a sprijini găsirea unei soluţii paşnice şi negociate la conflictele din Oseţia de Sud şi din Abhazia;

17.   invită Consiliul şi Comisia să răspundă în mod adecvat preocupărilor locuitorilor din Georgia cu privire la regimul vizelor şi să accelereze procesul de negociere şi încheiere a unor acorduri cu Georgia privind facilitarea regimului de vize şi privind readmisia;

18.   solicită trimiterea unei misiuni de observare a Parlamentului European la viitoarele alegeri prezidenţiale;

19.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi Preşedintelui şi Parlamentului Georgiei, OSCE, Consiliului Europei şi Preşedintelui şi Parlamentului Federaţiei Ruse.

(1) JO C 98 E, 23.4.2004, p. 193. (2) JO C 166 E, 7.7.2005, p. 63. (3) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 429. (4) Texte adoptate: P6_TA(2007)0538. (5) JO L 205, 4.8.1999, p. 3.

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la aprobarea de către Parlamentul European a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2007/2218(ACI))

P6_TA(2007)0573 A6-0445/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere scrisoarea Preşedintelui din 25 octombrie 2007,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, semnată şi proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000(1),

–   având în vedere Decizia sa din 14 noiembrie 2000 de aprobare a proiectului de Cartă a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 octombrie 2002 privind impactul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi viitorul ei statut(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 septembrie 2003 privind proiectul de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi avizul Parlamentului European privind convocarea unei Conferinţe interguvernamentale (CIG)(4), în mod special punctul 4 al acestuia,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 12 ianuarie 2005 privind Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa(5), în special punctul 5 litera (a) şi punctul 6 din aceasta,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 11 iulie 2007 privind convocarea Conferinţei interguvernamentale (CIG): avizul Parlamentului European (articolul 48 din Tratatul privind Uniunea Europeană)(6), în mod special punctele 8, 12 şi 17 ale acesteia,

–   având în vedere articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat de proiectul Tratatului de la Lisabona convenit de Conferinţa Interguvernamentală în 2007,

–   având în vedere articolul 120 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6-0445/2007),

A.   întrucât, prin confirmarea caracterului juridic obligatoriu al Cartei drepturilor fundamentale, proiectul Tratatului de la Lisabona a menţinut substanţa celei de-a doua părţi a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, parte ce reprezintă o realizare importantă,

B.   întrucât Parlamentul European şi-a dat deja acordul cu privire la modificările aduse Cartei drepturilor fundamentale, astfel cum a fost proclamată solemn la Nisa la 7 decembrie 2000, când, în rezoluţia sa din 24 septembrie 2003 menţionată mai sus, a evaluat rezultatele lucrărilor Convenţiei privind viitorul Europei şi când, în rezoluţia sa din 12 ianuarie 2005 menţionată mai sus, a aprobat Tratatul Constituţional ce a rezultat în urma lucrărilor Conferinţei Interguvernamentale (CIG) din 2004,

C.   întrucât, în rezoluţia sa din 11 iulie 2007 menţionată mai sus, prin acordarea avizului său privind convocarea CIG 2007, a salutat faptul că mandatul CIG a menţinut caracterul juridic obligatoriu al Cartei drepturilor fundamentale, exprimându-şi, în acelaşi timp, îngrijorarea profundă cu privire la Protocolul privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în Polonia şi în Regatul Unit, care încearcă să limiteze posibilitatea ca, în anumite state membre, carta să poată fi invocată în instanţă,

D.   întrucât, la punctul 17 din rezoluţia sa din 11 iulie 2007 menţionată mai sus, şi-a subliniat intenţia de a examina atent rezultatele CIG 2007, ocazie cu care îşi va da avizul privind Tratatul de la Lisabona, după semnarea acestuia,

1.   aprobă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în versiunea anexată;

2.   acordă un mandat Preşedintelui să proclame solemn carta, înaintea semnării Tratatului de la Lisabona, împreună cu Preşedintele Consiliului Uniunii Europene şi Preşedintele Comisiei şi îi încredinţează Preşedintelui sarcina de a lua măsurile necesare în vederea publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.   îndeamnă insistent Polonia şi Regatul Unit al Marii Britanii să depună toate eforturile necesare pentru a se putea ajunge, în final, la un consens asupra aplicabilităţii fără restricţii a cartei;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Preşedintelui Consiliului Uniunii Europene şi Preşedintelui Comisiei.

ANEXĂ

Parlamentul European, Consiliul şi Comisia proclamă în mod solemn textul următor ca fiind Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE

PREAMBUL

Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strânsă, au hotărât să împărtăşească un viitor paşnic întemeiat pe valori comune.

Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei şi statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune, respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi identitatea naţională a statelor membre şi organizarea autorităţilor lor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.

În acest scop, este necesară consolidarea protecţiei drepturilor fundamentale, făcându-le mai vizibile prin cartă, în spiritul evoluţiei societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.

Prezenta cartă reafirmă, cu respectarea competenţelor şi sarcinilor Uniunii, precum şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în principal din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din Cartele sociale adoptate de Uniune şi de către Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, carta va fi interpretată de către instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre, acordând atenţia cuvenită explicaţiilor redactate sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat carta şi actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei Europene.

Beneficiul acestor drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi, precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de generaţiile viitoare.

În consecinţă, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în continuare.

TITLUL I

DEMNITATEA

Articolul 1

Demnitatea umană

Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată.

Articolul 2

Dreptul la viaţă

(1)  Orice persoană are dreptul la viaţă.

(2)  Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

Articolul 3

Dreptul la integritate al persoanei

(1)  Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.

(2)  În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în special:

Articolul 4

Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante

Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

Articolul 5

Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate

(1)  Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute.

(2)  Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.

(3)  Traficul de fiinţe umane este interzis.

TITLUL II

LIBERTĂŢILE

Articolul 6

Dreptul la libertate şi la siguranţă

Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranță.

Articolul 7

Respectarea vieţii private şi de familie

Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a secretului comunicaţiilor.

Articolul 8

Protecţia datelor cu caracter personal

(1)  Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.

(2)  Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora.

(3)  Respectarea acestor norme se supune controlului unei autorităţi independente.

Articolul 9

Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie

Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi.

Articolul 10

Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie

(1)  Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învăţământului, practicilor şi îndeplinirii riturilor.

(2)  Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.

Articolul 11

Libertatea de exprimare şi de informare

(1)  Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

(2)  Libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.

Articolul 12

Libertatea de întrunire şi de asociere

(1)  Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile şi în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale.

(2)  Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii.

Articolul 13

Libertatea artelor şi ştiinţelor

Artele şi cercetarea ştiinţifică sunt libere. Libertatea universitară este respectată.

Articolul 14

Dreptul la educaţie

(1)  Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi formare continuă.

(2)  Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învăţământul obligatoriu.

(3)  Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.

Articolul 15

Libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă

(1)  Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o ocupaţie aleasă sau acceptată în mod liber.

(2)  Orice cetăţean al Uniunii are libertatea de a-şi căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii în orice stat membru.

(3)  Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii de muncă echivalente acelora de care beneficiază cetăţenii Uniunii.

Articolul 16

Libertatea de a desfăşura o activitate comercială

Libertatea de a desfăşura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul 17

Dreptul de proprietate

(1)  Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.

(2)  Proprietatea intelectuală este protejată.

Articolul 18

Dreptul de azil

Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor prevăzute de Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană şi cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumite în continuare "tratatele").

Articolul 19

Protecţia în caz de strămutare, expulzare sau extrădare

(1)  Expulzările colective sunt interzise.

(2)  Nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.

TITLUL III

EGALITATEA

Articolul 20

Egalitatea în faţa legii

Toate persoanele sunt egale în faţa legii.

Articolul 21

Nediscriminarea

(1)  Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.

(2)  În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetăţenie.

Articolul 22

Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică

Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică.

Articolul 23

Egalitatea între femei şi bărbaţi

Egalitatea între femei şi bărbaţi trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi remunerarea.

Principiul egalităţii nu exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului sub-reprezentat.

Articolul 24

Drepturile copilului

(1)  Copiii au dreptul la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei îşi pot exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate.

(2)  În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.

(3)  Orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său.

Articolul 25

Drepturile persoanelor în vârstă

Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.

Articolul 26

Integrarea persoanelor cu handicap

Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii.

TITLUL IV

SOLIDARITATEA

Articolul 27

Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii

Lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, informarea şi consultarea în timp util, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul 28

Dreptul de negociere şi de acţiune colectivă

Lucrătorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale, de a negocia şi de a încheia convenţii colective la nivelurile corespunzătoare şi de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acţiuni colective pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă.

Articolul 29

Dreptul de acces la serviciile de plasament

Orice persoană are dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament.

Articolul 30

Protecţia în cazul concedierii nejustificate

Orice lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri nejustificate, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul 31

Condiţii de muncă echitabile şi corecte

(1)  Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.

(2)  Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit.

Articolul 32

Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă

Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare în muncă nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de şcolarizare obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor şi cu excepţia unor derogări limitate.

Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei şi să fie protejaţi împotriva exploatării economice sau a oricărei activităţi care ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială sau care le-ar putea compromite educaţia.

Articolul 33

Viaţa de familie şi viaţa profesională

(1)  Familia se bucură de protecţie juridică, economică şi socială.

(2)  Pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum şi dreptul la un concediu de maternitate plătit şi la un concediu parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil.

Articolul 34

Securitatea socială şi asistenţa socială

(1)  Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile sociale care acordă protecţie în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependenţă de alte persoane sau bătrâneţe, precum şi în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.

(2)  Orice persoană care are reşedinţa şi se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestaţii de securitate socială şi la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.

(3)  Pentru a combate marginalizarea socială şi sărăcia, Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa, destinate să asigure o viaţă demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul 35

Protecţia sănătăţii

Orice persoană are dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale. În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.

Articolul 36

Accesul la serviciile de interes economic general

Uniunea recunoaşte şi respectă accesul la serviciile de interes economic general, astfel cum se prevede în legislaţiile şi practicile naţionale, în conformitate cu tratatele, în scopul promovării coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii.

Articolul 37

Protecţia mediului

Politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile.

Articolul 38

Protecţia consumatorilor

Politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.

TITLUL V

DREPTURILE CETĂŢENILOR

Articolul 39

Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European

(1)  Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat.

(2)  Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret.

Articolul 40

Dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale

Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat.

Articolul 41

Dreptul la bună administrare

(1)  Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.

(2)  Acest drept include în principal:

(3)  Orice persoană are dreptul la repararea de către Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituţiile sau agenţii acesteia în exercitarea funcţiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre.

(4)  Orice persoană se poate adresa în scris instituţiilor Uniunii într-una din limbile tratatelor şi trebuie să primească răspuns în aceeaşi limbă.

Articolul 42

Dreptul de acces la documente

Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la documentele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente.

Articolul 43

Ombudsmanul European

Orice cetăţean al Uniunii, precum şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, cu excepţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în exercitarea funcţiei sale jurisdicţionale.

Articolul 44

Dreptul de petiţionare

Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European.

Articolul 45

Libertatea de circulaţie şi de şedere

(1)  Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de circulaţie şi de şedere liberă pe teritoriul statelor membre.

(2)  Libertatea de circulaţie şi de şedere poate fi acordată, în conformitate cu tratatele, resortisanţilor ţărilor terţe stabiliţi legal pe teritoriul unui stat membru.

Articolul 46

Protecţia diplomatică şi consulară

Orice cetăţean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru, al cărui resortisant este, nu este reprezentat, de protecţia autorităţilor diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.

TITLUL VI

JUSTIŢIA

Articolul 47

Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil

Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti, în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul articol.

Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată.

Asistenţa juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiţie.

Articolul 48

Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare

(1)  Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate cu legea.

(2)  Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.

Articolul 49

Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor

(1)  Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii. În cazul în care, ulterior săvârşirii infracţiunii, legea prevede o pedeapsă mai uşoară, se aplică aceasta din urmă.

(2)  Prezentul articol nu aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea naţiunilor.

(3)  Pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune.

Articolul 50

Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune

Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea.

TITLULVII

DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI

Articolul 51

Domeniul de aplicare

(1)  Dispoziţiile prezentei carte se adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităţii, precum şi statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă drepturile şi principiile şi promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuţiile pe care le au în acest sens şi cu respectarea limitelor competenţelor conferite Uniunii de tratate.

(2)  Prezenta cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţelor Uniunii, nu creează nici o competenţă sau sarcină nouă pentru Uniune şi nu modifică competenţele şi sarcinile stabilite de tratate.

Articolul 52

Întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor

(1)  Orice restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege şi să respecte substanţa acestor drepturi şi libertăţi. Prin respectarea principiului proporţionalităţii, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare şi numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesităţii protejării drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.

(2)  Drepturile recunoscute prin prezenta cartă care fac obiectul unor dispoziţii prevăzute de tratate se exercită în condiţiile şi cu respectarea limitelor stabilite de acestea.

(3)  În măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă.

(4)  În măsura în care prezenta cartă recunoaşte drepturi fundamentale, aşa cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate.

(5)  Dispoziţiile prezentei carte care conţin principii pot fi puse în aplicare prin acte legislative şi de punere în aplicare adoptate de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi prin acte ale statelor membre în cazurile în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, în exercitarea competențelor lor respective. Invocarea lor în faţa instanţei judecătoreşti se admite numai în scopul interpretării şi controlului legalităţii unor astfel de acte.

(6)  Legislaţiile şi practicile naţionale trebuie să fie luate în considerare pe deplin, după cum se precizează în prezenta cartă.

(7)  Instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre ţin seama de explicaţiile redactate în vederea orientării interpretării prezentei carte.

Articolul 53

Nivelul de protecţie

Nici una dintre dispoziţiile prezentei carte nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi dreptul internaţional, precum şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt părţi, şi în special Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre.

Articolul 54

Interzicerea abuzului de drept

Nici una dintre dispoziţiile prezentei carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de a desfăşura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricăruia dintre drepturile şi libertăţile recunoscute prin prezenta cartă sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevăzute prin prezenta cartă.

Textul anterior preia, cu adaptări, carta proclamată la 7 decembrie 2000 și, de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, înlocuiește respectiva cartă.

Pentru Parlamentul European

Pentru Consiliul Uniunii Europene

Pentru Comisia Europeană

(1) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (2) JO C 223, 8.8.2001, p. 74 (Raportul Duff/Voggenhuber). (3) JO C 300 E, 11.12.2003, p. 432 (Raportul Duff). (4) JO C 77 E, 26.3.2004, p. 255 (Raportul Gil-Robles Gil-Delgado/Tsatsos). (5) JO C 247 E, 6.10.2005, p. 88 (Raportul Corbett/Méndez de Vigo). (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0328 (Raportul Leinen).

Rezoluţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind principiile comune ale flexecurităţii (2007/2209(INI))

P6_TA(2007)0574 A6-0446/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Către principii comune ale flexecurităţii: locuri de muncă mai multe şi mai bune prin flexibilitate şi securitate" (COM(2007)0359) (comunicarea Comisiei privind flexecuritatea),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European intitulat "Flexecuritatea (dimensiunea flexibilităţii interne - negocierea colectivă şi rolul dialogului social ca instrumente de reglementare şi reformare a pieţelor forţei de muncă")(1),

–   având în vedere recomandările partenerilor sociali europeni formulate în raportul intitulat "Provocările-cheie cu care se confruntă pieţele europene ale muncii: o analiză comună a partenerilor sociali" din 18 octombrie 2007,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European intitulat "Rolul partenerilor sociali în reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi cea privată"(2),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European privind "Încadrarea în muncă a categoriilor prioritare (Strategia de la Lisabona)"(3),

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată "Modernizarea dreptului muncii pentru a face faţă provocărilor secolului XXI" (COM(2006)0708) şi Rezoluţia Parlamentului din 11 iulie 2007 cu privire la aceasta(4),

–   având în vedere Perspectivele OCDE privind ocuparea forţei de muncă, din 2006: Creşterea locurilor de muncă şi a veniturilor,

–   având în vedere raportul OIM intitulat "Este o forţă de muncă stabilă benefică pentru economie? - Analiză privind relaţia dintre ocuparea definitivă a unui post, productivitate şi ocuparea forţei de muncă" din august 2004, care arată că există o relaţie pozitivă între ocuparea definitivă a unui post şi productivitate,

–   având în vedere Convenţia OIM C87 privind libertatea de asociere şi apărarea dreptului de organizare (1948), Convenţia OIM C98 privind dreptul de organizare şi negociere colectivă (1949) şi Recomandarea OIM R198 privind relaţiile de muncă (2006),

–   având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(5), care interzice discriminarea pe criterii de vârstă în ocuparea forţei de muncă,

–   având în vedere rezoluţia sa din 6 septembrie 2006 privind un model social european pentru viitor(6), care reiterează valorile comune ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte egalitatea, solidaritatea, nediscriminarea şi redistribuirea,

–   având în vedere articolele 136 - 145 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolele 15, 20 şi 27-38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special drepturile atât la protecţie, în cazul unei concedieri nejustificate, cât şi la condiţii de muncă echitabile şi corecte,

–   având în vedere Carta Socială Europeană,

–   având în vedere Raportul Grupului la nivel înalt privind viitorul politicii sociale într-o Uniune Europeană extinsă, din mai 2004,

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat "Programul comunitar de la Lisabona: raportul tehnic de punere în aplicare pentru 2006" (SEC(2006)1379) şi punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona,

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind progresul către obiectivele de la Lisabona în educaţie şi formare - raport întemeiat pe indicatori şi normări (SEC(2006)0639),

–   având în vedere Carta întreprinderilor mici şi mijlocii,

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind Agenda socială (COM(2005)0033),

–   având în vedere programele naţionale de reformă din cadrul Strategiei de la Lisabona, prezentate de statele membre,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "O Europă competitivă într-o lume globalizată" (COM(2006)0567),

–   având în vedere orientările integrate ale Comisiei pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă (2005-2008) (COM(2005)0141),

–   având în vedere concluziile preşedinţiei Consiliului european din 23 şi 24 martie 2000, din 23 şi 24 martie 2001, 22 şi 23 martie şi 16 şi 17 iunie 2005 şi 2005 şi 23 şi 24 martie 2006,

–   având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UCIPE şi CEEP(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind provocările demografice şi solidaritatea între generaţii(8),

–   având în vedere Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(9),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 octombrie 2006 privind aplicarea Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor(10),

