Parlamentul European,

–   având în vedere cel de-al 23-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar (COM(2006)0416),

–   având în vedere documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (SEC(2006)0999 și SEC(2006)1005),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei "Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislației comunitare" (COM(2007)0502),

–   având în vedere articolul 45 și articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru petiții (A6-0462/2007),

A.   întrucât eficiența politicilor UE este determinată, în mare măsură, de aplicarea lor la nivel național, regional și local; întrucât respectarea legislației comunitare de către statele membre trebuie să fie strict controlată și monitorizată, pentru a garanta faptul că efectele pozitive urmărite se vor face simţite în viaţa de zi cu zi a cetățenilor;

B.   întrucât numărul plângerilor privind cazurile de încălcare a dreptului comunitar demonstrează că cetățenii Uniunii joacă un rol determinant în aplicarea acestuia, iar capacitatea instituțiilor UE de a răspunde în mod corespunzător preocupărilor cetățenilor joacă un rol important pentru credibilitatea Uniunii Europene;

C.   întrucât Comisia poate adapta mijloacele utilizate pentru a-și îndeplini misiunea într-un mod eficient și poate propune inovații destinate îmbunătăţirii aplicării dreptului comunitar,

Raportul anual pentru 2005 și măsurile luate în urma adoptării rezoluției Parlamentului

1.   constată că numărul total al procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar declanșate de Comisie a crescut constant în ultimii ani, ajungând, în 2003, la 2709 cazuri constatate de încălcare a dreptului comunitar (la nivelul UE 15); constată, de asemenea, că, în 2004, numărul cazurilor de încălcare a dreptului comunitar constatate a scăzut în mod semnificativ (cu 563 de cazuri), înregistrând o nouă creștere în 2005, deși nivelul atins este inferior celui din 2003: 2653 cazuri de încălcare a dreptului comunitar înregistrate (la nivelul UE 25);

2.   constată, prin urmare, că aderarea noilor 10 state membre nu pare să fi avut niciun efect asupra numărului de cazuri de încălcare a dreptului comunitar înregistrate și invită Comisia să ofere Parlamentului o explicaţie clară și asigurări că această stare de fapt nu are drept cauză neînregistrarea plângerilor și/sau lipsa resurselor interne necesare, în cadrul Comisiei, pentru tratarea cazurilor de încălcare a dreptului comunitar şi/sau o decizie politică de a da dovadă de mai multă indulgenţă cu privire la statele membre în cauză;

3.   salută voința exprimată de cea mai mare parte a direcțiilor generale competente de a oferi informații asupra resurselor alocate pentru tratarea cazurilor de încălcare a dispoziţiilor dreptului comunitar privind domeniul aflat în competența lor, precum și asupra stadiului procedurilor respective; constată că fiecare direcție generală abordează în mod specific aspectele legate de aplicarea dreptului comunitar și de alocare a resurselor destinate acestui scop și că nu există nicio sinteză exactă și nicio evaluare generală publică a modului în care funcționează aceste abordări diferite;

4.   se angajează să sprijine Comisia prin majorarea creditelor bugetare în scopul sporirii resurselor, răspunzând cererilor adresate de majoritatea direcțiilor generale competente;

5.   salută faptul că unele direcții generale au elaborat mecanisme specifice care vin în completarea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, pentru a realiza în mod eficient monitorizarea și consolidarea aplicării dreptului comunitar; constată că în cadrul de reglementare din 2002 privind comunicațiile electronice au fost instituite procedurile de notificare privind proiectele de dispoziții legislative naționale, ceea ce permite colaborarea pe termen scurt între autoritățile naționale de reglementare din statele membre și Comisie; invită Comisia să ia în considerare aplicarea sistematică a acestui mecanism preventiv și în alte sectoare;

6.   consideră necesară încurajarea schimbului de bune practici între statele membre, de exemplu sub forma unor "reuniuni pachet" și a unor ateliere de transpunere organizate de Comisie pentru a facilita punerea în aplicare a dreptului comunitar; invită Comisia să reflecteze asupra modalităților de implicare a Parlamentului în acest proces;

7.   salută eforturile depuse de unele direcții generale din cadrul Comisiei, în special de Direcția Generală Mediu, în vederea îmbunătățirii verificărilor de conformitate privind directivele corespunzătoare, dar își exprimă nemulțumirea față de răspunsul Comisiei privind confidențialitatea studiilor de conformitate; își reiterează apelul adresat Comisiei de a publica, pe pagina sa de Internet, studiile solicitate de diverse direcții generale privind evaluarea conformității cu dreptul comunitar a măsurilor naționale de punere în aplicare;

