Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008, modificat de Consiliu (toate secţiunile) (15717/2007 – C6-0436/2007 – 2007/2019(BUD) - 2007/2019B(BUD)) şi Scrisorile rectificative nr. 1/2008 (13659/2007 – C6-0341/2007) şi nr. 2/2008 (15716/2007 – C6-0435/2007) la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008

P6_TA(2007)0616 A6-0492/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 272 din Tratatul CE și articolul 177 din Tratatul Euratom,

–   având în vedere Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii ale Comunităţilor Europene(1),

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene(2),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 aprilie 2007 privind strategia politică anuală a Comisiei pentru procedura bugetară 2008(4),

–   având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008, adoptat de Consiliu la 13 iulie 2007 (C6-0287/2007- C6-0288/2007),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 25 octombrie 2007 privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008, Secţiunea III - Comisia (C6-0287/2007)(5) şi Scrisoarea rectificativă nr. 1/2008 (13659/2007 - C6-0341/2007) la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 25 octombrie 2007 privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008, Secţiunea I – Parlamentul European, Secţiunea II – Consiliul, Secţiunea IV – Curtea de Justiţie, Secţiunea V – Curtea de Conturi, Secţiunea VI –Comitetul Economic şi Social European, Secţiunea VII – Comitetul Regiunilor, Secţiunea VIII – Ombudsmanul European, Secţiunea IX – Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (C6-0288/2007)(6),

–   având în vedere Scrisoarea rectificativă nr. 2/2008 (15716/2007 - C6-0435/2007) la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008,

–   având în vedere amendamentele sale şi propunerile de modificări din 25 octombrie 2007 la proiectul de buget general(7),

–   având în vedere modificările Consiliului la amendamentele şi propunerile de modificări adoptate de Parlament la proiectul de buget general (15717/2007 – C6-0436/2007),

–   având în vedere rezultatele reuniunii de conciliere privind bugetul din 23 noiembrie 2007,

–   având în vedere declaraţia Consiliului privind rezultatul deliberărilor sale cu privire la amendamentele şi propunerile de modificări adoptate de Parlament la proiectul de buget general,

–   având în vedere articolul 69 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0492/2007),

Aspecte esenţiale – Cifre globale, propunere de revizuire a CFM, Scrisorile rectificative nr. 1 şi nr. 2

1.   reaminteşte faptul că prioritățile sale politice pentru bugetul 2008 au fost prezentate în Rezoluția din 24 aprilie 2007 privind SPA menționată anterior, având la bază abordările reținute cu ocazia pregătirii bugetului 2007 și negocierile care au condus la Acordul interinstituțional (AII) din 17 mai 2006; subliniază faptul că abordarea "buget pentru rezultate", susținută în rezoluția respectivă, are la bază piloni precum o prezentare transparentă, obiective clare și o execuție corectă, astfel încât Comisia să nu fie judecată în funcție de procesul birocratic, ci în funcție de rezultatele pe care le obține în cadrul demersului de atingere a obiectivelor convenite la nivel politic; va continua să pună accentul pe aceste elemente în activitatea sa viitoare privind bugetul 2008;

2.   în ceea ce priveşte cifrele globale, stabileşte nivelul final al creditelor de angajament la 129 149 656 468 euro; se asigură că pachetele financiare destinate programelor multianuale care au fost convenite recent între Parlament şi Consiliu sunt respectate, în pofida reducerilor propuse de Consiliu, în special la rubrica 1a; stabileşte nivelul global al plăţilor la 120 346,76  milioane euro, reprezentând 0,96% din VNB al UE; constată că acest lucru lasă o marjă semnificativă de 9 411 241 388 euro sub plafonul de plăţi din cadrul financiar multianual (CFM) pentru 2008; subliniază importanţa executării eficiente a bugetului şi a reducerii nivelului de angajamente restante (reste à liquider - RALs), având în vedere nivelul global modest al plăţilor;

3.   salută rezultatul concilierii din 23 noiembrie 2007 cu Consiliul, în special în ceea ce priveşte finanţarea programului Galileo, printr-o revizuire a CFM 2007-2013 şi utilizarea instrumentului de flexibilitate, şi a Institutului European de Inovare şi Tehnologie (IEIT), din marja de la rubrica 1a; subliniază că această soluţie de finanţare este pe deplin coerentă cu abordarea susţinută de Parlamentul European, în special pentru că nu reduce creditele preconizate pentru programele financiare multianuale de la rubrica 1a, versiune susţinută în trecut de către Consiliu; ia act de declaraţiile comune, anexate la prezenta rezoluţie ca anexa 2, care prezintă aranjamentele detaliate pentru finanţarea programului Galileo şi a IET;

4.   susţine Scrisoarea rectificativă nr. 1/2008 la proiectul preliminar de buget (PPB) 2008 adoptată de Comisie la 17 septembrie 2007, în special majorările creditelor de angajament propuse pentru Kosovo (120  milioane euro) și Palestina (142  milioane euro), în valoare totală de 262  milioane euro peste cifrele din PPB; este de acord ca, în contextul concilierii din 23 noiembrie 2007, să se aloce credite în valoare de 285 milioane euro pentru PESC în bugetul 2008, în special în lumina necesităţilor viitoare din Kosovo; solicită Comisiei să implice total Parlamentul şi să-i furnizeze informaţii complete în decursul execuţiei; susţine Scrisoarea rectificativă nr. 2/2008 în întregime, ca parte a rezultatului concilierii din 23 noiembrie 2007;

5.   autorizează cererea de transfer "global" DEC 36/2007 în totalitatea sa şi apreciază cuantumul mai redus de credite transferate în 2007 faţă de transferurile globale din 2006 şi 2005; recunoaşte faptul că actualul nivel scăzut de execuţie a anumitor linii în 2007 s-ar putea datora adoptării cu întârziere a temeiurilor legale în primul an de CFM; subliniază faptul că, în bugetul rectificativ nr. 7/2007, se propun alte reduceri semnificative ale plăţilor, în valoare de 1,7 miliarde euro pentru 2007, precum şi un transfer "global"; insistă asupra monitorizării îndeaproape a execuţiei bugetului 2008 cu ajutorul diferitelor instrumente, cum ar fi sistemul periodic de avertizare privind estimările bugetare ("Budget Forecast Alert") şi grupurile de monitorizare; invită comisiile sale specializate să prezinte în timp util o situaţie a fondurilor necesare şi a eventualelor probleme de execuţie în ceea ce priveşte programele multianuale; subliniază faptul că va fi cu siguranţă nevoie de un nivel mai ridicat al plăţilor în bugetul 2008 şi se aşteaptă ca această majorare moderată a plăţilor (5,9% faţă de 2007) să fie cât mai bine utilizată; în ceea ce priveşte declaraţia comună a Consiliului privind acest subiect, aşteaptă propuneri din partea Comisiei de ridicare a nivelului de plăţi, acolo unde este cazul, în decursul anului 2008, dacă este necesar prin intermediul unui buget rectificativ;

6.   aşteaptă cu interes rezultatele procesului de consultare iniţiat de Comisie asupra "reformei bugetului pentru o Europă în schimbare" (SEC(2007)1188); solicită ca Parlamentul să fie implicat atât în revizuirea cheltuielilor UE, cât şi în revizuirea sistemului de resurse proprii ale UE, aşa cum s-a prevăzut în Declaraţia nr. 3 privind revizuirea cadrului financiar din AII din 17 mai 2006;

Punerea în practică a unui buget pentru rezultate având la bază concilierea în prim lectură

7.   face trimitere la acordul asupra celor cinci declaraţii comune anexate la Rezoluţia sa din 25 octombrie 2007 privind proiectul de buget general pentru exerciţiul financiar 2008, Secţiunea III – Comisia, menţionată anterior, încheiat între Parlamentul European şi Consiliu cu ocazia concilierii în prima lectură privind bugetul 2008 din 13 iulie 2007; a reiterat importanța politică a acestor declarații prin luarea lor în considerare în cadrul procesului de pregătire a bugetului 2008, în conformitate cu abordarea "buget pentru rezultate"; ia act de scrisoarea privind caracterul executabil al amendamentelor transmisă de Comisie şi aşteaptă soluţii pentru punerea în aplicare a amendamentelor propuse;

8.   salută evoluţia procesului de aprobare de către Comisie a programelor operaţionale în cadrul fondurilor structurale, fondului de coeziune și al dezvoltării rurale, dar, potrivit declaraţiei comune convenite cu Consiliul la 13 iulie 2007, doreşte să se facă progrese semnificative suplimentare astfel încât fondurile operaționale să poată fi utilizate; regretă că peste 50% din programele finanţate din FEDR şi peste 67% din programele finanţate din FSE şi FEADR sunt încă neaprobate, deşi primul an din perioada de programare aproape că s-a scurs; menţine în rezervă anumite costuri administrative ale Comisiei; subliniază că nu au fost înscrise în rezervă fonduri operaționale; va elibera rezervele pentru cheltuielile administrative pe măsură ce se îmbunătăţeşte nivelul de aprobare a programelor operaţionale;

9.   ia notă de raportul descriptiv furnizat de Comisie privind gestionarea pe activităţi (GPA), înainte de cea de-a doua lectură; pe baza unui angajament ferm asumat de Comisie de a realiza un studiu care să includă propuneri de îmbunătăţire şi care să fie prezentat la o audiere prevăzută pentru primăvara anului 2008 în cadrul Comisiei pentru bugete a Parlamentului, este de acord să înscrie doar 5 milioane euro în rezervă; îşi exprimă intenţia de a prezenta un raport din proprie iniţiativă privind ameliorarea aplicării GPA;

10.   reaminteşte că studiul privind aplicarea GPA ar trebui să includă următoarele informaţii pentru autoritatea bugetară:

11.   solicită în plus Comisiei:

12.   în ceea ce privește veniturile alocate, insistă asupra unei mai mari transparențe; propune schimbări în ceea ce privește utilizarea instrumentului de venituri alocate pentru agențiile descentralizate cu scopul de a adapta mai bine veniturile alocate anumitor agenții; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că utilizarea veniturilor alocate în cadrul Fondului de restructurare a sectorului zahărului a creat de facto un "buget în cadrul bugetului" care este greu de conciliat cu principiul bugetar al universalității proclamat în regulamentul financiar; își exprimă disponibilitatea de a revizui regulamentul financiar în ceea ce privește veniturile alocate;

13.   în ceea ce privește agențiile descentralizate, reinstituie nivelurile din PPB, cu excepția celor aferente Frontex, pentru care se adoptă o majorare de 30 milioane euro, și a celor aferente Agenției Europene de Mediu, pentru care creditele sunt ușor majorate în cadrul titlului 3; salută progresele realizate de cele mai noi agenții în ceea ce privește extinderea activităților lor într-un mod real și eficace; solicită o mai mare claritate pe viitor în ceea ce privește planurile de lucru și necesarul de personal pe termen mediu;

14.   subliniază că, pentru stabilirea întreprinderilor comune, precum și pentru noua agenție descentralizată pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei, deja anunțată, trebuie deschisă procedura prevăzută la punctul 47 din AII din 17 mai 2006;

15.   în ceea ce privește agențiile executive, reamintește obligația Comisiei, prevăzută în "Codul de conduită pentru instituirea unei agenții executive"(8); consideră că agențiile executive nu trebuie, nici acum și nici în viitor, să conducă la o creștere a cotei de costuri administrative; subliniază faptul că orice propunere de creare a unei noi agenții executive și extinderea agențiilor executive existente trebuie să aibă la bază o analiză detaliată a rentabilităţii și că responsabilitățile ar trebui stabilite clar în propunere; salută acordul la care a ajuns cu Comisia în ceea ce priveşte modalităţile de lucru revizuite privind agenţiile executive din 16 octombrie 2007 anexate la prezenta rezoluţie ca anexa 1;

16.   solicită ca fişele de activitate şi rapoartele anuale de activitate să pună mai mult accentul pe obiective şi indicatori de rezultate mai curând decât pe descrieri lungi ale procesului administrativ; observă totuşi că persistă diferenţe importante între direcţiile generale ale Comisiei în ceea ce priveşte calitatea fişelor de activitate şi a rapoartelor anuale de activitate; așteaptă alte îmbunătățiri în următorii ani;

17.   consideră că indicatorii de performanţă ex-ante şi ex-post reprezintă instrumente integrate în aplicarea GPA şi întocmirea bugetului pe activităţi (IBA); solicită ca indicatorii de performanţă să joace un rol mai important în evaluarea ex-post a performanţei; consideră că datele furnizate în fișele de activitate ar trebui să fie mai bine integrate în rapoartele anuale de activitate ale fiecărei direcții generale pentru a evalua mai bine eficienţa şi rezultatele gestionării; consideră că acest lucru ar ajuta autoritatea bugetară să supravegheze măsura în care resursele suplimentare solicitate conduc la obținerea de rezultate, şi nu doar la amplificarea birocrației;

18.   salută activitatea grupului de monitorizare realizată de către Comisia pentru bugete în cursul exercițiului financiar 2007; speră că această operațiune va contribui în continuare la îmbunătățirea nivelului de control bugetar; continuă să sprijine sistemul de avertizare privind estimările bugetare ("Budget Forecast Alert" - BFA) ca o contribuție la ameliorarea execuției bugetare; solicită ca al doilea document BFA să fie prezentat în septembrie, și nu în octombrie 2008, pentru ca Parlamentul să poată ține seama de acest document la pregătirea primei lecturi privind proiectul de buget 2009;

Aspecte specifice – Elementele principale pe rubrici, proiecte-pilot, acțiuni pregătitoare

22.   în ceea ce privește rubrica 1a – "Competitivitate pentru creștere și ocuparea forței de muncă" – respinge reducerile aplicate creditelor de angajament și de plată de către Consiliu în prima sa lectură, în special atunci când acestea acoperă programe multianuale adoptate recent prin codecizie cu Parlamentul, programe care urmăresc să pună în practică Strategia de la Lisabona; constată că această abordare a fost facilitată de acordul privind finanţarea programului Galileo pe baza unei revizuiri a CFM şi prin utilizarea instrumentului de flexibilitate; propune o serie de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare în conformitate cu prerogativele sale bugetare; subliniază importanța reducerii stigmatizării eşecului în afaceri şi importanţa acordării de sprijin financiar pentru Agenda de la Oslo pentru educaţia antreprenorială în contextul Programului pentru competitivitate și inovare (PCI); înscrie în rezervă sume pentru programul PCI în aşteptarea unor ameliorări în ceea ce priveşte execuţia;

23.   în ceea ce priveşte rubrica 1b - "Coeziune pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă" - regretă întârzierile în execuţie şi subliniază, de asemenea, că timpul înseamnă bani;

24.   reamintește decizia de a institui Centrul UE de date de identificare și urmărire la distanță (LRIT), administrat de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (AESM), până la 31 decembrie 2008 (Poziția PE din 25 aprilie 2007(9) și Rezoluția Consiliului din 2 octombrie 2007); admite că AESM necesită fonduri suplimentare în 2008 pentru realizarea acestei noi funcții;

25.   salută documentația și explicațiile prezentate de Comisie și Banca Europeană de Investiții (BEI) privind facilitățile de finanțare cu partajarea riscurilor (RSFF); consideră că rezerva de la aceste linii poate fi eliminată din buget; solicită, cu toate acestea, să fie informat și să îi fie transmise documentele relevante în momentul adoptării orientărilor pentru cea de-a doua componentă a PCI, instrumentele de capital de risc, și să fie informat cu privire la rezultatul negocierilor dintre BEI și Comisie asupra cooperării pentru instrumentul de garantare a împrumuturilor pentru TEN - Transport (GITT);

26.   în ceea ce privește rubrica 2 – "Conservarea și gestionarea resurselor naturale", solicită o prezentare mai clară a cifrelor pentru măsurile de piață și ajutoarele directe în procedurile bugetare viitoare; este îngrijorat de rata scăzută de adoptare a programelor operaționale privind pilonul "dezvoltare rurală" din cadrul PAC, o prioritate mai veche a Parlamentului; așteaptă ameliorări rapide în această privință;

27.   subliniază necesitatea de a accelera procedura de elaborare a programelor naționale speciale pentru refacerea culturilor agricole și a producției animale în zonele afectate de incendii și de alte dezastre naturale; subliniază că programele respective ar trebui să fie finanțate din FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) prin transferuri sau subvenții interne în cadrul unui stat membru;

28.   respinge încercarea Consiliului de a reclasifica drept cheltuieli obligatorii un număr mic de linii din rubrica 2, în special liniile 17 04 05 01 şi 17 04 05 02, care se referă la Oficiul Comunitar pentru Soiuri Vegetale;

29.   admite că este necesar ca fondurile pentru distribuirea de lapte în şcoli să beneficieze de finanţare suplimentară (pentru extinderea gamei de produse prin adăugarea de produse noi, inovatoare); reiterează importanţa unui sprijin adecvat pentru procesul de restructurare din sectorul laptelui (prin instituirea unui sistem de restructurare a fondului laptelui);

30.   îşi reiterează angajamentul ferm de a asigura o finanţare adecvată de la buget pentru distribuirea de fructe şi legume şi de lapte (şi alte produse lactate) în şcoli; regretă faptul că nu s-au realizat progrese de către Comisie în ceea ce priveşte prezentarea de propuneri din cauza întârzierilor în elaborarea evaluărilor de impact necesare; îşi exprimă uimirea că, în ceea ce priveşte aceste aspecte, Consiliul nu şi-a îndeplinit angajamentele politice prin crearea unei noi linii şi a unei rezerve în buget, până la adoptarea unui temei juridic; solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă în acest sens, în conformitate cu concluziile Consiliului Agricultură din iunie 2007;

31.   în ceea ce privește rubrica 3a – "Libertate, securitate și justiție", subliniază importanța activității agenției Frontex; consideră că agenția Frontex trebuie să joace un rol mai eficace în consolidarea frontierelor externe ale UE, în special prin reducerea greutăților cu care se confruntă în prezent statele membre în ceea ce privește imigrația ilegală; solicită agenției să prezinte periodic comisiei parlamentare competente situația curentă și operațiunile planificate în viitorul apropiat; îndeamnă statele membre să își țină promisiunile și să sprijine misiunile agenției, astfel încât aceasta să își poată îndeplini într-un mod mai eficace sarcinile; ia notă de acordul Consiliului de a majora finanţarea pentru Frontex cu 30 milioane euro, chiar dacă pe baza unei alte defalcări între cheltuielile administrative şi cele de finanţare; modifică această defalcare într-un mod pe care îl consideră mai adecvat pentru a asigura valoarea adăugată maximă; invită Comisia să prezinte un buget rectificativ în cazul în care este nevoie să se modifice şi schema de personal;

32.   în ceea ce privește rubrica 3b – "Cetățenie" – reinstituie PPB pentru pachetele financiare destinate programelor multianuale și propune credite pentru mai multe proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare noi și în desfășurare în acest domeniu; atrage atenția asupra faptului că finanțarea pentru campania de informare și prevenire HELP se încheie odată cu bugetul 2008 și așteaptă din partea Comisiei prezentarea unei inițiative pentru continuarea acestei campanii; susține, în plus, asigurarea, în cadrul Instrumentului financiar pentru protecție civilă, a unei capacități complementare sub forma unei forțe de alertă pentru gestionarea dezastrelor naturale și antropice, precum și intervenția în cazul unor acte de terorism sau al unor accidente care afectează mediul;

33.   solicită Comisiei să sprijine activ investițiile în infrastructura necesară pentru ameliorarea cazării oferite refugiaților;

34.   caută să promoveze o voce mai fermă pentru grupurile mai slab reprezentate în societatea civilă, combătând toate formele de discriminare și consolidând drepturile femeilor, ale copiilor, ale persoanelor cu handicap şi ale persoanelor în vârstă;

35.   invită Comisia să utilizeze creditele alocate informării, pentru a furniza informații diverse, care, printre altele, să satisfacă nevoia de informare a minorităților parlamentare;

36.   în ceea ce priveşte rubrica 4 - "UE ca partener mondial", îşi exprimă îngrijorarea cu privire la subfinanţarea cronică a acestei rubrici în CFM 2007-2013; susţine majorările, inclusiv pentru Kosovo și pentru Palestina, propuse în Scrisoarea rectificativă nr. 1/2008 a Comisiei la PPB din 17 septembrie 2007; salută utilizarea instrumentului de flexibilitate pentru finanţarea a 70 milioane euro din majorarea pentru PESC; îşi ajustează prima lectură privind rubrica 4 în conformitate cu priorităţile sale în lumina rezultatelor concilierii din 23 noiembrie 2007;

37.   subliniază faptul că, în urma recentei Conferinţe de la Annapolis, estimările pentru contribuţia UE pentru Palestina s-ar putea să crească şi invită Comisia să prezinte, atunci când va fi necesar, un buget rectificativ;

38.   consideră că respectarea drepturilor omului și a valorilor democratice ar trebui să fie una dintre condițiile pentru alocarea fondurilor UE către țările vecine și cele în curs de dezvoltare;

39.   reamintește Consiliului că reuniunile periodice ale comisiei mixte pentru PESC ar trebui să promoveze un veritabil dialog politic ex-ante, şi să nu fie utilizate doar pentru informarea ex-post a Parlamentului;

40.   salută angajamentul Comisiei de a deschide un dialog politic periodic, de trei ori pe an, în conformitate cu declaraţia ataşată ca anexa 3 la prezenta rezoluţie, cu Parlamentul European cu privire la controlul democratic şi coerenţa acţiunilor externe de aplicare a Declaraţiilor nr. 4 şi 5 din AII din 17 mai 2006;

41.   solicită Comisiei să pună la dispoziţia Parlamentului toate informaţiile necesare referitoare la înfiinţarea noului Fond mondial pentru promovarea eficienței energetice și a energiilor regenerabile (GEEREF), îndeosebi mandatele scrise acordate Fondului european de investiţii, în scopul de a permite Parlamentului European să evalueze în detaliu implicaţiile financiare şi bugetare ale creării acestui fond;

42.   consideră că UE ar trebui să își coordoneze mai bine diversele inițiative lăudabile de combatere și eradicare a bolilor sărăciei în țările vecine și în cele în curs de dezvoltare; propune alocarea unor resurse bugetare adecvate pentru a pune la dispoziția acestor țări instrumentele necesare de asistență tehnică; a decis să creeze o linie bugetară separată pentru Fondul mondial de combatere a SIDA, a tuberculozei și a malariei, astfel încât să se îmbunătățească transparența și să se garanteze finanțarea necesară atât pentru Fondul mondial, cât și pentru alte priorități din domeniul sănătății;

43.   în ceea ce privește rubrica 5 – "Administrație" – consideră că stabilirea unor linii clare de responsabilitate constituie o componentă esențială pentru continuarea procesului de modernizare a administrației UE; reamintește faptul că direcția de urmat pentru viitoarele reforme ale sistemului este dată de obiective politice clare și de o responsabilitate individuală pentru realizarea acestora, în raport cu o serie de indicatori care urmează a fi stabiliți în momentul în care vor fi prezentate datele din diversele studii solicitate de Comisia pentru bugete pe marginea acestui subiect;

44.   în acest context, deplânge ineficiențele inerente unui sistem concurențial care poate lăsa "laureați" să aștepte pe o listă de rezervă ani de zile fără vreo garanție că li se va oferi vreodată un post; consideră că menținerea acestei abordări ar contribui la scăderea nivelului mediu al noilor funcționari UE, deoarece cei mai buni candidații vor căuta locuri de muncă în sectoare mai dinamice ale economiei UE; solicită Comisiei să își asume un angajament serios în direcția reanalizării acestui aspect, în contextul lucrărilor desfășurate ca urmare a exercițiului de monitorizare, și să îi furnizeze informații suplimentare, cu o defalcare mai detaliată a personalului pe categorii și pe direcții generale, precum și evoluția preconizată pentru următorii ani;

45.   reinstituie PPB în ceea ce privește reducerile aplicate de Consiliu creditelor și schemelor de personal de la rubrica 5; își dorește să mențină și să dezvolte un dialog interinstituțional constructiv privind eforturile continue de îmbunătățire a practicilor administrative în instituțiile UE; subliniază importanța unui proces adecvat de recrutare de funcționari din statele membre "UE 12"; este de părere că, în ceea ce privește extinderea, documentele relevante pentru discuții și decizii, cum ar fi, de exemplu, evaluările de impact, ar trebui să fie disponibile în toate limbile necesare, deoarece documentele în cauză constituie instrumente pentru o mai bună legiferare; reamintește, în această privință, lansarea de către Comisia pentru bugete, prin intermediul a două studii, a unui proces de analiză a obiectivelor reformei administrative a Comisiei, cu accent pe introducerea IBA și GPA, introducerea ciclului strategic de planificare și alocare a cheltuielilor administrative conexe;

46.   solicită Comisiei să monitorizeze impactul asupra sectorului imobiliar al punerii în aplicare a noii metodologii menite să îmbunătăţească procedurile existente la semnarea contractelor privind clădirile şi să compare acest impact cu situaţia curentă, să continue eforturile pentru consolidarea cooperării interinstituţionale în acest domeniu şi să informeze Parlamentul în mod regulat;

47.   îndeamnă Comisia să prezinte un raport comparativ cu personalul din alte instituții internaționale în cadrul acțiunilor desfășurate ca urmare a raportului său privind planificarea și optimizarea resurselor umane; solicită, de asemenea, Comisiei, să prezinte orientări pentru a facilita finanțarea de infrastructuri publice în cadrul unor parteneriate de tip public-privat (PPP);

48.   în ceea ce privește proiectele-pilot, propune adoptarea unei serii de proiecte inovatoare care răspund provocărilor politice actuale ale UE;

49.   în ceea ce privește acțiunile pregătitoare, propune o serie de inițiative care ar trebui să deschidă calea pentru acțiuni viitoare de consolidare a capacității Uniunii Europene de a satisface nevoile reale ale cetățenilor săi;

Alte secţiuni din bugetul 2008

50.   atrage atenţia asupra articolului 29 din Statutul deputaţilor în Parlamentul European, care prevede că "fiecare stat membru poate adopta pentru deputații aleși pe teritoriul său norme diferite de dispozițiile prezentului statut în ceea ce privește indemnizația, indemnizația tranzitorie și pensiile, pentru o perioadă de tranziție care nu poate depăși durata a două legislaturi ale Parlamentului European"; odată cu intrarea în vigoare a statutului la începutul legislaturii parlamentare de după alegerile europene din 2009, îi împuterniceşte pe Chestori să invite statele membre să informeze Parlamentul din timp, în special în timp util pentru elaborarea estimărilor sale bugetare pentru 2009, dacă intenţionează să recurgă la aceste opţiuni prevăzute la articolul 29 şi la articolul 12 alineatele (3) şi (4) din statutul menţionat anterior;

51.   reaminteşte faptul că prima lectură s-a bazat pe examinarea cererilor şi nevoilor specifice ale fiecărei instituţii; se aştepta aşadar să ajungă la o poziţie comună cu Consiliul cu ocazia celei de-a doua lecturi;

52.   ia notă de faptul că Consiliul a fost de acord cu poziţia sa privind bugetul Comitetului Economic şi Social European; consideră totuşi că celelalte instituţii au făcut propuneri substanţiale pentru reducerea estimărilor lor, ierarhizându-şi solicitările pe priorităţi; doreşte să le încurajeze să continue această abordare pe viitor şi decide să îşi menţină poziţia iniţială adoptată în prima lectură şi să reinstituie astfel reducerea aplicată de Consiliu;

53.   constată că, în pofida semnalelor date Comitetului Economic şi Social European şi de Comitetului Regiunilor, acordul de cooperare nu a fost încă reînnoit; reaminteşte că 10% din creditele pentru Serviciul comun sunt înscrise în rezervă până la reînnoirea acordului, care se aşteaptă să aibă loc cel târziu în decembrie 2007; consideră că noul acord de cooperare ar putea conduce la o nouă guvernare, care ar putea fi benefică pentru ambele comitete;

o
o   o

54.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a declara adoptarea definitivă a bugetului şi de a dispune publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

55.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție şi anexele Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție, Curții de Conturi, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, Ombudsmanului European și Autorităţii Europene pentru Protecția Datelor, precum şi celorlalte organisme vizate.

ANEXA 1

Modalităţi de lucru revizuite privind agenţiile executive

1.  În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agenţiilor executive cărora urmează să li se încredinţeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare şi cu articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, Comisia îşi precizează intenţia de a institui o agenţie executivă în expunerea de motive a propunerii sale de act legislativ pentru programul propriu-zis;

2.  Comisia decide cu privire la instituirea unei noi agenţii executive sau modificarea domeniului de aplicare şi a competenţelor unei agenţii executive existente pe baza evaluării criteriilor expuse în articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului;

3.  Crearea de agenții executive poate contribui la sporirea eficienței metodelor utilizate de Comisie pentru punerea în aplicare a politicilor şi a programelor UE, dar numai în cazul în care această metodă respectă pe deplin principiul bunei gestiuni financiare și al transparenței totale. Acest lucru înseamnă că agențiile executive respective nu trebuie, nici în prezent şi nici pe viitor, să genereze o creștere a cotei cheltuielilor administrative. Prin urmare, principiul înghețării posturilor, astfel cum a fost definit în Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului, ca rezultat al acestei reorganizări a sarcinilor, trebuie respectat cu strictețe. Comisia prezintă informaţii complete şi detaliate privind nivelurile de personal şi privind utilizarea acestui personal, pentru a permite autorităţii bugetare să evalueze dacă într-adevăr cota de cheltuieli administrative necesare pentru punerea în aplicare a programului nu a crescut.

Orice propunere de creare a unei noi agenții executive ar trebui să se bazeze pe o analiză costuri-beneficii cuprinzătoare. Propunerea trebuie să includă prevederi clare legate de nivelurile de răspundere şi de responsabilitate.