–   având în vedere Convenţia OIM privind lucrătorii migranţi (dispoziţii suplimentare), adoptată în 1975,

–   având în vedere Convenţia OIM privind agenţiile private de ocupare a forţei de muncă, adoptată în 1997,

–   având în vedere Agenda de lucru a OIM privind munca decentă,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Promovarea muncii decente pentru toţi: Contribuţia UE la punerea în aplicare a agendei de lucru privind munca decentă în lume" (COM(2006)0249), şi rezoluţia Parlamentului din 23 mai 2007 provind promovarea muncii decente pentru toţi(11)

–   având în vedere Directiva 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin(12),

–   având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă(13),

–   având în vedere Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă(14),

–   având în vedere Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează(15),

–   având în vedere Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecţia tinerilor la locul de muncă(16),

–   având în vedere Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare şi consultare a lucrătorilor în întreprinderile şi grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară(17),

–   având în vedere Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă(18),

–   având în vedere Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracţiune de normă, încheiat de UCIPE, CEEP şi CES - Anexă: Acordul-cadru privind munca pe fracţiune de normă(19),

–   având în vedere raportul Grupului de experţi europeni în flexecuritate din iunie 2007 privind modalităţile de abordare a flexecurităţii: transformarea obstacolelor în rampe de lansare,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 13 martie 2007 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor: un nou parteneriat(20),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, al Comisiei pentru cultură şi educaţie, precum şi al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0446/2007),

A.   întrucât UE nu este numai o uniune economică, ci și o comunitate cu valori comune, iar orice reformă a legislației muncii și a pieței muncii ar trebui să reflecte aceste valori, și întrucât principiile de bază ale legislației muncii care s-au dezvoltat în Europa rămân valabile; întrucât flexecuritatea ar trebui să reflecte rezultatul dialogului dintre toți partenerii sociali și un bun echilibru atât între interesele angajatorilor și cele ale lucrătorilor, pe de-o parte, cât și între flexibilitate și securitate, pe de altă parte; întrucât legislaţia muncii oferă certitudine juridică și protecție pentru lucrători și angajatori, fie prin intermediul legislației, fie prin intermediul unui acord colectiv, sau printr-o combinație între cele două, și întrucât succesul oricărui proces de schimbare în legislația muncii ar fi mai mare dacă lucrătorii se simt mai în siguranță; întrucât este necesară creșterea nivelului securității atât la nivelul lucrătorilor, cât și al întreprinderilor, în special în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri); întrucât o astfel de siguranță depinde, de asemenea, de ușurința găsirii unui nou loc de muncă, întrucât concurența globală și tehnologia ce evoluează rapid forțează întreprinderile să se adapteze mai repede ca niciodată;

B.   întrucât flexecuritatea, prin urmare, ar trebui văzută ca o componentă importantă a modelului social european, care stimulează un mediu de afaceri și forțe de muncă competitive și adaptabile; întrucât termenul "flexecuritate" provoacă serioase motive de îngrijorare printre unii lucrători europeni, care se tem de o creștere a insecurității locurilor de muncă, și întrucât acest termen și principiile ferme pe care se bazează ar trebui, în consecință, definite cu cât mai multă precizie posibil;

C.   întrucât 16% dintre europeni sunt în continuare expuși riscului sărăciei și 10% trăiesc în familii de șomeri și, prin urmare, este esențial ca orice reformă efectuată în cadrul flexecurităţii să se bazeze pe o evaluare detaliată a impactului în ceea ce priveşte grupurile vulnerabile și orice astfel de reformă trebuie să aibă drept scop promovarea incluziunii sociale, fără a periclita noile grupuri;

D.   întrucât șomajul din Uniunea Europeană ar putea avea o legătură cu caracterul limitat al procesului de creare durabilă a locurilor de muncă, acesta fiind condiţionat, printre altele, de existența unor întreprinderi dinamice, inovatoare și competitive și de investiții în cercetare, dezvoltare și învățare continuă, care pot, de asemenea, contribui la crearea unei piețe a muncii dinamice;

E.   întrucât o economie de vârf, inovatoare și bazată pe cunoaștere ar trebui să aibă ca valoare supremă competitivitatea și, întrucât pentru a atinge acest obiectiv, este necesar un grad ridicat de ocupare a forței de muncă pe termen lung și o forță de muncă foarte motivată cu înaltă calificare;

F.   întrucât unul din scopurile flexecurităţii este să lărgească oferta de locuri de muncă de pe piața muncii și, în același timp, să ajute persoanele și întreprinderile să gestioneze schimbările, precum și să mărească mobilitatea pe piața europeană a muncii și trebuie combinată cu o politică de natură să asigure stabilitatea şi durabilitatea ocupării forţei de muncă şi a veniturilor;

G.   întrucât lucrătorii mobili riscă în continuare pierderea securității sociale;

H.   întrucât, pentru a evita concurența neloială pe piața internă, UE şi statele membre trebuie să garanteze că propria legislație a muncii respectă anumite standarde de acelaşi nivel, în același timp, că prin aceasta statele membre nu sunt împiedicate să le îmbunătățească, în cazul în care doresc să o facă;

I.   întrucât flexecuritatea presupune o echilibrare a drepturilor și îndatoririlor pentru angajatori, lucrători, persoane în căutarea unui loc de muncă și autorități publice și necesită un climat de încredere și dialog transparent între autoritățile publice, partenerii sociali şi alte părţi interesate, în care toți sunt pregătiți să-și asume responsabilitatea schimbării și să realizeze politici echilibrate, cu scopul de a susține procesul de creare de locuri de muncă mai multe și mai bune pentru toți, de a asigura egalitatea între femei şi bărbaţi și de a combate practicile discriminatorii împotriva grupurilor vulnerabile de lucrători, cum ar fi migranții, lucrătorii tineri și cei în vârstă și persoanele cu handicap;

J.   întrucât, deși comunicarea Comisiei privind flexecuritatea enunță principiul egalității între femei și bărbați, formularea acestuia este lipsită de forță, deoarece nu contestă inegalitatea fundamentală între femei și bărbați în ceea ce privește accesul și participarea la piața forței de muncă și participarea egală la activități neremunerate;

K.   întrucât rata ridicată a șomajului și segmentarea pieței muncii trebuie să fie depășite prin înlăturarea inegalităţilor care afectează anumite grupuri de lucrători insuficient protejaţi, prin favorizarea creării de locuri de muncă și prin protejarea unei serii extinse de drepturi pentru toţi lucrătorii și a accesului la învățarea continuă;

L.   întrucât munca cu fracțiune de normă, salariul mai mic și contractele pe durată determinată – principalii factori de risc privind sărăcia persoanelor încadrate în muncă – constituie, în primul rând, o caracteristică a locurilor de muncă ocupate de femei;

M.   întrucât Comunicarea Comisiei privind flexecuritatea ar trebui să fie punctul de plecare al unei dezbateri mai echilibrate privind flexecuritatea întrucât studiile OCDE şi OIM promovează o strategie politică care implică un nivel înalt de securitate socială, cu efect pozitiv asupra ratelor de înlocuire şi a productivităţii, iar conceptul Uniunii Europene de "muncă de bună calitate" include drepturile şi participarea angajaţilor, salarii echitabile, protecția securităţii și sănătății la locul de muncă precum și o organizare a muncii care să fie compatibilă cu viaţa de familie; întrucât aceste drepturi sunt indispensabile pentru acceptarea Uniunii Europene de către cetăţenii săi;

N.   întrucât Fondul Social European (FSE) joacă un rol vital în promovarea dialogului social și a politicilor active privind piața muncii în vederea asigurării unui model social european puternic, cu locuri de muncă mai multe și mai bune;

O.   întrucât OCDE a declarat recent că legislația în materie de protecţie a locurilor de muncă nu are un efect semnificativ asupra ratei totale de ocupare a forței de muncă și că ratele ridicate de înlocuire ale indemnizaţiilor de șomaj au un efect pozitiv asupra productivității; întrucât, în plus, OIM a arătat că există o relație pozitivă între durata ocupării locului de muncă și productivitate,

1.  Abordarea integratoare a flexecurităţii se justifică prin nevoia de a îndeplini obiectivele Strategiei revizuite de la Lisabona, mai ales cele referitoare la crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bune, precum şi prin necesitatea de a moderniza modelele sociale europene; pentru aceasta este nevoie de politici care abordează, totodată, flexibilitatea pieţelor muncii, organizarea muncii şi relaţiile de muncă , precum şi siguranţa ocupaţională şi socială;

2.   admite faptul că, pentru a reuși în secolul XXI, Europa are nevoie de o forță de muncă bine educată și de întreprinderi care să profite cu agilitate de ocaziile care se ivesc într-o lume în mișcare rapidă, în vederea creșterii productivității și a consolidării inovării;

3.   susține cu tărie concluzia că flexibilitatea poate fi atât în interesul angajatului, cât și al angajatorului, și că acest lucru poate fi realizat prin promovarea unor prevederi contractuale flexibile şi sigure;

4.   subliniază totuși că flexecuritatea poate fi o strategie politică pentru reformarea pieței muncii și că, în această calitate, trebuie să fie cuprinzătoare, incluzând toate aspectele existente ale politicilor de ocupare a forței de muncă și sociale, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar;

5.   consideră că, datorită schimbărilor din sistemele naţionale de securitate socială și din legislaţia muncii, interpretarea Comisiei privind flexecuritatea este prea unilaterală, deoarece nu ţine cont de costurile măsurilor necesare; solicită, prin urmare, Comisiei să realizeze o analiză costuri-beneficii pentru aceste opțiuni; reaminteşte că un model de flexecuritate poate fi pus în aplicare doar pe termen lung;

6.   subliniază faptul că strategia europeană pentru flexecuritate ar trebui să examineze mai îneaproape cerințele economiei moderne, tipul de forță de muncă de care firmele europene au nevoie pentru a reuși, precum și principalele obstacole existente; subliniază necesitatea de a lua în considerare, în cadrul strategiilor naţionale şi europene, natura specifică a societăţilor alcătuite dintr-o singură persoană, microîntreprinderilor şi micilor întreprinderi de producţie a bunurilor şi serviciilor; regretă faptul că, în comunicarea Comisiei, flexecuritatea este analizată doar în contextul relațiilor de muncă; solicită, prin urmare, politicilor publice legate de flexecuritate să stabilească condiţii adecvate pentru crearea acestui tip de întreprinderi, pentru dezvolarea şi transferul acestora;

7.   constată cu deosebită îngrijorare că, deși în comunicarea Comisiei privind flexecuritatea se face referire la promovarea egalității între sexe, sunt complet ignorate obligațiile și responsabilitățile menţionate în Comunicarea Comisiei intitulată "O foaie de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați"; critică faptul că actuala legislaţie a Uniunii Europene privind promovarea egalității între bărbaţi şi femei nu și-a atins până acum obiectivele și că diferența de venituri între sexe, absența unui cadru care să permită concilierea vieții de familie cu viața profesională, precum și lipsa structurilor publice de îngrijire a copilului constituie, în continuare, probleme majore pentru lucrătorii europeni;

8.   reaminteşte că punerea în aplicare a unor principii comune ale flexecurităţii trebuie să integreze dimensiunea de gen, precum şi:

9.   consideră că strategiile privind flexecuritatea ar trebui să faciliteze recrutarea forţei de muncă şi să permită o reacţie rapidă la condițiile economice în schimbare şi că ar trebui să abordeze aceste probleme pe baza unui dialog transparent dintre partenerii sociali şi alte părţi interesate, în conformitate cu obiceiurile şi practicile naționale, în cadrul căreia flexibilitatea și securitatea să se susțină reciproc, şi pe baza unei evaluări a impactului;

10.   invită Comisia să prezinte o propunere referitoare la un set limitat de indicatori calitativi sintetizați privind calitatea muncii care să completeze indicatorii deja conveniţi în cadrul reformei de la Laeken, din 2001, a Orientărilor privind ocuparea forței de muncă; consideră că, pentru a controla eficienţa politicilor de ocupare a forţei de muncă, Comisia ar trebui, de asemenea, să se bazeze pe indicatori vizând investițiile în calificările lucrătorilor, nivelul nesiguranței locurilor de muncă și a contractelor și trecerea de la contracte nestandardizate la contracte pe durată nedeterminată;

11.   se opune creării unui nou indicator privind "strictețea legislației în domeniul protejării locurilor de muncă", așa cum a propus Comisia;

12.   consideră, cu toate acestea, că, în UE, una dintre probleme o reprezintă angajarea unor lucrători calificați și adaptabili în cadrul unor întreprinderi competitive şi inovatoare subliniază faptul că ar trebui să se acorde prioritate creării unei piețe a muncii flexibile prin creșterea nivelurilor de educație și prin extinderea oportunităților de practică, a programelor de formare și reciclare, prin punerea în aplicare a unor politici eficiente împotriva discriminării și prin înlăturarea obstacolelor privind integrarea în cadrul forţei de muncă a femeilor, a migranților, a lucrătorilor în vârstă sau tineri și a altor grupuri discriminate şi dezavantajate, prin înlăturarea obstacolelor din calea mobilității profesionale și geografice și prin politici active în domeniul pieței muncii care să sprijine trecerea de la un vechi loc de muncă la unul nou; subliniază rolul decisiv al angajaţilor calificați și adaptabili, precum și al noilor tehnologii în domeniile educației și formării și reamintește noile forme de flexibilitate oferite în cadrul acordului partenerilor sociali privind munca la distanță, munca cu fracțiune de normă și relaţiile de muncă cu durată determinată; nu este de acord cu distincția pe care Comisia o face între persoanele din interiorul pieței muncii;

13.   propune, prin urmare, Consiliului să examineze, până la sfârşitul anului 2007, posibilitatea de a propune 1 ianuarie 2009 drept dată pentru înlăturarea măsurilor tranzitorii care împiedică libera circulaţie a lucrătorilor din opt dintre noile state membre; subliniază că înlăturarea obstacolelor din calea mobilității la sfârșitul lui 2008 ar trimite un mesaj politic important de confirmare a angajamentului Uniunii Europene de a face tot posibilul pentru îmbunătățirea mobilității geografice și ocupaționale a lucrătorilor;

14.   reaminteşte faptul că libertatea de circulaţie a lucrătorilor este una dintre pietrele de temelie ale Uniunii Europene, ceea ce atrage obligaţia de a aborda multe probleme privind compatibilitatea sistemelor sociale ale statelor membre, în vederea asigurării punerii în aplicare depline a acestei libertăţi, în cele mai bune condiţii pentru lucrători, în avantajul competitivităţii europene şi fără compromiterea realizărilor şi echilibrelor sistemelor sociale naţionale;

15.   subliniază că, într-o lume globalizată, statele membre trebuie să-şi intensifice eforturile în vederea tratării în mod egal a persoanelor din regiunile transfrontaliere şi că utilizarea bunelor practici necesită încheierea de acorduri bilaterale echitabile în spiritul reciprocităţii dintre statele membre;

16.   consideră că flexecuritatea ar trebui să sprijine și să pună în aplicare egalitatea între sexe, promovând accesul egal la locuri de muncă de calitate pentru femei și bărbați și oferind posibilitatea de a reconcilia viața profesională și cea de familie, ținând cont în mod special de faptul că trei pătrimi dintre noile locuri de muncă create în UE începând cu anul 2000 sunt ocupate de femei, ale căror contracte de muncă sunt adesea flexibile și mai puțin sigure;

17.   propune, prin urmare, ca, la Consiliul European din decembrie 2007, să se adopte o serie mai echilibrată de principii comune ale flexecurităţii, bazate pe crearea de locuri de muncă de calitate și pe consolidarea valorilor modelului social european; consideră că aceste principii ar trebui să includă:

18.   reaminteşte faptul că UE deține anumite competențe în domeniul ocupării forței de muncă și al politicii sociale în cadrul principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţi și reamintește Comisiei şi statelor membre că lor le revine responsabilitatea de a garanta anumite drepturi la nivelul UE; reamintește faptul că legislația europeană este complementară normelor naționale în domeniul pieței muncii și este un element important de garantare a drepturilor lucrătorilor;

19.   subliniază importanţa principiului subsidiarității; subliniază faptul că statele membre au nevoie de o marjă de intervenţie, pentru a echilibra nevoia de protecţie cu nevoia de flexibilitate, conform condițiilor și tradițiilor pieţei forţei de muncă din fiecare stat;

20.   solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită situației juridice a lucrătorilor care desfășoară activităţi independente, a microîntreprinderilor și IMM-urilor, care sunt caracterizate printr-un grad ridicat de dependență economică de clienții lor, și să analizeze cele mai adecvate mijloace legislative pentru a îmbunătăţi nivelul lor de protecție socială;

21.   subliniază faptul că provocările specifice la adresa IMM-urilor și a celor care lucrează în cadrul IMM-urilor trebuie luate în considerare în acest context;

22.   regretă faptul că nu au fost realizate progrese de către Consiliu în ceea ce priveşte subiectele importante pentru ocuparea forţei de muncă, care ar putea contribui la promovarea flexecurităţii drept o noţiune pozitivă;

23.   solicită, de asemenea, combaterea în continuare a muncii nedeclarate şi a economiei subterane care, deşi variază de la un stat la altul, aduc pagube economiei, subminează protecţia lucrătorilor, sunt în detrimentul consumatorilor, reduc veniturile din impozite şi conduc la o concurenţă neloială între firme; invită Comisia să combată munca nedeclarată printr-o coordonare şi cooperare administrativă mai eficiente între inspectoratele naționale ale forțelor de muncă și/sau partenerii sociali solicită o coordonare națională susținută între organizațiile publice și private implicate și invită statele membre să folosească metode inovatoare, bazate pe indicatori și valori de referință specifice diferitelor sectoare de activitate pentru a combate evaziunea fiscală; solicită Comisiei să sprijine schimbul între statele membre de bune practici privind combaterea muncii nedeclarate;

24.   are convingerea că un climat de încredere și de dialog poate fi creat cel mai eficient prin implicarea partenerilor sociali şi a altor părţi interesate în procesul de adaptare a politicilor naționale și de promovare a unor acorduri colective, ca parte integrantă a unui sistem de ocupare a forței de muncă bazat pe participare, ce beneficiază de un înalt grad de încredere, ceea ce garantează un anumit echilibru; subliniază necesitatea abordării lacunelor existente în sfera de acoperire a negocierilor colective și a garantării drepturilor de asociere și de reprezentare ale partenerilor sociali; încurajează extinderea negocierilor colective și a dialogului social în conformitate cu obiceiurile şi practicile naţionale, inclusiv dialogul transfrontalier și sectorial, astfel încât să includă formarea, organizarea muncii și chestiuni legate de anticiparea schimbărilor, restructurare și relocalizare;

25.   reamintește faptul că nu există o abordare uniformă în ceea ce privește flexecuritatea și că fiecare stat membru ar trebui să-şi formuleze propriul concept de flexecuritate, pe baza situației sale specifice și a tradițiilor naționale, în cadrul principiilor comune;

26.   subliniază faptul că toate modelele de flexecuritate ar trebui să se bazeze pe valorile comune care stau la baza modelului social european; consideră că cerințele de flexibilitate și securitate se consolidează reciproc și că flexecuritatea permite firmelor și lucrătorilor să se adapteze în mod adecvat la noua situație internațională, care se caracterizează printr-o concurenţă acerbă din partea economiilor emergente, menținând în același timp un nivel ridicat de protecție socială, securitate socială, indemnizaţii de șomaj, protecția sănătății și a securităţii, politici active ale pieței muncii, precum și posibilități de formare/învățare continuă şi o legislaţie a muncii modernă şi transparentă; evidențiază succesul negocierilor colective repetate și eficace care pot fi purtate de către parteneri sociali puternici și reprezentativi și subliniază, de asemenea, necesitatea unor dispoziții generoase privind prestațiile sociale și accesul universal la servicii de bună calitate, cum ar fi îngrijirea copilului și a altor persoane aflate în întreținere; subliniază, deopotrivă, faptul că prin garantarea acestor niveluri de protecție socială, se poate sprijini mobilitatea forței de muncă și schimbarea structurală prin creșterea disponibilităţii de a-și asuma riscuri; subliniază faptul că sistemele performante de protecție a locurilor de muncă asigură companiilor stimulente pentru a efectua investiții în îmbunătățirea calificărilor profesionale ale lucrătorilor și pentru a căuta metode de restructurare inovatoare și productive, încurajând flexibilitatea internă și adaptabilitatea companiilor;

27.   solicită Comisiei să promoveze dezvoltarea celor patru componente ale politicii prevăzute în comunicarea sa privind flexecuritatea: prevederi contractuale flexibile şi sigure, strategii cuprinzătoare de învățare continuă, politici active şi eficiente în domeniul pieței forței de muncă, sisteme moderne de securitate socială; solicită, de asemenea, Comisiei, să privească flexecuritatea în contextul mai larg al modelului social european.