8.   salută includerea, pentru prima dată, în raportul anual și în anexele la acesta, a unor detalii privind modalitatea specifică și detaliată de tratare a cazurilor de încălcare a legislației comunitare legate de petiții;

9.   încurajează practica organizării de misiuni de anchetă în diferite state membre ale UE pentru a investiga problemele semnalate de petiționari; consideră această practică drept o modalitate pragmatică de soluţionare a problemelor direct cu statele membre, în interesul cetăţeanului; este de părere că aceste misiuni sunt cu atât mai necesare cu cât Comisia nu deține competențe de "inspecţie" pentru a verifica aplicarea concretă a dreptului comunitar, de exemplu în domeniul mediului;

10.   salută angajamentul asumat de Comisie de a include, ca regulă generală, rezumate ale petițiilor adresate de cetățeni sau de grupuri de persoane în viitoarele propuneri legislative și solicită exemple concrete de astfel de rezumate, precum și o precizare a faptului că acestea fac parte integrantă din actul juridic vizat, așa cum se solicită la punctul 19 din Rezoluția Parlamentului din 16 mai 2006 privind al 21-lea și al 22-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar (2003 și 2004)(1);

11.   consideră că este necesară o atitudine mai hotărâtă din partea Comisiei în ceea ce privește monitorizarea evenimentelor naţionale care ar putea scoate la lumină o încălcare a dreptului comunitar; prin urmare, invită Comisia să utilizeze într-un mod mai activ birourile sale de reprezentare, pentru a preveni cazurile de încălcare a dreptului comunitar sau pentru a oferi o cale de atac;

12.   invită statele membre să nu se limiteze la o transpunere a legislației comunitare efectuată ca o simplă formalitate și să evite, pe cât posibil, transpunerea fragmentară a directivelor, pentru a spori transparența legislației și a o simplifica;

13.   salută faptul că, în comunicarea mai sus-menţionată intitulată "Către o Europă a rezultatelor – aplicarea legislației comunitare", Comisia a abordat câteva dintre principalele probleme politice ridicate în Rezoluția Parlamentului din 16 mai 2006 menţionată mai sus; remarcă totuși că anumite probleme importante rămân în suspensie și nu au fost complet soluţionate, în special cele referitoare la resursele alocate tratării cazurilor de încălcare a dreptului comunitar, durata procedurii privind încălcarea dreptului comunitar și utilizarea foarte limitată a articolului 228 din Tratatul CE, precum și cele privind evaluarea aplicării criteriilor de prioritate; solicită Comisiei să ofere un răspuns cu privire la aceste subiecte importante până în luna mai a anului 2008;

Comunicarea Comisiei din 2007 "Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislației comunitare"

14.   salută faptul că, în comunicarea sa mai sus-menţionată, Comisia acordă o mare importanță problemei aplicării dreptului comunitar și o ia în considerare în mod corespunzător;

15.   constată că examinarea petițiilor a scos în evidență posibile lacune structurale în aplicarea de către statele membre a diferitelor norme de drept comunitar; consideră că, pentru a garanta consecvența și coerența legislației comunitare, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene ar trebui sesizată în mod sistematic în legătură cu încălcările dreptului comunitar, cel puțin în cazurile de importanţă națională care creează un precedent pentru jurisprudența națională și practica viitoare; este de părere că o atitudine consecventă a Comisiei în acest sens ar putea reduce în mod semnificativ necesitatea, resimţită de cetăţeni, de a înainta ulterior plângeri Comisiei și petiții Parlamentului European privind chestiuni similare;

16.   constată că principalele obstacole în calea eficienței procedurii privind încălcarea dreptului comunitar (articolele 226 și 228 din Tratatul CE) sunt, în continuare, durata îndelungată a acesteia și recurgerea limitată la articolul 228; insistă asupra faptului că termenul propus de Comisie în legătură cu necomunicarea măsurilor de transpunere (nu mai mult de 12 luni de la data expedierii scrisorii de notificare oficiale până la soluționarea cazului sau sesizarea Curții de Justiție) și procedurile destinate să garanteze respectarea unei hotărâri anterioare a Curții (între 12 și 24 de luni) nu trebuie depășite în niciun caz și, în acest scop, invită Comisia să efectueze în termenul respectiv o monitorizare periodică a stadiului în care se află procedurile privind încălcarea dreptului comunitar și să informeze în acest sens cetățenii interesați;