4.  Autoritatea bugetară este informată cu privire la rezultatele analizei costuri-beneficii şi a costurilor conexe cu cel puţin şase săptămâni înainte de adoptarea unei decizii definitive de către Comisie privind instituirea unei agenţii executive. În cazul în care oricare dintre ramurile autorităţii bugetare aduce argumente bine justificate în această perioadă cu privire la instituirea agenţiei executive, Comisia îşi va revizui propunerea.

5.  Atunci când intenționează să înființeze o nouă agenție executivă sau să modifice domeniul de aplicare şi competenţele unei agenţii executive existente, Comisia informează autoritatea bugetară cu privire la aceasta, în conformitate cu procedura bugetară și respectând principiul transparenței. Ar trebui să existe o fişă financiară specifică pentru agenţia executivă. Aceasta ar trebui să includă elemente cuantificate prin care Comisia să motiveze argumentele pentru care consideră adecvată instituirea unei agenţii având ca misiune să o asiste în punerea în aplicare a programului respectiv.

6.  Autoritatea bugetară trebuie să fie în posesia tuturor informațiilor necesare care să îi permită să monitorizeze îndeaproape aplicarea principiilor bunei gestiuni financiare şi transparenţei totale, atât în prezent, cât și pe viitor. Informațiile din fişa financiară specifică a agenției executive ar trebui aşadar să includă:

7.  Costurile administrative globale ale programului, inclusiv cheltuielile interne şi de gestionare pentru agenţia executivă (capitolul 01), ar trebui să fie examinate de la caz la caz şi în funcţie de sarcinile prevăzute în programul în cauză.

8.  Comisia propune, ca parte a procedurii bugetare anuale, alocarea unei subvenţii anuale bugetului de funcţionare al agenţiei. Această subvenţie este înregistrată în bugetul general al Uniunii Europene. Postul din buget poate fi însoţit de comentarii bugetare, cum ar fi trimiteri la actul de bază şi toate explicaţiile corespunzătoare privind natura şi scopul creditelor, în conformitate cu articolul 29 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene.

În conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 58/2003 al Consiliului, schema de personal a agenţiei executive în cursul exerciţiului financiar respectiv se aprobă de autoritatea bugetară şi se publică într-o anexă la Secţiunea III – Comisia – din bugetul general al Uniunii Europene împreună cu o estimare a numărului de agenţi contractuali avut în vedere şi înscris în bugetul provizoriu aferent exerciţiului financiar în cauză.

9.  Comisia îşi prezintă periodic previziunile (SPA, PPB) pentru noile agenţii executive.

10.  Comisia ar trebui să pună la dispoziţia autorităţii bugetare proiectul de buget de funcţionare al agenţiei executive şi un raport anual de activitate, precum şi un raport de evaluare după trei ani.

11.  Aceste modalităţi de lucru nu pot în nici un caz afecta competenţele de executare conferite Comisiei, astfel cum sunt prevăzute în special în tratat şi în Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului. Ele nu pot aduce atingere competenţei conferite Comisiei de a evalua necesitatea creării unei agenţii executive şi de a adopta deciziile corespunzătoare în conformitate cu cerinţele procedurale. Decizia finală în ceea ce priveşte personalul îi revine autorităţii bugetare.

ANEXA 2

Declaraţie comună referitoare la finanţarea Programelor europene de GNSS (EGNOS - GALILEO) şi la finanţarea Institutului European deTehnologie

Parlamentul European, Consiliul si Comisia sunt de acord să asigure această finanţare prin revizuirea cadrului financiar multianual 2007–2013, în conformitate cu punctele 21, 22 si 23 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006, astfel:

-   suma de 400 milioane euro va fi disponibilă în cadrul activităţilor de cercetare în legătură cu transportul finanţate prin cel de-al şaptelea Program-cadru pentru cercetare;

-   suma de 200 milioane euro va fi redistribuită în cadrul subrubricii 1a pe bazele următoare:

(milioane euro)

-  Pentru anii 2008-2013 vor fi puse la dispoziţie 300 milioane euro, din marja disponibilă la subrubrica 1a.

-  Plafoanele pentru creditele de angajament de la subrubrica 1a pentru anii 2008 - 2013 vor fi majorate cu suma de 1 600 milioane euro. Această majorare va fi contrabalansată prin diminuarea cu aceeaşi sumă a plafonului pentru creditele de angajament de la rubrica 2 pentru anul 2007.

-  Plafonul pentru totalul creditelor de plată va fi ajustat, pentru a menţine o relaţie adecvată între angajamente şi plăţi. Ajustarea va fi neutră.

-  Revizuirea cadrului financiar va fi oficializată printr-o decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Acordului interinstituţional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual.

-  Comisia va include realocările convenite în cadrul subrubricii 1a în programarea financiară, până în ianuarie 2008.

–  Impactul acestei măsuri asupra bugetului pentru exerciţiul 2008 va fi următorul:

-  Galileo: - c/a: c/a 940 milioane euro (151 milioane euro deja incluşi în PPB 2008), din care 50 milioane euro din activităţi de cercetare în domeniul transporturilor, însoţite de o mobilizare a instrumentului de flexibilitate în acest scop, pentru o sumă de 200 milioane euro;

- c/p 300 milioane euro (100 milioane euro deja incluse în PPB 2008).

-  IET: - c/a: 2,9 milioane euro;

- c/p: 2,9 milioane euro;

________________________

Declaraţie comună privind transferul de credite nr. DEC50/2007

________________________

Declaraţie comună privind întreprinderile comune

"Parlamentul European si Consiliul au recunoscut contribuţia Comunităţii la întreprinderile comune ARTEMIS, Clean Sky, ENIAC şi IMI, rezultată din cel de-al 7-lea Program-cadru (maxim 2 666 milioane euro pentru perioada 2008-2013), conform propunerii Comisiei, cu suma corespunzătoare perioadei curente din cadrul financiar multianual prevăzută în programarea financiară.

Cu toate acestea, Parlamentul European şi Consiliul iau notă de faptul că orice viitoare finanţare a întreprinderilor comune ARTEMIS, Clean Sky, ENIAC şi IMI va face obiectul discuţiilor în următorul cadru financiar şi că nu pot fi asumate niciun fel de angajamente financiare pentru perioada de după 2013."

________________________

Declaraţie comună privind procedura de punere în aplicare a acordului la care s-a ajuns în data de 23 noiembrie 2007

"Parlamentul European, Consiliul şi Comisia convin că acordul global la care s-a ajuns în cadrul reuniunii de conciliere din 23 noiembrie 2007 va fi pus în aplicare numai în măsura în care se ajunge la un acord privind temeiul juridic al lui Galileo.

În cazul în care acordul nu este încheiat la timp pentru a fi luat în considerare în cadrul sesiunii plenare din decembrie a Parlamentului European, acesta va vota o a doua lectură în plen, cu respectarea deplină a plafoanelor stabilite prin Acordul interinstituţional din 17 mai 2006.

Parlamentul European şi Consiliul se angajează să demareze o procedură accelerată pentru a include acordul în bugetul 2008, pe baza unei propuneri din partea Comisiei, cât mai curând posibil în 2008."

ANEXA 3

Declaraţie

privind punerea în aplicare a declaraţiilor 4 şi 5

privind

dialogul politic periodic cu privire la controlul democratic şi la coerenţa acţiunilor externe

Parlamentul şi Comisia sunt de acord că dialogul politic periodic menţionat în declaraţiile 4 şi 5 din AII ar trebui să aibă loc cel puţin o dată pe an şi până la de trei ori pe an.

(1) JO L 253, 7.10.2000, p. 42. (2) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 (JO L 390, 30.12.2006, p. 1). (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0131. (5) Texte adoptate, P6_TA(2007)0473. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0474. (7) Texte adoptate la acea dată, anexă. (8) "Codul de conduită pentru instituirea unei agenții executive" acceptat de Comisie în scrisoarea sa din 20 aprilie 2004 (anexă la Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2004 privind proiectul de buget rectificativ nr. 6 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2004 (JO C 104 E, 30.4.2004, p. 951)). (9) Texte adoptate, P6_TA(2007)0146. (10) COM(2007)0549 final/2 din 4 octombrie 2007.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului şi a Comisiei privind încheierea Acordului de stabilizare şi asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Muntenegru, pe de altă parte ((COM(2007)0350 – C6-0463/2007 – 2007/0123(AVC))

P6_TA(2007)0617 A6-0498/2007

(Procedura de aviz conform)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului şi a Comisiei (COM(2007)0350),

–   având în vedere cererea de aviz conform prezentată de Consiliu, în conformitate cu articolul 300 alineatul (3) al doilea paragraf, coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf a doua teză şi articolul 310 din Tratatul CE (C6-0463/2007),

–   având în vedere articolul 75 şi articolul 83 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A6-0498/2007),

1.   îşi dă avizul conform cu privire la încheierea acordului;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ale Muntenegru.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord între Comunitatea Europeană şi Consiliul Europei cu privire la cooperarea între Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene şi Consiliul Europei (COM(2007)0478 – C6-0311/2007 – 2007/0173(CNS))

P6_TA(2007)0618 A6-0443/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2007)0478),

–   având în vedere articolul 308, coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0311/2007),

–   având în vedere articolul 51 şi articolul 83 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0443/2007),

1.   aprobă încheierea acordului;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului şi Comisiei şi, spre informare, Consiliului Europei şi Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 21/2004 în ceea ce privește data introducerii identificării electronice a animalelor din speciile ovină și caprină (COM(2007)0710 – C6-0448/2007 – 2007/0244(CNS))

P6_TA(2007)0619 A6-0501/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0710),

–   având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0448/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A6-0501/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să îşi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Comisie   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 6 Considerentul 5a (nou) (5a)  Comisia ar trebui să investigheze, în contextul verificării reformei PAC, posibilitatea acordării de ajutor fermierilor pentru a face faţă costurilor mari de achiziţie a utilajelor necesare, prin crearea posibilităţii pentru statele membre de a include astfel de măsuri în programele lor de dezvoltare rurală. Amendamentul 1 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 1 Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf (Regulamentul (CE) nr. 21/2004) "3. Începând cu odată care va fi stabilită în conformitate cu procedura prevăzută in articolul 13 alineatul (2), identificarea electronică conform orientărilor menționate la alineatul (1) al acestui articol, precum și în conformitate cu prevederile corespunzătoare ale secțiunii A a anexei, devine obligatorie pentru toate animalele născute după această dată. Această dată: (a) se stabilește pe baza evaluării implicațiilor tehnice, a costurilor și a impactului global al utilizării identificării electronice; (b) trebuie stabilită cel târziu cu 12 luni înainte de data la care utilizarea identificării electronice devine obligatorie." "3. Începând cu 31 decembrie 2009, identificarea electronică conform orientărilor menționate la alineatul (1) al acestui articol, precum și în conformitate cu prevederile corespunzătoare ale secțiunii A a anexei, este obligatorie pentru toate animalele născute după această dată. Amendamentul 2 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2A (NOU) Articolul 9 alineatul (4a) (nou) (Regulamentul (CE) nr. 21/2004) (2a)  La articolul 9 se inserează următorul alineat: "(4a) Până la 31 decembrie 2009, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport în care se precizează dacă sistemele individuale de identificare electronică şi alte sisteme de urmărire sunt justificate din punctul de vedere al combaterii maladiilor şi în ce mod acestea ar putea fi simplificate mai mult pentru fermieri şi autorităţile administrative. Raportul este însoțit de propuneri legislative corespunzătoare."

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (COM(2005)0649 – C6-0079/2006 – 2005/0259(CNS))

P6_TA(2007)0620 A6-0468/2007

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2005)0649),

–   având în vedere articolul 61 litera (c) și articolul 67 punctul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0079/2006),

–   având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–   având în vedere articolele 51 şi 35 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0468/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să îşi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de Comisie   Amendamentele Parlamentului Amendamentul 1 Referirea 1 având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) și articolul 67 alineatul (2), având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c), Amendamentul 2 Referirea 3 având în vedere avizul Parlamentului European, eliminat Amendamentul 3 Referirea 4a (nouă) hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, Amendamentul 4 Considerentul 9 (9)  Domeniul de aplicare a regulamentului ar trebui să includă toate obligațiile de întreținere care decurg din relațiile de rudenie sau din relații care produc efecte similare, pentru a garanta egalitatea de tratament a creditorilor obligației de întreținere. (9)  Domeniul de aplicare a regulamentului ar trebui să includă toate obligațiile de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, de filiație, de căsătorie, de alianță sau din relații care produc efecte comparabile în legislația națională aplicabilă, pentru a garanta egalitatea de tratament a creditorilor obligației de întreținere. Astfel de obligații ar trebui interpretate, în sensul cel mai larg, ca referindu-se, în special, la toate ordinele de plată legate de plățile periodice, plăți ale unor sume forfetare, transferul de proprietate și modalităţile dreptului de proprietate, stabilite pe baza nevoilor și resurselor respective ale părților și fiind specifice prestaţiilor de întreținere. Amendamentul 5 Considerentul 10 (10)  Normele privind competența diferă într-o oarecare măsură de cele aplicabile în prezent, astfel cum reiese din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Pentru a asigura într-o cât mai mare măsură apărarea intereselor creditorilor obligației de întreținere și a încuraja o bună administrare a justiției în cadrul Uniunii Europene, aceste reguli ar trebui clarificate și ar trebui să includă, în prezent, toate cazurile în care există o legătură suficientă între părți și un stat membru. Faptul că pârâtul își are reședința obișnuită într-un stat din afara Uniunii Europene nu ar mai trebui să reprezinte un motiv pentru neaplicarea legislației comunitare și pentru retrimiterea la cea națională. (10)  Normele privind competența internaţională diferă într-o oarecare măsură de cele aplicabile în prezent, astfel cum reiese din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Pentru a asigura într-o cât mai mare măsură apărarea intereselor creditorilor obligației de întreținere și a încuraja o bună administrare a justiției în cadrul Uniunii Europene, aceste reguli ar trebui clarificate și ar trebui să includă, în prezent, toate cazurile în care există o legătură suficientă între părți și un stat membru. Amendamentul 6 Considerentul 11 (11)  Părțile ar trebui să poată alege, de comun acord, instanța competentă, cu excepția cazului în care este vorba de obligații de întreținere a unui copil minor, pentru a proteja "partea defavorizată". (11)  Părțile ar trebui să aleagă, de comun acord, instanța competentă, cu excepția obligațiilor de întreținere a unui copil minor sau a unui incapabil major, pentru a proteja "partea defavorizată". Amendamentul 7 Considerentul 14 (14)  Legea țării în care își are reședința obișnuită creditorul obligației de întreținere ar trebui să rămână predominantă, ca în instrumentele internaționale existente, însă legea forului ar trebui să fie pe al doilea plan, deoarece permite deseori, în acest domeniu specific, soluționarea disputelor într-un mod mai simplu, mai rapid și mai puțin costisitor. (14)  Legea țării în care își are reședința obișnuită creditorul obligației de întreținere ar trebui să aibă întâietate, aşa cum se prevede în instrumentele internaționale existente, dar legea forului poate fi aplicată, chiar și în cazurile în care nu este legea reședinței obișnuite a creditorului dacă permite ca litigiile în acest domeniu să fie soluţionate echitabil, într-un mod mai simplu, mai rapid și mai puțin costisitor și să nu existe nici o dovadă de "forum shopping" (căutare abuzivă a legii celei mai favorabile). Amendamentul 8 Considerentul 15 (15)  Atunci când niciuna dintre legile menționate mai sus nu îi permite creditorului să obțină întreținere de la debitor, ar trebui să poată fi în continuare posibil să se pună în aplicare legea altei țări de care obligația de întreținere este strâns legată. Poate fi, în special, dar exclusiv, țara naționalității comune a părților. (15)  Atunci când legea țării în care își are reședința obișnuită creditorul obligației de întreținere sau legea instanței sesizate nu îi permite creditorului să obțină întreținere de la debitor sau când ar fi inechitabil sau neadecvat să fie aplicată legea respectivă, ar trebui să poată fi în continuare posibil să se aplice legea altei țări de care obligația de întreținere este strâns legată, în special, dar nu numai, cea a ţării naționalității comune a părților. Amendamentul 9 Considerentul 16 (16)  Părțile ar trebui să fie autorizate, în anumite condiții, să aleagă legea aplicabilă. Acestea ar trebui să poată alege legea forului pentru scopurile anumitor proceduri. În plus, ar trebui să aibă dreptul să convină asupra legii aplicabile înaintea oricărei dispute, însă numai atunci când obligațiile de întreținere implicate sunt altele decât cele privind copiii sau adulții vulnerabili; mai mult, orice astfel de alegere ar trebui limitată doar la desemnarea anumitor legi. (16)  Părțile ar trebui să fie autorizate, în anumite condiții, să aleagă legea aplicabilă. Acestea ar trebui să poată alege legea forului pentru scopurile anumitor proceduri. În plus, ar trebui să aibă dreptul să convină asupra legii aplicabile înaintea oricărui litigiu, însă numai atunci când obligațiile de întreținere implicate sunt altele decât cele care sunt datorate copiilor sau adulților vulnerabili; mai mult, orice astfel de alegere ar trebui limitată doar la desemnarea anumitor legi. Instanța sesizată trebuie să se asigure că alegerea unei legi aplicabile a avut loc în urma unei consultanțe juridice independente. Orice înţelegere privind alegerea legii ar trebui încheiate în scris. Amendamentul 10 Considerentul 17 (17)  Debitorul ar trebui să fie protejat de aplicarea legii stabilite în cazul în care relația de rudenie pe care se bazează obligația de întreținere nu este considerată în mod unanim demnă de a fi onorată. Acest lucru ar trebui să se întâmple, în special, în cazul relațiilor dintre persoane înrudite colateral sau prin alianță, în cazul obligațiilor de întreținere ale descendenților în relația cu ascendenții sau în cazul întreținerii după desfacerea căsătoriei. eliminat Amendamentul 11 Considerentul 18a (nou) (18a)  Categoriile speciale de date privind originea rasială sau etnică, opiniile politice, credințele religioase sau filosofice, apartenența la un partid sau la o uniune sindicală, orientarea sexuală sau sănătatea ar trebui prelucrate doar dacă acest lucru este absolut necesar și proporțional în raport cu scopul unei anumite cauze și sunt respectate garanții specifice. Amendamentul 12 Considerentul 19 (19)  O decizie în materie de obligații de întreținere pronunțată într-un stat membru ar trebui să fie executată rapid și eficient în orice alt stat membru. În special, creditorii de întreținere ar trebui să-și obțină drepturile direct din salariile și din conturile bancare ale debitorilor. (19)   Scopul prezentului regulament este de a introduce proceduri care să dea rezultate, care să fie accesibile, rapide, eficiente, puţin costisitoare, adaptate și echitabile. O hotărâre în materie de obligații de întreținere pronunțată într-un stat membru ar trebui să poată fi executată rapid și eficient în orice alt stat membru. În special, creditorii de întreținere ar trebui să beneficieze de prelevări la sursă din salariile și din conturile bancare ale debitorilor. Ar trebui încurajate metodele noi și efective de executare a hotărârilor în materie de întreținere. Amendamentul 13 Considerentul 22 (22)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Mai exact, urmăreşte să se asigure deplina respectare a vieții private și de familie, a protecției datelor personale, a drepturilor copilului și a garantării recursului efectiv înaintea unei curți independente și imparțiale, în conformitate cu articolele 7, 8, 24 și 47 din Cartă. (22)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Mai exact, urmăreşte să se asigure deplina respectare a vieții private și de familie, a protecției datelor cu caracter personal, a drepturilor copilului și a garantării dreptului la o cale de atac eficientă înaintea unei instanţe judecătoreşti independente și imparțiale, în conformitate cu articolele 7, 8, 24 și 47 din Cartă. Atunci când se pune în aplicare prezentul regulament, ar trebui avute în vedere articolele 3 și 27 din Convenția Organizaţiei Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, care menționează că: - în toate deciziile privind copiii, interesul superior al copilului va prevala, - fiecare copil are dreptul la un standard de viață care să permită dezvoltarea lui fizică, mentală, spirituală, morală și socială, - părintele (părinții) sau alte persoane care au în întreţinere un copil au răspunderea primară de a asigura, în limitele capacităților și posibilităților lor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării copilului și - statele membre ar trebui să ia toate măsurile corespunzătoare, inclusiv încheierea de acorduri internaționale, în vederea recuperării pensiei de întreținere pentru copil de la părintele (părinții) sau alte persoane care au o răspundere financiară cu privire la aceştia, în special atunci când aceste persoane locuiesc în alt stat decât cel în care se află copilul. Amendamentul 14 Considerentul 23 (23)  În conformitate cu articolul 2 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei1, măsurile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 3 din decizia de mai sus. (23)  Ar trebui ca măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei1. _______________________ 1 OJ L 184, 17.7.1999, p. 23. _______________________ 1 JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată ultima dată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11). Amendamentul 15 Considerentul 24 (24)  Prezentul regulament ar trebui să înlocuiască toate instrumentele comunitare adoptate anterior și care reglementează același domeniu. În plus, prezentul regulament are întâietate asupra instrumentelor internaționale aplicabile între statele membre referitor la aceleași aspecte, în vederea unificării și simplificării normelor juridice în vigoare. (24)  Prezentul regulament ar trebui să înlocuiască toate instrumentele comunitare adoptate anterior și care reglementează același domeniu. În plus, prezentul regulament ar trebui să aibă întâietate asupra instrumentelor internaționale aplicabile între statele membre referitor la aceleași aspecte, în vederea unificării și simplificării normelor juridice în vigoare. Ar trebui să se ia în considerare Convenția de la Haga privind recuperarea internațională a pensiei de întreţinere datorată copiilor şi altor membri ai familiei. Amendamentul 16 Articolul 1 alineatul (1) 1.  Prezentul regulament se aplică obligațiilor de întreținere care provin din relații de rudenie sau din relații care, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, produc efecte similare. 1.  Prezentul regulament se aplică obligațiilor de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, din filiație, de căsătorie sau de alianță sau din relații care, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, produc efecte similare. Amendamentul 17 Articolul 2 punctul (-1) (nou) (-1) termenul "obligație de întreținere" înseamnă îndatorirea stabilită prin lege, inclusiv dacă este stabilită în ceea ce priveşte sfera de aplicare și modalitățile sale printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un contract, de a asigura sub o formă oarecare întreținerea sau, cel puțin, mijloacele de subzistență unei persoane care este sau care a fost legată de debitor printr-o relație de familie. Astfel de obligații sunt interpretate în cel mai larg sens cu putință, ele incluzând, în special, toate hotărârile, deciziile sau ordonanţele pronunţate de o instanţă judecătorească competentă referitoare la plăți periodice, plata unor sume forfetare, transferuri de proprietate și modalităţi ale dreptului de proprietate, stabilite pe baza nevoilor şi resurselor respective ale părţilor şi fiind specifice prestațiilor de întreținere. Amendamentul 18 Articolul 2 punctul (2) (2) termenul "judecător" înseamnă judecătorul sau titularul de competențe echivalente cu cele ale judecătorului în materie de obligații de întreținere; eliminat Amendamentul 19 Articolul 2 punctul (9) (9) termenul "debitor" înseamnă orice persoană fizică care datorează sau se presupune că datorează o întreținere. (9) termenul "debitor" înseamnă orice persoană fizică care datorează sau se presupune că datorează o întreținere sau un organism public care și-a însușit obligația debitorului de a acorda o întreținere creditorului, Amendamentul 20 Articolul 2 punctul (9a) (nou) (9a) "acţiune referitoare la starea unei persoane" înseamnă orice acţiune în materie de divorț, separație legală, anularea căsătoriei sau de stabilire a filiaţiei. Amendamentul 21 Articolul 2a (nou) Articolul 2a Punerea în aplicare la nivelul organismelor publice (1)  Sub rezerva alineatelor (2) și (3), prezentul regulament se aplică, de asemenea, oricărui organism public care solicită rambursarea prestaţiilor de întreținere pe care le-a plătit în locul debitorului, cu condiția ca legea aplicabilă să prevadă o astfel de rambursare. (2)  Articolul 3 literele (b), (c) și (d) și articolul 6 nu se aplică acţiunilor în instanță inițiate de un organism public. (3)  Un organism public care solicită executarea unei hotărâri înaintează, pe lângă cererea iniţiată în temeiul capitolului VIII, orice document necesar care dovedește că îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) și că prestaţiile au fost acordate creditorului. Amendamentul 22 Articolul 3 litera (c) (c) instanța competentă în materie de proceduri referitoare la starea unei persoane în cazul în care problema legată de întreținere reprezintă o cerere incidentală acestor proceduri, în cazul în care competența sa nu se bazează numai pe naționalitatea uneia dintre părți; (c) instanța competentă pentru a soluţiona o acţiune referitoare la starea unei persoane în cazul în care cererea privind obligaţia de întreținere este accesorie acestei acţiuni; Amendamentul 23 Articolul 3 litera (d) (d) instanța competentă în materie de proceduri referitoare la responsabilitatea parentală, în cadrul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, în cazul în care problema legată de întreținere reprezintă o cerere incidentală acestor proceduri. (d) instanța competentă pentru a soluţiona o acţiune în materie de răspundere parentală, în sensul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, în cazul în care cererea privind obligaţia de întreținere reprezintă o cerere accesorie acestei acţiuni și acţiunile privind răspunderea parentală se află deja pe rolul instanței respective sau sunt înaintate instanței în același timp cu o cerere de întreținere. Amendamentul 24 Articolul 3 litera (da) (nouă) (da) instanța locului unde s-a stabilit în mod oficial relația de familie sau relația care produce efecte comparabile. Amendamentul 25 Articolul 4 alineatul (2) (2)  O convenție atributivă de competență se face în scris. Orice comunicare sub formă electronică ce permite consemnarea durabilă a convenției este considerată ca fiind "în scris". (2)  O convenție atributivă de competență se încheie în scris. Amendamentul 26 Articolul 4 alineatul (2a) (nou) (2a)  Instanța sesizată trebuie să se asigure că orice prorogare de competență a fost convenită în mod liber după obținerea unei consultanțe juridice independente și că ia în considerare situația părților la momentul desfășurării procedurilor. Amendamentul 27 Articolul 4 alineatul (4) (4)  Prezentul articol nu se aplică în litigiile ce au drept obiect o obligație de întreținere în sarcina unei persoane sub optsprezece ani. (4)  Prezentul articol nu se aplică dacă creditorul este un copil sub optsprezece ani sau un incapabil major. Amendamentul 28 Articolul 6 litera (b) (b) în cazul obligațiilor de întreținere între soți sau foști soți, instanțele statelor membre în care se afla ultima reședință comună obișnuită a soților, cu condiția ca aceasta să fi existat încă cu cel puțin un an înainte de introducerea procedurilor. (nu priveşte versiunea în limba română) Amendamentul 29 Articolul 7 alineatul (1) (1)  În cazul formulării mai multor cereri care vizează aceeași obligație de întreținere înaintea instanțelor din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu acțiunea până când este stabilită competența instanței sesizate inițial. (1)  În cauzele de litispendență și cele conexate, precum și în cazul măsurilor provizorii și inclusiv de protecţie, se aplică articolele 27, 28, 30 și 31 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Amendamentul 30 Articolul 7 alineatul (2) (2)  Atunci când se stabilește competența instanței sesizate inițial, instanța sesizată ulterior își declină competența. eliminat Amendamentul 31 Articolul 8 Articolul 8 Acţiuni conexe (1)  În cazul în care acțiuni conexe se află pe rol în fața unor instanțe din state membre diferite, orice instanță, alta decât cea sesizată iniţial, poate suspenda judecarea cauzei. (2)  În cazul în care cauzele sunt pe rolul instanței de fond, orice instanță, alta decât cea sesizată iniţial, își poate declina competența la solicitarea uneia dintre părți, cu condiția ca respectivele cauze să fie de competența instanței sesizate inițial și ca legislația după care se conduce aceasta să permită conexarea. (3)  În sensul prezentului articol, sunt conexe cauzele legate între ele atât de strâns, încât există interesul ca acestea să fie instrumentate și judecate împreună, pentru a se evita soluții care ar putea fi ireconciliabile în situația în care cauzele ar fi judecate separat. eliminat Amendamentul 32 Articolul 9 Articolul 9 Sesizarea unei instanțe judecătorești În sensul prezentului capitol, se consideră că o instanță judecătorească este sesizată: (a) la data depunerii în instanţă a actului de introducere a acțiunii sau a unui act echivalent, cu condiția ca reclamantul să nu omită ulterior să întreprindă măsurile care i-au fost impuse pentru ca acțiunea să fie comunicată sau notificată pârâtului, sau (b) dacă actul trebuie comunicat sau notificat înainte de a fi depus la instanța judecătorească, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă cu comunicarea sau notificarea, cu condiția ca reclamantul să nu omită ulterior să întreprindă măsurile care i-au fost impuse pentru depunerea actului la instanța judecătorească. eliminat Amendamentul 33 Articolul 10 Articolul 10 Măsuri provizorii și inclusiv cele de protecţie Măsurile provizorii și inclusiv cele de protecţie prevăzute de legea unui stat membru pot fi solicitate autorităților judecătorești din statul în cauză, chiar dacă, în baza prezentului regulament, o instanță dintr-un alt stat membru are competență asupra fondului cauzei. eliminat Amendamentul 34 Articolul 10 alineatul (1a) (nou) În cazul în care acţiunile în materie de întreținere au fost iniţiate cu titlu de măsuri provizorii, articolele 7 și 8 nu ar trebui să aibă drept efect ca legea aplicabilă măsurilor provizorii să se aplice obligatoriu în cazul oricărei solicitări ulterioare de întreținere sau de modificare a obligaţiei de întreținere prezentate în contextul unor proceduri în fond de divorţ, de anulare a căsătoriei sau a parteneriatului civil sau de separare legală. Amendamentul 35 Articolul 11 Articolul 11 Verificarea competenței Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată într-o cauză în care nu este competentă în temeiul prezentului regulament își declină din oficiu competența. eliminat Amendamentul 36 Articolul 13 (1)  Obligațiile de întreținere sunt reglementate de legea țării pe teritoriul căreia creditorul își are reședința obișnuită. (1)  Obligațiile de întreținere sunt reglementate de legea țării pe teritoriul căreia creditorul își are reședința obișnuită. (2)  Legea forului se aplică: (2)  Legea forului se aplică: (a) dacă creditorul nu poate obține, în temeiul legii menționate la alineatul (1), întreținere de la debitor sau (a) atunci când este legea țării pe teritoriul căreia creditorul își are reședința obișnuită sau (b) atunci când creditorul solicită acest lucru și se aplică legea țării pe teritoriul căreia debitorul își are reședința obișnuită. (b)atunci când creditorul nu poate obține întreținerea de la debitor în temeiul legii țării pe teritoriul căreia creditorul își are reședința obișnuită sau (c) atunci când este legea țării pe teritoriul căreia debitorul își are reședința obișnuită, cu excepţia solicităriiîn sens contrar a creditorului și instanța constată că acesta a obținut consultanță juridică independentă referitor la acest lucru,. (3)  Legile invocate în conformitate cu alineatele precedente nu sunt luate în considerare atunci când, în temeiul acestor legi, creditorul nu poate obține întreținere și dacă din circumstanțe reiese, în general, că obligația de întreținere este strâns legată de altă țară, în special de țara naționalității comune a creditorului și a debitorului; într-un astfel de caz, se aplică legea țării de care este strâns legată obligația de întreținere. (3)  Fără a aduce atingere alineatului (1), se poate aplica legea forului, chiar și atunci când nu este legea țării în care creditorul își are reședința obișnuită, în cazul în care aceasta permite ca litigiile legate de întreținere să fie soluţionate echitabil, într-un mod mai simplu, mai rapid și mai puțin costisitor și să nu existe nici o dovadă de căutare a legii cele mai favorabile ("forum shopping"). (4)  De asemenea, atunci când legea țării în care își are reședința obișnuită creditorul sau legea forului nu îi permite creditorului să obțină întreținere de la debitor sau când ar fi inechitabil sau inadecvat să se pună în aplicare legea respectivă, obligațiile de întreținere sunt reglementate de legea unei alte țări de care obligația de întreținere este strâns legată, în special, dar nu exclusiv, cea a țării naționalității comune a creditorului și debitorului. Amendamentul 37 Articolul 14 litera (a) (a) la data sesizării instanţei, desemnează în mod expres sau în oricare altă modalitate neechivocă legea forului drept legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere, în cadrul procedurii; (a) la data sesizării instanţei, convine printr-un acord scris care desemnează legea forului într-un mod neechivoc; Amendamentul 39 Articolul 14 litera (b) punctul (iia) (nou) (iia) legislația aplicabilă în locul unde s-a stabilit în mod oficial relația de familie sau relația care produce efecte comparabile. Amendamentul 38 Articolul 14 alineatul (1a) (nou) Alineatul (1) se aplică cu condiția ca instanța sesizată să constate că orice alegere a forului sau a legii aplicabile a fost efectuată în mod liber. Amendamentul 40 Articolul 15 Articolul 15 Neaplicarea legii desemnate la cererea debitorului (1)  În cazul altor obligații de întreținere, decât cele referitoare la copii și adulți vulnerabili și cele dintre soți și foști soți, debitorul se poate opune pretenţiilor creditorului, pe motivul că nu există o astfel de obligație în conformitate cu legea naţională comună sau, în absența naționalității comune, în cadrul legislaţiei țării în care debitorul își are reședința obișnuită. eliminat (2)  În cazul obligațiilor de întreținere între soți sau foști soți, debitorul se poate opune pretenţiilor creditorului pe motivul că nu există o astfel de obligație în legislaţia țării de care este strâns legată căsătoria. Amendamentul 41 Articolul 17 (1)  Legea aplicabilă unei obligații de întreținere stabilește, în special: (1)  Legea aplicabilă unei obligații de întreținere stabilește, în special: (a) dacă, în ce măsură și de la cine creditorul poate solicita întreținerea; (a) dacă creditorul poate solicita întreținerea, pe ce perioadă, în ce valoare și de la cine; (b) măsura în care creditorul poate solicita întreținerea retroactiv; (b) pe ce perioadă și în ce valoare creditorul poate solicita întreținerea retroactiv; (c) calcularea și indexarea obligației de întreținere; (c) calcularea și indexarea obligației de întreținere; (d) termenele de prescripție și curgerea termenelor pentru introducerea procedurilor; (d) termenele de prescripție și curgerea termenelor pentru introducerea unei acţiuni; (e) dreptul unui organism public care a acordat beneficii unui creditor pentru a obține rambursarea acelor beneficii și întinderea obligației debitorului. (e) dreptul unui organism public care a acordat beneficii unui creditor pentru a obține rambursarea acelor beneficii și întinderea obligației debitorului. (2)  Oricare ar fi conținutul legii aplicabile, nevoile creditorului și resursele debitorului sunt luate în considerare în stabilirea valorii întreținerii. (2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), în stabilirea valorii întreținerii, instanța sesizată se bazează pe nevoile reale și actuale ale creditorului, precum şi pe resursele reale și actuale ale debitorului, luând în considerare nevoile rezonabile ale acestuia din urmă și orice alte obligații de întreținere pe care le-ar putea avea. Amendamentul 42 Articolul 20 Aplicarea unei dispoziții din legea la care face referire prezentul regulament poate fi refuzată numai dacă o astfel de aplicare este incompatibilă în mod expres cu ordinea publică a forului competent. Cu toate acestea, aplicarea dispozițiilor legii unui stat membru, la care face referire prezentul regulament nu se refuză dintr-un astfel de motiv. Aplicarea unei dispoziții din legea desemnată prin prezentul regulament poate fi refuzată numai dacă o astfel de aplicare este incompatibilă în mod expres cu ordinea publică a forului competent. Amendamentul 43 Articolul 21 Atunci când un stat include mai multe unități teritoriale, fiecare având propriile norme privind obligațiile de întreținere, fiecare unitate teritorială este considerată o țară în vederea stabilirii legii aplicabile în conformitate cu prezentul regulament. Un stat în care diferitele unități teritoriale au propriile lor norme de drept privind obligațiile de întreținere nu este obligat să aplice dispozițiile prezentului regulament pentru conflictele de legi care privesc exclusiv aceste unități teritoriale. Amendamentul 44 Articolul 22 (1)  În cauzele aflate pe rolul unei instanțe, pârâtului i se trimite actul de introducere a acţiunii sau un act echivalent, recurgându-se la una dintre următoarele modalități: Documentele se notifică în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. XXX/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială. a) prin notificare personală, cu confirmare de primire semnată de destinatar, în care se specifică data primirii; b) prin notificare personală, persoana competentă care efectuează comunicare semnând un document în care menționează dacă destinatarul a primit documentul sau dacă a refuzat să-l primească fără justificare legitimă și data comunicării; c) prin poștă, cu o confirmare de primire în care se menționează data primirii, semnată și trimisă retur de destinatar; d) prin mijloace electronice, ca faxul sau poșta electronică, cu o confirmare de primire în care se menționează data primirii, semnată și trimisă retur de destinatar; (2)  Pentru a-și pregăti apărarea, pârâtul trebuie să aibă la dispoziție cel puțin 30 de zile, cu începere din ziua următoare primirii documentului transmis în conformitate cu alineatul (1). (3)  În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre aduc la cunoștința Comisiei modalitățile prin care se poate efectua notificarea. Ele informează Comisia cu privire la orice modificare adusă acestor informații. Comisia pune aceste informații la dispoziția publicului. Amendamentul 45 Articolul 29 Reclamanţii care, în statul membru de origine, au beneficiat de asistență juridică completă sau parțială sau au fost scutiţi de taxe şi cheltuieli, sunt îndreptăţiţi, în cadrul procedurii de executare, să beneficieze de asistența juridică cea mai favorabilă sau de cea mai amplă scutire de taxe şi cheltuieli prevăzută de legislația statului membru în care se urmăreşte executarea. Reclamanţii care, în statul membru de origine, au beneficiat de asistență judiciară completă sau parţială sau au fost scutiţi de taxe și cheltuieli sunt îndreptățiţi, în cadrul procedurii de executare, să beneficieze de asistență judiciară în conformitate cu dispozițiile Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003, de îmbunătățire a accesului la justiție în cauzele transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de cauze1 sau de cea mai amplă scutire prevăzută de legislația statului membru de executare. _______________________________ 1 JO L 26, 31.1.2003, p. 41. Amendamentele 61 şi 46 Articolul 33 Refuzul sau suspendarea, totală sau parțială, a executării hotărârii instanței judecătoreşti de origine se poate hotărî la solicitarea debitorului, doar în următoarele cazuri: (a) debitorul invocă circumstanțe noi sau circumstanțe necunoscute instanței judecătoreşti de origine în momentul pronunţării hotărârii; Refuzul sau suspendarea, totală sau parțială, a executării hotărârii instanței de origine se poate hotărî la solicitarea debitorului, doar în următoarele cazuri: (a) când debitorul invocă circumstanțe noi relevante semnificative sau anumite circumstanţe care nu erau cunoscute instanței judecătoreşti de origine în momentul pronunţării hotărârii; (b) debitorul a solicitat reexaminarea hotărârii instanței judecătoreşti de origine, în conformitate cu articolul 24 și nu a fost încă pronunțată nicio hotărâre nouă; (b) când debitorul a solicitat reexaminarea hotărârii instanței judecătoreşti de origine în conformitate cu articolul 24 și nu a fost încă pronunțată nicio hotărâre nouă; (c) debitorul s-a achitat deja de datorie; (d) dreptul de obținere a executării hotărârii instanței judecătoreşti de origine este prescris total sau parțial; (e) hotărârea instanței judecătoreşti de origine este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată în statul membru în care se urmărește executarea sau care întrunește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru în care se urmărește executarea. (c) debitorul s-a achitat deja de datorie; (d) dreptul de a obține executarea hotărârii instanței de origine este prescris total sau parțial; (e) hotărârea instanței de origine este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată în statul membru în care se urmărește executarea sau care întrunește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru de executare. Amendamentul 47 Articolul 34 alineatul (2) (2)  Un ordin de plată automată lunară poate fi emis doar dacă hotărârea a fost notificată sau comunicată debitorului pe una din căile prevăzute la articolul 22. (2)  Un ordin de plată automată lunară poate fi emis doar dacă hotărârea a fost notificată sau comunicată debitorului în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) XXX/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială. Amendamentul 48 Articolul 35 alineatul (1) (1)  Creditorul poate solicita instanţei sesizate în fond să elibereze un ordin de înghețare temporară a unui cont bancar, adresat unei bănci dintr-un alt stat membru, în care debitorul deţine un cont. Cererea și ordinul de înghețare temporară a unui cont bancar sunt conforme cu formularul standard inclus în Anexa IV la prezentul regulament. (1)  Creditorul poate solicita instanţei sesizate în fond să elibereze un ordin de înghețare temporară a sumei necesare pentru acoperirea obligaţiei de întreţinere din contul bancar adresat unei bănci dintr-un alt stat membru, în care debitorul deţine un cont. Cererea și ordinul de înghețare temporară a unui cont bancar sunt conforme cu formularul standard inclus în Anexa IV la prezentul regulament. Amendamentul 49 Articolul 35a (nou) Articolul 35a Măsuri de executare Instanța sesizată poate dispune toate măsurile de executare pe care le consideră adecvate, în conformitate cu legislaţia naţională. Amendamentul 50 Articolul 38 alineatul (1) (1)  Dispozițiile de la capitolul VI se aplică în funcție de recunoașterea și punerea în aplicare a actelor autentice și a acordurilor executorii între părți. Autoritatea competentă a statului membru în care un act autentic sau un acord între părți este executoriu emite, la cererea oricărei părți interesate, un extras al actului, folosind formularul standard din anexa II la prezentul regulament. (1)  Dispozițiile de la capitolul VI se aplică în funcție de recunoașterea și punerea în aplicare a actelor autentice și a acordurilor între părți care sunt executorii. Autoritatea competentă a statului membru în care un act autentic sau un acord între părți este executoriu emite, în mod automat pentru părţi, un extras al actului, folosind formularul standard din anexa II la prezentul regulament. Amendamentul 51, 52, 53, 54, 55 şi 56 Articolul 44 alineatul (1) partea introductivă (1)  Autoritățile centrale oferă acces la informațiile care pot facilita recuperarea creanțelor de întreținere în condițiile stabilite în prezentul capitol. Aceste informații sunt furnizate în vederea îndeplinirii următoarelor obiective: (1)  Autoritățile centrale oferă acces la informațiile care pot facilita, într-un caz concret, recuperarea creanțelor de întreținere în condițiile stabilite în prezentul capitol. Aceste informații sunt furnizate în vederea îndeplinirii următoarelor obiective: a) localizarea debitorului; b) evaluarea patrimoniului debitorului, în special cuantumul şi natura veniturilor sale; c) identificarea angajatorului debitorului; d) identificarea conturilor bancare a căror titular este debitorul. (a) localizarea adresei debitorului; (b) evaluarea patrimoniului debitorului, în special cuantumul şi natura veniturilor sale; (c) identificarea angajatorului debitorului; (d) identificarea conturilor bancare a căror titular este debitorul. (1a)  În conformitate cu principiul proporționalității, utilizarea datelor cu caracter personal ar trebui hotărâtă pentru fiecare caz în parte, pe baza informaţiilor disponibile și nu ar trebui permisă decât pentru a facilita executarea obligațiilor de întreținere. (1b)  Datele biometrice, cum ar fi datele privind amprentele digitale sau ADN-ul nu se prelucrează. (1c)  Categoriile speciale de date privind originea rasială sau etnică, opiniile politice, credințele religioase sau filosofice, apartenența la un partid sau la o uniune sindicală, orientarea sexuală sau sănătatea trebui prelucrate doar dacă acest lucru este absolut necesar, într-un raport de proporţionalitate cu scopul unui caz concret și cu repectarea anumitor garanții. (2)  Informaţiile vizate la alineatul (1) conţin cel puţin pe cele care sunt deţinute de către administraţiile şi autorităţile competente, în statele membre, în domeniile următoare: (a) impozite şi taxe, (b) securitate socială, inclusiv perceperea cotizaţiilor sociale ale angajatorilor lucrătorilor salariaţi, (c) registre ale populaţiei, (d) registre de proprietate, (e) înmatricularea vehiculelor cu motor, (f) bănci centrale. (2)  Informaţiile vizate la alineatul (1) conţin cel puţin pe cele care sunt deţinute de către administraţiile şi autorităţile competente, în statele membre, în domeniile următoare: (a) impozite şi taxe, (b) securitate socială, inclusiv perceperea cotizaţiilor sociale ale angajatorilor lucrătorilor salariaţi, (c) registre ale populaţiei, (d) registre de proprietate, (e) înmatricularea vehiculelor cu motor, (f) bănci centrale. (2a)  Cererile privind alte informații decât cele menționate la alineatul (2) ar trebui să fie proporționale și necesare pentru atingerea obiectivelor menționate la alineatul (1). (3)  Accesul la informaţiile menţionate în prezentul articol nu pot da în nici un caz naştere la introducerea unor noi fişiere în statele membre. (3)  Accesul la informaţiile menţionate în prezentul articol nu pot da în nici un caz naştere la introducerea unor noi fişiere în statele membre. Amendamentul 57 Articolul 46 alineatul (3) (3)  O instanță nu trebuie să stocheze informațiile comunicate în conformitate cu prezentul regulament pentru o perioadă mai lungă decât cea necesară facilitării recuperării creanțelor de întreținere. Acest termen nu trebuie să depășească un an. (3)  O instanță nu trebuie să stocheze informațiile comunicate în conformitate cu prezentul regulament pentru o perioadă mai lungă decât cea necesară facilitării recuperării creanțelor de întreținere. Amendamentul 58 Articolul 48 alineatul (3a) (nou) (3a)  Prezentul regulament respectă Directiva 95/46/CE și solicită statelor membre să protejeze drepturile și libertățile persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, și, în special, dreptul acestora la protecția vieții private, pentru a asigura libera circulație a datelor cu caracter personal la nivel comunitar. Amendamentul 59 Articolul 50 Orice modificare a anexelor la prezentul regulament se adoptă în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 51 alineatul (2). Orice modificare a anexelor la prezentul regulament se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 51 alineatul (2). Amendamentul 60 Articolul 51 (1)  Comisia este asistată de un comitet, compus din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de reprezentanți ai Comisiei. (1)  Comisia este asistată de comitetul prevăzut la articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. (2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică procedura de consultare prevăzută la articolul 3 din Decizia 1999/468/CE, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3). (2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind cea de-a zecea aniversare a Convenţiei de la Ottawa din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii şi transferului de mine antipersonal şi distrugerea acestora