28.   subliniază faptul că lupta împotriva segmentării pieței muncii ar trebui să includă garantarea unui set de drepturi pentru toți angajaţii, indiferent de situaţia lor în ceea ce priveşte angajarea, printre care egalitatea de tratament, protecția sănătății și securităţii lucrătorilor și dispoziții privind orele de lucru/odihnă, libertatea de asociere și de reprezentare, protecţia împotriva concedierilor nejustificate, negocierile colective, acțiunea colectivă, și subliniază importanţa accesului la formare, precum și a protecției continue a drepturilor dobândite prin parcurgerea unor perioade de educație și formare, asigurarea unor posibilităţi mai bune de îngrijire, menţinerea unor drepturi sociale esenţiale precum drepturile la pensie, drepturile la formare şi dreptul la ajutoare de şomaj pe durata schimbărilor în situaţia ocupaţională, de la un contract de muncă la altul şi de la o formă de activitate dependentă la una independentă; reamintește faptul că drepturile de bază și legislația muncii asigură condiții de viață și de muncă echitabile, remuneraţie şi protecţie socială corespunzătoare, ceea ce conduce la garantarea condițiilor minime pentru o viață decentă;

29.   subliniază necesitatea introducerii unor politici care să împiedice exploatarea lucrătorilor prin acumularea de contracte nestandardizate, care nu conțin aceleași drepturi ca și contractele de muncă cu normă întreagă; solicită ca orice politică comunitară de ocupare a forței de muncă să se orienteze și în viitor după modelul tradiţional al contractului pe perioadă nedeterminată, care constituie baza sistemelor de securitate socială din țările membre;

30.   subliniază necesitatea introducerii unor măsuri suplimentare preventive, care să împiedice acumularea periodică de contracte atipice;

31.   solicită crearea unor sisteme cuprinzătoare de învățare continuă, aplicabile, de asemenea, lucrătorilor cu contracte nestandardizate; invită statele membre să-și concentreze strategiile pe domeniile deficitare la nivel național, să facă investiții personalizate în educație și formare și să garanteze îmbunătățirea performanțelor autorităților publice și ale întreprinderilor; solicită statelor membre să garanteze dreptul şi accesul la formare pentru toţi;

32.   solicită consolidarea sistemelor de relații industriale la nivelul comunitar şi național, ca element cheie de obţinere şi de punere în aplicare a unor politici echilibrate privind flexecuritatea şi care oferă companiilor nivelul optim de flexibilitate, eliminând, în același timp, concurența neloială în detrimentul condițiilor de muncă;

33.   recunoaște cu tărie realizările din proprie iniţiativă ale întreprinderilor europene în domeniul social și le încurajează să-şi intensifice eforturile în aceeaşi direcţie; sprijină inițiativa bine concepută a Comisiei, care dorește să permită ca angajamentul întreprinderilor de tip CSR (responsabilitatea socială a întreprinderilor) să se facă pe o bază voluntară și prin aceasta să împiedice crearea unei birocrații suplimentare;

34.   accentuează necesitatea ca întreprinderile să anticipeze schimbările și cerințele lor în ceea ce priveşte resursele umane, pentru a planifica programe interne de formare și reciclare pentru angajați;

35.   reamintește faptul că subcontractorii, noii lucrători și lucrătorii ocazionali sunt supuși flexibilității cu o probabilitate de risc mai mare, lucru demonstrat de rata ridicată a accidentelor în rândul lor;

36.   consideră că învăţarea continuă ar trebui să abordeze diferenţele dintre lucrători în ceea ce priveşte oportunităţile şi trebuie integrată din timp în sistemul educaţional; este de părere că analfabetismul şi incapacitatea de a efectua calcule de bază trebuie combătute şi că nivelurile de calificare ale tuturor absolvenţilor de şcoală trebuie îmbunătăţite, începând cu sistemul educaţional preşcolar;

37.   invită partenerii sociali și autoritățile publice din statele membre să promoveze şi să investească în învățarea continuă; invită, de asemenea, statele membre să încurajeze companiile să-și mărească investițiile în învățarea continuă;

38.   subliniază importanța celui de-Al șaptelea program-cadru pentru activităţi de cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative (2007-2013) pentru crearea de întreprinderi noi și îmbunătățite, care să promoveze o Europă a cunoașterii;

39.   recunoaşte faptul că formele inovatoare de organizare a muncii, cum ar fi organizațiile care învață, dobândirea de competențe multiple, rotația sarcinilor de lucru prin intermediul formării oferite de angajatori, inițiativele de fonduri sectoriale, ajutorul pentru dezvoltare regională și politicile active în domeniul pieței muncii sprijină o piaţă a muncii globală;

40.   are convingerea că încurajarea relațiilor de muncă stabile, prin îmbunătățirea organizării muncii și a calității relațiilor la locul de muncă bazate pe încredere şi dialog este importantă; în plus, are convingerea că legislația muncii, formele moderne de învăţare continuă, sistemele de securitate socială durabile, precum și o politică efectivă și eficientă pe piața muncii pot contribui la crearea unui înalt grad de încredere;

41.   reamintește importanța unor politici active și eficiente în domeniul pieței muncii, inclusiv a consilierii și îndrumării, a reciclării și sprijinului în ceea ce privește mobilitatea, astfel încât să se micșoreze perioadele de tranziție între locuri de muncă și sisteme de protecție socială, care ar trebui să motiveze în mod activ persoanele să caute noi oportunități de muncă, încurajând, în același timp, deschiderea spre schimbare, prin atenuarea pierderilor de venit și prin oferirea unor posibilități de educație;

42.   subliniază necesitatea facilitării mobilității prin dezvoltarea unor căi de mobilitate ascendentă, pentru a simplifica trecerea lucrătorilor la locuri de muncă mai sigure, mai stabile și de o mai înaltă calificare, și prin promovarea recunoașterii competențelor și calificărilor dobândite pe perioada educației formale și a învățării non-formale și informale, astfel cum sunt definite în documentul de lucru al al serviciilor Comisiei privind progresul către obiectivele de la Lisabona în educaţie şi formare;

43.   reaminteşte dreptul de a avea acces la învăţare continuă, precum şi recunoaşterea şi transferabilitatea competenţelor şi a educaţiei de natură formală, non-formală sau informală, factori cruciali care facilitează trecerea de la un loc de muncă la altul, precum şi de la şomaj sau inactivitate la angajare, fiind elemente care cresc şansele de angajare;

44.   invită statele membre să introducă măsuri de promovare a accesului egal la locuri de muncă de calitate pentru femei și bărbați, care să respecte Pactul european pentru egalitatea între sexe și Comunicarea Comisiei privind viitorul demografic al Europei; invită statele membre să pună capăt disparităţilor salariale existente între sexe;

45.   observă că femeile și bărbații nici nu pornesc de la același punct pe piața forței de muncă, în special în ceea ce privește echilibrul de putere, și nici în distribuirea locurilor de muncă neremunerate;

46.   subliniază importanța considerării tuturor aspectelor flexibilității, inclusiv a flexibilităţii organizării muncii și a timpului de lucru, în special prin utilizarea noilor tehnologii; subliniază necesitatea ca partenerii sociali să negocieze mai bine dispozițiile referitoare la timpul de lucru, astfel încât acestea să fie suficient de flexibile pentru a răspunde nevoilor angajatorilor și angajaților și pentru a permite concilierea vieții profesionale cu cea de familie și privată;

47.   invită statele membre și partenerii sociali să reducă politicile privind pensionarea timpurie a lucrătorilor și să introducă dispoziții care să sprijine pensionarea flexibilă a lucrătorilor mai în vârstă prin introducerea posibilităţii de angajare cu fracţiune de normă, prin partajarea locurilor de muncă și alte metode similare, care promovează activitatea la o vârstă mai înaintată și care pot spori integrarea lucrătorilor în vârstă pe piața muncii;

48.   reamintește statelor membre că, pentru a traduce flexecuritatea printr-un procentaj mai ridicat al ocupării forței de muncă, trebuie să existe un mediu macroeconomic de sprijin,iar strategia privind flexecuritatea trebuie să includă o coordonare îmbunătățită a politicilor macroeconomice și a cheltuielilor publice în scopul unei creșteri inteligente, cu o reorientare a cheltuielilor către îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

49.   reamintește Comisiei necesitatea de a acorda Parlamentului timpul necesar, în niciun caz mai puțin de cinci luni, pentru a-și îndeplini rolul consultativ;

50.   consideră că principiile comune ale flexecurităţii ar trebui să fie abordate ca o chestiune complexă şi să fie puse în aplicare de instituțiile comunitare și de statele membre în cadrul Strategiei de la Lisabona; solicită revizuirea orientărilor privind ocuparea forței de muncă pentru a se putea ţine seama de aspectele flexecurităţii şi includerea unui capitol aparte referitor la calitatea şi puterea dialogului social în raportul anual comun privind ocuparea forţei de muncă; invită Comisia și statele membre să implice mai eficace atât Parlamentul și parlamentele naționale, cât și partenerii sociali, potrivit obiceiurilor şi practicilor naţionale, în punerea în aplicare și monitorizarea metodei deschise de coordonare, inclusiv a strategiei europene de ocupare a forței de muncă și a orientărilor privind ocuparea forței de muncă, pentru a se asigura eficiența optimă a acestor politici; ia act de faptul că măsurile din cadrul orientărilor privind ocuparea forței de muncă, inclusiv flexecuritatea, sunt eligibile pentru asistența prin FSE, în special formarea şi măsurile active privind piaţa muncii, şi invită statele membre să se asigure că programele FSE contribuie la punerea în aplicare a strategiei europene de ocupare a forţei de muncă şi a strategiilor privind flexecuritatea;

51.   invită Consiliul European și Comisia să stabilească o agendă de reformă ambițioasă, atât la nivelul UE, cât și la nivel național; în plus, invită instituţiile să redacteze împreună cu Parlamentul o viziune pentru viitorul social al Europei; subliniază, așadar, că, pentru a consolida creșterea și pentru a mări nivelul ocupării forței de muncă și calitatea muncii, protecția și drepturile sociale, care sunt solid fixate în tradiția europeană, trebuie garantate; subliniază faptul că modelul social european va oferi astfel, împreună cu reformele naționale ambițioase, menite să promoveze un nivel mai ridicat al ocupării forţei de muncă, o adevărată valoare adăugată pentru lucrători și cetățeni, folosind toate instrumentele pe care le are la dispoziție; consideră că numai o piață internă care combină în mod echilibrat libertatea economică cu drepturile sociale poate obține sprijinul cetățenilor săi;

52.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului pentru protecția socială, Comitetului european pentru ocuparea forței de muncă şi guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate.

(1) JO C 256, 27.10.2007, p. 108. (2) JO C 256, 27.10.2007, p. 102. (3) JO C 256, 27.10.2007, p. 93. (4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0339. (5) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (6) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 141. (7) JO L 175, 10.7.1999, p. 43. (8) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 131. (9) JO L 18, 21.1.1997, p. 1. (10) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 452. (11) Texte adoptate, P6_TA(2007)0206. (12) JO L 45, 19.2.1975, p. 19. (13) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (14) JO L 39, 14.2.1976, p. 40. (15) JO L 348, 28.11.1992, p. 1. (16) JO L 216, 20.8.1994, p. 12. (17) JO L 254, 30.9.1994, p. 64. (18) JO L 269, 5.10.2002, p. 15. (19) JO L 14, 20.1.1998, p. 9. (20) Texte adoptate, P6_TA(2007)0062.

Rezoluţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind noua politică a UE în domeniul turismului: consolidarea parteneriatului pentru turism în Europa (2006/2129(INI))

P6_TA(2007)0575 A6-0399/2007

Parlamentul European,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "O nouă politică a UE în domeniul turismului: consolidarea parteneriatului pentru turism în Europa" (COM(2006)0134),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Agenda pentru un turism european durabil şi competitiv" (COM(2007)0621) (Agenda 21),

-   având în vedere Rezoluţia sa din 8 septembrie 2005 privind noile perspective şi noile provocări pentru turismul durabil în Europa(1),

-   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism şi avizul Comisiei pentru cultură şi educaţie şi cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0399/2007),

A.   întrucât turismul este menţionat o dată în Tratatul CE ca o activitate ce poate face obiectul unor "măsuri" (articolul 3 din Tratatul CE), dar care nu intră în sfera de competenţă a UE şi nici nu reprezintă un domeniu de politică a UE;

B.   întrucât, cu toate acestea, Comunitatea are competenţa de a adopta măsuri în vederea asigurării unei funcţionări eficiente a pieţei interne, inclusiv a serviciilor în domeniul turismului (articolul 95 din Tratatul CE), abordarea bazată pe protecţia consumatorilor fiind o abordare deosebit de pertinentă în acest context;

C.   întrucât sectorul turismului se află la intersecţia unui număr mare de politici UE care influenţează puternic eficienţa acestui sector şi capacitatea acestuia de a contribui la creşterea economică, la ocuparea forţei de muncă şi la coeziunea socială şi teritorială;

D.   întrucât, în ciuda faptului că Parlamentul a prezentat detaliat, în rezoluţia sa menţionată mai sus, principiile de orientare pentru o politică europeană privind turismul durabil, unele aspecte individuale ale acestei politici ar trebui să fie puse în evidenţă pentru a putea fi transpuse în practică mai repede;

E.   întrucât Grupul pentru un turism durabil a prezentat în februarie 2007 un raport în care sunt definite orientările în baza cărora Comisia a elaborat Agenda pentru un turism european durabil şi competitiv;

F.   întrucât nu a fost posibilă dezvoltarea unei abordări trans-sectoriale consecvente în domeniul turismului la nivelul UE, ceea ce a produs deficienţe şi o slabă dezvoltare a acestui sector, sporind în acelaşi timp riscul ca Europa să-şi piardă cota de piaţă în acest sector;

G.   întrucât se impune o accentuare puternică a dimensiunii sociale şi de mediu a turismului în interesul durabilităţii;

H.   având în vedere deteriorarea situaţiei în anumite destinaţii turistice populare din Europa, precum şi tulburările şi incidentele violente care au loc în aceste destinaţii, fapt ce la face mai puţin atractive;

I.   întrucât Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene în cadrul noului articol 176b acordă UE şi în special Parlamentului European mai multe competenţe în ceea ce priveşte politica în domeniul turismului;

J.   întrucât ar trebui în evidenţiat rolul important pe care îl poate juca turismul în promovarea incluziunii şi integrării sociale a majorităţii grupurilor defavorizate de populaţie,

Turismul şi politica UE în domeniul vizelor

1.   subliniază importanţa turismului pentru Europa, inclusiv a turismului din ţările terţe;

2.   subliniază, în special, necesitatea de a simplifica, pe bază de reciprocitate, procedurile de solicitare a vizelor şi de a reduce costul vizelor turistice care permit accesul în orice stat membru;

3.   subliniază că statele membre în cauză au posibilitatea să recurgă la Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre și de modificare a dispozițiilor Convenției Schengen(2) ca la un nou instrument menit să faciliteze turismul din ţările terţe vecine;

4.   invită statele membre, care au aderat la acordul Schengen, să înfiinţeze oficii consulare comune pentru acordarea vizelor solicitanţilor din afara UE, să asigure metode de lucru şi criterii de acordare a vizelor identice la toate aceste oficii şi să îmbunătăţească calitatea primirii oferite solicitanţilor de vize, de exemplu prin intermediul gestionării programărilor, al modului în care se desfăşoară interviurile şi al termenelor de examinare a cererilor, deoarece acest lucru ar genera economii bugetare semnificative pentru statele membre;

5.   subliniază necesitatea de a revizui, în cadrul propunerii de instituire a unui Cod comunitar al vizelor(3), dispoziţiile care se referă la numărul şi tipul documentelor cerute solicitanţilor de vize;

6.   recomandă cu fermitate ca politica UE în domeniul vizelor să conţină o prezumţie în favoarea acordării vizelor cu intrări multiple;