17.   solicită Comisiei să dea dovadă de mai multă fermitate în aplicarea articolului 228 din tratat, pentru a asigura executarea corespunzătoare a hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție;

18.   salută intenția Comisiei de a modifica actualele metode de lucru în scopul stabilirii priorităților și al aplicării și gestionării mai rapide a procedurilor existente, precum și de a determina statele membre să-și asume obligații și să se implice în mod oficial; constată că, în cadrul noii metode de lucru propuse, cererile și plângerile primite de Comisie vor fi transmise direct statului membru vizat "în cazul în care o anumită problemă necesită clarificarea poziției de fapt sau de drept a unui stat membru. (...) Statul membru respectiv va avea la dispoziție un termen scurt pentru a furniza în mod direct cetățenilor sau întreprinderilor vizate clarificările, informațiile și soluțiile necesare și pentru a informa Comisia"(2);

19.   observă că, în numeroase cazuri, Comisia este singura instituţie către care cetăţenii se pot adresa pentru a denunţa neaplicarea dreptului comunitar; de aceea, este preocupat de faptul că, trimițând înapoi cauza statului membru vizat (care constituie partea căreia îi revine, în primul rând, răspunderea pentru aplicarea incorectă a dreptului comunitar), noua metodă de lucru ar putea prezenta riscul atenuării răspunderii instituționale a Comisiei de garantare a aplicării dreptului comunitar, în calitate de "gardian al tratatelor", în conformitate cu articolul 211 din Tratatul CE; observă că, în numeroase cazuri, Comisia este singura instituție către care cetățenii se pot adresa pentru a denunța neaplicarea dreptului comunitar;

20.   ia act de declaraţia Comisiei conform căreia noua metodă de lucru nu înlocuieşte procedura privind încălcarea dreptului comunitar şi îşi ia angajamentul de a o aplica doar în faza preliminară a acesteia, conform unui calendar precis, cu termene stricte;

21.   solicită Comisiei să ia măsuri pentru ca garanţiile procedurale oferite reclamantului să nu fie afectate de noua metodă şi reaminteşte Comisiei că, în conformitate cu deciziile Ombudsmanul European, neînregistrarea unei plângeri constituie un act de administrare defectuoasă; subliniază că, în acest scop, o plângere trebuie definită ca orice corespondenţă care ar putea denunţa o încălcare a dreptului comunitar sau care este, dintr-un motiv sau altul, considerată plângere;

22.   subliniază faptul că este important ca reclamantul să fie informat de către Comisie, cu privire la conţinutul întregii corespondenţe cu statele membre referitoare la plângerea sa, pe parcursul întregii proceduri şi în special în faza preliminară procedurii de încălcare, în cazul în care se aplică noua metodă;

23.   consideră că suspendarea anumitor părţi din actualul manual intern de procedură al Comisiei este discutabilă, întrucât nu toate statele membre şi nu toate sectoarele sunt cooptate în noul proiect, iar noua metodă nu este complet instituită; consideră că aceasta ar putea genera confuzie atât la nivel intern, cât şi în rândul cetăţenilor, cu privire la procedurile de aplicat şi mai ales în ceea ce priveşte încălcările similare comise în state membre diferite; solicită accesul la manualul intern de procedură;

24.   admite importanţa alocării de resurse pentru evaluările privind conformitatea, dar insistă asupra necesităţii de a aloca mai multe resurse umane pentru a trata cazurile de încălcare a dreptului comunitar; îşi exprimă îngrijorarea mai ales cu privire la faptul că diminuarea numărului de încălcări de după extindere ar putea avea la origine insuficienţa mijloacelor de a monitoriza corespunzător implementarea legislaţiei UE; solicită Comisiei să furnizeze Parlamentului informaţii precise cu privire la numărul de posturi şi volumul resurselor care vor fi alocate în cadrul bugetului 2008 pentru tratarea cazurilor de încălcare a dreptului comunitar;

25.   salută sugestia Comisiei de a testa noua metodă de lucru cu ajutorul unui exercițiu pilot; îşi exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea cu privire la posibilitatea apariţiei de incoerenţe şi confuzii între acele state membre care iau parte la proiectul pilot şi cele care nu fac acest lucru, întrucât suspendarea procedurii interne, ca o consecinţă a introducerii noii metode de lucru, se aplică tuturor cazurilor;