P6_TA(2007)0621 B6-0518/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind minele de teren şi, în special, rezoluţia sa adoptată la 7 iulie 2005 privind o lume fără mine(1),

-   având în vedere cea de-a zecea aniversare a Convenţiei de la Ottawa din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii şi transferului de mine antipersonal şi distrugerea acestora,

-   având în vedere Planul de acţiune de la Nairobi, adoptat în decembrie 2004,

-   având în vedere ce-a de-a opta reuniune a statelor părţi la Convenţia de la Ottawa, care a avut loc în Iordania, în noiembrie 2007 şi ce-a de-a noua reuniune a acestor state care va avea loc în 2008, precum şi prima Conferinţă de revizuire din 2009,

-   având în vedere Campania Internaţională pentru Interzicerea Minelor Terestre (ICBL) care se desfăşoară în 70 de ţări din toată lumea,

-   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1724/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului(2) şi Regulamentul (CE) nr.1725/2001 al Consiliului(3),

-   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, începând din noiembrie 2007, există 156 de state părţi la Convenţia de la Ottawa;

B.   întrucât o serie de parlamente naţionale, precum şi Parlamentul European, au lansat anumite iniţiative pentru promovarea dezvoltări în continuare a acţiunilor de control şi interzicere a minelor terestre;

C.   întrucât numai câteva ţări mai produc încă mine antipersonal (MAP), iar comerţul cu MAP a fost în mod teoretic oprit; întrucât, încă din 1999, aproximativ 41,8 milioane de MAP au fost distruse de către statele părţi la Convenţia de la Ottawa;

D.   întrucât, între 1999 şi 2004, 4 milioane de MAP şi 1 milion de mine antitanc (MAT) au fost eliminate, iar peste 2 000 km² (suprafaţă echivalentă cu suprafaţa Luxemburgului) de teren contaminat a fost deminat;

E.   întrucât, cu toate acestea, se estimează că peste 200 000 km2 de teren (suprafaţă echivalentă cu suprafaţa Senegalului), în întreaga lume, este contaminat cu mine şi muniţii neexplodate;

F.   întrucât acest lucru se traduce prin faptul că peste 90 de ţări poartă încă povara minelor şi a muniţiilor neexplodate;

G.   întrucât numărul oficial al victimelor a scăzut de la 11 700 în 2002, la 5 751 în 2006;

H.   întrucât, cu toate acestea, numărul estimat al victimelor neînregistrate ale minelor terestre şi muniţiilor neexplodate se situează încă între 15 000 şi 20 000 pe an;

I.   întrucât, pentru prima dată, numărul minelor distruse şi eliminate a fost mai mare decât al celor amplasate;

J.   întrucât utilizarea minelor antipersonal de către guverne a continuat să se reducă, numai Myanmar/Burma şi Rusia continuând să amplaseze noi mine, şi întrucât grupările armate neguvernamentale şi-au redus utilizarea de mine antipersonal sau dispozitive explozive improvizate, deşi acestea continuă să le folosească în cel puţin opt state;

K.   întrucât, începând din decembrie 2007, 35 de grupări armate neguvernamentale s-au angajat să interzică total minele antipersonal prin "Declaraţia de angajament în cadrul Apelului de la Geneva pentru aderarea la o interzicere totală a minelor antipersonal şi cooperarea în acţiunea de luptă împotriva minelor";

L.   întrucât se estimează că 78 de ţări au încă stocate 250 de milioane de mine terestre şi că 13 state care nu sunt părţi la Convenţia de la Ottawa produc încă şi îşi păstrează dreptul de a produce mine antipersonal;

M.   întrucât stocurile de MAP trebuie distruse cât mai curând posibil şi nu mai târziu de încheierea termenului de patru ani, prevăzut în Convenţia de la Ottawa;

N.   întrucât nouă state părţi la Convenţia de la Ottawa trebuie încă să îşi distrugă stocurile în termen de patru ani de la aderarea la convenţie;

O.   întrucât trebuie să se acorde sprijin suplimentar statelor părţi la Convenţia de la Ottawa, pentru a încuraja un număr cât mai mare de state părţi să îşi îndeplinească obligaţiile de a elimina toate minele în termen de 10 ani de la aderarea la convenţie;

P.   întrucât, de la începutul anilor 1990, comunitatea internaţională a alocat peste 3,4 miliarde USD programelor de luptă împotriva minelor (deminare şi acordarea de asistenţă victimelor), iar Uniunea Europeană a cheltuit aproximativ 335 de milioane euro;

Q.   întrucât, cu toate acestea, cheltuielile privind astfel de programe în întreaga lume au scăzut la 250 milioane euro şi, deşi au crescut la 316 milioane euro în 2006, procesul este mult prea lent;

R.   întrucât Uniunea Europeană s-a angajat, pe termen lung, să conducă şi să finanţeze acţiunea de luptă împotriva minelor, astfel încât convenţia să fie aplicată şi să capete un caracter universal;

S.   întrucât, în 2007, Comisia a alocat fonduri în valoare de 33 de milioane de euro acţiunii de luptă împotriva minelor în 10 ţări (Bielorusia, Bosnia-Herţegovina, Cambodgia, Cipru, Etiopia, Guineea-Bissau, Iordania, Liban, Senegal şi Sudan);

T.   întrucât Documentul de strategie 2005-2007 subliniază beneficiile unei linii bugetare specifice pentru minele terestre antipersonal (MTAP), pentru a oferi capacitatea de a răspunde unor nevoi urgente şi neplanificate, pentru a consolida şi îmbunătăţi eficienţa şi eficacitatea acţiunilor de luptă împotriva minelor, întreprinse în cadrul programelor umanitare şi de dezvoltare socioeconomică, pe termen lung, în situaţiile în care "CSP (Documentul de strategie de ţară), NIP (Programul indicativ naţional) sau alte instrumente similare nu pot sprijini legal activităţile legate de MTAP sau în cazurile în care există interese politice sau alte elemente sensibile pentru CE", şi pentru a sprijini organizaţiile neguvernamentale;

U.   întrucât, cu toate acestea, linia bugetară pentru MTAP a Comisiei a fost anulată de Instrumentul pentru stabilitate, la sfârşitului anului 2006, iar strategia şi programul CE pentru lupta împotriva minelor se încheie în 2007 iar programarea va fi făcută aproape în întregime de delegaţiile CE, pe baza orientărilor ce urmează a fi elaborate de Comisie şi prin integrarea acţiunii de luptă împotriva minelor în documentele de strategie de ţară şi regională; întrucât, în plus, rămâne la latitudinea partenerilor CE afectaţi de mine să decidă gradul de importanţă acordat acţiunii de luptă împotriva minelor pe listele generale de priorităţi, atunci când solicită asistenţă financiară Comisiei;

V.   întrucât, deşi Comisia afirmă că va sprijini în continuare cu fermitate Convenţia de la Ottawa, se pot exprima îngrijorări cu privire la viitoarele limite financiare ale CE pentru acţiunea de luptă împotriva minelor;

W.   întrucât asistenţa acordată şi includerea socioeconomică a victimelor minelor, astfel cum este prevăzut la articolul 6 din Convenţia de la Ottawa, trebuie să fie îmbunătăţite; întrucât se estimează că există între 450 000 şi 500 000 de supravieţuitori în întreaga lume, iar numărul persoanelor care au supravieţuit unei mine terestre sau unei muniţii neexplodate şi au nevoie de îngrijire şi recuperare este în creştere; întrucât trei pătrimi din victimele înregistrate sunt civili, iar 34% din victimele civile sunt copii;

X.   întrucât este necesară consolidarea legislaţiei internaţionale umanitare aplicabile în cazul minelor, altele decât cele antipersonal, prin Convenţia privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice, luând în considerare faptul că minele antitanc care sunt echipate cu detonatoare sensibile şi dispozitive antimanipulare care pot fi declanşate printr-un act neintenţionat al unei persoane sunt deja interzise de Convenţia de la Ottawa, având în vedere că reprezintă o ameninţare mortală la adresa comunităţilor vulnerabile şi a lucrătorilor în domeniul asistenţei umanitare, precum şi la adresa personalului de deminare;

Y.   întrucât termenul de care dispun 29 de ţări pentru a finaliza acţiunile de deminare în 2009 şi 2010 se apropie de final şi, întrucât în special un stat membru al UE nici măcar nu a început operaţiunile de eliminare a minelor, în pofida obligaţiei prevăzute de tratat potrivit căreia toate operaţiunile de deminare trebuie finalizate până în 2009, iar un alt stat membru nu a lansat operaţiunile respective decât în luna octombrie 2007;

Z.   întrucât fondurile destinate asistenţei acordate supravieţuitorilor nu reprezintă decât 1% din totalul creditelor alocate acţiunii de luptă împotriva minelor antipersonal, iar progresul pe calea satisfacerii nevoilor şi respectării drepturilor supravieţuitorilor nu poate fi considerat decât insuficient; întrucât este necesară lansarea, de urgenţă, a unor programe educaţionale noi sau suplimentare de sensibilizare în legătură cu pericolul reprezentat de minele antipersonal în cel puţin 13 ţări,

1.   îndeamnă toate statele să semneze şi să ratifice Convenţia de la Ottawa pentru a conferi tratatului o dimensiune universală, care să permită atingerea idealului comun al unei lumi fără mine;

2.   subliniază importanţa deosebită a aderării Statelor Unite ale Americii, Rusiei, Chinei, Pakistanului şi Indiei la Convenţia de la Ottawa;

3.   încurajează cele două state membre ale Uniunii Europene care nu au aderat la Tratat sau nu au finalizat procesul de ratificare a acestuia să facă demersurile necesare în acest sens înainte de următoarea conferinţă de revizuire a Convenţiei de la Ottawa, ce urmează să fie organizată în 2009;

4.   îndeamnă toate grupările armate neguvernamentale să acorde respectul cuvenit principiilor umanitare stabilite prin Convenţia de la Ottawa, întrerupând producerea şi utilizarea minelor terestre antipersonal şi semnând "Declaraţia de angajament" în cadrul Apelului de la Geneva;

5.   invită Consiliul şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi statele candidate la aderare, să înceapă fără întârziere pregătirile în vederea Conferinţei de revizuire a Convenţiei de la Ottawa, programată în 2009, şi să prezinte o propunere privind "acţiunea comună" ce urmează să fie organizată în acest cadru;

6.   invită toate statele care sunt părţi la tratat să îşi respecte pe deplin şi fără întârziere toate obligaţiile care le revin în conformitate cu Convenţia de la Ottawa;

7.   încurajează toate statele membre, ţările candidate şi statele părţi la Convenţia de la Ottawa să acorde o atenţie deosebită posibilului impact al avizului exprimat de Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, aviz care se bucură de o largă recunoaştere, potrivit căruia orice mină concepută să explodeze în prezenţa, la apropierea sau la contactul cu o persoană este o mină antipersonal interzisă de convenţie; constată că, în mod concret, aceasta ar echivala cu interzicerea, pe teritoriul statelor părţi la convenţie, a cablurilor capcană declanşatoare, cablurilor cu întrerupere, dispozitivelor detonatoare cu bară înclinată, detonatoarelor de joasă presiune, dispozitivelor antimanipulare şi a altor detonatoare similare;

8.   solicită statelor membre şi ţărilor candidate să adopte măsuri imediate pentru a garanta distrugerea, în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Ottawa, a minelor antivehicul concepute să explodeze în prezenţa, la apropierea sau la contactul cu o persoană;

9.   invită Comisia să nu renunţe la atitudinea fermă şi să îşi continue eforturile depuse pentru a acorda asistenţă financiară, prin intermediul tuturor instrumentelor disponibile, al comunităţilor şi persoanelor victime ale minelor terestre antipersonal, inclusiv în teritoriile aflate sub controlul sau sub influenţa grupărilor armate neguvernamentale; invită Comisia să ofere explicaţii în faţa Parlamentului, la începutul anului 2008, în legătură cu măsurile luate în acest sens;

10.   solicită Comisiei să reinstituie o linie bugetară specifică, prin care să se asigure finanţarea necesară acţiunii comunitare de luptă împotriva minelor antipersonal, asistenţei destinate victimelor şi îndeplinirii obligaţiei care le revine statelor părţi de a distruge stocurile de mine antipersonal, operaţiuni care nu pot fi finanţate prin intermediul noilor instrumente de finanţare; îndeamnă Comisia să se asigure că sunt alocate credite suficiente, disponibile după 2007;

11.   invită Comisia să menţină un număr suficient de posturi pentru a asigura punerea concretă în aplicare a politicii sale de interzicere a minelor antipersonal, inclusiv prin măsuri care să garanteze includerea explicită a acţiunii comunitare de luptă împotriva minelor antipersonal în documentele de strategie naţională şi în programele indicative naţionale ale statelor parte la convenţie care se confruntă cu această problemă, precum şi să monitorizeze finanţarea totală a acţiunii de luptă împotriva minelor antipersonal asigurată prin intermediul diverselor instrumente de finanţare;

12.   invită statele parte la convenţie, în special statele membre ale Uniunii Europene şi statele candidate, să se asigure că fondurile alocate eliminării minelor antipersonal contribuie la dezvoltarea unei capacităţi naţionale de deminare, pentru a garanta continuarea activităţilor de eliminare a minelor până la deminarea totală a tuturor zonelor în legătură cu care există informaţii sau suspiciuni privind existenţa minelor antipersonal;

13.   îndeamnă Consiliul şi Comisia să sprijine în continuare eforturile depuse pentru a convinge grupările neguvernamentale să se angajeze pe calea interzicerii minelor terestre antipersonal, fără ca aceste demersuri să implice recunoaşterea legitimităţii grupărilor neguvernamentale respective sau a activităţilor lor sau sprijinirea acestora;

14.   solicită ţărilor care se confruntă cu problema minelor antipersonal şi donatorilor internaţionali să acorde o mai mare prioritate măsurilor care să permită recuperarea fizică a supravieţuitorilor şi reintegrarea economică a supravieţuitorilor, întrucât nevoile acestora nu sunt luate în considerare în mod corespunzător;

15.   invită toate comisiile competente să monitorizeze şi să participe la reuniunile Convenţiei privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice şi să prezinte rapoarte privind iniţiativele statelor membre în ceea ce priveşte lupta împotriva minelor terestre antipersonal şi alte măsuri adoptate la nivel internaţional în ceea ce priveşte acest tip de arme;

16.   reaminteşte faptul că fiecare stat parte la Convenţia de la Ottawa se angajează ca niciodată şi în nici o împrejurare să nu folosească mine antipersonal, să nu ajute, să nu încurajeze sau să nu determine în nici un fel pe oricine s-ar angaja în orice activitate interzisă unui stat parte prin prezenta convenţie";

17.   invită statele parte la convenţie să se asigure că nu permit instituţiilor financiare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor sau sunt supuse legislaţiei lor să investească în companii implicate în producerea, depozitarea sau transferul de mine antipersonal;

18.   invită Uniunea Europeană, statele membre şi ţările candidate să interzică orice formă de sprijin financiar direct sau indirect, acordat de instituţii financiare private sau publice care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor sau sunt supuse legislaţiei lor, în beneficiul companiilor implicate în producerea, depozitarea sau transferul minelor terestre antipersonal; consideră că această interdicţie ar trebui inclusă în legislaţia UE şi în legislaţia naţională;

19.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, Consiliului, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ţărilor candidate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, Campaniei Internaţionale pentru Interzicerea Minelor Terestre, organizaţiei umanitare Apelul de la Geneva (Geneva Call), Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, Guvernelor Statelor Unite ale Americii, Federaţiei Ruse, Republicii Populare Chineze, Pakistanului, Indiei şi Preşedintelui desemnat al celei de-a noua reuniuni a statelor părţi la Convenţia de la Ottawa şi al celei de-a doua conferinţe de revizuire.