7.   subliniază faptul că operatorii şi societăţile de transport au nevoie de vize pe termen lung, cu o valabilitate de cel puţin un an, ceea ce le-ar permite să angajeze personalul potrivit, pentru a putea răspunde nevoilor clienţilor lor; insistă asupra necesităţii de a menţine şi de a consolida eliberarea de vize pentru grupuri;

8.   invită statele semnatare ale Acordului Schengen să simplifice procedurile de solicitare a vizelor Schengen în cazul turiştilor cărora li s-au eliberat deja vize pentru statele membre care nu fac parte din spaţiul Schengen sau care au sosit deja în aceste ţări, şi invită statele membre care nu fac parte din spaţiul Schengen să aplice aceleaşi măsuri în cazul deţinătorilor de vize Schengen;

9.   recunoaşte, cu toate acestea, că simplificarea şi armonizarea procedurilor de solicitare a vizelor şi înlesnirea generală a intrării în UE pentru turiştii din ţări terţe trebuie să fie compatibile cu normele de securitate necesare pentru a combate imigrarea ilegală, terorismul şi criminalitatea organizată, în special criminalitatea transfrontalieră;

Date statistice

10.   reaminteşte că se resimte o nevoie stringentă de date adecvate, fiabile, omogene şi actualizate privind turismul, care ar permite adoptarea de decizii strategice şi de gestiune de importanţă-cheie în sectorul public şi privat, precum şi o nevoie de a elabora măsuri şi orientări însoţitoare adecvate la nivelul UE, care să asigure faptul că Europa va rămâne prima destinaţie pe plan internaţional şi va redeveni competitivă;

11.   solicită revizuirea Directivei 95/57/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1995 privind culegerea de informaţii statistice în domeniul turismului(4) pentru a asigura o mai bună armonizare a culegerii de date de către statele membre, atât în ce ceea priveşte aspectele cantitative, cât şi cele calitative ale furnizării de date;

12.   salută iniţiativa privind modernizarea cadrului juridic privind turismul printr-un nou regulament, care urmează să fie aplicat uniform pe tot teritoriul UE; subliniază faptul că această reformă ar trebui realizată cât mai curând;

13.   invită Comisia să caute posibilităţi de încurajare a statelor membre să pună în aplicare Conturile Satelit pentru Turism (CST) în statele membre, deoarece aceste instrumente permit ca turismul să fie comparat cu exactitate cu alte sectoare economice şi pot contribui la o mai bună înţelegere a dimensiunii şi a valorilor reale ale sectorului turismului;

14.   subliniază faptul că este necesar un grad mai mare de conştientizare a importanţei pe care turismul o are pentru economie şi dezvoltarea regională; invită statele membre să adopte integral CST şi să actualizeze anual datele statistice pentru a asigura disponibilitatea la timp a unor date adecvate, necesare pentru susţinerea integrării complete şi fără probleme a turismului în politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă;

15.   îndeamnă Comisia să analizeze necesitatea de a culege informaţii statistice şi date de calitate pentru a permite o evaluare a impactului pe care îl are turismul asupra economiei, mediului şi calităţii vieţii locuitorilor din destinaţiile turistice populare;

16.   invită Comisia să publice un raport privind diversele mecanisme naţionale în vigoare pentru protecţia siturilor naturale şi istorice speciale prin intermediul unor norme specifice de urbanism şi construcţii şi, acolo unde este cazul, să încurajeze bunele practici în aceste domenii prin publicarea unor orientări;

17.   invită Comisia să întocmească un tabel de indicatori armonizaţi, care să descrie condiţia siturilor naturale şi istorice şi în special impactul pe care îl au turiştii asupra acestor situri, în vederea reglementării numărului de vizite şi asigurării unei conservări corecte a acestor situri, pentru a putea fi transmise generaţiilor viitoare;

18.   îndeamnă statele membre să promoveze o amenajare a teritoriului care să contracareze apariţia de întreprinderi destinate turismului de masă, care au un impact negativ puternic asupra conservării naturii şi a patrimoniului cultural şi istoric şi care nu fac parte din comunităţile locale şi nici nu le implică;

Armonizarea standardelor de calitate în domeniul serviciilor hoteliere din Europa

19.   constată existenţa unei multitudini de norme de clasificare în statele membre şi consideră că, din punctul de vedere al consumatorului, această situaţie are un impact negativ asupra fiabilităţii şi transparenţei sectorului turismului;

20.   constată faptul că utilizatorii consideră sistemul de clasificare ca un instrument important în alegerea unui hotel sau a altui tip de cazare; prin urmare consideră că este important ca utilizatorii să aibă la dispoziţie cu uşurinţă informaţii exacte privind semnificaţia clasificărilor în diferite ţări şi ca informaţiile în cauză să aibă în vedere nevoile utilizatorilor;

21.   consideră că este oportun şi posibil să se stabilească o platformă comună şi criterii comune pentru clienţi, pentru ca aceştia să poată face o alegere, în momentul în care se hotărăsc să călătorească peste hotare, pe baza unor criterii de clasificare clare şi verificabile;

22.   observă că, în acest sens, dat fiind numărul mare de criterii în unele sisteme naţionale şi regionale, simplificarea standardelor actuale ar realiza obiectivul de a face informaţia mai clară şi mai uşor de accesat pentru consumator şi, de asemenea, ar asigura o transparenţă mai mare a serviciilor de cazare turistică;

23.   invită industria hotelieră din Europa:

24.   invită autorităţile locale, regionale şi naţionale ca, ori de câte ori îşi aduc aportul la sistemele de clasificare, să sprijine, în cadrul parteneriatelor public/privat corespunzătoare, activitatea curentă a industriei hoteliere europene, atât în ceea ce priveşte transparenţa, cât şi apropierea sistemelor de clasificare existente prin stabilirea unor valori de referinţă;

25.   este conştient de faptul că ar fi foarte dificil să se ajungă la o clasificare comună la nivelul UE, dată fiind diversitatea tipurilor de hoteluri şi de cazare turistică, determinată de cerinţele, culturile şi sensibilităţile locale şi date fiind structurile foarte diferite ale planurilor de clasificare actuale;

26.   consideră, cu toate acestea, că un set de orientări, bazate pe criterii comune şi uniforme pe întreg teritoriul UE, ar putea lua în considerare interesele consumatorului respectând, în acelaşi timp, mediul şi caracteristicile locale;

27.   invită Comisia, în cooperare cu organizaţiile europene de servicii hoteliere şi de catering, precum HOTREC (hoteluri, restaurante şi cafenele în Europa), şi cu organizaţiile europene de protecţie a consumatorilor să elaboreze o metodologie de definire a unor astfel de standarde minime privind siguranţa şi calitatea serviciilor de cazare; subliniază faptul că o atare metodologie ar putea include şi introducerea unei "mărci CE" pentru serviciile de cazare, care să conţină criterii comune paneuropene ce le-ar oferi consumatorilor siguranţa unui nivel minim de calitate la care se pot aştepta, indiferent de statul membru pe care îl vizitează;

Sistemele de management al calităţii

28.   invită industria hotelieră să-şi continue activitatea cu privire la instituirea unei "umbrele" europene pentru sistemele de management al calităţii şi să informeze periodic instituţiile comunitare despre progresul realizat;

29.   încurajează părţile interesate din industria hotelieră europeană să dezvolte în continuare standarde europene cu scopul de a facilita, printre altele, transmiterea informaţiilor către destinatari şi de a îmbunătăţi calitatea serviciilor furnizate; invită Comisia şi statele membre să sprijine eforturile acestora, în cazul în care este necesar;

30.   invită autorităţile locale, regionale şi naţionale ca, atunci când sunt implicate în sisteme de asigurare a calităţii, să sprijine, în cadrul parteneriatelor public/privat corespunzătoare, activitatea curentă a sectorului hotelier european în ceea ce priveşte crearea unei "umbrele" europene pentru sistemele de management al calităţii;

31.   salută faptul că numărul etichetelor privind protecţia mediului este în creştere, dar consideră că înmulţirea etichetelor la nivel local poate deruta turiştii şi poate afecta transparenţa, fapt care face necesară informarea mai bună a turiştilor şi consolidarea etichetelor existente pentru o mai bună recunoaştere internaţională;

32.   invită Comisia, statele membre şi părţile interesate să-şi aducă aportul la consolidarea unui proces de etichetare durabilă bazat pe criterii economice, sociale, teritoriale, ecologice şi culturale prin prezentarea celor mai bune practici, prin transferul celor mai bune practici şi prin încurajarea iniţiativelor promovate de liderii din sector;

33.   invită Comisia, statele membre şi părţile interesate să-şi aducă aportul la consolidarea unui proces de etichetare durabilă bazat pe criterii sociale şi ecologice, prin prezentarea celor mai bune practici, prin transferul celor mai bune practici şi prin încurajarea iniţiativelor promovate de liderii din sector;

34.   invită Comisia şi statele membre să promoveze utilizarea etichetelor ecologice pentru elementele de infrastructură, destinaţiile şi serviciile turistice;

Protecţia consumatorului

35.   este conştient de faptul că tot mai mulţi turişti îşi pregătesc călătoriile făcând rezervări (transport, cazare etc.) în mod direct, prin mijloace electronice, evitând intermediarii (de exemplu, tur-operatorii şi agenţiile de turism), a căror cotă de piaţă este în scădere (de la 98% în anul 1997 la 60% în 2007), dar care, totuşi, continuă să facă obiectul regimurilor juridice, cum ar fi Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite(5); subliniază că această anomalie trebuie rectificată prin includerea în Directiva 90/314/CEE a tuturor paginilor de internet care oferă spre vânzare mai mult decât un serviciu, cum ar fi cele oferite de companiile aeriene cu bilete la preţuri reduse şi de alţi actori de pe această piaţă;

36.   în acest sens, Parlamentul salută documentul de lucru al Comisiei din 26 iulie 2007 referitor la revizuirea Directivei 90/314/CEE, care abordează problemele aferente diferitelor regimuri de reglementare aplicabile operatorilor tradiţionali şi furnizorilor de pachete dinamice de servicii pe internet;

37.   subliniază rolul din ce în ce mai important al noilor tehnologii în industria turismului, în special pentru comercializarea produselor turistice, precum şi pentru punerea în valoare a produselor şi evenimentelor culturale;

38.   consideră că evoluţia rapidă a utilizării tehnologiilor informatice în domeniul serviciilor turistice necesită un cadru de protecţie a consumatorului şi a datelor cu caracter personal, în cazul rezervărilor electronice, care ar putea avea la bază o analiză prealabilă a acestei pieţe, efectuată de Comisie; consideră că acest cadru ar trebui să garanteze că drepturile consumatorilor care recurg la serviciile online şi datele cu caracter personal sunt protejate şi că aceşti consumatori primesc informaţii corecte, oneste, actualizate şi lipsite de ambiguitate; prin urmare recomandă, în interesul protecţiei consumatorului, certificarea site-urilor de internet care oferă informaţii şi servicii turistice (rezervarea şi efectuarea plăţii) de natură electronică;

39.   subliniază rolul pozitiv pe care îl joacă în acest sector organizaţiile active în domeniul turismului social, ale căror activităţi ar trebui încurajate şi sprijinite;

40.   salută propunerea Comisiei din 7 iunie 2007 de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind protecţia consumatorilor în ceea ce priveşte anumite aspecte legate de produsele de vacanţă cu drept de utilizare pe durată limitată şi pe termen lung, precum şi de revânzare şi schimb (COM(2007)0303), care vizează extinderea domeniului de aplicare al cadrului de reglementare existent, astfel încât să includă noile produse de vacanţă pe termen lung care au pătruns pe piaţă în ultimii ani şi anumite tranzacţii, cum ar fi revinderea şi schimbul, aferente vacanţelor în regim "timeshare"; consideră că propunerea de directivă în cauză va întări protecţia consumatorului în sectorul turismului şi va crea condiţii egale de funcţionare, care vor proteja furnizorii oneşti de vacanţe în regim "timeshare" de concurenţa neloială;

41.   regretă absenţa unui instrument juridic specific care să cuprindă siguranţa serviciilor, element esenţial pentru sectorul turistic, şi invită Comisia şi statele membre să analizeze posibilitatea soluţionării acestei probleme pentru a răspunde îngrijorărilor exprimate de mai mulţi deputaţi;

42.   invită Comisia, pentru a informa turiştii despre diversele norme care se aplică în statele membre, altele decât ţara lor de reşedinţă, să desfăşoare o campanie europeană de promovare a siguranţei rutiere, atrăgând atenţia asupra noilor măsuri de control comune;

43.   invită Comisia să simplifice procedurile privind analiza riscurilor şi punctele de control critice (HACCP) şi să ia în considerare necesităţile micilor întreprinderi, în special ale microîntreprinderilor;

Turismul medical

44.   subliniază importanţa utilizării tuturor programelor comunitare disponibile, inclusiv celui de-al doilea program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii (2008 -2013)(6), pentru a promova turismul medical;

45.   subliniază că societăţile din domeniul asigurărilor trebuie să joace un rol mai important în sprijinirea turismului medical; în plus, evidenţiază faptul că societăţile din domeniul asigurărilor ar trebui sprijinite în vederea găsirii unor soluţii pentru cooperarea transfrontalieră în scopul finanţării turismului medical;

46.   consideră, dat fiind declinul turismului medical, că este necesar să se adopte o directivă comunitară specifică, care să definească recunoaşterea şi utilizarea staţiunilor balneo-climaterice şi, în general, rolul turismului medical şi al tratamentelor termale în raport cu resursele turistice din diferite state membre (exceptând aspectele medicale, cele privind securitatea socială şi asigurările), oferind, de asemenea, resurse financiare suficiente pentru a face posibilă lansarea unui sector de o importanţă strategică pentru economia statelor membre pe calea unui proces adecvat de dezvoltare, astfel încât să fie creat un număr semnificativ de noi locuri de muncă directe şi indirecte;

Turismul accesibil

47.   salută iniţiativele privind coordonarea, la nivel european, a informaţiilor referitoare la turismul accesibil, care ar permite turiştilor cu mobilitate redusă şi familiilor acestora să găsească informaţii despre accesibilitatea destinaţiilor turistice; invită toate statele membre, prestatorii de servicii turistice şi organizaţiile turistice naţionale şi locale să adere la acest gen de iniţiative şi/sau să le susţină;

48.   în acelaşi timp, invită Comisia şi statele membre să analizeze fezabilitatea elaborării unei carte a drepturilor şi obligaţiilor turiştilor europeni, date fiind tulburările şi incidentele violente provocate de turişti europeni în unele destinaţii turistice europene, precum şi a unui cod de conduită European pentru companiile de turism;

49.   invită Comisia şi statele membre să iniţieze procesul de instituire a unui sistem de etichete CE "Acces pentru toţi", care ar garanta o infrastructură de acces de bază pentru turiştii cu mobilitate redusă şi ar cuprinde oferte privind, de exemplu, cazarea, restaurantele, locaţiile de recreere şi cele naturale, auditoriile, monumentele, muzeele etc.;

50.   în plus, subliniază necesitatea de a proteja, de a conserva şi de a restaura patrimoniul cultural european şi solicită o gestionare mai strictă a acestor situri şi a condiţiilor în care acestea sunt vizitate, precum şi eforturi sporite în vederea îmbunătăţirii accesului persoanelor cu handicap, care în prezent călătoresc în scopuri turistice într-un număr tot mai mare;

51.   invită Comisia să redacteze o comunicare, însoţită de un plan de acţiune, privind promovarea unei astfel de etichete CE "Acces pentru toţi" în baza acţiunilor pe care le-a efectuat deja, a experienţelor şi a celor mai bune practici la nivel naţional şi local, trecând în revistă şi realizările, la nivelul UE, din sectorul transporturilor;

52.   subliniază faptul că accesibilitatea destinaţiilor turistice este o problemă legată şi de serviciile de transport oferite sau disponibile; solicită, prin urmare, Comisiei, în sensul noii politici europene în domeniul turismului şi în sensul dezvoltării unei politici europene în domeniul transporturilor, să ia în considerare problema accesibilităţii ce afectează regiunile cu caracteristici naturale sau geografice specifice, cum ar fi regiunile ultraperiferice, regiunile insulare şi cele muntoase şi regiunile cele mai nordice, puţin populate;

Turismul durabil din punct de vedere social, economic şi ecologic

53.   subliniază imperativul ca noua politică în domeniul turismului să transforme turismul european în unul durabil din punct de vedere economic, social, teritorial, ecologic şi cultural; în acest sens, susţine măsurile specifice care trebuie întreprinse de Comisie pentru a promova durabilitatea economică şi socială a turismului european; salută iniţiativa Comisiei de a elabora Agenda pentru un turism european durabil şi competitiv;

54.   salută iniţiativa Comisiei, care solicită în mod expres promovarea durabilităţii în sectorul turismului şi subliniază faptul că durabilitatea socială, economică şi ecologică reprezintă o cerinţă prealabilă fundamentală pentru dezvoltarea şi menţinerea oricărei activităţi turistice;

55.   insistă asupra necesităţii de a sprijini şi promova practici cu durabilitate şi responsabilitate socială sporite în industria turismului şi de a evalua eficacitatea acestora, astfel încât sectorul să obţină o mai mare importanţă în Strategia de la Lisabona reînnoită;

56.   subliniază că un turism dezvoltat prin mijloace durabile trebuie să reprezinte pentru economiile locale (în special pentru regiunile defavorizate) o sursă de venit pe termen lung şi de promovare a unor locuri de muncă stabile şi cu drepturi, de sprijin pentru alte activităţi economice (atât în amonte cât şi în aval), protejând şi valorificând, în acelaşi timp, patrimoniul, cultural, istoric, peisagistic şi de mediu;

57.   salută iniţiativa Comisiei de a propune Agenda pentru un turism european durabil şi competitiv, ca bază a politicii în domeniul turismului; invită Comisia să furnizeze statelor membre un ghid care să poată îmbunătăţi coordonarea politică în dezvoltarea turismului la nivel naţional, regional şi local şi să consolideze durabilitatea activităţilor turistice;

58.   subliniază că ameninţările la adresa mediului, în special emisiile de dioxid de carbon, impun implicarea sectorului turismului în educarea turiştilor în ceea ce priveşte problemele de mediu, în momentul elaborării politicii de mediu;

59.   consideră că turismul este parţial responsabil pentru daunele aduse mediului, care sunt determinate de numărul tot mai mare de călătorii; subliniază că reprezentanţii din domeniul turismului ar trebui să se implice în activităţi care privesc problemele legate de protecţia mediului şi în planificarea acestora;