26.   solicită Comisiei ca exercițiul pilot propus să vizeze în primul rând acele state membre în care aplicarea dreptului comunitar rămâne problematică din cauza lipsei de cooperare din partea autorităților naționale, în special la nivel regional și local; solicită Comisiei să verifice, prin intermediul exercițiului pilot, dacă și, respectiv, cărui serviciu din cadrul Comisiei este necesar să i se aloce resurse suplimentare pentru tratarea și gestionarea plângerilor ca urmare a instituirii noi metode de lucru;

27.   având în vedere faptul că petițiile și plângerile primite din partea cetățenilor și a întreprinderilor facilitează descoperirea unui număr important de încălcări ale dreptului comunitar şi pentru a evita confuziile cu privire la care dintre diversele instituţii care se ocupă cu soluţionarea problemelor trebuie contactată, îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea introducerii unei semnalizări clare sau crearea unui ghișeu unic on-line pentru a acorda asistenţă cetățenilor;

28.   salută decizia Comisiei de a "intensifica ritmul adoptării deciziilor în majoritatea etapelor procedurale, pentru a permite o evoluție mai rapidă"; constată că, anual, Comisia organizează patru reuniuni oficiale pentru a decide cu privire la procedurile în caz de încălcare a dreptului comunitar și salută decizia Comisiei de a adopta mai des decizii privind cazurile de încălcare a dreptului comunitar; regretă faptul că în comunicare nu au fost prevăzute măsuri politice și organizaționale mai ferme pentru a face față acestor noi angajamente;

29.   regretă nerespectarea, de către Comisie, a angajamentului, enunțat în Comunicarea sa din 2002 privind "O mai bună monitorizare a aplicării dreptului comunitar", potrivit căruia "aplicarea criteriilor de prioritate va fi evaluată anual, cu ocazia discutării raportului privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar"(3); salută noul angajament asumat de Comisie potrivit căruia "va descrie și va explica în rapoartele sale anuale acțiunile pe care le va efectua în privința acestor priorități, începând cu anul 2008"(4);

30.   constată că Parlamentul a primit în continuare petiții în care se invocă încălcări persistente, de către statele membre, ale drepturilor omului și ale drepturilor fundamentale ale semnatarilor şi regretă profund eliminarea, din noua listă a criteriilor prioritare, a celor aplicabile în cazurile de încălcare a drepturilor omului sau a libertăților fundamentale, înscrise în dreptul material comunitar; reaminteşte că Tratatul UE acordă Parlamentului competenţa de a iniția procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din tratat;

31.   îndeamnă Comisia să opteze pentru o aplicare largă a principiului potrivit căruia orice corespondență în legătură cu care există indicii că ar putea denunța o încălcare reală a dreptului comunitar ar trebui înregistrată cu titlu de plângere, doar dacă nu se înscrie în situațiile excepționale menționate la punctul 3 din anexa la Comunicarea privind "Relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar"(5); constată că, nu cu mult timp în urmă, Ombudsmanul European a declarat Comisia vinovată de "administrare defectuoasă" pentru că nu a înregistrat o plângere în conformitate cu respectiva comunicare; îndeamnă Comisia să informeze și să consulte Parlamentul cu privire la orice modificări ale criteriilor excepționale de neînregistrare a plângerilor;

32.   îndeamnă toate serviciile din cadrul Comisiei să țină petiţionarii la curent cu toate detaliile privind stadiul tratării plângerilor lor la expirarea fiecărui termen stabilit în prealabil (scrisoare de notificare oficială, aviz motivat, sesizarea Curții), să ofere argumente în legătură cu deciziile adoptate și să comunice reclamantului detalii complete privind respectivele argumente, în conformitate cu principiile enunțate în Comunicarea sa din 2002;

33.   salută intenția Comisiei de a întreprinde acțiuni în vederea garantării accesului liber la baza sa de date electronică și încurajează această instituție să-și ducă la îndeplinire respectivul angajament în cel mai scurt termen posibil;

34.   salută angajamentul luat de Comisie de a oferi informații succinte despre toate etapele procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar pe toată durata desfăşurării lor, începând cu scrisoarea de notificare oficială; consideră că, în interesul transparenței și al unei mai bune aplicări a dreptului comunitar în instanțele naționale, Comisia ar trebui să pună la dispoziţie conținutul și calendarul contactelor cu statele membre, de îndată ce problemele respective nu mai fac obiectul unei anchete;