(1) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 473. (2) JO L 234, 1.9.2001, p. 1. (3) JO L 234, 1.9.2001, p. 6.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind reuniunea la nivel înalt UE-China şi dialogul privind drepturile omului UE/China

P6_TA(2007)0622 RC-B6-0543/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere declaraţia comună prezentată cu ocazia celei de-a zecea reuniuni la nivel înalt China-UE desfăşurate la Beijing în 28 noiembrie 2007,

–   având în vedere audierea publică care a avut loc la 26 noiembrie 2007 realizată de Subcomisia pentru drepturile omului privind "drepturile omului în China în apropierea Jocurilor Olimpice",

–   având în vedere rundele dialogului UE-China privind drepturile omului, care au avut loc la Beijing la 17 octombrie 2007 şi la Berlin la 15-16 mai 2007,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 6 septembrie 2007 privind funcţionarea dialogurilor și consultărilor cu țări terțe în legătură cu drepturile omului(1);

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind dialogul dintre guvernul chinez şi trimişii lui Dalai Lama(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 7 septembrie 2006 privind relaţiile UE-China(3) şi rezoluţiile sale anterioare privind China,

–   având în vedere orientările Uniunii Europene privind dialogurile pentru drepturile omului, adoptate la 13 decembrie 2001 şi evaluarea aplicării acestor orientări, adoptată la 9 decembrie 2004,

–   având în vedere rezoluţiile sale anuale anterioare privind drepturile omului în lume,

–   având în vedere Armistiţiul Olimpic al ONU, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 31 octombrie 2007 (A/RES/62/4), prin care statele membre ONU sunt invitate să păstreze şi să promoveze pacea pe durata Jocurilor Olimpice,

–   având în vedere cea de-a 60-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, de la stabilirea, în 1998, a mecanismului de reuniuni la nivel înalt UE-China, relaţiile UE-China s-au dezvoltat foarte mult din punct de vedere politic şi economic;

B.   întrucât orice decizie de a iniţia un dialog pe tema drepturilor omului este luată pe baza anumitor criterii adoptate de Consiliu, care iau în considerare în special preocupările majore ale UE privind situaţia drepturilor omului aşa cum se prezintă ea în ţara în cauză, un angajament autentic al autorităţilor ţării în cauză faţă de un astfel de dialog, de a îmbunătăţi situaţia drepturilor omului în teritoriu şi impactul pozitiv pe care dialogul privind drepturile omului îl poate avea asupra situaţiei drepturilor omului;

C.   întrucât Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008 ar trebui să constituie o ocazie optimă pentru a concentra atenţia lumii întregi asupra situaţiei drepturilor omului în China;

D.   întrucât UE se bazează şi este definită de aderarea sa la principiile libertăţii, democraţiei şi respectului pentru drepturile omului, la libertăţile fundamentale şi la statul de drept; întrucât UE consideră că aderarea la aceste principii constituie o condiţie preliminară a păcii şi stabilităţii în orice societate;

E.   întrucât parteneriatul strategic UE-China este de o mare importanţă pentru relaţiile dintre UE şi China şi întrucât un parteneriat autentic trebuie să se bazeze pe valori comune împărtăşite;

F.   întrucât consolidarea şi extinderea relaţiilor UE-China ar putea contribui la găsirea de opinii comune privind acţiunile care trebuie întreprinse pentru abordarea provocărilor globale cum ar fi schimbările climatice, securitatea, terorismul şi neproliferarea armelor;

G.   întrucât continuă să existe rapoarte negative privind represiunea pe criterii politice, în special la adresa jurnaliştilor, activiştilor pentru drepturile omului, membrilor minorităţilor religioase şi etnice, acuzaţii de tortură, utilizarea pe scară largă a muncii forţate, folosirea frecventă a pedepsei cu moartea şi îngrădirea sistematică a libertăţii religioase, a libertăţii de exprimare şi a libertăţii mijloacelor de comunicare în masă inclusiv a internetului şi controalele stricte realizate de guvernul chinez asupra informaţiilor şi accesului în zonele tibetane ale Chinei; întrucât, prin urmare, este dificil de stabilit cu precizie amploarea abuzurilor împotriva drepturilor omului;

H.   întrucât angajamentul şi influenţa Chinei în lume au crescut considerabil în ultimul deceniu; întrucât credibilitatea, valorile democratice şi responsabilitatea ar trebui să constituie baza relaţiilor dintre UE şi China;

Reuniunea la nivel înalt UE-China

1.   salută declaraţia comună a celei de-a zecea reuniuni la nivel înalt UE-China, în care ambele părţi îşi reafirmă angajamentul de a dezvolta un parteneriat strategic cuprinzător pentru a face faţă provocărilor la nivel mondial, precum şi de a dezvolta în viitor relaţiile UE-China şi strânsa cooperare dintre părţi pentru a găsi soluţii la o serie de probleme;

2.   regretă că, din nou, Consiliul şi Comisia nu au reuşit să ridice în mod ferm problema drepturilor omului la reuniunea la nivel înalt UE-China pentru a acorda o mai mare importanţă politică problemelor privind drepturile omului şi că UE nu a profitat de ocazia apropierii Jocurilor Olimpice pentru a comunica Chinei preocupări serioase privind drepturile omului;

3.   solicită Chinei şi UE să realizeze un parteneriat comercial şi economic mai echilibrat, care să conducă la creştere economică şi dezvoltarea socială durabilă, în special în domeniile privind schimbările climatice, mediul şi energia;

4.   consideră că piratarea şi contrafacerea produselor şi mărcilor europene de către întreprinderi chineze constituie o încălcare gravă a normelor comerţului internaţional; îndeamnă autorităţile chineze să îmbunătăţească considerabil protecţia drepturilor de proprietate intelectuală;

5.   solicită, în acelaşi timp, o mai mare coerenţă şi conformitate între drepturile omului şi comerţul şi securitatea; prin urmare, solicită UE să garanteze că o mai bună relaţie comercială cu China depinde de reformele în domeniul drepturilor omului şi solicită Consiliului, în această privinţă, să realizeze o evaluare cuprinzătoare a situaţiei drepturilor omului înainte de finalizarea oricărui nou acord-cadru de parteneriat şi cooperare;

6.   prin urmare, salută lansarea şi începerea negocierilor privind un acord-cadru de parteneriat şi cooperare, care va include toate domeniile relaţiilor bilaterale UE-China, inclusiv o clauză eficientă şi operaţională privind drepturile omului, precum şi o cooperare strânsă şi sporită pe temele politice; repetă solicitarea ca Parlamentul European să fie implicat în toate relaţiile bilaterale viitoare între părţi, având în vedere că, fără avizul conform al acestuia, nu se poate încheia niciun acord-cadru de parteneriat şi cooperare;

7.   insistă ca embargoul privind armele impus Chinei în urma evenimentelor din Piaţa Tiananmen să rămână în vigoare până se vor realiza progrese substanţiale în materie de drepturile omului; reaminteşte statelor membre UE că Codul deontologic al Uniunii Europene privind exporturile de arme include criteriul respectării drepturilor omului în ţara de destinaţie finală a acestor exporturi;

8.   este preocupat că, în pofida declaraţiilor repetate ale guvernului chinez privind intenţiile de a ratifica Pactul internațional privind drepturile civile și politice al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ratificarea încă întârzie; îndeamnă China să ratifice şi să pună în aplicare acest pact fără întârziere;

Dialogul dintre UE şi China cu privire la drepturile omului

9.  Regretă că situaţia drepturilor omului din China rămâne un subiect de serioasă preocupare; subliniază, prin urmare, necesitatea întăririi şi ameliorării considerabile a dialogului dintre UE şi China cu privire la drepturile omului; solicită Consiliului să prezinte Parlamentului European o informare mai detaliată după discuţii; consideră că este relevant de a se organiza în continuare seminarul juridic UE-China pe probleme de drepturile omului, care preceda dialogul, la care participau reprezentanţi din mediul universitar şi din societatea civilă şi, în această privinţă, salută crearea unei reţele universitare China-UE pe probleme de drepturile omului, aşa cum prevede obiectivul 3 din Instrumentul European pentru Democraţie şi Drepturile Omului; solicită Comisiei să garanteze faptul că această reţea va funcţiona efectiv în cooperare cu Parlamentul;

10.   consideră că subiectele discutate în cursul rundelor consecutive ale dialogului cu China, cum ar fi ratificarea Pactului internațional privind drepturile civile și politice al ONU, reforma sistemului judiciar penal, inclusiv pedeapsa capitală și sistemul de reeducare prin muncă, libertatea de expresie, în special pe internet, libertatea presei, libertatea accesului la informaţie, libertatea de conştiinţă, gândire și religie, situația minorităților din Tibet, eliberarea persoanelor deținute în urma evenimentelor din Piața Tiananmen, drepturile lucrătorilor și alte drepturi, trebuie să fie abordate în continuare în contextul dialogului, în special cu privire la aplicarea recomandărilor formulate în urma dialogurilor anterioare asupra cărora ambele părţi au convenit şi a seminariilor pe teme juridice; în acest scop, solicită Consiliului să ia în consideraţie prelungirea duratei dialogului şi să aloce mai mult timp pentru discuţia subiectelor abordate; solicită, prin urmare, Consiliului şi Comisiei să acorde o atenţie specială respectării convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, îndeosebi a celor cu privire la sindicatele independente şi munca copiilor;

11.   ia act de angajamentul Chinei de a sprijini Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în a-şi îndeplini funcţia sa de a aborda probleme referitoare la drepturile omului într-un mod credibil, obiectiv şi neselectiv şi solicită o cooperare mai solidă în cadrul sistemului ONU, precum şi cu mecanismele ONU în domeniul drepturilor omului şi normele internaţionale ale drepturilor omului prevăzute în instrumentele internaţionale pentru drepturile omului respective, inclusiv drepturile minorităţilor;

12.   atrage atenţia Chinei asupra necesităţii de a permite exprimarea şi practicarea liberă a religiei şi libertatea de gândire; afirmă necesitatea elaborării unei legi cuprinzătoare privind religia, care să fie conformă normelor internaţionale şi să garanteze în mod autentic libertatea de religie, în special în lumina discuţiilor dintre funcţionarii chinezi referitoare la definiţia "religiei" şi în mod special a "religiei legale"; deplânge contradicţia dintre libertatea de gândire prevăzută în Constituţie (consacrată la articolul 36 din Constituţia chineză) şi amestecul continuu al statului în treburile comunităţilor religioase, în special în ce priveşte formarea, selecţionarea, numirea şi îndoctrinarea politică a preoţilor sau pastorilor;

13.   regretă că a şasea rundă de convorbiri sino-tibetane nu a dus la niciun rezultat; solicită părţilor să depună toate eforturile în scopul continuării dialogului şi solicită guvernului chinez să se angajeze în negocieri substanţiale, luând în consideraţie cererile pentru autonomia Tibetului exprimate de Dalai Lama; invită China să se abţină de la a face presiuni asupra statelor care întreţin relaţii cordiale cu Dalai Lama;

14.   reiterează preocuparea sa referitoare la raportările privind încălcările continue ale drepturilor omului din Tibet şi din alte provincii locuite de tibetani, inclusiv actele de tortură, arestarea şi detenţia arbitrară, reprimarea libertăţii religioase, restricţionarea arbitrară a liberei circulaţii şi reabilitarea prin lagăre de muncă; deplânge intensificarea, din octombrie 2005, a aşa-zisei campanii de "educaţie patriotică" în mănăstirile din Tibet, prin care tibetanii sunt forţaţi să semneze declaraţii în care îl denunţă pe Dalai Lama ca pe un separatist periculos; invită China să permită accesul unui organism independent la Gedhun Choekyi Nyima, Panchen Lama al Tibetului, şi la părinţii săi, aşa cum a solicitat Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului;

15.   solicită Chinei, în calitatea sa de membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, să pună în aplicare recomandările raportorului special ONU pentru tortură şi să emită o invitaţie permanentă în China pentru experţii ONU;

16.   este de părere că preocupările privind drepturile omului ar trebui să primească mai multă atenţie în perioada premergătoare Jocurilor Olimpice de la Beijing; reiterează necesitatea "respectării principiilor etice fundamentale universale" şi promovării unei societăţi paşnice, preocupată de "protejarea demnităţii umane", înscrise în articolele 1 şi 2 ale Cartei Olimpice;

17.   solicită Comitetului Internaţional Olimpic să publice propria sa evaluare a modului în care China îşi respectă angajamentele luate în 2001, înainte ca Beijingului să i se atribuie organizarea Jocurilor Olimpice; subliniază responsabilitatea UE de a lua act de această evaluare şi de a coopera cu reţeaua sa olimpică şi de a crea o bază pentru un comportament responsabil, în timpul pregătirii, în cursul şi după Jocurile Olimpice;

18.   este preocupat serios de recenta intensificare a persecuţiilor politice legate de Olimpiadă, împotriva apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliştilor, avocaţilor, petenţilor, militanţilor din societatea civilă, grupurilor etnice precum uigurii şi persoanelor religioase de toate credinţele, în special a practicanţilor Falun Gong; solicită autorităţilor chineze să elibereze imediat aceste persoane şi să pună capăt acestor încălcări ale drepturilor omului, precum şi demolărilor fără despăgubiri a unui număr substanţial de case pentru a face loc infrastructurilor olimpice;

19.   este, de asemenea, preocupat de supravegherea şi cenzurarea informaţiilor pe internet şi solicită autorităţilor chineze să înceteze blocarea a mii de site-uri web, inclusiv a site-urilor media europene; solicită autorităţilor chineze să îl elibereze pe scriitorul Yang Maodong şi pe alţi 50 de dizidenţi care acţionează pe internet şi utilizatori de internet închişi în China;

20.   solicită Chinei să realizeze acţiuni concrete pentru a asigura libertatea de expresie şi pentru a respecta libertatea presei, atât pentru jurnaliştii chinezi, cât şi pentru cei străini; îşi exprimă preocuparea în special privind neaplicarea noilor reglementări privind jurnaliştii străini care lucrează în China şi îndeamnă autorităţile chineze să înceteze imediat cenzura şi blocarea, în special cu ajutorul companiilor multinaţionale, a mii de site-uri web de ştiri şi de informaţii din străinătate; solicită eliberarea tuturor jurnaliştilor, utilizatorilor de internet şi dizidenţilor care acţionează pe internet deţinuţi în China pentru a-şi fi exercitat dreptul la informare; repetă apelul său către autorităţile chineze de a stabili un moratoriu privind execuţiile pe durata Jocurilor Olimpice din 2008 şi să retragă lista interdicţiilor pentru 42 de categorii de persoane;

21.   atrage atenţia asupra concluziilor celui de-al XVII-lea Congres Naţional al Partidului Comunist Chinez în care s-au deschis diferite perspective spre punerea în aplicare a unor referinţe internaţionale mai înalte în domeniul drepturilor omului în China;

22.   îndeamnă China să pună capăt sprijinului continuu la regimul din Myanmar şi la situaţia din Darfur;

o
o   o

23.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Guvernului Republicii Populare Chineze, Adunării Naţionale Populare Chineze, Secretarului General al Naţiunilor Unite şi Comisiei executive a Comitetului Internaţional Olimpic.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0381 (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0055. (3) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 219.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind combaterea intensificării extremismului în Europa

P6_TA(2007)0623 RC-B6-0512/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind rasismul, xenofobia şi extremismul, în special Rezoluţia din 20 februarie 1997 privind rasismul, xenofobia şi extrema dreaptă(1), Rezoluţia din 15 iunie 2006 privind intensificarea violenţei rasiste şi homofobe în Europa(2), precum şi Poziţia sa din 29 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 27 ianuarie 2005 privind Holocaustul, antisemitismul şi rasismul(4),

–   având în vedere articolele 6, 7 şi 29 din Tratatul UE şi articolul 13 din Tratatul CE, prin care UE şi statele sale membre se angajează să apere drepturile omului şi libertăţile fundamentale şi care oferă, la nivel european, mijloace de combatere a rasismului, xenofobiei şi discriminării, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi Regulamentul (CE) nr. 168/2007 din 15 februarie 2007 al Consiliului privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(5),

–   având în vedere instrumentele internaţionale în domeniul drepturilor omului, care interzic discriminarea pe criterii de rasă şi origine etnică, şi, în special, Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO), ambele semnate de către toate statele membre şi de un număr mare de ţări terţe;

–   având în vedere activităţile Uniunii Europene de combatere a rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi homofobiei, în special cele două directive anti-discriminare (Directiva 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(6) şi Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(7)), precum şi decizia-cadru privind combaterea rasismului și xenofobiei, menţionată anterior,

–   având în vedere Rezoluţia 1344 din 29 septembrie 2003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind ameninţarea pe care partidele şi mişcările extremiste o reprezintă pentru democraţia din Europa,

–   având în vedere raportul privind rasismul şi xenofobia din statele membre ale UE, publicat în 2007 de Agenţia pentru drepturi fundamentale,

–   având în vedere raportul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) intitulat "Provocări şi răspunsuri la incidentele motivate de ură în regiunea OSCE", publicat în octombrie 2006,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât este profund îngrijorat de reapariţia, în Europa, a mişcărilor extremiste, a grupurilor paramilitare şi a partidelor, unele având chiar responsabilităţi guvernamentale, care îşi fondează ideologia, discursul politic, activităţile şi comportamentul pe discriminare, inclusiv pe rasism, intoleranţă, incitare la ură religioasă, excludere, xenofobie, antisemitism, măsuri împotriva romilor, homofobie, misoginism şi ultranaţionalism, şi întrucât în mai multe ţări europene au avut loc recent evenimente violente şi crime motivate de ură;

B.   întrucât este profund alarmat de campania de recrutare și de propagandă violentă a grupurilor fundamentaliste islamice pe teritoriul Uniunii Europene prin atacuri teroriste, bazată pe ura faţă de valorile europene şi pe antisemitism;

C.   întrucât aceste ideologii extremiste sunt incompatibile cu principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a statului de drept, stabilite la articolul 6 din Tratatul UE, care reflectă valorile diversităţii şi egalităţii pe care se bazează Uniunea Europeană;

D.   întrucât nici un stat membru nu este protejat în faţa ameninţării intrinseci pentru democraţie pe care o reprezintă extremismul, şi întrucât combaterea creşterii comportamentelor xenofobe şi a mişcărilor politice extremiste este, prin urmare, o provocare la nivel european, care necesită o abordare comună şi coordonată;

E.   întrucât unele partide şi mişcări politice, inclusiv cele aflate în prezent la putere în unele ţări sau reprezentate la nivel local, naţional sau european, au plasat în mod deliberat în centrul programei lor intoleranţa şi/sau violenţa pe criterii de rasă, origine etnică, naţionalitate, religie şi orientare sexuală;

F.   întrucât neonaziştii, grupurile paramilitare şi alte organizaţii extremiste îşi îndreaptă atacurile lor violente împotriva a numeroase grupuri vulnerabile, inclusiv migranţi, populaţie de etnie romă, homosexuali, militanţi împotriva rasismului şi persoane fără adăpost;

G.   întrucât existenţa unor site-uri internet publice şi uşor accesibile care incită la ură ridică preocupări importante în ceea ce priveşte modalităţile de a contracara această problemă fără a încălca libertatea de exprimare,

1.   condamnă cu hotărâre toate atacurile rasiste şi motivate de ură şi solicită tuturor autorităţilor să facă tot posibilul pentru pedepsirea responsabililor; îşi exprimă solidaritatea faţă de toate victimele unor astfel de atacuri şi faţă de familiile acestora;

2.   subliniază că lupta împotriva extremismului nu trebuie să aibă efecte negative asupra obligaţiei permanente de a respecta drepturile fundamentale şi principiile juridice fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare şi de asociere, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul UE;

3.   regretă faptul că unele partide tradiționale au acordat credibilitate şi au acceptat partide extremiste, intrând în acorduri de coaliţie şi sacrificând astfel, dintr-un oportunism pe termen scurt, integritatea lor morală pentru a obţine un câştig politic imediat;

4.   observă că sporirea numărului de organizaţii extremiste, care deseori prezintă elemente neofasciste, poate agrava temerile din societate, ceea ce poate duce la manifestări de rasism în numeroase domenii, inclusiv ocuparea forţei de muncă, locuinţele, educaţia, sănătatea, activitatea forţelor de poliţie, accesul la bunuri şi servicii şi mass-media;

5.   îndeamnă Comisia şi Consiliul să conducă procesul de elaborare a unor soluţii politice şi juridice adecvate, în special în faza de prevenire, în ceea ce priveşte educaţia tinerilor şi informarea publică, militând împotriva totalitarismului şi difuzând principiile drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, pentru a păstra vie amintirea istoriei europene; solicită statelor membre să elaboreze politici în materie de educaţie pentru cetăţenia democratică bazată pe drepturile şi responsabilităţile cetăţenilor;

6.   îndeamnă Comisia să monitorizeze aplicarea integrală a legislaţiei existente care vizează interzicerea incitării la violenţă politică şi religioasă, la rasism şi xenofobie; solicită statelor membre să monitorizeze punerea strictă în aplicare şi îmbunătăţirea permanentă a legislaţiei de combatere a rasismului, a campaniilor de informare şi de sensibilizare în mass-media şi în instituţiile de învăţământ;

7.   îndeamnă toate forţele politice democratice, indiferent de ideologie, să evite orice tip de susţinere, explicită sau implicită, pentru partidele extremiste cu o orientare rasistă sau xenofobă, şi, prin urmare, de asemenea, orice tip de alianţă cu reprezentanţii aleşi ai acestora;

8.   avertizează, în perspectiva alegerilor europene din anul 2009, asupra posibilităţii ca partidele extremiste să fie reprezentate în Parlamentul European şi invită grupurile politice să ia măsurile corespunzătoare pentru a garanta că o instituţie democratică nu este utilizată drept platformă pentru finanţarea şi transmiterea de mesaje antidemocratice;

9.   invită instituţiile europene să confere un mandat clar Agenției pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene, care să permită anchetarea structurilor grupurilor extremiste pentru a determina dacă unele dintre acestea îşi coordonează acţiunile în cadrul grupurilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene sau la nivel regional;

10.   îşi reafirmă convingerea că personalităţile publice ar trebui să se abţină de la declaraţii care încurajează sau incită la ură sau la stigmatizarea anumitor grupuri pe criterii de rasă, origine etnică, religie, handicap, orientare sexuală sau naţionalitate; consideră că dacă personalităţile publice incită la ură, faptul că acestea au o vizibilitate mare la nivelul publicului ar trebuie considerat ca circumstanţă agravantă; condamnă, în special, generalizarea îngrijorătoare a antisemitismului;

11.   invită mass-media să informeze publicul asupra pericolelor reprezentate de discursurile de incitare la ură şi să contribuie la promovarea principiilor şi valorilor democraţiei, egalităţii şi toleranţei;

12.   solicită tuturor statelor membre să prevadă, cel puţin, posibilitatea ca, după o hotărâre judecătorească, să fie suspendată finanţarea publică a partidelor politice care nu condamnă violenţa şi terorismul şi care nu respectă drepturile omului, libertăţile fundamentale, democraţia şi statul de drept, astfel cum sunt prevăzute în CEDO şi în Carta Drepturilor Fundamentale, şi invită statele care dispun deja de această posibilitate să întreprindă, fără întârziere, acţiuni în acest sens; invită, de asemenea, Comisia să garanteze că nu se acordă nicio finanţare comunitară mijloacelor mass-media care sunt utilizate drept platformă pentru promovarea la scară largă a ideilor rasiste, xenofobe şi homofobe;

13.   invită Comisia să sprijine ONG-urile şi organizaţiile societăţii civile care promovează valorile democratice, demnitatea umană, solidaritatea, incluziunea socială, dialogul intercultural şi sensibilizarea socială privind pericolul reprezentat de radicalizarea şi extremismul violent, şi care se angajează în combaterea tuturor formelor de discriminare;

14.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) JO C 85, 17.3.1997, p. 150. (2) JO C 300 E, 9.12.2006, p. 491. (3) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0552. (4) JO C 253 E, 13.10.2005, p. 37. (5) JO L 53, 22.2.2007, p. 1. (6) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (7) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind încheierea Acordului de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Muntenegru, pe de altă parte

P6_TA(2007)0624 B6-0494/2007

Parlamentul European,

-   având în vedere decizia Consiliului din 3 octombrie 2005 de începere a negocierilor cu Serbia și Muntenegru, în vederea încheierii unui acord de stabilizare și de asociere (ASA),

-   având în vedere adoptarea de către Consiliu, la 24 iulie 2006, în urma Declarației de independență a Parlamentului din Muntenegru, a unui nou mandat de negociere, specific pentru Muntenegru,

-   având în vedere încheierea negocierilor privind ASA, la 1 decembrie 2006, și semnarea acordului la 15 martie 2007,

-   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Comunității Europene, a acordului de stabilizare și asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Muntenegru, pe de altă parte (COM(2007)0350),

-   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea acordului de stabilizare și asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Muntenegru, pe de altă parte (COM(2007)0350),

-   având în vedere semnarea, la 18 septembrie 2007, a acordurilor UE-Muntenegru privind simplificarea regimului vizelor de scurtă ședere și readmisia(1),

-   având în vedere Raportul de ţară 2007 privind Muntenegru, realizat de Comisie (SEC(2007)1434),

-   având în vedere documentul indicativ de programare financiară multianuală pentru Muntenegru, ca instrument de preaderare (2007-2009),

-   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Muntenegru este cosemnatară al Tratatului de instituire a Comunității Energiei;

B.   întrucât Muntenegru a confirmat ratificarea Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI) la 23 octombrie 2006;

C.   întrucât viitorul Muntenegrului este în Uniunea Europeană;

D.   întrucât Muntenegru este semnatară a Acordului central european de comerţ liber (CEFTA); întrucât Muntenegru ar putea adera în 2008 la OMC;

E.   întrucât vocația europeană a Muntenegrului a fost recunoscută de Consiliul European de la Salonic, din 19 și 20 iunie 2003, și întrucât acest lucru a fost confirmat în mod repetat de Consiliu și de Parlament;

F.   întrucât sfera de aplicare a ASA instituie un raport contractual între Comunităţile Europene și Muntenegru în sectoare vitale ale vieții instituționale, sociale și economice ale acestei țări;

G.   întrucât dimensiunea ecologică are o importanță deosebită în contextul vieții sociale și economice a Muntenegru, fapt recunoscut, de altfel, și în Constituția acestuia, care declară Muntenegrul drept "stat ecologic" și întrucât trebuie subliniat că astfel de declarații de intenții trebuie să fie însoțite de măsuri concrete și structuri eficiente;

H.   întrucât un sistem judiciar independent, competent și responsabil, lipsit de corupţie, joacă un rol fundamental în viața unei țări democratice;

I.   întrucât asistența comunitară acordată Muntenegrului trebuie să fie pe măsura angajamentelor contractuale care derivă din ASA;

J.   întrucât, în urma unui acord între coaliția guvernamentală și secțiuni importante ale opoziției, parlamentul din Muntenegru a adoptat, la 19 octombrie 2007, cu o majoritate obligatorie de două treimi, o nouă Constituţie a Muntenegrului;