60.   invită Comisia să coopereze, în domeniul turismului, cu ţările vecine (ţările incluse în politica europeană de vecinătate şi alte ţări din Europa de Est şi din regiunea mediteraneeană) şi să continue să sprijine ţările în curs de dezvoltare cu venituri mici şi medii prin investiţii comunitare directe în străinătate şi parteneriate în domeniul turismului, în conformitate cu o strategie de dezvoltare durabilă a turismului;

Drepturile pasagerilor

61.   consideră că la nivelul Uniunii Europene există un număr substanţial de norme privind drepturile pasagerilor în domeniul transportului aerian, care promovează accesibilitatea şi oferă compensaţii juste în caz de întârziere şi anulare, dar şi în caz de accident;

62.   subliniază faptul că, în prezent, Parlamentul depune eforturi ca să obţină elaborarea unor dispoziţii suplimentare substanţiale, în vederea consolidării acestor drepturi în cazul pasagerilor din transportul feroviar şi naval, pentru a asigura existenţa unui sistem armonizat la nivelul UE;

63.   invită Comisia şi statele membre să asigure transmiterea de informaţii pasagerilor şi, în special, aplicarea adecvată a acestor drepturi ale pasagerilor, în special a drepturilor pasagerilor din transportul aerian, şi să se asigure că statele membre pun la dispoziţie mecanisme de arbitraj uşor de accesat în situaţiile în care un operator, care a comis o greşeală, nu oferă despăgubiri;

64.   invită Comisia să analizeze o posibilă abordare, cu ajutorul căreia UE ar putea oferi protecţie pasagerilor care nu au putut pleca din cauza operatorilor de charter, a intermediarilor sau a operatorilor de curse programate care nu şi-au putut onora obligaţiile din cauza falimentului sau din abuz intenţionat; sugerează să fie creată o listă neagră, la nivelul UE, ce ar conţine aceşti operatori, în baza unor criterii clar definite de Comisie în urma consultărilor cu companiile de transport şi/sau cu operatorii turistici şi cu organizaţiile pentru protecţia consumatorului;

Promovarea destinaţiilor turistice europene

65.   salută înfiinţarea Portalului destinaţiilor turistice europene cu sprijinul financiar al Comisiei; invită Comisia să continue să sprijine la promovarea Europei ca destinaţie turistică sau ca un ansamblu de destinaţii turistice atractive, de exemplu prin introducerea şi promovarea unei etichete "Europa" şi prin organizarea de mecanisme şi canale pentru colectarea de informaţii privind destinaţiile turistice europene şi răspândirea ulterioară a acestora în rândul celor care sunt activi în sectorul turismului în afara Europei;

66.   salută punerea în aplicare a unui proces de selectare pentru desemnarea unor destinaţii turistice anuale europene importante, astfel cum s-a propus în rezoluţia sa, menţionată mai sus; consideră că acest fel de iniţiative sunt preţioase prin faptul că acordă o mai bună vizibilitate diversităţii şi multitudinii de destinaţii europene; subliniază faptul că UE ar trebui să promoveze, cu orice ocazie, destinaţiile mai puţin cunoscute, mai ales cele din noile state membre;

67.   susţine, dată fiind necesitatea de a proteja calitatea turismului din destinaţiile europene populare, ideea ca această iniţiativă să fie utilizată pentru dezvoltarea unui turism responsabil şi durabil în toate regiunile turistice ale UE;

68.   deoarece infrastructura transfrontalieră este esenţială pentru sectorul turistic european, invită Comisia şi statele membre să îmbunătăţească această infrastructură, inclusiv căile navigabile (interioare) de recreere;

69.   solicită Comisiei să promoveze mai insistent transportul şi patrimoniul industrial european;

70.   încurajează, prin urmare, iniţiativele al căror obiectiv este să pună în evidenţă patrimoniul cultural european, cum ar fi programul Consiliului Europei "Cultural Routes", şi insistă să fie accentuată vizibilitatea acestor iniţiative; propune, în acest sens, să se acorde sprijin pentru crearea unei etichete "Patrimoniu European" al cărui obiectiv este să scoată în evidenţă dimensiunea europeană a siturilor şi monumentelor de pe teritoriul UE;

71.   subliniază nevoia stringentă de a proteja cultura tradiţională şi mai ales arta populară, meşteşugurile, meseriile şi cunoştinţele populare, aflate acum în pericol, care sunt esenţiale pentru păstrarea identităţii naţionale şi pentru atractivitatea zonelor rurale ca destinaţii turistice;

72.   invită Comisia să promoveze destinaţiile europene în ţările în care sezonul de vârf coincide cu perioadele din afara sezonului turistic în Europa şi să examineze posibilitatea de a încheia acorduri, cum ar fi memorandumuri de înţelegere, cu aceste ţări terţe în vederea dezvoltării fluxurilor turistice cu o repartizare sezonieră optimă;

73.   invită Comisia să elaboreze un raport privind impactul pe care îl pot avea acţiunile şi propunerile din sfera altor politici comunitare asupra industriei turismului, pentru a putea avea o abordare globală şi integrată în ceea ce priveşte acest sector şi pentru a evita orice fragmentare a politicii europene în domeniul turismului;

74.   îndeamnă Comisia să promoveze itinerarul comemorativ transfrontalier de ciclism de-a lungul fostei Cortine de Fier, ca un exemplu de mobilitate ecologică în domeniul turismului şi ca un simbol al reunificării Europei;

Dezvoltarea turismului

75.   îndeamnă Comisia, statele membre, regiunile, autorităţile locale şi industria turismului să coordoneze politicile cu un impact direct sau indirect asupra turismului, să coopereze mai strâns între ele şi să utilizeze mai bine instrumentele financiare europene disponibile în perioada 2007-2013, în vederea dezvoltării turismului european, punând accent pe competitivitatea sectorului turismului şi a destinaţiilor turistice, pe dezvoltarea întreprinderilor, serviciilor şi structurilor turistice, pe crearea de locuri de muncă, pe mobilitate şi formare profesională în sectorul turismului şi pe diversificarea economică şi dezvoltarea regiunilor europene, în special a regiunilor mai puţin favorizate;

76.   invită Comisia să elaboreze un raport pentru a se lua în considerare impactul pe care îl pot avea acţiunile şi propunerile din sfera politicilor comunitare asupra industriei turismului;

77.   invită toate părţile interesate să promoveze destinaţiile turistice din ţările în curs de aderare, dar insistă asupra necesităţii de a lega orice finanţare UE aferentă turismului de promovarea unor înalte standarde de calitate la furnizarea de servicii turistice;

78.   este conştient de beneficiul vacanţelor cu autocarul pentru turiştii cu venituri mai mici şi pentru dezvoltarea turismului în regiunile care nu sunt deservite de aeroporturi regionale sau de căi ferate; atrage atenţia asupra situaţiei speciale în care se află întreprinderile mici şi mijlocii de transport cu autocarul în raport cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere(7), în special în cazul călătoriilor dus-întors; invită Comisia să abordeze această problemă specială prin analiza posibilităţilor de amânare a perioadei de odihnă după călătoriile dus-întors (nu mai mult de 12 zile);

79.   subliniază că întreprinderile mici şi mijlocii ar trebui să se implice mai mult în afacerile turistice şi că ar trebui găsite soluţii pentru simplificarea procedurilor de obţinere a sprijinului financiar; subliniază, de asemenea, că acele cursuri de instruire şi de adoptare a bunelor practici, promovate de UE, ar trebui introduse la nivelul regiunilor, mai ales în noile state membre;

80.   propune Comisiei să studieze posibilitatea introducerii unei "Legitimaţii de transport pentru tineri", dedicată tinerilor europeni care beneficiază de burse Erasmus, Leonardo sau Comenius sau care îşi satisfac serviciul civil voluntar în UE, pentru a le înlesni călătoriile şi familiarizarea cu ţara gazdă;

81.   subliniază că, dat fiind caracterul unic al programului Leonardo da Vinci în sectorul turismului din multe ţări, aceste posibilităţi ar trebui dezvoltate şi promovate; evidenţiază faptul că acest lucru ar duce la o îmbunătăţire substanţială a programului educaţional; subliniază că, pe lângă punerea în aplicare a programului, trebuie studiate şi rezultatele obţinute;

Diverse

82.   atrage încă o dată atenţia, dată fiind amploarea viitoarelor schimbări în structura demografică a UE, asupra necesităţii de a pune în aplicare un program turistic european pentru pensionari, în afara sezonului, care ar îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor în vârstă din UE, ar crea locuri de muncă şi ar genera o cerere mai mare şi o dezvoltare mai susţinută a economiei europene; acest program ar putea fi numit Ulise;

83.   aprobă proiectele Comisiei privind facilitarea cooperării actorilor care promovează acumularea de cunoştinţe, precum universităţile, institutele de cercetare, observatoarele publice şi private din domeniul turismului, şi încurajarea mobilităţii în Europa, promovând cursurile de pregătire, stagiile şi schimburile transnaţionale şi prin dezvoltarea unor metode, materiale şi programe pentru cursurile de pregătire;

84.   invită Comisia să solicite efectuarea unui studiu de impact general privind o eventuală decalare, din punct de vedere al datelor şi pe bază regională, a vacanţelor europene;

85.   subliniază necesitatea acordării de asistenţă comunitară statelor membre al căror sector turistic a fost afectat de catastrofe naturale;

86.   subliniază importanţa multilingvismului pentru politica din sectorul turismului şi recomandă furnizarea de informaţii cu privire la locurile care pot fi vizitate în cât mai multe limbi ale statelor membre.

o
o   o

87.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 325 (2) JO L 405, 30.12.2006, p. 1. (3) Propunerea Comisiei din 19 iulie 2006 de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind instituirea unui Cod comunitar al vizelor (COM(2006)0403). (4) 1 JO L 291, 6.12.1995, p. 32. (5) JO L 158, 23.6.1990, p. 59. (6) Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 de instituire a unui Al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013) (JO L 301, 20.11.2007, p. 3) (7) JO L 102, 11.4.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind comerţul şi schimbările climatice (2007/2003(INI))

P6_TA(2007)0576 A6-0409/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rapoartele celor trei grupuri de lucru ale Comisiei interguvernamentale pentru schimbările climatice (IPCC) intitulate "Bazele ştiinţelor fizice", "Impact, adaptare şi vulnerabilitate" şi "Atenuarea schimbărilor climatice", publicate în 2007,

–   având în vedere rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind Ajutorul pentru comerţ acordat de UE(1),

–   având în vedere concluziile preşedinţiei Consiliului European din 8 şi 9 martie 2007,

–   având în vedere comunicarea Comisiei, privind limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius - Calea de urmat pentru 2020 şi după această dată (COM(2007)0002),

–   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activităţile de transport aerian în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii (COM(2006)0818),

–   având în vedere Raportul Stern privind aspectele economice ale schimbărilor climatice, prezentat la 30 octombrie 2006,

–   având în vedere masa rotundă a OCDE din 11-12 septembrie 2007, intitulată "Biocombustibilii: este remediul mai rău decât boala?",

–   având în vedere prezentările lui Bert Metz, copreşedinte al Grupului de lucru III al IPCC şi ale altor experţi desemnaţi de Parlament, realizate în cursul audierii din 27 iunie 2007 privind comerţul şi schimbările climatice,

–   având în vedere rezoluţia sa din 25 octombrie 2006 referitoare la raportul anual al Comisiei către Parlamentul European cu privire la măsurile antidumping, antisubvenţii şi de protecţie adoptate de ţări terţe împotriva Comunităţii (2004)(2),

–   având în vedere rezoluţiile sale pe tema schimburilor comerciale bilaterale şi a relaţiilor în materie de investiţii, îndeosebi cea din 13 octombrie 2005 privind perspectivele relaţiilor comerciale între UE şi China(3) şi cea din 28 septembrie 2006 privind relaţiile economice şi comerciale între UE şi India(4),

–   având în vedere rezoluţia sa din 4 iulie 2006 privind reducerea impactului activităţilor aeriene asupra schimbărilor climatice(5),

–   având în vedere rezoluţia sa din 16 noiembrie 2005 intitulată "Câştigarea luptei împotriva schimbărilor climatice planetare"(6),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerţ internaţional şi avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0409/2007),

A.   întrucât impactul economic şi ecologic al schimbărilor climatice ia proporţii îngrijorătoare iar UE, care şi-a asumat deja rolul de lider politic în acest domeniu, ar trebui să-şi intensifice eforturile;

B.   întrucât se estimează că o reducere a emisiilor mondiale, până cel mai curând în 2015, cu o cotă estimată între 25% şi 40% până în 2020 în ţările industrializate, nu ar garanta atingerea obiectivului de limitare a creşterilor de temperatură la 2°C în raport cu nivelul perioadei pre-industriale;

C.   întrucât limitarea încălzirii globale la 2˚C s-ar solda cu reducerea, dar nu şi cu eliminarea, consecinţelor dramatice pentru agricultură, a riscurilor climatice, migraţiei şi biodiversităţii;

D.   întrucât, în ultimele decenii, comerţul mondial a crescut într-un ritm de două ori mai mare decât cel al producţiei economice mondiale;

E.   întrucât, chiar dacă volumul transporturilor maritime este de patruzeci de ori mai mare decât cel al transporturilor aeriene (în tone per km), acesta nu produce decât o cantitate dublă de emisii de gaze cu efect de seră (GES) în raport cu cel din urmă, în condiţiile în care camioanele produc o cantitate de patru ori mai mare de emisii de GES în raport cu trenurile pe tonă/km;

F.   întrucât libertatea de a alege în ceea ce priveşte mijloacele de transport utilizate este esenţială pentru comerţul mondial;

G.   întrucât trebuie elaborate de urgenţă cadre comerciale, de producţie şi de consum, care să ducă la o atenuare a schimbărilor climatice şi a impactului economic al acestora şi la o creştere la maxim a bunăstării totale;

H.   întrucât eficienţa energetică, gestionarea durabilă a traficului şi reducerea distanţelor dintre producători şi dintre producători şi consumatori trebuie să fie incluse în orice politică comercială a UE cu incidenţă asupra chestiunii schimbărilor climatice;

I.   întrucât promovarea dezvoltării durabile ar trebui să constituie, în continuare, principalul obiectiv al politicii comerciale a UE, inclusiv prin efortul de a se garanta că se accelerează astfel trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon şi foarte eficientă din punct de vedere energetic;

J.   întrucât consumatorii ar trebui să fie informaţi în mod optim în legătură cu efectele achiziţiilor lor din punctul de vedere al emisiilor de GES;

K.   întrucât preţurile la consumatori trebuie să încorporeze costul bunurilor publice globale, cum ar fi un climat stabil;

L.   întrucât Conferinţa ONU pe tema schimbărilor climatice (COP 13) care va avea loc în Bali în decembrie 2007 ar trebui să deschidă negocierile în vederea unui acord mondial şi general post-Kyoto(de la 1 ianuarie 2013), care să includă o serie de obiective obligatorii în materie de emisii de GES;

M.   întrucât obiectivul pe termen lung ar trebui să constea în garantarea, până în 2050, a convergenţei internaţionale a nivelurilor emisiilor de GES pe cap de locuitor;

N.   întrucât ţările care au ratificat Protocolul de la Kyoto nu au adus prejudicii competitivităţii lor (cu excepţia notabilă a sectorului cimentului), asumându-şi poziţia de lider într-o lume în care emisiile de gaze cu efect de seră ar putea fi reglementate;

O.   întrucât este posibil ca aceste circumstanţe să se schimbe în perioada post-Kyoto în cazul în care o serie de ţări, printre altele SUA, Australia, China şi India, nu vor adera la obiectivul "+2° C", denaturând astfel concurenţa în favoarea societăţilor care îşi vor delocaliza activitatea în locuri nesupuse reglementărilor, emisiile de gaze cu efect de seră aferente producţiei şi transportului crescând;

P.   întrucât acţiunea împotriva schimbării climatice trebuie concepută pe un spectru larg şi necesită, pentru a putea fi eficace, convergenţa tuturor actorilor mondiali importanţi, în funcţie de gradul lor de dezvoltare, în direcţia unor orientări de politică comercială compatibile cu obiectivul schimbărilor climatice,

De la consens la acţiune

1.   salută largul consens al comunităţii ştiinţifice şi al celei politice asupra gravităţii schimbărilor climatice; solicită încheierea unui ambiţios acord mondial post-Kyoto, în conformitate cu opinia Grupului de lucru III al CISC, conform căreia este necesară limitarea creşterilor de temperatură la 2°C şi realizarea ajustărilor corespunzătoare în cazul altor acorduri internaţionale privind comerţul, aviaţia civilă şi proprietatea intelectuală; consideră că un cadru post-2012 ar trebui să permită diferitelor state să participe conform situaţiei lor naţionale, pe baza unei abordări pe termen scurt, în mai multe etape şi că, pe termen mediu, emisiile ar trebui alocate pe cap de locuitor, mai întâi în ţările dezvoltate, dar, în final, în toate ţările; solicită Consiliului şi Comisiei să acţioneze în vederea ajungerii la un consens asupra unui cadru post-2012, prin extinderea angajamentelor, în aşa fel încât să includă şi principalii actori rămaşi în prezent în afara Protocolului de la Kyoto, în special SUA şi Australia, şi să colaboreze cu diferite state şi firme la nivel individual, acolo unde nu există angajamente asumate la nivelul guvernelor acestora;

2.   consideră că UE şi statele sale membre trebuie să caute să pună riguros în practică procedura mecanismului de aplicare a Protocolului de la Kyoto odată cu intrarea ei în vigoare, astfel încât ţările care nu au acceptat obiectivele sau nu le îndeplinesc să nu beneficieze de un avantaj inechitabil; că atât timp cât companiile sunt expuse concurenţei neloiale din partea ţărilor care nu acceptă obiective, industria va avea întotdeauna dificultăţi legate de creşterea eficienţei propriei activităţi în ceea ce priveşte emisiile de carbon; consideră că unei ţări care îşi depăşeşte emisiile permise în prima perioadă de angajament ar trebui să i se ceară să acopere diferenţa în cea de a doua perioadă şi să i se aplice o reducere în plus de 30% ca penalizare; subliniază faptul că UE trebuie să se asigure că această cerinţă va fi aplicată cât mai riguros posibil atunci când va intra pe deplin în vigoare;