35.   salută publicarea de către Comisie, în viitorul apropiat, a unui document explicativ privind jurisprudența Curții de Justiție legată de cererile de despăgubire pentru încălcarea drepturilor în temeiul dreptului comunitar; în plus, sugerează că Comisia ar trebui să examineze posibilitatea de a acționa în calitate de intervenient (amicus curiae) în cazurile pertinente de cereri de despăgubire înaintate instanțelor naționale, în conformitate cu dreptul procedural național, după cum se întâmplă deja în cazurile din statele membre care implică aspecte legate de dreptul comunitar în domeniul concurenței(6);

Rolul Parlamentului European și al parlamentelor naționale în aplicarea dreptului comunitar

36.   consideră necesară asumarea, de către comisiile permanente ale Parlamentului, a unui rol mult mai activ în monitorizarea aplicării dreptului comunitar în domeniile lor de competență și apreciază că, în acest scop, comisiile Parlamentului ar trebui să beneficieze de sprijin și informații periodice din partea Comisiei; sugerează că, ori de câte ori este posibil, raportorul Parlamentului responsabil cu un anumit dosar sau succesorul său desemnat ar trebui să joace un rol central și constant în monitorizarea permanentă a respectării dreptului comunitar de către statele membre; constată că reuniunile privind aplicarea dreptului comunitar, organizate la intervale regulate de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, reprezintă o practică ce ar trebui generalizată la toate comisiile parlamentare, iar Comisia ar trebui implicată în mod sistematic;

37.   remarcă totuși că reticența Comisiei cu privire la furnizarea de informații precise asupra domeniilor în care au fost declanșate proceduri privind încălcarea dreptului comunitar reduce în mod semnificativ interesul publicului față de respectivele reuniuni, precum și eficacitatea acestora; invită comisiile Parlamentului să ia în considerare, dacă este cazul, includerea reprezentanților statelor membre în cauză sau ai Consiliului pe lista invitaților la reuniunile privind aplicarea dreptului comunitar;

38.   consideră că, pentru a-și putea îndeplini misiunea cu eficiență, comisiile Parlamentului (inclusiv Comisia pentru petiţii) ar trebui să primească suficient sprijin administrativ; solicită Grupului de lucru pentru reforma parlamentară, Comisiei pentru bugete și altor organe competente ale Parlamentului să prezinte propuneri concrete privind, printre altele, rolul permanent al raportorilor, menţionat anterior şi să evalueze posibilitatea înfiinţării, în cadrul secretariatului fiecărei comisii, a unui grup special de acţiune, pentru a garanta monitorizarea permanentă și eficientă a aplicării dreptului comunitar;

39.   face apel la consolidarea cooperării între parlamentele naționale și Parlamentul European, precum și între membrii forurilor respective, pentru a promova şi a spori monitorizarea concretă a afacerilor europene la nivel național; consideră că parlamentelor naționale le revine un rol important în monitorizarea aplicării dreptului comunitar, putând contribui, astfel, la creșterea legitimității democratice a Uniunii Europene și la apropierea acesteia de cetățeni;

40.   reamintește angajamentul Consiliului de a încuraja statele membre să întocmească și să publice tabele care să evidențieze corelația dintre directive și măsurile interne de transpunere; insistă asupra importanței de prim ordin a acestor tabele pentru a permite Comisiei să monitorizeze în mod eficient măsurile de punere în aplicare adoptate de statele membre; invită Parlamentul, în calitate de colegiuitor, să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că dispozițiile referitoare la tabelele respective nu sunt eliminate din textul propunerilor Comisiei pe parcursul procesului legislativ;

41.   constată că instanțele judecătorești din statele membre joacă un rol fundamental în aplicarea dreptului comunitar și își afirmă sprijinul fără rezerve față de eforturile Comisiei de elaborare a unor programe complementare de formare profesională destinate judecătorilor din statele membre, specialiștilor care profesează dreptul și funcționarilor din administrațiile naționale;

42.   invită Comisia să îmbunătățească monitorizarea modului în care autoritățile judiciare din statele membre respectă deciziile Parlamentului privind imunitatea parlamentară și, în cazul în care Comisia constată nerespectarea acestor decizii, să informeze Parlamentul în legătură cu acțiunile care vor fi întreprinse;

o
o   o

43.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de justiție, Ombudsmanului European și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 122. (2) COM(2007)0502, secţiunea 2.2. (3) COM(2002)0725, secţiunea 3.1. (4) COM(2007)0502, secţiunea 3. (5) COM(2002)0141. (6) Avizul Comisiei privind cooperarea dintre Comisie și instanțele statelor membre ale Uniunii Europene în aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO C 101, 27.4.2004, p. 54) alineatele 17-20.