K.   întrucât, în 2007, economia din Muntenegru a înregistrat o creştere semnificativă (aproape 8%) şi un volum sporit de investiţii străine directe (707 000 000 EUR); întrucât rata șomajului este, în prezent, la un nivel scăzut și pentru prima dată a coborât sub 12%; întrucât persistă totuși anumite îngrijorări legate de deficitul de cont curent al balanței de plăți;

L.   întrucât, în Muntenegru, corupția rămâne o problemă gravă, iar indicele de percepție a corupției 2007 stabilit de Transparency International pentru Muntenegru, este, în medie, de 3,3 puncte (pe o scară de la 0 "foarte corupt" la 10 "total necorupt"),

1.   felicită guvernul din Muntenegru pentru finalizarea rapidă a negocierilor privind ASA, precum și pentru recenta semnare a acestui document important;

2.   consideră că ASA este un prim pas important către aderarea Muntenegrului la Uniunea Europeană şi îşi exprimă încrederea că acest acord reprezintă un nou exemplu al schimbărilor pozitive din Balcanii de Vest, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană; reamintește totuşi autorităților din Muntenegru că perspectiva aderării trebuie evaluată realist, nu doar pe baza transpunerii în legislația națională a normelor și standardelor comunitare, ci și pe baza capacității administrative și judiciare efective a țării şi alocarea unor resurse suficiente, ceea ce constituie o condiție esențială pentru crearea unui cadru legislativ solid în Muntenegru şi punerea în aplicare eficientă, precum și o condiţie prealabilă fundamentală pentru dezvoltarea democratică și economică a țării;

3.   sugerează Comisiei să ia în considerare experiențele unice privind reformele din perioada de tranziție a statelor membre care au aderat la UE în secolul 21, astfel încât să dezvolte noi mecanisme funcționale care ar putea fi de folos Muntenegrului;

4.   recomandă consolidarea rolului parlamentului din Muntenegru ca bază a democrației parlamentare; atrage atenția că acesta ar trebui, prin urmare, să acționeze în special ca o instanță de control, de exemplu în sectorul finanțelor publice;

5.   invită parlamentul din Muntenegru să se implice activ în procesul de apropiere de UE, în conformitate cu concepția acestuia despre propriul rol; reamintește guvernului că trebuie să implice parlamentul din Muntenegru în mod activ în procesele de formare a opiniei;

6.   îndeamnă insistent guvernul și parlamentul din Muntenegru să concretizeze obiectivele enumerate la articolul 80 din ASA, prin introducerea normelor și reglementărilor necesare, în scopul garantării deplinei independențe şi răspunderi a puterii judecătorești; consideră, în acest sens, că noile prevederi constituţionale în ceea ce priveşte responsabilitatea numirii judecătorilor reduce sfera puterii discreționare a parlamentului și sporeşte autonomia unui organ judiciar de autoreglementare; reaminteşte că este esențial să existe un sistem judiciar independent, eficient şi necorupt, care să gestioneze punerea în aplicare, pe deplin și în mod ireversibil, a statului de drept;

7.   îndeamnă guvernul din Muntenegru și autoritățile judiciare să acorde autorităților judiciare italiene sprijinul și cooperarea necesare pentru finalizarea anchetei referitoare la crima organizată și la contrabanda cu țigări în care sunt implicați politicieni din Muntenegru importanți și care s-ar putea solda cu emiterea unui mandat internațional de arestare;

8.   constată cu satisfacție cooperarea constantă dintre Muntenegru și Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPIY) şi subliniază faptul că acest aspect este strâns legat de progresele înregistrate de Muntenegru în ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană; îndeamnă autorităţile din Muntenegru să finalizeze anchetarea lui Sreten Glendza, comandantul districtului de poliție Ulcinj și a altor cinci foști ofiţeri de poliţie acuzați de comiterea de crime de război în 1992; salută semnarea la 6 decembrie 2007 a unui acord cu TPIYprivind acordarea de asistență tehnică, precum și alte măsuri luate de aceste autorităţi în vederea încheierii în 2008, a tuturor proceselor TPIY;

9.   salută arestarea, mai devreme în 2007, pe teritoriul Muntenegrului, a lui Vlastimir Dordević, acuzat de crime de război, şi invită autorităţile din Muntenegru să continue colaborarea cu Serbia şi celelalte state vecine în vederea arestării celorlalţi suspecţi de crime de război, în special Ratko Mladić şi Radovan Karadžić;

10.   îndeamnă autorităţile din Muntenegru să adopte şi să pună în aplicare politici proactive de luptă împotriva corupției, în vederea îmbunătăţirii eficienţei administraţiei publice, a luptei împotriva crimei organizate, a traficului de persoane, arme, ţigări şi droguri, întrucât acestea reprezintă condiţii prealabile integrării în Uniunea Europeană; reaminteşte importanţa instaurării unui climat de securitate pentru cetăţenii din Muntenegru, pentru turişti şi investitorii străini şi solicită, în acest context, consolidarea organelor independente care monitorizează cazurile de corupţie;

11.   salută semnarea Acordului privind facilitarea eliberării vizelor și a Acordului de readmisie, încheiate cu Muntenegru la 18 septembrie 2007, ca un prim pas important către un regim de călătorie fără vize şi invită Consiliul şi Comisia să stabilească un plan concret în acest sens şi să adopte măsuri menite să sporească posibilitățile de a călători pentru un număr mai mare de cetățeni, în special pentru tineri și studenți;

12.   salută, în acest context, deschiderea Centrului comun al UE de eliberare a vizelor din Podgoriţa, în vederea facilitării procedurilor de eliberare a vizelor de scurtă ședere şi invită statele membre să ia parte la proiectul privind Centrul comun de eliberare a vizelor, astfel încât cetățenii din Muntenegru să poată beneficia pe deplin în această privinţă de acordul semnat;

13.   invită autorităţile din Muntenegru să profite de semnarea acordului, pentru a continua în mod ferm reforma în domenii precum statul de drept, lupta împotriva crimei organizate și a corupției, sporirea controlului la frontiere și întărirea capacității administrative a Muntenegrului;

14.   subliniază importanța articolului 114 din ASA, care prevede angajamentul de a "crea o administrație publică eficientă și responsabilă în Muntenegru" și îndeamnă guvernul să adopte dispozițiile necesare pentru a garanta transparența numirilor și a gestionării carierei în administrația publică și să utilizeze pe deplin, cu sprijinul Comisiei Europene, instrumentele comunitare de asistență și asociere, în beneficiul instituțiilor publice;

15.   deplânge semnarea unui acord între SUA și Muntenegru, prin care Muntenegru se obligă să nu predea personal american Curții Penale Internațional, iar SUA se angajează să acorde sprijin militar Muntenegrului (așa-numitul "acord în temeiul articolului 98"); reamintește că UE se opune unor astfel de acorduri, întrucât acestea subminează autoritatea CPI; așteaptă ca Muntenegru să ia în considerare poziția UE în această privință și să adopte măsurile corespunzătoare;

16.   subliniază că dezvoltarea unui turism durabil din punct de vedere ecologic este de o importanță capitală pentru viitorul economic al Muntenegrului; insistă asupra necesităţii adoptării unui cadru legislativ de bază privind mediul şi a unui plan general de protecţie a coastelor şi îndeamnă guvernul să ia măsuri care să permită organelor independente, responsabile cu asigurarea respectării delicatului echilibru ecologic, în special în zona de coastă, dar și în parcurile naţionale din interiorul țării, să devină operaţionale, și regretă faptul că articolul 96 din ASA nu prevede angajamente clare în acest sens;

17.   deplânge speculațiile curente în privința proprietății și a bunurilor imobiliare, precum și impactul negativ al acestora asupra dezvoltării durabile a țării, care se datorează, în principal, controlului slab sau insuficient exercitat de stat și de autoritățile locale;

18.   constată că Muntenegru utilizează, de facto, euro drept monedă oficială; subliniază că prezenta utilizare a monedei euro, decisă de autoritățile din Muntenegru în împrejurări excepționale, se deosebește complet de apartenența la zona euro; reamintește că pentru ca o ţară să adere la zona euro trebuie îndeplinite toate criteriile definite în tratat, inclusiv realizarea unui înalt grad de convergență durabilă;

19.   îndeamnă stăruitor guvernul și parlamentul din Muntenegru să pună în aplicare, cât mai curând posibil, planul național de protecție a zonelor rurale, în special zonelor costiere, precum și a apelor şi a mediului marin, și să treacă la aplicarea concretă a planurilor-cadru de gestionare integrată a deșeurilor și de epurare a apelor reziduale, în principal prin colectarea diferențiată a deșeurilor provenite de la structurile turistice de pe litoral și prin construirea unor instalații de valorificare termică a acestora; semnalează, în special, fragilul echilibru ecologic din golful Kotor și necesitatea unei urgente intervenții concertate, în scopul conservării acestui patrimoniu de o rară frumusețe naturală și arhitectonică;

20.   recomandă autorităților din Muntenegru să adopte măsuri concrete pentru realizarea obiectivelor menționate la articolul 109 din ASA, construind cât mai curând posibil instalații alimentate cu energie din surse regenerabile; îndeamnă Comisia să ofere asistență guvernului din Muntenegru în găsirea finanțărilor publice sau publice-private, necesare pentru construirea unor astfel de instalații; constată că Proiectul de strategie energetică 2025 a Muntenegru oferă posibilitatea transformării sectorului energetic din Muntenegru într-unul mai puțin poluant și subliniază importanța acestui fapt pentru dezvoltarea țării;

21.   constată că majoritatea investițiilor străine directe în Muntenegru sunt investiții în proprietățile imobiliare; este îngrijorat de speculațiile cu terenuri și proprietăți imobiliare; salută adoptarea planului cadastral de către guvernul din Muntenegru și solicită punerea în aplicare deplină a acestuia, pentru a proteja coasta de pericolul ridicării de construcţii; atrage atenția, în același timp, asupra faptului că inspecția construcțiilor joacă un rol important în acest sens și că în zonele sensibile ar trebui să se ia în considerare un moratoriu asupra construcțiilor;

22.   este îngrijorat de lipsa de transparență și de cultura monopolurilor din structurile politice și economice, care împiedică dezvoltarea Muntenegrului ca societate democratică, cu o economie de piață;

23.   este de părere că formularea și punerea în aplicare a unui plan cuprinzător de dezvoltare economică pe termen lung, precum şi abordarea problemei economiei subterane semnificative sunt esenţiale pentru punerea în aplicare cu succes a ASA; invită, aşadar, autorităţile din Muntenegru să își ia un angajament mai ferm în ceea ce priveşte politicile de ocupare a forței de muncă, una dintre cele mai grave probleme economice şi sociale cu care se confruntă societatea din Muntenegru, şi să adopte politici economice care să permită crearea unui mediu de afaceri transparent și deschis concurenței;

24.   reamintește importanța dezvoltării unei rețele de transporturi intermodale, care să nu fie orientată exclusiv către traficul rutier; consideră că acest obiectiv poate fi realizat recurgând la parteneriate cu sectorul privat și prin emiterea de titluri de stat; recomandă să se continue reînnoirea căilor ferate și să se reconstruiască liniile parțial abandonate de la Podgoriţa până la orașul Nikšić și la orașul albanez de graniță Shkoder;

25.   invită guvernul din Muntenegru să găsească o soluție pe termen lung privind cazarea și naționalitatea refugiaților din Kosovo-ul învecinat, în temeiul Convenției europene asupra cetățeniei din 1997 și recent adoptata Convenție a Consiliului Europei din 2005 privind evitarea apatridiei în situația de succesiune a statelor;

26.   îndeamnă autoritățile din Muntenegru să coordoneze și mai eficient participarea Muntenegrului la programele comunitare, în special la cele din sectorul educației și formării; reamintește că acestea din urmă pot constitui un instrument eficient de îmbunătățire a calității în sectorul educativ-formativ, oferind tineretului din Muntenegru noi perspective de studiu, inclusiv prin efectuarea de stagii în străinătate; consideră oportun ca, împreună cu Comisia, să se studieze modalitățile de promovare a asocierilor și parteneriatelor între structurile din Muntenegru și structurile echivalente din statele membre ale Uniunii; consideră că liberalizarea vizelor ar facilita implicarea cetăţenilor din Muntenegru în programele comunitare;

27.   invită guvernul din Muntenegru să pună în aplice reforme în materie de legislație mass-media, în special legea privind transparența mass-mediei și prevenirea concentrării mass-mediei, pentru a permite o mai mare transparență și a preveni monopolurile mass-media atât în presa scrisă, cât și în cea electronică; invită parlamentul să asigure independența Consiliului de Radioteleviziune din Muntenegru (RTCG), asigurându-se o reprezentare reală a tuturor sectoarelor societății, facilitând astfel deplina transformare a RTCG într-un serviciu public profesionist de radio şi televiziune;

28.   observă că este esențială consolidarea și garantarea unei inedpendenţei mass-media, cu o viziune imparțială;

29.   regretă profund faptul că nu a fost rezolvat cazul uciderii jurnalistului Duško Jovanović, care, în perioada comiterii crimei, publica o serie de articole pe tema contrabandei cu țigări și a altor forme de crimă organizată în Muntenegru;

30.   îndeamnă guvernul din Muntenegru să garanteze libertatea presei și solicită anchetarea cazului Željko Ivanović, ziarist la cotidianul "Vijesti", victima unor agresiuni la 1 septembrie 2007 la Podgoriţa;

31.   subliniază rolul important pe care societatea civilă îl poate juca în consolidarea democrației și a statului de drept, atrăgând atenția asupra problemelor sociale și a chestiunilor politice sensibile; solicită, în acest context, măsuri de protecţie mai eficiente şi condiţii mai bune pentru reprezentanţii societăţii civile;

32.   ia act de angajamentul asumat de guvernul din Muntenegru de a promova cooperarea culturală și își dorește ca societatea civilă să se angajeze în mai mare măsură în domeniul culturii, inclusiv prin stimularea diverselor forme de asociere şi promovarea contactului interpersonal;

33.   salută inițiativele de a oferi studenților din Muntenegru posibilitatea de a studia în țări ale UE; invită statele membre ale UE să caute noi modalități de interacțiune cu populația din Muntenegru;

34.   își exprimă regretul pentru deplorabila întârziere înregistrată în ceea ce privește deschiderea Biroului Delegației Comisiei Europene în Muntenegru; reamintește importanța prezenței vizibile a UE în Muntenegru, în special având în vedere intrarea în vigoare a ASA; salută iniţierea, de către Comisie, a procesului de angajare a personalului prevăzut pentru sediul delegaţiei din Podgorița şi îşi exprimă încrederea că acesta va fi finalizat cât mai curând;

35.   salută inaugurarea noului punct de trecere a frontierei de la Scepan Polje la 1 octombrie 2007, precum și anunțul privind construirea unor noi puncte de trecere a frontierei; salută, în acest sens, dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate;

36.   constată că un acord permanent privind frontiera dintre Croația și Muntenegru va trebui să înlocuiască acordul interimar încheiat între Croația și fosta uniune statală Serbia și Muntenegru; consideră că prezentul acord interimar privind Peninsula Prevlaka s-a dovedit a fi o bază excelentă pentru noul acord permanent;

37.   salută adoptarea, de către parlamentul din Muntenegru, a noului text constituţional; consideră că noua Constituţie delimitează mai clar separarea puterilor, respectiv legislativă, executivă şi judecătorească şi prevede garanţii suficiente pentru minorităţile naţionale;

38.   consideră că noul text constituţional reprezintă un pas în direcţia potrivită, care subliniază dorinţa Muntenegrului de a se integra pe deplin în UE; este totuşi de părere că, odată luate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea responsabilităţii judecătorilor şi eradicarea corupţiei extinse care pătează imaginea puterii judecătoreşti din Muntenegru, ar trebui îmbunătăţite prevederile legate de numirea şi demiterea autorităţilor judecătoreşti, pentru a asigura o mai mare independenţă a puterii judecătoreşti;

39.   consideră cooperarea regională dintre statele din Balcanii de Vest ca fiind un posibil instrument eficient de rezolvare a problemelor de natură politică, economică și socială ale acestora; salută aderarea Muntenegrului la CEFTA, care va contribui în mod semnificativ la dezvoltarea economică a țării; îndeamnă Comisia să asiste autoritățile din Muntenegru în consolidarea cooperării cu țările vecine în domeniul energiei, al mediului și al transportului; subliniază importanța cooperării regionale pentru integrarea Muntenegrului în Uniunea Europeană;

40.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre și guvernului din Muntenegru.

(1) A se vedea poziţiile Parlamentului din 24 octombrie 2007 privind respectivele acorduri (Texte adoptate, P6_TA(2007)0451 şi P6_TA(2007)0452.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind catastrofa navală care a avut loc în strâmtoarea Kerci din Marea Neagră precum şi poluarea cauzată de mareea neagră

P6_TA(2007)0625 B6-0503/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind siguranţa maritimă, în special Rezoluția sa din 21 noiembrie 2002 privind catastrofa navală a petrolierului "Prestige" din largul coastei Galiciei(1) şi Rezoluţia sa din 23 septembrie 2003 privind creşterea siguranţei maritime ca reacţie la accidentul petrolierului "Prestige"(2),

–   având în vedere primul şi al doilea pachet de măsuri legislative privind siguranţa maritimă "Erika I şi II",

–   având în vedere cele şapte propuneri legislative privind siguranţa maritimă ("al treilea pachet de măsuri legislative privind siguranţa maritimă"), prezentate de Comisie Parlamentului în noiembrie 2005 (COM(2005)0586 - 0593),

–   având în vedere poziţiile sale adoptate în primă lectură la 29 martie 2007(3) şi la 25 aprilie 2007(4) cu privire la al treilea pachet de măsuri legislative privind siguranţa maritimă,

–   având în vedere pachetul de măsuri prioritare instituit în 2005 de către grupul la nivel înalt privind transporturile, care se concentrează pe cinci axe transnaţionale principale ce leagă Uniunea Europeană de statele vecine din nord, est şi sud-est, precum şi din regiunile Mării Mediterane şi Mării Negre,

–   având în vedere catastrofa navală care a avut loc în strâmtoarea Kerci din Marea Neagră la 11 noiembrie 2007,

–   având în vedere articolele 71, 80 şi 251 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât zece nave (petroliere şi cargouri), inclusiv nava Volganeft-139, care nu fusese proiectată să reziste furtunilor pe mare, s-au scufundat sau au eşuat în strâmtoarea Kerci şi în zona nordică a Mării Negre în timpul unei furtuni violente;

B.   întrucât, potrivit unor informaţii provizorii, şase marinari au murit şi peste 2000 de tone de păcură şi de sulf au fost deversate în mare, provocând un dezastru ecologic şi cauzând moartea a peste 15 000 de păsări;

C.   întrucât furtunile violente au dispersat poluanţii petrolieri, afectând atât comunităţile din regiune, cât şi mediul înconjurător, şi, întrucât poluarea cu păcură şi sulf, pe lângă pierderile de vieţi omeneşti pe care le-a cauzat, a afectat în mod direct fauna şi flora, cu posibile repercusiuni pe termen lung asupra calităţii ecologice a habitatelor naturale în cauză;

D.   întrucât Marea Neagră devine una dintre principalele rute folosite pentru exporturile crescânde de petrol din regiune;

E.   întrucât pierderile de vieţi omeneşti şi dezastrul ecologic din Marea Neagră subliniază necesitatea de a accelera dezbaterile din cadrul Consiliului referitoare la actele legislative rămase din al treilea pachet de măsuri legislative privind siguranţa maritimă,

F.   întrucât, prin aderarea României și Bulgariei, Uniunea Europeană a devenit un important actor în regiunea Mării Negre, regiune de importanță geostrategică pentru securitatea energetică și diversificarea rutelor de aprovizionare cu energie ale UE, datorită apropierii sale de Marea Caspică, Orientul Mijlociu și Asia Centrală.

1.   îşi exprimă solidaritatea şi îşi reiterează sprijinul faţă de victimele dezastrului;

2.   solicită Consiliului şi Comisiei să monitorizeze îndeaproape situaţia din Marea Neagră şi să ia măsuri concrete pentru a contribui la reducerea impactului ecologic al dezastrului;

3.   invită statele membre să se asigure de aplicarea strictă a legislaţiei comunitare în vigoare, în special a legislaţiei privind normele aplicabile navelor, un exemplu fiind normele referitoare la controlul statului de port;

4.   constată că autorităţile ruse au luat o serie de măsuri, cum ar fi interzicerea temporară a circulaţiei navelor de tip fluviu-mare în larg, în urma recentei serii de naufragii din strâmtoarea Kerci şi subliniază faptul că aceste măsuri ar trebui eliminate numai după efectuarea unor anchete detaliate şi a unei evaluări a situaţiei existente;

5.   solicită statelor membre şi Comisiei să promoveze principiile politicii maritime integrate pentru Uniunea Europeană în regiunea Mării Negre, aşa cum se propune în Comunicarea Comisiei privind o politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană COM(2007)0575;

6.   subliniază faptul că respectarea strictă a normelor de navigaţie maritimă este un element esenţial al siguranţei maritime şi îndeamnă statele membre şi ţările din vecinătatea Uniunii Europene să se asigure că echipajele navelor şi administraţiile maritime nu ignoră în nicio situaţie semnalele de alertă sau avertizările de furtună;

7.   subliniază faptul că dezastrul din Marea Neagră ar trebui să atragă atenţia ţărilor din vecinătatea Uniunii Europene - în special Rusiei, care a anunţat că intenţionează să îşi majoreze considerabil capacităţile de transbordare şi de export al petrolului pe coasta Mării Negre - cu privire la problema modernizării flotelor maritime şi a interzicerii utilizării petrolierelor cu cocă simplă, care sunt învechite;

8.   recunoaşte rolul proactiv jucat de Comisie încă din noiembrie 2005, când aceasta a prezentat al treilea pachet de măsuri legislative privind siguranţa maritimă, cu scopul de a consolida legislaţia europeană în domeniul siguranţei maritime, înainte să aibă loc un alt accident naval, şi de a preveni în viitor posibilele dezastre ecologice şi poluarea marină;

9.   subliniază faptul că Parlamentul a finalizat până în aprilie 2007 prima lectură a celor şapte propuneri din cadrul celui de-al treilea pachet de măsuri legislative privind siguranţa maritimă şi consideră că cele şapte propuneri legislative sunt strâns legate între ele şi, prin urmare, este necesară aprobarea acestora sub formă de pachet de măsuri legislative;

10.   subliniază faptul că accidente precum cel care a avut loc în zona Mării Negre ar trebui să aibă drept efect accelerarea dezbaterilor în cadrul Consiliului şi solicită acestuia să adopte de urgenţă poziţii comune cu privire la cele şapte propuneri legislative;

11.   subliniază importanţa Memorandumului de înţelegere de la Paris şi a Memorandumului de înţelegere privind controlul statului de port în regiunea Mării Negre şi solicită Consiliului şi Comisiei să intensifice cooperarea cu statele de coastă care nu sunt membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor de reducere a riscului de poluare a mediului în urma accidentelor navale, inclusiv prin acţiuni întreprinse în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale şi al Memorandumului de înţelegere de la Paris;

12.   subliniază rolul-cheie pe care îl pot juca organizaţiile regionale, în special Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), pentru a asigura o mai bună gestionare a navigaţiei din Marea Neagră şi o mai bună cooperare în acest domeniu;

13.   subliniază faptul că poluarea mediului, cauzată de incidente precum recenta deversare de păcură, constituie o problemă din ce în ce mai frecventă în regiunea Mării Negre, care poate fi soluţionată numai prin efortul comun al tuturor statelor din regiune; prin urmare, invită statele din regiune să promoveze modelele existente de cooperare şi să dezvolte noi mecanisme de cooperare, cum ar fi cooperarea în domeniul operaţiunilor de curăţare efectuate în urma incidentelor precum recenta deversare de păcură;

14.   solicită Comisiei şi statelor membre să utilizeze într-o măsură cât mai mare noul Instrument european de vecinătate și parteneriat (IEVP) pentru a aborda problemele de mediu din regiunea Mării Negre şi, de asemenea, să utilizeze noul instrument pentru asistenţa de preaderare pentru a aborda aspectele legate de mediu din statele din regiunea Mării Negre;

15.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 25 E, 29.1.2004, p. 415. (2) JO C 77 E, 26.3.2004, p. 76. (3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0093 - 0094. (4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0146 - 0150.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind sistemele de garantare a depozitelor (2007/2199(INI))

P6_TA(2007)0626 A6-0448/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind revizia Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor (COM(2006)0729),

–   având în vedere Recomandarea 87/63/CEE a Comisiei din 22 decembrie 1986 privind introducerea sistemelor de garantare a depozitelor în cadrul Comunității(1),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social privind propunerea de Directivă a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege şi acte administrative privind sistemele de garantare a depozitelor din 22 septembrie 1992(2),

–   având în vedere poziţiile sale din 10 martie 1993 în primă lectură(3) şi din 9 martie 1994 în a doua lectură(4) referitoare la propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind sistemele de garantare a depozitelor,

–   având în vedere Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor(5),

–   având în vedere raportul Comisiei privind aplicarea clauzei de interzicere a exporturilor, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor (COM(1999)0722),

–   având în vedere raportul Comisiei privind aplicarea dispozițiilor referitoare la acoperirea suplimentară ("topping-up") din articolul 4 alineatele (2)-(5) din Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor (94/19/CE) (COM(2001)0595),

–   având în vedere avizul tehnic al Comitetului european al inspectorilor bancari privind revizuirea aspectelor legate de sistemele de garantare a depozitelor din 30 septembrie 2005 (CEIB/05/81),

–   având în vedere raportul din februarie 2007 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei (CCC), întitulat "Analiză pe bază de scenarii posibile: estimarea consecinţelor modificării mecanismului de finanţare a sistemelor UE de garantare a depozitelor",

–   având în vedere raportul Comisiei privind nivelul minim de garantare din Directiva 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor,

–   având în vedere Cartea Albă a Comisiei privind politica serviciilor financiare 2005-2010 (COM(2005)0629) şi rezoluţia Parlamentului din 11 iulie 2007 privind aceasta(6),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0448/2007),

A.   întrucât sistemele de garantare a depozitelor constituie o componentă importantă a plasei de siguranță;

B.   întrucât sistemele de garantare a depozitelor au ca scop protecția persoanelor și a funcțiilor, precum și garantarea unor condiții de concurență echitabile;

C.   întrucât situaţia actuală din sectorul bancar, declanşată de criza creditelor ipotecare "subprime" din Statele Unite şi de efectele acesteia asupra pieţelor financiare, a demonstrat pertinenţa sistemelor de garantare a depozitelor;

D.   întrucât diferențele structurale între sistemele de garantare a depozitelor la nivel național sunt o consecință a diferențelor dintre condițiile instituționale din fiecare stat membru;

E.   întrucât încrederea în garantarea stabilităţii piețelor financiare și a unor condiții concurențiale corecte constituie fundamente importante pentru piața internă în ansamblul ei;

F.   întrucât cele mai recente studii au demonstrat că tot mai mulți cetățeni UE devin interesați de achiziționarea de produse financiare din străinătate;

G.   întrucât intensificarea activităților transfrontaliere ale instituțiilor de credit, precum și modificările din structura sistemului european de control bancar ridică noi întrebări în ceea ce privește colaborarea, coordonarea și repartizarea sarcinilor în situații de criză între țara de origine și țara gazdă;

H.   întrucât, în contextul unei piețe financiare integrate într-o măsură tot mai mare, plasa de siguranță trebuie să își îndeplinească rolul în situațiile de criză transfrontaliere,

1.   recunoaște importanța sistemelor de garantare a depozitelor și beneficiile pe care le are directiva 94/19/CE pentru utilizatori și pentru stabilitatea pieței financiare; subliniază, în acelaşi timp, importanţa eliminării posibilelor denaturări ale pieţei, în cazul în care prezenţa acestora este confirmată în urma unei analize;

2.   împărtășește opinia Comisiei, potrivit căreia ar trebui să se opereze modificări legislative ale Directivei 94/19/CE doar după prezentarea unor rezultate suplimentare ale cercetărilor, în special în domeniul gestionării riscurilor și a situațiilor de criză transfrontaliere; consideră că este important să se abordeze denaturările grave ale concurenţei, în cazul în care acestea sunt confirmate în urma unei analize;

3.   consideră că este de dorit o armonizare a nivelului minim de garantare la o valoare mai ridicată, dar creșterea ar trebui cuplată de o dezvoltare economică corespunzătoare, mai ales în condițiile în care, din cauza situației lor economice generale, unele țări nu au atins nivelul minim de garantare stabilit în Directiva 94/19/CE; subliniază însă că, în acest context, ar trebui să se pună capăt reducerii suplimentare a nivelului de garantare determinat de inflație, cel târziu cu ocazia următoarei modificări legislative;

4.   consideră, asemenea Comisiei, că funcționarea sistemelor de garantare a depozitelor ar putea fi îmbunătățită prin măsuri de autoreglementare, în special la nivel transfrontalier;

5.   salută, în această privință, colaborarea inițiată de Comisie cu European Forum of Deposit Insurers (EFDI) și CCC precum și dialogul pe scară largă lansat de Comisie în vederea elaborării unor măsuri de autoreglementare; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la calendarul și rezultatele sale obţinute în această privință;

6.   consideră că trebuie furnizate clienților mai multe informații, pentru a le permite acestora să facă alegeri în cunoștință de cauză cu privire la intermediarii cărora le vor încredința economiile, și că abordarea ar trebui să vizeze în mod constant consolidarea capacității intermediarilor de a opera la nivel transfrontalier și promovarea integrării pe piață; consideră că autoreglementarea, în special posibila contribuție a EFDI, ar putea juca un rol important în această privință;

7.   consideră că diferitele mecanisme actuale de finanțare a sistemelor de garantare a depozitelor trebuie analizate în privința posibilelor denaturări ale concurenței, inclusiv a egalităţii de tratament pentru clienți şi a costurilor conexe, dar mai ales în privința efectelor asupra funcționării în cazul unei situații de criză transfrontaliere;

8.   subliniază faptul că sistemele de garantare a depozitelor ex-post ar trebui să garanteze consumatorilor aceeași siguranță și securitate ca și sistemele de garantare a depozitelor ex-ante;

9.   consideră că o separare a sistemului de supraveghere și de garantare a depozitelor între țări generează probleme normative; solicită Comisiei să analizeze posibilele efecte negative ale unei astfel de situații;

10.   consideră că perioadele de aşteptare pentru rambursarea depunătorilor în cazul unei situații de criză ar putea fi scurtate semnificativ, ca urmare a inovațiilor considerabile în domeniul tehnologiei comunicațiilor, survenite după adoptarea Directivei 94/19/CE; consideră că îmbunătăţirile ar trebui să fie realizate în primul rând mijloace nelegislative, precum: acorduri, cele mai bune practici, îmbunătăţirea calităţii datelor şi repartizarea clară a responsabilităţilor în domeniul procesării datelor, precum şi angajamente voluntare ale băncilor.