3.   salută Mecanismul de dezvoltare curată din cadrul Protocolului de la Kyoto, ca stimulent al investiţiilor în ţările în curs de dezvoltare care reduc emisiile de carbon, dar observă că acesta nu este suficient pentru a modifica semnificativ structura investiţiilor în sectoarele cu impact maxim asupra schimbărilor climatice, cum ar fi producţia de energie, transporturile şi utilizarea energiei în industrie; consideră că, pentru a corecta această situaţie, UE ar trebui să se plaseze în fruntea ţărilor dezvoltate în ceea ce priveşte sporirea resurselor furnizate prin intermediul Fondului Global de Mediu;

4.   consideră că dezvoltarea schimburilor comerciale ar trebui apreciată ca un factor pozitiv pentru creşterea economică şi bunăstarea cetăţenilor, odată ce problematica schimbărilor climatice a fost luată în calcul; este preocupat de faptul că sporirea volumului schimburilor comerciale contribuie în mod semnificativ la schimbările climatice şi consideră că politica comercială trebuie, prin urmare, să contribuie la soluţionarea acestei probleme; subliniază că, dat fiind consensul tot mai larg asupra urgenţei cu care trebuie abordate schimbările climatice, UE trebuie să pună tot mai mult în aplicare politici comerciale şi de investiţii care să creeze stimulente economice pentru atingerea obiectivelor politicii privind schimbările climatice; subliniază că UE ar putea fi pusă în situaţia de a utiliza aceste reguli pentru a introduce pârghii economice menite să descurajeze activităţile cu impact negativ asupra climei; subliniază, totuşi, că acest fapt nu trebuie să constituie un pretext pentru introducerea unor politici protecţioniste împotriva ţărilor în curs de dezvoltare;

5.   regretă faptul că actualul sistem comercial generează o diviziune globală a forţei de muncă, care se bazează pe folosirea intensivă a transportului de produse similare care ar putea fi produse cu uşurinţă la nivel local şi că acest tip de transport nu suportă propriile costuri de mediu;

6.   subliniază că deşi schimburile comerciale pot avea o contribuţie semnificativă la dezvoltarea economică şi prosperitatea populaţiei, sectorul transporturilor (în principal transportul rutier), care permite realizarea schimburilor comerciale de mărfuri şi materii prime, este responsabil pentru o treime din emisiile globale de GES; consideră absolut necesară instituirea de măsuri pentru încurajarea unui transfer modal spre mijloace de transport mai ecologice (precum transportul feroviar şi cel maritim) şi pentru reducerea emisiilor de GES cauzate de transportul de mărfuri;

7.   consideră că UE, ca partener comercial mondial, este bine plasată pentru a contribui la o schimbare mondială a cadrelor de producţie şi de transport; consideră că o Europă lider s-ar afla într-o situaţie competitivă mai favorabilă din clipa în care se vor adopta dispoziţii mai stricte la nivel mondial;

8.   reaminteşte faptul că îndepărtarea obstacolelor administrative din calea comerţului, precum şi măsurile de combatere a schimbărilor climatice pot fi realizate doar printr-o acţiune multilaterală coordonată, ceea ce ar servi, de asemenea, intereselor fundamentale ale UE, care joacă un rol primordial în aceste două domenii, în vederea menţinerii competitivităţii europene;

Către multilateralism pentru combaterea schimbărilor climatice

9.   subliniază necesitatea unei cooperări consolidate între programul ONU pentru mediu, Convenţia cadrul a ONU privind schimbările climatice şi OMC, şi invită Comisia să ia o iniţiativă în sprijinul acestui obiectiv; solicită realizarea unor progrese rapide în direcţia actualizării definiţiei date de OMC bunurilor şi serviciilor de mediu, în special în contextul actualelor negocieri din cadrul Rundei Doha, dar recomandă, ca punct de plecare, o anumită legătură cu schimbările climatice, pentru realizarea unui acord privind eliminarea barierelor tarifare şi netarifare pentru "bunurile şi serviciile verzi" care împiedică sau încetinesc răspândirea tehnologiilor cu emisie redusă de dioxid de carbon; invită Comisia să creeze un consens pentru ca secretariatele acordurilor multilaterale de mediu (MEA) să primească statutul de observator la toate reuniunile OMC care au relevanţă pentru problemele MEA; subliniază că o soluţie durabilă trebuie să transmită un puternic mesaj politic privind o diviziune adecvată a muncii, pe baza competenţelor fundamentale, între regimurile OMC şi MEA; se declară convins de necesitatea redefinirii responsabilităţilor Comitetului pentru comerţ şi mediu din cadrul OMC; recomandă lansarea unui studiu privind o posibilă modificare a Acordului OMC referitor la aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a face posibilă o autorizare obligatorie a tehnologiilor necesare din punctul de vedere al mediului, în cadrul unor reglementări stricte şi clare pentru protecţia proprietăţii intelectuale şi al monitorizării riguroase a aplicării globale a acestora;

10.   insistă asupra faptului că trebuie respectate obligaţiile prevăzute de acordurile multilaterale de mediu, precum Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice sau Protocolul de la Kyoto, şi că nu trebuie să se permită ca interpretarea strictă a normelor comerciale să împiedice sau să obstrucţioneze atingerea obiectivelor stabilite în cadrul acestora;

11.   consideră că normele OMC nu ar trebui să împiedice statele membre să încurajeze continuarea eforturilor de dezvoltare a unor tehnologii cu consum redus de energie insistând asupra neutralităţii tehnologice, care ar putea submina măsurile de stimulare a dezvoltării tehnologiilor de utilizare a energiilor regenerabile;

12.   solicită Comisiei să ia iniţiative la nivel internaţional şi, în special, în cadrul OMC, pentru ca politica comercială în ansamblul ei şi în evoluţia ei din punctul de vedere al volumului de schimburi să ţină seama de potenţialul ei impact asupra schimbărilor climatice;

13.   invită Consiliul şi Comisia să se asigure că acordurile comerciale bilaterale ale UE şi acordurile comerciale multilaterale din cadrul OMC sunt încheiate în conformitate cu dispoziţiile Acordului de instituire a OMC, conform cărora comerţul internaţional ar trebui să se desfăşoare astfel încât să permită utilizarea optimă a resurselor mondiale, în conformitate cu obiectivul dezvoltării durabile, în vederea atât a protejării, cât şi a conservării mediului; recomandă adăugarea unei "clauze de durabilitate" în Acordul General pentru Tarife şi Comerț (GATT), acordul de bază a sistemului OMC, care să prevadă o serie de principii legate de politica de mediu, precum principiul "poluatorul plăteşte" şi principiul precauţiei, în baza cărora să se poată evalua anumite măsuri;

14.   invită, de asemenea, Consiliul şi Comisia să se asigure că Organul de soluţionare a litigiilor al OMC acţionează în conformitate cu articolul XX din GATT, care permite statelor sale membre să adopte măsuri, inclusiv măsuri protecţioniste, necesare pentru protejarea sănătăţii şi vieţii oamenilor, animalelor şi plantelor sau care privesc conservarea resurselor naturale epuizabile;

15.   constată că UE se numără deja printre liderii mondiali în ceea ce priveşte tehnologiile energetice alternative, susţinând China şi India, în special în ceea ce priveşte comerţul şi transferul tehnologiilor energetice regenerabile, atât a celor eoliene, cât şi acelor solare, şi că, graţie întreprinderilor europene eficiente şi inovatoare din punct de vedere tehnologic, UE ar trebui să fie un lider de piaţă în exportul mondial de bunuri şi servicii de mediu, iar Galileo şi Sistemul global de monitorizare a mediului înconjurător şi a securităţii ar putea fi utilizate pentru controlarea emisiilor de CO2; invită Comisia să se asigure că energia, în special chestiunea energiei regenerabile şi a eficienţei, precum şi legătura acestora cu securitatea energetică vor deveni o parte integrantă a relaţiilor externe ale UE, mai ales în ceea ce priveşte politica europeană de vecinătate;

16.   îndeamnă UE, având în vedere atingerea obiectivelor de la Lisabona, să dezvolte şi să promoveze "industria favorabilă mediului" în special la nivel global, deoarece comerţul este un instrument important pentru transferul de tehnologie către ţările în curs de dezvoltare; subliniază necesitatea reducerii obstacolelor din calea "comerţului ecologic", înlăturând, spre exemplu, taxele pentru "produsele ecologice" la nivelul OMC, reformulând normele privind drepturile de proprietate intelectuală, facilitând intrarea pe piaţă a tehnologiei ecologice, ţinând cont de aspectele climatice la acordarea garanţiilor pentru creditele la export şi eliminând măsurile de stimulare şi distorsionările pieţei cu efecte perverse, precum subvenţionarea combustibililor fosili;

17.   solicită înfiinţarea unei Organizaţii internaţionale a mediului care să răspundă de respectarea tratatelor şi acordurilor internaţionale privind protecţia mediului şi combaterea schimbărilor climatice şi care, printre altele, să acţioneze şi să colaboreze cu OMC în problemele legate de impactul comerţului asupra mediului;

18.   recunoaşte faptul că UE are o responsabilitate istorică în ceea ce priveşte emisiile de GES şi conştientizează necesitatea unor schimbări considerabile în cadrul politicii sale comerciale, prin care să se încurajeze producţia locală, ca mijloc de reducere a nevoii de transport; subliniază necesitatea unei cooperări tehnologice mai intense cu ţările în curs de dezvoltare şi emergente, în special China, Brazilia şi India, pentru a le permite acestora să integreze protecţia mediului în politicile lor; cu toate acestea, regretă faptul că mecanismele existente de transfer de tehnologie, cum ar fi mecanismul de dezvoltare curată (MDC), sunt insuficiente şi, prin urmare, solicită intensificarea măsurilor de co-finanţare şi de consolidare a capacităţilor;

19.   constată că transferul de tehnologii de eficienţă energetică şi de alte tehnologii nepoluante dinspre Uniunea Europeană spre ţările în curs de dezvoltare joacă un rol esenţial în disocierea dezvoltării economice de emisiile de gaze cu efect de seră şi că, pentru favorizarea unei asemenea reduceri, sunt necesare investiţii adecvate; invită Comisia să ofere stimulente sub forma unui sprijin financiar adecvat şi a transferului de know-how;

20.   solicită Comisiei să includă sistematic, în acordurile sale comerciale cu ţările terţe, clauze de protecţia mediului, cu referire expresă la reducerea emisiilor de CO2; solicită transferul tehnologiilor şi al regimurilor comerciale cu emisii scăzute de carbon către ţările în curs de dezvoltare; solicită serviciilor competente ale Comisiei să adauge rapid dimensiunea privind schimbările climatice în studiile de impact asupra durabilităţii (SID), să examineze SID împreună cu Parlamentul şi să le aplice în mod sistematic înaintea încheierii acestor acorduri;

21.   invită Comisia să solicite ca metoda de evaluare a impactului asupra durabilităţii să fie luată în considerare în cadrul acordurilor OMC şi să fie evaluat astfel, pe termen lung, nivelul de includere a clasificării produselor ecologice din domeniul resurselor de energie regenerabilă în cadrul acordurilor bilaterale şi multilaterale;

22.   invită Consiliul şi Comisia să se asigure că negocierile privind noua serie de acorduri de liber schimb (ALS) cu parteneri din Asia şi America Latină vor cuprinde angajamente de respectare a aspectelor sociale şi de mediu ale comerţului, în special comerţul cu şi investiţiile în bunuri şi servicii regenerabile, şi dezvoltării durabile şi de aplicare efectivă a MEA; estimează că liberalizarea comerţului cu bunuri şi tehnologii regenerabile şi lărgirea accesului la serviciile ecologice ar trebui să constituie obiective-cheie ale Comisiei în viitoarele negocieri pentru ALS; subliniază necesitatea de a introduce sistematic, în acordurile bilaterale, politici privind achiziţiile publice verzi, compatibile cu normele OMC;

23.   solicită analize de impact aprofundate, realizate dintr-o perspectivă a mediului, a egalităţii între sexe şi a dezvoltării durabile, ale consecinţelor care decurg din acordurile comerciale multilaterale şi bilaterale negociate între UE şi ţări terţe şi îndeamnă Comisia să autorizeze acordarea unui sprijin clar pentru gestionarea schimbărilor climatice în cadrul tuturor ajutoarelor pentru comerţ acordate, precum şi în cadrul altor ajutoare de dezvoltare relevante;

24.   sprijină propunerea Comisiei de crearea unui Forum al dezvoltării durabile, în toate acordurile comerciale, cu includerea unei componente importante dedicate aspectelor climatice, la care să poată participa reprezentanţi aleşi şi ai societăţii civile (în special ONG-uri din sectorul mediului), şi solicită asigurarea acestei participări pentru negocierile în curs;

25.   subliniază necesitatea de a introduce problemele legate de schimbările climatice în dialogurile privind politica de mediu, precum şi în dialogul privind politica energetică, din cadrul acordurilor UE cu regiunile sau ţările terţe şi solicită Comisiei să facă propuneri concrete de indicatori pentru evaluarea progresului în funcţie de tipul de ţară;

26.   consideră că conservarea ecosistemelor care joacă un rol important de puţuri de carbon şi de rezerve de biodiversitate reprezintă bunuri publice ale întregii lumi şi necesită o protecţie specială şi un sprijin financiar internaţional; propune ca Acordurile de parteneriat din cadrul planului de acţiune al UE cu privire la aplicarea legislaţiei în domeniul forestier, la guvernanţă şi la schimburile comerciale să fie incluse în toate acordurile prezente şi viitoare cu ţările terţe;

27.   recunoaşte faptul că, în ţările în curs de dezvoltare, comerţul conduce de prea multe ori la exploatarea excesivă a ecosistemelor, în special a pădurilor; îndeamnă ţările industrializate să îşi asume responsabilitatea pentru despădurirea la scară largă cauzată de comerţul internaţional; subliniază impactul semnificativ al despăduririi asupra climei şi, prin urmare, avantajele economice pe termen lung şi importanţa de a păstra pădurile intacte; solicită eforturi serioase la nivel comunitar în vederea stabilirii unor mecanisme de compensare pentru "prevenirea despăduririi" în cadrul negocierilor internaţionale privind clima, alături de alte măsuri politice stricte de promovare a comerţului responsabil cu resurse naturale; subliniază că politicile cu privire la o gestionare consolidată şi durabilă a pădurilor ar trebui să fie de competenţa statelor membre şi invită Comisia să furnizeze o asistenţă financiară şi tehnică în acest scop; subliniază că asistenţa oferită de comunitatea internaţională ar trebui să aibă în vedere costurile de oportunitate ale utilizărilor alternative ale terenurilor, costurile de administrare şi de consolidare a protecţiei şi provocările cu care se confruntă gestionarea tranziţiei politice atunci când interesele stabilite sunt schimbate; subliniază faptul că, pentru a se evita şomajul rural şi migraţia forţei de muncă de la sat la oraş, este vitală iniţierea de programe complementare care să permită identificarea unor noi surse de venit;

28.   sprijină propunerea Comisiei de a extinde cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare în domeniul adaptării la schimbările climatice şi atenuării acestora, prin crearea unei Alianţe mondiale pentru politica climatică; subliniază faptul că un obiectiv prioritar pentru UE şi statele membre trebuie să-l constituie intensificarea dialogului cu importante economii emergente cum ar fi China, India, Brazilia, Ucraina şi Africa de Sud, şi progresul pe calea elaborării şi aplicării, împreună cu acestea, a unor programe în domenii precum schimbările climatice, gestionarea deşeurilor şi defrişările ilegale, care fac obiectul unor preocupări ecologice comune;

29.   solicită întreruperea sprijinului public acordat, prin intermediul agenţiilor de credit pentru export şi al băncilor publice de investiţii, unor proiecte axate pe combustibili fosili, precum şi depunerea de eforturi sporite în vederea intensificării transferului de tehnologii pentru utilizarea energiei regenerabile şi utilizarea eficientă a energiei;

30.  Solicită Comisiei şi statelor membre să propună instrumente legislative astfel încât agenţiile de credit pentru export din statele membre şi Banca Europeană pentru Investiţii să ţină seama, atunci când acordă împrumuturi, de consecinţele proiectelor finanţate asupra schimbărilor climatice şi să impună un moratoriu privind finanţarea până la obţinerea de informaţii suficiente, în conformitate cu recomandările OCDE, G8 şi Extractive Industries Review;

31.   recomandă modificarea Acordului OMC privind subvenţiile pentru a reintroduce o clauză care recunoaşte anumite subvenţii ecologice ca neacţionabile;

UE poate depune eforturi sporite pentru a preveni emisiile de CO2

32.   reiterează necesitatea unei reduceri cu 30% a emisiilor de GES în UE până în 2020, indiferent de angajamentele ţărilor terţe;

33.   subliniază necesitatea sensibilizării opiniei publice cu privire la costurile totale de mediu ale produselor de consum; invită Comisia şi Consiliul să propună măsuri pentru furnizarea de informaţii privind consumul de energie şi GES emise în timpul fabricării şi transportării produselor puse în vânzare în UE, cum ar fi propunerea guvernului britanic de a introduce un sistem de etichetare a produselor cuprinzând informaţii despre amprenta de carbon, care să indice nivelul emisiilor de CO2 rezultate din producţie, transport şi eventuala eliminare a unui produs;

34.   solicită cu fermitate introducerea unor standarde comune şi a unor regimuri de etichetare comune, compatibile cu normele OMC, în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră ale diferitelor produse, inclusiv în faza de producţie şi de transport, în contextul politicii de informare a consumatorilor în sens larg, pentru a le permite acestora să contribuie la reducerea emisiilor de CO2;

35.   îndeamnă Comisia să elaboreze de urgenţă o procedură care să facă posibilă stabilirea şi etichetarea amprentei biologice şi să elaboreze o serie de programe informatice care să permită întreprinderilor să calculeze emisiile de GHG aferente tuturor proceselor de producţie;

36.   subliniază necesitatea eforturilor în vederea internalizării influenţelor externe legate de comerţ (cum ar fi consecinţele dăunătoare pentru mediu), cu alte cuvinte transformarea acestora într-un indice de preţ pe care piaţa să îl poată înţelege, precum şi a promovării concurenţei loiale prin aplicarea principiului "poluatorul plăteşte" (în special în domeniile traficului rutier şi aerian), de preferinţă prin extinderea la nivel global a Sistemului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră;

37.   observă că sectorul comerţului şi cel al transportului sunt indisociabile; solicită să se ia în considerare toate mijloacele de transport, în special cele în cazul cărora emisiile au crescut semnificativ în ultimii ani, anume transportul maritim (ale cărui emisii de CO2 sunt considerate a fi de două ori mai mari decât cele ale transportului aerian şi care ar putea creşte cu până la 75% în următorii 15-20 de ani);