11.   consideră că este necesar ca, atunci când rambursarea provine din două sisteme de garantare a depozitelor, perioada de aşteptare pentru rambursarea depunătorului nu trebuie să fie mai lungă în cazul rambursărilor din cadrul sistemelor țării de origine decât în cazul rambursărilor din cadrul sistemelor țării gazdă;

12.   sprijină abordarea conform căreia, în cazul în care un membru se retrage din sistemul de garantare a depozitelor, decizia privind eventuala rambursare, respectiv eventualul transfer al contribuțiilor la sistemul de garantare efectuate de o instituție de credit ar trebui să fie luată de statele membre;

13.   se declară în favoarea opiniei Comisiei că noile dispoziții privind transferul sau rambursarea contribuțiilor la sistemele de garantare nu trebuie nici să influențeze negativ modul de funcționare al fondului, nici să permită o acumulare inadmisibilă a riscurilor;

14.   consideră că, pe termen lung, chestiunea armonizării sistemelor de garantare a depozitelor în privinţa finanţării,, precum şi în privinţa competenţelor şi rolului autorităţii de control ar trebui abordată printr-o poziţie comună proactivă, în cazul în care analizele solicitate demonstrează existenţa unor denaturări ale concurenţei, a unor inegalităţi de tratament a consumatorilor sau a unor consecinţe negative asupra gestionării riscurilor transfrontaliere;

15.   salută constituirea unor grupuri de lucru ale Comitetului economic și financiar și ale Comitetului pentru servicii financiare în vederea revizuirii și elaborării unor măsuri comunitare care vizează stabilitatea pieței financiare și stabilirea unor norme de control;

16.   afirmă clar că tendința din sectorul bancar de a înlocui filialele cu sucursale este de asemenea legată de noi cerințe în ceea ce privește colaborarea dintre autoritățile statelor membre implicate în situații de criză;

17.   consideră necesară analizarea, de către Comisie, alături de miniștrii finanțelor din statele membre,de băncile centrale și de EFDI, a posibilelor avantaje și dezavantaje ale unei repartiții a sarcinilor înainte și după apariția unor eventuale situații de criză, urmând ca rezultatele să fie comunicate Parlamentului European;

18.   consideră necesară stabilirea în avans a procedurilor și metodelor de colaborare dintre părțile implicate într-o eventuală situație de criză transfrontalieră, precum și planificarea și stabilirea, de către Comisie, împreună cu reprezentanții statelor membre, băncile centrale și EFDI, a procedurilor și metodelor de colaborare, urmând ca acestea să fie comunicate Parlamentului European;

19.   solicită Comisiei să elaboreze standarde pentru ameliorarea procesului de identificare timpurie a riscurilor în cadrul sistemelor de garantare; are în vedere folosirea sistemului de identificare timpurie a riscurilor pentru stabilirea unor contribuții în funcție de risc;

20.   consideră oportună inițierea unor studii mai complete, necesare în vederea definirii unei metode comune pentru evaluarea riscurilor;

21.   subliniază responsabilitatea limitării riscurilor revine, în primul rând, băncilor;

22.   consideră necesară elaborarea unor principii pentru gestionarea riscurilor și a situațiilor de criză la nivel transfrontalier, în vederea reducerii problemelor constituite de "parazitism" (free rider) și a pericolului moral;

23.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO L 33, 4.2.1987, p. 16. (2) JO C 332, 16.12.1992, p. 13. (3) JO C 115, 26.4.1993, p. 91. (4) JO C 91, 28.3.1994, p. 85. (5) JO L 135, 31.5.1994, p. 5. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0338.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind gestionarea activelor II (2007/2200(INI))

P6_TA(2007)0627 A6-0460/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Cartea albă a Comisiei privind îmbunătăţirea cadrului pieţei unice a fondurilor de investiţii (COM(2006)0686),

–   având în vedere Directivele 2001/107/CE(1) şi 2001/108/CE(2), ambele modificând Directiva 85/611/CEE(3), privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în vederea reglementării societăţilor de gestionare şi a prospectelor de emisiune simplificate, respectiv în ceea ce priveşte plasamentele OPCVM (OPCVM III),

–   având în vedere Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare(4) (DPIF),

–   având în vedere Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2005 de instituire a unei noi structuri de organizare pentru comitetele competente din domeniul serviciilor financiare,

–   având în vedere Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale(5) (directiva privind fondurile de pensii),

–   având în vedere Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări(6) (directiva privind intermedierea de asigurări) şi Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 ianuarie 2004 privind viitorul fondurilor speculative şi produselor derivate(8),

–   având în vedere raportul din 7 mai 2004 al grupului de experți în gestionarea activelor și rapoartele grupului de experți din iulie 2006, precum și Rezoluția Parlamentului din 27 aprilie 2006 privind gestionarea activelor(9),

–   având în vedere avizul către Comisia Europeană al Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare (CAERPVM) privind clarificarea definiţiilor referitoare la activele eligibile pentru investiţii ale OPCVM, emis la 26 ianuarie 2006 şi (CESR/06-005),

–   având în vedere "Raportul privind stabilitatea financiară mondială: evoluţia şi provocările pieţei" al Fondului Monetar Internaţional, din aprilie 2007,

–   având în vedere raportul anual 2006 al Băncii Centrale Europene, capitolul IV: Stabilitatea şi integrarea financiară,

–   având în vedere Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare aplicabile întreprinderilor de investiţii, precum şi termenii definiţi în sensul respectivei directive(10) (directiva de punere în aplicare a DPIF),

–   având în vedere recomandările CAERPVM privind stimulentele care decurg din DPIF, din 29 mai 2007 (CESR/07-228b),

–   având în vedere Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare(11) (directiva privind prospectul),

–   având în vedere Propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind iniţierea activităţii de asigurare şi reasigurare şi exercitarea acesteia (COM(2007)0361) (directiva Solvabilitate II),

–   având în vedere concluziile Consiliului ECOFIN din 8 mai 2007,

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei privind ameliorarea cadrului pentru fondurile de investiții în UE (COM(2005)0314),

–   având în vedere Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre(12) şi Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni(13),

–   având în vedere actualizarea raportului Forumului pentru stabilitate financiară privind instituţiile cu o rată de îndatorare a capitalului foarte ridicată, publicat la 19 mai 2007,

–   având în vedere raportul grupului de coordonare pentru guvernare corporativă al OECD din mai 2007, intitulat "Rolul surselor private de capital în guvernarea corporativă: despre rolul fondurilor de capital privat şi fondurilor speculative "activiste",

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0460/2007),

A.   întrucât, prezenta rezoluţie nu urmăreşte nici să abordeze cele cinci măsuri legislative prevăzute în cadrul pachetului de revizuire OPCVM III, şi anume facilitarea procedurii de notificare, instituirea unui pașaport al societăților de gestionare, revizuirea prospectului simplificat şi crearea unui cadru aplicabil fuziunilor de fonduri de investiţii şi a unui cadru pentru administrarea în comun a activelor, nici să discute modificări ale cooperării în materie de control prevăzute în aceste cinci domenii;

B.   întrucât Parlamentul intenţionează să îşi exercite pe deplin rolul în crearea unei pieţe europene mai integrate a fondurilor de investiţii, mergând mai departe de cadrul simplei revizuiri viitoare a OPCVM III;

C.   întrucât fondurile imobiliare deschise şi fondurile de fonduri speculative, precum şi alte fonduri nearmonizate de investiții pentru investitorii individuali rămân în prezent în afara cadrului OPCVM şi, prin urmare, nu beneficiază de un paşaport european, fapt care limitează atât diversitatea produselor de investiţii disponibile investitorilor individuali, cât şi strategia de investiţii a OPCVM;

D.   întrucât diferitele regimuri şi practici naţionale în materie de plasamente private constituie un obstacol pentru investitorii sofisticaţi în activitatea de plasare transfrontalieră a produselor de investiţii;

E.   întrucât cerinţele de divulgare divergente pentru OPCVM şi pentru alte produse de investiţii concurente, diferitele norme fiscale naţionale privind fuziunile transfrontaliere de fonduri de investiţii, barierele în calea gestionării fondurilor, precum şi responsabilităţile divergente ale depozitarilor reprezintă un obstacol în calea asigurării unor condiţii de concurenţă echitabilă, unei competitivităţi sporite şi consolidării pieţei europene a fondurilor de investiţii;

F.   întrucât au existat numeroase concepții greșite privind diferitele mijloace alternative de investiții și întrucât instrumente precum fondurile speculative și fondurile de capital privat diferă în privința modului de constituire, a obiectivelor politicii de investiții și a controlului gestionării,

Fondurile nearmonizate de investiții pentru investitorii individuali

1.  Salută crearea unui grup de experţi privind fondurile imobiliare deschise, dar regretă faptul că nu s-a acordat aceeaşi prioritate, de către Comisie, problemei fondurilor de fonduri speculative; aşteaptă cu interes atât raportul grupului de experţi privind fondurile imobiliare deschise, cât şi rezultatele studiului Comisiei privind fondurile nearmonizate de investiţii pentru investitorii individuali, în vederea creării unei pieţe interne pentru aceste produse;

2.   solicită Comisiei să examineze o viitoare extindere a domeniul de aplicare al articolul 19 alineatul (1) din directiva OPCVM III la fondurile imobiliare deschise și la fondurile de fonduri speculative, ținând cont de faptul că indicii fondurilor de investiții speculative sunt deja consideraţi ca active eligibile; subliniază necesitatea unei evaluări complete a impactului riscurilor şi beneficiilor acestei schimbări, acordând astfel o atenție deosebită protecţiei mărcii OPCVM; subliniază că o astfel de examinare nu trebuie să întrerupă revizuirea directivei OPCVM III;

3.   consideră că, după luarea în considerare a concluziilor raportului grupului de experți și a studiului Comisiei, menţionate anterior, ar trebui să analizeze posibilitatea creării unui cadru de organizare a pieţei interne pentru fondurile imobiliare deschise, fondurile de fonduri speculative şi alte fonduri nearmonizate de investiţii pentru investitori individuali, în calitate de produse reglementate la nivelul UE, susţinute de o evaluare a impactului şi ținând cont pe deplin de chestiunile legate de diversificare, lichidate și evaluare; subliniază că o astfel de analiză nu trebuie să întrerupă revizuirea directivei OPCVM III;

Regimul plasamentelor private

4.   solicită un cadru armonizat pentru plasamentele private la nivelul UE, în vederea consolidării integrării pieţei interne, bazat pe o evaluare detaliată a impactului; subliniază faptul că un astfel de regim trebuie să asigure participanţilor securitatea juridică necesară, dar nu trebuie să implice o reglementare excesivă care să constituie o povară în plus pentru activităţile private de plasament între investitori sofisticaţi şi bine informaţi, prin intermediul unor cerinţe prea detaliate sau prescriptive; reiterează că o suprareglementare la nivel național nu ar trebui să fie posibilă;

5.   consideră că un regim al plasamentelor private ar trebui să se aplice tuturor fondurilor deschise de investiţii, inclusiv fondurilor reglementate europene şi naţionale, precum şi fondurilor reglementate din ţări terţe; este, totuşi, convins de importanţa soluţionării problemei accesului reciproc pe piaţă, atunci când este cazul; prin urmare, invită Comisia să negocieze astfel de acorduri cu ţări terţe, în special cu Statele Unite, şi solicită Comisiei să abordeze această chestiune în cadrul Consiliului economic transatlantic;

6.   îşi exprimă convingerea că o definiţie a persoanelor eligibile să investească este fundamentală; sugerează că ar trebui luate în considerare actualele categoriile de investitori prevăzute în DPIF şi în directiva privind prospectul; susţine o definiţie extinsă a investitorului sofisticat; cu toate acestea, subliniază că, în pofida legislaţiei în vigoare, rămân câteva chestiuni nerezolvate, cum ar fi criteriile venitului anual şi necesitatea de a institui restricţii de transfer care interzic investitorului sofisticat, eligibil să investească în cadrul unui astfel de regim al plasamentelor private, să îşi vândă produsul investitorilor individuali în mod direct sau grupându-l cu alte produse vândute cu amănuntul;

7.   sugerează ca, într-o primă etapă, în directiva revizuită OPCVM III să fie introdusă o derogare pentru OPCVM de la procesul de notificare, această derogare limitându-se la un număr mic de investitori foarte sofisticați, cum ar fi clienții profesionali în sensul DPIF;

8.   consideră că, în a doua etapă, regimul plasamentelor private ar trebui extins la alte produse, la un tip de investitor sofisticat mai larg definit şi ar trebui să prevadă o derogare generală de la reglementările locale în materie de comercializare; solicită Comisiei să determine, până în vara anului 2008, dacă orientările CAERPVM sunt suficiente sau sunt necesare măsuri legislative;

9.   își exprimă convingerea că un cadru european pentru regimul plasamentelor private ar trebui să se aplice doar plasamentelor private transfrontaliere și că, în acest caz, ar trebui să aibă prioritate în faţa normelor naţionale, dar că nu ar trebui să înlocuiască normele naţionale privind plasamentele private interne; este, cel puţin într-o primă etapă, în favoarea unui regim bazat pe îndrumările CAERPVM, dar subliniază faptul că, pentru a se asigura un grad mai mare de securitate juridică, ar trebui analizată necesitatea unor măsuri legislative europene;

10.   invită Comisia să examineze și să îndepărteze obstacolele fiscale din calea plasamentelor transfrontaliere ale acestor produse;

Distribuția, transparența și cultura financiară

11.   consideră că plata unor comisioane reprezintă un mijloc acceptabil de remunerare; în același timp, subliniază faptul că informarea investitorilor, inclusiv transparența taxelor şi a repartizării, este esențială pentru a permite acestora să ia decizii mai bine documentate și pentru a intensifica concurența; salută prevederile DPIF privind divulgarea taxelor, dar reaminteşte că DPIF nu se aplică tuturor produselor de investiţii concurente;

Produse concurente

12.   consideră că, în cazul costurilor și taxelor, cerințele privind divulgarea acestora la punctele de vânzare, precum și cerințele de informare permanentă în privința riscurilor și rezultatelor ar trebui să se aplice în mod egal nu doar OPCVM, ci și tuturor produselor concurente (cum ar fi certificatele, bonurile, asigurările de viață cu componentă investițională (de tip unit-linked)); recunoaște, totuși, că este imposibilă stabilirea unei comparații perfecte între diferitele tipuri de produse de investiții;

13.   solicită, în acest sens, revizuirea, cel mai târziu până la sfârşitul anului 2008, a cadrului legislativ privind promovarea, consilierea şi vânzarea tuturor produselor de investiţii cu amănuntul, în special a directivei Solvabilitate II, a directivei privind intermedierea de asigurări şi a OPCVM III, pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabilă şi o abordare coerentă în materie de protecţie a investitorilor; invită Comisia să solicite comitetelor de nivel 3 un aviz tehnic în acest domeniu, ţinând cont, în acelaşi timp, de diversitatea produselor şi a canalelor de distribuţie;

14.   solicită Comisiei să examineze în ce măsură un cod de conduită produs de actorii din acest sector ar putea contribui la creșterea transparenței taxelor, ţinând cont de efectele pozitive şi negative ale codului de conduită în sectorul post-tranzacţionare;

15.   salută recomandarea CAERPVM de a trata în acelaşi mod plăţile sau beneficiile nemonetare de care se bucură sau pe care le generează o persoană juridică în cadrul aceluiaşi grup care oferă doar propriile produse (fonduri interne) şi cele de care se bucură sau pe care le generează orice altă persoană juridică în cadrul unor firme cu arhitectură deschisă (fonduri aparţinând terţilor);

16.   constată că în temeiul articolului 26 din directiva de punere în aplicare a DPIF, dispozițiile privind stimulentele se aplică plăților sau beneficiilor nemonetare dintre două entități juridice distincte, în timp ce produsele care sunt produse și distribuite de aceeași entitate juridică nu intră în sfera de aplicare a articolului 26; solicită Comisiei să examineze impactul concret al articolului 26 asupra distribuției produselor concurente și, prin urmare, asupra arhitecturii deschise;

17.   recunoaște faptul că urmărirea comisioanelor, în special a taxelor de retrocesiune, reprezintă un proces costisitor și care necesită mult timp, de așteptat să se intensifice în condițiile unei arhitecturi din ce în ce mai deschise; în consecință, solicită sectorului să examineze în ce măsură standardele comune din UE privind monitorizarea adecvată a pozițiilor instrumentelor financiare sunt necesare, cum ar fi standardele de identificare a distribuitorilor sau de furnizare de date precum formatele fișierelor de date, protocoalele de transmitere a datelor, frecvența raportărilor;

18.   solicită CAERPVM să prezinte un raport privind impactul în 2008 al articolului 26 din directiva de punere în aplicare a DPIF asupra mecanismelor actuale privind comisioanele în natură și comisioanele globale de curtaj (softing și bundling) și să examineze, luând în considerare iniţiativele existente şi posibilele iniţitiative viitoare de autoreglementare ale sectorului, dacă un control comun în UE ar fi benefic investitorilor;

19.   împărtășește îngrijorarea exprimată în Cartea verde a Comisiei privind ameliorarea cadrului pentru fondurile de investiții în UE în legătură cu apariția fondurilor garantate, având o denumire înşelătoare, atunci când acestea nu sunt susținute de cerințe în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu; prin urmare, invită Comisia să propună un mecanism adecvat prin care să se garanteze că aceste fonduri răspund unor criterii la nivel comunitar, de exemplu cerinţelor în materie de capital, pentru a asigura o protecţie eficientă a consumatorilor; observă, în acest context, că cerinţele de control trebuie să fie coerente şi stricte atât din punct de vedere calitativ, în ceea ce priveşte standardele de gestionare a riscurilor, cât şi din punct de vedere cantitativ, în ceea ce priveşte cerinţele de capital rezultante;

Interacţiunea OPCVM-DPIF

20.   salută intenția Comisiei de a soluționa, într-un vademecum, eventualele conflicte între prevederile directivei OPCVM III și DPIF în materie de distribuție, stimulente și norme de conduită profesională; regretă, totuşi, faptul că aceste orientări nu au fost publicate de către Comisie înainte de punerea în aplicare a DPIF de către statele membre; invită Comisia să ia în considerare actele cu putere de lege şi actele administrative de punere în aplicare ale statelor membre, să clarifice statutul juridic al vademecumului şi legătura acestuia cu măsurile de nivel 3 ale CAERPVM, precum şi cu întrebările şi răspunsurile Comisiei privind DPIF;

Cultura financiară

21.   subliniază faptul că cerințele similare de transparență la punctul de vânzare pentru produsele concurente în ceea ce privește costurile, riscurile și rezultatele ajută investitorul să ia o hotărâre documentată, doar dacă acesta posedă cunoștințe solide și are o înțelegere de bază a funcționării diferitelor produse de investiții; evidențiază, prin urmare, necesitatea culturii financiare;

Impozitarea fuziunilor transfrontaliere de fonduri de investiţii

22.   observă cu regret că în multe jurisdicții fuziunile transfrontaliere sunt în continuare impozabile în timp ce fuziunile la nivel național nu sunt impozabile; consideră că, din moment ce investitorii nu pot să influențeze astfel de evenimente și ar trebui tratați în mod egal, fuziunile transfrontaliere și cele la nivel național ar trebui să fie ghidate de principiul neutralității fiscale;

23.   invită Comisia să propună, în 2008, o directivă privind impozitarea fuziunilor de fonduri de investiții respectând principiul neutralității fiscale prevăzut în Directivele 90/434/CEE și 2005/56/CE; subliniază faptul că scopul nu este armonizarea fiscală, ci garantarea neutralității fiscale a fuziunilor transfrontaliere și a celor la nivel național în cazul în care investitorul își păstrează investiția în respectivul fond înainte și după fuziune sau în cazul în care investitorul își retrage investiția ca urmare a intenției de fuziune, înainte ca fuziunea să aibă loc;

24.   consideră că, din motive practice, neutralitatea fiscală ar trebui aplicată, într-o primă etapă, doar fuziunilor OPCVM, iar ulterior tuturor celorlalte fonduri;

25.   subliniază importanța crucială a coordonării controlului produselor OPCVM și non-OPCVM și îndeamnă la eforturi sporite în vederea schimbului de informații și de cooperare practică între autoritățile financiare;

Politica de investiţii şi gestionarea riscurilor

26.   regretă că orientările actuale ale politicilor de investiții au condus la menţinerea unor active precum fondurile de fonduri speculative și fondurile imobiliare deschise în afara sferei de eligibilitate OPCVM, în timp ce active volatile și mai puțin transparente, cum ar fi indicii fondurilor de investiții speculative sunt considerate eligibile de CAERPVM;

27.   consideră că definirea activelor eligibile și stabilirea limitelor de investiții nu garantează calitatea în gestionarea investițiilor și că aceasta poate chiar da investitorilor individuali o falsă impresie de securitate; sugerează, prin urmare, că ar trebui să se ia în considerare, pe termen mediu, trecerea de la o abordare prescriptivă la o abordare fondată pe principii și bazată pe gestiunea activ-pasiv, ca modalitate mai avansată de diversificare a riscurilor; subliniază că revizuirea directivei OPCVM III nu ar trebui amânată prin deschiderea în acest stadiu a unei discuții de principiu privind o asemenea schimbare; subliniază necesitatea de a analiza cu atenţie efectul respectivelor schimbări asupra performanţelor OPCVM şi a mărcii OPCVM;

28.   consideră că introducerea unor dispoziții fondate pe principii privind sistemele de gestionare a riscurilor de nivel 1 va ar putea contribui la garantarea unei stabilităţi financiare şi a convergenței în cazul practicilor de control; așteaptă, prin urmare, ca, odată ce se încheie activitatea legislativă privind directivei OPCVM III revizuită, Comisia să redacteze o listă de criterii fondate pe principii pentru uzul sistemelor de gestionare a riscurilor, ținând cont de faptul că asemenea sisteme ar trebui să corespundă profilului individual de risc al fiecărui fond; solicită Comisiei să examineze dacă societățile de gestionare ar trebui să fie obligate să explice adecvarea unui anume sistem și dacă o cerință generală de autorizare prealabilă a sistemelor de gestionare a riscurilor de către autoritatea de supraveghere sau dacă un rol mai clar al depozitarului în controlul activităților investiționale sunt necesare; invită CAERPVM să îşi finalizeze activitatea în ceea ce priveşte armonizarea sistemelor de măsurare a riscurilor şi să se reorienteze spre gestionarea lichidităţilor;

29.   consideră că este necesar, în vederea întăririi încrederii investitorilor, ca toate societățile de gestionare constituite sub formă de societăți pe acţiuni și toate societățile de distribuţie cotate la bursă să se supună reglementărilor naționale privind guvernarea corporativă aplicabile în țara acestora de înregistrare, precum și normelor comunitare privind guvernarea corporativă;

Gestionarea fondurilor

30.   salută iniţiative precum cele ale Grupului de standardizare a procesării fondurilor de investiţii din cadrul Asociaţiei europene de gestiune de fonduri şi de active, Eurofi şi alte iniţiative la nivel național de creştere a eficienţei gestionării fondurilor; constată, cu toate acestea, că progresul realizat până în prezent nu este satisfăcător; consideră că trebuie să se ia măsuri de către Comisie în cazul în care sectorul nu înregistrează progrese semnificative până la sfârșitul anului 2009 în ceea ce privește sporirea utilizării gestionării electronice și standardizate a fondurilor de investiții;

31.   atrage atenţia asupra dificultăţilor cu care se confruntă distribuitorii mici şi mijlocii, precum şi distribuitorii având o activitate transfrontalieră limitată, în momentul în care realizează trecerea la soluţii automatizate şi standardizate;

32.   ia în considerare ideea că termenele standardizate privind decontarea ar putea constitui un stimulent pentru o mai mare automatizare, pentru simplificarea și clarificarea gestionării comenzilor și reducerea ratelor de eroare;

33.   ia în considerare ideea de a crea un proces standardizat care să faciliteze accesul la date fiabile și standardizate privind fondurile transfrontaliere, de exemplu, dacă este cazul, susținute de o bază europeană de referințe în materie de fonduri, conținând date statice, cum ar fi datele privind prospectul şi gestionarea; subliniază necesitatea supravegherii pentru a garanta că datele sunt actualizate și fiabile;

Depozitarul

34.   regretă faptul că nu toate statele membre permit sucursalelor instituțiilor de credit din Uniunea Europeană să acționeze în calitate de depozitari, chiar dacă acestea sunt reglementate la nivelul UE, în conformitate cu legislația comunitară privind serviciile financiare; prin urmare, solicită Comisiei ca, în cadrul revizuirii directivei OPCVM III, să ia măsurile legislative necesare pentru a permite respectivelor sucursale ale instituţiilor de credit să acţioneze în calitate de depozitari şi să clarifice modalităţile unei cooperări eficiente în domeniul controlului;

35.   consideră că o definiție armonizată a funcțiilor depozitarului ar putea contribui la o mai bună înțelegere și cooperare între autoritățile de reglementare, precum și la garantarea unui nivel omogen de protecție a investitorilor în toată Europa; cu toate acestea, recunoaște dificultatea depășirii diferențelor naționale, în special a celor privind dreptul proprietății, condițiile răspunderii și normele de protecție în caz de insolvabilitate; solicită o analiză suplimentară a obstacolelor juridice care ar trebui îndepărtate pentru a realiza o armonizare a funcţiilor depozitarilor, luând în considerare studiile existente privind diferitele roluri şi responsabilităţi ale depozitarilor la nivel comunitar;

36.   atrage atenția asupra faptului că un pașaport al depozitarului nu ar trebui introdus decât după ce s-a realizat o armonizare completă a rolului și responsabilităților depozitarului; subliniază faptul că, înaintea de a lua orice decizie, trebuie să se examineze cu atenție interacțiunea dintre pașaportul depozitarului, pașaportul societății de gestionare, fondul de investiții și autoritatea de reglementare;

37.   solicită Comisiei să examineze impactul utilizării extinse a produselor cu un grad ridicat de complexitate, de exemplu, produsele derivate, inclusiv derivatele de credit și indicii, inclusiv indicii fondurilor de investiții speculative asupra eficienței funcției de control a depozitarului;

Procesul Lamfalussy

38.   subliniază importanţa garantării posibilităţii de a alege instrumentele de punere în aplicare pe baza conţinutului şi obiectivelor legislaţiei de bază de nivel 1; invită Comisia să propună un temei juridic la nivelul 1 pentru utilizarea atât a directivelor de punere în aplicare, cât și a regulamentelor de punere în aplicare la nivelul 2; atrage atenția că noua procedură de reglementare cu control trebuie să se aplice tuturor măsurilor de nivel 2;

Fondurile speculative

39.   evidențiază faptul că, deşi potenţialul lor impact sistemic este în continuare incorect înţeles, investiţiile alternative precum activitățile fondurilor speculative contribuie adesea la creșterea lichidității pieței, la repartizarea riscurilor, în special pentru portofoliile tradiţionale, și la intensificarea concurenței între formatorii de piață și intermediari, precum și la o analiză internă utilă care contribuie la îmbunătățirea informațiilor și la stabilirea mai eficientă a prețurilor;

40.   consideră că transparența și comunicarea sunt, pentru investitori și pentru autoritățile de supraveghere, de o importanță crucială și așteaptă ca viitoarele propuneri ale Organizației internaționale a comisiilor de valori (OICV) să aducă mai multă claritate în acest sens; îndeamnă sectorul să stabilească un cod de conduită privind evaluarea portofoliilor, sistemele de gestionare a riscurilor, transparența structurii taxelor și o mai bună cunoaștere a strategiilor de investiții; solicită Comisiei să joace un rol mai activ în dezbaterile pe această temă (de exemplu, în cadrul G8);

41.   își exprimă convingerea că investitorilor individuali nu ar trebui să le fie interzis accesul în sine la fondurile speculative; subliniază, cu toate acestea, că reglementarea adesea insuficientă a fondurilor speculative şi a activităţilor acestora impune respectarea unor condiții stricte de acces pentru investitorii individuali; subliniază că niște criterii clare de eligibilitate a investitorilor și o reglementare a riscurilor la care sunt supuse contrapartidele sunt esențiale; subliniază, în același timp, că entitățile reglementate prin DPIF se supun testelor de evaluare a caracterului adecvat și a pertinenței, ca măsură împotriva vânzărilor frauduloase;

42.   consideră că problemele stabilității financiare trebuie rezolvate la nivel mondial, prin consolidarea cooperării autorităților de control și a băncilor centrale, în cadrul organismelor internaționale, cum ar fi OICV, precum și printr-un dialog periodic între guverne și autoritățile legislative; îndeamnă Comisia, Banca Centrală Europeană şi CAERPVM să preia un rol activ în stimularea acestui dialog și în propunerea de măsuri corespunzătoare, acolo unde este necesar;

43.   îşi exprimă convingerea că fondurile speculative pot contribui la îmbunătățirea practicilor de guvernare corporativă prin sporirea numărului de investitori care își exercită în mod activ și documentat drepturile de acționari; este, totuşi, conștient de pericolul ca unele fonduri speculative să le crească acestora drepturile de vot la costuri mici, prin diferite mecanisme precum darea şi luarea de titluri cu împrumut; recunoaște că aceasta din urmă nu este utilizată doar de fondurile speculative; sugerează Comisiei să examineze fezabilitatea şi aplicabilitatea unei prevederi care să stipuleze că atunci când titlurile sunt deţinute în numele investitorilor, un acord privind împrumutul de titluri trebuie să includă dreptul proprietarului acţiunilor de a-şi retrage prompt acţiunile, în cazul în care nu are loc nici o retragere, beneficiarul împumutului ar trebui să îşi poată exercita dreptul de vot doar în conformitate cu instrucţiunile primite de la proprietarul acţiunilor;

Fonduri de capital privat

44.   consideră că fondurile de capital privat reprezintă o sursă importantă de capital iniţial, de creştere şi restructurare, nu doar pentru marile societăţi comerciale cotate ci şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii; cu toate acestea, este conştient, de asemenea, de existenţa unor situaţii în care un nivel ridicat de îndatorare a supus întreprinderile şi angajaţii acestora unor riscuri considerabile, atunci când organele lor de conducere nu au mai fost în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile de rambursare;

45.   subliniază importanţa, atât faţă de investitori, cât şi faţă de autorităţile de control, a transparenţei privind taxele şi modalităţile de constituire a fondurilor, în special în cazul în care contribuie la îmbunătăţirea situaţiei financiare a societăţii comerciale delistate, precum şi a obiectivelor privind gestionarea, mai ales în cazul restructurării marilor societăţi;

46.   consideră că este esențial să se reglementeze atât riscurile contrapartidelor cât și criteriile clare de eligibilitate ale investitorilor, pentru a limita riscurile cu care se confruntă investitorii individuali în ceea ce privește fondurile de capital privat;

47.   recunoaște că efectele ocupării forței de muncă sunt deseori motive de îngrijorare a opiniei publice; observă că datele disponibile se contrazic în ceea ce privește efectul cumulat al fondurilor private asupra nivelului general de ocupare a forței de muncă; invită Comisia să furnizeze o analiză mai bună;

48.   îşi exprimă convingerea că este necesară o analiză mai aprofundată pentru a înţelege mai bine efectul unor investiţii alternative precum fondurile speculative, pe de o parte, şi fondurile de capital privat, pe de altă parte, asupra stabilităţii financiare, guvernării corporative, posibilităţilor de alegere şi protecţiei consumatorilor, precum şi asupra ocupării forţei de muncă; aşteaptă cu interes examinarea acestui impact în viitoarele rapoarte parlamentare privind fondurile speculative şi fondurile de capital privat, bazate pe rezultatele studiilor comandate în august 2007; sugerează ca aceste rapoarte să analizeze, printre altele, următoarele aspecte:

–   în ce măsură un cod de conduită produs de actorii din acest sector este suficient pentru a îmbunătăţi stabilitatea financiară şi protecţia investitorilor sau dacă este necesar ca autorităţile legislative şi de control să ia mai multe măsuri în ceea ce priveşte cerinţele de divulgare prin impunerea unor standarde minime de raportare şi prin reglementarea activităţii actorilor relevanţi;

–   în ce măsură există un interes sau chiar o necesitate pentru o etichetă europeană pentru instrumentele de investiţii alternative şi, dacă este cazul, care ar putea fi criteriile pentru a face distincţia între diferitele categorii de active care ar intra sub incidenţa acestui cadru UE; şi

–   condiţiile în care ar putea fi permis accesul investitorilor individuali la aceste categorii de active;

o
o   o

49.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 41, 13.2.2002, p. 20. (2) JO L 41, 13.2.2002, p. 35. (3) JO L 375, 31.12.1985, p. 3. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE (JO L 79, 24.3.2005, p. 9). (4) JO L 145, 30.4.2004, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE (JO L 247, 21.9.2007, p. 1). (5) JO L 235, 23.9.2003, p. 10. (6) JO L 9, 15.1.2003, p. 3. (7) JO L 345, 19.12.2002, p. 1. (8) JO C 92 E, 16.4.2004, p.407. (9) JO C 296 E, 6.12.2006, p.257. (10) JO L 241, 2.9.2006, p. 26. (11) JO L 345, 31.12.2003, p. 64. (12) JO L 225, 20.8.1990, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/98/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 129). (13) JO L 310, 25.11.2005, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind viitorul sectorului textil după 2007

P6_TA(2007)0628 RC-B6-0495/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Memorandumul de înţelegere dintre Comisia Europeană şi Ministerul Comerţului al Republicii Populare China privind exportul către Uniunea Europeană a anumitor produse textile chinezeşti şi produse de îmbrăcăminte, semnat la 10 iunie 2005,

–   având în vedere decizia luată în octombrie 2007 de către Comisie şi guvernul chinez privind un sistem comun de supraveghere a importurilor,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare în domeniu şi, în special, rezoluţia din 6 septembrie 2005 privind textilele şi confecţiile după 2005(1),

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât eliminarea sistemului de cote în sectorul produselor textile şi de confecţii a avut consecinţe sociale grave, afectând mai ales regiunile în care sunt concentrate cel mai mare număr de întreprinderi şi lucrători în domeniu - în cea mai mare parte femei - şi în care persistă salarii scăzute;

B.   întrucât China este cel mai important producător mondial şi cel mai mare exportator de textile şi confecţii către Uniunea Europeană;

C.   întrucât, ca urmare a expirării Acordului Multifibre la 1 ianuarie 2005, Comisia şi China au încheiat Memorandum de înţelegere mai sus-menţionat ce impune restricţii la importurile din China de anumite categorii de textile pentru o perioadă de tranziţie, care va expira la 1 ianuarie 2008;

D.   întrucât Uniunea Europeană şi guvernul chinez au decis înfiinţarea unui sistem comun de supraveghere a importurilor pentru 2008;

E.   întrucât 70% din ansamblul produselor contrafăcute care intră pe piaţa europeană provin din China şi jumătate din procedurile vamale europene pentru combaterea contrafacerii se referă la textile şi confecţii;

F.   întrucât, ca urmare a aderării Chinei la OMC, membrilor OMC li s-a permis să adopte măsuri speciale de salvgardare sub forma restricţiilor cantitative la exporturile din China până la sfârşitul lui 2008, în cazul denaturării pieţei;

G.   întrucât Uniunea Europeană este al doilea mare exportator mondial de textile şi confecţii,

H.   întrucât în Uniunea Europeană sectorul textil şi de confecţii este alcătuit în primul rând din întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) şi întrucât părţi din acest sector sunt concentrate în regiuni puternic afectate de restructurarea economică,

1.   este conştient că eliminarea sistemului de cote este rezultatul unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic, încheiat atunci când China a aderat la OMC, dar reaminteşte că Protocolul privind aderarea Chinei la OMC permite tuturor membrilor OMC, inclusiv Comunităţii Europene, să aplice măsuri de salvgardare importurilor din China până la sfârşitul lui 2008, dacă este necesar;

2.   subliniază că sistemul de supraveghere cu dublu control nu va avea nicio utilitate, dacă nu va servi la preîntâmpinarea repetării situaţiei survenite în 2005, caracterizată de o creştere exponenţială a importurilor în UE; subliniază necesitatea aplicării de noi măsuri de salvgardare, îndeosebi pentru anumite categorii de produse ce urmează a fi desemnate de către statele membre, în scopul de a menţine şi promova ocuparea forţei de muncă şi a activităţilor acestui sector în UE;

Competitivitatea externă a UE

3.   îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu barierele tarifare şi netarifare ridicate în multe ţări terţe; subliniază că, în acordurile sale bilaterale, regionale şi multilaterale cu ţările terţe, Comisia ar trebui să asigure condiţii de acces pe piaţă mai bune în astfel de ţări, deoarece acest lucru este vital pentru viitorul industriei de textile şi confecţii a UE, în special pentru IMM-uri;

4.   solicită Comisiei să profite de oportunitatea pe care o prezintă negocierea acordurilor comerciale pentru a promova şi consolida standardele de mediu şi sociale, precum munca decentă, în ţările terţe, în vederea garantării concurenţei loiale;

5.   invită Comisia şi statele membre să promoveze în mod activ modernizarea industriei textile a Uniunii prin sprijinirea inovării tehnologice, a cercetării şi a dezvoltării cu ajutorul celui de-al Şapte-lea Program Cadru, precum şi a formării profesionale, în special pentru IMM-uri; în acest sens, invită Comisia să conducă o investigaţie adecvată şi globală în privinţa acestei chestiuni importante;

6.   consideră că ar trebui aplicate reguli obligatorii de marcare a originii în cazul textilelor importate din ţări terţe şi, în această privinţă, invită Consiliul să adopte propunerea pendinte de regulament privind menţiunea "fabricat în"; constată că acest regulament ar contribui la o mai bună protecţie a consumatorilor şi ar sprijini industria europeană bazată pe cercetare, inovaţie şi calitate;

Industria textilă şi lucrătorii în domeniu din UE

7.   invită Comisia să asigure că o parte importantă din Fondul european de ajustare la globalizare va fi utilizat pentru restructurarea şi reconversia sectorului textil, în special, a IMM-urilor grav afectate de liberalizarea pieţei;

8.   reiterează propunerea sa de creare a unui program comunitar - dotat cu resurse corespunzătoare - în favoarea sectorului textilelor şi confecţiilor, şi îndeosebi pentru regiunile cele mai defavorizate ce depind de acest sector, care să sprijine cercetarea, inovarea, formarea profesională şi IMM-urile, şi care ar trebui să fie corelat cu un program comunitar care să susţină crearea de noi pieţe şi promovarea externă a produselor acestui sector, de exemplu la târgurile comerciale internaţionale;

9.   invită Comisia şi statele membre să sprijine lucrătorii din sectorul textil şi de confecţii prin măsuri şi planuri sociale pentru întreprinderile care trebuie restructurate;

Practici comerciale neloiale şi contrafacere

10.   reaminteşte că instrumentele de protecţie comercială (măsuri anti-dumping, anti-compensatorii sau de salvgardare) reprezintă mecanisme fundamentale de reglementare a accesului pe piaţă şi instrumente legitime care să abordeze într-un mod proactiv importurile din ţări terţe, atât legale, cât şi ilegale, şi mai ales pentru sectorul produselor textile şi al confecţiilor, care a devenit acum o piaţă deschisă, lipsită de protecţia oferită de cotele la import;

11.   invită Comisia să încurajeze autorităţile chineze să îşi alinieze ratele de schimb valutar şi să îşi revizuiască balanţa de schimb valutar euro/dolar, care facilitează în prezent un flux masiv de importuri de produse textile şi de confecţii fabricate în China;

12.   este îngrijorat de încălcarea sistematică a drepturilor de proprietate intelectuală; solicită insistent Comisiei să combată aceste încălcări, în mod deosebit contrafacerile, dar şi orice altă formă de comerţ neloial, la nivel multilateral, regional şi bilateral;

Supravegherea importurilor

13.   salută decizia de implementare a unui sistem comun de supraveghere a importurilor, ce va efectua o dublă verificare a exporturilor din China către UE a opt produse textile şi confecţii; cu toate acestea, îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la modul în care acest sistem urmează a fi pus în aplicare; solicită Comisiei să garanteze implementarea corectă a acestui sistem de dublu control şi să-i evalueze eficienţa, în scopul de a asigura astfel o tranziţie uşoară către liberalizarea comerţului de textile;

14.   subliniază că nu este suficientă aplicarea unui sistem de dublu control doar pentru anul 2008 şi că este necesar ca un sistem de supraveghere eficient să fie garantat pentru o perioadă mai lungă;

15.   consideră că grupul la nivel înalt ar trebui să asigure o monitorizare a sistemului de supraveghere a importurilor de produse textile şi confecţii în Uniunea Europeană;

16.   invită Comisia şi SUA să procedeze la consultări privind importurile de textile din China;

17.   invită Comisia să pună în aplicare un sistem de monitorizare a rezultatelor şi să efectueze o evaluare a acestora înainte de sfârşitul primului trimestru al anului 2008, pentru a se asigura că efectele perturbatoare ale unei creşteri a importurilor de textile sunt contracarate prompt şi eficient şi solicită Comisiei să prezinte situaţia Parlamentului;

Securitate şi protecţia consumatorului

18.   solicită insistent Comisiei să îşi exercite competenţele pentru a interzice accesul pe piaţa UE a produselor periculoase, inclusiv în cazul produselor textile şi confecţiilor;

19.   invită Comisia să garanteze că produsele textile importate ce pătrund pe piaţa UE, în special cele importate din China, sunt supuse aceloraşi cerinţe de securitate şi de protecţie a consumatorilor ca şi produsele textile fabricate în UE;

20.   solicită Comisiei să efectueze un studiu şi o evaluare adecvate privind presupusele repercusiuni ale reducerii preţurilor asupra consumatorilor europeni;

Ţările în curs de dezvoltare şi partenerii mediteraneeni ai UE

21.   invită Comisia să sprijine crearea unei zone de producţie euro-mediteraneene pentru sectorul produselor textile, care să beneficieze de avantajele proximităţii geografice dintre pieţele partenere mediteraneană şi europeană în scopul creării unei zone competitive la nivel internaţional, care să poată garanta menţinerea producţiei industriale şi ocuparea forţei de muncă;

22.   subliniază că eliminarea restricţiilor la importurile de produse textile va implica nu numai schimbări radicale în tendinţele importurilor pe piaţa UE, ci şi un potenţial impact asupra sectoarelor de confecţii şi textile din ţările în curs de dezvoltare, inclusiv partenerii mediteraneeni ai UE;

23.   invită Comisia să studieze impactul liberalizării totale a sectorului de textile şi confecţii, în ţările cele mai puţin dezvoltate; se declară în mod deosebit îngrijorat de faptul că unele ţări dintre cele mai puţin dezvoltate renunţă la a mai garanta drepturi sociale şi de muncă fundamentale, în scopul de a rămâne competitive; invită Comisia să evalueze modul în care ajutorul pentru comerţ şi programele similare pot ajuta ţările cele mai puţin dezvoltate să aplice programe sectoriale durabile din punct de vedere social şi de mediu;

24.   invită Comisia să evalueze utilitatea instrumentelor de gestionare a ofertei pentru sectorul de confecţii, pentru a uniformiza condiţiile de concurenţă la nivel mondial şi a împiedica o abordare minimalistă în domeniul standardelor sociale şi de mediu;

Informarea Parlamentului European

25.   solicită Comisiei să furnizeze Parlamentului informaţii complete privind evoluţiile semnificative în cadrul comerţului internaţionale cu produse textile;

o
o   o

26.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 110.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind relațiile economice și comerciale cu Coreea (2007/2186(INI))

P6_TA(2007)0629 A6-0463/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul-cadru de cooperare și comerț dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte(1),

–   având în vedere studiul "Impactul economic al unui potențial acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Coreea de Sud" realizat de Copenhagen Economics & Prof. J. F. Francois,

–   având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată "O Europă competitivă într-o economie globalizată - o contribuție la strategia UE de creștere economică și ocupare a forței de muncă" (COM(2006)0567),

–   având în vedere rezoluțiile sale din 13 octombrie 2005 privind perspectivele relațiilor comerciale între UE și China(2) și din 28 septembrie 2006 privind relațiile economice și comerciale între UE și India(3),

–   având în vedere Orientările Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) privind întreprinderile multinaționale și Declarația tripartită de principii a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind întreprinderile multinaționale și politica socială,

–   având în vedere statisticile privind ocuparea forței de muncă pentru 2007 întocmite de OCDE,

–   având în vedere Declarația privind promovarea relaţiilor intercoreene, a păcii și a prosperității, adoptată la 4 octombrie 2007 de către Republica Correa (denumită în continuare "Coreea") şi Republica Populară Democrată Coreeană (denumită în continuare "Coreea de nord"),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0463/2007),

A.   întrucât sistemul comercial multilateral bazat pe norme, stabilit de Organizația Mondială a Comerțului (OMC), continuă să reprezinte cadrul cel mai adecvat pentru reglementarea și promovarea unui comerț corect și echitabil prin instituirea unor reguli adecvate și garantând respectarea acestora;

B.   întrucât UE ar trebui să continue să acorde prioritate obţinerii unui rezultat echilibrat în cadrul Agendei de dezvoltare de la Doha (ADD), ceea ce ar ajuta țările în curs de dezvoltare să-și asume pe deplin rolul în sistemul comercial internațional;

C.   întrucât acordurile comerciale bilaterale și interregionale pot totuși completa normele OMC, prin reglementarea unor chestiuni precum standardele sociale și de mediu, care sunt dificil de reglementat prin acorduri multilaterale în momentul de față;

D.   întrucât acordul cu Coreea poate, de asemenea, aborda aspecte legate de investiţii şi comerţul cu servicii, dar ar trebui să facă acest lucru într-un mod care să garanteze faptul că deschiderea pieței nu compromite normele europene sau cele coreene privind protecția serviciilor publice și diversitatea culturală, şi nici spațiul politic necesar pentru adoptarea unilaterală a unor politici sociale, economice și de mediu durabile în UE şi în Coreea;

E.   întrucât Coreea este unul dintre liderii economici mondiali, cu un venit per capita echivalent cu cel al unui stat membru UE plasat într-o poziție medie;

F.   întrucât sărăcia rămâne o problemă nerezolvată și pe cale de agravare în Coreea, ţară care, în conformitate cu statisticile OCDE, este una dintre cele trei țări membre ale OCDE cu cele mai mari discrepanțe între venituri și care are cel mai mare grad de accentuare a acestor discrepanțe; întrucât Coreea ocupă ultimul loc printre țările membre ale OCDE, cu mai puțin de 5% din venitul fiscal alocat protecției sociale față de media OCDE de 43%;

G.   întrucât Coreea ocupă locul patru în clasamentul celor mai importanți parteneri comerciali ai UE din afara Europei și UE a fost cel mai important investitor străin în Coreea în 2006;

H.   întrucât Coreea a semnat Acorduri de liber schimb (ALS) cu Statele Unite ale Americii și cu un număr de alți parteneri comerciali importanţi şi este în curs de negociere a noi acorduri;

I.   întrucât accesul pe piață este restrâns din ce în ce mai mult prin diferite tipuri de bariere netarifare (BNT), inclusiv prin neadoptarea de norme și standarde internaționale, fapt responsabil parțial pentru deficitul structural al UE în relațiile comerciale bilaterale;

J.   întrucât studiile efectuate arată că un acord UE-Coreea ar putea produce beneficii economice substanțiale pentru ambele părți, dar că, în toate scenariile analizate, Coreei i-ar reveni două treimi din beneficii;

Aspecte generale

1.   consideră că prioritatea comercială a UE este şi în continuare rezultatul pozitiv al ADD, iar distragerea atenției de la atingerea acestui obiectiv, din cauza unor negocieri bilaterale cu Coreea sau cu alți parteneri, ar reprezenta un motiv de îngrijorare;

2.   consideră că negocierile bilaterale cu regiuni sau parteneri comerciali importanți pot reprezenta o completare utilă a normelor multilaterale, cu condiția să producă acorduri ambițioase, de înaltă calitate, care să meargă cu mult dincolo de reducerea tarifelor;

3.   consideră că mărimea și creșterea rapidă a economiei coreene fac ca această țară să fie un candidat potrivit pentru un astfel de acord, dar atrage atenția asupra problemelor semnificative - inclusiv a barierelor netarifare (BNT) substanțiale - care vor trebui abordate pentru a se ajunge la un acord satisfăcător;

4.   consideră că un acord care se limitează la reducerea tarifelor ar produce doar beneficii pe termen scurt și, prin urmare, cere eliminarea BNT precum și deschiderea sectorului serviciilor din Coreea;

5.   consideră că orice ALS încheiat cu Coreea ar trebui să ţină seama de cele patru aşa-numite chestiuni de la Singapore (investițiile străine, concurența, transparența în domeniul achizițiilor publice și facilitarea comerțului);

6.   conchide că un conţinut reciproc avantajos al acordului este mult mai important decât un calendar grăbit pentru definitivarea sa și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că impunerea unor termene artificiale ar putea duce la un acord limitat, lipsit de ambiție și dezechilibrat;

Dezvoltare durabilă

7.   consideră că tarifele pentru produsele ecologice ar trebui reduse mai rapid și mai mult decât tarifele pentru alte produse; invită Comisia și negociatorii coreeni să definească clar aceste produse; recomandă insistent ca, în cadrul acestei definiții, să se ia în considerare, în mod corespunzător, condițiile ecologice de fabricare a acestor produse;

8.   regretă că evaluarea impactului asupra durabilităţii (EID) nu s-a realizat într-o etapă mai timpurie, având în vedere calendarul planificat al negocierilor; consideră că este extrem de important ca rezultatele EID să fie date publicităţii cu mult înainte de semnarea unui acord şi ca să fie acordat timp suficient pentru consultarea publicului, astfel încât constatările EID să poată influenţa rezultatele negocierilor; invită Comisia să consulte Parlamentul, Consiliul și societatea civilă în cazul în care studiul EID sugerează că există cerințe de atenuare a impactului și să negocieze ALS final în consecință;

9.   consideră că atitudinea ambiţioasă a Comisiei privind creşterea accesului pe piață ar trebui să fie echilibrată printr-o atitudine la fel de ambițioasă față de dezvoltarea durabilă; de asemenea, insistă asupra faptului că nu trebuie să existe excepții de la norma conform căreia accesul la piața internă a UE este condiționat de respectarea standardelor de protecție a mediului;

10.   salută introducerea unor clauze sociale și de mediu mai stricte în acordul de liber schimb SUA-Coreea recent încheiat, în urma presiunilor exercitate de Congresul SUA;

11.   consideră că negociatorii UE trebuie să privească acest lucru ca pe un punct de plecare de la care se pot realiza progrese și mai mari, în special în ceea ce privește ratificarea și punerea în aplicare a standardelor de bază ale OIM, implicarea Coreei într-un sistem de combatere a schimbărilor climatice după 2012 și recunoașterea legislației și standardelor UE de mediu existente;

12.   solicită ca orice acord comercial încheiat cu Coreea să prevadă clauze cu caracter obligatoriu în domeniul social și al mediului;

13.   invită statele membre și Comisia să susțină și să promoveze, în cursul negocierilor bilaterale cu Coreea, principiile OCDE privind guvernarea corporativă şi responsabilitatea socială a întreprinderilor, atât a întreprinderilor coreene care își desfășoară activitatea în Europa, cât și a celor europene cu sediul în Coreea;

14.   consideră că un capitol ambițios privind dezvoltarea durabilă trebuie să reprezinte o parte esențială a oricărui acord, dar reamintește că obiectivul principal este punerea în aplicare a standardelor convenite; este de părere că, pentru atingerea acestui obiectiv, este necesar ca acest capitol să fie supus mecanismului standard de soluționare a litigiilor;

15.   consideră că un Forum pentru comerț și dezvoltare durabilă, format din reprezentanți ai organizațiilor de lucrători și angajatori și ai ONG-urilor ar putea juca un rol important în garantarea faptului că o mai mare deschidere a pieței va fi asociată cu o creștere a standardelor sociale și de mediu;

16.   propune stabilirea unui mecanism, în cadrul căruia organizații ale angajatorilor și lucrătorilor recunoscute în UE sau în Coreea să poată solicita măsuri care să fie tratate într-o perioadă de timp determinată și să ducă la dispoziții de urmărire și de revizuire continue, pentru a se exercita o presiune continuă asupra celor care încalcă drepturile lucrătorilor;

Aspecte sectoriale

17.   solicită încheierea unui ALS cu Coreea, care să reglementeze comerţul cu mărfuri şi servicii, să transforme cooperarea ştiinţifică şi tehnică, precum şi proprietatea intelectuală, într-un element esenţial al acordurilor bilaterale, să promoveze cooperarea în materie de eficienţă energetică, să urmărească combaterea schimbărilor climatice şi să cuprindă dispoziţii privind alte aspecte externe ale politicii energetice, ale energiei nucleare şi ale surselor regenerabile, precum şi ale programului Galileo;

18.   consideră că abaterea Coreei de la normele internaționale și de la cerințele de etichetare constituie o barieră netarifară majoră care creează probleme în special în industriile automobilelor, produselor farmaceutice, cosmetice și electronice; invită guvernul Coreei să ofere explicații satisfăcătoare cu privire la astfel de abateri sau, în caz contrar, să se angajeze să le elimine, în cursul negocierilor privind ALS;

19.   susține obiectivul Comisiei de a acorda asistență exportatorilor de produse farmaceutice și aparatură medicală din UE, prin asigurarea unei transparențe mai mari în cadrul sistemului coreean de sănătate, însă insistă ca acest acord să nu ridice niciun obstacol juridic sau practic în calea firmelor coreene care folosesc flexibilitățile prevăzute la punctele (4) și (5) din Declarația privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată de către Consiliul ministerial al OMC la Doha la 14 noiembrie 2001, în scopul promovării accesului la medicamente în țările în curs de dezvoltare;

20.   subliniază că în ALS UE-Coreea ar trebui inclus un acord de recunoaștere reciprocă (ARR), pentru a continua eliminarea barierelor comerciale rezultate în urma suprapunerilor inutile de proceduri din Coreea, care pun piedici companiilor din UE, active în diferite industrii și care doresc să-și vândă produsele în Coreea;

21.   regretă faptul că nerespectarea normelor internaționale de către Coreea duce la supunerea animalelor la teste inutile, care le dublează pe altele; consideră că acordul ar trebui să urmărească garantarea faptului că alternativele la testele pe animale, validate din punct de vedere științific și care au fost aprobate de una dintre părți, ar trebui să fie considerate ca acceptabile de cealaltă parte;

22.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Acordul de liber schimb UE-Coreea ar putea avea un impact negativ puternic asupra industriei de automobile din Europa; prin urmare, solicită Comisiei să examineze o strategie de eliminare treptată a taxelor de import aplicate de UE, care să conţină măsuri de salvgardare; recomandă ca această eliminare treptată să fie condiționată de ridicarea BNT principale de către partea coreeană;

23.   ia act de faptul că, în ceea ce privește industria automobilelor, Coreea a semnat și a ratificat Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (UNECE) privind adoptarea specificaţiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și s-a angajat astfel să pună în aplicare regulamentele standard; invită Comisia să insiste asupra punerii în aplicare rapide a acestora; în același timp, invită Comisia să insiste ca autovehiculele din UE care respectă standardele UNECE să poată fi importate în Coreea fără a fi testate sau omologate; se opune dispoziţiilor conform cărora vehiculele coreene sunt scutite de respectarea standardelor privind emisiile şi combaterea poluării;

24.   consideră că, date fiind experienţele dificile pe care le-a avut UE anterior cu industria navală din Coreea, ar trebui acordată o atenţie deosebită acestui sector în timpul negocierilor;

25.   consideră că, în timpul negocierilor, Comisia ar trebui să ia în considerare, de asemenea, preocupările exprimate atât de sectorul agricol coreean cât și de cel european, în special în ceea ce privește eventualele efecte adverse ale ALS asupra produselor sensibile vizate;

26.   consideră că apogeul pe care l-au atins tarifele și cerințele excesive de etichetare cu care se confruntă industria băuturilor alcoolice distilate trebuie să reprezinte o prioritate a negocierilor; solicită luarea unor măsuri imediate în vederea combaterii BNT care afectează fructele şi legumele, precum şi a taxelor extrem de ridicate aplicate fructelor conservate; consideră că este deosebit de importantă obținerea unui rezultat satisfăcător în ceea privește indicatorii geografici;

27.   își exprimă îngrijorarea referitoare la dificultățile pe care firmele străine le întâmpină în ceea privește accesul pe piața coreeană a serviciilor, inclusiv a celor bancare, de asigurări și de consultanţă juridică;

28.   acordă o prioritate ridicată aplicării eficiente a drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv prin introducerea de sancţiuni adecvate pentru falsificare și piraterie; consideră că trebuie prevăzute mecanisme speciale de soluționare rapidă și eficientă a litigiilor, în contextul normelor existente ale OMC, astfel încât aceste și alte practici competitive de comerț neloial să fie abordate într-un mod adecvat; declară că negocierile actuale cu Coreea în ceea ce privește protecția drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) nu ar trebui să submineze obiectivele politice legitime, precum accesul la medicamente, prin depășirea obligațiilor prevăzute de Acordul TRIPS, ci ar trebui, în schimb, să încurajeze folosirea flexibilităților TRIPS;

29.   îndeamnă Coreea de Sud să introducă drepturi de difuzare publică pentru producătorii de înregistrări audio în conformitate cu Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune (Convenția de la Roma) din 1961, cu Tratatul Organizaţiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuală (OMPI) privind interpretările sau execuțiile și fonogramele (TIEF), din 1996, și cu Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale(4);

30.   solicită Coreei să se conformeze integral Tratatelor "privind internetul" (Tratatul privind drepturile de autor din 1996 şi TIEF), care includ: dispoziţii juridice pentru susţinerea deplină a măsurilor tehnologice de protecție folosite de deținătorii de drepturi de autor, inclusiv interzicerea eludării acestor măsuri; acordarea producătorilor de înregistrări audio a unor drepturi exclusive asupra tuturor formelor de difuzare pe internet; stabilirea unei proceduri eficiente de avertizare și de eliminare de pe internet; recunoașterea protecției copiilor temporare și reducerea excepțiilor privind copierea privată pe suporturi digitale;

31.   îndeamnă Coreea de Sud să intensifice lupta împotriva pirateriei pe internet prin: îmbunătățirea măsurilor de încurajare a cooperării din partea furnizorilor de rețea în lupta împotriva pirateriei; încurajarea Centrului de protecție a drepturilor de autor să se asigure că deținătorii de drepturi de autor din străinătate sunt protejaţi împotriva piratării pe internet a lucrărilor acestora; cercetarea și urmărirea în justiţie a entităților implicate în site-uri internet, servere, servicii de stocare și servicii de partajare de fișiere ilegale;

32.   subliniază că un acord de liber schimb cu Coreea ar trebui să asigure următoarele:

Coreea de Nord și Kaesong

33.  Salută contribuţia complexului industrial Kaesong la pacea şi securitatea din regiune; cu toate acestea, consideră că includerea produselor provenite din Complexul industrial Kaesong într-un ALS ridică probleme juridice și tehnice

34.   recomandă Comisiei să examineze în mod serios măsura în care relațiile comerciale dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord ar putea fi sprijinite printr-un ALS cu UE;

35.   subliniază faptul că orice acord ar trebui să includă un angajament de a nu coborî standardele muncii în vederea atragerii investițiilor străine în orice zonă a teritoriului părților, inclusiv zonele de prelucrare pentru export;

Alte aspecte

36.   consideră că, pentru a demonstra un angajament continuu faţă de negocierile multilaterale, Coreea ar trebui să fie pregătită să scutească de drepturi vamale și de cote țările mai puțin dezvoltate (TMPD), urmând exemplul sistemului UE "Totul în afara armelor" și cu respectarea unor condiţii care sprijină respectarea unor standarde echivalente în materie de mediu și de muncă;

Rolul Parlamentului

37.   consideră că legitimitatea și acceptarea publică a unui acord necesită implicarea profundă a Parlamentului în fiecare din fazele negocierilor și acordarea acestuia a posibilităţii de a-și exprima opinia privind acceptabilitatea textului negociat; solicită Comisiei și Consiliului să prezinte acordul într-o formă care ar impune avizul conform al Parlamentului, în temeiul articolului 300 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul CE;

o
o   o

38.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Coreea.