38.   salută, în contextul abordării "amprentă", o eventuală integrare a aeronavelor care aterizează în Europa în Sistemul de comercializare a cotelor de emisii; solicită examinarea propunerii extindere a sistemului pentru a include mai multe sectoare, inclusiv a a sectorului de transport maritim;

39.   recunoaşte promovarea soluţiilor bazate pe tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, includerea costurilor de mediu legate de transport în preţul combustibililor, precum şi promovarea transportului feroviar, a navigaţiei de coastă şi a biocombustibililor durabili şi integrarea rapidă a transportului aerian într-un sistem de comercializare a emisiilor riguros elaborat, ca măsuri esenţiale pentru reducerea impactului pe care comerţul şi transportul îl au asupra climei; invită Comisia şi Consiliul să propună măsuri în vederea promovării şi selectării celor mai puţin poluante moduri de transport, în special prin elaborarea de dispoziţii privind diversele instrumente de piaţă;

40.   solicită ca ajutoarele acordate sectorului transporturilor să fie calculate ţinând seama de impactul pe care îl au diferitele modalităţi de transport asupra mediului şi să se ia în considerare utilizarea de instrumente comerciale ale OMC compatibile cu piaţa (precum etichetarea şi standardele), care promovează protejarea climei;

41.   consideră că, nefiind cunoscut costul real al transportului rutier în ceea ce priveşte emisiile de dioxid de carbon, în special în cazul alimentelor şi al altor produse de consum zilnic, programele de sprijin pentru promovarea producţiei durabile la nivel local ar trebui acceptate şi promovate pentru a descuraja transportul excesiv de alimente pe căile rutiere; recomandă, de asemenea, introducerea unor standarde de etichetare privind clima, compatibile cu standardele OMC, cu scopul de a informa consumatorii referitor la amprenta ecologică a produselor;

42.   îşi exprimă îngrijorarea, în special, în ceea ce priveşte potenţialul efect ecologic şi social negativ al politicilor care încurajează utilizarea biocombustibililor şi a biomasei în Europa; reiterează solicitările sale anterioare adresate Comisiei de a introduce un sistem de certificare a durabilităţii biocombustibililor (sau a materiilor prime din care sunt obţinuţi aceştia), în conformitate cu standardele OMC, ca o condiţie pentru utilizarea şi conformitatea acestora cu obiectivele sectoriale obligatorii ale UE; totuşi, subliniază rolul foarte important al dezvoltării primei generaţii de biocombustibili pentru viitorul fermierilor europeni care au fost afectaţi de reforma politicii agricole comune şi de organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului; insistă, prin urmare, să se adopte măsuri care să asigure durabilitatea pe parcursul întregului ciclu de producţie;

43.   solicită ca orice acord privind achiziţia de biocombustibili să fie supus unor clauze urmărind protecţia zonelor rezervate biodiversităţii şi producţiei de hrană pentru populaţie;

44.   invită Comisia să evalueze impactul climatic al importurilor comunitare de soia şi ulei de palmier, luând în considerare efectele acestora asupra despăduririi zonelor tropicale, care afectează, în special, regiunile Borneo şi Amazonului şi să adopte măsuri pentru a include în preţuri costul schimbărilor climatice;

45.   invită Comisia să promoveze mişcarea europeană pentru cele mai bune practici şi standarde de referinţă în ceea ce priveşte aspectele referitoare la schimbările climatice ale producţiei la faţa locului, cu un accent deosebit pe un lanţ de producţie din ce în ce mai fragmentat din punct de vedere geografic şi producţia la momentul oportun şi să prezinte propuneri în acest sens;

46.   invită Comisia să examineze politici comerciale ecologice şi mecanisme compatibile cu normele OMC, pentru a aborda problemele legate de ţările terţe pentru care Protocolul de la Kyoto nu are forţă obligatorie, şi să acţioneze în vederea introducerii unor prevederi mai explicite pentru astfel de cazuri în următoarele versiuni ale Protocolului; consideră că măsurile comerciale ar trebui luate doar atunci când măsurile alternative nu pot asigura atingerea unui anumit obiectiv de mediu; consideră că măsurile comerciale utilizate nu trebuie să restricţioneze comerţul decât atât cât este necesar pentru atingerea acestui obiectiv şi nu trebuie să constituie discriminări arbitrare sau nejustificate;

47.   recomandă dezvoltarea, pe termen lung, a unui sistem bazat pe date fiabile referitoare la ciclul de viaţă, care să includă produsele finite, cum ar fi autovehiculele şi echipamentul electronic, în acest proces, dacă este cazul;

48.   solicită cu fermitate ca viitoarele propuneri să concorde pe deplin cu obligaţiile internaţionale ale UE, în special cu cele impuse de OMC, inclusiv articolul XX al GATT;

49.   invită Comisia să ia în considerare oportunitatea unei evaluări a normelor privind măsurile de protecție comercială, cum ar fi măsurile antidumping sau privind subvențiile, sub egida OMC, astfel încât nerespectarea acordurilor sociale și de mediu, încheiate la nivel mondial, sau a convenţiilor internaționale să fie considerată, într-un fel sau altul, o formă de dumping sau de subvenție necuvenită;

50.   subliniază totodată că instrumentele de protecţie comercială, atunci când vor fi revizuite, ar trebui să ţină seama de fezabilitatea introducerii factorilor de mediu, pentru a evita dumpingul ecologic cu produse provenind din ţări care nu ratifică protocolul post-Kyoto;

51.   solicită·să se stimuleze fabricarea, prin acordarea de ajutoare de stat sau asistenţă din fonduri comunitare, şi utilizarea, prin reducerea taxei pe valoarea adăugată, de produse care contribuie la reducerea emisiilor de CO2;

o
o   o

52.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0203. (2) JO C 313E, 20.12.2006, p. 276. (3) JO C 233 E, 28.9.2006, p. 103. (4) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 400. (5) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 119. (6) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 120.

Rezoluţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la dezvoltarea agriculturii africane - propunere pentru dezvoltarea agriculturii și siguranța alimentară în Africa (2007/2231(INI))

P6_TA(2007)0577 A6-0432/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iulie 2007, intitulată "Dezvoltarea agriculturii africane - Propunere de cooperare la nivel continental și regional pentru dezvoltarea agriculturii în Africa" (COM(2007)0440),

–   având în vedere angajamentele făcute în cadrul celui de-al doilea forum european privind dezvoltarea durabilă, care a avut loc la Berlin, în perioada 18-21 iunie 2007,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 27 iunie 2007 intitulată "De la Cairo la Lisabona – Parteneriatul Strategic UE-Africa" (COM(2007)0357),

–   având în vedere documentul comun din 27 iunie 2007 elaborat de Comisie și secretariatul Consiliului, intitulat "După Lisabona: asigurarea unei bune funcționări a Parteneriatului strategic UE-Africa" (SEC(2007)0856),

–   având în vedere Rezoluţia privind reducerea sărăciei în rândul micilor agricultori din ţările ACP - în special în sectoarele fructelor, legumelor şi florilor, adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE în Wiesbaden, la 28 iunie 2007(1),

–   având în vedere Planul strategic 2006-2010 "O singură Africa, un singur glas", adoptat de Parlamentul Panafrican, în noiembrie 2005,

–   având în vedere strategia UE intitulată "UE și Africa: Către un parteneriat strategic" (Strategia europeană pentru Africa), adoptată de Consiliul European din 15 și 16 decembrie 2005,

–   având în vedere rezultatele și concluziile consultării organizațiilor societății civile africane privind Strategia comună UA-UE pentru dezvoltarea Africii, organizată de Comisia Uniunii Africane la Accra, Ghana, în perioada 26-28 martie 2007,

–   având în vedere declaraţia finală "Cum vad fermierii agricultura în NEPAD", adoptată la Pretoria, de reprezentanţii celor patru reţele regionale africane ale agricultorilor, la 25 aprilie 2004,

–   având în vedere Declarația din cadrul Reuniunii la nivel înalt privind siguranța alimentară, care a avut loc la Abuja, în decembrie 2006,

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2005 privind o strategie de dezvoltare pentru Africa(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 privind impactul acordurilor de parteneriat economic (APE)(3) asupra dezvoltării,

–   având în vedere raportul ONU privind siguranța alimentară în țările în curs de dezvoltare, prezentat de raportorul special ONU în fața Comisiei ONU privind drepturile omului în martie 2002,

–   având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, adoptate în cadrul Reuniunii ONU la nivel înalt a mileniului, din septembrie 2000, în special obiectivul de dezvoltare al mileniului referitor la principiul de eradicare a sărăciei extreme și de limitare a foametei prin reducerea la jumătate, până în 2015, a numărului de persoane care suferă de foame,

–   având în vedere rapoartele anuale ale Secretarului General al ONU cu privire la aplicarea Declarației Mileniului a ONU, cel mai recent dintre acestea datând din iulie 2006,

–   având în vedere Convenția privind ajutorul alimentar semnată la Londra, la 13 aprilie 1999, ale cărei obiective vor contribui la siguranța alimentară mondială și vor îmbunătăți capacitatea comunității internaționale de a răspunde la crizele alimentare şi altor nevoi de hrană ale ţărilor în curs de dezvoltare,

–   având în vedere Raportul Comisiei privind "Obiectivele de dezvoltare ale mileniului 2000-2004" (SEC(2004)1379),

–   având în vedere Rezoluțiile sale din 12 aprilie 2005 privind rolul Uniunii Europene în realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM)(4) și din 20 iunie 2007 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului – etapa intermediară(5),

–   având în vedere Concluziile Președinției Consiliul European de la Bruxelles din 16 și 17 decembrie 2004, care au confirmat angajamentului deplin al Uniunii Europene față de ODM și coerența politică,

–   având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei, referitoare la politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european" (Consensul european privind dezvoltarea), semnat la 20 decembrie 2005(6),

–   având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de-o parte, și Comunitate și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(7), modificat prin Acordul de modificare a Acordului de parteneriat (Acordul Cotonou), semnat la Luxemburg la 25 iunie 2005(8),

–   având în vedere Declarația de la Roma privind armonizarea, adoptată la data de 25 februarie 2003, în urma Forumului la nivel înalt privind armonizarea, și Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului, adoptată la 2 martie 2005,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (denumit în continuare "Instrument de cooperare pentru dezvoltare" -ICD)(9),

–   având în vedere angajamentele ţărilor G8 asumate în cursul Reuniunii din 2005 de la Gleneagles privind volumul ajutorului, ajutorul acordat Africii subsahariene și calitatea ajutorului,

–   având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–   având în vedere Conferința internațională privind finanțarea dezvoltării, organizată la Monterrey în martie 2002 și Reuniunea mondială la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg, din septembrie 2002,

–   având în vedere Declarația de la New York din 20 septembrie 2004 cu privire la acțiunile întreprinse pentru combaterea foametei și a sărăciei, semnată de 111 guverne naționale, inclusiv de toate statele membre ale UE,

–   având în vedere angajamentul asumat în 1996, în cadrul Reuniunii mondiale la nivel înalt privind alimentaţia, de a reduce la jumătate, până în 2015, numărul persoanelor care suferă de foame,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Ajutorul UE: Acordarea unui ajutor mai substanțial, mai eficient și mai rapid" (COM(2006)0087),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului – Finanțarea pentru dezvoltare și eficacitatea ajutorului" (COM(2005)0133),

–   având în vedere evaluarea intermediară a APE de către rețeaua regională ACP a organizațiilor de fermieri, publicată la 10 decembrie 2006 și negocierile APE în curs,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0432/2007),

A.   întrucât agricultura este principalul sector generator de locuri de muncă pentru majoritatea ţărilor din Africa iar sursa principală de venit depinde de producţia agricolă şi de activităţile conexe;

B.   întrucât principalul scop al Comunicării Comisiei privind "Dezvoltarea agriculturii africane" este acela de a propune principiile și domeniile cheie pentru cooperarea UE-UA (Uniunea Africană) în domeniul dezvoltării agricole în Africa, cu accent asupra nivelurilor regionale și continentale;

C.   întrucât atât Consensul european cât și Strategia UE pentru Africa reamintesc faptul că dezvoltarea rurală și agricolă sunt esențiale pentru reducerea sărăciei;

D.   întrucât numai în Africa subsahariană, peste de 200 de milioane de persoane sunt subnutrite, ceea ce reprezintă o creştere cu 30 de milioane faţă de deceniul precedent, şi întrucât majoritatea acestor persoane, ale căror venituri şi siguranţă alimentară depind de agricultură, locuiesc în mediul rural;

E.   întrucât toţi oamenii au dreptul de a beneficia de acces la alimente sănătoase, sigure și hrănitoare și toţi oamenii au dreptul fundamental de a nu suferi de foame;

F.   întrucât eradicarea sărăciei și a foametei extreme este primul dintre Obiectivele de dezvoltare a mileniului (ODM) ale Organizaţiei Națiunilor Unite;

G.   întrucât, în cadrul celei de-a doua Reuniuni la nivel înalt UE-Africa, care urmează să aibă loc la Lisabona în decembrie 2007, șefii de stat și de guvern vor aproba o strategie comună UE-Africa;

H.   întrucât declarația "Reuniunii mondiale la nivel înalt privind alimentaţia: cinci ani mai târziu" confirmă angajamentele de a garanta siguranța alimentară pentru toți și de a continua efortul de eradicare a foametei în toate țările, cu o țintă imediată de reducere la jumătate a numărului de persoane subnutrite, cel târziu până în 2015;

I.   întrucât, în Africa, până la 80% din populație locuiește în zonele rurale și 73% din populația rurală din Africa este formată din mici fermieri care practică o agricultură de subzistenţă, și al căror trai depinde în mare parte de producția alimentară realizată din activităţile agricole sau din creșterea animalelor;

J.   întrucât agricultura asigură locuri de muncă și mijloace de existență pentru un procent de peste 60% din forța de muncă din țările în curs de dezvoltare și, ca urmare, politicile de dezvoltare rurală sunt esențiale pentru combaterea în mod eficace a sărăciei și a foametei;

K.   întrucât comunitățile rurale sunt expuse unor riscuri deosebit de mari datorită conflictelor, a dezastrelor naturale și a altor catastrofe;

L.   întrucât 70% dintre cele 1,3 miliarde de persoane care trăiesc în sărăcie extremă sunt femei și, în întreaga lume, femeile nu beneficiază de posibilităţile necesare pentru a-şi îmbunătăți condiția economică și socială, precum dreptul de proprietate și succesiune, sau accesul la educație sau la un loc de muncă;

M.   întrucât instituţiile financiare tradiţionale tind să nu asigure credite în zonele rurale datorită costurilor ridicate şi a riscurilor implicate, precum şi datorită inexistenţei unor registre cadastrale;

N.   întrucât, în conformitate cu cel de-al doilea raport mondial al ONU privind dezvoltarea resurselor de apă (2006), 75% din populația Africii trăiește în regiuni secetoase sau semi-secetoase și aproximativ 20% în zone în care au loc anual ample fluctuații climatice;

O.   întrucât zonele rurale periferice suferă enorm ca urmare a lipsei unei infrastructuri fizice pentru asigurarea aprovizionării cu energie, a transportului și a telecomunicațiilor și deseori au la dispoziţie resurse de apă necorespunzătoare sau nesigure;

P.   întrucât bolile cauzate de sărăcie, în special HIV/SIDA, tuberculoza (TBC) și malaria, reprezintă o cauză principală și, totodată, o consecință a gravei sărăcii din multe țări africane;

Q.   întrucât, de-a lungul anilor, ONG-urile europene au stabilit relaţii de parteneriat cu organizaţiile africane reprezentante ale populaţiei din mediul rural, ceea ce a facilitat dialogul şi înţelegerea reciprocă cu societatea civilă europeană şi a permis acumularea unei experienţe semnificative în domeniul promovării micii agriculturi;

R.   întrucât, în Rezoluția sa din 6 iulie 2006 privind comerțul echitabil și dezvoltarea(10), Parlamentul a recunoscut rolul comerțului echitabil în îmbunătățirea nivelului de trai al micilor fermieri și producători din țările aflate în curs de dezvoltare, asigurând un model de producție durabil, cu venituri garantate pentru producător;

S.   întrucât actualul proces de negociere APE prezintă atât oportunităţi, cât şi provocări pentru țările ACP, și, în special, pentru sectorul agricol din multe țări din Africa;

T.   întrucât parlamentele, ca actori principali în procesul de dezvoltare, trebuie să fie implicate activ în strategiile și planurile de acțiune care afectează populațiile pe care le reprezintă,

1.   salută Comunicarea menționată anterior privind "Dezvoltarea agriculturii africane" și, în special, afirmația conform căreia "agricultura şi dezvoltarea rurală sunt de o importanţă crucială pentru reducerea sărăciei şi stimularea creşterii"; confirmă faptul că "pentru a conduce la reducerea sărăciei, creşterea trebuie să aibă loc pe scară largă, să fie orientată spre micii proprietari și să ofere posibilităţi mai bune de muncă" dar regretă faptul că această afirmație apare doar în documentul de lucru anexat aparținând serviciilor Comisiei și nu apare şi în textul Comunicării;

2.   salută recunoaşterea diferenţelor dintre ţările africane, întrucât este esenţial să se ia în considerare variaţiile şi deosebirile existente nu numai la nivel regional în Africa, ci şi pe plan intern în ţările africane;

3.   îşi exprimă asentimentul faţă de opinia exprimată în documentul de dezbatere al Comisiei din ianuarie 2007 care a precedat Comunicării Comisiei privind "Dezvoltarea agriculturii africane", menţionată anterior, conform căreia: "...(dacă) Africa are o lungă tradiţie de intervenţii ale statului, deseori costisitoare, în agricultură, care au avut niveluri diferite de eficacitate, procesele ulterioare de liberalizare nu au fost nici ele complete, convingătoare şi/sau reuşite";

4.   este de părere că competitivitatea pe pieţele regionale şi internaţionale reprezintă o prioritate; în acest context, subliniază că este important să se acorde sprijin şi asistenţă micilor producători, oferindu-le un acces corespunzător la aceste pieţe;

5.   subliniază importanţa integrării pieţelor regionale din Africa şi a ridicării treptate a barierelor dintre ţările africane, pentru a extinde pieţele de care pot beneficia producătorii;