(1) JO L 90, 30.3.2001, p. 46 (2) JO C 233 E, 28.9.2006, p.103. (3) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 400. (4) JO L 376, 27.12.2006, p. 28

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind Ciadul oriental

P6_TA(2007)0630 RC-B6-0527/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind drepturile omului în Ciad,

–   având în vedere rezoluţia sa din 27 septembrie 2007 privind operațiunea PSAC în Ciad și în Republica Centrafricană(1),

–   având în vedere Rezoluția 1778 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU din 25 septembrie 2007, care dispune desfășurarea unei prezențe internaționale multidimensionale în estul Ciadului și în nord-estul Republicii Centrafricane, inclusiv misiunea PSAC EUFOR CIAD-RCA,

–   având în vedere acţiunea comună a Consiliului 2007/677/PESK din 15 octombrie 2007 privind operaţiunea militară a Uniunii Europene în Republica Ciad şi în Republica Centrafricană(2) (EUFOR CIAD-RCA),

–   având în vedere Rezoluția 1769 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU din 31 iulie 2007, care prevede instituirea, pentru o perioadă iniţială de 12 luni, a unei operațiuni hibride Uniunea Afrinacă / Organizaţia Naţiunilor Unite în Darfur (UNAMID),

–   având în vedere Rezoluția 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea şi securitatea,

–   având în vedere articolul 115 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât pe 26 noiembrie 2007, sute de rebeli ciadieni au fost ucişi de către armata ciadiană, de-a lungul frontierei orientale a Ciadului; întrucât pe 3 decembrie 2007, armata ciadiană a lansat o nouă ofensivă împotriva forţelor rebele ciadiene;

B.   întrucât lupta armată între armata ciadiană şi rebelii din Uniunea Forţelor pentru Democraţie şi Dezvoltare (UFDD) şi din Frontul Unit pentru Schimbare (FUS) a reînceput după acordul de pace fragil încheiat la sfârşitul lunii noiembrie 2007; întrucât grupurile rebele, reprezentanţii guvernului şi observatorii străini confirmă toţi că luptele care au avut loc începând cu 26 noiembrie 2007 au fost cele mai violente lupte care au avut loc în Ciad, de când preşedintele Idriss Deby Itno a venit la putere, în decembrie 1990;

C.   întrucât circa 238  000 de refugiaţi din Sudan, 44  600 de refugiaţi din Republica Centrafricană şi 170  000 de persoane strămutate la nivel intern (PSI) se află în 12 tabere de-a lungul frontierei orientale a Ciadului cu Sudanul;

D.   întrucât Înaltul Comisar al Organizaţiei Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) a avertizat, pe 4 decembrie 2007, că intensificarea luptelor în estul Ciadului, între forţele guvernamentale şi rebeli, din ultimele zece zile, l-a împiedicat să viziteze taberele care adăpostesc sute de mii de refugiaţi şi de persoane strămutate şi a agravat tensiunile în regiune;

E.   întrucât conflictele afectează operaţiunile din cadrul Programului Alimentar Mondial (PAM) în estul Ciadului,blocând accesul la unele tabere de refugiaţi şi întârziind distribuirea alimentelor în altele; întrucât confruntările din apropiere de Farchana, unde sunt situate trei tabere de refugiaţi, au îngreunat în mod deosebit operaţiunile umanitare; întrucât, cel puţin o dată, un camion încărcat de PAM, care transporta produse alimentare, a fost atacat de bandiţi înarmaţi;

F.   întrucât luptele sunt concentrate în special în regiunile Farchana, Iriba, Biltine şi Guereda, situate la nord şi la est de oraşul Abeché, principala bază pentru operaţiunile din cel puţin douăsprezece tabere de refugiaţi; întrucât regiunile din apropierea taberelor de refugiaţi de la sud de Abeché, cum ar fi Goz Beida, sunt mai puţin sigure;

G.   întrucât, în opinia Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR), principala ameninţare privind operaţiunile umanitare o reprezintă jaful armat şi banditismul din regiune şi întrucât ofensivele militare intensifică delicvenţa; întrucât intensificarea banditismului în estul Ciadului obligă agenţiile umanitare să reducă numărul personalului şi să se deplaseze în oraşele importante, ceea ce limitează şi mai mult capacitatea acestora de a furniza asistenţa umanitară care este atât de necesară;

H.   întrucât preşedintele ciadian l-a revocat recent din funcţia de ministru al apărării pe Mahamat Nour Abdelkerim, liderul Frontul Unit pentru Schimbare, ceea ce arată că există tensiuni şi repercursiuni la nivel guvernamental;

I.   întrucât la 15 octombrie 2007, Consiliul a adoptat acţiunea comună menţionată anterior privind operaţiunea EUFOR CIAD/RCA, menită să contribuie la protecţia populaţiei civile în pericol, în special a refugiaţilor şi a persoanelor strămutate, să faciliteze distribuirea ajutoarelor umanitare şi libera circulaţie a personalului organizaţiilor umanitare, aducându-şi aportul la ameliorarea securităţii în zona operaţiunilor, şi să contribuie la protecţia personalului ONU, a instalaţiilor şi a echipamentelor, precum şi să asigure siguranţa şi libera circulaţie a personalului său şi a personalului asociat al ONU;

J.   întrucât calendarul pentru desfăşurarea operaţiunii EUFOR CIAD-RCA, care ar fi trebuit lansată înainte de sfârşitul lunii noiembrie 2007, este amânat progresiv; întrucât s-a presupus că odată cu atenuarea sezonului ploios, la sfârşitul lunii octombrie 2007, grupurile rebele vor fi din nou mai mobile şi mai active în regiune; întrucât şeful serviciilor de informaţii ciadiene a acuzat Sudanul că înarmează rebelii;

K.   întrucât orice instabilitate internă în Ciad - corelată cu nesiguranţa zonei frontaliere din estul Ciadului, din Darfur şi din Republica Centrafricană- va avea, de asemenea, un efect şi un impact negativ asupra operaţiunii EUFOR CIAD-RCA, când aceasta va fi desfăşurată;

L.   întrucât preocupările comunităţii internaţionale privind conflictul au sporit, de când UFDD a ameninţat că va ataca forţele franceze sau orice alte forţe străine desfăşurate în cadrul misiunii EUFOR CIAD-RCA;

M.   întrucât crimele de război constând în agresiuni sexuale, inclusiv violul folosit ca instrument de război, sunt foarte numeroase în taberele de refugiaţi şi în alte părţi din zona de conflict, femeile şi fetele fiind cele mai vulnerabile în faţa atacurilor,

1.   subliniază că recentele violenţe şi tulburări din Ciad demnstrează nevoia urgentă de a proceda fără întârziere la desfăşurarea misiunii EUFOR TCHAD/RCA; subliniază că statele membre ale UE şi ONU au "responsabilitatea de a proteja" refugiaţii şi persoanele strămutate intern din această regiune; subliniază că aceste forţe trebuie să dispună şi să facă uz de toate mijloacele necesare, în deplină conformitate cu legislaţia internaţională în materie de drepturile omului şi umanitară, pentru protejarea civililor aflaţi în pericol;

2.   regretă totuşi faptul că această misiune nu dispune încă de echipamente esenţiale pentru a permite trupelor să îşi îndeplinească atribuţiile, cum ar fi elicopterele şi materialele medicale;

3.   invită instituţiile UE şi statele sale membre să onoreze decizia politică convenită şi să doteze cât mai curând cu putinţă această misiune cu mai multe trupe şi cu sprijinul financiar, logistic şi aerian corespunzător, inclusiv cu numărul necesar de elicoptere; subliniază că UE riscă să îşi pună în joc credibilitatea în politică externă pe scena mondială, în cazul în care nu reuşeşte să mobilizeze un număr suficient de trupe şi de echipamente pentru a face ca această misiune să devină operaţională;

4.   invită Consiliul şi Comisia să informeze Parlamentul în legătură cu iniţiativele actuale (precum cele din cadrul Agenţiei Europene de Apărare) vizând acoperirea insuficienţelor la nivelul capacităţilor în domeniile-cheie, în special legate de elicoptere şi de unităţi de intervenţie medicală, şi să prezinte propuneri comune de soluţii pe termen scurt şi lung, în scopul garantării accesului la aceste capacităţi, atât în scopuri umanitare, cât şi specifice PSAC;

5.   subliniază dimensiunea regională a crizei din Darfur şi nevoia urgentă de a găsi un răspuns la impactul destabilizator al crizei asupra situaţiei umanitare şi a securităţii în ţările vecine şi reiterează intenţia de a efectua această operaţiune militară de tranziţie a UE în sprijinul unei prezenţe multidimensionale a ONU;

6.   reaminteşte rezoluţia sa din 27 septembrie 2007, menţionată anterior, de aprobare a lansării unei operaţiuni PSAC în estul Ciadului şi nordul Republicii Centrafricane şi îndeamnă Consiliul şi Comisia să accelereze procesul decizional în favoarea lansării operaţiunii, pentru a garanta că prima desfăşurare de trupe începe înainte de sfârşitul lui 2007 şi că misiunea va ajunge la potenţialul său maxim până în luna februarie sau martie 2008;

7.   salută fondurile alocate de Comisie pentru această misiune, de peste 50 de milioane de euro, din care 10 milioane de euro provin din Instrumentul de stabilitate pentru componenta de instruire în materie poliţienească a ONU din cadrul acestei operaţiuni de menţinere a păcii; observă că aceasta este o dovadă a unei abordări comunitare coerente interinstituţionale a politicii europene de securitate şi apărare;

8.   regretă insistenţa preşedintelui Sudanului ca forţa UNAMID, pe care misiunea EUFOR CIAD/RCA este chemată să o întărească, să fie constituită exclusiv din trupe africane, contrar rezoluţiilor în materie ale Consiliului de Securitate al ONU; subliniază nevoia de a accelera desfăşurarea acestei forţe de pace a ONU şi a Uniunii Africane pentru Darfur; îndeamnă guvernul Sudanului să coopereze cu Tribunalul Penal Internaţional şi sugerează includerea în mandatul forţei hibride competenţele de căutare şi arestare a persoanelor împotriva cărora TPI a emis mandate de arestare;

9.   ia act de extinderea atacurilor deliberate şi dirijate împotriva populaţiei civile din partea miliţiilor Janjaweed care se deplasează pe teritoriul Sudanului şi din partea grupurilor arabe din Ciad şi a altor grupuri nearabe; ia act de gradul violenţelor de natură sexuală constând în hărţuiri, intimidări şi violuri care au loc în această regiune în condiţii de impunitate totală; invită autorităţile din Ciad să ancheteze rapoartele de viol şi alte încălcări şi abuzuri grave la adresa drepturilor omului şi să îi aducă pe autorii lor în faţa justiţiei;

10.   subliniază problema specială a exploatării sexuale în această regiune de conflicte şi subliniază că este important ca forţelor statelor membre care participă la forţele UNAMID şi la misiunea EUFOR TCHAD/RCA să le fie aduse la cunoştinţă aceste abuzuri şi să adopte o abordare care să ţină seama de egalitatea între sexe în toate etapele luptei împotriva violenţei sexuale în conflicte, şi să li se asigure o instruire pentru a răspunde nevoilor specifice ale victimelor; subliniază că este de responsabilitatea ţărilor care trimit trupe şi efective de poliţie în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii să garanteze aplicarea unor coduri stricte de conduită şi a unei formări adecvate, precum şi existenţa unei obligaţii de raportare în caz de violenţă sexuală; ia act de faptul că o creştere a desfăşurării femeilor în cadrul misiunilor de menţinere a păcii s-a dovedit a contribui nu numai la îmbunătăţirea relaţiilor cu comunităţile gazdă, dar şi la o mai bună conduită a gardienilor păcii;

11.   este deosebit de preocupat de informările lucrătorilor în domeniul asistenţei umanitare, conform cărora atât rebelii, cât şi guvernul s-au deplasat în taberele de refugiaţi pentru a recruta copii în forţele lor;

12.   îndeamnă Uniunea Europeană să exercite presiuni în favoarea unui proces de pace global, recurgând atât la presiuni, cât şi la încurajări pentru a determina toate părţile să se întoarcă la masa negocierilor, şi pentru a demara negocieri, în scopul abordării la toate nivelurile a conflictului care are loc la ora actuală în Ciad, inclusiv a tensiunilor dintre guvern şi rebeli şi a conflictului interetnic;

13.   îndeamnă Ciadul, în cooperare cu Sudanul şi cu Libia, să creeze condiţiile necesare unei soluţii politice durabile pentru punerea în aplicare a acordului de pace de la Sirta şi solicită guvernelor din Sudan şi Ciad să îşi îndeplinească obligaţiile asumate în cadrul acordurilor de la Tripoli şi Sirta;

14.   îşi exprimă preocuparea faţă de creşterea vânzărilor ilegale şi contrabanda cu arme, în special armele de calibru mic şi armele uşoare ilegale;

15.   reaminteşte că nicio misiune de menţinere a păcii din estul Ciadului şi nordul Republicii Centrafricane nu îşi poate îndeplini misiunea cu succes, fără un proces de veritabilă reconciliere politică;

16.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Uniunii Africane, Secretarului General al ONU, copreşedinţilor Adunării parlamentare paritare ACP-UE şi preşedinţilor, guvernelor şi parlamentelor Ciadului, Republicii Centrafricane şi Sudanului.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0419. (2) JO L 279, 23.10.2007, p. 21.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind drepturile femeilor în Arabia Saudită

P6_TA(2007)0631 RC-B6-0526/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere ratificarea, de către Arabia Saudită, a Convenţiei ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), la 7 septembrie 2000,

–   având în vedere Convenția ONU împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, ratificată de Arabia Saudită la 23 septembrie 1997,

–   având în vedere faptul că Arabia Saudită este parte la Convenția privind drepturile copilului din 26 ianuarie 1996,

–   având în vedere faptul că Arabia Saudită a fost aleasă să facă parte din noul Consiliu ONU pentru drepturile omului în mai 2006,

–   având în vedere propriile rezoluţii anterioare privind Arabia Saudită, din 18 ianuarie 1996(1) şi 10 martie 2005(2),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât femeile din Arabia Saudită continuă să se confrunte cu numeroase forme de discriminare, în viaţa publică şi privată, sunt în mod frecvent victime ale violenţei sexuale şi au de înfruntat adeseori enorme obstacole în sistemul juridic penal;

B.   întrucât, în octombrie 2006, o tânără femeie de 19 ani, cunoscută drept "Fata din Qatif", a fost condamnată la 90 de lovituri de bici, deoarece a fost găsită vorbind într-o maşină cu un bărbat ce nu era o rudă apropiată, moment în care a fost atacată şi violată în grup;

C.   profund îngrijorat de faptul că Curtea Generală din Qatif (Arabia Saudită) a revizuit sentinţa în noiembrie 2007 şi a condamnat-o la şase luni de închisoare şi 200 de lovituri de bici;

D.   întrucât un funcţionar al Curţii Generale din Qatif a declarat că pedeapsa femeii a fost majorată în urma indicaţiilor Consiliului Suprem al Magistraturii, datorită încercării acesteia de a influenţa aparatul judiciar prin intermediul mass-media;

E.   întrucât avocatului victimei, Abdul Rahman Al-Lahem, i-a fost interzis accesul în sala de judecată, precum şi dreptul de a-şi mai reprezenta clienta în viitor, în urma încercărilor sale de a chema în instanţă Ministerul Justiţiei, deoarece nu i-a furnizat o copie a verdictului privind-o pe clienta sa, de care avea nevoie pentru a putea pregăti o cale de atac; întrucât dl Al-Lahem este în prezent supus unei audieri disciplinare la Ministerul Justiţiei, riscând sancţiuni ce pot include suspendarea pentru trei ani şi excluderea din barou;

F.   întrucât dl Al-Lahem a fost, de asemenea, avocat în cazul cuplului Fatima şi Mansour Al-Timani, părinţi a doi copii, supuşi divorţului forţat în iulie 2007, în urma acţiunii intentate de fratele soţiei, invocând argumentul că descendenţa tribală a lui Fatima era superioară celei a soţului său; întrucât cei doi soţi au fost ţinuţi în închisoare timp de zile, chiar luni întregi, împreună cu copiii lor, deoarece au refuzat să accepte divorţul, şi întrucât Fatima este acum forţată să trăiască într-un adăpost social, deoarece refuză să se întoarcă la familia sa;

G.   îngrijorat în mod deosebit de faptul că conferirea unui caracter de infracţiune oricărui contact apropiat între persoane necăsătorite de sex opus în Arabia Saudită împiedică în mod grav victimele violurilor să îşi denunţe agresorii, şi întrucât un judecător poate considera un denunţ de viol ca pe o recunoaştere, din partea victimei, a unor relaţii sexuale extraconjugale, cu excepţia faptului în care aceasta poate dovedi, cu probe irefutabile, că respectivul contact nu a fost consensual;

H.   întrucât aproximativ două milioane de lucrătoare migrante sunt angajate ca lucrătoare casnice în Arabia Saudită şi sunt adesea supuse unor abuzuri din partea autorităţilor statului şi a angajatorilor privaţi, precum maltratări fizice şi psihice şi neplata salariilor, reţinerea fără punere sub acuzare ori fără a avea parte de un proces sau chiar pedeapsa capitală în urma unor proceduri judiciare neechitabile;

I.   subliniind în mod special cazul lui Rizana Nafeek, o lucrătoare casnică din Sri Lanka care a fost condamnată la moarte în iunie 2007 pentru decesul unui copil aflat în custodia sa pe vremea când nu avea decât 17 ani, precum şi cazul lucrătoarelor casnice indoneziene Siti Tarwiyah Slamet şi Susmiyati Abdul, care, în august 2007, au fost omorâte în bătaie de către membrii familiei la care erau angajate, în timp ce alte două femei au fost rănite grav;

J.   observând că statele care iau parte la convenţii internaţionale privind drepturile omului (cum ar fi CEDAW) au obligaţia de a asigura drepturi egale pentru femei şi bărbaţi,

1.   insistă ca guvernul Arabiei Saudite să ia măsuri suplimentare pentru eliminarea restricţiilor asupra drepturilor femeilor, inclusiv dreptul femeilor la libera circulaţie, asupra interdicţiei de conducere a autovehiculelor, asupra oportunităţilor de angajare, asupra personalităţii juridice şi asupra reprezentării lor în procedurile judiciare, şi să elimine orice formă de discriminare împotriva femeilor în viaţa publică şi privată şi să promoveze participarea lor în mediul economic, social şi politic;

2.   regretă hotărârea Curţii Generale din Qatif menţionată anterior de a pedepsi victima violului; invită autorităţile din Arabia Saudită să anuleze sentinţa şi să retragă toate acuzaţiile împotriva victimei violului;

3.   observă că, la 3 octombrie 2007, Regele Abdullah a anunţat o reformă a sistemului judiciar, promiţând instituirea de noi instanţe specializate şi îmbunătăţirea formării profesionale a judecătorilor şi avocaţilor; reaminteşte că, în mai 2007, a fost anunţat că Regele Abdullah a ordonat instituirea unei noi curţi, specializată în audierea cazurilor de violenţă domestică;

4.   consideră că o campanie de sensibilizare privind violenţa împotriva femeilor în Arabia Saudită, mai ales în privinţa violenţei domestice, ar fi o iniţiativă foarte binevenită, şi care ar trebui lansată cât de curând;

5.   îndeamnă autorităţile să revizuiască şi să pună în aplicare legislaţia naţională din domeniul muncii, pentru a asigura lucrătorilor casnici aceeaşi protecţie de care se bucură lucrătorii din alte domenii şi pentru a face posibilă urmărirea în justiţie a angajatorilor care se fac vinovaţi de abuzuri sexuale sau fizice şi de abuzuri în domeniul unor drepturi sociale, ce contravin legislaţiei naţionale în vigoare;

6.   solicită guvernului din Arabia Saudită să reexamineze toate cazurile de infractori minori care au fost condamnaţi la moarte, să suspende condamnarea la moarte pronunţată împotriva infractorilor minori şi să introducă un moratoriu privind pedeapsa capitală;

7.   solicită Consiliului şi Comisiei să prezinte aceste probleme la următorul Consiliul comun şi la reuniunea ministerială dintre UE şi Consiliul de cooperare pentru statele arabe din Golf;

8.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, Guvernului Arabiei Saudite, Secretarului General al Organizaţiei Conferinţei Islamice, precum şi Secretarului General al Consiliului de cooperare pentru statele arabe din Golf.

(1) JO C 32, 5.2.1996, p. 98. (2) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 281.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind "femeile de reconfortare" (sclavele sexului în Asia înaintea şi în timpul celui de-al doilea război mondial)

P6_TA(2007)0632 RC-B6-0525/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere cea de-a 200-a aniversare a abolirii comerţului cu sclavi, care a avut loc în 2007,

–   având în vedere Convenţia internaţională pentru abolirea traficului cu femei şi copii (1921), la care Japonia este parte semnatară,

–   având în vedere Convenţia OIM nr. 29 privind munca silnică (1930), ratificată de Japonia,

–   având în vedere Rezoluţia nr. 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind femeile şi pacea şi securitatea,

–   având în vedere raportul elaborat de Gay McDougall, raportorul special al ONU privind violul sistematic, sclavia sexuală şi practicile sclavagiste din timpul conflictului armat (22 iunie 1998),

–   având în vedere concluziile şi recomandările adoptate cu ocazia celei de-a 38-a sesiuni a Comisiei ONU împotriva torturii, care s-a desfăşurat în 9-10 mai 2007,

–   având în vedere raportul privind analiza unor documente ale guvernului olandez privind prostituţia forţată a femeilor olandeze în Indiile olandeze de Est din timpul ocupaţiei japoneze (Haga, 2004),

–   având în vedere rezoluţia Congresului SUA privind femeile de reconfortare, adoptată la 30 iulie 2007 şi rezoluţia Parlamentului canadian, adoptată la 29 noiembrie 2007,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Guvernul Japoniei a ordonat în mod oficial, în timpul perioadei coloniale şi în timpul războiului, când a ocupat Asia şi Insulele Pacific începând cu anii 1930 şi până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, să fie recrutate tinere femei, care au devenit cunoscute în lume sub denumirea ianfu sau "femei de reconfortare", în unicul scop al sclaviei sexuale faţă de forţele armate imperiale japoneze;

B.   întrucât sistemul "femeilor de reconfortare" includea violuri în grup, avorturi forţate, umiliri şi violenţe sexuale care au provocat mutilări, decesuri sau chiar sinucideri, reprezentând unul dintre cazurile cele mai răsunătoare de trafic cu fiinţe umane din secolul XX;

C.   întrucât în zecile de cauze având ca obiect "femeile de reconfortare" aduse în faţa justiţiei în Japonia, acţiunile în despăgubire ale reclamanţilor au fost respinse, în pofida hotărârilor judecătoreşti care recunoşteau implicarea directă şi indirectă a forţelor armate imperiale şi responsabilitatea statului;

D.   întrucât majoritatea victimelor sistemului "femeilor de reconfortare" au decedat, iar persoanele care mai supravieţuiesc au în prezent 80 de ani sau mai mult;

E.   întrucât, în ultimii ani, numeroşi membri ai guvernului şi înalţi funcţionari japonezi au prezentat în mod public scuze pentru sistemul "femeilor de reconfortare", în timp ce anumiţi funcţionari japonezi şi-au exprimat recent regretabila dorinţă de a atenua sau respinge aceste declaraţii;

F.   întrucât Guvernul Japoniei nu a dezvăluit niciodată în integralitate amploarea reală a sistemului de sclavie sexuală, iar anumite lecturi noi, impuse în şcolile din Japonia, încearcă să minimizeze tragedia "femeilor de reconfortare", precum şi alte crime de război comise de Japonia în timpul celui de-al doilea război mondial;

G.   întrucât mandatul Fondului pentru femeile din Asia, un fond privat înfiinţat din iniţiativa guvernului şi având ca scop punerea în practică a unor programe şi proiecte menite să ofere despăgubiri pentru abuzurile comise asupra "femeilor de reconfortare" şi pentru suferinţele acestora, a expirat la 31 martie 2007,

1.   salută relaţia excelentă dintre Uniunea Europeană şi Japonia, bazată pe valori comune, precum democraţia pluripartitistă, statul de drept şi respectarea drepturilor omului;

2.   îşi exprimă solidaritatea cu femeile care au fost victime ale sistemului "femeilor de reconfortare" în timpul celui de-al doilea război mondial;

3.   salută declaraţiile făcute în 1993 de Yohei Kono, şeful de cabinet al prim-ministrului japonez, şi în 1995 de Tomiichi Murayama, prim-ministru la acea vreme, în ceea ce priveşte "femeile de reconfortare", precum şi rezoluţiile Parlamentului Japoniei (Diet) din 1995 şi 2005, prin care se prezentau scuze victimelor din perioada războiului, inclusiv victimelor sistemului "femeilor de reconfortare";

4.   salută iniţiativa guvernului japonez de a înfiinţa în 1995 Fondul pentru femeile din Asia, dizolvat în prezent, un fond privat finanţat în mare parte de guvern, care a distribuit "bani de ispăşire" câtorva sute de "femei de reconfortare", însă consideră că această iniţiativă umanitară nu poate satisface solicitările victimelor în ceea ce priveşte recunoaşterea juridică şi obţinerea de despăgubiri în temeiul dreptului public internaţional, după cum a afirmat raportorul special al ONU, Gay McDougall, în raportul său mai sus-menţionat din 1998;

5.   invită Guvernul Japoniei să recunoască oficial, să-şi prezinte scuzele şi să accepte răspunderea istorică şi juridică într-un mod clar şi fără echivoc pentru faptul că forţele armate imperiale au constrâns tinere femei, cunoscute în lume drept "femei de reconfortare", să se supună sclaviei sexuale, în timpul perioadei coloniale şi în timpul războiului, când a ocupat Asia şi Insulele Pacific, începând cu anii 1930 şi până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial;

6.   invită Guvernul Japoniei să pună în practică mecanisme administrative eficiente pentru a oferi despăgubiri tuturor victimelor care au supravieţuit sistemului "femeilor de reconfortare" şi familiilor victimelor decedate;

7.   invită parlamentul Japoniei să adopte măsuri legale pentru a elimina obstacolele existente în procesul de obţinere a unor despăgubiri în faţa instanţelor judecătoreşti din Japonia; consideră, în special, că dreptul victimelor de a solicita guvernului despăgubiri ar trebui să fie recunoscut în mod expres în legislaţia naţională şi că ar trebui să se acorde prioritate acţiunilor în despăgubiri introduse de persoanele care au supravieţuit sclaviei sexuale, considerată a fi o crimă în temeiul legislaţiei internaţionale, ţinând cont de vârsta supravieţuitoarelor;

8.   invită Guvernul Japoniei să respingă în mod public orice afirmaţii conform cărora subjugarea şi înrobirea "femeilor de reconfortare" nu a avut loc niciodată;

9.   încurajează poporul şi guvernul Japoniei să adopte măsuri suplimentare pentru a recunoaşte istoria integrală a naţiunii lor, fapt ce reprezintă o datorie morală a tuturor ţărilor, şi să stimuleze sensibilizarea opiniei publice din Japonia cu privire la acţiunile întreprinse în cursul anilor 1930 şi 1940, inclusiv în ceea ce priveşte "femeile de reconfortare"; invită Guvernul Japoniei să instruiască generaţiile prezente şi viitoare cu privire la aceste evenimente;

10.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Guvernului şi Parlamentului Japoniei, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, guvernelor statelor ASEAN, guvernelor Republicii Populare Democrate Coreene, Republicii Coreea, Republicii Populare Chineze, Taiwanului şi Timorului de Est.