6.   subliniază rolul important pe care UE ar trebui să-l joace în instituţii internaţionale precum Organizaţia Mondială a Comerţului, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, de a apăra cu tărie dreptul statelor africane de a-şi proteja pieţele naţionale şi regionale de pe continentul african de importurile care ameninţă supravieţuirea producătorilor locali de bunuri agricole de primă necesitate;

7.   salută procedura consultării ample pe care Comisia a adoptat-o pentru emiterea Comunicării;

8.   speră ca o astfel de abordare să nu rămână un caz izolat ci, dimpotrivă, să fie integrată într-un mecanism care să permită societății civile și instituțiilor democratice din Europa și din Africa să participe, așa cum s-a prevăzut în documentul comun al Comisiei și al secretariatului Consiliului "Dincolo de Lisabona: asigurarea unei bune funcționării a parteneriatului strategic UE-Africa"; solicită Comisiei să demareze un proces de negociere cu parlamentele și cu actorii societății civile cu privire la rolurile acestora în aplicarea și monitorizarea strategiei comune UE-Africa;

9.   solicită Uniunii Africane să revizuiască cu atenţie sporită angajamentele sale faţă de valorile exprimate în Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor, iniţiată de predecesoarea UA, Organizaţia pentru Unitate Africană, la care Zimbabwe este, de asemenea, parte semnatară;

10.   subliniază, pe de o parte, importanţa promovării unei implicări mai mari a guvernelor, a autorităţilor locale, dar şi a parlamentelor naţionale şi a celor regionale în procesele de luare a deciziilor în materie de politică agricolă şi siguranţă alimentară şi, pe de altă parte, importanţa facilitării participării mai ample a societăţii civile; în acest context, invită Comisia să sprijine elaborarea şi aplicarea politicilor agricole regionale comune, cu participarea deplină a părţilor interesate;

11.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de lipsa de claritate în ceea ce priveşte procesul decizional al Comunicării, atât în interiorul Uniunii Europene cât şi în afara acesteia (în privinţa negocierilor cu guvernele africane); astfel, solicită asigurarea unei transparenţe mai mari în negocierile pe care Comisia le desfăşoară cu guvernele din Africa, în vederea definirii liniilor de cooperare UE-UA în domeniul dezvoltării agriculturii în Africa;

12.   subliniază faptul că propunerea de a coopera în principal cu organizaţiile continentale şi regionale din Africa, în special CUA, NEPAD ( Noul Parteneriat pentru dezvoltarea Africii) şi REC (Comunitatea economică regională), ar trebui să implice, în egală măsură, mecanisme de includere a grupurilor de interese, a mişcărilor de bază şi a societăţii civile, pentru a le oferi agricultorilor săraci din mediul rural o posibilitate mai mare de a influenţa procesele politicii într-un mod semnificativ;

13.   regretă faptul că problemele asociate cu dezvoltarea mediului rural şi siguranţa alimentară în Africa sunt doar prezentate pe scurt în strategia comună UE-Africa; speră că acest aspect va fi compensat de mai multă substanţă în planul de acţiune prevăzut să însoţească strategia comună;

14.   atrage atenţia cu privire la necesitatea ca statele membre şi Comisia să asigure coordonarea şi armonizarea ajutorului pentru dezvoltare într-o măsură mai amplă şi, în general, de a îndeplini, fără întârziere, toate celelalte obiective stabilite, ca parte a procesului de creştere a eficacităţii cooperării europene pentru dezvoltare;

15.   evidenţiază faptul că este important ca statele membre şi Comisia să precizeze modul în care ţările beneficiare şi societatea civilă vor asigura un control deplin asupra politicilor lor de dezvoltare şi să introducă indicatori de performanţă care să permită parlamentelor naţionale şi regionale şi societăţii civile să monitorizeze impactul ajutorului pentru dezvoltare;

16.   subliniază importanţa negocierilor la nivel european, care ar trebui să includă schimburi de opinii cu consumatorii, producătorii şi organizaţiile sectoriale, inclusiv din ţările în curs de dezvoltare, pentru a garanta că sectoarele agro-industriale şi prelucrătoare joacă un rol principal, şi nu unul secundar;

17.   subliniază necesitatea consolidării unei bioeconomii africane bazate pe cunoaştere şi, în consecinţă, solicită statelor membre să transmită cunoştinţele lor din domeniul agronomic cercetătorilor şi agricultorilor africani şi să pună tehnologia, precum şi alte metode inovatoare din sectorul agricol, la dispoziţia ţărilor africane, pentru a contribui la creşterea competitivităţii acestora şi a valorii adăugate a agriculturii pe continent;

18.   subliniază necesitatea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în domeniile cercetării şi cunoaşterii africane; invită Comisia, Consiliul şi statele membre să îmbunătăţească legislaţia europeană, astfel încât beneficiile aduse de cunoaşterea, uneori din timpuri străvechi, a potenţialului plantelor, de exemplu a celui farmaceutic, să se răsfrângă inclusiv asupra celor care le-au descoperit la origine;

19.   solicită statelor membre să-şi prezinte, anual şi cu maximă transparenţă, angajamentele financiare în favoarea ajutorului pentru dezvoltare,şi ca sumele alocate iniţiativelor care nu au legătură directă cu dezvoltarea (precum reducerea datoriilor) să fie excluse în mod expres din calculul cheltuielilor totale privind ajutorul pentru dezvoltare, care poate fi clasificat ca ajutor oficial pentru dezvoltare (ODA), în conformitate cu normele Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE/DAC); subliniază, în acest sens, faptul că Parlamentul va acorda o atenţie deosebită discuţiilor desfăşurate pe această temă în cadrul Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare al OCDE/DAC;

20.   insistă asupra faptului că politicile şi programele în materie de ajutor alimentar nu trebuie să împiedice dezvoltarea capacităţii de producţie alimentară naţională şi locală sau să contribuie la dependenţă, la dezechilibrarea pieţelor naţionale şi locale, la corupţie şi la consumul de produse alimentare care dăunează sănătăţii (OMG);

21.   invită organismele internaţionale să pună în aplicare politici care, treptat, să ia locul ajutorului alimentar prin promovarea sprijinului acordat agriculturii locale şi prin dezvoltarea acesteia; în cazul în care ajutorul alimentar reprezintă unica alternativă, insistă să se acorde prioritate achiziţiilor locale şi/sau achiziţiilor în zonele adiacente unei ţări aflate în dificultate sau în regiune;

22.   subliniază importanţa creşterii resurselor financiare alocate de către donatori pentru dezvoltarea mediului rural şi a siguranţei alimentare şi subliniază necesitatea includerii de către guvernele africane a sectorului agricol pe lista priorităţilor lor politice, pentru a putea primi asistenţă în cadrul Fondului European de Dezvoltare;

23.   subliniază că obiectivele generale ale politicilor UE din diferitele domenii ar trebui să fie coerente şi insistă asupra ideii că politica comercială a UE şi politica agricolă comună ar trebui să se înscrie pe aceeaşi direcţie cu politica de dezvoltare a UE; în consecinţă, subliniază necesitatea ridicării barierelor vamale pentru toate produsele agricole, atât prelucrate, cât şi neprelucrate, pentru a permite deschiderea rapidă a pieţei europene pentru toate produsele agricole de pe continentul african;

24.   invită Uniunea Europeană să stabilească un calendar care să ducă la eliminarea politicilor privind exporturile în domeniul agricol care dăunează companiilor agricole vulnerabile din ţările în curs de dezvoltare şi să exercite presiuni asupra altor actori internaţionali să procedeze la fel;

25.   recunoaşte oportunităţile oferite de APE în ceea ce priveşte facilitarea comerţului agricol, dar reamintește Comisiei că acordurile respective nu au fost încă semnate şi că există în continuare o serie de aspecte conflictuale care trebuie rezolvate;

26.   recunoaşte că APE pot deveni un instrument important pentru comerţul african şi pentru integrarea regională, dar numai cu condiţia ca acestea să fie "favorabile dezvoltării", să permită scutiri şi, unde este nevoie, perioade lungi de tranziţie pentru ca producătorii naţionali şi noile industrii naţionale să se adapteze la noile situaţii ale pieţei;

27.   subliniază necesitatea punerii în aplicare a unor politici care să contracareze importurile de produse agro-alimentare devastatoare care dăunează producției locale și care să țină cont de diversitatea geografică, istorică și culturală a țărilor din Africa, sporind contribuția comunităților indigene și rurale în vederea asigurării unei gestionări durabile a resurselor;

28.   regretă faptul că, în Comunicarea intitulată "Dezvoltarea agriculturii africane",menționată anterior, piața biocarburanților a fost contopită cu celelalte piețe de nișă, în timp ce extinderea industriei de biocarburanți în dezvoltare ar putea avea, de asemenea, un efect defavorabil asupra rezervelor alimentare, dat fiind faptul că extinderea biomasei ar putea scoate din circuitul agricol pământul, apa și alte resurse; este însă de acord cu importanța susținerii piețelor de produse organice și a unui comerț echitabil şi reciproc avantajos;

29.   reafirmă necesitatea ca politicile și programele de ajutor pentru dezvoltare să susțină dreptul fiecărui popor în parte de a-și stabili propriile strategii alimentare și de a-și proteja și reglementa producția agricolă națională și piața locală;

30.   atrage atenţia asupra inconsecvenţei Comunicării intitulate "Dezvoltarea agriculturii africane", menţionate anterior, care pune accentul pe importanţa rolului deţinut de femei în producţia agricolă africană, însă nu le menţionează în capitolul privind domeniile de cooperare; subliniază, totuşi, că măsurile de dezvoltare agricolă din Africa ar trebui să vizeze, în primul rând, femeile, şi că trebuie introduse politici specifice care să garanteze accesul la resursele de producţie şi posibilitatea gestionării lor, în special a drepturilor funciare, precum şi dezvoltarea capacităţilor, finanţarea microîntreprinderilor, îmbunătăţirea condiţiilor de trai, bunăstarea alimentară şi sanitară, formarea şi implicarea mai activă în viaţa socială şi politică;

31.   subliniază nevoia de a sprijini crearea, organizarea şi consolidarea asociaţiilor de agricultori, în special de agricultori femei, la nivel naţional şi regional;

32.   subliniază faptul că în Comunicare nu se sesizează un element aparent evident, şi anume aspectul că ajutorul trebuie să fie orientat în primul rând, ca o prioritate, spre grupurile şi zonele mai puţin favorizate (zonele rurale periferice), în care izolarea geografică şi constrângerile fizice privind productivitatea agricolă agravează nivelul de sărăcie cronică;

33.   reafirmă necesitatea ca statele membre să-şi onoreze angajamentul de realizare a unei păci durabile in Africa, ca o condiţie preliminară pentru siguranţa alimentară şi, astfel, să acorde o atenţie deosebită promovării păcii; îndeamnă guvernele din sud şi din nord să caute soluţii pacifiste pentru conflicte şi reafirmă necesitatea depunerii de eforturi suplimentare pentru a pune capăt traficului de arme şi de mine antipersonal;

34.   subliniază importanţa, pentru a avea o contribuţie eficientă şi valabilă la combaterea sărăciei, a promovării instrumentelor de microfinanţare, în special a programelor de micro-credite, ca o componentă esenţială a politicilor de dezvoltare economică din sectorul agricol;

35.   reafirmă faptul că agricultura trebuie să asigure accesul echitabil al oamenilor săraci din mediul rural la pământului lor şi să le asigure controlul asupra acestuia, precum şi accesul la apă și la resursele necesare de întreţinere în mod durabil;

36.   solicită să se garanteze la nivel internațional dreptul la apă pentru toţi, deoarece resursele de apă reprezintă o utilitate publică care trebuie să fie conservată mai ales pentru generațiile viitoare;

37.   solicită guvernelor din Africa să promoveze reforme agrare în ţările lor pentru a permite asigurarea accesului populaţiei din mediul rural la pământ şi la resursele de producţie, mai ales în cazul familiilor de ţărani care nu au nici un titlu de proprietate; în acest context, solicită ca planul de acţiune care însoţeşte strategia comună UE-Africa să acorde prioritate înfiinţării şi îmbunătăţirii registrelor cadastrale, precum şi consolidării sistemelor juridice, pentru a permite instanţelor să aplice în mod eficient legislaţia din domeniul dreptului de proprietate;

38.   atrage încă o dată atenţia asupra importanţei drepturilor de proprietate asupra terenurilor şi recunoaşte faptul că titlurile de proprietate permit efectuarea de împrumuturi de bani cu o rată a dobânzii convenabilă, bani care pot fi folosiţi ulterior pentru crearea şi dezvoltarea întreprinderilor şi, în consecinţă, declară că înfiinţarea şi/sau îmbunătăţirea registrelor cadastrale şi asigurarea resurselor necesare pentru cartografierea şi intabularea terenurilor, precum şi aplicarea de către instanţe a prevederilor privind dreptul de proprietate reprezintă chestiuni prioritare;

39.   solicită guvernelor africane să încurajeze o diversificare mai mare a modelelor de producţie (pentru a evita, astfel, instituirea sistemelor de monocultură intensivă) şi să încurajeze modelele de producţie durabile care sunt adaptate mai bine mediilor lor;

40.   insistă că producţia de biocombustibili prezintă o importanţă potenţială deosebită pentru agricultura din ţările africane, dar că beneficiile pentru mediu depind în mare măsură de tipul de cultură energetică, precum şi de energia absorbită pe parcursul întregului lanţ de producţie, în timp ce beneficiile reale în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de CO2 sunt încă în stadiul de evaluare, şi că ar trebui acordată o atenţie deosebită evitării producerii unor eventuale pagube asupra naturii şi mediului, ca urmare a creşterii necontrolate a producţiei de biocombustibili;

41.   solicită Comisiei și statelor membre să creeze politici de dezvoltare mai eficace, care să permită dezvoltarea unei infrastructuri de bază mai ample care să deservească sectorul agricol (irigaţiile, electricitatea, transportul, infrastructura rutieră etc.) și distribuirea mai bună a fondurilor alocate serviciilor publice de bază de acest fel;

42.   consideră că micii agricultori ar trebui să aibă acces la informaţii precise şi relevante şi că acestea ar trebui să fie diseminate în mod larg în limbile locale, de exemplu prin intermediul posturilor de radio rurale, şi subliniază necesitatea dezvoltării unor tehnologii ale informaţiei şi comunicării, în vederea reducerii decalajului digital în zonele rurale;

43.   insistă asupra necesității punerii în aplicare a unor politici care să sprijine practicile și tehnicile compatibile cu mediul și cu gestionarea resurselor naturale (acestea fiind esențiale pentru o dezvoltare durabilă și armonioasă) și care să asigure întreținerea mai bună a terenurilor agricole și a ecosistemelor agricole, pentru a împiedica orice agravare a proceselor actuale de deșertificare;

44.   invită UE să promoveze o integrare mai eficientă a planurilor naționale ale Convenției Organizaţiei Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (UNCCD) în strategiile de dezvoltare națională a partenerilor din Africa;

45.   invită Comisia să instituie o colaborare reală cu Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi cu Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD), pe baza unor avantajele comparative ale acestor instituţii în domeniul dezvoltării agricole şi rurale;

46.   solicită comunităţii internaţionale şi guvernelor africane să lanseze un angajament comun privind combaterea pandemiilor HIV/SIDA;

47.   sprijină eforturile depuse la nivel naţional şi regional în vederea implicării părţilor interesate din domeniul rural şi a organizaţiilor lor reprezentative în procesul de consultare pe marginea unor chestiuni politice care îi vizează în mod direct; constată că întărirea capacităţilor de promovare a drepturilor populaţiilor din mediul rural, orientate spre oameni, este esenţială pentru acest proces; subliniază că sprijinirea micilor întreprinzători, a agriculturii familiale, precum şi a practicilor agro-ecologice reprezintă o strategie esenţială pentru reducerea sărăciei şi pentru garantarea siguranţei alimentare;

48.   subliniază că utilizarea şi exploatarea abuzivă a copiilor în activităţile agricole în Africa sunt practici extrem de răspândite şi invită Comunitatea să sprijine eforturile depuse la nivel internaţional, în special de către FAO şi de către Organizaţia Internaţională a Muncii, pentru combaterea acestei probleme majore;

49.   îndeamnă să se ia măsuri în materie de îmbunătăţire a formării, pentru ca tinerii să poată efectua studii superioare de ştiinţă şi tehnologie agricolă, precum şi pentru crearea de oportunităţi de angajare pentru absolvenţii de studii în agricultură, scopul principal fiind acela de reducere a migraţiei din zonele rurale spre cele urbane, şi din ţările în curs de dezvoltare spre ţările dezvoltate şi subliniază că această abordare este strâns legată de consolidarea puterilor conferite guvernelor şi autorităţilor locale, pentru ca gestionarea teritorială de către autorităţile locale să poată deveni realitate;

50.   solicită ca strategia comună să abordeze principalele cauze ale migrației și să acorde o atenție deosebită problemei migrației valorilor; subliniază că, în timp ce limitarea migraţiei către UE nu ar trebui considerată o condiţie pentru acordarea de ajutor, este necesară, cu toate acestea, conştientizarea mai profundă a pagubelor uriaşe cauzate de migraţie structurii sociale a Africii şi a consecinţelor negative ale acesteia constând în împiedicarea Africa de a-şi realiza pe deplin potenţialul de dezvoltare;

51.   atrage atenția asupra nevoii de a promova o abordare globală a politicii migrației pe baza principiilor solidarității cu țările din Africa și ale codezvoltării, și solicită dezvoltarea unui parteneriat mai puternic între instituțiile locale și cele din statele membre;

52.   susține propunerea Comisiei de a încuraja migrația circulară, pentru a stimula circulația cunoștințelor și a experienței dobândite și încurajează inițiativele de codezvoltare, în vederea sporirii contribuției aduse de comunitățile migranţilor la dezvoltarea țărilor proprii de origine;

53.   recomandă publicarea de informații precise privind acțiunile realizate pentru sprijinirea sectorului agricol, dezvoltarea rurală și siguranța alimentară în Africa, pentru a încuraja o mai mare conștientizare și, prin urmare, pentru a crește angajamentul donatorilor;

54.   încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor din statele membre, Comisiei Uniunii Africane, Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Consiliului de Miniștri ACP și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) JO C 254, 26.10.2007, p. 25. (2) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 475. (3) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 121. (4) JO C 33 E, 9.2.2006, p. 311. (5) Texte adoptate la data respectivă, P6_TA(2007)0274. (6) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (7) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. (8) JO L 209, 11.8.2005, p. 27. (9) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (10) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 865